INFIINTAREA CULTURILOR DE LEGUME SI LUCRARILE DE INGRIJIRE CE SE APLICA ACESTORA

PREGATIREA TERENULUI
Lucrarile de pregatire a terenului sunt asemanatoare celor efectuate la culturile de camp, fiind executate in general cu aceleasi mijloace tehnice. Lucrarile speciale de pregatire a terenului pentru cultura legumelor se refera mai ales la controlul si rectificarea retelei canalelor de irigatie si lamodelarea terenului. In cadrul lucrarilor de pregatire a terenului in vederea semanatului si plantarii legumelor, lucrarile principale sunt mobilizarea in vederea nivelarii de intretinere, nivelarea, fertilizarea de baza, care se efectueaza toamna, cand se administreaza ingrasamintele organice si chimice greu solubile, aratura adanca de toamna la 28-32 cm. Primavara se aplica ingrasaminte chimice cu azot, erbicidarea, deschiderea rigolelor pentru udare si modelarea terenului. Nivelarea terenului este o lucrare de baza, fara de care nu este posibila aplicarea unei tehnologii complete in legumicultura. Lucrarile de nivelare se impart in doua categorii: nivelarea de baza si nivelarea de intretinere. Nivelarea de baza se executa o singura data pe terenul unde se infiinteaza ferma legumicola si consta in efectuarea mai multor lucrari, folosindu-se utilaje terasiere. Nivelarea de exploatare se executa anual, imediat dupa defrisarea culturii premergatoare. Modelarea terenului se poate executa toamna, dar in mod frecvent se face primavara, cu o saptamana inaintea infiintarii culturii. Prin modelare se urmareste realizarea unui profil al

terenului care sa permita pe de o parte, irigarea culturilor de legume prin scurgerea apei prin rigole, iar pe de alta parte intrarea tractoarelor cu masinile si utilajele pentru executarea lucrarilor de semanat, plantat, intretinere, recoltare si transport.
.

SEMANATUL SI PLANTAREA LEGUMELOR

Semanatul legumelor in camp se efectueaza cu masini speciale. La speciile cu seminte mici, distribuirea corecta se poate realiza mai usor daca sunt amestecate cu diferite materiale: nisip, rumegus, pamant. Cantitatea de balast ce se foloseste poate ajunge pana la 5-6 parti pentru o parte samanta, in cazul cand sunt foarte mici (patrunjel, salata etc.). La speciile legumicole cu germinarea inceata se adauga seminte a unor plante cu germinare rapida (marar), pentru a constitui un indicator in vederea prasilei oarbe. Cantitatea de samanta folosita la unitatea de suprafata depinde de dimensiunile acesteia si de valoarea culturala. Epoca de semanat este variabila in functie de cerintele speciilor fata de temperatura, avand in vedere si timpul in care se prevede realizarea productiei. Adancimea de semanat se apreciaza dupa dimensiunile semintelor. Semintele mici (de salata, cimbru, patrunjel, ceapa, etc.) se seamana la 1-2 cm adancime, cele mijlocii (de ardei, spanac, castraveti etc.) la 2-3 cm, iar cele mari (de pepeni, mazare, fasole) la 3-5 cm. Semanatul se poate face in randuri echidistantate sau in benzi. In conditiile climatului din tara noastra, unele specii legumicole nu formeaza samanta (hreanul, usturoiul) sau inmultirea prin samanta este dificila si neeconomicoasa (cartoful). In astfel de cazuri inmultirea lor se face prin utilizarea unor parti vegetative, care puse in conditii de inradacinare asigura formarea noilor plante. Infiintarea culturilor legumicole pe calea plantarii rasadurilor este mai complexa, constituind principala veriga in

lantul tehnologic, care necesita forta de munca, tehnica speciala si timp. Epoca de plantare este determinata de cerintele speciei fata de factorii de vegetatie, precum si de perioada in care este planificata productia de legume, astfel: - primavara devreme, cand in sol se inregistreaza cca. 7oC se planteaza speciile legumicole cu cerinte scazute fata de caldura: salata, varza pentru cultura timpurie, etc.; - primavara mai tarziu, dupa ce a trecut pericolul brumelor, iar in sol temperaturile sunt de o 10-14 C, se planteaza: tomatele, ardeii, vinetele, castravetii timpurii, etc.; - la inceputul verii, se planteaza legumele care urmeaza a fi recoltate toamna: varza, conopida, etc.; - la sfarsitul verii, in luna august, se planteaza salata pentru toamna, iar in septembrieoctombrie salata pentru productie de primavara. Pregatirea rasadului in vederea plantarii consta in udarea acestuia cu cateva ore inainte de dislocare, imbaierea intr-o solutie de insectofungicide, asezarea in ladite si apoi transportul la locul de plantare. Plantarea rasadurilor se face manual sau mecanizat. Plantarea manuala se efectueaza cu plantatorul sau cu lingura de plantat in cazul cuburilor sau ghivecelor nutritive. Dupa ce lucrarea s-a incheiat pe o anumita suprafata, se efectueaza udatul culturii cu furtunul, prin aspersiune sau pe rigole. Plantatul mecanizat se face cu ajutorul masinii MPR-5, cu o productivitate de 0,8 ha/schimb. Concomitent cu plantatul se face si udatul la cuib, lucrare deosebit de importanta pentru realizarea prinderii rasadurilor.

