Istoria doppingului Boros cas.

Maniu Emese Agnes Masterat APS, an II

Originea cuvantului dopping Exista mai multe explicatii cu privire la originea cuvantului dopping. Unul deriva DOP o bautura alcoolica folosita ca stimulent in dansurile ceremoniale in secolul 18 in Africa de Sud. Alta sugestie ar fi cuvantul DOOP, de origine flamanda care a aparut ca un jargon intre americani folosit de hoti pentru a naucii victimele. Se refera la amestecarea tutunului cu seminte de Datura stramonium (ciumafaia cucului, buruiana bolunda)care contine alkaloizi tropanini si care au ca efect sedarea, halucinatii si confuzia. In 1889 cuvantul DOPE se referea la prepararea opiumului pentru fumat. In 1890 utilizarea cuvantului se extinde la orice drog narcotic. In 1900 DOPE afost definit si ca prepararea unor droguri care sa influenteze performanta in cursele de cai. Numit i dopare sau dopaj, prin doping se nelege utilizarea uneia sau a mai multor substane stimulante sau anabolizante, cu scopul de a ameliora artificial performanele fizice i - prin extrapolare - i intelectuale. Istoria Primele cazuri de doping despre care exist mrturii dateaz din anul 776 .Hr., cu ocazia primelor Jocuri Olimpice. Atleii greci consumau mari cantiti de plante i de snge de capr,

cu scopul de a alerga mai repede, de a sri mai sus sau de a arunca mai departe. Prima descalificare pentru dopaj la olimpiad a avut loc n anul 300 .Hr., deoarece unii atlei au fost acuzai c au abuzat de anumite ciuperci i proteine animale. Desigur ca incercarile de a stimula puterea, forta, dorinta de a invinge pot fi gasite inca de la romani, care organizau luptele dintre gladiatori si unde invingatorul, care era adult, cauta prin toate mijloacele sa castige. Se pare ca s-au gasit inscrisuri din care reiese ca in intrecerile in trasurici conducatorii absorbeau o licoare (vin + miere), care le dadea o anumita putere, o anumita agresivitate. Mult mai trziu, spre sfritul secolului al XIX-lea, atleii francezi se dopau cu o mixtur pe baz de frunze de coca i vin sau stricnin i vin. n celebrul Tour de France, care a strnit attea scandaluri de dopaj de-a lungul timpului, prima mrturie dateaz din 1924, cnd unii cicliti urcau n Alpi i Pirinei ajutai de cocain i cloroform. Cocaina, anestezic local, euforizant i stimulant, a fost larg rspndit ca substan de dopaj mai ales n baseball, fotbal american, atletism sau competiii auto. Primele produse sintetice s-au dovedit a fi utilizate n 1952, la Oslo, la Jocurile Olimpice de iarn, fiind vorba de amfetamine. Olimpiada de la Tokyo a rmas n istorie i pentru faptul c atunci s-au dovedit primele tentative de dopaj cu steroizi anabolizani care ns nu vor fi interzii dect n 1972 la Jocurile Olimpice de la Mnchen. Att amfetaminele, ct i steroizii au fost utilizai nc din anii 50 de ctre cicliti, fapt care a dus la mai multe decese, dintre care cel mai impresionant a fost cel al britanicului Tom Simpson n Turul Franei din 1967. O alt molecul dopant a aprut n anii 80, fiind vorba despre hormonul de cretere natural sau sintetic, utilizat la nceput la culturiti, apoi la alergtorii de vitez, nottori i baschetbaliti. Un alt hormon utilizat din 1987 de civa cicliti italieni tot n Turul Franei a fost eritropoetina. Foarte rapid, utilizarea ei s-a

