Cuprins: 1.

Date generale despre apa
1.1 Structura moleculara a apei 1.2 Clasificarea surselor de apa potabila 1.3 Proprietatile apei potabile Proprietatile fizice ale apei Proprietatile organoleptice ale apei Proprietatile chimice ale apei 1.4 Continutul apei in natura

2. Apele uzate
2.1 Surse de poluare a apelor 2.1 Poluantii apelor

3. Parametrii apei potabile si ai apei uzate 4. Legislatia de mediu 5. Epurarea apelor uzate
5.1 Procese unitare pentru tratarea apelor uzate 5.1.1Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Flotatia Centrifugarea Filtrarea Separarea prin membrane Procese unitare care utilizeaza transferul intre faze 5.1.2 Procese chimice Neutralizarea Oxidarea si reducerea Precipitarea Coagularea si flocularea Schimb ionic 5.1.3 Procese biologice Procese aerobe Procese anaerobe 5.1.4 Dezinfectia 5.2 Metode si scheme de statii de epurare 5.2.1 Epurarea mecanica 5.2.2 Epurarea mecano-chimica 5.2. 3 Epurarea mecano-biologica

Capitolul I. Date generale despre apa

1.1

Structura moleculară a apei

Secole de-a randul apa a fost considerată ca fiind un element. In 1781, fizicianul englez H. Cavendish a arătat că apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen şi oxigen, cu ajutorul scanteii electrice. In 1783, Lavoisier a repetat experienţa, realizand pentru prima oară sinteza cantitativă a apei. S-a stabilit atunci că 2g de hidrogen se combină cu 16g oxigen pentru a da 18g apă. In 1805, Humboldt şi Gay-Lussac au arătat că apa este formată din două volume de hidrogen şi un volum de oxigen. Apa naturală (fig.2) constă din amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului:
18 16

O, 17O,

O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H (fig. 1).

Fig. 1.Izotopii hidrogenului

Fig.2. Molecula de apă Combinarea acestora generează 18 specii de molecule de apă.

Apa pură este intotdeauna un amestec de apă uşoară (H2O - formulă infiinţată de italianul Stanislau Cannizzarro) şi de cantităţi extrem de mici de apă grea (D2O) şi apă hipergrea (T2O). Apa este substanţa aparent cea mai comună şi totuşi ieşită din comun, prin caracterele fizico-chimice de excepţie, din care derivă proprietăţi unice. Apa se prezintă in natură sub trei forme: solidă (zăpada şi gheaţa), lichidă (apa chimic pură sau in soluţie), gazoasă (la diferite grade de presiune şi saturaţie). Schimbarea de fază a apei depinde esenţial de temperatură şi de presiune, dar şi de gradul de poluare a atmosferei. Figura 3 prezintă diferitele condiţii de temperatură şi presiune pentru cele trei stări de agregare ale apei, precum şi transformarea de fază.

Figura 3. Diagrama de fază a apei Tabelul 1. Proprietăţile fizice ale apei lichide
Stare de agregare lichid Incolor(in straturi groase este albastru) Inodor Insipid 00C 1000C Culoare Miros Gust Pt Pf Densitatea la 40C 1g/cm3 Conductibilitatea electrică izolator

moleculele de apă sunt orientate in cristalul de gheaţă dupa o schema tetraedrică. Reţeaua moleculară a apei in stare solidă (gheaţa) prezintă un numar aproape dublu de legături de hidrogen decat a apei in stare lichidă. destul de reduse si limitate. temperatura de 4 grade la care viaţă plantelor şi animalelor poate continua. Cand apa raurilor. Structura internă a gheţii explică unele anomalii ale apei: . inodora şi nu are gust. cristalul de gheaţă are o structură afanată (cu goluri). Fig. se micsoreaza an de an datorita poluarii apelor naturale. constituind un element indispensabil pentru inceperea si dezvoltarea oricarei activitati. Structura gheţii Din cauza acestei aşezări a moleculelor. stratul de la suprafaţă. 1.Apa curată este transparentă. apele mai adanci nu ingheaţă pană la fund. Deoarece cele doua covalenţe din apă au o anumită orientare (un unghi de 105°). In strat subţire este incolora. 4.densitatea gheţii mai mică decat a apei lichide. prin deversarea in ele a unor ape reziduale neepurate . fiind mai uşor ramane la suprafaţă şi ingheaţă aici. ci au. Rezervele de apa dulce.creşterea volumului prin solidificarea (ingheţarea) apei.2 Clasificarea surselor de apa potabila Apa joaca un rol important in activitatea social-economica. . Acest lucru este explicat de faptul ca cei doi atomi de hidrogen legaţi covalent de oxigen formează două legături de hidrogen cu moleculele vecine. sub stratul de gheaţă. iar in strat mai gros albastră. Fiind protejate de stratul de gheaţă. Anomalia densităţii apei are o mare influenţă asupra climei planetei şi a vieţii animalelor şi plantelor. a lacurilor şi a mărilor scade sub 4 grade.

sub forma de ploi si zapada. depinzand de anotimp. c) dupa pozitia stratului de apa. Apele minerale constituie un mijloc de tratament pentru diverse afectiuni interne. argila. se numesc ape minerale. Apele de izvor cu un continut mai mare de saruri dizolvate. Din punct de vedere al raspandirii apei in natura. din care nu lipsesc nici acidul carbonic. ca: polen de plante. intrucat iesirea lor la suprafata se datoreaza unor conditii geologice locale. hidrogen sulfurat. Apa de izvor contine dizolvate saruri minerale pana la 1 g/L. silice etc. de natura solului. Protectia calitatii apelor a devenit nu numai o masura de salubritate.3s. ci si un mijloc de crestere a gradului de reutilizare a apelor. fiind legata de compozitia rocilor minerale prin care a trecut. Apa subterana provine din infiltrarea apelor meteorice prin straturile permeabile ale pamantului. Apa meteorica provine prin evaporarea apelor de la suprafata pamantului si condensarea lor in paturile superioare ale atmosferei. dar sunt in cantitati insuficiente pentru alimentarea centrelor urbane. acumulandu-se in bazine sau rauri subterane. ape subterane si ape de suprafata. Gheata acopera temporar suprafata multor rauri si lacurisi mari in zone de coasta. Compozitia apelor de suprafata se caracterizeaza printr-o mare diversitate. b) dupa compozitia chimica. oxizi de azot si de sulf si compusi organici din atmosfera oraselor industriale. dioxid de carbon. De asemenea. Aceste ape de izvor prezinta calitati pe deplin satisfacatoare pentru o apa potabila. Apele subterane se clasifica dupa mai multe criterii: a) dupa gradul de mineralizare. conditiile climatice etc. compozitia ei variind in functie de natura straturilor subterane strabatute. Cu toate ca apa meteorica este cea mai pura. Compozitia apei subterane este foarte variata. deoarece cresterea cotei de utilizare a apelor depinde calitatile fizico-chimice si bacteriologice ale acestora. dar si in mod . devenite nesatisfacatoare. putem stabili urmatoarele categorii de ape: apa meteorica. Mari suprafete de pe pamant sunt acoperite sezonier sau permanent de zapada sau gheata [2. Apele de suprafata sunt alcatuite din apele raurilor. mai scumpe decat cele clasice. apa meteorica mai poate contine si o serie de suspensii antrenate de atmosfera. lacurilor. in drum spre pamant ea absoarbe. fluviilor. pe langa oxigen. marilor si oceanelor. ceea ce impune metode de epurare mai avansate. O categorie distincta de ape de suprafata sunt cele in stare solida. bacterii.sau insuficient epurate. Apele de izvor se incadreaza in categoria apelor subterane. A crescut simtitor numarul poluantilor.

transparenţa. cum sunt lacurile numite curent de acumulare sau respectiv canalele. formand ghetari continentali (de exemplu calota de gheata antarctica sau groenlandiana) sau banchize la suprafata marilor polare (banchiza arctica. densitatea. termometru cu rezistenţă). Temperatura unui corp este cu atat mai mare cu cat energia cinetică a particulelor sale este mai mare. mai multe corpuri au. in funcţie de tipul apei (de suprafaţă sau subterană). heliu) ) şi termometre cu rezistenţă ce conţin un conductor sau semiconductor a cărui rezistenţă variază cu temperatura. luminozitatea. 1. fie pe cea a unei mărimi caracteristice a unui alt corp aflat in contact cu primul (termometru de dilatatie. bazat pe variaţia unei marimi caracteristice unei anumite substanţe numită corp termometric. conductibilitatea electrică. Din multitudinea de ape naturale. După natura variaţiei există termometre cu dilataţie (cu lichid (mercur) sau cu gaz (aer. turbiditatea.permanent suprafete din muntii inalti (ghetari alpini) sau din zone polare. Valoarea sa este exprimată prin diferite scări termometrice.5s din care se desprind aisberguri ce se topesc lent si uneori sunt duse in deriva de curentii marini pana in zone calde. radioactivitatea ş. Termometrul este un instrument pentru măsurarea temperaturii corpurilor cu care este pus in contact. culoarea. In cazul apelor de suprafaţă temperatura depinde . a. căldura specifică. după un timp. Aceste metode se bazează fie pe variaţia cu temperatura a unei mărimi caracteristice corpului respectiv (de exemplu strălucire). omul a intervenit asupra unora care le denumim modificate antropic (de obicei rauri care au fost regularizate) si chiar a creat el ape statatoare sau curgatoare artificiale. Temperatura este o mărime fizică scalară prin care se apreciază starea de incălzire a unui sistem fizic. Ea este influenţată de regimul termic al aerului. hidrogen. Termometria este ştiinţa care se ocupă cu metodele de determinare a temperaturii corpurilor.. aceeaşi temperatură. Puse in contact. Cele organoleptice (la a căror determinare se utilizează simţurile) sunt reprezentate prin gust şi miros. dependent la randul său de latitudine şi altitudine.3 Proprietăţile apei Proprietatile fizice ale apei Principalele proprietăţi fizice ale apei sunt: temperatura. Temperatura apelor naturale variază in spaţiu şi timp.a. cele din jurul continentului antarctic) [4.

apa este considerată tulbure. la latitudini medii.20 m. Dacă acest fir nu mai poate fi observat până la adâncimea de 1. pentru determinarea transparenţei se utilizează discul lui Secchi. de 8-10°C. de prezenţa vegetaţiei acvatice etc. firul de platină cu diametrul de 1 mm şi 25 mm lungime. fiind egală cu temperatura medie a aerului din regiunea respectivă. Luminozitatea este cantitatea de radiaţie solară.şi de adancimea şi dinamica lor. la 20-30 m in Europa Centrală şi la cca. b. iar în cel al apelor subterane. Gradul de transparenţă este indicat de grosimea stratului de apă (în m sau cm) prin care se pot distinge contururile unui obiect. ce cade pe o anumită suprafaţă terestră în decursul unei perioade de timp. Astfel. . de la 5-6 m in regiunea ecuatorială. in timp ce la apele subterane. fiind un factor determinant. 100 m in Siberia. Apele curgătoare au temperaturi ce oscilează intre 0°C iarna şi 25-26°C vara (la latitudini medii). temperatura apelor aflate la 10-30 m sub nivelul terestru este relativ constantă. fixat la capătul unui cablu de 1. unde temperatura este constantă. In cazul lacurilor. c). de natura substratului. indeosebi la cele cu adancimi mari. S-a constatat că influenţa oscilaţiilor termice ale aerului se resimte in interiorul scoarţei pană la nivelul zonei neutre (izotermice). Un alt instrument ce poate permite stabilirea transparenţei este fluoroscopul. Adancimile acestei zone sunt variabile. În cazul apelor superficiale. Unitatea de măsură a luminozităţii este luxul.20 m. in afară de variaţiile termice lunare se remarcă şi oscilaţii pe verticală. Transparenţa depinde de cantitatea şi dimensiunile substanţelor minerale şi organice în suspensie. un rol important revine adancimii la care acestea sunt situate. Sub zona neutră temperatura creşte in medie cu 1°C la 33 m (treapta geotermică normală). Temperatura apei are o mare importanţă in dezvoltarea biocenozelor.