FERTILIZAREA
Cerintele plantelor legumicole pentru elementele nutritive sunt determinate de specie, soi, varsta, sistemul radicular, starea de aprovizionare a solului, etc. Tinand seama de substantele extrase din sol, speciile legumicole pot fi incadrate in 4 grupe principale si anume: - specii care extrag o cantitate mare de elemente nutritive: varza, varza de Bruxelles, gulia, telina, etc.; - specii care extrag o cantitate mijlocie de elemente nutritive: tomate, ceapa, sparanghel,etc.; - specii care extrag o cantitate mica de elemente nutritive: salata, spanacul, etc; - specii care extrag o cantitate foarte mica de elemente nutritive: ridichile de luna si altele. Fertilizarea de baza se efectueaza toamna, dupa nivelarea de exploatare a terenului, spre sfarsitul lunii septembrie sau in lunaoctombrie. Se aplica gunoiul de grajd si partial ingrasamintele chimice cu fosfor si potasiu. Fertilizarea de primavara cu ingrasaminte chimice se face in general cu 1-2 saptamani inainte de semanat sau plantat, odata cu pregatirea pamintului germinativ. Fertilizarea in timpul vegetatiei se face cu ingr asaminte chimice administrate in mod obisnuit la suprafata solului, in sol ori in apa de irigare, in mai multe etape, in functie de specificul culturii. Pentru a asigura plantelor o crestere si o fructificare normala, trebuie ca in sol sa se mentina o umiditate corespunzatoare, care sa permita un consum de apa permanent, la nivelul cerintelor plantelor. In general, pentru culturile de legume, valoarea plafonului minim trebuie sa fie cuprinsa intre 50 si 80% din I.U.A. pe adancimea de 40-60 cm. De regula, in prima parte a anului, din aprilie pana in mai, udarile se pot administra la intervale de 1012 zile, cu norme de 300400 m3/ha in perioada calda, din mai si pana in

septembrie; la intervale de 4-10 zile, cu norme de 350-500 m3/ha, iar spre sfarsitul verii si toamna, in septembrie si octombrie, ele se dau din nou la intervale mai mari, 10-30 zile si cu norme de 400500 m3/ha. In practica legumicola se aplica irigarea prin aspersiune, irigarea prin scurgere la suprafata (pe brazde lungi si pe brazde scurte) si irigarea localizata (prin picurare, prin rampe perforate si subterana).

LUCRARI DE INGRIJIRE
Pe langa alegerea solului, pregatirea acestuia si utilizarea unui material semincer de calitate buna, productia depinde foarte mult de atentia cu care se ingrijesc plantele de camp, in sistem protejat sau fortat. Principalele lucrari de ingrijire care se aplica de la plantat sau semanat pana la recoltat sunt: Distrugerea crustei impiedica pierderea apei prin capilarele solului si favorizeaza rasarirea si cresterea plantelor. Crusta se formeaza frecvent pe terenurile cultivate cu legume datorita in primul rand udarilor repetate care se aplica, precum si a precipitatiilor. Distrugerea se poate face manual cu sapa, in gradini pe suprafete mici sau cu ajutorul masinilor, cum sunt cultivatoarele, etc. Prasitul cu unelte de mana sau cu masini agricole se aplica de mai multe ori in cursul perioadei de vegetatie, deoarece plantele cultivate sunt puternic concurate de catre buruieni in ce priveste apa, hrana, lumina. Erbicidarea in cadrul tehnologiilor actuale, buruienile se combat in cea mai mare parte pe cale chimica (plivit chimic) prin utilizarea unor erbicide selective. Raritul semanaturilor. Din motive de precautie si din lipsa unor semanatori precise, se administreaza de obicei o cantitate mai mare de samanta decat cea corespunzatoare numarului de plante necesare. In felul acesta se evita eventualele goluri din cultura. Raritul se aplica mai ales la legumele radacinoase si consta in smulgerea de pe randuri a unor plante, astfel incat sa se asigure distanta potrivita intre plantele ramase.

Musuroitul se aplica la unele specii de legume cu scopul de a favoriza formarea de radacini adventive: tomate, castraveti, varza, etc. La altele, prin musuroit se asigura etiolarea (inalbirea) partii comestibile, care in lipsa luminii devine mai frageda si mai placuta la gust: lastarii de sparanghel, cicoarea de Bruxelles, petiolii de telina, etc. Araritul si palisarea. Unele specii de legume, cum sunt tomatele cu crestere nedeterminata, castravetii cultivati in sere sau in culturi intensive, etc., nu se sustine singure. Ele au nevoie de araci din lemn sau spalieri de sarma, de care se paliseaza. Copilitul este lucrarea de eliminare a lastarilor secundari care se formeaza la subsuoara frunzelor de tomate si vinete, cu scopul de a obtine productii mai timpurii. Carnitul se aplica la tomate, castraveti si alte specii si consta in suprimarea varfurilor plantelor, pentru a opri cresterea in lungime. Ciupitul consta in scurtarea tulpinii sau ramificatiilor la unele plante, cum sunt castravetii, cu scopul de a se forma lastari secundari (tertiari), cunoscand ca pe acestia proportia de flori femele si apoi de fructe este mai mare. Tratarea cu biostimulatori. Printre masurile de dirijare a cresterii si fructificarii legumelor trebuie mentionate si cele care duc la accelerarea unor procese fiziologice cu ajutorul diferitelor factori fizici si chimici, cum sunt ultrasunelete, substantele stimulatoare de crestere (acidul 2,4 D, acidul naftoxiacetic, Tomafix, Tomaset, etc.). Tratarea cu biostimulatori da rezultate bune in primul rand la tomatele cultivate in sere, prevenind avortarea florilor provocata de insuficienta luminii. Aceasta se realizeaza prin stropirea plantelor sau introducerea florilor in solutii foarte slave din acesti stimulatori (10-15 mg/l). Efectul stimulator este si mai evident daca se aplica plantelor si polenizarea artificiala