La trei secole de Paris

Ghita Bizonu despre

Seculara inapoiere a Romaniei

Cand, de pe inaltimile Filaretului, am vazut intinzandu-se in fata mea orasul Bucuresti, inecat intr-un ocean de verdeata, l-am intrebat pe tovarasul meu de calatorie: - Ce distanta este intre Paris si Bucuresti ? - Trei secole, domnule. (citat din: De la Pesta la Bucuresti Insemnari de calatorie de Ulysse de Marseilliac. Discutia a avut loc in anul 1867)

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

11. 12. 13. 14. 15. 16. 17.

Cuvant inainte..............................................................................................................1 Seculara inapoiere a Romaniei....................................................................................2 Valori comune europene..............................................................................................3 Conditii pentru dezvoltare...........................................................................................7 Cuvant despre Romania , si nu mai...........................................................................10 Transilvania particularitati si asemanari.................................................................25 Dupa Marea Unire.....................................................................................................27 Romania in sistemul socialist....................................................................................34 Dupa 1990..................................................................................................................44 Consideratii personale asupra unor circumstante locale.............................................52 Spatiul romanesc inte Occident si Orient..............................................................52 Constiintra sociala sau Morala publica si efectele ei............................................54 A avut un rol Biserica Ortodoxa in inapoierea zonei?...........................................57 Concluzie finala si personala despre starea de inapoiere a Romaniei........................57 Consideratii personale si generale..............................................................................59 Ce ar fi dost daca Romania nu devenea socialista.................................................60 Surse :.........................................................................................................................63 Anexe..........................................................................................................................64 Apel catre Europa..................................................................................................64 Explicaii privind cauzele decalajului ntre cele doua Europe...........................70

1.Cuvant inainte

Daca va asteptati sa vorbesc despre Adevar, Morala, Dreptate si alte asemenea, nu mai cititi . Daca vreti sa cititi despre condamnarea comunismului si diverselor acte genocidare, nu mai cititi. Sunt documente mai bune si lucrari mai grele. Eu am dorit sami spun parerea mea intr-o anume privinta. Daca insa credeti ca societatea poate fi schimbata de azi pe maine prin imitarea unor forme de suprastructura (gen adoptarea unui anume cod de legi, a unei religii sau a unui sistem de organizare politica) la fel, nu mai va obositi. Recititi mai bine pe Maiorescu despre Forma fara fond. El chiar merita sa fie si recitit. Daca o sa vi se para ca ar fi trebuit sa condamn hotarat comunismul va atrag atentia asupra unei ciudatenii: nici unul dintre aprigii nostri luptatori impotriva comunismului nu a declarat ca diploma sa de studii, activitatea sa anterioara sunt nule si neavenite fiindca au fost obtinute sau infaptuite in timpul unui regim criminal, ilegal si ilegitim. Insa daca in unele locuri a trebuit sa vorbesc despre relatiile dintre diversele nationalitati tineti cont de faptul ca am fost nevoit. Fiindca grupurile umane se agrega prin segregare si oricat de malthusian si darwinist as parea totusi grupurile care formeaza o societate mai larga (gen natiune) concura intre ele pentru resurse. Daca ati inteles acest paragarf puteti continua sa cititi .

2, Seculara inapoiere a Romaniei

Imi cer scuze ca eu, care nici macar diletant nu sunt, ma amestec intr-o problema atat de serioasa. Insa prins intre tacerea vinovata si suspecta - a istoricilor profesionisti si acuzele fanteziste - unele cu iz rasist, altele cu tenta de intoleranta religioasa, romanofobe in general si am impresia ca nu odata sponsorizate de alte interese ale societatii civile si fanteziile bolnavicios autofobe ale emululilor civicilor care isi cauta atestarea intelectuala in tot soiul de sustineri antiromaneesti una mai insultatoare ca alta, ma vad silit sa incerc sa dau o posibila explicatie la intrebarea obsesiva pe care societatea noastra si-o pune: carui fapt se datoreaza inapoierea Romaniei? Explicatiile care ni se ofera cu generozitate pacatuiesc in principal prin excesul de voluntarism, prin miopie locala care duc la considerarea Romaniei ca o entitate complet separata de evolutia celorlate state europene, prin lipsa de informatii sau mai rau ocultarea lor, prin partizanate externe duse la extrem, combinate cu o rea vointa evidenta bazata pe preluarea trunchiata a unor teorii de ultima ora si, s-o zicem pe cea dreapta, naravul propagandistului P.C.R. care nu se obosea sa afle despre ce vorbeste si inlocuia argumentatia cu tupeu, amenintare voalata si acuze nefondate si multa aliniere politica la ce considera el linia momentului. Totul combinat cu lipsa de informatii, lene de gandire, agresiviate si de ce nu, incultura crasa. In anexe adaug doua materiale foarte elaborate care incearca sa explice inapoierea zonei. Materialul din Wilkpedia este bazat pe o carte coordonata de Daniel Chirot, marxist american care in mod suprinzator renunta la marxism si prefera explicatii din sfera idealismului (pastrand totusi lupta de clasa ca firul rosu al istoriei). Al doilea este

datorat poetului Viorel Padina. Din mai multe motive consider ca textul poetului este cel mai bun document in materie, atat ca realizare cat si ca erori continute. Nu spun decat ca efectele pe care autorul le pune in carca ortodocsismului s-au observat in sec VI-X si in zona catolica si ca in materiale occidentale am gasit acuze ca sfarsitul civilizatiei romane s-a datorat biserici crestine (adica inclusiv in Galia, Italia). Poetul greseste atunci cand localizeaza prea mult un process care cuprinde si Apusul, insa istoricii gresesc si mai mult ca atunci cand analizeaza Apusul nu observa ca in Imperiul Bizantin orasele s-au pastrat Am scris incearca fiindca mie mi se pare ca materialele doresc sa impuna o parere preferata din motive politice sau religioase. Si asta din perspectiva inchipuita a unor valori comune europene la care chipurile ar trebui sa aderam. Sa analizez putin ce se ascunde sub expresia cetoasa a valorilor comune despre care se vorbeste al naibii de mult, uitandu-se ca ce intelegem astazi prin valori comune europene este creatia ultimilor 25-30 de ani.

3. Valori comune europene

In urma cu 50 de ani valorile astea erau ca si inexistente (in schimb exista o practica comuna passage au tabac). Ce-i drept, conceptul politic al Europei are la baza 2 mari mituri fondatoare: ideea imperiala romana si crestinismul. Dar as observa ca respectivele mituri fondatoare au fost folosite din plin pentru a justifica conflictele europene in decursul ultimului mileniu. Astazi aceste 2 mituri par a se concretiza in ideea unitatii politice europene si intr-o aparenta preeminenta catolica, si sunt asezonate cu unele idei cu geometrie variabila gen protectia minoritatilor, regionalism, libertati individuale extinse (dar se pare ca liberatea de miscare a persoanelor si a muncii incepe sa se restranga). Ce nu se intelege sau nu se vrea a sti este ca Europa privita ca un concept politic este decantarea lenta a uneii serii de accidente istorice. Ca sa incepem cu inceputul trebuie sa mergem la Odoacru, cel care l-a depus pe Romulus Augustulus si a trimis coroana imperiala la Bizant. In perioada care a urmat, regii germanici din Italia, Galia, Iberia si Africa de Nord erau dispusi sa-l considere pe imparat (ul bizantin) precum un presedinte de onoare (intaistatator) si sa-i acorde tot respectul de la distanta, sub rezerva ca puterea imperiala sa nu-i deranjeze politic, militar sau economic. Si, cel mai important, nu se ia in consideratie ca vechea unitate economica a lumii mediteraneene era inca neatinsa, ba mai mult, economia era inca bazata pe moneda. Insa in sec VII aceasta unitate este sparta de cucerirea araba, care anexeaza Siria, Egiptul si nordul Africii si intrerupe comertul mediteranean. Adio papirus din Alexandria, adio aur african, adio mirodenii, adio multe altele. Mai rau, iuresul maur cucereste si Spania, ba se intinde peste Pirinei, ocupa Marsilia, Arles si nu mai stiu cat. Acum de Poitiers ati auzit, da Guillaume dOranges va zice ceva? In aceste conditii economice noi dinastia merovingiana slabeste, lipsita fiind de resurse financiare. In schimb soseste ceasul carolingienilor, mari latifundiari in nordul Galiei. Carolmagnul cucereste Germania, Austria, ceva din viitorul teritoriu polonez, Panonia, introduce crestinismul intr-o buna parte a Germaniei si pur si simplu inventeaza din punct de vedere politic nordul Europei. Inscaunarea lui Carolmagnul ca imparat da o legitimitate politica apusului european, contrapusa imperiului bizantin (care neputand

face nimic se multumeste sa-l recunoasca pe noul imparat doar ca Cesar de unde si cuvantul Kaiser). Alt accident istoric duce coroana imperiala romana in zona germananofona, bun prilej de razboaie cateva secole mai tarziu (Galia, devenita intre timp Franta nu va uita prioritatea ei imperiala). Rivalitatii de legitimitate imperiala i se adauga rivalitatea ideologica exprimata in termenii epocii ca rivalitate religioasa. Ca sa aranjeze si mai bine situatia are loc si accidentul de la 1204 al cruciadei deturnate. Geaba papa excomunica pronto pe toti cruciatii si venetienii, raul era deja produs. Relatiilor reci dar politcoase le vor urma relatiilor de dusmanie si nici una din parti nu va uita lectia invatata. Putin mai tarziu grecii vor respinge in mod sinucigas punctetele florentine, preferand toleranta venala a turcilor musulmani intrasingentei papistase. Ceva mai tarziu, in Ucraina si Transilvania beneficiind de sprijinul puterii seculare va fi impusa uniatia (pentru isprava din Ucraina, biserica rusa va impinge dusmania foarte departe. Dar merita sa observam ca si in acest caz ideologia era sprijinita de o noua pretentie la legitimitatea imperiala). Intorcandu-ne la momentul 1204 observam ca cele 2 legitimitati imperiale au destine diferite. In timp ce imperiul rasaritean este supus asaltului puterii otomane (care va iesi invingatoare) imperiul occidental se descurca mai bine: Venetia dreneaza comertul cu Orientul si-l dirijeaza spre nordul Germaniei, Genova se straduie si ea cat poate prin Marea Neaga si spre NV european iar nordul Italiei devine noul pol al bogatiei. Asa ca nu e de mirare ca aici a inceput Renasterea. Dar tot acum se schiteaza cum va arata viitorul: un centru bogat, pe atunci nordul Italiei, o periferie mai prospera pe atunci Tarile de Jos iar restul periferia, slugile de darloaga bune de exploatat. Dar si in acest circuit sunt unii care se insereaza mai bine, isi construiesc propria retea orasele hanseatice. Cam tot prin epoca asta unul Filip August produce prima fisura in unitatea imperiala vestica atunci cand prin juristii sai proclama ca Regele Frantei este imparat in regatul sau v-am zis, Franta nu va uita niciodata precedenta ei imperiala. Putin mai la apus si mai tarziu tarile iberice, terminind Reconquista si avand un excedent de luptatori greu de reciclat, se arunca in aventura maritima. Bogatiile pe care le vor jefui nu le vor folosi prea mult, in schimb vor asigura succesul altora, mai ales al Olandei. Dar odata cu succesul maritim iberic axa comertului mare paraseste Mediterana Orientala si se deplaseaza in Atlantic: va incepe lunga decadere a S-E european si a Orientului Mijlociu si auxiliar decaderea Venetiei care reusise sa-si incropeasca ce astazi am numi un imperiu colonial. In rasarit victoria lui Mehmed ridica o mica probleama de legitimitate imperiala: urmand exemplul basileilor, sultanul se proclama singurul imparat legitim al Europei. Dar cat de legitim poate fi un imparat necrestin? Si in plus unul care cucereste din exterior capitala?! Raspunsul il dau calugarii moscoviti care dezvolta ideea celei de-a treia Rome, punand astfel bazele unei noi pretentii la legitimitatea imperiala. In vest, spiritului galican rebel i se aduga reforma. De data aceasta nu se contesta numai legitimitatea imperiala dar se contesta si fundamentul sau ideologic; unitatea crestina vestica este sparta si urmeaza razboaiele religioase. Mai rau, cardinalul duce de Richelieu se aliaza cu protestantii impotriva imparatului catolic. Se contesta chiar universalitatea imperiala, deci legitimitatea. Sunt zorii erei moderne.

In secolele ce umeaza ideea imperiala este amputata la un cadru strict teritorial si cuvantul de ordine este diversitatea. Si in acelasi timp Anglia si Olanda luasera calea marii. Franta, cu dubla ei vocatie atlantica si mediteraneana si cu vesnicele complicatii continentale, nu reuseste sa se insereze in jocul Atlantic. Va ramane un outsider. Danemarca va incerca cu oaresce succes si ea jocul Atlantic dar copenhagarea flotei sale o va scoate din competitie. Germania, ramasa teoretic un imperiu este faramitata. Partea nordica insa conectata prin vechiul comert hanseatic si la comertul Atlantic isi incepe ascensiunea. La inceput lenta. Si in jocul european isi (re)face aparitia Anglia (rupta de imperiu de saxoni, conectata partial de normanzi dar ramasa pina acum la periferia atlantica) care incepe sa se implice tot mai mult si mai agresiv in politica europeana. Iar in est? Se creaza un nou imperiu cel rus. Iar vechiul imperiu turcesc cunoaste acum zile grele aflat in stransoarea imperiului germanic si celui rus. In sec XIX dupa o tentativa imperiala franceza lucrurile tind sa se precipite. Dupa 1848 (totusi curioasa concordanta de revolutii) imperiul ca idee universala pare abolit in favoarea natiunilor. Ma rog, a ramas imperiul habsburgic, dar strict austriac, nu sfant si nici roman. Nici macar german. Adica imperiul incepe sa corespunda definitiei lui primare: imperium, puterea de a comanda. Si in acest sens fiecare stat european tinde sa devina un mic imperiu. Si in acelasi timp multe natiuni incearca sa-si incropeasca propriile imperii in alte zone ale lumii, bazindu-se pe superioritatea armanentului. Franta care se trezeste incurcata in Algeria da exemplu si incepe cursa contracronometru a colonizarii. Un Leopold al Belgiei reuseste sa se-nvarta de o colonie personala: Congo (Kinshasa). O va lasa mostenire statului belgian. Se ridica noi natiuni puternice, care doresc si ele partea lor din mostenirea lui Adam. Germania se proclama imperiu. Italia de abia unificata, cu o parte ocupata de Austria viseaza deja la gloria romana. Dar venind ceva mai tarziu la imparteala cele 2 trebuie sa se multumeasca cu ramasitele marelui festin. Tarde venientibus ossa. Si asta le nemultumeste, asa ca se vor alia. Si sa nu uitam Austria, si ea nemultumita desi tocmai miluita cu Bosnia, dar nelinistita de panslavismul miltant al Moscovei (culmea, tocmai acest panslavism ii asigura fidelitatea supusilor polonezi si cehi!). 1900 este perioada de glorie a Europei: este centrul lumii, bogata, puternica, imperiala. Nu mai este vorba de un imperiu european si o legitimitate imperiala, dar exista o multitudine de imperii (declarate sau nu, dar imperii!) care coabiteaza complotand unul impotriva altora visand sa se extinda, sau macar sa-si pastreze integritatea. Si sa nu uitam, exasperand uneori natiunile tinere. Asa ca sa nu ne miram, razboiul era inevitabil. Nu se stia cand va avea loc, dar se stia ca va veni. Si a venit! Zbrobind 3 imperii declarate. Dar o urmare neasteptata a razboiului a fost intoarcerea in forta a ideologiei sub forma a 2 curente politice comunismul si fascismul excelente surogate ale religiei Si sub influenta comunismului, imperiul rus a fost restaurat neoficial dar de data aceasta cu pretentii de universalitate. Apeland la fascism Germania si Italia au incercat si ele restaurari imperiale. Ce-a urmat se stie. Fascismul a fost distrus manu militari. Sa privim acum Europa la 1945: de la Londra la Caucaz cea mai marea parte a ei a suferit in varii proportii distrugeri de razboi. Este indatorata pana peste cap lui Uncle Sam. Greu incercat, dar avand un moral ridicat, imperiul rasaritean s-a extins si a luat in sfera sa de influenta jumatate de Europa. Si, pentru prima oara de 1300 de ani unii din Vest destul

de multi! priveau plini de speranta spre noua capitala imperiala (care imperiu avea aspiratii universale!). In aceasta conjunctura si din varii motive, inclusiv necesitatea de a-si proteja investitiile, de a nu avea o cadere economica pe propriul teritoriu, Uncle Sam a cautat sa nu mai fie Shilock si a oferit ajutor. Conditionat. Dupa cate stiu una din conditiile puse in Vest a fost ca beneficiarii sa colaboreze economic si sa lase naibii ranchiunele. Ca sa manace s-au executat. Dar lucrand pe sub masa USA si URSS au fortat decolonizarea. Astfel incat la 1965, cu exceptia Portugaliei, statele din Apus erau strict nationale, toate. O situatie inedita in ultimul mileniu: o Europa cu un singur imperiu. Si ala in Est! Si nimeni cu pretentii imperiale in Vest. Deci cale deschisa unei intelegeri sincere. Iar in a doua jumatate a anilor 60 Europa a mai primit un soc. A aparut o carte: Sfidarea americana de Jean-Jaques Servan-Sschreiber. Excelenta ocazie ca Europa sa constientizeze ce stia si in particular pentru Franta un motiv sasi tempereze galicianismul ei cronic. Asa ca s-a pornit motorul franco-german. Peste 10 ani intalnirile neoficiale dintre sefii de la Bonn si Paris nu mai erau in tete a tete ci bot-in-bot. Iar Uncle Sam este privit cu tot mai mare suspiciune (deh prea puternic, prea bogat, prea cu multa tehnologie, cum naiba sa-l iubesti?!) Dar, pentru a construi ceva in politica este nevoie de un mit fondator. Asa ca a fost reactivat Charlemagne si Aachenul, ca simbol al noii Europe. Si drept urmare Europa a inceput sa fie definita ca organizatie politica a statelor vest-europene, uitandu-se ca se intinde pina la Urali. Si a avut loc si caderea imperiului rasaritean. Prima oara in 2000 de ani nu mai exista nici un imperiu european. Asa ca europenii au inceput sa-l construiasca. Noul Imperiu. La inceput au vizat numai teritoriile depinzand de vechea legitimitate imperiala carolingiana, folosind si teoria lui Huntigton pentru a justifica noul gard. Parerea mea este ca sub expresia cetoasa a valorilor comune europene despre care se vorbeste mult ca ar trebui sa ne aliniem se ascund interese particulare. Fiindca o constructie imperiala impune printre altele si a stabili cine va conduce si mai ales cine va avea painea si cutitul. Diferitele tari implicate in acest demers de constructie sunt in concurs intre ele. De ce spun concurs? Caci resursele sunt in mod natural limitate, dar dorintele nu. Si atunci fiecare jucator are tendinta de a-si maximiza partea. Ori aceasta se poate obtine si prin plasarea altora intr-o situatie periferica si inducerea in constiinta colectiva a unor neamuri ideea ca sunt tolerati, ca nu corespund valorilor comune definite ca aspecte ale suprastructurii de exemplu religie si ca trebuie sa se alinieze facand concesii inevitabile. Inevitabil economice. Iar pentru asta cei desemnati ca fiind mai putin dezirabili trebuie sa nu inteleaga care sunt motivele ramanerii lor in postura de outsideri si sa le atribuie unor motivatii ideologice si, sau, etnice, rasiale. Si sa nu inteleaga mecanismele obiective prin care au ajuns in aceasta situatie fiindca intelegand ar putea sa inverseze tendinta ce ar fi in defavoarea unora dintre fruntasii de azi. Caci argumentele ideologice isi au si ele valoarea lor in istoria noastra. Sa ne aducem aminte ca atunci cand s-a facut secularizarea averilor bisericesti o treime (30% sau 1/3) din pamanturile exploatabile ale Romaniei mici erau inchinate bisericilor din Orient. Ca Tarile Romane au sustinut ortodoxia in secolele XVII- XVIII si cand zic sustinut ma refer la sustinere materiala exprimabila in bani. Si daca mergeti la

Athos aduceti-va-ti aminte ca acum Grecia cere sprijin international pentru restaurare dar ca, cateva secole, banii din Tara Romanesca si Moldova sustineau complexul. Problemele au inceput sa apara dupa secularizarea din Romania. Si cand mergeti la Sinaia aminti-va ca numele vine de la mosia inchinata manastririi Sfanta Ecaterina din Sinai. Si ca aceste inchinari s-au facut in numele unor valori comune Spre beneficiul altora.

7. Conditii pentru dezvoltare

Consider ca pentru a raspunde in mod corect la intrebarea ce a cauzat inapoiera Romaniei trebuie sa privim situatia in contextual istoric al dezvoltarii istorice a zonei europene, atat sincronic cat si diacronic si trecand dincolo de evidentele inselatoare (gen: catolicism, ortodoxism, germanism samd). Cunostintele mele sunt rezultatul unor lecturi disparate, uneori la voia intimplarii. Ce-i drept, ele sunt si rodul unei pasiuni pentru istorie, dar este vorba de o pasiune cu titlu particular. Si marturisesc ca sunt tributar in primul rand lui Ferdinad Braudel. Si ca Chaunu si Walerstein sunt printre preferatii mei. Si deci sunt adept al tripartismului braudelian care considera zonele economice (si de dezvoltare) ca fiind impartite in trei tipuri : 1centrale zonele dezvoltate, in care se produc marfurile cele mai pretentioase tehnologic a epocii, in care societea atinge cea mai mare dezvoltare economoca si sociala si implicit cel mai mare nivel de bogatie. 2semiperiferice zone mai putin dezvolate , subordonate economic zonelor centrale, care furnizeaza zonelor centrale produse avand un nivel de prelucrare mai redus si mai putin pretentioase. Aceste produse vor fi inglobate in productia de inalta calitate a zonelor centrale. Furnizeaza si materii prime, neprelucrate si consuma produse din zonele centrale. 3periferice zone care furnizeaza materii prime, cu scazut grad de prelucrare zonelor semiperiferice si centrale. Nu intamplator sunt zonele cele mai sarace. Ca un exemplu, in secolele XII XIII zona centrala europeana era Nordul Italiei. Adica Lombardta (sa va amintesc: in Londra strada finatelor este Lombard Street. Si rata lombarda comanda finanta londoneza). Un oras foarte important era Florenta unde se produceau cele mai fine stofe ale epocii. Care stofe erau prelucrate (prin pieptanare , vopsire) din postavuri flamande. Care postavuri flamande erau tesute din lana.. engleza. Deci Tarile de Jos erau semiperiferia Europei iar Anglia periferie (cam ca toata Europa). Noi? Tarile Romane? N-am zis: cam ca toata Europa? Eram periferie vanzand si cumparand cate ceva prin porturile controlate de genovezi, dar mai bine decat altii care nici periferie nu erau, adica nu existau in comertul european (de exemplu Finlanda sau Suedia. Atunci in sec XIII). Iar comertul dintre aceste zone formeaza un circuit economic. Se pare ca pentru o dezvoltare serioasa a unei zone sunt necesare cu prioritate doua conditii:

1)Integrarea intr-un circuit economic 1)A : pozitia in circuitul economic 2)B : rentabilitatea circuitului economic comparativ cu altele si dinamica circuitelor comerciale . 2)Securitatea geopolitica (termenul - pun pariu impropriu - imi apartine) As observa ca daca faci parte din mai multe circuite economice castigurile cresc. Insa, in ce ne priveste stam prost la ambele puncte. Ah, da . Uitasem. Cele 2 puncte de mai sus implica o preconditie sine qua non: o densitate a populatiei care sa permita exploatarea resurselor intr-un mod mai elaborat (de exemplu o populatie rara poate sa traiasca din simpla exploatare a padurii insa nu va ajunge sa fabrice mobila destinata pietiei) si sa impuna o structura organizationala de model statal sau parastatal 1)Integrarea intr-un circuit economic Zona noastra a fost dominata milenar de circuitul economic cunoscut sub numele de Drumul Chihlimbarului sau De la varegi la greci legand litoralul baltic de spatiul estmediteranean. Insa sa fim cinstiti, acest circuit poate avea abateri importante la Vest sau Est, in unele epoci evitand spatiul nostru (de exemplu drumul de la varegi la greci trecea pe ruta Ladoga Kiev Nipru Constantinopol). Si mai era si varianta venetiana cu trecere prin Elvetia spre Germania. Asa ca la un moment dat rolul zonei Tarilor Romane in acest circuit a scazut si odata cu aceasta si veniturile realizate. 1) A: pozitia in circuitul economic. Pozitia noastra a fost in general una defavorabila: ori de simplu tranzit ori de furnizor al unor produse naturale, adica cea mai putin banoasa. 1) B: rentabiliatea circuitului economic comparativ cu altele. Daca la inceputurile sale Drumul Chihlimbarului era principalul circuit comercial din zona europeana inca de timpuriu i s-a alaturat circuitul economic mediteraean care corespundea comertului cu Persia, India, Arabia. Iar valoarea totala a schimburilor depasea cu mult valoarea schimburilor de pe Drumul Chihlimbarului. Trebuie sa mai observam ca beneficiile unui circuit economic tind sa se contabilizeze mai ales in puncte privilegiate gen orase si mai bine orase-porturi... si pe la 1200 si mai tarziu cele mai importante erau Cetatea Alba si Caffa, sub control genovez la care se adauga nu mai stiu de cand Chilia. Lor li se adaugau porturile Vicina si Cavarna tot controlate de genovezi. Cand zic control ma refer la principalii operatori ai comertului nu la cine percepea taxele vamale. In legatura cu aceste porturi si veniturile realizate prin ele (venituri din comert, taxe vamale) indraznesc sa amintesc ca prin anii 13001420 Tara Romaneasca si Moldova aveau o situatie baneasca mult mai buna. La un moment dat lui Carobert de Anjou i se

propune o suma importanata sa lase in pace pe Basaraba, nitel mai traziu pe la 1350 nu mai stiu ce domn cumpara de la genovezi 10.000 de echipamente militare complete (za, scut, coif, spada) o comanda foarte mare si mai mult, asta inseamna ca putea dispune de 10.000 de oameni bine inarmati (ducii din Occident nu prea puteau visa la asa forta). Alexandru cel Bun imprumuta cu cateva mii de marci regele polon si primeste ca zalog Pocutia. Si cum craiul nu are bani Stefan va executa zalogul In plus se pare ca Serbia era cam... necunoscuta sau slab dezvoltata in epoca. Asta inseamna ca voivozii (adica ducii) tarii Romanesti si ai Moldovei aveau suficiente venituri banesti (taxe diverse) din care sa-si plateasca cheltuielile, inclusiv serviciile nobilimii (pardon radacina lui boier este slavul barin si acest barin nu vi se pare ca se apropie de .. baron?!). Stefan cel Mare inainte de toate face obrazul gros si ia Chilia prin forta. Isi asigura astfel veniturile necesare cheltuielilor de razboi. Turcii dupa esecul asaltului frontal iau masura sa-i taie fondurile si pun mana pe Chilia si Cetatea Alba. Banii de acum inainte merg la Istambul. Nitel mai tarziu Stefan se va intelege cu turcii. Sau mai precis va fi silit si de lipsa de bani. Cam in aceaisi epoca Vicina si Cavarna dispar la propriu si raman doar in cronici. Insa sunt inlocuite de porturi noi Giurgiu, Braila, Galati dar pe care turcii pun mana si le fac raiale.. si banii merg la Isatmbul!! Si in pararel cu aceasta situatie monetara si forta militara a Tarilor Romane scade... Si fiindca banii lipsesc boierii se intorc spre tarani. ca sa-ifaca rumani , adica ce s-a intamplat si in Galia si Imperiul urmasilor lui Carolmagnul, cand alte surse n-au mai fost la indemana nobilimii.. Iar legatura lui Mihai consfinteste noua stare de lucruri - curios cum nimeni nu s-a intrebat din ce traiau boierii daca nu aveau iobagi?! Ceva mai tarziu turcii isi impun monopolul de comert in Tara Romaneasca si Moldova. De acum inainte este dus sau redus comertul cu Lipska si Liovul, o sursa de bani dispare, iar imperiul Hotzoman (scuze dar nu ma pot abtine!!) aflat in dificultati financiare cumpara cam la preturile fixate de el. Mai rau preturile sunt fixate intr-o moneda cu titlu scazut, adica cu prea putin argint si cam multa arama sau cum se zice azi inflationista... iar acest monopol inseamna ca zona nu mai este cuprinsa decat intr-un fragment al circuitului economic. Este exact nenorocitul de secol XVIII fanariot. In paralel, circuitul economic est-mediteranean dominat copios de turci si venetieni primeste o grea lovitura prin devierea comertului cu mirodenii prin Atlantic. Iar turcii incearca sa compenseze scaderea castigurilor mediteraneene prin prelevari mai mari din circuitul economic al Drumului Chihlimbarului. Si astfel zona noastra este vaduvita de resurse monetare... iar cel mai rau o duc Tarile Romane care isi platesc din greu autonomia tot mai ciuntita. Ca o ultima observatie: in sec XVIII Tarile Romane sunt supuse unei presiuni uriase, dincolo de capacitatea lor economica. Nu se mai face nici o acumulare ci deja se consuma din insasi subsanta economica. Si asta este exact secolul hotarator in care altii isi incep ascensiunea (iar Italia declinul. Curios nimeni nu observa lentul declin al Italiei, care din centru tinde spre semiperiferie). Tarile Romane in aceasta perioada sunt reduse la rolul de periferie a Imperiului Otoman, devenit si el o periferie a Sistemului Mondial. La 1821 Tarile Romane sunt o periferie a

unei periferii. 2)Securitatea geopolitica (termenul - pun pariu impropriu - imi apartine). Adica vulnerabilitatea zonei la dominatia externa. Si nu este vorba doar de dominatia politica. Dominatia politica se imbina intotdeauna cu exploatarea economica . Si din acest punct de vedere stam prost. Din cele mai vechi timpuri. Suntem expusi invaziilor de stepa, primii serviti, ultimii clienti. Sa nu uitam ca pe aici a inceput presiunea migratoare care a dus la abandonarea Daciei Romane si pana la urma la prabusirea Imperiului Roman. Si in continuare am beneficiat din plin de alani, avari, bulgari, unguri, pecenegi, cumani terminand cu tatarii. Ultima incursiune tatareasca este de pe la 1770. Iar locul lor este luat imediat de rusi.... si chiar daca este o diferenta intre tatari si armata rusa, ocuparea teritoriului si impunerea intretinerii armatei pe lungi perioade de timp s-ar putea sa fie mai costisitoare chiar decat shopingul tatarasc... Nereusind sasi asigure securitatea, zona este astfel secatuita de resursele ei in beneficul altora.