Măsurarea turbidităţii este un mod rapid de a şti cand. . luxul este unitatea de măsură a efectului de iluminare a suprafeţelor. care efectuează determinări fotoelectrice. Un lux reprezintă iluminarea unei suprafeţe cu aria de un metru pătrat.01 lx pentru o noapte cu lună plină şi in jurul a 100000 lx in mijlocul unei zile insorite de vară. turbiditatea este relevantă din trei motive: -Estetice: orice apă potabilă turbidă produce consumatorului reacţie imediată.Altfel spus. cu o construcţie asemanătoare fotometrului. -De filtrabilitate: o dată cu creşterea turbidităţii creşte dificultatea fitrării şi costurile acesteia. cum ar fi: tratarea apelor potabile. d)Turbiditatea se dovedeşte a fi un parametru hotărator in multiple aplicaţii. Figura 5. 1lx = lm m2 In natură luminozitatea variază in jurul a 0. care primeşte un flux luminos uniform repartizat de un lumen. Luxmetrul este un instrument pentru măsurarea iluminării. In cazul apei potabile. cum şi de ce trebuie tratată o apă in conformitate cu specificaţiile cerute. Pentru măsurarea intensităţii luminoase a apei se va folosi luxmetrul de laborator. a apelor reziduale sau a lichidelor in diverse faze ale proceselor de fabricaţie. Luxmetru de laborator Luxmetrele pentru măsurători in aer şi apă sunt prevăzute cu un cap de măsurare montat prin intermediul unui cablu lung de 10 m.

ca fiind proprietatea fizică ce se manifestă prin reducerea transparenţei apei şi este cauzată de prezenţa in apă a substanţelor minerale şi organice in suspensie. precum şi a gazelor. Pentru a măsura turbiditatea este necesar să măsurăm lumina care traversează lichidul. unde: FTU (formazine turbidity units . Ca unitate de măsură.(difuzia luminii reprezintă fenomenul de imprăştiere a luminii datorat neomogenităţilor mediului. La apele curgătoare turbiditatea reprezintă cantitatea de aluviuni in susupensie. incepand cu anul 1975. turbiditatea este un parametru sumant.5 ppm SiO2. Din punct de vedere ştiintific. Turbidimetria este procedeul fizic de măsurare a turbidităţii. de asemenea turbiditatea apei. sau mg / l ) şi se determină prin analiza apei. Putem defini turbiditatea. Unitatea de măsură a fost denumită TE/F.-De dezinfecţie: O valoare mare a turbidităţii este un indicator al prezenţei materiei organice şi a microorganismelor in apă. lichid sau solid). 1 (NTU) = 7. Turbidimetria si nefelometria reprezintă aplicaţii analitice ale fenomenelor asociate difuziei luminii – fig. Următoarele unităţi de măsură sunt identice: FTU=NTU=TE/F. talia şi compoziţia particulelor influenţează.unităţi de turbiditate . Cu cat particulele sunt mai numeroase cu atat turbiditatea creşte.unităţi de turbiditate nefelometrice. Măsurarea turbidităţii Aprecierea turbidităţii se poate realiza prin comparaţii cu soluţii etalon in scara silicei. In cazul parametrului turbiditate acestea sunt substanţele sau elementele chimice sub formă nedizolvată.formazină). absorb şi difuzează lumina incidentă. nămolul. indiferent dacă acesta este gazos. Forma. conţinute in lichidul măsurat. Suspensiile solide din lichide. cum ar fi algele. Unităţi de măsură ale turbidităţii Turbiditatea se exprimă in mg/l sau grade de turbiditate.1. . existentă intr-un volum de apă ( g / m3 . a fost introdusă suspensia-formazin. care indică existenţa unui număr necunoscut de substanţe diferite. care duce la creşterea cantităţii de clor sau de ozon necesară dezinfecţiei surselor de apă potabilă studiate. preluată din standardul american de măsurare a turbidităţii. unităţi cunoscute şi sub denumirea de NTU . Astfel de determinări pot fi făcute cu ajutorul dispozitivelor automate (turbidimetre) şi al celulelor fotoelectrice. microbii sau alte particule.

cu xenon. Tubidimetria este o tehnică nefelometrică in care unghiul de observaţie θ. putem scrie. heterogen (sistem coloidal). Ia .Reprezentarea schematică a principiului de măsurare a tubidităţii Astfel. Pentru aceste determinări pot fi folosite spectrofotometrele din domeniul vizibil sau instrumente specializate denumite turbidimetre. la trecerea luminii printr-un mediu dispers. Locul măsurării turbidităţii: Măsurarea turbidităţii se face in funcţie de situaţia reală. este zero – adică măsurarea se face in lumină transmisă. Se pot utiliza ca surse luminoase lămpi cu filament din wolfram. Deşi ambele categorii de materiale contribuie la atenuarea intensităţii razei incidente. numai particulele in suspensie provoacă difuzia luminii. ţinand cont de difuzia şi absorbţia luminii: Io = Ia + Id + I (1) unde s-a notat cu Io . Unele aparate utilizează tuburi bazate pe descărcări in gaze.intensitatea luminii transmise. dar acestea consumă o cantitate mare de energie. Prin utilizarea unui chopper aceste surse pot fi intermitente reducand energia consumată.intensitatea luminii absorbite. care au o durată de viaţă mai mare. . Aceste surse luminoase au fost inlocuite cu fotodiodele.intensitatea luminii incidente. Aceste instrumente permit să se facă o distincţie intre lumina absorbită de materialele dizolvate in apă şi particulele in suspensie. consum mai redus de energie şi sunt mai stabile. Id -intensitatea luminii difuzate şi I . Există modele de aparate care combină sistemul de difuzie laterală (90°) cu transmiterea directă a luminii. dacă neglijăm lumina reflectată.Figura 6 .

care la randul lor. Nivelul nămolului poate fi determinat cu ajutorul măsurării turbidităţii prin introducerea unei sonde speciale de turbiditate in apa de nămol. pentru ca procesul ulterior de filtrare să nu fie ingreunat. sau de blocare prematură a filtrelor. prin observarea procesului de demarare a filtrului. Prin instalarea unui turbidimetru la ieşirea unei camere de filtrare. . . In acest regim de măsurare este necesară utilizarea unui turbidimetru cu un dispozitiv de autocurăţare a ferestrei de măsură. nămoluri şi componente de argilă in rezervorul de apă. In aceste cazuri.Turbiditatea apei potabile se poate măsura: . In aceste locuri. prin ploi puternice sau inundaţii pot fi aduse nisipuri. se poate controla. foarte simplu. Valoarea adancimii de introducere a sondei se poate citi pe cablul de măsurare a sondei. prin care se imbunătăţeşte filtrarea iniţială. In practică s-a dovedit că o aceasta se poate economisi o cantitate apreciabilă de apă de respălare.In laboratorul uzinei de apă. . vor perturba in mod considerabil procesul de preparare a apei. . . Se măsoară turbiditatea in punctele de control a staţiilor de decantare a apelor reziduale cat şi in fluvii. Prin măsurarea turbidităţii se poate descoperi nemijlocit şi urgent un proces perturbat de sedimentare.In cadrul instalaţiilor de folosire a apelor din fantani.In cadrul reglării şi supravegherii proceselor de sedimentare sau filtrare in cazul instalaţiilor de purificare a apelor. pană cand valoarea turbidităţii se schimbă brusc. efectul procesului de respălare a filtrelor.In cadrul barajelor lacurilor de acumulare a apei.In cadrul filtrelor. măsurarea turbidităţii nu este de folos. O măsurare precisă a turbidităţii este inevitabilă dacă se urmăreşte livrarea unei ape de calitate ridicată. Prin aceasta se formeaza o turtă de filtrare nouă. prin măsurarea turbidităţii se poate concluziona asupra conţinutului de materii solide. Măsurarea turbidităţii apei la staţiile de epurare In cadrul pre-epurării. dacă procesul de respălare se opreşte la o turbiditate de 20 FNU. In faza regimului nămolului activat. anumite valori limită nu ar trebui depăşite. Evitarea deversării nămolului la gura de scurgere a decantorului este pe deplin asigurată prin folosirea unei sonde ieftine (fără pompă) de turbiditate cu autocurăţarea ferestrei de măsură.

Alte domenii de aplicaţie a măsurării turbidităţii ar fi la: alimentarea cu apă a cazanelor. filtru cu rame. apa este din punct de vedere statistic un amestec de 30% trimer (avand ρ =9080 kg/m3) 70% dimer (avand ρ =10500 kg/m3). realizand un strat protector sub care viaţa poate continua. circuitele de răcire cu apă. scăderea densităţii la ingheţ produce fisurarea stancii in care s-a infiltrat apa. filtru sub presiune. industria zahărului (de exemplu in timpul procesului de preparare a sucului subţire şi gros). in schimb congelarea ţesuturilor vii produce lezarea lor prin expansiune. Exemplu: La presiunea de 1 atm (101325 Pa) şi temperatura de 4 oC (277. in funcţie de temperatură.99987 g/cm3 la 1g/cm3. f. bazine de inot. această temperatură să permită existenţa vieţii bentonice. Producerea densităţii maxime la 4°C face ca pe fundul celor mai adanci unităţi acvatice. gheaţa are o densitate inferioară (ρ =9100 kg/m3). Conductivitatea electrică exprimă capacitatea apei de a conduce curentul electric. deschizand calea pentru rădăcinile plantelor.5/cm).99707 g/cm3.densitatea maximă a apei. Densitatea maximă a apei este de 1 g/cm3. In diverse procese tehnologice specifice unor industrii: industria berii. e. Ea are valoarea inversă rezistenţei electrice şi se exprimă in mho (ortografia inversă a unităţii de măsură a rezistenţei . filtru cu membrană. Densitatea apei exprimă raportul dintre masă şi volum şi este direct influenţată de temperatura pe care o are apa. Intre 0°C şi 4°C. Prezenţa punţilor de hidrogen produce in apa lichidă asociaţii moleculare de tip polimeric (H2O)n. Aparate de măsurare a turbidităţii pot fi instalate la controlul filtrării la următoarele tipuri de filtre: filtru cu cameră. De asemenea. densitatea creşte de la 0. rezultand o densitate de ρ =104 kg/m3 . filtru cu vid si filtru de bandă. In schimb. Ea se atinge la temperatura de 4°C şi presiunea de o atmosferă. producerea vinului şi a alcoolului. industria galvanică. după care scade.ohm) sau μxmho.Măsurarea turbidităţii in industrie In industrie sunt necesare controlul şi supravegherea diverselor procese de filtrare. echivalent unui μxmho. Se mai poate exprima in Siemens (S). Variaţia neliniară a densităţii. . echivalent unui mho sau in micro-Siemens pe cm (μ0. ajungand la temperatura de 25°C la 0. etc.15 K). motiv pentru care ea se formează şi pluteşte la suprafaţa apei.

