Sofismele Paradigma argumentativ-structurala a sistematizarii sofismelor Sofismele tin de teoria argumentarii.

In domeniul practicii logice (diferite forme de interventie discursiva) se manifesta erorile de logica, limbaj, de normativitate, fie in mod intentionat, fie nu. Argumentele si tehnicile de argumentare constituie ingredientele indispensabile desfasurarii oricarei argumentari. Ele formeaza structura argumentarii. Nu putem derula o argumentare, adica nu putem aduce argumente cu ajutorul tehnicilor de argumentare, daca de ex. interlocutorii nu sunt de acord cu privire la teza argumentarii. Orice argumentare trebuie sa raspunda imperativului corectitudinii, corectitudinea fiind data de indeplinirea simultana a unor exigente legate de argumente, tehnicile de argumentare, conditiile argumentarii. Argumentele trebuie sa fie adevarateinformatia trebuie sa fie in concordanta cu starea de fapt la care se refera.(exemple) Tehnica de argumentare trebuie sa fie valida. Ea trebuie sa raspunda normelor de corectitudine a rationamentului. Daca argumentele aduse sunt adevarate, iar tehnica de argumentare este valida, atunci putem sustine cu toata certitudinea ca teza argumentarii este cea adevarata. Asigura conservarea si transmiterea adevarului de la argumente la teza. Conditiile argumentarii trebuie sa fie asumate si respecate de catre interlocutori. Exigentele privind conditiile argumentarii nu vizeaza norme de cognoscibilitate (adevarul), sau norme de eficentizare rationalitate, ci norme de eficentizare a argumentarii. La fiecare nivele: argumente, tehnici de argumentare, conditii ale argumentarii se pot instala disfunctii. Cand ele se instaleaza ca rezultat al intentionalitatii celui care argumenteaza apar sofismele. Avem 2 criterii dupa care se propune o sistematizare a sofismelor: criteriul surselor/cailor persuasiunii si criteriul domeniilor persuasiunii. Sofismele sunt erori ale actelor de argumentare. Tot ce propunem ca argument si in intra in sfera argumentelor aparente si a celor false se inscrie in spatiul erorilor (sofismelor). Ca eroare de argumentare, sofismul isi poate avea sursa in cele 3 elemente care constituie contextul de manifestare a argumentarii: -argument= interlocutorului i se propun drept temeiuri neadevaruri (prop. care au doar aparenta adevarului)

-tehnica de argumentare=mecanismele de intemeiere sunt incorecte (nevalide)-argumente aparente -conditiile argumentarii= pot aparea chiar daca argumentele sunt anunturi adevarate, iar tehnicile folosite ptr intemeierea tezei sunt corecte. Trebuie sa existe o anumita asemanare intre ceea ce e adevarat, ceea ce este corect si ceea ce e normal si ceea ca pare sa fie astfel. Aceasta asemanare vizeaza cele 3 surse de erori: argumente, tehnicile si conditiile. Sofismul este o eroare construita cu intentie- a determina convingerea (ptr interlocutor) si iluzia convingerii ptr cel ce argumenteaza) in legatura cu adevarul sau falsitatea unei anumite teze. Sofismul este o eroare intentionata de argumentare, determinata de aparenta adevarului unui argument, de aparenta corectitudinii unei tehnici de argumentare sau de aparenta respectarii conditiilor de argumentare prin care se obtine convingerea interlocutorului. Clasa S1= sofismele de argument induse prin actele de gandire Clasa S2= sofismele de tehinica argumentativa induse prin actele de gandire Clasa S3= sofismele de conditii ale argumentarii induse de actele de gandire. Clasa S4=sofismele de argument induse prin actele de limbaj. Clasa S5=sofismele de tehnica argumentativa induse prin actele de limbaj. Clasa S6=sofismele de conditii ale argumentarii induse prin actele de limbaj. Aplicatii: sofismul in practica argumentativa. Sofisme de argument induse de gandire Utilizarea argumentelor aparente cand se doreste inducerea unei anumite concluzii.

EROARE FRECVENTA-argumentul ad personam (in loc sa se combata teza, se aduce in discutie anumite calitati, fapte sau relatii ale persoanei care argumenteaza, aceasta neavand nimic de-a face cu teza in chestiune) Argumentul ad hominem circumstantial=ataci ideea unei persoane prin atacarea credibilitatii acesteia Personal=discreditezi o idee prin discreditarea persoanei care o sustine.
2

Gilles Gauthier-argumentarea periferica,prezenta cu deosebire in comunicarea politica. Comunicarea politica este terenul unei confruntari polemice intre actorii politici. Nu putem sa rupem complet anumite calitati sau situatii ale persoanei de actele pe care ea le savarseste sau de tezele pe care le sustine---o analogie intre fiinta pesoanei si finta ideii pe care o sustine. ARGUMENTUL AUTORITATII Woods si Walton: 5 conditii: 1) Autoritatea trebuie sa fie interpretata corect 2) O autoritate trebuie sa aiba in mod real o competenta specifica intr-un domeniu dat 3) Judecata expertului (autoritatii) care se invoca in argumentare trebuie sa apartina in mod real domeniului sau de competenta. 4) Trebuie sa se poata dispune de o proba directa 5) Este necesara o tehnica de consens ARGUMENTUM AD POPULUM- consta in a justifica ideea ca ceva este adevarat sau corect prin simplul fapt ca un numar mare de persoane afirma acest lucru, fara a exista ratiuni temeinice de a gandi ca persoanele respective nu pot sa se insele. Toti o fac, fa-o si tu!