generalizat, incluznd i alte discipline, precum atletismul, tenisul i toate circuitele de ciclism. n faa interveniei Uniunii Cicliste Internaionale, care a anunat interdicia utilizrii acestui hormon, cei interesai au cutat molecule mai simple i mai dificil de depistat, cum sunt perfluorocarbonilul (PFC) sau hemoglobina semisintetic. Au aprut i ali hormoni utilizai izolat sau simultan, cum ar fi IGF-1, IGF-2 i insulina, substane a cror detecie este extrem de dificil. Lupta mpotriva dopajului cu substane depistabile a dus la scderea numrului de sportivi depistai pozitivi (1984 - Los Angeles - 12 sportivi; 1992 - Barcelona - 5; 1996 - Atlanta - 2). O substan aparte este bromantanul, utilizat de rui ani de zile n armat, pentru a permite soldailor s reziste la temperaturi extreme i la privarea de somn. Un fenomen interesant se semnaleaz prin ncercarea de a estompa frontiera dintre substanele dopante i suplimentele alimentare, care ptrund pe pia cu mult mai mare uurin dect medicamentele. Astfel, substanele precursoare hormonale, care se gsesc n stare natural n alimente, pot fi comercializate cu uurin. Dintre acestea menionm androstendiona, precursor al testosteronului, care acum un deceniu se vindea la liber n Statele Unite. A existat, de altfel, i o disput nc neterminat dac n acest caz este vorba de un dopant sau de un aditiv alimentar. Atracia pe care dopantele o exercit pare fr limite, deoarece, pui n faa ntrebrii: dac vi s-ar oferi o substan dopant ilegal, cu care vei ctiga titlul olimpic, ai consuma aceast substan?, 195 de atlei din 198 au rspuns afirmativ. ocant este ns faptul c mai mult de jumtate dintre ei au rspuns c ar consuma substana, chiar dac, dup ctigarea titlului olimpic, ar muri n urmtorii 5 ani. Despre doping in acceptiunea de azi se poate vorbi cam din secolul XX. Astfel prin anii 1900 1936 in Japonia, sportivii foloseau inainte de competitii cardiotonice si nitriti (vasodilatatori coronarieni); cel de-al II lea razboi mondial a consfintit efectele anfetaminelor (psihostimulante) asupra sistemului nervos, aviatorii germani, care executau bombardamente de noapte primind aceste substante inainte de plecare in misiune pentru intretinerea starii de vigilenta si agresivitate. De aici si pana la trecerea in sport nu a fost decat un pas. Postbelic, cand viata sportiva si-a reluat cursul a aparut si utilizarea substantelor dopante, amfetaminele,

antidepresivele, simpaticomimeticele si analgezicele cardio respiratorii fiind primele grupe de substante folosite de sportivi din proprie initiativa sau la recomandarea unor cadre sportive (antrenori, medici, masori, etc.). In vremea aceea regulamentele anti doping erau inexistente iar lipsa unor laboratoare de specialitate facilita aceasta actiune (dopaj), in mod nestintific si plina de riscuri. Cine nu-si aminteste de ciclistul danez Olsem, care la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960 concurand in proba 100 km sosea echipe, pe o caldura inabusitoare de 33 C isi pierde viata iar la necropsie se evidentiaza urme de anfetamine in corpul sau. O prima actiune concentrate la nivel european o reprezinta colocviul de la Ouriage les Bains din Franta cu care ocazie se da o prima definitie dopajului (folosirea unor substante straine organismului, care pot adduce prejudiciu starii de sanatate si eticii sportive) si se stabileste o prima lista de substante dopante, care in principal cuprind: amphetamine si derivate antidepresive, analeptice cardio respiratorii, alcaloizi excitanti ai sistemului nervos (exemplu: stricina, etc.). Dar dorinta celor interesati sa-si creasca performantele sportive pe cai artificiale apeleaza la alte droguri. Prin anii 1960 apare o noua clasa, steroizii anabolizanti (derivati de testosteron) a carei prima utilizare s-ar parea sa fi avut loc in SUA cu punct de plecare culturistii. La inceput tehnologiile de depistare erau ineficiente (gazcromatografia, cromatografia in faza lichida, etc.). Abia dupa aparitia primelor laboratoare dotate cu sistemul gazocromatografe spectrometru de masa (Koln Prof. M. Donicke si Londra Prof. A. Beckett) si reactia Federatiilor Internationale Sportive, se introduce controlul antidoping obligatoriu la marile competitii si adauga listei de mai sus si steroizi anabolizanti. Pe plan olimpic primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972 pentru asa-zisele substante conventionale; pentru steroizii anabolizanti primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 cand mai multi sportivi isi pierd medaliile de aur (halterofili in principal) la circa o luna dupa incheierea Jocurilor Olimpice, ceea ce va crea numeroase discutii, care in final vor duce la o hotarare CIO ce prevede ca rezultatele controalelor doping sa fie facute publice in interiorul competitiei, cu exceptia probelor din ultimele doua zile.