5. Cuvant despre Romania, si nu numai

Romania, cu tot respectul, este victima unei perceptii gresite: mitul tarii bogate. Asta au invatat stramosii nostri si noi o repetam cu obstinatie, visand sa emigram in tari cu adevarat bogate. Adevarul a fost sintetizat de Adrian Severin: tara bogata in resurse sarace. Fata de majoritatea tarilor europene Romania dispune de mai multe resurse naturale. Suficiente pentru a trezi apetiturile altora, insuficiente pentru a trai doar din exploatarea lor si aceasta exploatare sa genereze bogatie in tara. Avem petrol dar in cantitati insuficiente fata de nevoile noastre actuale. Destul insa pentru a atrage atentia altora. Care atentie s-a concretizat in presiuni asupra guvernelor romanesti in anii 20. Sau sa trezeasca apetitul german. Masina de razboi hitlerista s-a bazat pe petrolul romanesc. Dar operatiunea aeropurtata din Creta o splendida victorie a parasutistilor germani a consumat 8 luni din productia Romaniei. Asa ca nemtii au tras concluzia: fara alte operatiuni aeropuratate! Insa petrolul ne-a atras in valtoarea razboiului (un amanunt uitat deseori). Avem gaze naturale. Dar importam o treime din consum. Avem carbune. De calitate mediocra spre proasta. Avem minereuri diverse. Insa insuficiente pentru o societate moderna. Avem chiar si aur si argint, dar insuficient sa putem concura cu Klondike sau Tombstone (ma rog Tombstone s-a epuizat. Dar cantitatea extrasa din Tombstone era uriasa). O paranteza istorica: daca ar fi fost mai mult aur si argint poate ca Principatul autonom al Transilvaniei ar fi devenit un centru de putere important in Europa, caci principii Bethlem numai de ambitii nu erau lipsiti. Mai degraba le-au lipsit banii (adica cantitatile de aur si argint) care sa le permita armatele de mercenari necesare pentru a castiga o pondere mai mare in razboiul de 30 de ani sau Polonia. Cum am zis ambitii aveau, idei aveau, mijloacele insa Singurul mineral pe care il avem din belsug este sarea. Insa anii trecuti am importat sare

din Turcia (sare de evaporare, obtinuta din apa marii). Avem lemn. Dar putem concura cu Siberia sau Canada?! Se spune despre exporturile antebelice de grau. Nu se spune care razboi. Sa va spun eu : primul! caci dupa 1918 explodeaza graul argentinan si canadian. Ca ala american era la putere de pe la 1880. Si uitam cu obstinatie de graul rus si ucrainean (am fost la Odesa. Frumos oras! Au o opera splendida. Cam totul cladit pe export agricol, mai ales de grau). Deci ar fi cazul sa abandonam mitul tarii bogate. Avem cate ceva, mai mult decat altii, dar insuficient. Dar, daca privim cu atentie statisticele economice o sa observam ceva care ar putea parea socant: tarile bogate prin dotare naturala (minerale, dotari agrare) sunt in general tari sarace. Ah, da sunt si exceptii notabile: SUA (o tara foarte bogata si prin dotare naturala), Canada, Australia. Dar tarile bogate prin dotare naturala sunt in general tari sarace: Brazilia, Argentina, Congo. Nici Rusia nu e chiar bogata. Este aici o mica enigma aparenta. Unii vor incerca sa raspunda prin argumente rasiale (germanism, anglo-saxoni) sau religioase (catolicism). Va recomand din Wilkpedia Occident si Ramanerea in urma a Europei de Est, foarte frumoase texte de propaganda si credinta pura, dar care ignora si deformeaza realitatea istorica. Seamana nitel cu socialismul romantic si gnoza este destul sa stii adevarul si sa vrei. Si ignora brutal realitatea Americii Latine. Sau succesul Japoniei si al Coreii de Sud. Sau nu explica cum se face ca in secolul XVII Olanda surclaseaza Italia de Nord (pana atunci Italia de Nord era culminatia dezvoltarii civilizatiei europene). Deci sa mergem la datele primare: tari bogate in resurse naturale sunt sarace si tari nedotate sunt bogate (cu exceptiile de rigoare). Paradoxal? Numai aparent . Popoarele din tarile sarace prin dotare naturala si-au facut rost de cele necesare din tarile care aveau, fie prin forta fie prin alte mijloace. Acele alte mijloace au fost fie servicii dar mai ales prin industrie (aici se inteleg si productia mestesugareasca si manufacturiera). Fiind constranse de lipsa de mijloace a trebuit sa-si dramuiasca resursele naturale, uzand de inteligenta si inventivitate. Si de comert. Sa dezvolt cu exemple istorice. La inceput normanzii au recurs la violenta. Iar excedentele obtinute prin jaf le-au reciclat in comert (Furau sa zicem vite. Nu le puteau duce pana in Scandinavia sau Danemarca. Asa ca le vindeau pentru stofe, argint, vin pe care le puteau transporta pana acasa). La un moment dat forta lor de expansiune a fost oprita (cred ca se exagereaza rolul crestinarii lor. Sa nu uitam ca nefericitul Harold saxonul distrusese o armata de normanzi inainte de lupta fatala cu Wilhelm bastardul. Si la data aia normanzii nu fusesera crestinati. A nu se confunda Northmenii cu les Normands). Si expansiunea violenta fiind oprita s-au reciclat pescuit, minerit, productie de gudron, intrand in circuital comercial baltic. Care circuit apare cam in aceeasi epoca. Interesanta coincidenta, nu? Sau olandezii. Si-au scos tara de sub ape. Harnic popor. Dar poate nu au avut ce face? Ca tot din zona aia, a Olandei, plecasera saxonii care au ocupat Anglia britonilor romanizati. Insa dupa 1000 se pare ca nu mai aveau ce face. Decat sa-si scoata tara din ape, sa teasa stofe din lana importata din Anglia si sa le vanda italienilor Si in secolul XIV Tarile de jos sunt urbanizate la circa 50 %! Iar pe la 1600 se hranesc cu graul polonez important prin Danzig. Dar pofta vine mancand si dezvoltarea creaza nevoi noi. Pentru aceste noi nevoi unii

negustori se indreapta spre Rusia. Care traia bine mersi si nu-i pasa de altii. Numai ca Rusia de atunci nu-i Rusia de astazi. Printre altele nu avea nici aur, nici argint. In Rusia de atunci platile se faceau in blanuri. Si unii aveau prea multe blanuri. Si blana atrage moliile. Nu si argintul. Asa ca negustorii au bagat argint si au obtinut blanurile si cheresteaua dorite. Si apoi ii vor ademeni pe rusi cu stofe fine. Cu arme de foc. Cu ceasuri. Cu alte cele, inclusiv calesti pentru boieri. Si Rusia cea bogata se indatoreaza (nu uitati!) pentru multe chestii de care nu avea nevoie. Ma rog a fost si unul Piotr care ii iubea pe nemti si olandezi si a vrut sa-i imite. In stil rusesc, ca naiba stie pe cati morti este construita splendoarea Sankt Petersburgului (a nu se uita ca a avut un mare rol, dar a inceput cu perucile Petiusa asta). Ce am povestit mai sus este un circuit economic. Circuitul Marii Baltice, in care marii castigatori au fost olandezii. care nici pamant nu aveau. De aia l-au scos din mare si au facut multe altele, fata de rusi care nu doreau decat argintul (ca restul aveau din plin).. Bogatia se construieste pe un circuit economic si bogat nu-i cel care are de la Dumnezeu ci ala care poate sa-l convinga pe cel avut ca are nevoie de caleasca. Dar un circuit comercial nu dezvolta doar bogatie ci si ordine. Un sistem. De jos in sus (Piotr a inceput invers). Si depinde unde te plasezi in sistem la intrare (materii prime) sau la iesire. La coada vacii sau angrosist de cascaval. Iar istorie. Europa a fost lipsita de metale pretioase (erau, dar insuficiente). Si toti au luat masuri sa retina aurul si argintul pe teritoriul lor (Colbert nu a fost singular ci doar cel mai sistematic). Exista o exceptie notabila: comertul cu India. Indienii nu doreau marfurile europenilor. Nici macar vinurile. Insa europenii doreau multe din India. Si indienii nu acceptau decat aur. India a fost poreclita mormantul aurului. Si se pare ca oricat aur au scos englezii din India, balanta a ramas in favoare Indiei. Si in secolul XVIII mai apre o exceptie: China. Care nu dorea decat argint. Si europenii doreau cu nesat portelanuri, matasuri si ceai. Noroc cu razboaiele opiumului ca si asa englezii aveau probleme cu gasitul argintului Ei si acu sa ne intoarcem la oile noastre tara bogata inclusiv in oi (candva). Pe vremea stramosilor nostri, cand s-a zis aceasta, strainii ce vizitau Tarile Romanesti ziceau tara bogata! si evaluau bogatia. Dar si bogatia potentiala. Fiindca neamtul (in general erau nemti) aprecia mai ales bogatia potentiala adica ce valoare ar fi avut daca ar fi fost organizata in sistem nemtesc (care in vremea aia era inferior sistemului englez sau olandez). Evaluau pamamanturile libere si se gandeau la ferme. Ei vedeau turmele si le evaluau in taleri pe piata din Dresda sau Danzig. O lista mult mai detaliata se gaseste in Descriptio Moldaviae. Partea proasta este insa ca avutia era o bogatie potentiala, fiindca lipsea ceva esential: piata!! Si cand am zis piata am zis bani. Si in afara de aceestea de mai sus otomanii au pretentii in crestere, dupa cum urmeaza: In secolul XVIII tributul Moldovei creste de la 65.000 de taleri la 260.000, al Tarii Romanesti de la 260.000 la 300.000. La care se adaugau peschesurile, bacsisurile. La care se adauga mucarerul - cel mic pentru confirmarea anuala a domniei si cel mare pentru cea trienala. Si pe la 1750 se mai adauga geaigea, o noua taxa si astfel se estimeaza ca la 1772 obligatiile Tarii Romanesti fata de poarta se ridicau la 650.000 de

taleri. Si in plus prestatiile in natura: de la mari cantitati de grau, turme de berbeci, heghelii, mari cantitati de unt sau miere. Care furnituri trebuiau transportate de partea romana plus oameni de corvoada pentru armata. Sau cereri de mii de seceratori pentru holdele din Dobrogea Si scuze, ma repet, in afara acestor mari prelevari monetare otomane turcii au instituit si un monopol comercial. La preturile lor. Si cu moneda lor. Care moneda (aspru) era cam inflationista, continand putin argint (vedeti si cazul Spaniei in secolul XVII si monezile ei de billon). Iar acest monopol poate a fost mai distrugator decat prelevarile directe. Aceasta lipsa de bani, bani moneda, face ca situatia mjoritatii populatiei sa fie ingrozitoare. Marturii straine din epoca povestesc despre simple bordeie in care vatra este doar o groapa in pamant. De cele mai multe ori cea mai importanta posesiune din bordei este doar un cazan. O saracie lucie, sub nivelul termenului mizerie. O populatie terorizata de agentii fiscali. Simplul zvon al apropierii taxidarilor pune lumea pe fuga ca si apropierea tatarilor. Prin 1840 Mihalache Sturdza, domn al Moldovei (mare snapan, om cultivat, interesat de cultura, cel care a creat Academia Mihaileana) descrie astfel situatia normala a taranului moldovean: mananca mamaliga, bea apa cu otet, paine carne si vin consuma doar la sarbatori si este exploatat pana la extrem astfel incat nici o acumulare nu este posibila (vedeti si Dinicu Golescu). Si totusi in timpul lui Mihalache situatia se imbunatise in oaresicare masura fata de 30 de ani inainte. La sfarsitul secolului XVIII situatia normala a taranului era asa de infloritoare incat acestia fugeau in orasele raia (Giurgiu, Braila, Galati) sa poata trai mai bine. Caci sub directa stapanire turceasca situatia era mai buna Si poate se poate vorbi si de o rarire a populatiei totusi am unele retineri in a accepta cifrele sustinute de unu Stokes (vezi mai jos ) care este convins ca pe la 1750 in principatele romane (Muntenia+Moldova) populatia nu depasea jumatea de milion? (la 1750 Moldova cuprindea intreaga Bucovina si parte a Moldovei de peste Prut! Parte fiindca sudul si Hotinul erau raiale turcesti) si cam in contradictie cu enormele sume de bani scoase din tara Si sa mai detaliem. In secolul XVIII odata cu instalarea domnilor fanarioti, creste foarte mult numarul strainilor care patrund in Tarile Romane. Nu este vorba de xenofobie ci de faptul ca acestia exportau multe venituri in Fanar pentru a-si asigura familiile si viitorul. Si in acelasi timp balcanicii ocupa pozitii in orase negustori (in special grecii), gradinarit (in special bulgarii) sau macar de arnauti (vocatie albaneza precum este politia pentru irlandezii din SUA). Si a mai crescut numarul manastirlor inchinate, asa cum am zis s-a ajuns ca o treime din pamanturile tarilor sa fie inchinate. Adica alti bani care ies din tara. Asa ca de ce sa te omori cu productia? Sa ingrasi turcii? Pe gratis?! Sau sa aiba ce jefui tatarii? Si vremurile erau tulburi cate mari case boieresti din secolele XVIIXVIII sunt in picioare? Credeti ca marii boieri stateau in cocioabe? Asa ca banii cam lipseau, prisosul se baga in scule si odoare (bijuterii). Cand Dudescu se duce la Paris are problema sa gaseasca bani, isi vinde bijuteriile si isi amaneteaza mosiile si.. saraceste. Ca era el bogat, dar era bogat ca-n Tara Romaneasca: mosii, clacasi, robi, vite (poate va zice ceva? De exemplu Argentina..) si bijuterii. Bani prea putini. Iar in conditiile acestei saracii lucii orice dezvoltare este stopata. Nu este vorba doar de un dat genetic sau lipsa unor calitati morale sau determinism religios, este vorba pur

si simplu de lipsa banilor. Lipsa banilor care face ca productia de marfuri sa devina inutila. Si productia de marfuri s-ar fi putut deazvolta daca ar fi existat cerere solvabila, adica piata. Dovada stau diferitele utilaje hidraulice prezente in muzeul tehnicii sau in muzee etnografice: roti de apa de diverse tipuri (inclusiv cea cu facaie care este o turbina Pelton avant Pelton) care puneau in miscare mori (nu numai pentru cereale!) ci si piue (ciocane care bateau postavul), vartejuri pentru facut pasla Sigur nu este chiar tehnologie moderna, insa inainte de revolutia industriala lemnul era baza utilajelor chiar si-n Olanda. Chiar si in aceste conditii defavorabile se observa progrese: in Muntenia si Moldova numarul mestesugurilor atestate documentar sporesc in orase de la 20 la 38 si 83, iar in sate de la 11 la 13 si la 55. Pe la 1800 sunt inregistrate in Bucuresti 36 de bresle la Iasi 24. Pe la 1820 numarul breslelor creste la 40, respectiv 32. Catagrafia moldoveneasca de la 1772 da aproape 200 de mestesuguri diferite (Dinu C Giurascu, Istoria ilustrata a Romanilor, 1981). Este un progres, insa de mici dimensiuni si slab si sa nu uitam ca secolul XVIII este secolul in care Occidentul cunoaste marele avant care deschide revolutia industriala si il plaseaza indiscutabil in fruntea Sistemului Mondial. Si asa cum zicea un personaj al lui Lewis trebuie sa alergi iute ca sa stai pe loc luati cazul Italiei de Nord, care nu a alergat destul de iute si isi incepe relativul declin (ma repet, Nordul Italiei a fost cea mai dezvolatata zona a Europei de pe la 1100 pana in secolul XVII. De unde au provenit lombarzii de pe Lombard Street, contabilitatea dubla, renasterea, opera, sapunul si furculita). De fapt secolul XVIII a fost secolul cel mai rau pentru Tarile Romanesti. Diversele iesiri monetare fie cu titlu de datorii reglementate fata de poarta, fie bacsisuri diverse inclusiv pentru cumpararea domniei , trimiteri banesti la manstiri straine sau la familii -, alte prelevari otomane combinate cu monopolul turcesc al cometului si in conjunctie cu razboiaele diverse si pagubele produse au facut ca in acest secol nu numai sa nu se poata face nici o investitie ci a dus la consumare a substantei economice a tarii. Aici as mai spune ceva ca ilustrare. Pana pe la 1770 Oltenia era zona cea mai bogata a Tarii Romesti. Insa o prima lovitura a fost data de razboaiele austro-turce. La un moment dat Oltenia a fost ocupata de austrieci (nemti cu coada, coada de la haine, nu de drac). Pana la urma turcii au prevalat si Oltenia a revenit Tarii Romanesti. Numai ca atunci Oltenia a cunoscut invazia si distrugerea (de obicei rezervata Munteniei). Ceva mai tarziu Pasvante Chiorul, pasa rebel, incepe excursii de shoping prin Oltenia si o pustiieste. Cam de atunci cula (deja existenta) devine casa tip boiereasca in Oltenia. O stiti? La parter o singura usa solida, nici o fereastra. La primul etaj ferestre mici. Aprope ambrazuri. La ultimul etaj balcon de piatra de jur imprejur, de fapt pentru aparare. O casa de refugiu, buna pentru a te salva din fata unei bande in trecere. Nu in fata unei unitati militare care dispune macar de o singura piesa de artilerie, chiar modesta. Si aici trebuie sa fac o observatie foarte importanta: orasele, pardon targurile erau slab dezvoltate, slab populate si activitatile lor normale tineau mai mult de ceva negustorie si activitati administrativ-fiscale. Adica erau un slab motor al activitatii economice. Iar buna parte din populatia oraseneasca era, scuzati, neromaneasca. Negustorii greci si alti balcanici conduceau de multe ori jocurile economice. Sa nu uitam in epoca ruman definea situatia servila .

Si se impune sa trag aici o prima concluzie: prima si cea mai importanta cauza de stagnare seculara a fost data de fragilitatea pozitiei geografice, ce am denumit cu un termen impropriu Securitatea Geopolitica. Zona find una de contact a fost supusa unor mari presiuni exterene carora nu le-a facut fata. Nu romanii ci Imperiul Roman. Si nici imperiul Bizantin care s-a retras din Dobrogea pe la 670, fiindca a fost silit. Si nici regatul ungar nu s-a simtit mai bine sub socul mongol. Si apoi au aparut otomanii. Ca o paranteza: si in Occident in secolele V-IX insecuritatea geopolitica a avut consecinte negative in planul dezvoltarii si ma refer la invaziile germanice (inclusiv francii), la impactul invaziei musulmane, la raidurile normande si maghiare. Occidentul catolic incepe o lenta ascensiune dupa ce forta de soc normanda si cea maghiara se pierd. Adica prin preajma anului 1000. Insa in zona noastra mai dureaza 250 de ani si pot sustine ca acest soc a durat 1000 de ani de dinainte de retragerea aureliana pana dupa Marea Invazie Mongola. Derivata din aceasta a urmat a doua cauza majora: circuitul economic de care depindeam traditional a fost deviat fie pe ruta Novgorod - Kiev Bizant, fie pe ruta Venetia - Saint Bernard - Baltica. Si mai tarziu prin interventia otomana punctele favorizate (porturile) au scapat controlului zonei. Si in final prin monopolul comercial instituit de otomani Tarile Romane au fost practic excluse din circuit. Adica au ramas fara piata externa. Ceea ce a facut ca si piata interna sa fie subdezvolatata. Ori fara piata dezvoltarea este stopata. Pe acest fundal vine pacea de la Adrianopol Monopolul otoman este abolit si la Braila apar agenti englezi (greci) inarmati cu lire sterline de aur de ramane celebru cantecelu cu la noi la Braila, la tanti Elvira usor se castiga lira (tanti tinea un bordel si lira sterlina circula liber la Braila). Si acesti agenti cer grau. Pana atunci agricultura moldo-valaha era orientata mai mult spre cresterea vitelor, dar acum se schimba directia. Uite daia Regulamentul Organic devine regulamentul muncii de claca si cam nimeni nu observa ca, poate, suntem in situatia nefericta si unica (?) a celei de-a treia Serbii (Braudel a lansat termenul de a doua serbie (iobagie) pentru secolul XVII-XVIII in regiunile baltice si parti ale Imperiului Habsburg. Adica in aceasta epoca obligatiile feudale s-au ingreunat in aceste regiuni ca urmare a cererii crescute de cereale panificabile. Cerere provocata de olandezi in primul rand olandezii ajunsesera sa manace si din import. Asa ca feudalii din aceste zone au intensificat exploatarea. Insa acum vine partea hazlie: marele magnat polonez, care poate intretine regimente particulare, era agent comercial al agentilor din Danzing care erau agentii olandezilor. Asa funcitiona deja Sistemul Mondial. Si asa functioneaza si acum. V-am zis sa nu uitati exemplul rus? Ca rusii au si ei un rol in tarisoarele astea. Nu numai cu pacea de la Adrianopol si Kiselev. Rusii au dus nu stiu cate razboaie pe aici (alt motiv de saracie) si poate ca stiti ca s-a incheiat si o pace la Bucuresti (1812). Da, da pacea asta a premers cu 20 de ani Adrianopolul Numai ca boierimea romana in secolul XVIII traia in mod oriental vesminte, muzica, obiecte de uz cotidian. Si apar ofiteri rusi frantuziti si ingroziti: vai nu aveti scaune?! Ne asezam turceste pe sofa? Vai nu aveti clavir ??! Le mai datoram si pasiunea pentru Franta (caraghioz, nu?). Si la 1830 o parte a boierimii doreste haine nemtesti (ocidentale). Iar tinerele boieroaice, toate, vor rochii de la Paris (un june bine de pe la 1840 avea nevoie de vreo 6 fracuri si

20 de perechi de manusi pe an. Atunci o juna de spatar cate rochii necesita?! Se sparie gandul!!). Si toti, si modernistii cu joben si traditionalistii cu islac prefera confortul trasurilor vieneze. Pe la 1850 pianul devine cvasiobligatoriu intr-o casa cu pretentii de bogatie. Sa fie sa se vada! Si pentru toate acestea este nevoie de negustori. Negustori nu prea erau. Nu-i nimic, importam! Si in mare viteza intre 1830 si 1900 Romania mica se doteaza si cu o populatie de noi imigranti in jur de 0,5 milioane ce se stabileste in orase si in special in Moldova si se dovedeste foarte utila ca intermediara intre comertul austriac (nitel mai tarziu si cel german) si Romania (cu sens unic!) si foarte utila in spolierea taranimii si ajutand si la rotunjirea pungii latifundiarilor. De exemplu la granita Bucovnei, un mare boier, poate Sturza, inainte de 1850 a infiintzat tirgusorul Mihaileni si a adus evrei si le-a dat loc de case, ca sa faca comert.. Tirgusorul ii aducea venit mult mai mare pe falcia de pamint decit restul mosiilor sale. De aici dateaza si asa numita problema evreiasca din Romania. Scuzele mele, oricat as vrea nu pot eluda problema evereiasca daca vorbesc despre dezvoltarea capitalista a Romaniei. Si trebuie sa vorbesc despre dezvoltarea capitalista daca vorbesc despre ramanerea in urma a Romaniei. Fiindca aici este clenciul: ramanerea in urma a Romaniei este legata de intarziata aparitie a capitalismului in Romania si directia lui de dezvoltare. Iar problema evreiasca este urmare a dezvoltarii tarzii si cam in sila a capitalismului in Romania. Fiindca evreii au constituit in buna parte clasa mijlocie a societatii romanesti de dupa 1830. Din Neoliberalismul de Zeletin sunt in masura sa va ofer niste cifre. Imi permit sa vi le ofer impachetate in paragrafele din care fac parte. Primul paragraf: Si in adevar, de la 1829 incoace sunt doua mijloace dupa care putem sa urmarim intarirea relatiilor noastre cu Apusul: a) cresterea neincetata a importului si b) invazia tot mai puternica de straini la orase. Caci este in toata puterea cuvantului o invazie. Cu bun temei Radu Rosetti a asemanat aceasta navala a strainilor in orasele noastre cu asaltul aventurierilor in California, in cautarea minelor de aur. Iata cateva din numeroasele date adunate de acest scriitor cu privire la miscarea celor mai numerosi dintre straini, evreii, La 1820 Iasii aveau 4 mii de evrei, la 1831 acest numar se ridica la 17 mii, la 1838 la 29 mii, la 1859 la 31 mii, la 1899 la 39 mii, In acest an populatia totala a Iasului este de 78 mii asa ca romanii sunt in minoritate. Bucurestii aveau in 1831 2 mii de evrei, la 1831 numarul se ridica la 3 mii la 1860 la 6 mii , la 1899 la 43 mii. Observati mai ales progresia din Bucuresti. Numai emigrarea poate motiva o astfel de crestere in cazul speciei umane. Ar fi greu de sustinut si pentru Iasi alta motivatie. Ce se oculteaza in mod voit este aparitia asa-zisei probleme evreiesti in Romania si se trece sub tacere ca intre anii 1830-1880 a avut loc o puternica emigratie evreiasca dinspre imperiul Habsburg in Tarile Romane, mai ales in Moldova. In acesta epoca numarul populatiei evreiesti din Romania mica trece de pe la 20.000 la vreo 300.000, toti acesti emigranti stabilindu-se de preferinta in targuri si orase. Si sa nu va inchipuiti ca erau purtatori ai unei culturi si civilizatii superioare. Mai degraba marea majoritate a acestor

emigranti din Galitia erau la fel de alergici la sapun si igiena ca si populatia majoritara, convietuind la fel de armonios cu paduchii ca si taranul roman din acea vreme. Si nici sa nu va inchipuiti ca aveau namol de bani, ci erau in general niste sarantoci zdrentarosi si jegosi. Dar aveau un avantaj: erau intermediarii (reprezenantii daca vreti) negustorilor mai asezati din Austria si prin ei au patruns in Tarile Romane marfurile austriece si creditul austriac. Si uite asa jumatate din boierimea moldoveana a ajuns creditoare fata de unii dintre emigranti. Astia au devenit negustori bogati. Restul s-au facut croitori, primii din zona care stiau sa croiasca o haina dupa canonul occidental, baiesi, carciumari si altele asisderea ducand in general o viata sordida in consonanta cu noroiul de pe ulitele bantuite de porcii vecinilor crestini. Dar sa nu uit: la un moment dat, prin 1850-1855 croitorii din Bucuresti (care erau obisnuiti numa cu moda fanariota) s-au plins la domnie ca noii veniti nu luau ucenici paminteni ci numa emigranti de acelasi neam cu ei (al noilor veniti). Deci domnii emigranti duceau o politica de discriminare fata de bastinasi! Va place? Iar aceasta politica facea sa creasca afluxul de emigranti, astfel incat mai tarziu guvernul Romaniei (mici) a fost nevoit sa introduca o lege care sa ceara ca numarul emigrantlor sa nu depaseasca o treime din nr total de lucratori ai unui stabiliment industrial. Si mai sunt nevoit sa observ ca spre 1890 acesti emigranti constituiau majoritatea lucratorilor industriali din orase si targuri si primul nucleu socialist proletar ca Nadejde erau socialisti, da nu proletari. Toate ar fi fost cum ar fi fost, daca Romania nu ar fi fost o tara agrara inapoiata, cu o agricultura extensiva lipsita de tehnicile mai inaintate ale epocii. Dar fiindca Romania era cum era, afluxul de emigranti a dus la unele distorsiuni sociale nu aveam un Far West in care sa plecam si sa impuscam indieni ca sa le luam paminturile. Sau mai pe sleau acesti emigrani constituiau o povara in plus pentru taranime. Ca sa nu mai zic ca unii dintre emigranti erau agenti de prima mana ai mosierilor in spolierea satelor. Binenteles ca domnii mosieri, inclusiv cei din Junimea, nu recunosteau nici picati cu ceara asa ceva ci frumusel dadeau vina pe strainii de neam si credinta. Hai sa nu uitam ca taranii din Flaminzi in 1907 subarendau pamintul de la agentii lui Fischer care arenda nu stiu cate mosii de la crestinii, harnicii si patrihotii boieri moloveni. Si ca oricum bunii crestini din Grecia nu erau mai breji odata ajunsi arendasi. Dar, revenind asupra impactului unei mari mase de emigranti intr-o tara care de abia trecea de la modul de productie agrar-feudal la cel capitalist-agrar. Domle populatia se inmultea. Aia locala vreau sa zic. Ca sa mearga in orase si sa-si caute loc de munca nu prea mai putea: emigrantii tineau targurile si orasele! Ca sa emigreze in America, de unde bani? Asa ca se inghesuia la sate intr-o agricultura extensiva care scadea randamentul si crestea exploatarea. Pe la 1900 densitatea populatiei agrare in Romania mica era de cca 50 locuitori la kilometrul patrat, o densitate care in Europa de Vest nu se mai intalnise dupa Marea Ciuma, o densitate similara unor state asiatice. Care densitate repet ducea la o agricultura de tip extensiv. Asa ca inerent, in afara faptului ca erau de alt neam si religie, iata un motiv in plus de resentimente. Si uite asa ajungem la momentul in care AC Cuza tipa: fratilor, pierim! Si de aici si un filon autohton al antisemitismului: lupta pentru resurse de existenta in cel mai maltsusian sens sau daca vreti s-o luam marxist exploatarea de clasa era dublata in unele cazuri si de cea cu conotatie etnic-religioasa. Asa ca clasa conducatoare in loc sa-si vada vina care ii apartinea in toata tarasenia, prefera sa dea vina pe mozaicul culpabil numai in parte (ca destui dintre ei erau saraci ca vai de mama lor, ca puteau zice si ei ca tot ii merge ca racul).