25 μmho. şi măsurand conductanţei G cu ajutorul punţii. Celula de măsurare este compusă dintr-un cilindru deschis. apa pură are o conductivitate de 0. Conductivitatea. In procedeul bazat pe etalonarea lanţului de măsurare este necesar să dispunem de un set de soluţii etalon cu conductivităţi k cunoscute şi de posibilitatea unor reglaje de zero şi de pantă la punte la afişaj.55000 μmho. prin disiparea căldurii. pe baza valorilor soluţiilor etalon. Prin aceste reglaje. g). este puternic influenţată de concentraţia substanţelor. precum şi de ISO 7888-1983. Măsurarea conductivităţii apei este reglementată de STAS 7722-84. Datorită variaţiei importante a conductivităţii cu temperatura. pentru a decide asupra calităţii apei. De aceea. aparatul este pus să afişeze direct valori ale conductivităţii.Conductivitatea electrică este direct dependentă de temperatura apei şi gradul de mineralizare. Pentru determinarea conductivităţii echipamentul este format in principiudintr-un montaj de tipul unei punţi echilibrate sau neechilibrate. transpiraţia este un mecanism foarte eficient de termoreglare. cunoscand constanta celulei de măsurare K [m -1s sau [cm-1 s. Pentru determinarea conductivităţii există două procedee: primul pe baza măsurării directe a conductanţei G şi pe baza folosirii constantei celulei de măsurare şi al doilea pe baza etalonării lanţului direct in unităţi de conductanţă cu soluţii etalon. din relaţia k = GK se obţine conductivitatea k. toate rezultatele trebuie aduse la aceeaşi temperatură de referinţă. spre deosebire de cea cu un conţinut ridicat in săruri. intre 30 şi 200 μmho. Pe baza valorilor conductivităţii se apreciază gradul de mineralizare cu relaţia Gradul de mineralizare [mg/ls= C x Conductivitatea [μS/cms unde coeficientul C are valorile orientative. fiind folosită astfel ca indicator al gradului de mineralizare a apei. . in timp ce apele oceanice au conductivităţi electrice de 45000 . de natura ionilor şi de viscozitatea soluţiei. o celulă de măsurare şi un traductor de temperatură. Astfel.Căldura latentă specifică de vaporizare a apei are o valoare ridicată (1940 kcal/ mol).055 . apa freatică potabilă. In primul procedeu. Ansamblul se etalonează direct in unităţi de rezistenţă sau de conductivitate la temperatura de referinţă. Conductivitatea electrică se măsoară cu ajutorul conductivimetrelor. depinde de concentraţia in ioni. in cazul soluţiilor apoase. Apa pură este slab conducătoare de electricitate. conţinand electrozi de platină lucioşi şi platinaţi.

explicand caracterul de emulsionant şi excelent solvent. apa din ţesuturi amortizează şocurile termice. a clorurilor o culoare . De obicei sunt considerate radioactive şi folosite ca ape curative cele a căror radioactivitate depăşeşte 3.4 m3 de aer. Radioactivitatea apelor este determinată de contactul pe care il are apa in scurgerea sa peste roci radioactive. Ca termini de definire a culorii se folosesc: incoloră.h) Căldura specifică (c) are o valoare ridicată (1 cal / g x grd).7x 10-3 N/m. apa devine insă un bun cunductor electric. Substanţele humice dau apei culoarea gălbuie pană la cafenie. clorofilă din frunze. coeficientul de tensiune superficială fiind s =72. dar şi biochimic. Existenţa unei culori se datoreşte unor substanţe dizolvate (oxizi fenici. prevenind astfel degerăturile şi arsurile. i)Conductibilitatea termică a apei este ridicată in comparaţie cu a altor lichide. Aceasta ii conferă proprietăţi capilare bune. prezenţa unor cantităţi mari de săruri acide de fier. Din punct de vedere al habitatului. Radioactivitatea se exprimă in unităţi Mache (UM) sau “emane”. pentru fixarea substratului la suprafaţa moleculelor enzimatice. ceea ce permite uniformizarea temperaturii şi disiparea căldurii excesive de provenienţă exo. k)Rezistivitatea electrică ridicată (permitivitatea = constanta dielectrică este e = 80 la 20 oC) face ca apa să fie un dielectric perfect. intinderile de apă au caracter moderator pentru temperatura ambiantă: Răcirea cu 1oC a 1 m3 de apă poate incălzi cu 1oC 3222. cafenie. slab gălbuie. In stare impură (săruri solvite). gălbuie. lăptoasă.001 unităţi electrostatice: 1UM=3. polaritatea inaltă a moleculei ii permite legarea de ioni (iar punţile de hidrogen de substanţel nepolare). o culoare verde gălbuie. De aceea.6 “emane”=10-3unităţi electrostatice. albastră. j)Tensiunea superficială a apei este foarte mare comparativ cu masa ei moleculară.87 D la 20oC. Astfel. Cand stratul de apă depăşeşte 6cm grosime are un aspect albăstrui. m). importante in circulaţia in organismele vii.sau endogenă dintr-o anume regiune a organismului. preluand sau cedand căldură cu modificări relativ reduse ale temperaturii.5UM/l. acizi humici). Proprietăţile organoleptice ale apei Culoarea apei. l)Momentul de dipol al moleculei de apă este m =1. O unitate Mache reprezintă concentraţia de radium la 1l de apă care generează un curent de saturaţie egal cu 0. In strat subţire apa este incoloră. compuşi ai manganului.

cu gust nedefinit. Mg. de putrefacţie şi se poate datora unor substanţe organice in descompunere sau microorganismelor vii(alge. cu unele săruri. Se apreciază prin caracteristicile: lipseşte. sodiu reacţionează violent cu apa. Ex: piatra acră.sălciu (ape sărace in săruri minerale ). CO2).plăcut( cand apa conţine cantităţi reduse de Ca. etc).sărat (datorat unei mari concentraţii de NaCl). . cu formare de hidroxid şi degajare de hidrogen. protozoare. calciu. industriale (fenoli.. crezoli. Na + H2O = NaOH + 1/2H2 Magneziul reacţionează cu apa la cald sau in stare de vapori: Mg + 2H2O = Mg(OH)2 + H2 Aluminiul este atacat de apă numai dacă este curăţat de stratul protector de oxid: 2Al + 6H2O = 2Al(OH)3 + 3H2 Fierul inroşit reacţionează cu apa in stare de vapori şi formează oxid feroferic (oxid al Fe II şi Fe III): 3Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2 . . .) sau prezenţei unor substanţe chimice provenite din ape uzate. Gustul apei este datorat substanţelor dizolvate in apă şi se defineşte ca: . Mirosul apei se determină pentru apă nefiartă.sulfat dublu de aluminium şi potasiu).albăstruie. .neplăcut (concentraţii mari de substanţe dizolvate ). Ea poate fi descompusă la peste 10000C sau cu ajutorul curentului electric: 2H2O = 2H2+ O2 Din punct de vedere chimic apa este foarte reactivă. Proprietăţile chimice ale apei Experimental s-a demonstrat că apa este o combinaţie chimică foarte stabilă. . Acţiunea apei asupra metalelor Metalele: potasiu. la rece. stătut. Ea reacţionează in anumite condiţii cu metalele.dulceag (determinat de prezenţa unor mari cantităţi de substanţe organice). . oxizii bazici. oxizii acizi.acru (datorat alaunilor / alaun = sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent. . Stabilirea culorii se face prin comparaţie cu o scară calorimetrică etalon alcătuită din clorură de platină şi cobalt intr-o anumită proporţie. nemetalele.amar (in prezenţa MgSO4).

Proprietăţi ale apei de importanţă practică sunt şi duritatea. reacţie puternic exotermă. La dizolvarea dioxidului de sulf in apă are loc şi o reacţie chimică din care rezultă o soluţie acidă. turbiditatea. baza sistemului pH. in ioni H+ şi OH-. simetric. mirosul. SO2 + H2O = H2SO3 Reacţia cu carbidul sau carbura de calciu la CaC2 duce la formarea acetilenei. aurul. argintul nu sunt atacate de apă sau de vaporii acestuia. ea este un bun mediu de reacţie şi. amortizează tendinţele de modificare a pH-ului. radioactivitatea etc. mercurul. CaO + H2O = Ca(OH)2 + Q Hidroxidul de calciu obţinut este relativ puţin solubil in apă şi de aceea la stingerea varului se obţine aşa-zisul lapte de var. prin caracterul amfoter. Acţiunea apei asupra nemetalelor Clorul in reacţie cu apa formează apa de clor: Cl2 + H2O = HCl + HClO HClO = HCl + [Os Trecand un curent de vapori de apă peste cocs(carbon) la temperatura de cel puţin 10000C se formează un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen. Reacţia are importanţă industrială: C + H2O = CO + H2 Acţiunea apei asupra oxizilor Apa reacţionează cu oxizii metalici solubili cu formare de hidroxizi. fiind pe ansamblu neutră. Una dintre reacţiile cu importanţă practică o constituie stingerea varului.Plumbul. Ea este chiar element de referinţă. care reprezintă o suspensie finăde Ca(OH)2 intro soluţie saturată de hidroxid de calciu. Unele metale se corodează in prezenţa apei. Astfel. denumit gaz de apă. substanţă organică utilizată la sudarea şi tăierea metalelor in suflătorul oxiacetilenic: CaC2 + 2H2O = C2H2 + Ca(OH)2 + Q Neutralitatea electrochimică. cuprul. Atacul este mai puternic in prezenţa oxigenului şi a dioxidului de carbon. Aciditatea este capacitatea unor substanţe din compoziţia apei de a lega o cantitate echivalentă de bază tare. gustul. culoarea. acid sulfuros. Aciditatea este condiţionată de prezenţa in apă a anionilor . alcalinitatea. dar in procent foarte redus. Apa disociază spontan.

In multe procese de producţie se folosesc soluţii de apă din diferite substanţe care au o reacţie neutră. Pentru apa pură şi pentru soluţiile neutre la temperatura de 25oC. iar fH este coeficientul lor de activitate. Hartiile indicatoare sunt nişte faşii de hartie de filtru imbibate cu un indicator oarecare. in funcţie de metoda de măsurare. Aciditatea se exprimă prin pH. iar valorile 7-14 corespund solutiilor bazice. dar la indemana tuturor. notat pH. In afara de indicatorii obişnuiţi. . indeosebi ai metalelor grele. Prin definitie. valorile 1-7 corespund soluţiilor acide. O metodă mai puţin precisă.care sunt echilibraţi cu ioni de hidrogen. care se folosesc individual. s-a căzut de acord ca noţiunea de pH să fie definită pur experimental. Noţiunea de pH a fost introdusă de Sorensen in anul 1909 sub denumirea de exponent de hidrogen. in funcţie de domenuil pH-ului urmărit. Indicatorii sunt substanţe care işi schimbă culoarea după valoarea pH-ului soluţiei cu care vin in contact. care reprezintă inversul ionilor de hidrogen. Gama uzuală de valori pentru pH este 1-14. Datorită unor inconveniente de ordin experimental al metodelor de determinare al pH-ului. Gradul de aciditate sau alcalinitate a acestor soluţii se caracterizează prin mărimea curentului numit indicator de concentraţie activă a ionilor de hidrogen. O soluţie acidă sau bazică se poate recunoaşte cu ajutorul indicatorilor. acidă sau alcalină. potenţialul de hidrogen sau pH-ul este logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei sau activităţii ionilor de hidrogen intr-o soluţie: pH= -log CH+ unde CH+ este activitatea ionilor de hidrogen: CH+= H+ fH H+ fiind concentratia ionilor de hidrogen exprimată in moli/litru. in industrie se mai folosesc soluţii sau hartii indicatoare de pH universale. este determinarea cu ajutorul hartiilor indicatoare. Gradul de aciditate sau alcalinitate reprezintă unul dintre indicii cei mai importanţi ai soluţiilor ce intervin in procesele de fabricaţie cu caracter chimic. pH= 7. cu cationii bazelor slabe. măsura sa fiind dată de concentraţia ionilor de hidrogen. o substanţă care la o anumită valoare de pH este capabilă să-şi schimbe culoarea.

Reactivii folositi la prepararea solutiilor tampon trebuie sa fie foarte puri si stabili. Aceste săruri pot fi: carbonaţi. sulfaţi. Indicatorii se introduc in soluţia al cărei pH trebuie determinat sau se imbibă o hartie de filtru care se pune in contact cu apa de analizat.Cand se doreşte să se neutralizeze un acid se adaugă turnesol. Principiul constructiv al unui pH-metru este redat in urmatoarea schema. Valoarea pH-ului unei ape serveşte la: · aprecierea insuşirilor sale corosive. Aciditatea sau alcalinitatea apei considerată in funcţie de valoarea pH-ului se prezintă astfel: · pH<7 apă acidă. soluţia capata culoarea roşie (devine bază). · reglarea condiţiilor optime de desfăşurare a proceselor de epurare biologică. Acizii transformă hartia albastră in roşu. Pentru a se face acordul intre electrozi si pH-metru este necesara o calibrare. semnalul de intrare al amplificatorului si circuitul convertorului trebuie sa indeplineasca anumite cerinte. In acest scop trebuie folosita o solutie cu un pH cunoscut exact. etc. · pH=7 apă neutră. · supravegherea calităţii apelor naturale impotriva murdăriri. valorile pH-ului sa fie bine stabile. iar bazele pe cea roşie in albastru (soluţiile neutre nu işi schimbă culoarea). Pentru a obtine o masurare corecta. cloruri. . iar mai apoi culoarea se va transforma in violet (soluţia devine neutră). pH>7 apa alcalină. O altă metodă constă in determinarea pH-ului cu ajutorul pH-metrului. a căror culoare se schimbă in funcţie de concentraţia ionilor de hidrogen. Hartia indicatoare este folosită şi in laboratoare pentru a determina acizii şi bazele. iar potentialul joncţiunii lichide trebuie sa fie de acelaşi ordin de mărime cu cel al soluţiei de determinat. · stabilirea dozelor de neutralizanţi. Astfel de solutii se numesc solutii tampon. Un pHmetru masoara diferenta de potential intre doi electrozi (in mV) si apoi converteste in unitati de pH. Determinarea valorii pH-ului se realizează cu ajutorul unor indicatori de pH. Duritatea apei este o caracteristică determinată de conţinutul de săruri de Ca şi Mg aflate in soluţie.Vopseaua care coloreaza aceste hartii se numeste “litmus” şi provine de la plantele numite licheni.