Este inceputul unei campanii deschise, care incepe din anii 1976 1980 pe de o parte cei ce cauta si gasesc binenteles (avand mari resurse materiale) noi substante, care nu sunt inca pe lista anti doping si cei de bartea cealalta a baricadei, organismele oficiale, care dup ace afla de aceste noi substante le creceteaza si apoi le introduce pe lista anti-doping. Este clar ca intre aceste operatii este o diferenta de timp de 4 - 6 de ani (vezi cazul testosteronului, diureticelor, gonadotrofinei chorionice placentare, etc.) care este in favoarea celor interesati sa triseze. Introducerea controalelor doping inafara competitiei va reprezenta un nou moment in campania anti doping (1989). In cele ce urmeaza vom face cateva aprecieri asupra principalelor clase de substante si metode doping.

Istoria drogurilor grele utilizate in sportul de performanta Amphetaminele descoperite in 1920 Prima utilizare in sport in 1940 Utilizarea cea mai mare in anii 50 si 70 Sporturi in care era utilizata substanta: ciclism, football american Ephedrina si stimulente similare descoperita in 1940 Prima utilizare in sport in 1970 Utilizarea cea mai maredin anii 70 pana in prezent Sporturi in care era utilizata substanta: toate sporturile olimpice si in multe sporturi de echipa Coffeina descoperita inainte de secolul XIX Prima utilizare in sport in secolul XIX Utilizarea cea mai mare din secolul XIX in timp scazand utilizarea acesteia. In anii 70 incepe utilizarea larga a cofeinei in combinatie cu efedrina ca diuretic

Sporturi in care era utilizata substanta: toate sporturile olimpice si in multe sporturi de echipa Transfuziile de sange si eritropoetina: Prima utilizare in sport: transfuziile de sange in 1970, eritropoetina in 1980 Utilizarea cea mai maredin anii 80 pana in prezent Sporturi in care era utilizata substanta: sporturile de anduranta cu ar fi ciclismul, atletismul , natatia, cross-country skiing Barbituricele descoperite la inceputul sec XX Prima utilizare in sport in 1970, Utilizarea moderata Sporturi in care era utilizata substanta: Pentatlon modern , tir Beta-blocantele descoperite in 1960 Prima utilizare in sport in 1970, Utilizarea moderata la putine sporturi Sporturi in care era utilizata substanta :tir, tragerea cu arcul, snooker Steroizi anabolizanti, agenti anabolici descoperiti in 1930 Prima utilizare in sport in 1950, Utilizare larga intre anii 60-80 Sporturi in care era utilizata substanta marea majoritate a sporturilor olimpice si sporturi de echipa Cocaina descoperita inainte de sec XVII Prima utilizare in sport in sec XIX Utilizare larga intre anii 60 pana in prezent Sporturi in care era utilizata substanta :fotbal american

Hormonul de crestere 1980 Prima utilizare in sport in 1980 Utilizare moderata Sporturi in care era utilizata substanta : culturism si sporturi similare care atrag folosirea steroizilor anabolizanti Diureticele Diureticele sintetice descoperite in anii 1960 Prima utilizare in sport in 1970 Utilizare moderata la utilizare larga in anii Sporturi in care era utilizata substanta : culturism si sporturi similare pentru mascarea substantelor Manipularea genetica 1970 Prima utilizare in sport : nu sunt cazuri raportate Utilizare: speculatii dar nu s-au gasit evidentele utilizarii metodei Sporturi in care era utilizata substanta : potential in afectarea tuturor sporturilor