Dar, fiindca tara era cum era si votul cenzitar era vot cenzitar mai incepea inca o problema: acordarea drepturilor politice acestei emigratii (adicatele incetatenirea lor) ar fi dus la aparitia unui parlament cu aspect ciudat mai tineti minte greco-bulgarimea nepoata lul Traian? Pai astia ar fi fost juma din parlament (ma refer la aia cu nas subtire si la aia cu ceafa groasa!). Pai credeti ca clasa conducatoare era altruista?! Asa ca au zis: nix impamintenire! Si fiindca se parlisera deja cel putin in Moldova au mai zis: necrestinii nu pot sa se stabileasca in zona rurala! Si nu pot dobandi imobile rurale (pai taranul saracit sa fie nevoit sa-si vanda pamintul boierului, nuuu altuia). Credeti ca au facut-o din prejudecata? Xenofobie ?Aiurea-n tramvai! Banii vorbeau!!! Pai la un moment dat, Marghiloman a explicat pe sleau: domle pana cand este sistemul asta de vot, voi nu puteti fi incetateniti! Bagand la cap (ca prosti nu sunt) evreii au devenit cei mai ferventi sustinatori ai votului universal si apoi au beneficiat deschizind iute carciumi in sate, dar daca nu erau ei erau altii, asa ca propagarea etilismului pare a fi opera mozaica doar la prima vedere. Au ei destule pacate ca tot omu), au vandut destula bautura falsificata dar n-au complotat sau n-au complotat mai mult decat patura conducatoare. Care patura conducatoare s-a facur vinovata de intinderea alcoolismului la sate dupa G. Soutzo si Radu Rosetti . Spre a-si mari veniturile ei intemeiau pe mosiile lor targuri evreiesti a caror indeletnicire era tinerea de carciumi si velnite. Asfel boierii nau stiut sovai, pentru meschine castiguri banesti, sa surpe insasi temeliile existentei noatre ca rasa, inlesnind propagarea alcolismului in sanul populatiei. Fapta lor e cu atat mai trista cu cat relatiile calatorilor straini la noi, in timpul vechiului regim, ne spun ca taranul roman este destul de sobru (St Zeletin, Neoliberalismul. Inclus relatiile calatorilor straini in loc de relatarile). A se observa insa ca totusi, castigurile banesti nu erau chiar meschine, dimpotriva. Si ca rachiul (contrafacut!) a fost prima marfa adresata marii mase (nu numai la noi, iar in Anglia acelei vremi opiul era mai la indemana decat clasicul gin al alcolismului din secolulul precedent din aceasta cauza Marx a zis opiu pentru popor si nu schnaps sau gin). Care patura conducatoare nu prea reusea sa se desprinda din cele mai proaste naravuri feudale. Interesata in general doar de cheltuieli somptuoase, de plimbari la Paris si care se sincronizau doar la nivel de joben si crinolina aceasta patura conducatoare nationala , crestina, pamanteana se interesa doar de banii pe care ii putea cheltui in scopuri futile si nu se ocaupa de minime investitii in domeniile lor agricole. Constatin Stere alinta agricultura practicata pe mosiile verilor sai numind-o de tip african. Normalul agiculturii de performanta de pe latifundiile care asigurau exportul de grau al granrului Europei consta in inchirierea la un pret cat mai mare al pogonului de teren. Taranul urma sa asigure cu mijloacele lui (vitele lui, plugul lui, grapa lui) lucrarea pamantului. Si de multe ori impartirea recoltei se facea in asa fel incat taranul sa ia cat mai putin. Si la o adica taranul era constrans manu militari sa-si execute obligatiile contractuale (insa bacanul falit nu intra in puscarie, nu era constrans la munca cu jandarmul). Mosia romana, la 1900, era de multe ori mai subdezvoltata decat o estancia, fiindca era lipsita de mijloace proprii de productie. Iar taranul nu putea sa asigure o agricultura dezvoltata, sa investeasca. Mosierul care ar fi avut mijloacele necesare pentru investitii, vite de soi, masini agricole (seceratorile dateaza totusi de pe la 1850, treieratul mecanic tot de atunci insa la noi se obisnuia secera si imblaciul) isi delapida banii pe lux. O alta dovada a inapoierii noastre: carul cu boi! In Occidentul spre care ne uitam cu jind, boul, ca mijloc de tractiune agricola a fost abandonat cam de mult in favoarea calului

greu (stiti voi percheronii de exemplu) care are un randament mai bun. De fapt prima mare desprindere occidentala s-a datorat plugului greu atelat de cai grei, aparuta in zona Ile de France in jurul anului 1000. Si de loc intamplator, imediat dupa acest progres prima catedrala gotica apare in Ile de France: abatia Saint Denis construita de abatele Surger (plugul greu atelat de cai grei cu hamuri cu chinga la piept a asigurat surplusul de alimente necesar pentru muncitorii de la catedrala). Si acest progres se intinde in Occident atragand defrisarea padurilor, noi terenuri agricole, surplusuri si avantul secolului catedralelor si mai putin mediatizata inceperea unei vieti urbane, comert, constructia oraselor, primariilor si auxiliar castelelor. In privinta aceasta la 1950 aveam o intaziere de 6 sau 9 secole fata de vest. Trebuie sa mentionez ca in timpul lui Cuza s-a facut o reforma agrara importanta (care a motivat si secularizarea averilor manastiresti). Insa din cauza inapoierii generale a Romaniei Mici efectele acestei reforme au fost reduse. Desi s-a incercat sa fie favorizate elementele cele mai bogate ale satelor fruntasii nu s-au obtinut ferme burgheze ca in Vest. Doua au fost motivele lipsa unei piete accesibile producatorului modest si deferirea mostenirii catre toti succesorii. Ce-i drept o parte a clasei conducatoare a fost mai dispusa sa se modernizeze si sa nu-si reduca modernismul la portul redignotei si la cravata. Este vorba despre liberali . Acestia au mers spre comert (Ion Constantin Bratianu a mers pana acolo incat pe la 1848 s-a inscris in catagrafie ca negustor), finante si spre industrie. Pe la 1880 s-a dat si o lege de sprijinire a industriei. Insa cam tot de atunci dateaza si masurile pompieristice, aiurea. De exemplu s-a dorit ca franghiile sa fie facute in Romania (dorinta fireasca: nu necesita investii prea mari, nu implica o tehnologie prea complexa, nu avea nevoie de o mana de lucru prea calificata) macar pentru ca canepa este un produs normal al unei tari eminamente agricole, nu? Ntz. Canepa se importa din Transilvania (parte din Imperiului Habsburg). Si nu prea s-a facut nici un demers pentru obtinerea canepii locale. Vi se pare ceva cunoscut? Au mai facut si o Banca Nationala (Da, Banca Nationala a fost creatie liberala si privata. Avea drept de emisiune). Insa crearea Banca Nationale s-a lovit si de unele dificultati sa zicem subiective. Deranja capitalurile austriece preponderente in zona si deranja teribil de mult camatarii locali. Fiindca acesti camatari erau pana atunci finanta si cam unica institutie de credit iar aparitia unei banci i-ar fi plasat intr-un rol secundar si zone mai putin profitabile.Unii dintre acesti camatari destui dar nu toti erau evrei. Cam de aici izvoraste si rezerva Partidului Liberal fata de capitalul evreiesc. Insa Banca Nationala a permis creditarea intreprinzatorilor romani, a afacerilor din Romania si controlul lor. Si conducerea bancii, asa numita Oculta era un instrument de disciplinare a membrilor partidului zisa si disciplina cascavalului. Asta nu impiedica ca unii liberali sa aiba puternice conexiuni cu capitalul stain de exemplu liberalii din familia Stirbey erau devotati intereselor englezesti dar nu dezinteresat ci din amor sincer pentru lira sterlina (cea mai puternica moneda din vremea aia, unica din aur de 22 carate). Un alt motiv de neintelegeri intre liberali si evrei a fost pozitia acestora din urma de reprezenatnti ai capitalului austiac si apoi ai celui german. Si fiind reprezentanti ai capitalului strain ii serveau interesele, inclusiv cele privind difuzarea marfurilor austrogermane si o oaresce opozitie fata de industria locala. Nu este vorba de antisemitism ideologic (fie el motivat religios fie rasial) ci pur si simplu de interese economice contrare. Fiindca evreii nu au fost intreprinzatori industriali. Ce-i drept in anii 20-30 a

fost exceptia Max Auschnit, mare industrias legat de industria grea, promotor uneori a unui modernism a outrance chiar bizar pentru tara noastra (am auzit ca in 1938-1939 contabilitatea centrala a firmelor lui Auschnit se facea cu masini elecromecanice de calcul care utilizau cartele perforate!) si care cu toate pacatele sale (inerente si zonei si epocii) poate fi considerat un adevarat capitalist si mare industrias national. De data aceasta el depasise pe liberali Dar cu o floare Si oricum exista concurenta economica. Azi este uitata pe nedrept marea cerere a lui Catavencu: Sa avem si noi falitii nostri!!! Finndca falitii nu prea erau romani. Romanii nu prea aveau ocazia sa fie faliti (adica sa fie comercianti sau antreperenori).. Si in ultimii ani ai secolului XIX isi face aparitia industria petroliera, care se dezvolta rapid mai ales in ce priveste capacitatile de extractie. Inca un exemplu al importantei pietei. Extragerea petrolului era o indeletnicire veche in zona, iInsa pana la aparitia gazului lampant cererea de petrol era redusa, fiind folosit ocazional ca unguent contra unor boli de piele, impermeabilizarea ciubotelor si la gresarea rotilor de caruta. Dar in general eforturile liberalilor spre modernizare si dezvoltare economica au fost incununate de rezultate submediocre, fiind minate de baza economica precara: o agricultura inapoiata tehnic, cu randamente mici, cu puternice influente latifundiare (ca sa nu zic cvasi feudale) in care dezvoltarea capitalista era franata. Avand drept corolar o suprapolatie agrara care ducea la o agricultura extensiva si asigura o mana de lucru pletorica si ieftina pentru latifundii si ingaduia marilor proprietari sa nu modernizeze productia. Ceea ce in ultima instanta restrangea relatiile capitaliste la o parte mica a societatii si care a fost si unul din motivele rascoalei de la 1907, ultima jaquerie europeana . Aici trebuie sa pomenesc de faptul ca dezvoltarea capitalista induce intotdeauna rezistenta in societate. Si cu cat o societate este mai ramasa in urma ca atat aceste rezistente sunt mai mari. In special din partea clasei conducatoare care se vede deposedata treptat de proprietati, venituri si statut. La fel s-a petrecut si la noi. Clasa mosiereasca, in general conservatoare, a adoptat doua moduri de rezistenta: politica si culturala. A) Rezistenta politica , incercand sa franeze deposedarea lor de privilegii, conservatorii au reusit sa obtina Legea Contractelor Agrare care ii permitea constrangerea prin forta a taranimii la executarea muncilor agrare . O nota originala apare in cartea Originile inapoierii in Europa de Est , editata in 2004 de Corint dupa originalul aparut in 1989 sub egida lui The Regents of University of California , coordonata Daniel Chirot. Vorbind despre Romania o belea marxista Gale Stokes, profesor la Universitatea Rice din Houston care totusi aproape se ridica ridica la nivelul de emancipare ideologica a istoricilor romani din anii 80 (!!!) , aduce o acuza interesanta clasei de mijloc romanesti din perioada 1860-1930 creditand presupusa clasa de mijloc cu un nivel de machiavelism si previziune care i-ar face cinste daca ar fi reale si o banuie in schimb de prea mare si inteleapta ticalosie. Stokes sustine ca zisa clasa de mijloc a manevrat in 1864 astfel incat sa introduca neoiobagia pentru ca apoi dand inapoi in fata potentialului

revolutionar al taranimii a desfiintat mosierimea prin impartirea pamantului, DAR fara sa asigure prosperitatea clasei taranesti si posibila evolutie si independenta materiala a taranimii. Intereesanta opinie. Numai ca Gale a ouat ideea asta omitand opinia marxistilor romani care sustineau ca reforma agrara din 1921 s-a facut pentu a introduce si relatiile capitaliste si a crea o baza burgheza in tara. Aici as putea nota ca americanul incurca nitel datele problemei si incurca realitatile romanesti ale secolelor XIX si XX, poate sub impresia maoismului la moda printre intelectualii vestici. Trebuie sa observ ca presupusa clasa de mijloc romaneasca din anul 1860 era foarte redusa numeric si avea o influenta minora in treburile tarii. Liberalii, presupusii reprezentanti ai clasei de mijloc erau in cea mai mare parte mosieri sau de provenienta boiereasca ( adica mosiile erau pierdute, poate la stos, si ei traiau din activitati liberale sau din functii administrative). Si de multe ori deciziile lor politice trebuia sa tina cont de rezistenta conservatorilor, foarte puternici si influent . Majoritatea targovetilor erau cantonati in activitati marunte, nu prea lucrative, iar sistemul de vot cenzitar favoriza membrii colegiului I, mari mosieri. Asa ca aparitia neoiobagiei nu se datoreaza clasei de mijloc machiavelice ci pur si simplu este un aranjament comun practicat de toti latifundiarii din intreaga lume (de exemplu cam tot cu acelasi sistem s-au descurcat si marii plantatori din Sudul SUA) cand a trebuit sa gaseasca un substitut al muncii aservite. Si sistemul gen neoiobagist este el insusi un impediment al dezvoltarii capitaliste. De altfel Lucretiu Patrascanu face o afirmatie interesanta : la 1907 cele mai puternice miscari taranesti au avut loc exact in zonele in care in mediul rural aparusesra primele elemente burgheze agrare. In mod voalat Constantin Stere sustine exact aceeasi opinie ( in romanul sau in Preajma Revolutiei un personaj, taran insarit este cel mai revoltat din sat, fiindca nu poate cumpara pamant de la sarantoci). Si mai observ ca presupusa clasa de mijloc la 1860 era in buna parte alogena si o buna parte din cea alogena era compusa din evrei care nu aveau drept de vot, care nu puteau lua decizii politice si care aveau mai degraba interese contrare latifundiarilor. De altfel termenul de neoiobagie apartine lui DobrogeanuGherea ( Solomon Katz ) , membru al clasei de mijloc care era ostil neoiobagiei. Iar restul de acuze aduse de Stokes privind reforma agrara care nu ar fi adus prosperitatea clasei taranesti si posibila evolutie si independenta materiala a taranimii arata si neintelegere, si necunoastere si mult idealism si o doza mare de rea credinta caci daca intr-adevar nu a adus multa prosperitate, a asigurat o evolutie si independenta materiala taranimii. Si pentru prima data in epoca moderna si o oaresce capacitate de a influenta decizia politica. Tot in planul rezistentei politice s-a situat si sistemul electoral cenzitar, care in prima lui forma cu 4 colegii - ducea la situatii cel putin bizare in nu mai stiu ce judet din Sudul Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad care au fost reintoarse Moldovei dupa razboiul Crimeii) colegiul I avea un singur membru. Care era si unicul candidat si unicul alegator si ghiciti cine era ales A doua forma a sistemulu cenzitar a anulat bizarerii ca cea mai de sus, insa colegiul I cam avea painea si cutitul Un amanunt azi uitat: senatorii se

alegeau in orase dupa punga alegatorilor. Asa ca la 1914 dupa numarul de senatori primele 3 orase erau: Bucuresti, Iasi si Botosani! Da, Botosani unde am facut armata si pot sa va spun ca inca mai erau multe chiar prea multe - case boieresti, mari, cu peron pentru trasura. Cand le-am vazut mi-am zis daia din Flamanzi si Stanilesti a inceput vapaia!! In afara de acestea a fost si legea Imobilelor Rurale, prin care se interzicea achizitionarea proprietatilor rurale de catre necrestini. Adica de evrei. Nu in consideratia lor de evrei si cetateni straini (in general supusi austrieci sau rusi) ci din cauza datoriilor enorme pe care mosierii le contractasera fata de evrei. Adica isi pastrau proprietatile, chiar grevate de datorii si cu venituri diminuate, prin evitarea executarii silite. Si in mod accesoriu isi asigurau cvasimonopolul achiztionarii pamanturilor taranilor indatorati. Iar carciumarii evrei erau bine veniti pe mosii, dar in calitate de chiriasi nu de proprietari ai carciumilor. Sa ne intelegem nu este xenofobia motivul ci egoismul de clasa (situatia taranului roman crestin si pamantean era si mai proasta decat a evreului necrestin si strain). Si nu in ultimul rand opozitia fata de nationalizare a evreilor. Care opozitie trebuia sa asigure aplicarea stricta a legii Imobilelor Rurale si prezervarea pozitiilor politice conservatoare (prea multi dintre evrei ar fi fost incadrati in colegiul 2, ar fi sporit numarul celor alesi din acest colegiu, si atunci ar fi scazut influenta colegiului I in care predominau conservatorii) . Trebuie sa amintesc in legatura cu impamantenirea evreilor ca interzicerea incetatenirii pentru necrestini in prima forma din1864 nu era antievreiasca prin definitie. Era un obicei mai vechi ai Tarilor Romane si beneficarii vizati de primele restrictii erau turcii. Desi in mod traditional Moldova si Muntenia erau tolerante religios intr-o masura mult mai mare decat alte tari europene din aceiasi epoca si permiteau si alte culte sau dizidente persecutate de Inchizitie, pe aici nu cunosteau decat focul iadului in picturile infatisand Judeacta de Apoi (de exemplu orasul Husi pastreaza numele husitilor care s-au refugiat in Moldova si va atrag atentia ca husitii erau considerati eretici buni de arsi pe rug in Occident) exista o singura exceptie: erau interzise moscheile. Asta ca sa impiedice stabilirea turcilor in teritoriu. Ca negustorii si reprezentantii turci sa fie siliti sa se intoarca din cand in cand in teritoriile propriu zis otomane. Si mai amintesc ca in Divanul Adhoc au fost si proteste ale unor tarani moldoveni din zona Bacaului care erau in mod traditional catolici. Dupa 1877 cand turcii din Dobrogea au obtinut (prin tratat) cetatenia romana evreii au fost singurii beneficiari. Insa considerentele erau de ordin economic nu religioase sau etnice Considerentele unei clase aristocratice decazute care isi apara privilegiile cu disperare (de fapt in Moldova evreii au cam terminat boierimea pana spre 1880. Nu in calitate de evrei ci in calitate de creditori fie comercianti de crinoline sau clavire fie de camatari). Tot in aceasta materie as observa ca pana la 1864 interesul scazut al majoritatii evreilor de a obtine impamantenirea. Erau in general cetateni austrieci iar pricinile lor erau judecate de consulii austrieci . Dupa ce a fost abolita legislatia consulara incetatenirea a devenit dezirabila .

Business at usual din partea celor care mentineau taranii intr-o mizerie ingrozitoare. B) Rezistenta culturala. Oricat de bizar ar parea aceasta a fost cea mai eficienta si care se resimte pana astazi. Aceasta rezistenta prin cultura la modernizarea economica a dus la o sincronizare la nivelul literar artistic cu negarea sincronizarii sociale si economice. Poate fi redusa la celebra formula forma fara fond care la inceput a fost folosita ca arma de lupta ideologica impotriva capitalismului romanesc, respingerea lui si respingerea modernizarii sociale si economice. Si care a dat bazele culturii romane (zisa cultura critica pana prin 1930). Adica Junimea (si marea triada Eminescu Caragiale -Maiorescu fara de care cultura noastra n-ar mai fi) Si cum radacina acesteia a fost romantismul (germanic) si de aici ne ramane un paseism de cele mai multe ori pagubos si exaltarea eroului neinteles de societate, a societatii care isi reneaga geniul, obsesia geniului pustiu si Poetul (sau azi Criticul) ca expresie suprema aeroului de geniu, opus societatii ignare, inculte si asa mai departe. Pentru o mai buna informare va recomand Neoliberalismul lui Stefan Zeletin (de la el am aflat si eu). Stefan Zeletin defineste astfel de atitudini drept reactiune agrara. Si o alta urmare exaltarea unui trecut agrar, bucolic, a romanasului sus la munte la izvor, ideea ca sufletului romanului ii corespund numai coada sapei si a vacii si ca destinul sau e ori la coasa ori la catedra si in nici un caz in industrie, stiinta, comert (caz in care ar fi dezumanizat si ar trebui reabilitati, reumanizati ca sa fie scosi din starea deterioritata de halfingi, Sa va dau un exemplu ma rog nesemnificativ? gasit pe forumul celui mai puternic ziar noncomunist: < Cum este posibil ca Romania ,tara membra a Uniunii Europene sa nu aiba nici o politica de reintegrare sociala si profesionala a tuturor paduchiosilor fosti sclavi din lagarele de munca comuniste, numite combinate?> Si <Sa nu uitam ca-n tara orasele au fost distruse odata cu aducerea fortei de munca taranesti in combinatele si fabricile comuniste, sa nu uitam ca vinovati de comportamente dusmanoase, necivilizate, distructive la orase sunt marlanii romani> < invatati cu hotia din combinatele comuniste, nu cu munca cinstita si grea a campului.> in opozitie cu < taranii adevarati, oameni legati de pamant, civilizati si cu mult bun simt, nu au fost dezumanizati de comunisti. Ei au ramas neclintiti in gospodariile lor si asa vor ramane pentru totdeauna>. Poate exemplul este nereprezentativ insa aparitia lui libera pe un forum romanesc este semnificativa. Cum am spus sincronizarea dorita de acestia este doar la nivel de garderoba si consum, doar pentru o fractiune a rezidentilor perceputi ca superiori. Aceasta sincronizare doar pentru unii doreste de fapt prezervarea secularei inapoieri a Romaniei si are efecte si mai curioase. Voi reveni la acest subiect. Deci , in preajma anului 1914 societatea romanesca suferea de handicapuri istorice , seculare si deja de cateva decenii se confrunta cu rezistenta elementelor conservatoare, anticapitaliste. Iar aceasta rezistenta imbraca deja forme ideologice care dominand cultural s-au extins si pana azi. In 1914 Romania Mica era subordonata economic, furnizoare de produse agricole cu valoare adaugata relativ scazuta, tributara importurilor in ce priveste marfurile cu valoare adaugata ridicata. Era de facto o periferie economica a sistemului mondial modern, handicapata de o agriculutura inapoiata, de o structura economica cu puternice ramasite feudale, cu o economie dominata de agenti ai capitalului strain. Sa nu ne amagim ca moneda nationala era leul de aur, echivalent

ca valoare cu francul elvetian. Fiindca leul facea parte din Uniunea Latina si ca atare moneda avea aceiasi acoperire in aur cu francul francez, belgian, elvetian si lira italiana (pe asta o stiati? Lira italiana! Ce valoare avea lira italiana in 1988 comparativ cu francul belgian sa nu zic cel elvetian? ) . Insa ce diferea era cantitatea de moneda aflata la dispozitia populatiei de 5 ori mai mica decat in cazul Belgiei. Trebuie insa sa spun ca se facusera progrese. Mari tinand cont de la ce incepuse. Liberalii reusisera sa faca Banca Nationala, mijloc excelent de a finata dezvoltarea tarii. Aparuse si Casa de Economii si Consemnatiuni. Caile ferate erau in constructie, cu ingineri romani. Portul Constanta lua deja locul Brailei si Sulinei. Liberalii incepusera sa puna bazele industriei romanesti. Ce-i drept slabe si putin importante, in genral vizand prelucrarea produselor agricole (faina, zahar), hartie si tesaturi. Sa recunostem insa ca cel putin productia de zahar beneficia de mari avantaje de stat, piata interna fiind protejata si deci impunand preturi mari. Mai mari decat cele de la export, asa incat prin zona Dobrogei aparusera contrabandistii de zahar: aduceau din Bulgaria zahar romanesc si-l revindeau. In Romania. Romania Mica avea 2 Universitati, o Scola de Poduri si Sosele, o Facultate de Medicina, o Facultate de Farmacie, Facultate de Medicina Veterinara. Dar toate acestea aveau si un pret social ridicat. In 1913 in timpul celui de-al doilea razboi balcanic maiorul Ion I.C.Bratianu la baza inginer de poduri, ocupatia obisnuielnica politician liberal sef de partid si intermitent (da des) prim ministru - a avut neplacerea sa observe ca starea economica a taranului bulgar era superioara celei a taranului roman. De fapt taranul roman avea cea mai proasta stare din zona. Adica baza politicii economice era tot cea din epoca lui Dinicu Golescu: arde-l pe taran! Ca daia e taran!! Iar aceasta constanta isi are pretul ei in inapoiere (taranul nu este activ pe piata. Deci capacitatea pietei este scazuta si are ca urmare scaderea capacitatii de dezvoltare). Si in paralel cu aceasta se dezvolta cultura critica a reactiunii agrare care devine cultura dominanta . O mentiune pentru orase. Orasele incep sa se dezvolte si incep sa fie un motor al dezvoltarii. Insa populatia urbana este redusa ca proportie, activiatile economice productive neagrare se situeaza enorm in sfera artizanatului. Cultura critica depreciaza orasul coonsiderandu-l un loc al prabusirii morale si al pierzaniei. Si cum o buna parte din populatia oraselor era de origine etnica neromaneasca cultura critica il privea ca pe ceva strain traditiei si adevaratelor valori romanesti. (Orasul romanesc, fiindca altfel corifeii acesti culturi adorau Parisul, Berlinul, Roma si riscau sa considere Viena mai mult ca o statie in drumul spre Europa. Delicioasa ipocrizie). O a doua concluzie partiala : dupa pacea de la Adrianopol Tarile Romane au acces din nou la piata. Sunt integrate in circuite economice sau mai bine zis in Sistemul Mondial. Intregrarea lor se face insa la un nivel economic inferior. Foste periferii ale unei periferii nici nu puteau sa ceara mai mult. Dar si aceasta integrare joasa aduce beneficiile pietei si incepe o lenta si grea dezvoltare, grevata la inceput de existenta muncii servile. Dar si asa asistam la inceputul unei dezvoltari a pietei locale si modestele ei beneficii.

6. Transilvania particularitati si asemanari

Transilvania fata de Tara Romaneasca si Moldova pare a fi caz aparte. Doar partial. In primul rand fiindca Transilvania a fost intotdeauna strans legata de Tara Romaneasca si Moldova, formand un spatiu economic relativ coerent. De exemplu in transhumanta pastorilor. Intre 7 septembrie si 13 decembrie 1833, nummai prin vadul de la Piua Pietrei trec Dunarea in Dobrogea 10.029 ciobani din Transilvania cu 221.927 de oi si miei, 28.682 capre si iezi, 1.779 cai si 264 magari. In 1831 sosesc din Transilvania, in pasumile montane ale Tarii Romanesti la varatec 730. 151 oi si jmiei, 116.056 noateni si berbeci, 25.017 capre si iezi, turme conduse de 4.217 ciobani (Dinu C Giurascu, Istoria Ilustrata a Romanilor p 191 ) De altfel buna parte din dezvoltarea oraselor sasesti Brasov si Sibiu se baza pe legaturile economice cu Tara Romenasca ce era un debuseu pentru mestesugarii acestora. Apoi se pare ca Transilvania a fost zona cea mai dens populata din motive obiective, geografia ei o facea mai putin expusa atacurilor din Est. Ultima mare invazie estica in Trasnilvania este Marea Invazie Mongola. Apoi fiindca in secolele X- XV zona de deal era zona preferata si cea mai proprice asezarilor umane (in intreaga Europa nu numai in zona Romaniei) prin varietatea resurselor oferite. Iar podisul transilvan ofera o zona deluroasa mai mare decat cea din Tara Romaneasca si Moldova. Asa ca Transilvania a plecat cu un atu densitatea populatiei mai mare care favorizeaza o dezvoltare mai marcata. Si sa nu uitam ca sute de ani singura cetate romaneasca a fost Alba Iulia. Alba de la zidurile de piatra (Bielai Gorod, adica Balgrad) cenusii opuse palisadelor de lemn care dupa ceva timp deveneau negre (si palisadele de lemn erau cam regula in sec VIIIXII ). Si Iulia de pare de la un Iuliu care a stapanit cetatea si zona (sau tinand cont de fantezia onomastica a epocii mai multi Iuliu. Fiindca pe vremea aia un Ion era fiul lui Ion, nepot de Ion, stranepot de Ion si-si boteza fiul Ion, fie ca era vorba de un Ion roman sau protoroman sau un Jean, Giani, Johan sau Janos . Iar prin zona ardeleana n-ar fi deloc de mirare ca un Janos fiu de Janos sa aiba un strabun Ion sau Johan de la care sa i se traga numele. Caz comun in intreaga Europa). Si apoi a intervenit expansiunea arpadiana (asta dupa ce un Otto i-a mai potolit pe unguri dezvatandu-i sa mai mearga la shoping in vest platind cu sabia apropos cuvantul sabie este de origine ungara, inclus la sabre ). Ca pe la 841 ungurii si-au intins shopingul pana la Reims! Si in Lohengrin la un moment dat se zice vechea rugaciune a Germaniei: si fereste-ne pe noi de sagetile unguresti!!). Si avand expansiunea spre Vest interzisa de urmasii carolingienilor s-au orientat spre Estul apropiat, mai putin organizat adica mai putin organizat ca formatii statale suficient de puternice sa ridice armate sufiecient de mari. Oricum expansiunea arpadiana s-a bizuit si pe sabie si pe compromisuri, casatorii si angajamente incalcate. Insa ungurii deja se aflau sub influenta germanica. Nu ma refer la catolicism sau numai la catolicism ci sub influenta civilizatiei si culturii occidentale. Fata de inaintasii lor imediati, unguri pur sange calareti de stepa nealterati de europenism, regii poststefanieni aflasera utilitatea oraselor (alta decat jefuirea lor). Asa ca in Transilvania au adus colonisti germanici saxoni, adica sasi dar se pare ca astia veneau dinspre Flandra de mai tarziu, care sa construiasca o retea de orase. Si le-au construit. Chiar si Clujul (Clusium) a fost la origine un oras german. De fapt se pare ca, cu exceptia Albei Iulia (Gyulafehenvar