Mg2+) constituie un neajuns deoarece.) şi anioni (Cl . Se exprimă in grame la litru (g/l). HCO3 . putem scrie: ρS ( kg/m3 ) = ρ0 + A·S + B·S3/2 + C·S2 . Duritatea apei este dată de suma ionilor de calciu şi magneziu prezenţi in apă.K+. Dacă notăm S .42mg MgO la un litru de apă.ape semidure 8o-12o. Duritatea totală (DT) se compune din duritatea temporală (Dt) şi duritatea permanentă (Dp).ape dure 18o-30o.9 grade franceze=1. carbonaţii acizi descompunandu-se in compuşi greu solubili.Apa naturală folosită in industrie conţine săruri provenite din rocile cu care apa vine in contact.temperatura in [ 0C s. lacustre). in anumite condiţii de concentraţie şi temperatură.H+. oceanice. etc). . existand cationi (Ca2+.Al3+. . In practică se folosesc formule aproximative de determinare a salinităţii. In soluţie. Duritatea permanentă este dată de sărurile de calciu şi magneziu stabile termic: sulfaţi. După gradele de duritate apele se caracterizează astfel: . etc.ape moi 4-8o. Salinitatea reprezintă conţinutul in săruri al unei ape (marine. . CO32 . Un grad german corespunde la 10mgCaO/l de apă. Pentru alimentarea cu apă potabilă duritatea nu trebuie să depăşească 12o. T .etc. Ea dispare la fierberea apei. conduc la compuşi greu solubili care iau parte la formarea nămolurilor şi a pietrei de cazan. engleze) care variază in timp şi spaţiu in funcţie de acţiunea de dizolvare a apelor asupra rocilor.ape foarte dure peste 30o. Un grad de duritate reprezintă 10mg CaO sau 1. cloruri. .Mg2+. SO42 ..salinitatea in [g/kgs . carbonaţi. Duritatea se exprimă in grade de duritate (germane. 1grad german=17.25 grade engleze. aceste săruri sunt dissociate electrolitic.ape destul de dure 12o-18o. O metodă de determinare a salinităţii unei probe de apă este determinarea conductivităţii acesteia deoarece intre aceşti 2 parametri există o stransă legătură. franceze. Na+. Prezenţa unora din aceştia (in special a Ca2+. DT =Dt +Dp (1) Duritatea temporală este dată de carbonaţii acizi de calciu şi magneziudin apă.ape foarte moi 0o-4o. .Fe3+.

6438·10-5 T2 . Reziduul fix fix (reziduu sec. Conţinutul apei in natură Apa lichidă din natură nu este niciodata pură. A = 8. in apa din natură putem găsi: .0227 · 10-4 · T .2467·10-7·T3 + 5.6546 · 10-6 · T2 C = 4. Diferenţa intre reziduul la evaporare şi reziduul al calcinare reprezintă conţinutul in susbstanţe organice dizolvate. fiindcă ea dizolvă o parte din substanţele solide şi gazoase cu care vine in contact.unde: ρS [ kg/m3 s densitatea soluţiei.0899 ·10-3 T + 7. Fig.8. Schema de obţinere a rezidului fix 1. Astfel.8314 ·10-4 .3675 ·10-9· T4 B = -5. Cea mai curată apă este apa de ploaie sau provenită din topirea zăpezii.24493·10-1 . Prin calcinarea reziduului sec la temperatura de 600 °C se obţine reziduul la calcinare care exprimă conţinutul de substanţe minerale dizolvate in apă. 7). numit şi pierderea la calcinare.724 · 10-3 + 1.4.1. 7. El corespunde substanţelor solide rămase după evaporarea completă a apei (din care s-au inlăturat suspensiile prin filtrare sau centrifugare) şi uscarea la 105°C (in etuvă) timp de doua ore (fig.4. reziduu uscat) exprimă in [mg/1s cantitatea de substanţe solide organice şi anorganice dizolvate intr-un litru de apă.

fenoli. platina. beriliu etc. in special compuşii azotului şi fosforului. in apele dulci de suprafaţă. toriu. iod. fosfat. mangan.) . nichel.1 mg/litru): stibiu. zirconiu. · Constituenţi minori (de la 0. lantan. amoniac. stronţiu. · Constituenţi prezenţi ca urme (de regulă sub 0. Totuşi statistic unele elemente sunt prezente in cea mai mare parte a apelor şi au concentraţii semnificative. .microfloră . azotit etc. vanadiu. clor. Cele mai importante surse de elemente biogene se dovedesc a fi procesele din interiorul bazinului şi pătrunderile cu apele de şiroire. gaze dizolvate (oxigen. cadmiu. uraniu. comunale şi agricole. titan. aur. in limite foarte mari: de la cantităţi in urme pină la 10 mg/l. yterbiu. ceriu. itriu. aluminiu. bicarbonat. indiu. galiu. cadmiu. bariu. bismut. magneziu. radon etc. in cantităţi mai mici şi metan. potasiu. seleniu.. sronţiu.cationi: calciu. hidrogen sulfurat. arsen. crom. sulfat. carbonat. rubidiu. Concentraţiile substanţelor biogene. litiu. .anioni : fluor. argint. crom. sulfat.substanţe neionice / substanţele biogene: silice. aluminiu. cobalt. cesiu. aur. care se găsesc in apele naturale in special sub formă de hidroxid microcoloidal sau sub formă de complecşi fulvici. cian. plumb. plumb.01 la 10 mg/ litru): fier. litiu. calciu. azot. petroliere. sodiu. carbonat. titan. Abundenţa relativă a solidelor dizolvate in apă este desigur dependentă mult de natura geologică a zonei şi de alţi factori. azotat. cu precipitaţiile atmosferice sau cu apele uzate industriale. cositor. staniu. grase. cupru.faună.. seleniu. dioxid de carbon.0001 la 0. cupru. tungsten. iod. mangan. . O statistică asupra compoziţiei apei potabile propune următoarea ordine a abundenţei: · Constituenţi majori (de la 1 la 1000 mg/litru): sodiu. . Substanţele biogene cuprind de asemenea compuşii siliciului şi compuşii fierului. · Constituenţi secundari ( de la 0. silice. substanţe uleioase. . neobiu. fier. oxizi de azot. arsen. brom. variază. ruteniu. scandiu. azotat. bicarbonat. cobalt. pe cand altele apar rar sau numai in cantităţi extrem de reduse. bariu. fluor bor. molibden. bor. detergenţi. potasiu. zinc.001 mg/ litru): beriliu. zinc. brom. fosfat. hidroxil. germaniu. magneziu. thaliu.nichel.

60. putem clasifica apa dulce in 24 de categorii. .000 de tone de sronţiu.6.000 tone de sulfat de potasiu.000 tone de sulfat de calciu.25 de tone de aur .7 tone de uraniu. In practică această distincţie este foarte utilă la apele minerale.000 tone de sulfat de magneziu. . . .000 tone de bor.000.8.000 tone de clorură de sodiu. . . .550.000.000 de tone de iod. . . Exemplu: Cantităţi impresionante de diverse minerale solvite există in medie intr-un volum cubic de apă de mare cu latura de o milă: .18.900 tone de bariu.120.6400 de tone de fluor.000. . Majoritatea apelor raurilor mari sunt calcice-hidrocarbonatate.000. .000 tone de carbonat de calciu.4.21. .In funcţie de ionii dominanţi.45 tone de argint.350. .000 tone de clorură de magneziu. .000 de tone de bromură de magneziu.000. .intre 100 şi 12.50 pană la 350 tone de arsenic.

conduce la o protectie eficienta a mediului. la masuri de prevenire si combatere a poluarii factorilor de mediu si conditii propice vietii pe pamânt. pentru a putea supravietui. Pentru aceasta insa. este necesar sa se cunoasca sursele de poluare. constituenti ai biosferei. bazinele naturale de apa formeaza biotopuri specifice. 2.1 Surse de poluare a apelor Apa este un vector al agentilor poluanti. apa in natura exista sub urmatoarele forme: apa de suprafata (fluvii. sunt cunoscuti sub denumirea de factori de mediu. aerul si solul. din cadrul fiecarui factor de mediu. chimice si biologice ale apelor. Poluarea apelor reprezinta alterarea calitatilor fizice. in mod natural sau atropic. Cunoasterea conditiilor de viata. aer. Dintre cei trei factori de mediu – apa. Apele uzate Apa. respectiv poluantii. creând numeroase probleme pentru pastrarea si imbunatatirea calitatii ei. Toate aceste cunostinte conduc. care ar putea prejudicia dezvoltarea vietii si apoi impactul lor asupra mediului – vietii. Dupa cum se stie. Poluarea poate avea loc: . mari si oceane) si apa subterana (straturi acvifere si izvoare). sol – apa este cea mai afectata de poluare. Apa poluata devine improprie utilizarii normale. trebuie sa i se asigure un mediu ambiant cât mai curat-sanatos. lacuri. in care salasluiesc numeroase comunitati ecologice acvatice. produsa direct. In fiecare din acestia se dezvolta o fauna si o flora specifica care.Capitolul II. râuri. sau indirect. in final. dar in acelasi timp.

Poluarea controlata (organizata) se refera la poluarea datorata apelor uzate transportate prin reteaua de canalizare si evacuate in anumite puncte stabilite prin proiecte. Se poate vorbi si despre poluare controlata si necontrolata.activitatile menajere (dejectii. sau rezidiile discontinuu. namolurilor. accidental. Poluarea normala provine din surse de poluare cunoscute. de exemplu. de exemplu. pe patul acesteia. ca urmare a dereglarii unor procese industriale. evacuate intr-un receptor. de exemplu. imediat ce gazele rezultate in urma fermentarii materiilor organice depuse din substantele in suspensie antreneaza restul de suspensii si le aduce la suprafata apei. când are loc o dizolvare a gazelor existente in aceasta. in cazul canalizarii dintr-un oras. Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. provenite din industrie si deversate in ape. apelor meteorice. navigatiei etc. colectate si transportate prin reteaua de canalizare la statia de epurare sau direct in receptor. sau neregulate de timp. detergenti. temporar (exemplu colonii provizorii). Poluarea secundara apare. Poluarea apelor poate fi naturala sau artificiala. cu litosfera. Sursele de poluare ale apei se clasifica dupa urmatoarele criterii. Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara. . alte substante) . Poluarea primara apare. reziduurilor. ca urmare a defectarii unor obiective din statia de preepurare sau epurare. in urma depunerii substantelor in suspensie din apele uzate. Poluarea naturala se datoreaza surselor de poluare naturale si se produce in urma interactiei apei cu atmosfera.- continuu (permanent). la intervale regulate. dat fiind diversitatea lor: a) Dupa provenienta: . de unde sunt apoi transportate in aval de curentul de apa. când se produce dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa. Poluarea accidentala apare. in cazuri de avarie. când cantitati mari (anormale) de substante nocive ajung in reteaua de canalizare sau. Poluarea artificiala se datoreaza surselor de ape uzate de orice fel. de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie. Poluarea necontrolata (neorganizata) provine din surse de poluare care ajung in emisari pe cale naturala.