Cazuri de dopaj Jocurile Olimpice de Iarna

An 1968 1972 hockey) 1976

Loc

Teste 86 211

Substanta si nr. de cazuri None Ephedrine-1 (Ice Ephedrine-2 (Classic ski) Codeine 1 (Ice hockey)

Grenoble Sapporo Innsbruc 390

1980

Lake Placid

440

None Methandienone-1

1984 Sarajewo 424 (Classic ski) 1988 Calgary (Ice hockey) 1992 1994 1998 2002 492

Testosterone-1 None 529 None None

Albertville 522 Lillehammer Nagano 621 700 (urine)

Salt Lake City

1 222 (blood) Nandrolone-1 (Ice hockey) Metamphetamine-1 (Classic ski) Darbopoietin-3 (Classic ski) Blood transfusion-2 (Classic ski) 2006 Torino 919 (urine) , 300 (blood) Carphedon-1 (Biathlon)

Cazuri de dopaj Jocurile Olimpice de Vara An 1968 Loc Teste Mexico 667 2079 Substanta si nr. de cazuri Alcohol-1 Amphetamine 2

1972 Munchen (Judo, Weight Lifting)

Coramine-2 (Cycling) Ephedrine-3 ( Swimming, Weight Lifting, Basket Ball) 1976 (Shooting) Montreal 786 Amphetamine-1

Fencafamin-1 (Weight Lifting) Norephedrine-1 (Sailing) AAS 8 (Track and Field, Weight Lifting) 1980 1984 Ball) Moscow 645 None Ephedrine-1 (Volley

Los Angeles 1507

Nandrolone-7 (Weight Lifting, Track and Field) Metenolone-2 (Basket Ball, Wrestling) Testosterone-2 (Volley Ball, Track and Field) 1988 Pentathlon) Seul 1598 Cofeine-1 (Modern

Furosemide-4 (Weight Lifting, Wrestling, Judo)

Propranolol-1 (Modern Pentathlon) Pemoline-1 (Weight Lifting) Stanazolol-3 (Weight Lifting, Track and Field) 1992 (Volley Ball) Barcelona 1848 Strychnine-1

Norephedrine-1 (Track and Field) Clenbuterol-2 (Track and Field) M esocarb 1 (Track and Field) 1996 Atlanta (Track and Field) 1923 M ethandienone-1

Stanazolol-1 (Track and Field) 2000 Sydney 2052 (urine) , 307 (blood) Nandrolone-5 (W restling, Rowing, W eight Lifting, Track and Field) Stanazolol-1 (Track and Field) Pseudoephedrine 1 (Gymnastic) Furosemide-4 (W eig ht L ifting, W restling) 2004 Athens 2796 (urine) , 709 (blood) Furosemide-1 (Weight Lifting) Clenbuterol-2 (Track and Field) Etamivan- 1 (Rowing) Heptaminol 1 (Cycling ) Cathine-1 (Boxing)

M ethyltestosterone-1 (W eight Lifting) Stanazolol-3 (Track and Field, Wrestling) Oxandrolone-1 (Weight Lifting) Testosterone 1 (Weight Lifting) Control refusal or manipulation5 (Track and Field, W eig ht L ifting) BIBLIOGRAFIA Houlihan B. (2002). Dying to win. Council of Europe, Strasbourg. Wilson W., Derse E. (2001). Doping in elite sport. The politics of drugs in the Olympic movement. Human Kinetics, Champaign, Illinois. Bahrke M.S., Yesalis Ch.E. (2002). Performance-enhancing substances in sport and exercise. Human Kinetics, Champaigne, Illinois. Silber M. (1996). Pharmacology and sport; Sport pharmacology in the Soviet Union.(unpublished). Delbeke F.T. (2000). From amanita muscaria to somatotropine: the doping story. Biology of Sport, V17 (2), 72 76. Rewerski W., K Nazar (ed.). (1995). Doping. PZWL, Warszawa