adicatelea Orasul Alb a lui Iuliu), toate orasele vechi ardelene sunt la origine germane (ca si orasele unguresti din Ungaria. Pst sa nu zicem prea tare ca se supara. Nu nemtii.) Acesti germani sunt cei care pun bazele oraselor si breslelor si care in unele orase vor disparea prin maghiarizare. Si de aici un avans al Transilvaniei din punct de vedere al dezvoltarii. Insa trebuie sa spun ceva: Tarile Romensti erau foarte importante pentru comertul acestor orase. O buna parte din prosperitatea lor se datora acestui comert . Ma rog exista si o reciproca. Postul catolic avand dezlegare cvasipermanenta la peste era o binecuvantare pentru pescarii din Moldova - Petru Rares era zis si Maja, de la plasa de pescuit - isi intemeiase buna stare pe baza acestui comert. (Nimic exceptional , cateva decenii mai tarziu si mai la Vest pescarii de cod englezi anglicani adica eretici! toastau pentru papa si 4 fahrtingi pe livra. Fiindca papa impunea postul si postul le asigura desfacerea.. codului. Cea mai proasta afacere pentru acesti protestanti ar fi fost ca zonele lor de comert sa fi devenit protestante). Asa ca in zona teritoriului nostru national de azi Transilvania era centrul. Dar nu uitati ca era totusi subordonata Regatului Ungar si ca zisul regat era in legatura mai stransa cu Europa Centrala Fiindca poti fi centru pentru unii si in acelasi timp sa fii periferia altora Apoi in perioada principatului autonom Transilvania a fost mai protejata de incursiuni turco-tatare. Nu au lipsit dar au fost mai putine. Si au avut de platit tributuri si peschesuri mult mai mici (ce-i drept grofii nu se indeseau sa-si cumpere domnia ca boierii extracarpatici, ce-i a lor e a lor) ce a fost in avantajul Transilvaniei. Iar cucerirea habsburga a adus intrarea Transilaviei si intr-un alt circuit economic. Ce-i drept nu unul de prima mana, poate nici secundar dar unul mai prosper decat ramolitul circuit otoman din secolul XVIII. Si sa nu mai zic fara jecmanirea generala provocata de un monopol comercial bazat pe o moneda inflationista si preturi impuse (in jos). Repet situatia Transilvaniei e roza numai privita in comparatie cu Tarile Romane. Fiindca Transilvania a fost integrata ca periferie a Imperiului, care comparat cu alte tari nu era chiar pe roze. Si din Voivodul Tiganilor (nuvela nu opereta): parca in Salaj era zicala comic amara ca desi comitatul a oferit imparatului 10.000 de boi ca proviant pentru armata i s-a returnat un singur bou, comitele care nu prea a fost apreciat dupa cum se vede. Cam asa stateau lucrurile. Iar civilizatia si ordinea habsburga au fost caracterizate de Marx (scuze, da e o sursa buna) ca inlocuirea jugului otoman din lemn cu unul de fier. Fiindca in prima miscare fiscul habsburg a fost mai dur decat cel traditional transilvanean si nu-i scapa nimic. Ca sa-l parafrazam pe Nastase, numara si oualele, nu numai gainile. Iar celebra carte funciara (cea mai buna metoda de inregistrare funciara, cea mai sigura) isi justifica costurile introducerii ei (mari) doar prin beneficiile fiscale care le aduce statului (si mai mari. A fost introdusa prima oara in ducatul Milano pe la 1770 si intrarile au fost atat de statisfacatoare incat Maria Tereza a zis ca merita sa-l extinda. Insa deja se intarise, avea un stat centralizat si isi putea permite introducerea lui generala. In Turcia sultanuil ar fi murit imediat ce ar fi avut asa o idee nenorocita, Ba nici Napoleon n-a avut taria s-o imite desi era in goana permanenta dupa bani). Insa costurile imediate ale lui Ordnung au facut ca multe sate de romani trasilvaneni sa se mute peste munte Insa acest sistem dur avea si avanatajele sale. Era previzibil, imuabil. Preferabil starii de vesnica incertitudine din Tarile Romanesti unde ploua cu noi biruri si sferturile ajunsesera sa fie platite si de 6 ori pe an, iar ruptoarea s-a vazut imediat insotita de alte dari (ruptoarea se

comasasera toate darile intr-una singura, mare si de aici ruptoarea ca te rupea cand o plateai). Aceasta este si motivul starii mizerabile a taranimii romane de la inceputul secolului XIX. Revedeti-l pe Dincu Golescu, capitolul ado banii. Sistemul era dur dar nu descurajant caci in Tara Romaneasca cel putin taranul era jupuit de orice ban si orice bun ce ar fi putut fi valorificat si cand nu se gasea era spanzurat de picioare si afumat la foc de ardei sau era priponit sub o barna in plin soare sa fie mancat de muste si tauni (Dinciu Golescu din nou). Si imperiul nefiind in declin precum cel Otoman nu marea mereu darile. Si situatia fiind stabila nici nobilimea oricat de rapace era nu vedea nici un motiv sa jupoaie turma caci tunsul producea suficient si nu-si punea problema zilei de maine (adica fluiditatea politca si administrativa din Tara Romaneasca si Moldova era de natura sa duca la o politica de maximizare a profitului de moment si ignorare a investitiei). Apoi in secolul XIX odata cu dezvoltarea industriala, interesele imperiului au dus si la o dezvoltare in Transilvania. In afara traditionalelor centre mestesugaresti ale oraselor sasesti se dezvolta si industrii de exemplu Resita, Hunedoara. Ce-i drept insa Transilvania era in general sursa de produse agrare pentru regiunile cele mai dezvoltate ale imperiului si furnizor de materii prime pentru Ungaria. Si mai trebuie sa fac o precizare, fiindca astazi unele lucruri se prefera sa fie uitate. in Transilvania poporul roman era tolerat. Ceva precum algerienii in Algeria la 1860 daca nu mai rau. Nu ma refer doar la politica de maghiarizare fortata (care era nitel mai veche. Ca si nobilii romani ori au devenit nobili unguri de exemplu Dragosestii din Mramures care au dat primii domni moldoveni au devenit contii Dragffy sau nu au mai fost considerati nobili. Iar contele Banffy, marele sovin ungur care a dus politica de maghiarizare cu mana de fier, era urmasul unui foarte roman Banu). La pozitia economica, romanii nu puteau sa se stabileasca in orase. Ori orasele sunt centre economice in care se strang si se invart banii. Adica pe sleau romanii erau tinuti in situatie coloniala (de fapt asta si erau popor ocupat) si neputand sa se stabileasca in orase erau exclusi ab initio si de la activitatile cele mai lucrative. Adica cum se zicea cateva decenii in urma o situatie de apartheid.. Situatia si mai vizibila daca comparam nivelul taranului roman din Ardeal si Banat si al taranului german din aceleasi zone (da, erau si tarani germani, sasi sau svabi). Tranul german avea si alte debusee economice asa ca starea lui materiala mai buna nu se explica doar prin diferente culturale.

7. Dupa Marea Unire

Poate cea mai importanta masura ce a urmat Marelui Razboi (asa se zicea pe atunci) a fost reforma agrara din 1921. Care cu toate limitele sale (in mod traditional subliniate gros de marxisti) a avut meritul de a lichida odata pentru totdeauna vechiul regim economic si a facut ca relatiile capitaliste sa nu mai cunoasca rezistenta si concurenta. Ca urmare a reformei s-au expropriat aproximativ 66,1% din totalul mosiilor de peste 100 ha. Prin aplicarea reformei agrare, 1,4 mil. de familii au primit 3,7 mil. ha de teren arabil, la care se adaugau 2,7 mil. ha, reprezentand izlazurile comunale. Proprietatea mica detinea marea majoritate a suprafetei tarii, circa 73,7%. (Istoria contemporana a Romaniei (1918-2004) Prof. univ. dr. Ioan Scurtu) A fost departe insa de a crea o baza burgheaza in sate. Nici nu ar fi putut fiindca elementele agrare presupus burgheze din Regat (fruntasi, chiaburi, ziceti-le cum doriti)

nu aveau cum sa fie burgheze (tot asa cum un Tanase Scatiu putea ajunge latifundiar dar in nici un caz boier). Fiindca le lipsea in primul rand puterea economica (totusi pamantul nu era suficient de mult) cat si din faptul ca in general erau doar niste tarani mai bogati, Elemntele burgheze rurale au continuat sa fie in general carciumarii si cativa ani mai tarziu, spre 1930 apar primii burghezi agrari propriu zisi. Acesti burghezi rurali propriu zisi erau fie elemente ale vechii clase mosieresti ce mai conservasera o sfoara de mosie si au avut suficienta inteligenta si vointa sa-si exploateze proprietatea intr-un mod mai putin traditional (adica s-au interesat de metode mai moderne, au facut ceva insvestitii si s-au si diversificat in activitatile lor), fie descendenti de tarani cu educatie care au imbinat profesia de baza (invatatori, profesori , diversi ipistati) cu exploatarea agricola dar si indepartandu-se de practica agrara traditionala tinzand spre o agricultura mai intensiva si mai diversificata . Sa ne intelegm eu nu consider ca un propietar agricol urbanizat care isi dadea pamantul in parte facea parte din zona burgheziei agricole. Caci acesta de fapt urma metodele traditionale ale vechiului regim. In acelasi timp parte a vechilor mosieri a investit sumele obtinute ca despagubiri in comert si mai ales in industrie. Fiindca marea masa de tarani proprietari (chiar daca mici proprietari, cu pamant putin) incepeau sa constituie o masa de clienti cat de cat solvabili, adica sa fie o piata. Acesta este marele merit al reformei agrare, oricate ii imputa criticii ei. Iar unii critici de la dreapta observa ca primul rezultat al reformei a fost scaderea cantitatii de grau si faina exportate, dat fiindca taranul nu era atat de interesat de obtinerea excedentelor. Insa acesti apologeti ai latifundiei uita ca exportul se baza pe restrangerea drastica (deloc voluntara) a consumului taranesc si nu pe o presupusa superioritate de productie a marii proprietati latifundiare romanesti. Si ar trebui luat in considerare ca productia agrara de la inceputul anilor 20 suferea de urmarile razboiului (multe vite de tractiune lipsa, piederi umane mari care nu fusesera compensate inca de noi generatii - adica copiii au mai trebuit sa creasca ca sa poata inlocui la munca un barbat de 20-25 ani ) Si ce se omite in aceasta critica este ca taranul inca nu participa prea mult pe piata in rol de consumator. Asa ca necesitatile sale de consum fiind satisfacute nu avea rost sa caute un plus de productie ( fata de vechiul latifundiar care era mereu dator ba pentru o noua trasura, o noua rochie, o noua excursie la Paris sau chiar o datorie de onoare asa se numeau datoriile la jocul de carti! si cu veniturile nu numai depasite dar si arvunite pe 2- 3 ani!!). Si adevarul este ca taranul din Regat de multe ori avea nevoie de piata mai ales pentru banii de: fonciire (impozit), sare, petrol si chibrituri (insa unii traditionalisti au ramas la amnar pana prin 50!). De multe ori panza era tesuta in casa, hainele erau facute in casa, opinca la fel iar bocancul soldatesc era marfa de lux, iar vara.. ei da, vara mersul descult era sport national. Fiindca sa fim cinstiti nimeni nu munceste din placere din placere pui flori in fata casei si nu te apuci sa prasesti nu stiu cate pogoane de porumb. Ca sa aiba surplus omul trebuie sa aiba un motiv. Ori constrangere (fizica ca-n feudalism, fiscala prin impozit) ori dorinta de a obtine un produs, care sa fim sinceri rareori chiar necesar de exemplu o masina (echivalentul social al trasurii din sec XIX care i-a indatorat pe boieri). Slaba dezvoltare a pietei determina slaba dezvoltare a societatii. Si invers . Mai tineti minte ca ceva mai sus am spus ca asa functioneaza Sistemul Mondial? Dintai cere niste produse. Este important sa le gaseasca si nu se intereseaza prea mult de piata. Dar odata ce o creaza Sistemul Mondial tinde s-o foloseasca. Adica sa o mareasca. Nu

uitati asta, fiindca este important. Fiindca Sistemul Mondial nu avea nevoie de latifundii, latifundiile au disparut. Si nu numai ele. Se va ocupa de rest nitel mai tazriu (de fapt in Rusia se ocupa deja. Pe noi ne-a terminat deja). Dar vorbeam despre reforma agrara dupa Marea Unire si efectele ei in Regat. Acum sa vedem si-n restul tarii. Reforma agrara s-a facut si in Ardeal (datorita unui specific accidental in Banat nu prea a avut loc, din lipsa de obiect al muncii). Aici chiar putem vorbi de existenta unui burghezii rurale. Asa cum am zis Transilvania era conectata si la si intr-un alt circuit economic. Si aici deja piata era mai dezvoltata si aparusera deja elemente agrare burgheze. Din aceasta cauza aici efectele reformei nu au fost spectaculoase ca-n Regat.. Si data fiind situatia de apartheid indreptata impotriva romanilor burghezia romana era mai degraba agrara, rurala. Insa era bine inchegata. De aici o importanta consecinta politica: neintelegerea cu liberalii. Dincolo de acuzele de tendinte autoritatre ale Bratienilor, balcanism samd era vorba de ciocnirea intereselor a doua burghezii. Si or fi fost amndoua romanesti da branza-i pe bani. Iar Partidul National Roman nu dorea sa imparta prajitura cu verisorii de peste munti care doreau nespus de mult o bucatica. Si suportul mai degraba agrar al burgheziei romanesti ardelene o facea mai distanta de liberalii regateni care doreau construirea unei industrii. Asa ca acum observam si o urmare politica. Chiar daca Stokes sustine (de unde oare?) ca reforma agrara nu ar fi asigurat prosperitatea clasei taranesti si posibila evolutie si independenta materiala a taranimii (cam dificil) ea a fost suficenta sa asigure o autonomie politica taranimii. Si in Romania Mare a aparut o miscare politica agrariana. De altfel partide agrariene infloreau si in Balcani si in Polonia si Ungaria. In ce priveste situatia noastra partidul agrarian era in mod necesar ostil liberalilor din motive extrem de practice: producatorul agrar dorea marfuri la preturi acceptabile pentru el. Insa industria locala aflata intr-o stare incipienta nu putea sa le puna la dispozitie la calitatea si pretul dorit. Dar concurenta straina putea. Industria nationala avea nevoie de protectie, care protectie era platita de producatorul agrar. Ostilitatea agrariana fata de industria locala a mers atat de departe incat s-a preferat sa se importe pana si antetrenurile tunurilor (niste carute mai dichiste) de la Skoda. As observa ca in afara bacsisurilor si a idosincraziei fata de industrie, obisnunta de a privi Cehia ca furnizor industrial poate sa fi contat si ea (si asta in detrimentul chiar al Ardealului care prin uzina din Cugir putea asigura macar partial necesarul de armament de infanterie, pusti mitraliera si mitraliere inclusiv). Insa epoca de dupa Marea Unire a fost si una de industrializare. Nu ma refer doar la aportul industrial al Ardealului mai dezvoltat si in aceasta privinta. Numarul stabilimentelor (expresie inca folosita curent) industriale creste in ritm vertiginos si in Regat. Apar si nu numai in sectoarele liberale traditionale, ci si in pielarie (Dermata, Mociornita) si metalurgice. Iar cele deja existente se maresc. Explicactia acestei atractii spre industrialism este data de rata de profituri mai mari si capitalul existent . De unde acesti bani pentru proiecte industriale ? Partial din banii de despagubiri platiti latifundiarilor expropiati in urma reformei agrare. Insa, mai ales din inginerii financiare, specula de razboi si furt curat. Caci Stefan Zeletin scrie ca primul razboi mondial a dat burgheziei romane ocazia neasteptata de a-si jefui propria tara. De aici si acumularea de venituri (de provenienta penala) care au fost reciclate in industrie Si apar si primele mari afaceri legate de industria grea din Regat de exemplu Malaxa. Si

o adevarata pasiune pentru aeronautica pai in anii 30 erau in Romania: Societatea de Exploatri Tehnice (SET) si ICAR in Bucuresti si IAR in Ardeal. IAR la inceput a fost afacere privata dar statul a prelat 60% din capital si a facut marea uzina de la Brasov. A fost o intelegre de acest fel si cu SET care nu s-a finalizat din cauza inceperii razboiului (trebuia sa se construiasca o uzina noua, moderna la Bacau. Unde mai tarziu prin anii 70 a fost construita o uzina de reparatii aviatice).. Oricum, multe din aceste afaceri depindeau de comenzile de stat fie militare, fie ale cailor ferate (locomotivele). In domeniul cailor ferate avem frumoasa reusita a automotorului aerodinamic Malaxa din anul 1938 (care si in 1960 era cel mai modern mijloc de transport feroviar rpmanesc). Se dezvolta la noi dimenisuni industria extractiva si mai ales cea petroliera. Insa dorinta liberalilor de a pastra in exclusivitate pentru cetatenii romani (pe sleau mai ales pentru ei!) resursele minerale ale tarii au dus la presiuni internationale. Presiunile internationale primesc satisfactie in timpul guvernarii taraniste care modifica Legea Minelor. Dezvoltarea industriei romanesti pare a fi vertiginoasa daca uitam nivelul de la care s-a pornit. Si in aceasta perioada asistam la o prima industrializare aparand industria electrica care cunoaste o crestere de 429,4% , iar cea chimica 320% . In manualul profesorului Iona Scurtu gasesc niste date interesante care sa fiu cinstit ma socheaza .: In 1938, industria producatoare de mijloace de productie detinea o pondere de circa 45%, iar cea producatoare de mijloace de consum 54%. Ramurile neagricole aveau o pondere de aprox. 51% in produsul social si de 41,7% in venitul national. Aceasta arata limpede ca Romania incetase sa mai fie un stat agrar, devenind un stat agrar-industrial. Sunt in absoluta contradictie cu tot ce stiam (din familie, cunsocuti in varsta, lecturi diverse. Asta dovedeste inca o data ca totusi Nicolae Ceausescu avea dreptate sa se planga de ramanerea in urma a constiintei sociale, in acest caz a celei capitaliste am zis cand se plangea nu ca masurile luate de NC ar fi fost bune! Masurile au fost proaste). Si in paralel cu aceasta dezvoltare industriala incepe si o dezvoltare a sectorului imobiliar. Toate acestea inseamna si locuri de munca si atragerea unei parti a populatiei agrare in munca industriala. Chestiune extrem de importanta: pamantul nu este o reursa extensibila. Si fiindca la noi proprietatea taraneasca nu era indivizibila, pamantul era impartit intre toti copii in mod egal sau pe aproape. Si copii slava domnului taranii aveau cam singurul domeniu in care aveau - in exces. Asa ca urmasii fruntasului improprietarit de Cuza riscau ca 40 de ani mai tarziu sa fie saraci lipiti. Si cam asta ar fi fost si situatia improprietaritilor din 1921 (si a cam fost). Fiindca pe aici un taran care avea 6-8 hectare era relativ instarit, insa cand mostenirea era impartita sa zicem de 6 copii Iar acesti copii aveau alti copii. Scuze pentru didacticism dar in general la noi nu se tine cont de aceasta problema. Dezvoltarea industriei dadea taranilor si posibilitatea de a iesi din zona agrara. Si unii dintre tarani luasera deja obiceiul ca sa-si pastreze acasa doar pe mezin (care urma sa mosteneasca tot pamantul) iar cei mari erau dati la ucenicie sau uneori la scoala (dar mult mai rar). Era unica solutie la suprapopulatrea agrara care motiva subdezvolatrea cronica a agriculturii incepand de la jumatatea secolului XIX. Criza din 1928 a avut urmari importatante si la noi in tara, dar mai putin spectaculoase ca in Vest. Unele intreprinderi industriale au dat faliment. Falimentul banciii Marmorosh Blank a dus la prabusirea altora si la saracirea unei parti a clasei de mijloc.

Insa cel mai putin se ia in considerare impactul asupra populatiei agrare. Care s-a vazut si ea saracita desi in general azi se considera caMoromete avnd hambarul plin nu a resimtit criza. Insa hamabarul plin nu-i asigura plata datoriilor la banci, camatari si a fonciirii. Nu se tine cont ca cererea internationala a fost franata brusc de exemplu in SUA (mare producator de grau de pe la 1880, poate cel mai mare) graul era ars in locomotive, ca sa se mentina pretul. Si mai ales producatorul agrar roman nu a mai putut face fata concurentei straine pe piata internationala, unde URSS a dat o lovitura dura exporand milioane de tone de grau la preturi insignifiante (desi in URSS erau zone in care se murea de foame si se practica canibalismul) si concura cu graul american si cel argentinian care beneficia de o productie mai moderna (tractoare, seceratori-legatori , samd). Deci taranul roman trebuia sa accepte preturi mai mici care ii inrautateau starea economica. Oricum ritmul rapid de dezvoltare industriala nu trebuie sa ne faca sa uitam ca Romania Mare era macar in mentalul colectiv - o tara eminamente agrara ( si asta uneori era zisa cu o mandrie vecina cu tampenia) in care populatia agrara reprezenta 81,8%. Adica suprapopulatie agrara. Si date fiind conditiile generale ale proprietatii agrare (proprietatea medie era de 4,5 hectare) asta insemna o productivitate scazuta si ca satele nu constituiau chiar o piata pentru industria locala. Si ca un corolar, o parte a taranimii nu participa la piata, traia in limitele unei agriculturi de subzisteanta. Iar dezvoltarea industriala era in contradictie cu interesele imediate ale producatorului agrar. Ori aceasta a fost si unul din motivele dinamitarii sistemului democratic interbelic. Lucretiu Patrascanu definea dictatura regala ca o dictatura a industriei grele. Fiindca regele era sprijinit si sprijinea in primul rand industria grea in statu nascendi . Potrivit recensamantului din 1930, populatia totala era de 18.057.028 locuitori, dintre care: 71,9% romani, 7,9% unguri, 6,15% germani, 4% evrei, 3,2% ruteni si ucraineni, 2,3% rusi, 2% bulgari, 1,5% tigani, 0,9% turci, 0,6% gagauzi, si alte minoritati, in procente mult mai mici. Sporul natural fiind de 35 la 1 000 de locuitori, Romania se afla pe primul loc in Europa. Repartizarea demografica dupa mediile de locuire cuprindea 77,78% din populatie in mediul rural, respectiv 22% in cel urban. Interesant este faptul ca la sfarsitul perioadei interbelice, ponderea populatiei rurale a crescut la 81,8%, datorita ratei de natalitate mult mai sporite in aceasta zona. (Scurtu) Si fiindca am supus ca populatia agrara reprezenta 81 % sa ma refer si la populatia oraseneasca. Tot din Neoliberalism: Dupa razboi populatia oraselor de seama ale Romaniei Mari se infactisa in chipul urmator: Populatie totala Romani Straini Bucuresti Iasi Cluj 472 mii 94 mii 83 mii 356 mii 56 mii 28 mii 64 mii 35 mii 10 mii

Timisoara Cernauti Chisinau

82 mii 92 mii 135 mii

15 mii 12 mii 40 mii

8 mii 43 mii 62 mii

Trebuie sa relevam insa ca populatia romana de la orase este inferioara nu numai ca numar, ci si ca situatie materiala. Astfel, romanii locuiesc de obicei la periferie, in vreme ce la centru se inalta palatele comertului si industriei straine. Cea mai numeroasa populatie oraseneasca straina se afla in Bucovina, aici avem 67,7 la suta straini, evrei impreuna cu alte nationalitati, vin apoi orasele basarabene cu 66,2% straini, orasele ardelene cu 65,4% straini, cele moldovene cu 34,1 % straniu si la urma orasele muntene. Aici strainii scad la 18,3%.. As observa ca aparenta neconcordanta a cifrelor din tabel se poate explica doar daca in loc de straini ar fi scris evrei. Uitati cazul Chisinaului 40 mii de roamani plus 62 mii de straini rezulta 135 mii?!!!!? Pardon mai erau inca 33 mii care ar fi trebuit scrisi ca alte etnii (mai ales rusi ). Sau Cluj chiar numai 10.000 de unguri?! Si daca mai tinem cont sa zicem de situatia Brailei, in care prin 1930 se publicau ziare in vreo 5 limbi, era un mozaic de etnii dar in care grecii tineau sus pavoazul (ca tot era oras portuar) sau ca-n Constanta pe la 1900 grecii erau cei mai influenti vedem ca in general populatia urbana avea un procent de romani mai mic de acel aparent 15 %. Aceasta situatie poate fi descrisa usor ca fiind coloniala. Fiindca acesta este tristul adevar: la inceputul chiar si in prima jumatate a secolului XX populatia majoritara era cantonata intr-o conditie coloniala. Asa ca miscarea de emancipare a populatiei majoritare s-a facut doar aparent in detrimentul minoritatilor care erau majoritare in multe orase ale tarii. De aici si lozinca romanizarii oraselor. Nu sa-i dam afara pe evrei, greci, bulgari, nemti, unguri sau rusi, ci sa cream conditii ca romanii (de la sate) sa intre in orase altfel decat ca slugi! Ca au existat si stridente antisemite sau xenofobe nu se poate contesta. Dar , ma repet: ce vroiati ca populatia majoritara sa ramana intr-o conditie coloniala?!? Si astazi nu se spune dar in 1920 Partidul Liberal avea printre scopuri nationalizarea economiei si a oraselor. Prin nationalizare economica intelegandu-se nu exproprierea cetatenilor romani de alta etnie, ci promovarea capitalului romanesc conform doctrinei Prin noi insine adica Capital romanesc, munca romaneasca, profit romanesc. Si prin romanesc neintelegandu-se doar etnicitatea romaneasca ci in primul rand ca afacerile sa fie inregistrate in Romania ca firme romanesti chiar si cu cetateni romani de alta etnie. Si in acest sens a fost si Legea Minelor care dorea sa mentina exploatarea resurselor miniere doar pentru afaceri nationale. Si au mai fost luate unele masuri, incepand de la burse alocate tinerilor pauperi care au permis accederea in invatamantul gimnazial, liceal si universitar a unor tineri provenind din familii taranesti tatal meu si fratii sai au fost beneficiarii unor astfel de burse. A fost o promovare sociala pe scara larga a carei roade au inceput sa fie vizibile la sfarsitul anilor 30 . Trebuie insa sa arat ca aceste progrese au intampinat rezistenta mentalului colectiv influentat de cultura critica de sorginte junimista. De data aceasta pot spune ca era reactia normala a unei societati agrare traditionale. Adica o societate profund conservatoare care nu ageaza inovatiile. S-a cultivat in epoca o intreaga mitologie a ruralului, a infratirii cu natura, a satului rezervor de inalta moralitate (personal am unele

dubii la unele aspecte ale moralitatii satului neaos, nealterat de influente straine cu toata aceasta inalta moralitate crestina nu toti copiii din flori erau rezultatele inselarii fetelor nave de catre oraseni, straini ci ai unor amoruri rurale intre tarani foarte neaosi si crestini) si a tarii eminamente agrara. Si s-a dezvoltat o intreaga nostalgie uneori ridicola Tin foarte bine cum lacrimau batranii (nu chiar asa batrani, caci erau nascuti prin 1910-25) prin 1960 cantand Sa fi ramas fecior la boi / Sa fi rams la coasa chiar si unchiul meu, ofiterul care facuse pe dracu-n patru sa nu ramana fecior la boi si dupa ce a implinit 16 ani a invatat sa se descurce cu diverse tabere, numai sa scape de coasa sau tanti Silvia care era deliciul si hazul satului iesind la prasila cu.. ei da, umbrela de soare!!! (erau de langa Cernauti). Si lacrimau foarte sinceri desi erau oraseni convinsi (facuti dar convinsi). Si fiindca vorbesc despre cultura romana din anii 30. Da, a fost un maxim infloririi culturale. Putem spune ca atunci s-a format prima data o arta romaneasca strict oraseneasca. Insa multe din marile nume sunt strans legate de reactiunea agrara (Crainic, Eliade, Noica) si cel putin la nivel declarativ detestau modernismele. Si aici indraznesc sa zic ca Legiunea a fost exemplul cel mai tampit al reactiunii agare altoite cu o sincronizare europoida. Inalta capacitate de tampenie (crunta!) a fost pe deplin demonstrata in cele cateva luni de existenta a Statului National-Legionar. Atunci Legiunea a initiat romanizarea prin expropierea proprietatilor evreiesti si obtinad rezultate aleatorii si chiar rizibile, cand de romanizare au profitat cetateni de origine etnica greaca, germana sau ungara si expropriind uneori evrei care erau ceva mai romani decat unii beneficiari (adica voi a zice ca in casa vorbeau romaseste. Dupa capul meu unul care are limba materna romana este roman). Curat romanizare si mai ales dovada suprema a capacitatilor de dezorganizare a Legiunii. La inceputul celui de-al doilea razboi mondial Romania Mare era o tara agrara care incepuse un proces de industrializare. Insa ramanea in situatia unei periferii. Agricultura era in continuare handicapata de randamente mici si o buna parte din populatie era inactiva din punct de vedere al pietei. Procesul de industrializare era impresionant doar in comparatie cu situatia anterioara iar nivelul de dezvoltare era redus. Situatia de subdezvolatre cronica era agravata de o situatie cvasicoloniala a economiei si a starii majoritatii populatiei. Povestile cu chiolhanuri interminabile si uriase cantitati de mancare (partial valabile) sunt si o dovada a unei subdezvoltari, inclusiv sociale: ghiftuiala era una din principalele distractii. Si ascund realitatea unei situatii mizere a unei mari parti a populatiei care manca in mod curent mamaliga cu posirca (posirca era ce ramanea dupa ce se fierbea tuica. Resturi de prune si ceva zeama ce se otetea. Era vanduta in alte zone ca sa se inmoaie mamaliga in ea) si cand nu avea posirca se folosea zeama de muraturi (muraturile erau cum se zice? Must? Plus? Bonus?) sau otet taiat cu apa. Cand urzicile te scoteau din iarna dar nu erau asa o fantezie ca acum.. ci meniul pe cateva saptamani . Iar ciorba de loboda (gustoasa!) era cam regula. Si cu mamaliga. Iar mamailga nu era o fixatie culturala a taranului inapoiat care nu stia ce-i aia franzela, ci din ratiuni economice. Iar prinsul gainii din batatura si bagatul ei pronto in oala era mai degraba o potentialitate. De obicei gainile nu se taiau. Credeti sau nu, gaina s-a democratizat si a ajuns cea mai comuna carne de abia dupa industrializarea cresterii puilor (Thanks You, Uncle Sam! cautati ziarele din anii 60 privitaore la razboiul puilor de gaina). Gaina era

sarbatoreasca. Si din cauze economice postul din satele romanesti era foarte sever Si nu uitati, prin Baragan, Moldova, Oltenia mersul descult era un soi de sport national practicat si-n periferia oraselor pana prin anii 50 (in curtea unde am copilarit era normal ca vara copii sa umble desculti. Eu am facut prima exceptie in rasul tuturor reuseam sami lovesc degetele mai des ca altii. Margine de Bucuresti dar un cunoscut de-al meu care locuia mai central dar zona de curti vechi sustinea ca a practicat sportul asta pana pe la liceu, adica prin 1966). Numai ca la tara era normalul, nu calirea organismului.. si taranul a aflat de folosul sandalei prin anii 60 ba chiar prin 70. Fiindca nivelul lui de trai nu-i permitea luxul unei sandale! (insa negrul din Alabama avea de pe la 1880 posibilitatea bocancilor). Si sa mai stiti ceva: moneda aur dispare din circulatia europeana aproape imediat dupa inceperea primului razboi mondial. Si-n Germania si-n Franta si-n Anglia. Si nu mai reapare in circulatie. Asa ca povestile despre moneda de aur care circula prin Romania anilor 30 risca sa fie un pic mai fanteziste decat cele despre OZN-uri . Ce-i drept, prin 1929 cu ocazia stabilizarii s-a tras o mica serie de monezi de aur. Care monezi au ajuns la cine trebuie la valoarea nominala inscrisa pe moneda prilejuind mari castiguri personale - printre cei acuzati ca au profitata era si Titulescu Insa leii de aur nu au mai circulat adica sa dai o hartie de 5 lei la bacanie si sa prinesti rest o piesa de aur, mai ales din cauza cursului de stabilizare care era de 32 ori mai mic decat cel antebelic. Si dupa izbucnirea crizei moneda de aur dispare si din SUA. Cam tot pe aici si povestile cu Romania, a 5-a putere economica a Europei (am auzit si asta !!!) . Curios care era a sasea? Olanda? Austria? Poate Germania?! Si se uita de creditul ITT sau creditul suedez al regelui chibriturilor daca eram asa bogati si neatinsi de criza de ce a trebuit sa acceptam astfel de conditii?! Totusi venitul national, era, in 1938, de 110 dolari, tari ca Ungaria, Portugalia sau Iugoslavia, situandu-se sub pozitia ocupata de Romania, in timp ce in S.U.A. se inregistra o valoare de 512 dolari, iar in Franta 146 dolari. (Scurtu). Insa aici trebuie sa nu uitam rolul acumularilor anterioare, mai ales din secolul XVIII si iinceputul secolului XIX, deceniile noastre pierdute cand cei din Portugalia sau Croatia, Ungaria facusera niste poduri din piatra ce erau functionale si-n 1930 fata de noi care trebuia sa le facem! O ultima mentiune in materie de export principala pondere o are petrolul si derivatele sale detronand agricultura. Si as mai observa ca in general in Romania combustibilul de baza era pacura, chiar si pentru locomotive (in anii 1942 43 germanii se straduie sa treaca cat mai multe locomotive romanesti pe consumul de carbuni pentru a disponibiliza petrolul).