Astfel. reprezinta una din principalele surse de poluare. Apele uzate de la campinguri. apele uzate provenite de la minele de carbuni au drept caracteristica principala continutul in substante in suspensie – sterilul. Activitatile menajere polueaza chimic si biologic apele naturale. fertilizanti. hidrocarburi. Industria deverseaza in apele naturale substante chimice. Epurate sau nu. hoteluri si in buna parte din mica industrie. solventi.agricultura si transporturi (pesticide. Materialele pot fi in stare solida. depasind fondul natural de radioactivitate. de exemplu. caracteristici oarecum asemanatoare cu ale apelor uzate orasenesti. asa zisele ape de balast etc. Apele uzate orasenesti. apele uzate rezultate de la fabricile de zahar contin atât substante in suspensie cât si organice. Navele pot impurifica apele prin: evacuarea reziduurilor lichide si solide provenite din activitatea personalului navigant. detergenti). apa calda etc. zone de agrement. substante nocive transportate. solventi. lubrifianti. terenuri de sport sunt practic asemanatoare apelor uzate orasenesti. miscibile sau nemiscibile cu apa. organice si anorganice. in principiu. caldura. lichida.).. usor sau greu volatile. b) Dupa aria de raspândire a poluantilor . caracteristici asemanatoare substanelor chimice sau fizice utilizate in procesul tehnologic. Agricultura deverseaza in apele naturale ape cu incarcatura mare de substante chimice (pesticide. detergenti. provenite din gospodarii. hidrocarburi. a pasagerilor sau animalelor transportate. restaurante. Apele uzate industriale provin din apele folosite in procesul tehnologic industrial. conform datelor publicate de OMS. produse petroliere). in mare masura. . Apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale. de 7 ori la azotul total si de peste 10 ori la materialele solide. poluantii fiind substante organice si suspensiile. detergenti. O apa industriala uzata are. pesticide si cu substante nocive ce se gasesc in atmosfera. atât din punct de vedere calitativ cât si cantitativ. pierderile de combustibil. Apele uzate de la crescatoriile de animale si pasari au. ce pot depasi continutul apelor menajere de 5 ori la consumul de oxigen. resturi vegetate si animale. fertilizanti. Navele pot evacua impuritati deosebit de nocive.industrie (substante chimice. Sunt situatii in care incarcatura radioactiva a deversarilor nu este deloc de neglijat. mai mult sau mai putin toxice. Apele uzate rezultate in urma irigarii terenurilor agricole sunt poluate cu fertilizatori organici. ele constituie o sursa de poluare. Transporturile deverseaza produse petroliere. resturi vegetale si animale.

- surse locale (conducte de canalizare, rampe de descarcare); - difuze – cand poluantii se raspândesc pe o arie mare. Uneori este dificil de localizat sursa sau sursele poluante. c) Dupa pozitie: - surse fixe: activitati industriale, zootehnice etc. - surse mobile: autovehicule, locuinte si instalatii care se deplaseaza etc. 2.2 Poluantii apelor Poluantii apelor sunt foarte diversi si de aceea clasificarea adopta mai multe criterii: a) Dupa natura lor exista poluanti: organici, anorganici, biologici, radioactivi, termici. Substantele organice, de origine naturala sau artificiala, reprezinta si pentru apa poluantul principal. Organismele animale si vegetale contin substante organice care, dupa moartea lor, incep sa se descompuna, devenind nocive si periculoase. Industria chimica, petrochimia, fabricile de celuloza si hartie, industria alimentara elimina poluanti de origine organica, din care unii sunt foarte toxici (fenolul, ierbicidele) si cu persistenta ridicata in mediu. Substantele organice de origine naturala, mai importante, sunt: titeiul, taninii, lignina, hidratii de carbon, terpentinele, biotoxinele marine. Titeiul, ca de altfel si produsele petroliere (poluanti de origine organica artificiala, despre care se va vorbi ulterior) sunt poluanti deosebit de puternici si prezenti uneori in cantitati mari, atât in apele de suprafata cât si subterane, de mare si, rareori, in apa potabila. Poluantii mai pot ajunge in emisari prin intermediul pierderilor din timpul transportului titeiului sau produselor petroliere, pe uscat sau pe mare, in urma unor accidente ale mijloacelor de transport, degradarii rezervoarelor de inmagazinare a titeiului sau produselor petroliere, functionarii necorespunzatoare a schelelor marine. Titeiul este un amestec complex de hidrocarburi solide (parafine, cicloparafine aromatice) si gazoase in hidrocarburi lichide, alaturi de care se gasesc, in cantitati reduse, compusi cu sulful, azotul si oxigenul. Compozitia elementara a titeiului este in medie: 85% carbon, 12% hidrogen si 3% sulf, azot si oxigen. La extractia titeiului apar ape uzate de zacamânt de la decantarea noroiului de foraj si de la purjarea instalatiilor de reciclare a apelor. Titeiul, nefiind miscibil cu apa, se ridica la suprafata acesteia si incepe sa se deplaseze in directiile dominante. Compusii volatili se evapora repede, daca ramân expusi in atmosfera. Titeiul poate pierde prin evaporare pâna la 30% din greutate in timp de 30 ore. Titeiul ramas la suprafata marii continua sa se oxideze si ca urmare compozitia

acestuia este in continua schimbare. Titeiul depus pe plaje se oxideaza in continuare formând reziduuri gudrunoase care necesita timp indelungat pentru oxidarea lor totala. O alta grupa de substante organice naturale este cea a biotoxinelor marine. Aceste substante sunt produsi naturali insa, numeroase cercetari demonstreaza ca inmultirea lor in mediu marin se datoreaza schimbarilor antropogene, deci, ar fi vorba de produsi artificiali. Aceste toxine au, in mod curent, originea in oflagelatii din familia fitoplanctonului care pot deveni atât de abundenti incât coloreaza apa; de exemplu, asa-numitele "maree rosii". In privinta poluantilor organici artificiali, acestia provin din prelucrarea diferitor substante in cadrul rafinariilor, industriei chimice organice, industriei petrochimice. In rafinarii, poluantii artificiali apartin produse petroliere, care cuprind ca poluanti principali: benzina, motorina, uleiurile, solventii organici, bitumul, produsele medicinale si gaze. Poluantii organici artificiali din industria chimica organica si industria petrochimica sunt: hidrocarburile (benzen, eter de petrol, acetona, cloroform, esteri, sulfura de carbon, benzina); hidrocarburile halogenate, a caror folosire s-a raspândit foarte mult in industrie si agricultura; hidrocarburile clorurate, care stau la baza hidrocarburilor halogenate si care poarta si denumirea generica de pesticide (insecticide pentru distrugerea insectelor, rodenticide pentru soareci, ierbicide pentru ierburi); detergentii, acizii naftenici, hidrogenul sulfurat, substantele aromatice, vopsele de anilina, alchil-arilsulfonatii. Substantele anorganice, in suspensie sau dizolvate, ca si substantele organice sunt poate mai putin poluante ca cele organice. Poluarea anorganica rezulta din industria produselor clorosodice, chimie, extractia titeiului, prepararea minereurilor, hidrometalurgie. Substantele anorganice sunt frecvente in apele uzate industriale; dintre acestea se mentioneaza, in primul rând, metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr), clorurile, sulfatul de magneziu, fierul. Apele poluante contin saruri, acizi, baze, modifica pH-ul apelor naturale, corodeaza conductele, instalatiile, aduc prejudicii agriculturii, au efecte stresante pentru organismele acvatice. Poluarea biologica este produsa de activitatile menajere, abatoare, zootehnie. {n apa apar microorganisme patogene care genereaza uneori imbolnaviri in masa. Prin apa se transmit boli: - bacteriene (febra tifoida, dizenteria, holera); - virotice (poliomielita, hepatita epidemica); - parazitare (ambioza, giardioza).

Apele poluante biologic favorizeaza inmultirea unor paraziti, ca: tantarii, transmitatori de paludism, musca tze-tze, transmitatoarea bolii somnului. Poluarea radioactiva apare la apa rezultata din industria extractiva a minereurilor de uraniu, thoriu la instalatiile de preparare a minereurilor radioactive, din zonele de depozitare necorespunzatoare a deseurilor radioactive, in urma unor avarii la reactoarele nucleare, naufragii de vapoare cu incarcatura nucleara. Poluarea termica apare prin deversarea de apa calda in efluentii naturali. {n aceste conditii scade continutul de oxigen din apa, creste sensibilitatea organismelor acvatice la poluanti, unele vietuitoare dispar, se inmultesc algele albastre. Acest tip de poluare apare pe langa unele instalatii industriale si din energetica nucleara. Apele naturale pot degrada poluantii organici, sub actiunea microorganismelor existente, a radiatiilor solare si a oxigenului. Din degradare rezulta compusi mai simpli, pana la moleculele cele mai mici: CO2, CH4, NH3, H2O, H2S. {n primele zile se degradeaza compusii cu carbon, apoi in etapa a doua se oxideaza biologic compusii cu azot. b) Dupa starea de agregare se diferentiaza: suspensii (substante insolubile in apa), poluanti solubili in apa, dispersii coloidale. Substantele in suspensie, organice si anorganice, se gasesc atât in apele uzate orasenesti cât si in cele industriale, ele ajungând in masura mai mica sau mai mare in emisari. Materialele in suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului formând bancuri care pot impiedica navigatia, consum oxigenul din apa daca materiile sunt de origine organica, determina formarea unor gaze urât mirositoare. Substantele in suspensie plutitoare, cum ar fi titeiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorata detergentilor, produc prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust si miros neplacut, impiedica absorbtia oxigenului la suprafata apei si deci autoepurarea, se depun pe diferite instalatii, colmateaza filtrele, sunt toxice pentru fauna si flora acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea instalatiilor de racire, irigatii, agrement. c) Dupa durata degradarii naturale in apa se deosebesc: - poluanti usor biodegradabili; - poluanti greu biodegradabili (degradarea naturala dureaza sub 30 de zile); - nebiodegradabili (degradarea in 30-60 de zile); - refractari (cu degradare si peste 2 ani).

Parametrii de calitate ai apei potabile sunt: microbiologici.10 10 1. Parametru Escherichia coli (E. Tabelul 1A.0 10 5. Parametrii microbiologici. Parametrii microbiologici pentru apa comercializata in sticle sau alte recipiente. pe cand clorbenzenul in 2 ani.50 50 10 50 Unitate de masura µg/l µg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l . Capitolul III Parametrii apei potabile si ai apei uzate Parametrii de calitate ai apei potabile Legea numarul 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. Parametru Acrilamida Arsen Benzen Benz(a)piren Bor Bromati Cadmiu Clorura de vinil Cianuri totale Cianuri libere Crom total Valoare CMA 0. Coli) Enterococi Valoarea admisa (numar / 100 ml) 0 0 Tabelul 1B.coli) 0/250 ml Enterococi 0/250 ml Pseudomonas aeruginosa 0/250 ml Numar de colonii la 220C 100/ml 0 Numar de colonii la 37 C 20/ml Tabelul 2. Parametrii chimici.0 0. marind efectele toxice. deci are timp sa se acumuleze in apa. caprolactama se biodegradeaza la substante mai simple in decurs de 3 saptamani.De exemplu. chimici si indicatori. Parametru Valoarea admisa Escherichia coli (E.01 1.0 0. 458/2002 privind calitatea apei potabile.

0 pH ≥ 6.50 Bacterii coliforme 0 Carbon organic total Nicio modificare (COT) anormala Cloruri 250 Clostridium perfrigens 0 (inclusiv spori) Clor rezidual liber 0. Parametrii indicatori.50 Conductivitate 2.5. Parametru Valoare CMA Aluminiu 200 Amoniu 0. minim 5 Fier 200 Gust Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala Mangan 50 Miros Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala 0 Numar de colonii la 22 C Nicio modificare anormala Numar colonii la 370C Nicio modificare anormala Oxidabilitate 5.10 1.0 0.10 mg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l mg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l Tabelul 3.1 3.5 Unitate de masura µg/l mg/l numar/100ml mg/l numar/100ml mg/l µS cm-1 la 200C grade germane µg/l µg/l mg O (2)/l unitati de pH . ≤ 9.500 Culoare Acceptabila consumatorilor si nicio modificare anormala Duritate totala.Cupru Dicloretan Epiclorhidrina Fluor Hidrocarburi policiclice aromatice Mercur Nichel Nitrati Nitriti Pesticide Pesticide total Plumb Seleniu Stibiu Tetracloretan si Tricloretena (suma concentratiilor compusilor specificati) Trihalometani total (suma concentratiilor compusilor specificati) 0.2 0.

