Teoria realitatii

Psihoterapia realitatii este o abordare terapeutica cognitivcomportamentala dezvoltata in anii 1960 de catre psihiatrul William Glasser. In general, terapia are ca obiectiv ghidarea pacientului sa-si schimbarea comportamentul si gandirea. Ea se concentreaza pe rezolvarea problemelor clientului si pe ancorarea lui in aici-si-acum (care va aduce si un viitor mai bun). Se cauta raspunsul la intrebarea: Ce vrea de fapt clientul in viata? Ceea ce face il aduce mai aproape de obiectivele lui sau nu? Desigur este pt oameni cu probleme mai putin grave. Clientul trebuie sa-si faca un plan pt atingerea obiectivelor, si chiar sa-l implineasca, nu doar sa se faca pe neajutoratul asistat. Regula in realizarea planului este: fara scuze, fara pedepse, fara abandon. Potrivit lui Glasser, persoanele aleg sa fie depresive, anxioase, psihotice, etc. pentru a evita experiente mai dureroase sau pentru a cere ajutor de la ceilalti. Este o modalitate de a face fata problemelor in relatii interpersonale sau lipsei acestor relatii. Problemele psihologice nu provin din exterior, ci din interiorul nostru - faptele si alegerile pe care le facem. Creierul reactioneaza la actiunile si gandirea individului si nu invers: individul reactioneaza la dezechilibrele chimice din creier; prin urmare, pacientii nu necesita medicamente psihitrope, ci tratament psihoterapeutic. Psihoterapia realitatii se concentreaza pe prezent si nu pe trecutul pacientului, precum si pe lucrurile pe care acesta le poate schimba: propriile actiuni si comportament, si nu ale celor din jur. Terapeutul incearca sa creeze o relatie buna cu pacientul, pentru a crea un exemplu de relationare cu alte persoane. Pacientul este intrebat ce isi doreste si ce face pentru a obtine aceasta, este ajutat sa-si analizeze comportamentul din prezent, sa stabileasca planuri pentru schimbare si sa fie devotat acestor planuri. Terapeutul nu judeca i nu evalueaza pacientul, ci are rolul unui educator sau mentor. Procesul terapeutic are scopul de a-l ajuta pe individ sa gaseasca modalitati mai bune de a-si realiza necesitatile de baza si de a relationa cu persoanele importante din viata lor (sot, parinti, copii, prieteni, colegi). Teoria alegerii se afla la baza procesului terapeutic. Potrivit acesteia, comportamentul uman este declansat de cinci necesitati genetice: supravietuire (alimente, adapost, siguranta personala, etc.), apartenenta/ dragoste, putere/ importanta/ competitie, libertate/ autonomie si distractie/ invatare. Necesitatile psihologice fundamentale sunt satisfacute in cadrul relatiilor interpersonale, iar esecul acestor relatii reprezinta sursa nefericirii si a tulburarilor psihice. Aceasta situatie se poate schimba daca schimbam propriul comportament si gandire.

Principii: - focus pe prezent si evitarea discutiilor despre trecut, pt ca problemele vin din relatiile si mediul nesatisfacatoare din prezent - evitarea lamentarilor, a focusarii pe simptome, care nu sunt decat o forma neeficienta de a trata problemele din prezent-relatiile nesatisfacatoare, si alegerea unor cai mai eficiente, centrate pe problema - comportament total - focus pe probleme si pe ceea ce se poate gandisimti-actiona pe a le rezolva direct (evitarea a ceea ce nu poti schimba prin actiune directa) - evitarea lamentarilor, invinovatirilor de sine sau pe altii, a criticilor, ca fiind niste mecanisme de control distructive de relatii - atitudine non-judecatoare, non-coercitiva (sa nu faci presiuni asupra altora) - analiza actiunilor prin axioma Teoriei Alegerii: ceea ce fac ma aduce sau nu mai aproape de omul de care am nevoie? - evitarea scuzelor in relatii - focus pe deconectari (care sunt persoanele de care clientul se simte deconectat)-cum se poate initia o conexiune NOUA, diferita de cea veche, esuata - un plan valabil pt a te conecta cu oamenii de care vrei sa te conectezi. nu exista doar un plan, ci oricate Terapia realitatii afirma ca sunt cinci nevoi primare: SUPRAVIETUIRE (hrana, adapost, securitate, haine), CONECTARE, DRAGOSTE, SENTIMENT DE APARTENENTA, PUTERE (siguranta de sine, stima de sine, competenta, invatare, competitie pentru a castiga), LIBERTATE, AUTONOMIE, PLACERE DE A TRAI, BUCURIE. Se mai afirma ca emotiile sunt greu de schimbat, asa ca e mai practic sa schimbi gandurile. De pilda sa incetezi sa te mai vezi o victima, neajutorata, ci sa te concentrezi pe ceea ce poti face. Asta ii reda omului puterea de a actiona, demnitatea. Ceea ce FACI e o metoda de a schimba Ceea ce SIMTI. Terapia realitatii poate vizita trecutul, dar nu ramane mult acolo, ci revine mereu la prezent. Ea vede trecutul ca sursa a comportamentului din prezent, nu ca o cauza a lui. Controlul e vazut ca gresit directionat cand omul incearca sa-i controleze pe altii pt ca nu are control asupra lui si cand recurge la dependente pt a-si oferi iluzia de autocontrol. Teoria Alegerii il invata ca singurul lucru ce-l poate controla realmente este el insusi. Deconectarea ca sursa a disfunctiei (perceperea incorecta a legaturii dintre motiv si nevoie interioara-intentie) este un punct de vedere comun cu analiza tranzactionala.