8. Romania in sistemul socialist

Ramane o tara subdezvoltata. Insa problema principala este alta: sistemul socialist incerca sa dezvolte o realitatea economica paralela cu Sistemul Mondial . Insa pozitia de start a tarilor din sistemul socialist a fost (asa cum se justificau si comunistii) proasta. Adica sufereau de handicapuri in comparatie cu tarile dezvolate, intamplator sau nu capitaliste. Mai precis in care relatiile capitaliste erau mai vechi, apucasera sa se matureze. Rusia imperiala in ciuda enormelor sale bogatii era o tara

semiperiferica cu multe zone sudezvolate de-a dreptul periferice sau nici macar atat. Polonia era o tara semiperiferica. Bulgaria si Iugoslavia periferice. Sa nu mai spunem despre Mongolia si dezvoltarea ei Tari in general agrare (nu si Mongolia!), sau eminamente agrare Unica tara care se poate plange ca a decazut in cursul anilor socialismului biruitor este Cehia. Cehia care fusese zona industriala a imperiului Habsburg. Cehia care era un important producator de material greu. Care avea o industrie automobilistica proprie, care exporta masini unelte. Si care avea si o importanta industrie usoara, imbracaminte si incaltaminte, care exporta din plin in Apus. Cehia care era parte a centrului (ma rog nu chiar parte centrala, insa parte si mai ales veche). Cehia care inainte de razboi avea o situatie mai buna decat Austria si chiar Franta Zona germana, fosta Republica Democrata Germana cu tot respectul nu facea parte chiar din zonele cele mai dezvoltate ale Germaniei. Dovada si slaba mostenire care parea importanta doar prin comparatie cu restul tarilor socialiste (minus RSC). Sovieticii au castigat premul cel mare din punct de vedere al politicii, Berlinul, dar prea putine zone cu tehnologie ridicata. Acestea au ramas in Vest (de exemplu Mercedes, BMW producatori si de motoare de avion! si viitorul VW). Si cu aceste tari URSS a dorit sa construiasca un sistem economic paralel care sa concureze sistemul capitalist in cadrul Sistemului Mondial. Resurse naturale existau insa mai importante sunt resursele tehnologice. Care resurse tehnologice erau la concurenti si care curand vor avea grija sa le protejeze cu gelozie. Si acest sistem se baza si pe o frauda morala uriasa: desi se pretindea ca fiind cel mai pur materialism pretindea supusilor sai un idealism delirant. Din idealism trebuia sa muncesti in conditii grele sau foarte grele cu recompense materiale foarte scazute. Ma rog uneori pe termen scurt a fost posibil. Insa un asa sistem are nevoie de mase de sfinti. Asa ca trebuia sa foloseasca coercitia si in aceleasi sa accepte randamente scazute. Metodele coercitive insa nu stimuleaza prea mult creatia tehnologica, dar in schimb stimuleaza atitudini birocratice. Alt handicap major a fost modelul sovietic si negarea scopului sau. Modelul sovietic al industrializarii socialiste si in primul rand al pilonului hotarator industria grea (cer scuze dar am uitat formularea corect dogmatica) a fost insusit de toate tarile ca o dovada de fidelitate fata de hegemon si puritate ideologica. Insa modelul a avut la lansare un scop nedeclarat si de nedeclarat. Industrializarea stalinista a avut ca scop nu modernizarea societatii, ridicarea nivelului de trai, satisfacerea nevoilor populatiei, ci pregatirea razboiului de agresiune. Ori pentru acesta trebuia armament (pentru orice razboi). Din aceasta cauza URSS in 1941 a avut cele mai moderne tancuri T 34 si KV.. O artilerie moderna si in numar mare. Si altele asemenea (de exemplu magnifice motoare diesel. Motoare diesel din aluminiu! Ba chiar motoare diesel de aviatie, o minune). Dar nu a realizat productie de consum si nici tractoare prea bune. Insa scopul era cam de nerecunoscut, nu ? Ori daca in cazul URSS din anii 30 inarmarea a outrance poate mai avea un chichirez daca ar fi cucerit intreaga Europa sau macar Germania intreaga si geografic si ca baza indutriala-tehnologica putea face rost de resursele tehnologice si orgazitionale necesare in cazul altor tari si mai tarziu modelul sovietic a dus la acumularea de productie de otel cu scopuri economice sa zicem cam nedefinite. Fiindca de inarmare trebuia sa se ocupe hegemonul (care nici azi nu reuseste sa converteasca complexul militaro-industrial iar

lozinca sa facem din tunuri pluguri ramane un deziderat pios). Lipsit de tehnologie, de organizare, avand o economie cu pondere agrara mare, slab industrializat si indrumandu-si industrializarea dupa un model cu un scop inavuabil acest sistem nu putea concura Sistemul Mondial, iar lipsa de cooperare intre sisteme a dus la inevitabila ramenere in urma . Asa ca sansele de recuperare a intarzierii de dezvoltare nu erau prea bune. S-a facut mult datorita eforturilor uriase ale populatiei Insa as observa ca ruptura nu a fost asa de mare pe cat s-a clamat. In multe situatii s-au continuat tendinte deja existente. Sa dau 3 exemple sa zic asa didactice de continuitate, ba chiar de insusire frauduloasa a meritelor. De exemplu caile ferate Agnita-Botorca si Bumbesti-Livezeni, celebre santiere ale eroismului socialist. Este adevarat ca aceste 2 bucati de drum de fier au fost construite in anii de inceput ai socialismului. Perfect adevarat ca au fost tronsoane greu de construit. Insa ce au avut grija sa nu spuna a fost ca aceste 2 tronsoane erau legate de cai ferate aflate in constructie de prin 1939-40 si facand multa propaganda efortului final regimul socialist si-a insusit si meritele guvernelor anterioare! Sau aprobarea studiului de fezabiliatte a hidrocentralei de la Bicaz a fost data de maresalul Ion Antonescu. Si decizia de a construi o uzina aviatica la Bacau a fost luata de Carol II nu de Ceausescu (care si-a insusit-o). Alt handicap major al sistemului socialist a fost modul in care a tratat agricultura . Sectorul agricol a fost tratat ca un sector secundar care avea rolul de a asigura mijloacele economice pentru dezvoltarea sectorului industrial si mana de lucru necesara acestuia. Dipretul ideologic pentru agricultura si taranime a facut ca agricultura sa nu poata deveni o piata care sa sustina productia industriala si dezvoltarea sociala. Ca sa zic asa sectorul agricol a fost jupuit nu tuns. Dupa un inceput care - cu toata brutalitatea lui, avea o doza de rationalitate - preferinta anormala pentru munca fizica bruta, economia dusa la absurd si dificultatile financiare de dupa 1975 au dus, in partea finala a existentei socialismului, la o supraexploatare dincolo de orice rationalitate economica. Am zis dupa un inceput care avea o doza de rationalitate. Dezvoltarea tarii impunea dezvoltarea industriei. Procesul de industrializare cere mari efoturi finaciare si in conditiile postbelice fondurile nu puteau fi obtinute decat din agricultura ori prin masuri economice inechitabile ori prin prelevari fortate. In acealsi timp totusi, trebuie sa observam ca la inceput in agricultura s-au alocat si un numar de mijloce moderne de lucru seceratori-legatori, combine, tractoare. Acestea corespundeau si unei dorinte ideologice de modernizarea insa cel mai important sporeau randamentul nuncii agrare si disponibilizau forta de munca in folosul celorlalte sectoare. S-au facut eforturi sustinute in vederea construiri unor sisteme de irigatie tin minte ca prin 1972 a fost inaugurat un astfel de sistem prin zona Galatiului, care costase 6 miliarde de lei. S-au introdus noi soiuri mai productive, s-a trecut la ierbicide, a sporit cantitatea de fertizanti disponibili si altele asemenea. Insa la un moment dat a inceput o campanie tembela de economisire de exemplu se cautau sa fie inlocuite bateriile de pe tractoare cu diverse dispozitive care de care mai ciudate. Asa ca in loc de economie s-au inregistrat pagube. Si aceasta idee a dus la dotarea mai slaba a agriculturii. Se faceau economii insa acestea se rasfrangeau negativ si in planul industriei grele dedicate agriculturii lipsind-o de motivatia inovarii si

a cresterii pietei interne. Ca exemplu in 1989 baza mecanizarii ramasese vechiul UTB din anii 60 (care era de fapt.. FIAT) si cu o piata de export bazata in special in tari ca Egipt, Grecia, Turcia. O politica mai putin zgarciob marginita ar fi putut moderniza si agricultura si productia de masini destinate ei si ar fi permis, poate, extinderea exportului. Si apoi sistemele de irigatii nu au mai fost folosite la capacitatea lor.. cu alte repercursiuni. S-au facut alte economii tembele. Si astfel in 1982 regimul comunist a luat o hotarare ce o putem califica profund reactionara si, fiindca doresc sa fiu sarcastic, chiar contrarevolutionara (dpv al doctrinei socialiste): copiii de tarani sa nu poata urma decat invatamantul agricol. Asa ceva nu a mai fost edictat in Europa de la Constantin cel Mare (si unii istorici considera ca evul mediu a fost inceput cu acest edict!!). Ca o observatie aceasta masura aberanta, retrograda a fost aplaudata cu mare statisfactie de o proportie incredibil de mare a populatiei cultivate. In domeniul industrial au avut loc dezvoltari notabile desi indraznesc sa zic in continuarea tendintelor interbelice. Nu o sa repet ce ar trebui sa stie oricine. Insa readuc aminte ca la inceputul anilor 60 au fost vehiculate idei despre diviziunea muncii in cadrul sistemului socialist comfrom carora RPR ar fi trebuit sa se mentina strict in cadrul unei societati agrare care sa devina furnizor de materii prime si produse agricole statelor cu pretentii industriale RDG, RPU, RSC. Si a fost si planul Valev care in plus avea meritul de a desfiinta de facto Romania daca nu ca tara cel putin ca natiune. Adica s-o zic pe sleau pentru intelesul celor care nu vor sa priceapa: Romania trebuia sa devina o colonie socialista in condominium si sa asigure prosperitatea altora. Spre cinstea lor echipa lui Gheorghe Gheorgiu-Dej a refuzat acest plan care ar fi adus Romania in situatia de la 1800 si a continuat industrializarea. Odata cu acest refuz industrializarea Romaniei s-a facut mai degraba impotriva integrarii economice a tarilor socialiste si s-a facut pe baze de independenta. Aceasta a dus in mod obligat la cooperarea economica cu tarile vestice si la modernizarea tehnologica direct de la sursa. Insa libertatea de miscare nu era totala, asa ca unele optiuni aveau explicatii politice. De exemplu RPR a cumparat licenta Renault pentru autoturisme poate si pentru motivul ca Renault era firma de stat (ce-i drept si Bulgaria la sfarsitul anilor 60 a montat un numar mic de masini Renault Alpine dar alegerea explica si motivul dorea perfromante sportive). Sau cumpararea licentei de calculatoare CII (identic, firma de stat si in plus evitarea IBM. Si poate ca licenta IBM ne-ar fi adus acuza de pactizare cu capitalismul american). La inceputul anilor 70 Romania se putea lauda si cu firme mixte RomControl Data, Renk Resita. Oricum Romania la inceputul anilor 70 parea ca se desprinde din cadrul tarilor periferice si decoleaza spre alte orizonturi. Intr-atat incat in 1975 programul PCR are ca obiectiv egalarea PIB per capita a unor tari ca Olanda si Belgia si a nivelului lor de trai. Insa cum am spus trebuie sa alergi iute ca sa stai pe loc si ar fi trebuit sa alergam foarte iute In ciuda acestor neajunsuri perioada 1950-1989 a fost caracterizata printr-o crestere economica continua. Astfel, venitul national a crescut in deceniul VI de 2,7 ori, in deceniul VII de 2,2 ori, in deceniul VIII de 2,4 ori, INSA in deceniul IX numai cu 8%. Dar a fost socul petrolier al anilor 70. Care a fost prost gestionat la noi. In general PCR vorbea despre criza mondiala (cu referire implicita la criza finala a sistemului capitalist)

si ignora realitatea ca RSR era macar partial inclusa in Sistemul Mondial. A fost o politica schizofrenica si autista care incepand din 77-78 a dus la aparitia primelor semne de blocaj economic disparitia carnii proaspete fiind cel mai neplacut lucru. Si apoi decizia din 1981 de a rambursa fortat datoria externa a dus la scaderea abrupta a consumului popular si scaderea nivelului de trai. Dupa calcule proprii, sigur cam discutabile (totusi tocmai dadusem un exemn de Statistica) la bunurile de consum de toata ziua creterea preturilor a fost de cca 35%. Estimez grosso modo ca scaderea nivelului de trai a fost de circa 30% . Acestea au fost doar primele momente cand s-au folosit parghii economice (reasezari adica mariri de preturi), urmate aproape imediat de masuri administrative (stingera luiminii, ratii, scaderea temperaturii agentului termic) care dupa estimarea mea a dus la injumatatirea nivelului de trai in 1987 comparativ cu 1980. De fapt indicatorii economici generali au inceput sa scada din anul 1981. Si trebuie amintit ca masurile administrative au un dublu tais. Asa cam in genul zicalei scump la tarate si ieftin la faina. Oprirea brusca pe zone a curentului electric a dus la oprirea foratata a unor intreprinderi si la pagube imense (nu mai stiu care intreprindere se plangea ca in momentul intreruperii curentului s-a stricat o piesa de pe un strung carusel de 4 metri. O astfel de piesa se prelucreaza in zile, poate o saptamana asa ca nu se poate opri caruselul). Alta traznaie se pare ca a fost decizia de a da apa calda doar intre anumite ore insa furnizorii trebuiau sa incalzeasca cazanele! Si deci economia s-a transformat in paguba. Sa nu mai zic ca etica muncii si asa nu prea ridicata s-a prabusit complet cand prima idee era sa faci rost de ceva mancare si plecai de la serviciu. Efectele se mai resimt si azi. In plus economiile bezmetice au dus la intreruperea importului unor semifabricate sau componente esentiale pentru asigurarea exportului alte pagube. O alta paguba de prin 1985 genialele dispozitii au fost sa nu mai zincam stalpii de inalta tensiune ci sa-i vopsim. Beneficarii din Orientul Apropiat au spus ca prefera zincati asa ca alta paguba.. Proba cea mai evidenta a esecului regimului a fost insa parca prin 1983 cand proaspetii absolventi de facultati au fost angajati de abia prin noiembrie. Asta arata ca regimul se blocase finaciar si nu putea face fata salariilor necesare angajarilor. Totusi ca sa fim cinstiti in unele ramuri se demarase modernizarea tehnologica. Si discutand despre situatia economica mai trebuie sa fac niste observatii mai putin ortodoxe. Transporturile nu erau in cea mai buna forma. Este drept ca de prin 1983 nu se mai alocase un leu pentru repararea soselelor si regimul aratase o preferinta anacronica pentru canale (bune! Inainte de aparitia trenului!). Si din cauza economiei se prefera transportul pe cale ferata (mai rentabil energetic insa mai putin flexiibil si mai lent) dar ramanerea in urma a soselelor are o motivatie militar-politica. Dupa 1968 s-a decis ca in eventualitatea unei operatiuni ale aliatilor din Pactul de la Varsovia sa le incetinim avansul. Asa ca soselele au fost lasate special subdimensionate si uneori prezinta particularitati cel putin ciudate. De exemplu in Moldova soseaua care leaga Bacaul de Iasi si Iasiul de Ungheni este contruita conform ideii apararii. Portiunea de la Ungheni la Iasi este.. facuta sa se strice usor sub traficul greu (si tancurile chiar sun trafic greu!). Insa portiunea de la Bacau la Iasi era facuta foarte bine, pat de balast, peste el pat gros de ciment si asfalt bun si gros. Insa la Bacau este o mare unitate de tancuri, deci ideea era ca tancurile sa sjunga in fuga la Iasi Sau ce rost are autostrada Bucureti Pitesti? Sa mearga Nicu la Scornicesti! Buna scorniceala. Ati observat ca pe la mijlocul ei autostrada aia isi unifica aiurea

sensurile de circulatie? Aici este explicatia, acea portiune a fost facuta in ideea de a fi un aeroport militar de rezerva si aceasta a motivat si constructia autostrazii. Tot aici trebuie sa amintesc ca in general nici un canal de irigatie mai de doamne ajuta nu era facut fara avizul armatei care dorea ca in caz de nevoie acel canal sa fie un obstacol antitanc. Si deliciul este dat de faptul ca desi miltam pentru pace ne concentrasem pe productia de armament si sa o zicem pe sleau am fost printre marii profitori ai razboiului iranoirachian. Insa in general in 1989 cand datoria externa a fost achitata aveam o industrie uzata macar moral, care nu produsese la capacitatile proiectate si pentru care ne indatorasem. Si nu stiu de ce, la un moment dat s-a dat o foarte mare importanta potentialului trafic pe ape interne. Asa ca au fost redemarate lucrarile la canalul de la Dunare si a fost lansat proiectul (mai vechi) a portului Bucuresti. Foarte multi bani cheltuiti in speranta unor rezultate cel putin incerte. Fiindca traficul fluvial si cel pe canale, care a fost esential in dezvoltarea unor tari in secolele XVII-XIX, este foarte lent si lipsit de flexibilitate. Ori banii ar fi fost mai bine alocati in sistemul rutier. Printre alte "minuni" ale gandirii economice socialiste (sau ceausiste) se numara pastrarea in serviciu a unor utilaje depasite moral, de multe ori cu norma de functioanre depasita si pastrate in functiune doar cu multa munca si imaginatie din partea celor insarcinati cu intretinerea. De exmplu in 1979-80 era o intreprindere, Matase Populara. Care utiliza cu "succes" aceleasi masini de la inaugurare - 1927!! Randamentul era minim si profitul doar de 2 milioane lei anual (la cateva sute de angajati)... Sau in aceiasi sectie se invecinau strunguri de prin anii 60 cu strungurui semiautomate si uneori strunguri automate - cu rezultatul inevitabil al sabotarii strungurilor automate. Zic inevitabil fiindca nu poti pretinde aceeasi productivitate de la un strung simplu ca de la unul automat... insa unii pretindeau! O gandire bizara domina si productia bunurilor de consum. Regula de fier era ca produsul cerut pe piata... era scos din productia dominata de aceleasi produse neatragatoare care aveau viata luunga (chiar prea lunga). Si sa ne intelegem - ca sa produci o sacoasa urata sau una frumoasa diferenta tehnologica este inexistenta iar cea de pret poate fi egala cu zero. Este drept ca era obiceiul ca previzunile sa includa stocuri prea mari, care trebuiau terminate si uneori astea determinau productia sortimentelor . Si modernizarile de stil se faceau foarte greu si foarte tarziu. De exmplu Dacia 1300 a aspteptat 10 ani sa se faca mici modificari exterioare si cand in final s-au haitarat sa faca Dacia 1310 moda celor 4 faruri era deja pe duca... Sau modernizarea motoretei Mobra... cand Hoinarul a intrat in fabricatie era nitel prea tarziu. Mai exista si ideea absurda a separarii produselor pentru export de produsele pentru piata interna. De exmplu celebrul pe vremuri Eurocord Stereo a fost produs ani de zile doar pentru export. Il vazusem in reclame din l'Humanite Dimanche impreuna cu radioul desteptator Europhon - erau produse atragatoare, in linia stilistica a acelor ani, cu performante accepatbile si preturi extrem de avantajoase... Si am avut apoi marea surpriza sa le vad expuse la standul Electronica de la TIBCO 1975.

Insa oferta interna se baza pe Maestro Stereo si Atlantic... Cand in sfarsit Eurocord si Europhon au ajuns si pe piata interna erau deja depasite moral... Si trebuie sa mai spun ca modificarile stilistice au fost foarte intarziate. Consider ca normal ar fi fost sa fie introduse si pe piata interna prin renuntarea la aparatele depasite.. obtinandu-se astfel si o capacitate de export mai mare in caz de cerere sistemul adminstrativ putea impune o restrangere momentana a ofertei interne si favorizarea celei externe . In zona produselor electronice se pare ca si decizia politica a cabinetului 2 a avut influente nefaste. Prin 1979-80 a fost organizata o expozitie in care erau prezentate si prototipuri ale unor gageturi de larg consum... insa Elena Ceasusescu a fost auzita decretand ca sunt prostii si nu au mai intrat niciodata in productie. Tin sa va amintesc ca prin 1977 - 78 televizorul "portabil" Sport avea de multe ori jocuri incorporate.. dar jocurile au disparut curand conform regulii de fier... Si fabricarea casetofoanelor si a combinelor a fost mult intarziata, se pare ca din motive de cabinetul 2. In afara cabinetului 2 trebuie sa mai adaug ca piedici apareau si din cauza concurentei neloiale. Fiindca si in socialism exiista concurenta - nu pe piata ci pe pile si denunturi. Astfel la inceputul anilor 70 s-a hotarat sa fie fabricat in tara un echivalent al calculatoarelor PDP 11/34. Pentru fabricarea lor erau necesare eforturile conjugate ale Institutului de Proiectari pentu Tenica de Calcul si ale Fabricii de Calculatoare Electronice. Insa la FCE a existat posibiliatea cumpararii de componente vestice si asa s-a realizat in mare viteza unitatea centrala a primului Coral... si mandria lor ca au facut calculatorul in timp ce Institutul inca nu avea ce arata in afara unor planse.. Dar, Coralul avea UC ul si atat - nu avea cuploarele necesare pentru unitatile de discuri, de banda magnetica, imprimanta, consola.. In final ambele calculatioare au fost gata in acelasi timp - Coralul (cu tot cu cuploare) si Independent 100 (in onoarea a 100 de ani de la proclamarea indpendentei). Fabica insa a fortat punera in fabricatie a produsului ei, bazat pe import masiv de piese din Vest indicatiile pretioase" cereau integrarea in tara si importuri de completare din CAER . .. Si FCE argumenta peste tot - nu oficial, nu in adrese scrise - ca Independentul ar fi mai putin fiabil. Insa la un moment dat CAER-ul a spus ca Independentul sa fie considerat calculatorul tip si au fost comandate un numar relativ important de calculatoare. Asa ca I 100 a intrat in fabricatie. Insa FCE avea 2 linii de fabricatie - una pentru Coral si alta pentru Independent! Ori mai ales in conditiile pietei romanesti si a posibiliatilor reduse de export existenta a doua linii de fabricatie cu tehnologii diferite insemna paguba curata. Iar despre presupusa fiabiliate sporita a Coralului va spun ca unul ce a lucrat si pe Coral si pe Independent ca problemele erau aceleasi - unitatile de banda si imprimanta!!Imprimanta fiind RCD cu un car de 64 caractere si uneori taste sarite de la consola. Deci nu din cauza calculatorului... Mari probleme cu fiabiliatea le-a avut I 106 dar din cauza conectorilor - pe motive de economie, facuti din material mai slab si auriti cu parcimonie, nu rezistau decat la maxim 2 introduceri... Sau mai existau si alte interese. De exemplu la un moment dat se luase hotararea sa se construiasca un calculator de generatia IV, proiectul Felix 8000. Din varii motive proiectul a fost finalizat cu mare intarziere si la parametrii mai scazuti. Insa intrarea in fabricatie a fost blocata fiindca FCE - si nu numai - spera la un import de licenta, asa ca specificatiile de fabricatie nu au fost facute decat in urma injonctiunii energice a

"forurilor superioare". Sa nu va inchipuiti cumva ca se dorea o licenta straina din motive de superioritate tehnologica sau din deschidere catre Vest! Motivele erau mai lucrative . Cand a fost luata licenta de IRIS 50 (la noi Felix 256) au fost trimisi la specializare in Franta un numar de cca 50-60 de persoane. Si au fost aduse in tara cel putin 5 masini (2 Fiat 850, 1 Fiat 1500 si restul nu mai stiu) plus cam omu si casetofonu' sau magnetofonu'. Acestea erau de fapt principalele motive... Ce este drept doi sau trei se impotriveau proiectului din motive strict profesionale (si aveau drepatate). Tot in acest domeniu s-a inregistrat o ramanere in urma din cauza stoparii investitiilor. Pesemne ca "forurile suprioare" nu puteau pricepe ca industria tehnicii de calcul era ceva mai dinamica decat productia cimentului. Asa ca in prin 1985-88 bulgarii tindeau sa ne depaseasca. Oricum nu stiu din ce cauze unitatea de disc magnetic nu a intrat nciodata in productie - pot sa va spun ca a trecut probele de test oficiale si "proba" mea neoficiala. Proba mea - am alcatuit doua cutii de programe care stiam ca utilizeaza masiv discul si le-am rulat. Pe unitatea facuta in tara tineam zona Symbiont, asa ca discul a fost zgaltanat 2 ore lungi si de 2 ori au fost momente de "suspans" de pana la 10 minute cand... sa nu devin obscen, tebuie sa fi vazut cu ochii tai cum se faceau capetele la DIMAS uri. Unitatea a rezistat si discul nu a fost zgariat . Va garantez ca nici un program de test nu era atat de rau ca o partitie Symbiont suprafolosita . Presupun ca astfel de situatii se repetau in fiecare ramura... eu am scris despre ce am vazut. Si in plus, peste toate trona o idee falsa despre planificare. Planificare socialista era mai mult tema de propaganda decat practica chibzuita. Ea se baza pe trimestre si pe impartirea aritmetica tinad cont prea putin de sa zicem calendar sau realitate. Si aberatia pseudoplanificarii ducea la situatii stranii. In anii 80 citeam de plangeri ale santierului naval Galati care nu putea arma niste nave din lipsa cablurilor electrice. Insa cand se ia decizia construirii unei nave proictul este deja facut, se stiu cantitatile si sortimentele. In domeniul acesta planificarea este la ea acasa poate si dinainte de nasterea lui Nelson, da nu era si in RSR! Normalul in epoca era cum am zis trimestrul de plan. Adica produsele trebuiau livrate in cadrul unui trimestru. Daca erau livrate in ultima luna se zicea ca s-a realizat planul. Insa in practica acest obicei ducea la gatuirea productiei celor care primeau subsambluri si lucrul in hopuri. De exemplu la Electronica din Baicului alternau perioade calme in care barbatii faceau campionate de table si femeile crosetau cu perioade in care lucrau si 12 ore pe zi plus duminicile. Iar aceasta facea ca intreprinderile sa-si faca stocuri diverse, Care stocuri creau neplaceri contabile si slaba eficienta economica. S-a incercat sa se remedieze situatia prin introducerea legii contractelor economice si crearea unui surogat de Curte de Conturi, insa rezultatele nu au fost multumitoare fiindca lipseau planificatorii adevarati (adica cei in stare sa planifice si pe zile, caci nu este normal sa primesti livrarea sa zicem in 1 Mai). Si situatia de mai sus mai avea un corolar daunator economic. Se faceau stocuri gospodareste sa fie. Ori asta insemna si stocuri prea mari la SDV uri si tiparele industriei de confectii . Si de aici decurgea reticenta in fata inoirii gamei de fabricatie fiindca s-ar fi pus problema raspunderii pentru piesele din stoc nefolosite (de exemplu in industria usoara se comandau prea multe tipare. Se schimba moda, dar fabricantul care mai avea tipare pentru inca 7 ani bloca schimbarea sortimentelor. Imi este frica ca de multe ori pretexta