Uneori. Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997.Indicatori fizici Temperatura B.1 STAS 8619/3-90 STAS 6953-81 STAS 6560-82 STAS 9887-74 STAS 6954-82 STAS 8683-70 STAS 7312-83 STAS 8900/1-71 STAS 8900/2-71 STAS 7510-66 C Unit. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici.5 – 8. Parametrii apei uzate Indicator de calitate A.pH mg/dm 3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 .0 20.0 70. în special din industria chimica si petrochimica. Epurarea apelor reziduale industriale este una din cele mai importante probleme ale vietii contemporane.0 0. chimici si microbiologici. încât viata plantelor si a animalelor este în pericol.0 10.0 40.5 6. transformându-le în dioxid de carbon.1 1 mg/l mg/l µg/l UNT µg/l Bq/l mSv/an Bq/l Bq/l Parametrii apelor uzate Apele uzate sunt apele provenite din diferite sectoare industriale si din reteaua de canalizare a asezarilor urbane. polueaza în asa masura apa râurilor. însa.0 60. care sunt în legatura cu capacitatea de diluare a efluentului primitor si nu de calitatea râului.0 2. proces numit autopurificarea apei.5 – 9.0 1. bacteriile existente în apa pot descompune substante de natura organica. Ele reprezinta ape cu un continut mai mare sau mai mic de substante cu actiune nociva asupra animalelor si plantelor acvatice din râurile sau lacurile în care acestea sunt deversate.000 100 0. continutul si compozitia apelor reziduale provenite din diferite activitati industriale. Alteori. Indicatori chimici Concentratia ionilor de hidrogen Pentru fluviul Dunarea Materii totale in suspensie (MTS) Consum biochimie de oxigen la 5 zile (CBOs) Consum chimic de oxigen – mp (CCO-Mn) Consum chimic de oxigen – mcbp(CCO-Cr) Azot amoniacal (NH4+) Azot total (N) Azotati (NO3-) Azotiti (NO2-) Sulfuri si hidrogen sulfurat UM 0 Limite maxime Metode de analiza admisibile 30grade C 6.0 25.Sodiu Sulfat Sulfuri si hidrogen sulfurat Turbiditate Zinc Tritiu Doza efectiva totala de referinta Activitatea alfa globala Activitatea beta globala 200 250 100 ≤5 5.10 0.

Indicatori bacteriologici Bacterii coliforme totale Bacterii coliforme fecale Streptococi fecali Salmonella mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 nr.05 5.1 0.0 300 0. 10 5 absent STAS 7661-89 STAS 7167-92 STAS 7587-66 STAS 7877-87 STAS 10064-75 STAS 10064-75 STAS 7576-e66 STAS 7885-67 STAS 9411-83 STAS 3662-90 STAS 8637-79 STAS 7852-80 STAS 7884-91 STAS 7884-91 STAS 8634-70 STAS 7795-80 STAS 7987-67 STAS 8314-87 STAS 8014-79 STAS 8190-68 STAS 8910-71 STAS 11422-84 STAS 12663-88 STAS 8662-70 STAS 6674-77 STAS 8288-69 STAS 7685-79 STAS 6364-78 STAS 8663-70 STAS 9187-84 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 .1 5. biodegradabili Arsen Aluminiu (Al3+) Calciu (Ca2+) Plumb (Pb2+) Cadmiu (Cd2+) Crom trivalent (Cr3+) Crom hexavalent (Cr6+) Fier total ionic (Fe2+Fe3+) Cupru (Cu2+) Nichel (Ni2+) Zinc (Zn2+) Mercur (Hg2+) Argint (Ag plus) Fluoruri (F) Molibden (Mo2+) Seleniu (Se2+) Mangan (Mn2+) Magneziu (Mg2+) Cobalt (Co2+) Cianuri (CN-) Clor liber (Cl2) Cloruri (Cl-) Reziduu filtrat la 105 grade C C.0 0.0 2000.0 0./100 cm3 nr.0 0.05 0./100 cm3 nr.1 1./100 cm3 nr.5 0.0 100.0 1.(H2S) Sulfiti (SO32-) Fenoli antrenabili cu vapori de apa (C6H5OH) Substante extractibile cu eter de petrol Produse petroliere Fosfati (PO43-) Fosfor total (P) Detergenti sintetici anion activi./100 cm3 1.0 0.0 1 mil.5 0.1 0.0 4.0 0.0 1.1 0.5 5 0.1 0.05 8.1 1.2 0.0 1.05 500.

în prezent guvernele duc o politica de închidere a întreprinderilor neperformante si poluante si iau masuri de reducere a poluarii prin demararea unor programe autohtone de investitii în probleme de mediu (de exemplu. aer. În acelasi an s-a constituit în România Sistemul Naţional de Monitorizare a Calitatii Mediului Înconjurator pentru apa. activitatea în domeniul protecţiei mediului se desfasoara sub îndrumarea Forumului Mondial – United Nation Environment Programme (UNEP) – înfiinţat în anul 1972 la Stockholm. care a degradat mediul înconjurator pâna în pragul unui dezastru ecologic. iar un an mai târziu. iar pe parcurs a trecut la abordarea complexa a problemei tinând cont si de ceilalţi factori de mediu (aer si sol). Polonia si-a propus sa construiasca 3. datorita industrializarii rapide din ultimile decenii. cu ocazia Conferinţei asupra Mediului – când a luat fiinta Sistemul Global de Monitoring al Mediului Înconjurator. care preocupa specialisti din întreaga lume. sol. Problema mediului înconjurator este o problema de actualitate. Primul institut de cercetari din ţara pe probleme de mediu a fost infiintat în anul 1953 – Institutul de Studii şi Cercetari Hidrotehnice – care la început a avut preocupari doar în domeniul apei. . în 1973. În Europa de Est. a luat fiinţă Consiliul National pentru Protecţia Mediului şi a intrat în vigoare Legea numarul 9 privind Protecţia Mediului Înconjurator.000 de staţii de epurare şi 80 de întreprinderi foarte poluante vor fi închise pentru ca nu pot respecta normele de mediu). dovada fiind si realizarea pe plan internaţional a proiectului “Lupta contra poluarii apei si aerului” în colaborare cu Programul Naţiunilor Unite şi Organizaţia Mondiala a Sanatatii.Capitolul IV Legislatia de mediu La nivel mondial. la care a participat si România.

Este de asteptat ca în viitorul apropiat. cum ar fi: NOx. aparatură. sanatos. sunt tot mai evidente atât la nivel national. în SUA. De exemplu. Impactul pe care îl au poluantii asupra mediului înconjurator si implicit asupra omului. limitele admise pentru poluanţi sunt reglementate prin Directiva 76/464. Padurilor si Protecţiei Mediului. Sunt necesare cooperări în fabricaţia de echipamente. Pe plan naţional. care aplica pedepse drastice pentru cei care o încalca. masuri severe de productie si manipulare a compusilor de tip clorofluorocarbon. România a aderat la unele tratate internaţionale de protecţie a mediului. Un exemplu în acest sens îl constituie Protocolul de la Montreal (1987) referitor la substantele chimice care distrug stratul de ozon. la nivel international. poate fi masurat cantitativ prin determinari de concentratii reziduale. . sa apara reglementari referitoare şi la alţi poluanţi regionali si globali. în vederea obţinerii unui mediu cât mai curat si sanatos. Legislatia româneasca si aranjamente institutionale După 1989. cât si internaţional. care impune controlul tuturor emisiilor de substanţe periculoase stabilite prin Clear Water Act din 1997. foarte periculosi pentru mediu. CO2 etc.Preocuparile oamenilor de stiinta pentru protejarea mediului. limitele de toleranţa ale poluantilor sunt stabilite prin Lege federala. SOx. reactivi chimici. iar normativele care reglementează limitele de încărcare cu poluanţi sunt: . Legea protecţiei mediului numărul 137/29. la serviciile de consultanţă care să contribuie la reducerea poluării şi obţinerea unui mediu curat. a calităţii factorilor de mediu şi de integrare a reţelelor naţionale în cele europene de monitorizare a protecţiei mediului. care impun măsuri serioase de realizare a unor instalaţii de tratare a emisiilor poluante.OMS 645/1997 – pentru deversarea apelor uzate în reţelele de canalizare. .NTPA 001/1997 – pentru resursele de apa. Ministerul Apelor. de monitorizare a noxelor. Aceasta premiera juridica internationala în materie de protecţie a mediului impune natiunilor care au aderat la ea. Numeroase state s-au văzut nevoite să acţioneze în vederea stopării fenomenului de poluare prin iniţiativele legislative drastice. decembrie 1995. a caror limite denumite limite admisibile sau nivel de toleranta nu au voie sa fie depasite.

Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997. inclusiv:  prevenirea pagubelor şi a riscului ecologic. Legea stabileşte faptul că domeniul public va fi administrat de Apele Române. se negociază anual normele de deversare între Apele Române şi beneficiar (în calitate de operator). Legea apelor numărul 107/25.  eliminarea poluanţilor periculoşi pentru sănătate. chimici si microbiologici.  întreţinerea şi ameliorarea calităţii mediului. Recunoscând interesul public major al acesteia. sub conducerea Ministerului Apelor. Nivelele de deversare sunt fixate între standardele naţionale (NTPA-001/1997) şi normale de calitate a râurilor.  poluatorul plăteşte. STAS 4706-88.  dezvoltarea colaborării internaţionale în vederea îmbunătăţirii calităţii mediului. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici. Legislaţia europeana si acorduri internaţionale relevante1 1 . conform acordului din anul 1996. STAS 4706-88 defineşte standardele de calitate a râurilor.Obiectivul acestei legi este reglementerea protecţiei mediului. Legislaţia de calitate a apei Calitatea cursurilor de apa transfrontaliere este negociata cu Serbia. Acolo unde diluţia este mai mică de 1:3.  conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor . care sunt în legătură cu capacitatea de diluare a efluentului primitor şi nu de calitatea râului. Septembrie 1996 Această lege stabileşte procedeele pentru protecţia cursurilor de apă pe întreg cuprinsul ţării şi include conceptele de posesie publică a cursurilor de apă şi a resurselor de apă în general. Sunt incluse si prevederi pentru controlul poluarii si penalitati pentru provocarea poluarii mediului. Pădurilor şi Protecţiei Mediului. în funcţie de gradul de diluare. capacitatea tehnică a staţiilor de epurare şi alte obiective de calitate pentru râuri. legea stabileşte mai multe principii fundamentale. Normele actuale se bazeaza pe apa de categoria a II-a din Normele Româneşti NTPA-001/1997.

4.2.4. Convenţia de la Bucuresti cu privire la Planul Strategic de Acţiune cu acestuia împotriva poluarii. * 75/440/EE Directiva asupra calitaţii necesare a apelor de suprafaţa în scopul captarii de apă potabila. 1992.1.1. 1996. transfrontaliere de apă şi a lacurilor internaţionale.1. * 91/676/EEC Directiva cu privire la azotati. . cadru pentru Directiva deseurilor. 4. * 86/278/EEC Directiva cu privire la utilizarea namolurilor în agricultura.Directivele europene relevante conţinute în Acquis-ul Communitaire includ: * 91/271/EEC Directiva tratarii apelor uzate urbane.1. modificata prin 91/156/EEC şi 91/692/EEC. privire la Marea Neagra.1. * 75/442/EEC. * 80/778 EEC şi amendamentele 98/83/EC: Directiva apei potabile. Acordul de la Szeged cu privire la protecţia râului Tisa si a afluenţilor Convenţia de la Helsinki cu privire la protecţia şi folosirea cursurilor Acordul de cooperare de la Sofia cu privire la protecţia Dunarii. 4. România a ratificat o serie de tratate internaţionale cu privire la protecţia calităţii apei: 4.3.

ea consta dintr-un numar limitat de operatii simple. Pentru fiecare operatie sau proces unitar sunt importante urmatoarele aspecte: .alegerea instalatiilor si utilajelor adecvate pentru realizarea in conditii optime a transformarilor dorite. .Capitolul V Epurarea apelor uzate 5.experimentarea la scara de laborator sau pilot urmata de prelucarea datelor experimentale pentru stabilirea de relatii care sa permita dimensionarea instalatiilor (stabilirea parametrilor optimi) .studiul principiilor stiintifice de baza . distincte care se realizeaza in instalatii si aparate corespunzatoare. chimica sau mixta. isi gasesc aplicare curenta numai in tratarea apei sau numai in epurarea apei. indiferent daca sunt de natura fizica. de natura mecanica. Intre procesele unitare prin care se realizeaza tratarea apei naturale pentru obtinerea apei potabile si cele de epurare a apelor uzate nu exista deosebiri esentiale. comune pentru diverse variante de tehnologii. Exista totusi unele procese unitare care din considerente economice sau tehnologice. continue sau ciclice.1 Procese unitare pentru tratarea apelor Orice tehnologie de transformare este constituita dintr-o serie de operatii succesive. chimica sau biologica. substantele nedorite sunt indepartate din apa si transformate in substante acceptabile. Oricat de complicata ar fi o tehnologie. diferenta constand in natura apei brute supuse tratarii si in calitatea efluentului final care trebuie obtinuta. In ambele cazuri. In cele ce urmeaza se adopta termenul de proces unitar pentru toate transformarile care intervin intr-o schema tehnologica de tratare a apelor. fizica.

prezinta variatii in timp ale debitelor si compozitiei. intervenind astfel un transfer de faza intre cele trei faze existente : gazoasa. conduc la evacuarea de ape uzate cu caracter aleator. se produc ape uzate numai in aceste perioade. precum si de evacuarea materialelor nedorite. in care vitezele mari de curgere antreneaza in efluent materiale in suspensie sau chiar materiale deja sedimentate. iar in industria chimica de sinteza. fie introduse in apa. de obtinere a medicamentelor si colorantilor. unele procese metalurgice. In aceste conditii. cu periodicitate diferita. pe ansamblu. pana la limita maxima determinata de capacitatea sistemului din care se face alimentarea cu apa. Apele uzate. etc. ce functioneaza in regim stationar si in care nu intervin operatii ciclice. metanolului.Produsul unei statii de tratare este o apa de calitate superioara care corespunde cerintelor unei folosinte. prepararea minereurilor. Prezenta mai multor surse de evacuare discontinue. in fabricile de zahar si conserve. determina variatii dezordonate ale debitului si compozitiei apelor uzate. rezultatele depind de stabilitatea. lichida. iar debitele prezinta fluctuatii. unde se obtin cantitati mici de produse pe perioade variabile de timp. Instabilitatea vitezelor de curgere este daunatoare mai ales in bazinele de decantare. Concentratiile poluantilor sunt determinate de evacuarile specifice de apa pe unitatea de produs. acidului azotic. Aceste debite sunt influentate si de gradul de recirculare a apelor din industria respectiva. De exemplu. indiferent de sursa. compozitia apelor uzate este aleatoare. Sunt relativ rare cazurile in care debitul si compozitia sunt constante. iar acela al unei statii de epurare un efluent acceptabil care nu inrautateste calitatea resurselor naturale de apa. debitele de ape uzate sunt sezoniere. solida. In majoritatea industriilor intervin operatii discontinue care. Variatiile de debit sunt intotdeauna insotite si de variatii de concentratii ale substantelor poluante. Cele mai multe procese de tratare si de epurare a apelor aduc schimbari ale concentratiilor unor substante care sunt fie scoase. . respectiv uniformitatea regimului de intrare a apelor uzate in sistemul de tratare. Variabilitatea compozitiei apelor uzate poate fi o consecinta si a modificarii in timp a profilului si a capacitatii de productie. a cantitatilor de apa eliminata din proces si a continutului acestora in substante poluante. pe platformele industriale complexe. iar in cazul sistemelor de canalizare mixte si de regimul precipitatiilor. datorita lipsei de uniformitate a consumurilor de apa. cum sunt industria de sinteza a amoniacului. cum ar fi procesele industriale cu caracter continuu. In instalatiile de tratare a apelor uzate. Variatiile de debit in statiile de tratare au ca rezultat salturi de viteza ce perturba regimul de curgere.

in care iau nastere forte gravitationale.1 Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Se bazeaza pe faptul ca asupra unui corp aflat intr-un camp gravitational actioneaza o forta. de oxigenare. datorita asocierii lor cu bulele de aer. transformari in alte substante. ce determina deplasarea corpului spre fundul bazinului de separare. sub influenta campului gravitational. cum ar fi reactii de neutralizare. ridicat prin flotatie. In aceste procese substantele poluante nu sufera. a particulelor cu densitate medie mai mica decat a apei.Uniformizarea debitelor si a compozitiei apelor uzate se face in bazine de uniformizare amplasate in serie sau in derivatie cu colectorul de canalizare si permite dimensionarea statiei de tratare la nivelul debitelor medii. sub actiunea fortelor gravitationale. redox. grasimi. toate conducand la o degrevare a etapei de epurare. aceasta separare fiind denumita centrifugare. ce sunt suflate in apa prin partea inferioara a bazinului. 5. pot avea loc si transformari chimice intre diferitii poluanti din aceste ape. Separarea particulelor relativ grosiere. filtrarea si transferarea poluantilor din faza apoasa in alta faza. hidrocarburi) formeaza asociatii cu bule de aer sau gaz din procesele microbiologice ridicandu-se la suprafata apei care stationeaza sau care se afla In curgere libera.1. Flotatia Flotatia este procesul unitar de separare din apa. Principalele grupe de procese fizice au la baza separarea gravitationala. In procesul de flotatie naturala. nedizolvate in apa. In instalatiile de uniformizare a apelor uzate. Daca sedimentarea gravitationala nu este eficienta se utilizeaza o separare sub actiunea unui camp de rotatie creat artificial. Flotatia este procesul prin care particulele mai grele decat apa sunt antrenate la suprafata. este indepartat prin raclare. particulele materiale mai usoare decat apa (uleiuri. Aceasta asociere cu bule de aer are consecinte pozitive . in cursul separarii lor din apa. cu forme si dimensiuni adaptate fiecarui caz in parte. are loc prin sedimentare sau flotatie. Stratul de material plutitor. de precipitare sau procese biochimice. respectiv in bazinele de uniformizare. Astfel de particule pot fi constituite din materiale omogene sau din asocieri de materiale cu densitati diferite.

Diametrul bulelor de aer este de 1-2 mm. industria de prelucrare a proteinelor si in industriile fermentative. fie prin degazarea aerului dizolvat in apa. Flotatia cu aer dispersat se utilizeaza la prepararea minereurilor si la indepartarea materiilor grase din apele uzate. Astfel de substante pot fi chiar unii constituenti din apele uzate. timpul de retentie a apelor uzate in bazinul de flotatie este mai mic decat in bazinul de decantare. pentru o apa uzata data. aflata in echilibru in apa. se recomanda efectuarea de teste la scara de laborator. La aceste dimensiuni bulele de aer au o viteza ascensionala foarte mare si pot provoca distrugerea suspensiei coagulate din apa. textila.2-1 m3 aer/m3 apa uzata. In practica. cand se produce scaderea brusca a presiunii gazului. aerul este introdus fie sub forma de bule. Marimea fortelor care retin particule insolubile pe interfata apa-aer sau apa-gaz depind de marimea suprafetei particulelor si de prezenta unei substante tensioactive. iar cand acestia nu exista in apa trebuiesc adaugati. ca urmare a unei detente. pe un model fizic. . Datorita vitezelor mari de urcare a particulelor in procesul de flotatie. de catre bulele de aer. ce are loc in doua moduri: . consumul de aer este de cca 0. Intr-o instalatie de flotatie cu aer difuzat. Bulele mai fine (cu diametrul mai mic decat 0. . Ridicarea particulelor insolubile in apa. Capacitate de spumare mare au apele uzate din industria celulozei. Pentru a se obtine o buna separare prin flotatie trebuie luate masuri pentru a reduce la minimum turbulenta din zona de separatie. Pentru stabilirea parametrilor optimi ai procesului de flotatie.aderarea particulelor insolubile la suprafata bulei de aer (gaz).1 mm) se pot obtine prin destinderea apei sau prin suprasaturarea apei cu aer. In flotatia cu aer.incorporarea de bule de aer in interiorul particulei floculate cu structura afanata. Necesarul de aer variaza functie de natura si concentratia suspensiilor si depind de conditiile care trebuie indeplinite de apa tratata. obtinute prin trecerea aerului prin difuzoare poroase. ce are tendinta de acumulare si orientare a moleculelor pe interfete.deoarece particulele mai grele decat apa capata o viteza ascensionala datorita particulelor de aer. este rezultatul asocierilor reciproce. in cazul separarii prin flotatie cu aer nu este suficient doar ridicarea particulelor la suprafata ci este necesara si formarea unei spume uilizand substante spumante.

In epurarea apelor se utilizeaza. pana la poluanti foarte fini. Datorita costurilor mari ale instalatiilor si a consumului de energie.cu o viteza ceva mai mica – un ax melcat. ceea ce poate readuce materialul solid in corpul centrifugei. in instalatiile de filtrare se pot retine din apa impuritati de dimensiuni variabile. de la dimensiuni foarte mari cum ar fi poluantii grosieri. peste care se evacueaza lichidul limpezit. fiind oprite toate particulele cu dimensiuni mai mari decat porii filtrelor. la randul sau. datorita fortelor mari de forfecare care intervin. mai intervin si alte fenomene. Filtrarea Filtrarea este procedeul de trecere a apelor printr-un mediu poros. Lichidul limpezit. acest procedeu se aplica de preferinta apelor uzate cu continut mare de suspensii sau pentru concentrarea namolurilor. Functie de spatiile libere ale mediului poros. este evacuat pe la capatul opus al centrifugei. Se vorbeste astfel de un fenomen de sitare. numit centrat. centrifugele decantoare cu ax orizontal. . La mediile poroase cu pori mari.Centrifugarea Centrifugarea este un proces de separare gravitationala a suspensiilor din apa in care intervin acceleratii superioare celei gravitationale. Transportul materialului concentrat pe zona conica este o sarcina delicata. cu functionare continua. Solidele depuse pe acest perete datorita fortelor centrifuge sunt raclate si impinse de catre corpul melcat spre zona conica a corpului centrifugei. Prin centrifugare se obtin concentrate mai compacte. cu un continut mai mare de solid. prin centrifugare se obtin concentrate de namol cu un continut mai mare de 50% de substanta uscata. Adancimea stratului de lichid deasupra peretelui centrifugei este stabilita cu ajutorul unor deversoare circulare reglabile. pe care are loc retinerea prin fenomene predominant fizice a unora din constituentii apelor. In cazul centrifugarii se obtin viteze mari de sedimentare. ceea ce duce la o separare a unei mase mari de suspensii in unitatea de timp. mecanismele de retinere pe filtre este simplu. Apa cu suspensii este introdusa prin axul corpului melcat si este proiectata spre fata interioara a peretelui corpului centrifugei. precum si datorita posibilitatilor de stropire cu lichid limpezit. Acestea sunt constituite dintr-un corp cilindro-conic rotativ in care se roteste. de regula. Pe masura ce dimensiunile porilor se micsoreaza. Astfel. comparativ cu namolurile obtinute prin alte metode de separare la care concentratia in substante uscate este intre 4% si 10%. .

In cele ce urmeaza se prezinta pe scurt principalele procese de retinere prin filtrare.3-1 m/s pentru evitarea depunerilor in camera gratarului. fapt care permite o folosire mai eficienta a adancimii filtrului. cu dimensiuni mai mari decat interstitiile dintre bare. Gratarele servesc pentru indepartarea din apa a impuritatilor grosiere care pot forma depuneri greu de evacuat si care ar bloca sistemele de raclare. Retinerea pe suprafata filtranta depinde de caracteristicile fizico-chimice ale particulelor. Filtrele cu nisip sunt formate din mai multe straturi cu densitati diferite care intr-un curent de apa ascendent se stratifica conform densitatii si la care.1 – 0. Materialele retinute. Varietatea mecanismelor de retinere a impuritatilor din apa prin filtare si gama larga de dimensiuni a particulelor care se retin a dus la o diferentiere intre procesele in care predomina efectul de sita si cele in care primeaza alte mecanisme. gurile de evacuare si deversoarele.Mecanismele care contribuie la retinerea din apa a particulelor de impuritati pe un filtru sunt foarte complexe. Filtrele de nisip sunt impartite in: . atat pentru corpuri grosiere.2 cm asezate la o distanta de 12–60 mm. Materialul granular folosit frecvent este nisipul cuartos. In aceste conditii. Retinerea pe filtre Cele mai utilizate filtre pentru indepartarea suspensiilor sunt filtrele granulare si filtrele cu prestrat. cat si pentru particule de dimensiunea ionilor si moleculelor.8– 1. dupa spalare.filtre lente cu viteze de filtrare de 0. de caracteristicile mediului filtrant. curgerea are loc in conformitate cu legea lui Darcy. Gratarele sunt formate din bare cu grosimi de 0.6 m/h. inclinate cu 30-90°fata de orizontala. Pentru retinerea impuritatilor de dimensiuni mai mici se utilizeaza site statice sau mobile. de viteza de filtrare si de caracteristicile fizice ale apei. . Curgerea prin medii filtrante poroase este mentinuta in mod normal in domeniul laminar atat initial (in filtru curat). formeaza ele insele straturi filtrante care maresc treptat pierderea de sarcina a apei pe gratar si trebuiesc indepartate periodic. Retinerea pe gratare si site. pompele si vanele. cat si dupa colmatarea lui cu suspensii. se obtine spontan o aranjare a granulelor cu diametrul descrescand in sensul de curgere din timpul fazei de filtrare.filtre rapide cu viteze de filtrare de 3 – 6 m/h. . Viteza apei la intrarea apei in gratare trebuie sa fie de 0.