invocand false motive ideologice). Insa exemplul meu favorit cand vorbesc despre pretentia mincinoasa a planificarii este cel al locurilor de parcare. Insuficiente deja din anii 80. In 1980 uzinele Dacia, Oltcit, ARO produceau din plin. Se construia linia de asamblare pentru Lastun. In mod normal, in orice societate cu bun simt, s-ar fi planificat si extinderea posibilitatilor de parcare. La noi, nu!! Deci aveam planificare sau doar ne prefaceam ca planificam? Serviciile au fost slab dezvoltate. Unicul domeniu care s-a bucurat de atentie a fost turismul a carui baza materiala s-a extins foarte mult in anii incepand din anii 60 (practic Mamaia de azi este cea construita dupa anii 60. In anii 50 era o statiune si jumatate statiune pe litoral, Vasile Roaita fost Carmen Silva azi Eforie Sud si jumatatea era Eforie.. Si la Felix nu erau decat cladirile vechi zise vile.) Insa restul serviciilor oferta era extrem de redusa. Si suplinita de cele mai multe ori prin munca la negru, fie ca era vorba de mediatii, zugravit, lucrari la insatlatii sanitare. Si aproape intotdeauna foarte scumpe in raport cu venitul normal. Poate subdezvolatrea serviciilor se datora si unei idei gresite ca munca inseamna doar industrie si unei pareri dogamtice asupra sistemului tertiar. Insa trebuie sa observam ca nedezvoltarea serviciilor a corespuns si cu o crestere a birocartiei pe baza principiului trei cu mapa doi cu sapa. Nu-l uitati, o sa mai dam peste el!! In domeniul comertului as zice ca problema principala era goana dupa supraprofit. Putine unitati inseamna profit mare pe metru patrat. Din aceasta cauza erau subdezvolate. De exemplu in zona unde locuiesc au aparut inca 10 farmacii!! Si nici una nu pare a fi in faliment. Deci profitul celei vechi era extrem de mare. Goana dupa supraprofit a dus la o slaba dezvolatre a serviciilor si a dus la o "imbatranire" a ofertei de produse de larg consum.. Cel putin in domniul confectiilor si incaltamintei soldurile au disparut de prin anii 70 si aceleasi prduse care nu se vandusera in urma cu 7 ani erau prezente in mod aberant in raioane, printre alte motive fiind ca se renuntase la soldarea marfurilor invechite... Si de prin anul 1982 vanzarea in rate s-a limitat doar la apartamente, autoturisme (de productie interna) si motorete... ce a dus la o ingreunare a desfacerii . Si toate acestea au dus la Dezastru in economia Romaniei socialiste Incepand cu anul 1985 se manifesta stagnarea economica, scaderea eficientei economice exprimata in reducerea cresterii venitului national. Intrucat nu ma pricep redau mai jos in extenso un material preluat din Jurnalul National 1 iunie 2009 si parerile sunt ale fostului guvernator al Bancii Nationale a Romaniei, Florea Dumitrescu: << Creditele curente pentru productie si circulatie s-au diminuat ca pondere de la 77,7% la 44,7%. Atrage atentia cresterea creditelor restante de la 12,7 miliarde de lei la 205,3 miliarde de lei, cu o pondere in total de 36,3% in anul 1989 fata de 3,3% in 1985. Totodata, creditele pentru acoperirea pierderilor intreprinderilor erau de 107 miliarde de lei sau 19% din totalul creditelor. Modificarile in structura creditelor pe termen scurt exprima deficientele si dificultatile din intreprinderi, fenomenele de criza economica si

financiara. Astfel de fenomene se reflectau si in blocajul financiar prin cresterea datoriilor restante fata de furnizorii de marfuri si servicii, formandu-se un blocaj in lant in intreaga economie care atinsese la finele anului 1987 si 1988 peste 100 de miliarde de lei. La majoritatea intreprinderilor, aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibil, subansambluri, se facea, cu mari intreruperi si intarzieri, provocand mari pagube, stocuri supranormative de materiale dezasortate, produse neterminate etc. Mari stocuri de materiale si produse rezultau ca supranormative, intrucat normativele de stocuri si in consecinta si normativele financiare calculate pe baza normativelor de stoc erau arbitrare fara o justificare si fundamentare temeinica economic. Prin Decretul nr. 250 de la 12 iulie 1980 s-au stabilit o serie de asa-zise normative sintetice economico-financiare, intre care si normative maxime de stoc, calculate la volumul productiei marfa reprezentand: necesarul pe numai 20 de zile pentru materii prime si materiale, 10 zile pentru productia neterminata, cinci zile pentru produsele finite destinate consumului intern si 10 zile pentru cele destinate exportului. Pe aceasta baza, la toate intreprinderile s-au stabilit normative de 5-10-20-30 de zile, in timp ce conditiile de aprovizionare tehnico-materiala, procesele de productie durau - dupa tehnologiile stabilite - de doua-trei ori mai mult, iar la unele produse cu ciclu de productie lung, de opt-zece ori si chiar mult mai mult. De exemplu, la Combinatul de utilaj greu Cluj-Napoca din industria constructoare de masini, normativul pentru productia neterminata era de 21,6 zile, iar, conform metodologiei si tehnologiei de fabricatie, ciclul de productie la turbine reprezenta 720 de zile, la utilaj metalurgic 240 de zile, la cazane de apa 195 de zile, la parti specifice de centrale termice 150 de zile, existand sute de astfel de exemple, indeosebi in industria constructoare de masini, industria navala, aeronautica, energetica etc. Crearea de stocuri supranormative de materiale si productie neterminata era determinata si de faptul ca unele materiale si subansambluri care nu se fabricau in tara erau reduse si chiar excluse de la import, ca sa se faca economie de valuta, "indicandu-se" sa fie asimilate in tara. Asimilarea in tara dura foarte mult, iar uneori era imposibila si pentru o economie de cateva mii de dolari - la nivelul unei intreprinderi - era afectata o productie de sute de mii sau de milioane de lei. In realitate s-au inregistrat mari ramaneri in urma in dezvoltarea unor ramuri, in evolutia tehnologiilor, in asimilarea unor produse noi. A fost afectata calitatea produselor, cu efecte asupra satisfacerii nevoilor pietei interne si exportului. Ne vom referi la un singur sector - productia de nave - in care, pentru dezvoltarea si dotarea santierelor, s-au investit mari fonduri. Din cauza neasigurarii din import a unor aparate de bord sau a altor subansambluri, nu se puteau termina la timp navele, nu se onorau livrarile conform conditiilor contractuale, zeci si sute de nave stand imobilizate ani la rand in santierele navale, in timp ce pentru nevoile de transport privind exportul sau importul romanesc se plateau anual zeci si sute de milioane de dolari altor societati de transport straine. Situatii similare se intalneau si in alte sectoare de productie>> Si as mai aduga ca uneori se inregistrau situatii rizibile. De exemplu in 1982 au fost

casate niste blocuri motor pentru Lada 1200. Ori se stie ca un bloc motor se schimba faoarte rar insa normativul prevedea casarea dupa un termen scurt ! In mod inevitabil criza economica a dus la prabusirea sistemmului socialist exact conform postulatului celui mai dogmatic marxism relatiile de productie care devin frana in caleea fortelor de productie sunt inlocuite prin revolutie ! Oricat de caragios ar parea

9. Dupa 1990
Martirisesc ca rusii nu sunt chiar preferatii mei ca natie.. Dar, apreciez ca fata de noi au si cativa oameni lucizi. Am dat peste un extras al unei carti rusesti privitoare la marile realizari ale democratizarii ieltiniste. Nu vorbeau de coruptia sufocanta noi suntem relativ cinstiti! ci de efectele ei economico-sociale. Printre altele scaderea dramatica a productiei. Inclusiv a petrolului, untului etc. Care scaderi se acompaniaza cu scaderi tragice ale nivelului de trai. Si o observatie cinica: privatizarea la ei nu a dus la cresterea productivitatii, ci la scaderea ei!!! Inclusiv in materie de petrol (ca o observatie: exporta tot atata petrol ca si-n 89 dar procentul a crescut de la 15% la 40%!). Deci hai s-o zicem pe sleau Rusia in perioada asta a devenit o tara a lumii a 3-a, furnizoare de materii prime. Acu hai sa ma uit si-n batatura noastra. Regret, dar nimeni nu a reusit sa faca un studiu serios, comparabil cu ala rusesc! 1-0 pentru muscali. Dar observ ca per total ne asemanam: scaderea productiei, declin social. Export de mana de lucru ieftina ca materii prime mai putine, minus scandura din zonele despadurite de-an boulea. Si imi amintesc de unele pareri ca problemele emigratiei islamice in UE se vor potoli ca dupa aderarea noilor state si nitel mai incolo a Romaniei si astfel se va reduce importanta emigratiei islamice. Buna conceptie! Inteligenta fina, nu reuseste sa priceapa ca in noile aderate natalitatea e scazuta (nu stiu Polonia) si ca in vidul astfel format vor aparea islamicii si asiaticii deci hora se va largi precum aia a popilor! Deci, rolul Romaniei in toata afacerea asta a fost sa furnizeze ceva mana de lucru nepretentioasa (as zice ca si buci de ambe sexe pentru fornicatiune). Cu mica adaugare ca aud de cazuri de oameni bine calificati care in UE fac munci mai putin calificate caz inginera in constructii, cam 30 ani face menaj si are grija de copii si batrani in Italia. Cum am ajuns aici? Eu cred ca am ajuns aici din cauza provincilaismului nostru, a unei copilaresti conceptii despre societatea europeana si mondiala si nu in ultimul rand din lipsa de gandire sau gandire deformata in epoca Ceausescu. Si mai ales din lipsa unei analize a situatiei de fapt din tara comparativ cu cea din strainatate (alta comparatie decat cea dintre Dacia proeictata in anii 60 si Golful proiectat in anii 80) si ignorarea suverana a necesitatii de informare (alta decat cat de bine traiesc nemtii). De fapt in 1990 am inlocuit o propaganda cu alta propagandistii ramanad insa aceiasi cu toate lipsurile lor. In primul rand a fost o ide gresita referitoare la industrie. Ca industria a fost un moft al

socialismului care dorea sa creeze o clasa muncitoare care sa mentina la putere Partidul Comunist. In al doilea rand ca industria este un morman de fiare vechi (valabil in cazul unor intreprinderi a caror dotare data din interbelic sau din anii 50, hai 60). In al treilea rand ideea ca industria ar fi fost toata subventionata masiv de stat.. S-a afirmat ca daca am tine muncitorii acasa platindu-le aceeasi leafa s-ar realiza de fapt economii. Asa ca ideea de reforma a industriei nu a fost orientata spre eficientizare, modernizarea gamei de produse si in functie de acestea retehnologizare industriei ci prin reforma s-a inteles mai ales lichidarea industriei bugetivore si energofage. Plus ca industria era invinovatita ca are nevoie de materii prime din import si deci este daunatoare bugetului de stat. Reforma a fost o mai degraba o marota ideologica un soi de lupta de clasa inversata decat o idee despre cai si metode. A fost ultima izbucnire a reactiunii agrare v mai sus - care a incercat sa obtina o Romanie ideala a anilor 1920 daca nu chiar mai de dinainte de 1900. Unica situatie similara pe care o stiu este cea din Iran, dupa alungarea Sahului. In al doilea rand cam nimeni nu a stat si a gandit caile de urmat. Fiindca sa faci dintr-o societate capitalista este ceva usor insa invers.. Lech Walessa spunea ca este usor sa faci supa dintr-un acvariu de pesti, insa invers La noi nu s-a tinut cont de faptul ca nu aveam capital intern si nici o cultura a managementului In primii ani, cand s-au succedat guvernele Roman, Stolojan si Vacaroiu s-a incercat mentinerea situatiem in limitele normalului. S-au facut greseli mari si s-au facut abuzuri la fel de mari. Una dintre cele mai mari greseli a fost pensionarea anticipata a unor largi categorii. Aceasta s-a facut cu declaratia marturisita de a avea posibilitatea de a incadra noua generatie (stufoasa ce este drept acea generatie). Incercarea de a astampara cererile mai mult sau mai putin indreptatite de ridicare a nivelului de trai au dus la cresteri salariale in dezacord cu productiviatea si in final la cresterea inflatiei. Si mai trebuie sa spun ca inflatia este un mod de redistribuire a avutiei nationale. Autonomia data intreprinderilor in paralel cu desfiintarea legii contractelor individuale a dus la situatii anarhice (nerspectarea contractelor si cresterea arieratelor) si cresteri masive ale preturilor (o camasa barbateasca Braincof a saltat de la 101 lei la 500 de lei) si pe urma la cresteri mari de salarii (de exmplu eu am trecut brusc de la 3200 lei la 9600 ba am si primit participatie la beneficii de 15.000 lei) alta sursa de inflatie. Imi amintesc ca prin octombrie 1990 a fost un moment in care au fost dificultati la plata salariilor nu mai exista suficienta moneda fizica (in gneneral se considera ca era de ajuns sa fie batuta 1/3 din moneda considerate a fi in curculatie). Pana la urma ne-am primit salariile in niste hartii extrem de uzate aflate in calupuri de 10.000 cam lipte intre ele (fusesera pregatite pentru distrugere). Situatia per total era cat de cat suportabila si datorita faptului ca unele produse ramaneau in magazine la preturile vechi de exemplu am mai cumpart o caciula de astrahan la pretul socialist de 950 lei si ca in transporturi preturile erau stationare, insa acestea duceau la pierderi masive. Autonomia intreprinderilor a mai dus la o aberatie. Intreprinderile care aveau export retineau valuta in conturi (fiind totusi intreprinderi de stat) si faceau apel la imprumuturi bancare. Aceasta a dus la celebra nationalizare a valutei de fapt intreprinderile de stat au fost silite de guvernul reprezentant al statului proprietar sa preschimbe depozitele in valuta in lei si sa-si onoreze obligatiile.

O alta sursa de dezechilibre si de viitoare imbogatiri rapide a fost liberalizarea comertului exterior. Unii, cei care aveau contactele trebuincioase atat cu producatorii locali si cu partenerii externi, au devenit comercianti import-export. Insa pun pariu este opinia mea ca acestia nu se multumeau cu un comision normal ci castigau mult mai mult speculand foamea de valuta. Presupun ca importau diferite fleacuri gen Boni Bon si Topi Top plus diferite ape inducite si colorate si din profitul astfel realizat isi plateau datoriile cu lei tramvai. Grosul ramandu-le lor sub forma de valuta. Fiindca in acei ani marfa cea mai cautata era dolarul urmat de marca vest germana .care se vindeau la suprapret. In 1990 dolarul era cotat la 100 de lei, insa un pachet de kent costa parca 28 de lei, un LExpress 50 de lei ( revista avand un pret de 2 dolari ) si altele asemenea. In plus o hartie noua de 100 de lei se putea schimba cu 104-107 lei (era o banca in Viena care accepta sa schimbe hartiile de 100, cu conditia sa fie noi). Oricum, cu chiu cu vai guvernul Vacaroiu a restabilit o oaresce ordine in platile intreprinderilor si a reusit sa scada inflatia. Culminatia ideii ca industria ar fi fost o marota socialista a fost atinsa in epoca reformei CDR iste, cu privatizarea prin lichidare si strania idee a salariilor compensatorii. Zic ca stranie fiindca omul normal care primea 30 de salarii nu stia ce sa faca cu ele. Adica sa faca afaceri. Sa faci afaceri iti trebuieste si un oaresce talent, nu numai bani caci altfel si Victor Ciorbea cel care a implementat ideea ar fi devenit magnat sau macar fabricant ori comerciant. Si milioane de oameni au ramas pe drumuri iar masa monetara brusc aruncata pe piata nu a facut altceva decat sa creasca inflatia. Si nitel mai tarziu aceiasi oameni erau someri. Multi dintre ei au reusit sa obtina o pensioanre pe caz de boala cu consecintele cunoscute, printe acre azi avem toti atatia pensionari cati activi. Si inca, din aceiasi epoca: a fost larg vehiculata ideea ca cei astfel disponibilizati ar trebui sa se reintoarca la agricultura, modelul de social dorit a se reproduce fiind cel al Romaniei interbelice! Ce nu s-a luat in calcul este faptul ca intre timp gratie politicilor interventioniste de stat ale Pietei Comune, pietele traditionale ale exportului nostru agrar au disparut: Germania, Austria sunt autosuficiente la grau (ba mai au si oaresicari excedente) iar cel mai mare exportator este SUA. Iar cazul Argentinei a fost tratat doar in mod ideologic dandu-se vina pe populismul peronist pentru decaderea Argentinei. Adevarul este ca nu a mai avut unde exporta. Caci de de exemplu Anglia a devenit autosuficienta la carne de vita, ba mai are si excedente, si drept consecinta ceva abatoare in Argentina au falimentat. Aici se uita si rolul submarinelor germane a caror lectie a fost bine insusita si se insista numai pe populism. Toate tarile traditional agrare au aceleasi dificultati sunt concurate de tarile industrializate care au deazvoltat o agricultura performanta de inalt randament si pe care o protejeaza cu gelozie. Nu stiu unde se spera la exporturi masive si de unde, caci o agricultura moderna impune altceva decat secera. Si acel altceva nu se poate decat in tarile cu o industrie desvoltata, care sa ofere sprijinul financiar necesar si unelte moderne. La noi inteligentul Ciorbea a renuntat la subventii ca sa faca concurenta loiala. Acel guvern a debutat prin semnarea unor acorduri internationale care au fost benefice doar pentru altii. Ma rfer la acordul CEFTA, ASAL, FESAL si planul Bechtel. Acordurile FESAL si ASAL au fost impuse impuse de FMI si Banca Mondiala.

O sa incep cu acordul ASAL , pentru restructurarea agriculturii. Acesta accord a impus: 3Desfiintarea aproape completa a subventiilor si a primelor din agricultura; Anularea Legii nr. 83/1995 care prevedea sprijinirea concreta a producatorilor agricoli si ca nu vor mai fi prime pentru export agricol; 4 Incetarea refinantarii de catre BNR a creditelor directionate pentru agricultura; 5Reducerea stocului rezervei de grau la 350.000 de tone, fata de 2.800.000 de tone cat fusese practicat inainte; 6Introducerea licitatiilor la achizitionarea cerealelor pentru rezerva de stat, cu participare internationala, stiut fiind ca Uniunea Europeana subventioneaza intens sectorul Mai prevedea, de asemenea, si cateva masuri obligatorii, cum ar fi: - Toate fermele de porci si pasari sa fie privatizate, lichidate sau introduse in procedura de lichidare; - Incheierea procesului de lichidare a cel putin 30 din cele 50 de foste IAS-uri. Costul acestui accord a fost de 350 milioane dolari SUA. Care este insa suma cumulata a importurilor alimentare din acesti ultimi 10 ani nu ma intrebati ca nu stiu !! Ce este mai intersant este faptul ca provincialii nostri guvernanti au acepatat conditii pe care nu le indeplineau tarile din care veneau negociatorii. Era sa uit taxele vamale pentru importuri agricole au fost scazute. Insa in acelasi timp s-a semnat si acordul CEFTA. Acesta nu ar fi fost rau daca insa ar fi fost negociat cu grija. In primul rand a fost deschisa piata pentru importurile agricole. Tineti minte, noi renuntaseram sa subventionam agricultura! Nu si ungurii si nici polonezii!! Asa ca Ungaria a exportat de toate pe piata romaneasca inclusive malai! iar porcii polonezi au gasit aici un larg teren de desfacere porcu polonez beneficiind de credite generoase, subventii si taxa de export in timp ce porcii COMTIM treceau la canibalism.. Asa ca agricultura romaneasca nu avea nici o sansa. Insa as observa ca in unicul domeniu in care in 1997 Romania avea un mic avantaj competitiv, piata ramanea inchisa si ma refer la industria automobilistica unde Daewoo tocmai poposise. Acordul FESAL viza restructirarea industriei romanesti prin restructurare trebuie sa intelegeti lichidare. S-a impus : 7Liberalizarea preturilor si cometului tuturor care in prezent sunt supsuse concurentei si sa observam mai ales ca preturile titeiului, gazului natural si produselor rafinariilor se vor stabili la nivel mondial si se vor mentine la acest nivel prin ajustari bancare. 8Liberalizarea extensiva si stabilizarea comertului extrior, si mai cu seama eliminarea tuturor interdictiilor si contingentarilor la export, cu exceptia produselor forestiere si a acelor cote impuse prin acorduri internationale. Adica pe sleau guvernul s-a obligat sa favorizeze exportul materiilor prime in detrimentul producatorilor autohtoni. Si la Accelararea privatizarii se mai gasea un paragraf interesant: se vor aduce schimbarile necesare legislatiei pentru a permite vanzarea actiunilor la licitatie celui care ofera cel mai bun pret, fara a stabili un pret minim sau

alte conditionari. Adica uneori nu a fost chiar coruptia fratilor !! 9Privatizarea accelerata a intreprinderilor de stat care inregistreaza pierderi se cerea posibilitatea ca lichidatorii desemnati sa fie atat romani cat si straini La acestea s-a mai adugat Planul Bechtel privind industria petrochimica. Romania avea o capacitate de rafinare de aproximativ 30 milioane tone si o productie proprie de cca 7,5 milioane tone. Consumul annual era insa mult mai redus decat capacitatea instalata, rafinariile exportand difernata - in jur de 3,5 milioane tone de benzina si 4 milioane tone de motorina (insa importand pacura, produs inferior sau reziduu). Insa dupa anul 1990, prin pierderea contractelor de barter cu Iranul - Romania livra tractoare, ciment si alte asemena - industria de prelucrare a titeiului a intrat in criza furnizand 10-11 milioane tone. Guvernul Ciorbea a preluat studiul firmei Bechtel si a incercat in prima faza inchiderea unor rafinarii. A dat inapoi din cauza consecintelor cauzate de exemplu imediat s-a descoperit ca ar fi trebuit sa fie importate benzinele de extractie Si chiar daca nu s-au inchis rafinariile, in schimb s-a trecut la o impartire faorte complicata a titeiului brut si la un joc al valorii petrolului folosit. Si nici o rafinarie nu producea la capacitate ci cel mult la 50 % - situatie care in mod normal se lasa cu pierderi.. Oricum exporturile romanesti de produse distillate au disparut si si in 1997 a fost primul an cand a trebuit sa importam pacura cu banii jos (pana atunci pacura se importa din sumele rezultate prin exportul distilatelor). Oricum ce trebuie retinut: planul Bechtel a facut sa se piarda niste bani.. si prin alte locuri sa se castige. Deci roul reformei si a celor 4 tratate combinate se poate concluziona in: pierderea pietei interne, pierdera industriei, pierderea de locuri de munca. Si in final emigrarea a nu se stie cati dintre concetateni. Insa nu uitai un amnunt: intreprindera cea mai energointensiva din Romania a fost si a ramas ALRO Slatina. Nimeni nu mai vorbeste de consumurile ei uriase, dupa ce a fost privatizata. Oare de ce?! Eu nu am nici un raspuns. Poate niste idei de ce se vorbea inainte Si in afara acestora mai este si sistemul bancar Practica din anii 91-1997 a bancilor a fost una de prada. De multe ori ele au pus pe butuci niste afaceri nu prea profitabile, dar oneste. Intarziau transferul de bani in cont timp de 15-20 de zile. Si atunci unii erau nevoiti sa se-mprumute cu dobanzi exorbitante, desi ar fi trebuit sa aiba bani in cont. Si de la o estimare a unui beneficiu mititel de 2-3% se ajungea la o pierdere de 20%. Dar bancile castigau si-si faceau sedii luxoase, etc. Fiindca erau autonome. Si nici azi, chiar privatizate cu capital strain bancile noastre nu renunta la ideea de prada. Si era sa uit. A fost dusa o intreaga lupta de elinimare a produselor romanesti. De la micul producator agricol pana la producatorul industrial. Incununata cu success aceasta lupta. In cele mai diverse domenii. De la diamante artificiale la tigari. In numele pietei libere si a liberei concurente nu am observat ca produse romanesti au disparut fiind inlocuite cu produse straine mai scumpe. Si va rog nu-mi pomeniti de calitate! De exemplul Colvitiodul era un medicament produs dupa licenta Vitaiodurol. Acum puteti cumpara Viatiodurol. Colvitiodul nu se mai fabrica. Si mai sunt duzini de alte produse. Ca sa va amuz nitel, reiau un post vechi de pe vremea cand inca mai existau tigari

romanesti. Studiu de caz dupa naravu englezesc .Adica incerc sa povestesc cum se face ca SNTR are datorii. Nu stiu cati dintre voi sunt fumatori si cati dintre fumatori sunt/ au fost fumatori de tigari romanesti. Da eu am fost fumator si am fumat tigari romanesti. AM FUMAT - timpu' trecut, perfectu compus.. Pai amintiri despre tigarile cu filtru facute de SNTR - ca pe asta le-am fumat dupa ce nu am mai rezistat la Carpatii fara filtru (1/pachet/zi minim) - primele au fost Daciile - erau mai ieftine. Si au fost si singura marca care mi-a produs o surpriza placuta - au renuntat la caracteru' de nu-ma-uita (adicatelea daca o lasi in scrumiera se stinge singura). Da la un moment dat au disparut! - am trecut un anume soi de tigari mai moi - nu va zic care ca ziceti pe urma ceva cu gusturile mele si taman bine cand soiu asta a devenit nitel mai popular, hopa ca se inchide fabrica de la Sf Gheorghe si cauta Ghita alta tigara! - (re)incep cu Amiralele da dispar si ele; - incerc Snagovu' da la trei tipuri de pachet 4 - daca nu 5 - gusturi diferite (ale tigarilor!). Oi fi eu eclectic da nici chiar asa! - reapare Dacia, o reiau da nu mai stiu ce se intampla ca iar dispare - de fapt dispar aproape toate soiurile de tigari romanesti, alea de la SNTR cel putin ca fabricile au fost nitel inchise. (Fumez Calatis, ma las nitel, ma reapuc) - reapar tigarile SNTR. Incerc un soi de Record cartonat de se gaseste doar prin piete da dispare si el! Precum sarpele cu pene: o luna zboara, o luna nu. - regasesc Bega, pachete de 12. Dispar. Observ ca si reaparitia pachetelor de 12 Snagov e meteorica! Intre timp ne aliniem la UE si trintim o taxa la tigarile SNTR sa inebunesti nu alta: Snagovu plateste aceiasi taxa ca si Dunhilu si Kentu (auzi, cica ar fi "de lux" si aceiasi calitate!). Dacia era (teoretic ca practic disparuse) cica la egalitate cu Philip Moris si uite asa ajunge pachetu de tigari romanest la preturi aliniate cu alea straineze! Si unde mai pui ca si strainezii reduc preturile ca ajunge Viceroiu necartonat cat Snagovu (care redevine usor nu ma uita de trebe sa-i dai falci) si io ma apuc de More (produs in Romania, da de un strainez). Si priviti astazi: tigarile SNTR sunt toate la acelasi pret aproape Carpatiu cu filtru cat Snagovu si asta aproape cat Viceroyu', si cu o difuzare confidentiala cvasi clandestina (de parca ar fi marijuana)! Pai sa te mai miri ca SNTR a ajuns in paguba? Ca e de mirare, ca deobicei trei sunt chestiile care merg bine: tutunul, bautura si bordelurile. La noi mi-e frica ca si bordelurile ar deveni falimentare! De mirare e ca nimeni nu se intreaba cum dracu?! Ca cica daca privatizezi... ehe! Da uite ca cu Interagro fu altfel.

Da as mai sti cateva povesti din astea si in alte domenii. In caz ca vreti sa stiti: Montecarlo Lights. Scuze pentu prolixitate Bizonu' Si cum va spuneam nu este vorba doar despre tigari ! Astea de mai sus au fost scrise pe vremaca cand Monecalo nu disparusera ... Si as mai adauga un impediment ce a fost provocat de spolierea micului depunator. Nu ma refer la scheme;e tip Caritas si cei care si-au bagat banii in ele . Ma refer la modul in care au fost topite conturile CEC care insumau economiile populatiei si felul in care fondurile de investitii au fost prabusite, daca nu chiar praduite . Cei care economiseau siau vazut economiile topite de inflatie , sau in cazul FNI au fost de-a dreptul estorcati . Exact ca in vremurile lui Zola ... Asa incat populatria a fost "educata" ca cine economiseste pierde si ca trebuie sa cumperi cat ai bani , spre fericirea importatorilor . Astfel banii existenti pe piata au fost redisbuiti inechitabil si de multe ori exportati , S-a ajuns la aceatsa si din cauza ca in mentalul colectiv capitalism inseama mai ales proprietatea unipersonala sau de familie , care poate fi indivizualitata (masina mea, pravalia lui, fabrica lui ). Sistemul mai modern definit de proprietatea anonima a actioanriatului nu a fost acceptata nici de "elita privilegiata" , ganditoare dupa schemele lui Platon....si care credea in proprietatea absoluta. Si acestea au dus la prabusirea economiei romanesti la forme primitive , incipiente ale dezvoltarii capitaliste si alinierea economiei romanesti la nivelurile periferiei , adica altfel zis a lumii a treia. Fiindca banii populatiei redistribuiti prin inflatie puteau fi folositi in dezvoltare economica ... asa cum se face in tarile dezvoltate. Caci in aceste tari micul depunator este protejat si micile economii ale populatiei alimenteza creditele necesare marilor intreprinderi. De exemplu ,in cazul binecunoscut al Japoniei expansiunea industriala s-a bazat pe economiile micilor depunatori care au asigurat cele mai ieftine credite pentru marea industrie, care mare industrie a Japoniei a devenit cea mai moderna si mai bine utilata industrie din lume - benegicind de credite cu o dobanda de 1%. Insa la noi ... spolierea micului depunator s-a facut in beneficul unei minoritati de tip comprador care a risipit beneficiile in luxura si le-a imobilzat in imobilar. De exemplu in anii 90 in timp ce economia suferea de lipsa de lichiditati si activitatea de creditare era privita ca o cvasiinfractiune bancile isi reciclau excedentele in sedii noi .... Aceasta stare de lucuri duce la o crestere excesiva a consumului - bazat pe importuri - si ingreunarea de obtinere a fondurilor necesare creditatii infrastructurii , industriei si agriculturii , expunand tara riscurilor creditatii externe. Si as mai obsrva ca obsesia "elitei" civico-mediatice de a se delimita in termeni de optiune politica de majoritatea populatiei si credea ca este partizana "capitalismului" definit dupa exemplele vizibile ale capitalismului renan despre care elita credea ca poate fi constuit dupa retete reganiene si mai credea ca o clasa de mijloc solida se definsteste in primul rand in putere de consum sau venituri - Brucan cu a sa aparitie la TVR in care a spus ca veniturile clasei de mijloc ar trebui sa fie undeva la 30.000 lei lunar ( salariul

mediu al unui inginer la baza fiind de cca 2.800 lei ) si-a avut si el rolul lui diversionist a mai crezut ca asa ceva se construeste prin decret politic. Si ca intr-o societate moderna (adica ce considera ei "adevaratul capitalism" clasa de mijloc ar fi doar o elita economica ). Rezultatele le vrem azi cand aceiasi zelosi propagandisti care credeau ca pentru majoritatea saraca a populatiei capitalismul este perceput ca un import strain, ca o afacere necurata, prin care saracia celor multi este exploatata nerusinat in scopul imbogatirii unora, putini. , astazi aceaisi propagandisti considera ca la noi capitalismul ar fi un apanaj al clasei politice ,al clientilor puterii politice si a lumii interlope . Ideile lor raman la fel de utopice si considera ca niste regelemtatri legale ar putea schimba de azi pe maine rezultatele actiunii de decenii a pietei si a Sistemului Mondial . Citez apelul final si pateteic al unuia dintre cei mai ilustri civici procapitalisti < Dati oamenilor garantia proprietatilor lor si furnizati tuturor, nu numai unui numar de privilegiati ai puterii politice, instrumentele legale de a vinde si cumpara titlurile rezultate din garantarea lor si veti obtine in scurt timp prosperitatea occidentala.> . A se obserrva dati, si furnizati , mentalitaea vesnicului "geniu neintels" de sorginte romantica si neintelegerea ca titlul nu rezulta doar din garantarea proprietatii iar instumentele legale exista ... insa prosperitatea occidentala ... nu se intinde pana in Haiti !! Toate cele ce le-am zis mai-nainte arata clar o lipsa crasa de informare atit din partea politicienilor cat si din partea formatorilor de opinie si a pretinsei societati civile. Plus ca agravante se pot lua in consideratie lasitatea politicienilor si reaua vointa a celorlati. Iar ignoranta majoritatii populatiei poate fi considerata cvasiaxiomatica si de ce ar fi mai informata tzatza Veta mulgatoarea decat formatorul de opinie cu facultate si specializare in vest?! Ce incerc sa explic: unele interese sunt convergente si altele divergente. Intotdeauna se va gasi o minoritate sa aiba interese divergente. Dar, cand este vorba de interese economice se poate observa ca o minoritate tinde sa capete anume caracteristici, bazate pe un stil de existenta pradator de exemplu ciubucul care nu este exclusiv balcanic (francezii au si ei pourboire si pots de vin!). Acum vine la rand toleranta societatii la astfel de comportamente. Societatile mai ramase in urma din pacate si a noastra au un nivel mai crescut de toleranta. Pana la urma, apar si exponentii teoretici ai unor astfel de atitudini. Ca de exemplu Patapievici. Cand el teoretizeaza asupra defectelor poporului in stilul care i-a adus atata apreciere de fapt da apa la moara pletorei de pradatori din admintratie - fie microlocala, fie statala sau suprastatala. Caci daca functionarul este convins ca petentii sunt niste netrebnici se va purta ca atare! Si va cere ciubuc!! Stiu ca va sochez dar asta e o aplicatie a principiului haosului: unde dai si unde crapa! Si intr-o societate atit de fragmentata ca a noastra rezultatele se vad: functionarul sigur de superioritatea sa istorica as zice, el este reprezentant al unei autoritati se vede confirmat si teoretic! Ma rog nici Nitzsche nu avea de unde sa banuiasca ce va face Adolf din teoriile sale dar noi deja stim. Acestea concura la nivelul mare de coruptie si asigura si gradul de nedezvoltare economica care asigura un mediu proprice pentru coruptie. Insa determinat este gradul de nedezvoltare. .

10. Consideratii personale asupra unor circumstante locale Spatiul romanesc inte Occident si Orient
In general se acuza cam prea mult o aplecre prea pronuntata spre Orient a Romaniai ca sa se explice ramanerea in urma. In primul rand trebuie observat ca distinctia clara dintre Apus si Rasarit este mai mult conventionala si mai este o creatie a secolului luminilor. Nu ca nu exista deosebiri, insa mult timp cele 2 parti s-au recunoscut ca egale, s-au influentat reciproc adoptand mode si modele una de la alta si nu odata modelul impus a fost unul oriental. Si sa ne amintim de cuvintele lui Napoleon (nitel inainte de campania din Egipt sau in timpul ei): Numai in Orient poti face lucruri marete!!! Sa incepem cu exemplele cele mai simple la indemana oricarui ins cu 8 clase care stie sa-si foloseasca cunostintele. Alfabetul pe care il folosim este o inventie orientala. Crestinismul care a format spiritual Europa (dar mai putin decat se zice) este si el o religie de origine orientala. Ah da era sa uit. Si iudaismul Iar institutia imperiala asa cum a fost ea stabilita de Augustus imita modelul monarhiilor orientale avand uneori asemanari directe cu Egiptul faraonic al ultimilor Ptolemei. Sa nu mai zic ca si algebra si alambicul sunt creatii ale orientului arab. Si datorita unei curioase amnezii a programei scolare europene nu prea se stie ca pana ttarziu, spre secolul XV balanta inclina in favoarea Orientului (fie el persan, elenizat, bizantin, arab ori turc. In secolele uitate ale istoriei scolare adica VI-X Orientul era cel dezvoltat si civilizat nu Occidentul napadit de rapanul popoarelor germanice si slave, Si sa fim cinstiti in vremea accea Spania Maura si stralucitrea Siciliei se datorau musulmanilor cotropitori. Si Spania era cel mai evoluat teritoriu din vestul Europei Insa Occidentul a inceput sa evolueze in urma unui neinsemnat accident istoric prin secolul X in regiunea Ile de France apare prima data plugul greu tras de cai atelati cu hamuri deja moderne (chinga de piept). Asa ca au avut resurse sa contruiasca catedralele, sa meraga in cruciade si sa faca ce numea Jaques le Goff revolutia industriala medievala. Un moment important al relatiei Occident-Orient il au cruciadele. Atunci oamenii vestului au descoperit civilizatia. Orase mari, comertul intins, rafinamentul baii, uitlizarea sapunului insa aceasta cu multa multa reticenta!! si al camerei personale.. Au cucerit Ierusalimul dar au orientalizat nitel Occidentul. Au plecat barbieriti si imbracati in tunici si ciorapi, tinuta cam romana, si s-au intors barbosi de multe ori imbracati in caftane si robe de matase si catifea dupa moda orientala. Si au mai importat ceva castelul!! Castelul medieval tipic are un model arab primul fiind Krak des chevaliers ridicat in regatul latin al Ierusalimului de catre cavalerii Templului. Si au adus cu ei.. alambicul asa ca spirtoasele noastre cele de toate zilele sunt o urmare a cruciadelor si fara alambic nu stiu cand am fi descoperit alcoolul si el inventat de arabi, insa ei il foloseau pentru

parfumuri. Si foarte important Venetia ia locul Bizantului in comertul cu Asia (adica si miroderniile din India). Si din Venetia mirodeniile trec prin pasul Saint Bernard spre Germania si acesta este momentul in care Elvetia o ia inaintea Albaniei. Intocandu-ne la Tarile Romane observam ca picturile ce il infatiseaza pe Mircea cel Batran prezinta de fapt un cavaler occidental tunica, ciorapii, incaltarile, sunt occidentale nu orientale. De atfel si armele folosite de el si Stefan cel Mare sunt occidentale. Arma tip a nobilimii acelei vremi este spada. Arma occidentala. Prin spada se intelege lama dreapta cu dublu tais. Sabia cuvant mi se pare de origine ungureasca adica lama uneori dreapta, de cele mai multe ori curbata, are un singur tais si a fost preferata Orientului. Si daca mergeti la Muzeul Militar Central sau va uitati pe o istorie mai ilustrata a armatei romane o sa observati acelasi lucru in secolele XII-XV armele sunt de tip occidental. Orientalizarea armelor incepe in sec XVI si securea dubla a Bravului in eroica si disperata sarja de la Calugareni este o arma tipic orientala si foarte veche labris ul care a dat si numele Labirintului si tot el Bravul este cel care adopta sabia. Insa sa nu uitam el avusese legaturi destul de stranse cu turcii inainte de domnie (negot. Ca asa isi faurise marea avere care l-a dus la tron. Si mi se pare ca vorbea o turca de foarte buna calitate). Apoi odata cu cresterea influenetei turcesti si instalarea monopolurilor comerciale costumele se orientalizeaza, armele la fel pana la adoptarea unor arme putin folositoare (secere de lupta). Insa nu disperati la Muzeul National in Teazur puteti admira braul si sabia unui voivod transilvan din sec XVII de factura specific orientala!! Si daca largim hora observam ca la finele secolului XVII si inceputul secolului XVIII ienicerii nu mai sunt exclusiv turci. Si polonezii au soldati numiti ieniceri cu costume cvasi turcesti si arme la fel (chiar si pusca are o forma turceasca, desi patul prea scurt si de o forma mai.. orientala nu garanteaza deloc precizia). Iar mai in vest observam ca sabia devine standard. Dintai sucomba Germania apoi imediat Franta preia ideea. Iar spada ramane doar de parada, de purtat ca semn al disctinctiei nobiliare si arma de duel armatele europene trecand la sabie. La finele secolului apar si trupele de husari cuvant de origine orientala ce pare a avea radacina in numele de kazar. Costumatia husarilor francezi si germani este insa inspirata de tinuta calaretilor de stepa si imprumutata de la husarii unguri (ultimul vestigiu al gloriei apuse). Insa, intre timp, gratie comertului cu Orientul Indepartat, europenii prind gusturi si mai exotice chinezariile devin apreciate iar Mazarin colectioneaza sabii japoneze (katana). Si mai adaug ca in timp ce japonezii erei Meiji importau profesori de desen si pictura de la Paris, modernistii parizieni sunt foarte interesati de tehnica stampei japoneze. Celebrele afise ale lui Lautrec sunt in maniera de lucru japoneza. Asa ca vedeti nu numai noi am fost orientalizati. Ce este drept insa dupa instalarea fanariotilor incepe o orientalizare intensa. Costumele, muzica, meniurile ba si distractia djeridul si meterheneauau sunt dupa moda Stambulului. Intra in limba cuvinte turcesti care vor fi in curand inlocuite de frantuzisme. Insa acesata orientalizare este mai cu seama sau chiar exclusiv apanajul elitei care in curs de o generatie va trece la moda apuseana reusind sa renunte pana si la ciubuc (pipa orientala lunga, da lunga uneori de peste 1 metru si la nargilea - si un turc mai batraior mare amator de tutun ii zicea ca totusi cel mai placut mod de a fuma este

nargileaua, apoi ciubucul si-l cred fiindca incercase toate modurile de a fuma iar tigareta este sa zic asa lucru de mantuiala pentru vremuri moderne ce nu-ti lasa luxul timpului). Asa ca vedeti plangerea ca suntem orientali este doar o scuza pentru ingnoranta. Ocicdentalizarea sau orientalizarea sunt cele 2 fete ale aceleiasi medalii numite civilizatie europeana si ambele tendinte s-au potentat reciproc influentand mai mult moda decat socieatetea in general. Si mai trebuie sa adaug ca pana tarziu orientalizarea la noi a fost apanjul elitei sau paturilor de sus. Poporul in marea lui majoritate a adoptat ce era practic insa fondul a ramas cel ancestral. Modificarile au aparut de curand odata cu modernizarea societatii, cand productia de masa si mutatiile sociale induse au zdrobit vechea asezare a lucrurilor. Insa nu uitati, procesele nu sunt locale ci globale. Asa ca nu numai societatea traditioanla rurala din Romanaia a suferit intrzuiuni profunde ci toate societatile agrare traditionale din intreaga lume. Si am ca o banuiala ca moda manelelor o detest, detest maneau nu este decat specificul local al unui proces mai larg in care influenta culturala orientala iar castiga ceva teren in zonele culturale europene. Oricum mai bine manele decat Hary Crishna sau hip hopul. Insa tin sa atrag atentia ca unele dintre racilele pe care le consideram specific orientale hatarul, bacsisul sunt in parte rezulatul ramanerii in urma a societatii noastre si in parte nombrilismului nostru provincial. Fiindca coruptia nu este specific romaneasca. Relativa ei impunitate si extinderea prea larga sunt dovada clara a unei ramaneri in urma. In definitiv in Framta secolului XVII se introdusese venalitatea functiilor oficiale, sau mai cinic vorbind coruptia se practica ofcial ca politica de stat. Dar si in Germnaia. Si nu a disparut nici acum, doar ca nu mai este oficiala ci penalizata in cazul formelor traditionale. Ca intre timp s-a modernizat si coruptia acum se cheama comision, prima de fidelitate, rabat sau premiu pentru prima achizitie, consultanta ori chiar lobby si toate acetea sunt perfect legale ba exista si legi care le reglementeaza! Si reglementeaza mai ales pentru ca sa constranga la cinste amploiatii firmelor coruptiei intitutionalizate legal . Noi insa avem si coruptia modernizata iar datorita decalajului de dezvoltare mai avem si impunitatea coruptiei de moda veche Si ajungand aici cred ca este cazul sa fac vorbire despre constiinta sociala sau daca vreti factorul moral.

Constiintra sociala sau Morala publica si efectele ei

Sunt de accord ca morala publica este cea care determina ce este permis sau nu in societate. Iar la noi in societate se permit prea multe!!! Insa puterea ei este mult suparestimata, mai ales de catre formatorii de opinie si altii care isi arata dezinteresul fara de modernizarea de facto, materiala a societatii romanesti punand accentual doar pe necesitatea reformei morale. Aceasta pesemne si din cauza ca multi dintre ei au fost specialisti in propaganda politica in timpul regimului socialist si s-

au ocupat doar cu aceasta. Fara a nega rolul ei as observa ca in general are efecte mai mici asupra ansamblului unei societati decat se crede. De exemplu adoptarea crestinsmului ca religie de stat a avut urmari modeste la inceput. A fost interzisa crucificarea ca mijloc de executie (oricum mai existau si alte forme de executie barbare!) si jocurile de gladiatori. Insa sclavia a persistat iar crestinii propietari de latifundii si sclavi din Brazilia se pare ca dadeau dovada de fantezii sadice care ar fi atras rapid o pedepasa din partea unui Domitian. Si observ ca sclavia a disparut cand a devenit o frana in exapnsiunea economica (sunt si azi zone in care exista sclavie insa in general cele mai sarace. Iar inArabia Saudita in care unii bogatasi mai aveau sclavi pana prin anii 60, situatia materiala a unui sclav era de multe ori mai buna decat a unui sarantoc liber. Si sclavul costa pe proprietar mai mult decat un salariat normal). Sau cum ziceam mai sus, incetarea exansiunii normanzilor (northmen nu les normands) cred ca are explicatii mai putin pioase decat crestinarea. In general statele tinta favorite reuseau sa faca fata atacurilor si jaful devenea mai putin rentabil iar inceputul unui comert baltic le asigura mijloacele de trai necesare. Sau, la un moment dat unii dintre piratii englezi ce actionau in Pacificul de Sud s-au convertit aproape peste noapte in contrabandisti spre marea placere a fostelor victime, ramand insa la fel de antipatici fiscului spaniol fiscul pierdea oricum, insa fostele victime aveau parte de marfuri mai ieftine si poate mai variate, iar piratii deveniti contrabandisti infruntau pericole mai putine (inchhisoare nu spanzuratoare). Si va atrag atentia ca zisii pirati erau crestini asa cum erau musulmani cei din Alger, iar ambele religii nu privesc cu ochi buni jaful. Alteori este insa greu sa separi rolul moralei de conditiile materiale. In SUA, pe la 1830, betia era ceva foarte normal. Chiar si predicatorul era majoritatea timpului beat se cerea insa ca la predica sa fie in stare de functionare. Dupa Insa dupa 50 de ani este la moda macar declarativ sobrietatea sau o relativa sobrietate. Este adevarat ca multiple culte, comitete, comitii si moralisti au luptat fervent impotriva lui John Ballerycorne insa Insa poate devenise prea riscant sa fii beat. Nu numai din cauza ca Samuel Colt avusese ideea marelui egalizator (adica revolverul) care ii favoriza pe cei mai treji dar trebuie sa observam ca in anii acestia Statele Unite cunosc o crestere economica masiva. Uluitoare. Ori in aceste conditii a fi beat mai mereu insemna sa pierzi oportunitati, sa pierzi bani si fara bani de unde bautaura?! Mai traziu cand aceleasi grupuri au reusit sa impuna prohibitia rezulataul moral a fost dezastruos. Asa ca intreb unde se termina influenta moralei si unde incepe determinismul social ?! Si sa ma intorc la zona noastra . Mult timp constiinta sociala sau morala publica (nu-s aceleasi dar in genral sunt confundate in discursul public) nu au avut un rol important de jucat in ramanerea in urma a dezvolatrii sociale. Problemele apar la mijlocul secolului XIX odata cu aparitia elementelor capitaliste asa cum am aratat mai sus.. Ca peste tot in lume si in toate epocile aparitia oamenilor noi ( si primul care a primit disctinctia a fost.. scuzati Cicero!) a trezit reactia furibunda a societaii traditionale, agrare. Societate bazata pe statutul social in care detinatorii de statut

ridicat se vedeau concurati de oamenii banului, noii imbogatiti. In plus, aparitia relatiilor capitaliste deranjeaza si clasa taraneasca. Fiindca la origine feudalul nu era proprietarul pamantului ci taranul. Feudalul avea dreptul de a percepe dari si servicii in natura si cu toate abuzrile la care se deda, unul singur ii era interzis: sa-si alunge taranii de pe mosie. Ori relatia capitalista inseamna proprietatea libera de sarcini traditionale si libera exploatare a fortei de munca. Asa ca starea taranilor se inrautateste brusc la inceputurile capitalismului. Iar eliberarea serbilor este de multe ori eliberarea mosierului de obligatia de a nu izgoni taranii. Aduceti-va aminte de oile de pe timpul lui Morus. Astfel in societatile agrare traditionale se naste o intreaga ideologie anticapitalista. Nici la noi nu a fost altfel, insa dominatia culturala a Junimii duce aceasta rezistenta ideologica la un nou nivel calitativ, devenind o parte a culturii noastre. Si aceasta stare de fapt este agravata de existenta unei clase taranesti pletorice ce dispune de putine resurse si care este putin legata de piata. Si factor agravant, taranimea are destul de putine debusee in orasele si prea mici si prea putine. In plus in orase intalneste concurenta elementelor alogene care constituie o mare parte a lucratorilor manuali. Si astfel industria ajunge sa fie privita ca fiind ceva strain adevaratului suflet al poporului roman de parca ar fi fost mai prielnica sufletului poporului englez in secolul XVIII sau german la inceputul secolului XIX (de fapt romantismul este el insusi paseisit si anticapitalist). Pe acest fond a venit socul impus de socialism care a zdrobit cvasicomplet societatea rurala traditionala si a facut-o in modul cel mai brutal prin mijloace administrative si coercitie. Si regimul socialist a mai incercat sa modifice si constiinta sociala prin neintrerupta propaganda - insa la nivelul marii majoritati efectele au fost doar superficiale. O influenta mai mare a reusit-o in segmentele mai scolarizate ale societatii si indraznesc sa zic ca a fost mai mult o apropiere de comportamentele deja curente in Apus si mai ales in reducerea influentei bisericii. Presupusele succese in creareea omului nou nu au fost decat adaptarea populatiei la schimbarile economice si sociale. In rest nu a reusit sa impuna decat un numar de clisee verbale si o grosolanie generalizata. Insa, daca a avut un succes cel mult nesemnificativ in modificarea constiintei pe calea propagandei, a avut un esec major in educarea progeniturilor activistilor de baza si a oamenilor promovati de socialism. Modelul lor de educatia a fost domnul Goe, totul era permis copiilor de stabi. Care copii de stabi copiau ce considerau ei a fi manierele vechii clase suprapuse, in general excesiv, si erau cei mai buni promotori (prin exemplul propriu) a ce combatea propaganda oficiala. Eu personal nu am vazut pui de stab care sa nu fi regretat ca nu s-a nascut intr-o societate capitalista (si am vazut cam o duzina. La serviciu).. Insa orice schimbare in societate are de intampinat rezistenta mentalului colectiv. Asa ca relativa modernizare a societatii prin industrializare a intampinat rezistenta si a trezit nostalgii agrariene.

A avut un rol Biserica Ortodoxa in inapoierea zonei?

In genral opinia publica presupus cultivata, si chiar cultivata dar provioncilala, considera

ca intarzierea se datoreaza Ortodoxiei. Insa aceiasi opinie publica, chiar cultivata confunda catolicismul cu protestantismul si se pare ca nu a a auzit de Max Weber. Mai rau, opinia publica cultivata se pare ca ignora complet datele istorice (nici istoricii marxisti nu sunt mult mai breji ci dimpotriva). Se pare ca zisa opinie publica cultivata nu a citit lucrari occidentale care acuza crestinismul tot pentru prebusirea imperiului roman si a societatii sale urbanizate. Ca orasele occidentale dispar incepand cu anul 500 sau macar decad. Ca de prin anul 700 circulatia monetara din Galia merovingiana dispare, ca in Anglia disparuse de multisor si nici prin nordul stapanit de germanici nu o ducea mai bine a se vedea H Pyrenne De la Mahomwet la Carol cel Mare - si cand mai tarziu va reaparea va fi sub forma monezii de argint. Germania? Multam nu exista decat ca nume al unei zone paduroase, barbare si pagane. Iinsa circulatia monetara din Bizant se pastra, nomisma era din aur, argintul era cam pentru aia mai saraci sau plati uzuale ma rog sarantocii se multumeau cu arama creditul functiona perfect si ei da, orasele erau destul de bine. Ba in timp ce Roma decadea sub luminata conducere germanica - ce-i drept nu catolica ci ariana Bizantul se mandrea cu noua catedrala Hagia Sofia iar hipodromul era plin. Alexandria era un mare oras, Damascul idem, Ierusalimul la fel. Si Bizantul era la fel de crestin, ba mai crestin decat vestul Europei!!! Atunci de ce sa dam vina pe crestinism ca au decazut orasele Galiei si Italiei nebizantine - ca am uitat sa spun o parte din Italia era bizantina. Si Venetia era si ea bizantina si isi incepea drumul spre gloire sub acoperirea si cu ajutorul Bizantului. Si daca catolicismul a fost atat de importatnt atunci de ce zonele catolice se plasau in urma celor arabe sau bizantine? Sper ca intelegeti implicatiile. Deci nu ortodoxismul in sine duce la inatarzierea zonei ci alte forte cele economice influentate de alti factori decat credinta religioasa. Cei pe care i-am evocat mai sus.

11. Concluzie finala si personala despre starea de inapoiere a Romaniei

Sub aspect economic Romania este ramasa in urma fata de alte tari din cauze geografice si circumstante politice. Romania a depins de un circuit economice de importanta tot mai scazuta si banii erau tot mai putini. La un moment dat Tara Romaneasca si Moldova au fost practic excluse din punctele privilegiate ale circuitului economic (orasele portuare) si reduse la situatia de stricta furnizare a produselor primare agricole. Mai mult, comertul lor a fost dirijat cvasi total catre Imperiul Otoman, devenind periferia unei periferii. Propriu zis tarile Romane au au mai avut piata... Aceste conditii economice mizere au dus la o acentuata stare de saracire a populatiei majoritare, la niveluri cvasiafricane si o subdezvoltare sociala extrema. Intruziunea unor numeroase elemente alogene in patura conducatoare a dus la o si mai mare stare de subdezvolatare. Sustin ca populatia majoritara era mentinuta-ntr-o stare coloniala cu putin mai fericita decat a populatiilor indigene din Indiile spaniole. Marturie sta insusi apleativul de "ruman" care definea taranul aservit.

Inserarea tarii Romanesti si Moldovei in Sistemul Mondial s-a facut tarziu, pornind de pe ultima treapta si avand un nivel de capitalizare extrem de scazut. Aceasta intrare a corespuns si cu sfarsitul oranduirilor feudale in Tarile Romane si aparitia primelor elemente capitaliste. Insa aceasta evolutie a dus la inceput la o inrautatire a situatiei taranului dependent, care a cunoscut ultima si cea mai tarzie a doua serbie (cf Braudel) iar eu indraznesc sa zic a treia. In paralel cu aceasta incepe un "import" masiv de elemente alogene aflate in slujba capitalului austriac si pe urma german, care import alogen capitalizeaza in favoarea lui buna parte din noile disponibilitati monetare si intra in concurenta maltusiana cu populatia locala si aceasta fara a asista la o imbunatatire a tehnicilor agricole si a randamentului agricol. Totusi si in aceste conditii Romania incepe un drum ascendent sub auspiciile Partidului Liberal care lupta pentru emanciparea economica prin comert, sistem bancar si nu in ultimul rand prin inceperea unei industrii. In perioada interbelica dezvoltarea se continua, Romania cunoscand o mai mare dezvolatare industriala, ramanand totusi in pozitie periferica in cadrul Sistemului Mondial, dar tinzand prin industria petroliera spre o pozitie semiperiferica. Paralel cu aceasta situatia populatiei taranesti se amelioreaza atat sub aspect economic cat si social si se emancipeaza politic. Este o perioada cand statutul nu mai este colonial si nici semicolonial. Imediat dupa al doilea razboi mondial RPR a fost o "colonie de facto" a URSS, situatie care in conjunctie cu pierderile provocate de razboi cat si despagubirile de razboi a dus la restabilirea starii coloniale si incetinirea dezvoltarii. Insa desfiintarea SOVROM urilor si retragerea unitatilor RKKA a imbunattati situatia, stare as numi-o semicoloniala. Dupa respingerea tentativei politice- teoretice, dar se putea ajunge si la o stare de fapt - de a tranforma RPR intr-o colonie in condominium a CAER prin Planul Valev, Romania incearca si reuseste sa reduca subordonarea fata de URSS si restabileste legaturile cu Sistemul Mondial. Insa apartenenta obligatorie la CAER impune constrangeri care impiedica o dezvoltare mai rapida. La aceasta se adauga derapaje ideologice si administrativ birocratice, combinate cu diverse influente ale mentalitatii conservator-agrariene, care limiteaza efectul de dezvolatare. In final proasta gestionare a crizei provocata de criza petrolului din anii 70 ai secolului trecut duc la dificultati de plati si fac ca regimul sa adopte masuri de fortare a platii datoriei externe. Aceste masuri, administrative si economic-adminisriative, duc la o oprire brutala a dezvoltarii exact in epoca in care "centrul" schimba tehnologiile.. Totusi la nivelul anilor 70-80 RSR se insera in randul tarilor semiperiferice Liga I a... Dupa 1990 cuprinsi de o frenezie a consumului de marfuri importate si a libertatii am ratat sansa de a ne repune pe picioare industria incepand cu cea de bunuri de consum. Sub pretextul ineficentei proprietatii de stat si al privatizarilor s-a dezlantuit marele jaf national la care au participat toti - muncitorii furau cu pisica, contabilul cu pixul si directorul cu SRL eul. Rezultatul a fost prabusirea industriei, devenita tinta a "intreprinzatorilor" vanzatori de fier vechi si a speculantilor imobiliari si cresterea

importurilor. In paralel am asitat la o degradare a agriculturii si azi importam 70% din produsele alimentare, cvasitotalitatea celor industriale, marile magazine sunt ale unor firme straine si bancile inca romanesti au o pondere insignifianta (insa statul roman capitalizeaza bancile straine!!). Ca sa zic asa ne-am reintors la o situatie coloniala care are corolarul in exportul de mana de lucru ieftina (circa 2 milioane de cetateni) si oligantropia. Acestea si utilizarea cel putin criticabila a noilor imprumuturi contractate cu FMI ma fac sa cred ca o redresare nu va mai fi posibila. Fiindca trebuie sa alergi iute ca sa stai pe loc! Deci situatia de inapoiere economica a Romaniei se explica prin accesul redus la sistemul international de schimburi (Sistamul Mondial) sau chiar lipsa unei piete solvabile, situatia coloniala, intarziata trecere la capitalism. Apartenenta la sistemul socialist isi are importanta ei in aceasta intarziere, dar nu este hotaratoare, fiindca trebuie sa observam ca exceptand Cehia si fosta RDG restul statelor socialiste europene fusesera si ele state semiperiferice sau periferice, intarziate in dezvoltare.

12. Consideratii personale si generale

Eu cred ca istoria este supusa unor hazarduri ale geografiei si ale istoriei. Nici o explicatie rationala nu poate motiva sa zicem prabusirea Imperiului Roman si a celui Persan in fata hoardelor din stepa. Sau mai rau oculteaza - de exemplu teoria marxista cu sperioritatea civlilizationala devine de-a dreptul hilara daca comparam nivelul triburilor germanice cu cel al Imperiului Roman. Triburile germanice nu au adus nimic superior nici ca organizare sociala si nici ca mod de productie minus ceva maiestrie in plus la arta ferariei (si aceasta cu aplicatie stricta la spadele folosite, scramaxul franc) pe larg compensata prin superstitii, barbarie si jeg. Sau virulenta asaltului timurid care a spulberat Orientul Mijlociu reducandu-l la trista ruina de azi. Si nici stricta necesitate avantul Flandrei sau ridicarea Florentei ori a Genovei. Insa orice intamplare are urmarile ei logice, care mai tarziu oculteaza hazardul... si urmeaza explicatiile autovalorizatoare gen virtute, cultura, morala, aparteneta la o religie sau chiar suprematia rasiala. Romania de azi este cuprinsa intr-o zona in care miscarile de populatii din Vest se ciocnesc cu miscarile din stepa si Asia Mica. Deci asaltata din 3 parti, stabilitatea ei politica si economica este compromisa din start. In epoca de constituire a popoarelor moderne - adica dupa prabusirea Imperiului Roman de Apus si relativa retragere a celui de Rasarit - zona a ramas calcata de diversele popoare venite din stepa si a suferit de pe urma infiltrarii slave, inregistrand astfel o prima intarziere fata de fostele zone ale Impeiului Roman de Apus. In apus aceasta este epoca constituirii unor nuclee statale gote, france, longobarde, saxone, din care vor rezulta Spania, Franta, Italia si Anglia. Acesta intraziere a facut ca zona romanica de est sa nu aiba o forta militara care sa-i asigure protectia in fata exteriorului si sa constituie o prima

etapa de dezvoltare. Si in cele din urma o forta suficienta sa-si proiecteze influenta in zonele invecinate. Zona aceasta impune doua alternative - cea pe care o vedem si azi din Slovacia pana in Bulgaria, regiuni relativ ramse in urma, intrate in semiperiferie cu greu sau tinzand sa ramana periferice - sau una de mare putere. Consituirea unui stat suficent de puternic pentru a proteja resursele zonei (inclusiv a controla in interes propriu porturile principale) ar fi dat posibilitatea unei extinderi ulterioare la fel de influenta cum a fost Polonia sec XV-XVII sau Ungaria in epoca ei de glorie (cu adaugirea ca atunci Ungaria ar fi riscat sa nu existe). Reusrsele naturale si comertul folosit pentru dezvolatre ar fi adus zona la o capaciate militara care ar fi iradiat pana departe, fiind posibila crearea unui imperiu propriu. Ca o ipoteza proprie, presupun ca si hazardata, daca unirea facuta plotonereste cu sabia de Mihai ar fi reusit sa dainuie, poate ca Tarile Romane sa se fi constituit ca o replica sudica a Prusiei. Insa actiunea concertata imperialo-polona si apoi turca au anulat in nucce aceasta virtualitate. Prusia a avut norocul ca primii sai vecini sa nu fie chiar atat de puternici si decisi - si auxiliar in moartea Ecaterinei celei Mari, dar observ ca a fost destul de puternica sa reziste ceva timp atacului concomitent a 2 imperii, Cred ca zarurile au fost aruncate undeva intre anii 800 si 1000 . Si undeva are un rol si Bizantul - cei din zona preferau sa se considere supusi nominali ai imparatului bizantin caruia nu trebuiau sa-i plateasca impozit... si substratul tracic al dezbinarii (care a facut si pe Asanesti sa rateze un inceput formidabil). Daca aceasta zona - sa-i zicem tracica - ar fi resuit sa se inchege intr-una sau doua formatiuni puternice, istoria s-ar fi scris altfel. Daca Burebista a reusit sa infranga celtii si sa creeze un imperiu barbar, a fost o actiune de prea mica importanta, data fiind scurtimea epocii sale si extinderea rapida a Imperiului Roman. Insa zona a intrat sub dominatia romana - dupa ce a scapat "la mustata" de cea persana si a rams o zona subordonata.

13. Ce ar fi dost daca Romania nu devenea socialista

Vazand visurile delirante ale unora care cred ca Romania interbelica era a 5-a economie europeana (!!!) la egalitate cu Austria (totusi Cehoslovacia cica era nitel mai bogata) sau Franta si cu dipret zicem ca italienii veneau in Romania pentru ca aici ar fi fost platiti in monezi de aur (uitandu-se ca si grecii veneau si ei ) sau care basnesc ca in anii 20 copii austrieci si germani veneau in vacantele de vara in Romania sa ,,, manance bine si care tot repeta ca avionul IAR80 ar fi fost cel mai bun din lume de oameni care nu stiu ce motor avea IAR ul , o sa incerc sa fac un fel de istorie alternativa pe baza a ce stiu depre Romania si felul in care au evoluat sa zicem Grecia si Argentina. Daca sa zicem ca Romania nu ar fi intrat in sfera de influenta sovietica si trupele sovietice s-ar fi retas dupa iscalirea tratatului de pace de la Paris , oare care ar fi fost evolutia Romaniei ?

In I ul rand si cel mai important, nu s-ar fi bagat atatia oameni in puscarii si nici altii n-ar fi fost dati afara din servicii. Politiceste insa unii ar fi avut de platit colaborarea cu regimul Antonescu (in aceasta privinta taranistii eru fermi). Poate ca Nichifor Crainic si inca cativa ar fi avut totusi parte de ceva puscarie. Mircea Eliade si Cioran ar fi fost bine sa stea departe de tara din aceleasi motive. Ca sa nu zic ca dupa stricarea relatiilor dintre URSS si anglo-americani Dan Desliu ar fi avut ceva sanse de puscarie (pe bune!) plus L Patrascanu poate ar fi regretat si el dictatura antonescina cea neprmis de permisiva cu comunistii. Clasa politica ar fi ramas cam aceiasi din 1938 cu toate pacatele ei (care au fost speculate de Carol II-lea pentru a instaura dictatura). Taranistii ar fi predominat politic, mai ales din cauza ca dupa omorarea lui Duca liberalii au ramas fara un conducator de valoare, plus taranistii le-ar fi bagat pe gat cu varf sindesat specialistii care au fost ceva in regimul Antonescu. Sa nu zic ca Ghe. Bratianu ar fi fost compromis politic si poate ca si dat afara si de la catedra! Destul de sigur ca s-ar fi mai facut o reforma agrara, care insa ar fi intarit elementele capitaliste din rural. Nu cred ca ar fi facut ceva in sensul concentrarii proprietatii taranesti, dar sigur ca ar fi incercat ceva asocieri cooperatiste (ptr comercializarea produselor) si tovarasii (ptr achizitia de tractoare, batoze) continuand astfel inceputuri antonesciene. Dar combinatia aceasta taranime plus partide agrariene dominante politic a dus in perioada interbelica la apritia unor regimuri autoritare din Polonia pina in Grecia. Caci interesele taranimii inclusiv ale burgheziei rurale ajung usor si iute in contradictie cu interesle marii burghezii comercial-industriale. Sa nu mai zicem ca s-ar fi continuat faramitarea proprietatii agrare (4 ha ajungeau sa hranesti o famile, dar 4 ha impartite la 3 frati = saracie curata) ar fi indus noi tensiuni in sistem. Pe de cealalta parte baronii industriei grele (Malaxa, Auschnit si altii) ar fi avut interese contrare cu blocul taranesc. Presupun ca la un moment dat s-ar fi ajuns la o dictatura (v Grecia. Si L. Patrascanu care defineste dictaturile carlista si antonesciana ca dictaturi ale industriei grele). Cred ca prin 1950-1955 conditiile ar fi fost coapte pentu dictatura. Si cu acest pret dezvoltarea industriala ar fi continuat (pe alti parametrii decat ai industrializarii socialiste!). Am fi produs in continuare locomotive, un timp IAR ar mai fi produs poate 109bfG si poate ar fi trecut la productie auto, , motocilete ori chiar tractoare. Ford sunt sigur ca siar fi extins productia. Si naiba mai stie ce. Asta ar fi creat un debuseu pentu taranii cu putin pamant sau fara si orasele s-ar fi marit (urbanizarea a fost un proces global), intarind astfel curentul liberal si socialist in dauna blocului agrarian. Si in acest context sar fi luat masuri economice de comasare a propietatii taranesti: unii ar fi plecat la oras iar cei ramasi ar fi avut posibilitatea sa devina consumatori si piata de desfacere pentu industria locala (in socialism ruralul a ramas nitel in afara fiind spoliat fara mila). Si , poate, unii si-ar fi incercat norocul prin Germania , aidoma a nenumarati italieni si a multor iugoslavi. Dupa un timp ne-am fi intors la regimul democrat dar bazele sociale ar fi fost altele si

taranismul ar fi dus decat o lupta de ariergarda cu baza sociala zdruncinata. Poate ca spre 1970 s-ar fi luat unele masuri in favoarea taranimii pentu a pastra votantii nesocialisti (can Franta!). Oricum partidele care s-ar fi confruntat ar fi fost cel socialist si cel liberal, taranismul facand cel mult un joc cum face azi UDMR-ul. Oricum socul petrolier ne-ar fi zdruncinat destul de bine, desi producatorii ar fi castigat gros. Bun prilej pentu manifestatii stangiste si pericol pentu destul de recenta democratie restaurata. Dupa un timp ne-am fi reluat cresterea economica si sub protectia SUA poate am fi fortat si noi intrarea in CEE; in definitiv fata de greci si portughezi nu avem portocale! da poa ca si numarul redus de comunisti nu ne-ar fi ajutat prea mult!!Oricum insa Romania in acel moment ar fi fost mai dezvolata industrial decat Grecia si Portugalia si ne-am fi situat ceva mai bine deact aceste doua tari . Insa nu cred ca industrial am fi fost la nivelul Spaniei si nhu visati ca am fi fost egalii Belgiei ! Am fi avut destule datorii dar nu le-am fi platit ca nebunii. Datorita conectarii la un alt circuit economic am fi avut venituri mai mari (hai sa fim cinstiti, chiar 1$=100 lei din 1990 era valabil? Pai cate pachete de Kent puteai cumpara in Romania cu 3000 lei si cate-n SUA cu 30$?!). Cred ca ne-am fi situat ceva mai bine ca Portugalia si poate decat Grecia. Dar nu visati ca am fi fost la nivelul Belgiei!!! Daca totusi mai puteti: N-ar fi existat niciodata o regiune autonoma maghiara. Nici o facultate Bolyai. In schimb URSS ar fi incercat intotdeauna sa atate pe ungurii ardeleni. Am fi continuat sa incercam sa romanizam orasele si meseriile si am fi deranjat pe unii dintre concetateni care ar fi preferat ca romanii sa stea numai la tara. Si am fi avut niste necazuri cu ei fiindca ar fi scos din tara sume de bani importante pentu a ajuta un stat nou creat. Sigur ca acum am fi avut si o intelectualitate de stanga. Pun pariu ca-n 68 politia ar fi fost obligata sa imblateasca serios studentii. Poate unii s-ar fi organizat in echipe ale mortii de stanga!!! (v Italia, Grecia). Iar Siguranta ar fi fost nevoita sa vaneze spioni sovietici si sa suporte blamul intregii intelectualitati eropene progresiste si denunturi permanente de fascism. Mai ales ca Garda-Legiunea si-ar mai fi gasit un nume si ar fi activat in continuare. Ce-ati zice de Miscarea Sociala Romana? Am fi ramas cu nemtii-n tara. Si evreii . Cu siguranta ca multi din telectualii nostri de frunte n-ar mai fi fost intelectuali de frunte. Altii , insa ar fi crescut. Sigur ca nea Diaconelu si Campeanu nu s-ar fi ajuns sefi de

partide, nu de alta dar selectia in cazul asta a fost biologica (asta nu inseamna ca nu le doresc sanatate si ca in auxiliar n-as dori si eu sa traiesc atat de mult peste media generatiei mele!). Si nu in ultimul rand multi din aia care tipa ai ca-s telectuali oropsiti de comunism ar fi cam ramas la coada vacii sau la saiba. Iar eu, bine mersi as fi profitat ca-s fecior de burjui si bine-nteles ca as fi urmat aceleasi studii ( la mine-n famile facultatea-i ca pojaru). Numai ca-n cazu ala eu as fi avut Pile, Cunostinte si Relatii asa ca unii care acu vor sa ma-nvete ce-i aia capitalism ori mi-ar fi zis da domnule ori m-ar fi injurat ca-s burghez.

14. Surse :
Scuzati o sa le indic cam alandala. Nicodata nu mi-am inchipuit ca o sa am nevoie sa fac ceva ce sa semene a bibliografie Romanesti: Istoria Romanilor sau a Romaniei scrise de Xenopol, Iorga, Panaitescu, Daicoviciu , Dinu Giurascu, Vlad Georgescu, Ion Scurtu, Aurul de Mugur Isarescu Relatii Romano-Ruse editura Carpati Madrid (de aici am informatia cu maiorul Bratianu in Razboiul Balcanic !) Neoliberalismul de Stefan Zeletin ( carte mica, usoara amuzanta si extrem de instructiva, v-o recomand cu caldura) Marea neagra de Ghe. Bratianu Marx despre Romani Editura Politica insa prima editie a fost la.. Carpati Madrid ! Bucurestiul in veacul al XIX de Ulysse de Marseilliac, Editura Meridiane (Marseilliac pana la urma s-a considerat roman asa ca nu strambati din nas ca era francez !) Dinicu Golescu Ion Ghica ` Colectia revistei Vremea pentru anul 1933 Straine Timpul Lumii, Jocurile Schimbului, Meditterana si lumea mediteraneana in epoca lui Filip V, Gramatica Civilizatiilor de Ferdinand Braudel Europa in secolul Pierre Chaunu Sistemul mondial modern de Imanuel Walerstein Originile napoierii n Europa de Est, coordonata de Daniel Chirot (va recomand primul capitol cu lamaie si extraveral - dezvoltarea Apusului se datoreaza luptei de clasa!) Balcanii i balcanismul, 2000 - Maria Todorova Diverse de Jean LeGoff Si in plus nu mai stiu ce carti, ce edituri si ce autori, cand. Fiindca la un moment dat am fost intrebat daca mai citesc si altceva decat istorie si am zis da, tocmai am terminat Primele 6 minute de Hawkins Plus reviste de istorie, politica samd

1.Anexe
Cu permisiunea autorului va prezint textul poetului Viorel Padina .

1.Apel catre Europa

Securitatea europeana nu va fi practic realizata doar prin initiative menite a contribui la evitarea razboiului, ci prin actiuni ferme de conlucrare n vederea sustinerii tipului istoric de civilizatie europeana si a tipului de om european corespondent. Situatia de pace sau perpetuarea puterilor actuale nu nseamna nca, prin ea nsasi, securitate europeana; gruparile aflate la putere n Europa sunt purtatoare ale unor tendinte - istorice, politice, culturale - divergente, unele dintre ele extrem anti-europene, si deci a promova securitatea europeana n acest sens ar nsemna n fapt proliferarea continua a fortelor inamice Europei, iar pana la urma crearea unei stari de profunda insecuritate pentru omul si spiritul european. Ce este acest om european? Este tipul actual de om, fundat pe ratiune, vointa, individualitate (stiinta, actiune, constructivism, libertate). Salvgardarea pacii n Europa trebuie nemijlocit conditionata de salvgardarea elitei europene (a omului si stilului european), n caz contrar pacea nensemnand decat o degenerare treptata, cap-de-pod pentru invazia unor forte straine, obscure, stravechi, depasite de istorie. A fotografia Europa cu blitz-ul ingerului nuclear ori a o expune aburelii magice a Orientului e, din punctul de vedere al consecintelor, acelasi lucru. Ca locuitori ai unei tari de granita rasariteana a Europei, romanii au resimtit cel mai acut, de-a lungul timpului, expunerea la Orient. Orientalizarea noastra ca natiune nu ne poate fi insa imputata; ea nu se datoreaza unei imanente etnice, ci faptului ca am fost abandonati. Enclava europeana, poporul roman care vorbeste o limba latina a fost lasat singur, in timp, in fata ortodoxismului, turcismului, comunismului: intruziuni orientale. Abandonand terrele valahe, Principatele danubiene si apoi Romania in gura Orientului, Europa credea ca e vorba doar de a lasa sa fie devorate granitele unui popor oarecare, pe cand in realitate erau violate granite

europene si oameni europeni. De altfel, aceeasi politica - de o uimitoare lipsa de prevedere - Europa a dus fata de intreg rasaritul sau istoric, iar consecintele se cunosc. Ortodoxismul a lucrat in Romania in sensul molesirii latinitatii originare, al inhibarii activismului si voluntarismului specific acestei rase, al devitalizarii treptate. Dintr-o etnicitate plina de initiativa, cu o puternica personalitate virila, ortodoxismul a facut o turma de sclavi, un harem pus la dispozitia barbatiilor imperiale de pretutindeni. Principiul ortodox : Orice imparatie este de la Dzeu, chiar daca vine prin dracu a fost inculcat poporului sub forma neaosa: Vin ai nostri, pleaca ai nostri!, ceea ce a permis ca toti strainii ce ne-au calcat de-a lungul vremii (de la Huni pana la Rusi) sa ajunga sa ne fie stapani. Feminitatea, frica, supusenia, pasivitatea, ospitalitatea lasa au patruns masiv in mentalitatea urmasilor legiunilor cu acvila si ai ostirilor cu cap de lup, indepartandu-i de matca lor originara (fundata pe urbanizare, mestesuguri, comert, razboi) si implantandu-i intr-un stil de viata specific oriental, tradus prin lentoare spirituala, ruralism, anistorism, depolitizare, absenteism social. Termenul de valah, care la origine insemna roman, a ajuns sa insemne cioban. Cetatile fortificate, castrele romane si davele, importantele centre urbane s-au ruinat prin neuz, tara fiind impanzita cu atemporale obsti satesti si cu manastiri: consecinte si cauze ale orientalizarii. Drept urmare, si cultura acestui popor orientalizat va deveni, pe de o parte, folclorica, arhaizanta, iar pe de alta, bisericoasa la modul cultic, dogmatic. Orice nota de intelectualitate, de initiatiativa, de libertate lipseste si prin urmare lipseste elita. Nici o personalitate nu poate irumpe in afara dogmei, relieful ideal e spatiul mioritic, cumintenia duce la hieratism, rationalitatea si artisticitatea trebuie sa dispara. E o teribila incremenire bizantina, consecinta a unei utopii a asteptarii, o rabdare imbecilizanta, o mortificare continua, o degenerare. Orientul patrunde in acest spatiu european (lasat fara aparare) prin toti porii, prin fisurile etnice, insinuandu-se cu viclenia somnului religios. Dominatia otomana - extinsa pe durata a cateva secole -, din contra, a vulgarizat poporul. Vulgarizarea, in acest context, trebuie inteleasa in sensul deschiderii bruste, catastrofice, a supapei vitalitatii populare - inhibate de ortodoxism - catre un mod de viata dezaxat, ceea ce se va numi balcanism. Frustrat de independenta si spoliat de specificitate, pe de o parte, napadit de o concretete barbara, pe de alta, poporul isi va canaliza energia intr-o viata tipica de balci oriental, impur, irational, lipsit de orice teleologie. Lenea, coruptia, hotiile, prostitutiile de toate felurile patrund debordant.

Pe acest teren entropic, degradat pina la nefiinta, utopiile prind foarte usor radacini. Iar cea mai teribila dintre utopii este comunismul. Comunismul n-are nici o cauza reala, nici cea mai mica aderenta la natura actuala a omului; el nu numai ca nu vine in intampinarea evolutiei firesti, dar o contrazice in mod monstruos: prin totalitarismul ce-l caracterizeaza el deturneaza forta de impact a selectiei naturale, care a fost si va mai fi motorul lumii pentru cel putin inca 500 de ani. Daca se poate totusi vorbi de o cauza a regimului comunist, prin care el subzista, aceasta e resentimentul popular contra elitei. Lipsit de aportul inaltei intelectualitati - pe care de altfel o abhora - si deci aflat in imposibilitate de asi transfera vitalitatea in sens constructiv, poporul ejaculeaza intr-un jet de aversiune contra elitei si imprumuta aceasta aversiune grupului popular aflat la putere, care o transforma in represiune. Departe de a folosi poporului, istoricitatii sale, acest resentiment, eliberat si permis de catre regimul comunist, nu serveste asadar decat functionarii grupului barbar aflat la putere. Daca acest grup ar fi o elita, ar folosi puterea in sens constructiv; dar fiind ceea ce este, dictatura proletara nu are decat sensul clasicei barbarii. Prin aceasta, ea resuscita forte stravechi, anacronice, si creeaza grave pericole de deviere a motricitatii specific umane si de deturnare a istoriei. Iisus a precizat: Vremea mea n-a venit inca (si prin aceasta sublinia ca viziunea sa e, inca, o utopie). Marx insa a crezut ca vede aci, in determinarea pur materiala, cheia vremilor. Lenin, profitand de moliciunea si deci de maleabilitatea unei natiuni orientale, a reusit sa puna in practica o utopie. Hitler a facut o usoara rectificare acestei naluci comuniste, fundamentand-o pe ideea nazista. Mai departe exista lagarul comunismului. Vom incerca sa descriem in continuare modelul si schema (simpla) de functionare a unui asemenea Lagar (cu referire speciala la situatia din Romania, unde ne-am nascut si traim). Prima conditie de existenta a acestuia e, desigur, granita statului comunist, perfect asimilabila unei imprejmuiri de sarma ghimpata, cu rolul de a impiedica intrarea in lagar a persoanelor indezirabile, dar mai ales de a face imposibila orice evadare din lagar a cetatenilor-haftlingi. O a doua granita, imaginara, dar nu mai putin teribila, o formeaza Cenzura. Cenzura intreprinde o selectie partinica in informatiile ce descriu lumea, disloca, taie adevarurile considerate periculoase, le precizeaza in interes comunist pe cele vechi, le ajusteaza pe cele echivoce, prelucreaza totul conform programului de educatie socialista si, in fine, varsa (prin mijloacele de mass-media, monopol de stat) in ochii si urechile Haftlingilor o

imagine convenabila a lumii. O data izolarea obtinuta (prin intrarea in functiune a celor doua tipuri de granita) se trece la procesul de indobitocire si dezumanizare, ceea ce se cheama viata sau educatie comunista. Incepand inca din primii sai ani scolari, micul haftling (soim al patriei, pionier, utecist) e supus unei intoxicari sistematice cu lozinci utopice, marxiste. I se inoculeaza dragostea fata de partid, socialism, patrie (dar i se ofera o imagine a acestora mitizata in spirit comunist, falsificata). Datele sale fundamentale ca om, achizitii milenare ale speciei: individualitatea, libertatea, sexualitatea, religiozitatea, curiozitatea, spiritul de contradictie, luciditatea, initiativa ii sunt total inhibate. Adolescentul ce rezulta e, de regula, un ins despersonalizat, mutilat sexual, de un idealism atroce, complet dezarmat intr-o realitate ce i se va arata, de acum incolo, odioasa. Lipsit de proprieate (care i-a fost pradata in numele boborului) si de dreptul de a o avea (dincolo de limitele strictei necesitati), Haftlingul comunist ajunge literalmente la discretia conducerii lagarului, care detine, practic, totul. Orice libertate, autonomie, identitate prin opozitie, onoare, nume, firma sunt imposibile. Se tinde catre inmatricularea intr-un tipar unic, monstruos, al asanumitului om nou, al carui model straveziu e sclavul (sau robotul ?!). De altfel, cetateanul e silit sa munceasca (cu un salariu la limita de jos a pauperiatii) nu numai pentru a evita inanitia, dar, recent, au fost promulgate chiar legi speciale care il obliga (neconditionat) la munca - sub sanctiune penala -, pentru ca in felul acesta administratia lagarului sa obtina participarea totala a Haftlingilor la punerea in practica a unor asemenea programe de dezvoltare delirante. (*** nota de subsol in textul original: Un astfel de program, in Romania, ambitioneaza sa aduca aceasta tara in randul statelor puternic industrializate, ceea ce in sine ar fi stimabil, daca n-ar fi, in realitate, absurd. Ca sa ajunga acolo unde sunt, americanilor, de pilda, le-au trebuit doua sau trei secole; or, ai nostri promit sa-i imite in 3-4 decenii, ceea ce nu numai ca e o naivitate, dar e o nebunie. Un mileniu de viata arhaica, orientalizata, nu poate fi anihilat prin efortul unei singure generatii. Fostii pastori, adusi prea repede si prea masiv in uzine, devin pur si simplu carne de tun. Pe de alta parte, agricultura, lipsita de forta de munca necesara si nesustinuta cu o tehnologie avansata, decade. Supusa unei presiuni bruste, nefiresti, o natie intreaga risca sa fie bulversata. Se face politica de stat din iluzia ca un popor, ca un cauciuc, ar putea fi intins pana se rupe...***) In aceste conditii, e firesc ca Haftling-ul din lagarul comunist (spoliat de tot ceea ce i-ar fi putut prelua tensiunile acumulate inerent de existenta lui ca fiinta, plus fiintarea lui ca Haftling) sa fie disperat, isterizat, deprimat, terorizat,

angoasat, umflat de infinite impulsiuni refulate, indobitocit de frustrari etc. Si ce posibilitati de eliberare are el? Practic, niciuna. Tristetea clasei lui o sublimneaza pe cai catastrofice: in coruptie, alcool, infractionalitate, ignobilitati, tiganii, kitsch. El se afla deci aproape de a-si pierde nu numai specificul lui ca ins apartinand unei natiuni oarecare, dar si specificul lui ca om. Ilustrativ, iata, pentru nivelul intelectual rudimentar si pentru totala lipsa de vocatie istorica (asadar de a conduce) in care se scalda regimul comunist e faptul ca acesta nu intelege si nu dovedeste ca ar fi inteles vreodata rostul democratiei reale. Pentru belferii ideologiei comuniste pare a fi complet obscur adevarul ca democratia (cu institutiile sale) e unica modalitate isorica actuala (si rationala) de eliberare a tensiunii vietii, a motricitatii specificumane (care altfel ar face din lume un infern, un big-bang continuu). In loc de a se acumula exploziv, sufocant, aceasta motricitate e sublimata in haosul aparent al institutiilor democratice si capata astfel sens constructiv, realitate istorica (asa cum explozibilitatea potentiala a unui reactor atomic, controlata prin miile de tehnici de imblanzire, sfarseste prin a deveni utila). Aparatorii moralei comuniste, de pilda, sunt oripilati de eliberarea sexului, de pornografia ce se practica in Occident, iar esteticienii marxisti condamna, la randul lor, decadenta artei de avangarda etc; in fapt, nu se intelege ca acestea sunt forme civilizate prin care statul controleaza, in primul caz, energia frusta a maselor de tineri, iar in al doilea, tensiunile elitei intelectuale. Libertatea reala a presei si cuvantului, proprietatea, dreptul la greva, pasaportul, critica, tolerarea miscarilor de tot felul etc. au acelasi rost: de a decanta, in ultima instanta, sensul constructiv, istoric, al motricitatii umane. Si dimpotriva: represiunea totala pe care o practica conducatorii comunisti (si care nu poate fi niciodata bine intentionata) nu duce decat la explozie sau la dracu'. Dar oricat de teribil si de inuman ar fi acest lagar comunist, iata ca el este suportabil, totusi, pentru Haftlingul de rand: pentru omul din popor. Pentru acest oriental sau orientalizat (pregatit in mod originar sa suporte totul, cu infinita moliciune orientala, ca un res) nimic nu pare a fi atat de grozav incat sa-l determine sa protesteze. Tragedia deci nu se petrece, cu adevarat, cu acesta. Ea incepe abia atunci cand malaxorul comunist intalneste corpuri si constiinte mai dure, inca neindobitocite, nedevitalizate, neorientalizate, neortodoxe; asadar, atunci cand dintii sai intalnesc oameni europeni, intelectuali... Intelectualii sunt cosmarul conducerii lagarului, sunt cei ce n-o lasa sa horcaie in somnul utopiei sale. Caci, iata, ce tot vor acesti scriitori si artisti, acesti savanti care nu stiu decat sa critice si sa ceara bani, libertate si

alte porcarii occidentale si care pun astfel bete in roatele Malaxorului? S-a ajuns pana acolo incat conducerea Lagarului sa nu-si poata indeplini in bune conditii, din cauza acestora, misiunea sa istorica de formare a omului nou, perfect indobitocit si aplatizat. Ia sa facem o sedinta la Comitetul Politic Executiv si sa vedem despre ce e vorba. Sa-i intimidam, sa-i dam pe mana Securitatii, iar daca vor continua s-o faca pe desteptii, sa-i legam. Doar nu vom rata un potential popor de oameni noi, viitorul nostru stiintifico-fantastic, din cauza catorva insi decadenti, reactionari... Acesti insi decadenti apeleaza azi la Europa; daca suntem atat de putini, aceasta se datoreaza faptului ca multi dintre colegii si compatriotii nostri sunt terorizati, inhibati de perspectiva privarii fizice de libertate si a represaliilor, altii au constiintele deja castrate, orientalizate, obsedate de ideea supravietuirii cu orice pret, iar ceilalti, in fine, cei mai multi, nu mai sunt. Rugati-va pentru ei !

17. Explicaii privind cauzele decalajului ntre cele doua Europe

Sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Originile_%C3%AEnapoierii_%C3%AEn_Europa_de_Est Nota Personala : Va atrag atentia asupra a 2 mici inadvertente cronologice : capitalismul a aparut in Tarile de Jos inainte de a aparea in Anglia iar primele lui inceputuri au avut loc in Lombardia. Si aparitia creditului in Europa de Vest nu este atat un accident cronologic cat o urmare a unei economii remonetizate. Sa nu uitam ca in Orient fie el arab sau bizantin creditul functionase si in secolele intunecate . Am zis uitam? Prin atmosfer intelectual propice gndirii libere sa intelegm si activitatea inchizitiei?! Iar prin negocierile purtate ntre diferitele puteri ale statului trebuie sa intelegeti rascoale, inclusiv ale nobililor care au impus Magna Charta celui Fara de Tara. Modelul economiilor agricole occidentale poate fi o explicatie plauzibila pentru succesul acestei parti a continentului. De asemenea, nu trebuie ignorata nici explicatia care vizeaza oraele occidentale i modul acestora distinct de dezvoltare in comparatie cu Europa de Est. Aici trebuie amintite i negocierile purtate intre diferitele puteri ale statului, astfel incat s-a ajuns la o separatie a acestora i la flexibilizarea mecanismului decizional. In acest context s-a putut dezvolta un parlamentarism mult mai eficient (mai ales Anglia) decat chiar unele forme contemporane din alte regiuni. De aici s-a dat posibilitatea infloririi capitalismului (la inceput in Anglia i in Tarile de Jos, apoi i in restul occidentului). Combinatia dintre oraele puternice i lipsa unei autoritati imperiale sau eclziastice asupritoare a facut posibila o atmosfera intelectuala propice gandirii libere.

Aadar, iata cum Europa de Est nu se afla doar cu putin in urma celei apusene la 1500 sau la 1600, ci deja inregistrase o intarziere semnificativa pe harta civilizatiilor. Preponderenta economiei de tip pastoral in detrimentul celei agricole in Europa de Est, alaturi de densitatea mai scazuta a populatiei, sunt i ele in masura sa contribuie la explicarea decalajului. Totui, nu trebuie sa vedem intreaga Europa de Est ca o structura unitara pana la cele mai mici detalii ale existentei cotidiene, ci mai degraba ca o forma care prezinta caracteristici generale asemanatoare, dar i particularitati specifice fiecarui teritoriu in parte. Inapoierea structurala i decalajul progresiv in raport cu Occidentul reprezinta, cel putin din veacul al XIV-lea, regimul firesc de existenta al Europei de Est. In secolul al XIII-lea, cu o suta de ani inainte de descalecatul lui Negru Voda sau de vanatoarea de bouri a lui Drago, a avut loc in Peninsula Italica i in regiunile atlantice ale Europei apusene un masiv accident cronologic, impletirea a patru fenomene ieite din comun. Mai intai, Occidentul intrerupe practicile traditionale ale oralitatii i memoriei prin rationalizarea producerii cunoaterii i institutionalizarea transmiterii tiintei in universitati. In al doilea rand, oamenii occidentali nu mai sunt atat de legati de pamant i de rigorile climei prin planificarea viitorului cu ajutorul instrumentelor de credit. De asemenea, prin instituirea reprezentarii politice, in parlamentul englez i in comunele italiene, se realizeaza o limitare a arbitrariului in viata cotidiana. In sfarit, paradigma occidentala de gandire se modifica: apelul la propria contiinta, care are dreptul de a rezista i de a se opune in fata a ceea ce percepe ca o forma de asuprire. Universitatea, creditul, reprezentarea i dizidenta reprezinta de acum fundamentul gandirii occidentale. Intarzierea cu care aceste deziderate vor fi adoptate in Europa Centrala i in Europa de Est reprezinta de fapt intarzierea unei paradigme de gandire orientale care perpetueaza miturile ignorantei, pamantului, autocratiei i unanimitatii pana aproape de vremurile noastre. Frica asumarii responsabilitatii este acoperita cu blamarea vitregiilor istoriei pentru a explica un prezent aflat intr-o eterna tranzitie catre Occident, care Occident insa, datorita unei gandiri individualiste i a unei responsabilizari a cetateanului, ii asigura eficienta sistemului sau.