Pentru a prelungi durata fazei de filtare. sau chiar a moleculelor de apa asociate prin legaturi de hidrogen. format din particule foarte fine de 5 – 100 μm. ionii substantelor ionice sau ionii formati prin ruperea unei molecule polare sunt hidratati astfel incat volumul ionilor este mult mai mare decat volumul unei molecule de apa. cea mai mare utilizare o au osmoza. Dintre metodele ce utilizeaza separarea prin membrane. osmoza inversa. dar si pentru tratarea apelor uzate. In solutie. In aceste filtre au loc. deci sa fie permeoselectiva. apa va trece prin membrana din solutia mai diluata spre cea mai concentrata. Membranele pot fi constituite din materiale solide (membrane consistente).Aceste doua tipuri de filtre difera prin caracteristicile granulometrice ale nisipului si prin modul de regenerare. Filtrele cu prestrat sunt formate din suporturi poroase rigide asezate intr-o carcasa. Separarea prin membrane In procesele de epurare a apei. dar nu vor putea trece ionii hidratati. Prin porii unei membrane semipermeabile (de dimensiuni moleculare) vor putea trece molecule de apa. In epurarea apelor uzate filtrele cu nisip se utilizeaza in treapta secundara de epurare sau pentru finisarea efluentilor treptei biologice. prin membrana putand trece in general numai molecule de apa. ultrafiltrarea si electrodializa. Fazele unui ciclu de functionare cuprind formarea prestratului. din geluri imbibate cu solventi sau din lichide imobilizate intr-o structura poroasa si rigida. Osmoza si osmoza inversa In cazul solutiilor apoase cand doua solutii de concentratii diferite sunt separate printr-o membrana semipermeabila. pe langa procesele fizice de retinere a particulelor insolubile si procese microbiologice de degradare a unor materiale organice dizolvate sau in suspensie. uneori se adauga In apa supusa tratarii materialul granular chiar In timpul filtrarii. membrana este definita ca o faza ce actioneaza ca o bariera pentru speciile moleculare sau ionice din apa. Separarea prin membrane este utilizata in cea mai mare masura pentru obtinerea apei potabile. . filtarea si regenerarea. pe care se depune un strat subtire de material filtrant granular. Practic o membrana trebuie sa aiba o permeabilitate mai mare pentru unele specii decat pentru altele.

ceea ce determina dificultati deosebite la realizarea instalatiilor practice care trebuie sa aiba o buna etanseitate. Membranele utilizate sunt caracterizate printr-o permeabilitate selectiva pentru anumiti componenti ai unei solutii lichide. obtinut in conditii speciale (celofan cu calitati speciale). amestecuri de acetat si nitrat de celuloza. o circulatie a apei in sens invers. esteri micsti de acetat . Ultrafiltrarea Ultrafiltrarea este procesul de separare prin membrane sub influenta unei diferente de presiune. in proportie de 95-99%. Aplicatiile osmozei inverse pentru tratarea apelor uzate sunt satisfacatoare in urmatoarele conditii: . cunoscut sub numele de osmoza inceteaza cand presiunea hidrostatica care se exercita asupra solutiei mai concentrate atinge o anumita valoare de echilibru numita presiune osmotica.daca se poate realiza concentrarea poluantilor in volume mici de apa. Ulterior s-au obtinut si membrane semipermeabile din materiale polimerizate stabile (poliamide. Primul material folosit la confectionarea membranelor semipermeabile a fost acetatul de celuloza.2 μm) si au o fragilitate ridicata. Se aplica mai ales pentru a separa substantele dizolvate cu greutate moleculara peste500. o structura compacta. . s. durabilitate mare si sa evite colmatarea si polarizarea de concentratie. In acest caz. reducandu-se cheltuielile de evacuare a poluantilor. Presiunea osmotica variaza proportional cu concentratia substantei dizolvate In apa si cu temperatura. se va produce. datorita presiunii exterioare mari.care la concentratii mici au presiuni osmotice mici si nu pot fi separate prin osmoza.Acest proces.).daca exista posibilitatea recuperarii de materiale utile. dintr-o apa bogata in saruri se va obtine in compartimentul 1 o apa curata. Membranele utilizate in osmoza inversa sunt supuse la diferente mari de presiune de 20 – 100 bar. Acest proces este utilizat pentru obtinerea apei dulci din apa de mare. In prezent se obtin membrane ce permit o eliminare a substantelor dizolvate.butirat de celuloza. . Astfel. Procesul normal de osmoza poate fi inversat daca asupra solutiei concentrate se va exercita o presiune mai mare decat presiunea osmotica. Membranele folosite in separarea prin osmoza sunt foarte subtiri (0. . .a.reducerea cantitatilor de ape uzate prin obtinerea unor solutii concentrate cu volum mai mic decat al celor de ape uzate. mai ales a speciilor ionice.daca se impune recuperarea apei in zonele sarace in apa.

forma si flexibilitatea moleculelor constituente ale membranei. In practica se folosesc baterii de electrodializa cu 40-500 compartimente. Ele pot fi obtinute din filme de polimeri poroase. cu conditia ca substantele organice. prin electrodializa se obtine o apa demineralizata numai partial. sa fi fost indepartate in prealabil. in functie de diametrul particulelor de substante poluante si diametrul porilor.Prin ultrafiltrare pot fi indepartate din apa bacterii. In acest caz. ultrafiltrarea are un efect echivalent cu cel realizat prin coagulare. Limita superioara a greutatii moleculare a substantelor care pot fi retinute prin ultrafiltrare este de circa 500 000. decantare si ingrosare. in care se introduc prin reactie chimica. pigmenti din vopsele. proportia de energie consumata pentru transportul ionilor creste in raport cu aceea pentru deshidratarea acelor ioni care ajung in compartimentele electrozilor. iar produsul devine asemanator cu electroliza. peste aceasta limita separarea avand loc prin filtrare obisnuita. . din cauza consumurilor mari de energie in compartimentele electrozilor (pentru deshidratarea ionilor). eventual prezente in acestea. consumurile de energie pe unitatea de apa produsa cresc foarte mult. Daca numarul de compartimente dintre electrozi este marit. lianti inerti si solventi. proteine. amidon. Electroliza poate fi utilizata pentru indepartarea sarurilor din apele uzate (de exemplu a nitratilor din apele evacuate de pe terenurile agricole). sub forma de granule. virusi. se cere ca membranele de ultrafiltrare sa manifeste retinere selectiva pe un domeniu relativ ingust de greutati moleculare si un flux mare de solvent la diferenta mica de presiune. Utilizarea unei instalatii de electrodializa cu o singura celula este neeconomica. Pentru scopuri practice. precum si de conditiile de exploatare. floculare. Capacitatea de retinere a unei membrane pentru o substanta data depinde de dimensiunea. Prin acest proces pot fi indepartate materii organice inerte si microorganisme. deplasarea acestora realizandu-se sub actiunea unui camp electric ca in procesul de electroliza. respectiv la cationi. Membranele pentru electroliza se realizeaza prin turnare de placi dintr-un amestec de rasini schimbatoare de ioni. In practica. Electrodializa Electrodializa constituie un proces de separare prin membrane cu permeabilitate selectiva la anioni. grupe functionale schimbatoare de ioni. Pentru epurarea apelor uzate separarea selectiva nu prezinta importanta decat in cazul in care concentratele separate pot fi valorificate. In cazul ultrafiltrarii prin membrane. mecanismul principal este sitarea selectiva. Daca demineralizarea este impinsa peste anumite limite.

2) 6 apa uzata apa epurata O extractie inaintata a poluantului din apa se realizeaza prin repetarea operatiei de extractie cu portiuni noi de solvent proaspat. Notand apa cu A. lactic). Extractia lichid-lichid Extractia este o operatie de separare bazata pe diferenta de solubilitate a componentilor din apa in unul sau mai multi solventi nemiscibili cu apa. iar cantitatile mici ale acestora in diferite faze cu a. Dupa agitare ( pentru realizarea unei suprafete cat mai mari de contact intre cele doua lichide) si dupa sedimentare se formeaza conform schemei de mai sus doua straturi: apa extrasa si extractul. antrenarea poluantilor volatili cu abur sau cu gaz (stripare). Dupa separarea acestora urmeaza recuperarea solventului (de obicei prin distilare). solida sau gazoasa. impuritatile raman tot in faza apoasa sub forma unor concentrate.Prin electroliza se pot recupera din apele uzate o varietate de substante utile: acizi carboxilici (acetic. spumarea si adsorbtia. citric. Un bun solvent pentru extractia poluantilor din ape uzate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: . si respectiv s. Intre aceste procese se incadreaza extractia lichidlichid. cromati. apa extrasa extrasul (5. dupa izolarea din apa. lignite. distilarea. etc. Procese unitare care utilizeaza transferul Intre faze In timp ce in cazul proceselor fizice descrise mai inainte. Cea mai rationala varianta a procesului este extractia in contracurent. p. principiul extractiei este redat prin schema: 1 2 (A+P) + S = (A-a) + a + p + s + (P-p) +(S-s). exista alte procese in care epurarea are la baza transferul poluantilor din apa intr-o alta faza nemiscibila cu apa lichida. poluantul cu P si solventul cu S .1) 3 apa de epurat solventul 4 Apa de epurat este pusa in contact cu solventul S in care poluantul P este mult mai solubil decat apa. ceea ce in cazul ideal al recuperarii totale a solventului duce la rezultatul final exprimat prin schema: 5 (A+P) = (A-a) + p + a + (P-p) concentratul de poluant (5.

. pH-ul actionand favorabil prin transformarea unor poluanti in forma lor neionizata. . vapori de apa).sa aiba punct de fierbere cat mai indepartat de al apei. hidrocarburi alifatice. 7 S2.sa nu formeze emulsii cu apa. gaze de ardere. astfel ca prin incalzirea extractului are loc separarea apei si a dizolvantului. . rolul solventului fiind preluat de faza gazoasa sau de vapori. Desfasurarea procesului este favorizata de crearea unor conditii care duc la micsorarea solubilitatii in apa a substantei poluante. Solubilitatea apei in dizolvantii de acest fel variaza puternic cu temperatura.sa aiba o densitate cat mai diferita de a apei. de obicei.+ 2 H+ → H2 S hidrogen sulfurat molecular greu solubil In apa (5. Pentru epurarea apelor uzate se folosesc.3) 8 sulfura solubila 9 In apa . moleculara. acesta din urma fiind refolosit in proces. Extractia se foloseste la scara industriala pentru separarea si recuperarea fenolului din apele condensate de la prelucrarea termica a carbunilor si pentru extractia din apele uzate a unor metale ce sunt transformate in prealabil in complecsi organici. . solubili in solventi nemiscibili cu apa. nu substante dizolvate in aceasta. la valori mici ale pH-ului. mai greu solubila. dintre care hexanul este utilizat cel mai frecvent.sa fie ieftin. in special. sa aiba o solubilitate cat mai scazuta in apa si sa dizolve cat mai putina apa pe un domeniu larg de temperatura. devine posibila indepartarea hidrogenului sulfurat. Transferul lichid-gaz Substantele volatile prezente in apa pot fi indepartate (stripate) prin antrenare cu gaze sau vapori (aer. prin modificarea pHului si prin ridicarea temperaturii. Astfel. .care extrag in mod selectiv apa si in care impuritatile (mai ales cele minerale) au o solubilitate scazuta.sa posede fata de impuritati o afinitate cat mai ridicata in comparatie cu a apei. In acest scop sau dovedit eficienti ca solventi aminele alifatice cu 5 si 6 atomi de carbon (de exemplu diizopropilamina).sa nu sufere transformari chimice in timpul utilizarii. Varianta de aplicare a extractiei in purificarea apei este aceea in care substanta extrasa din amestec este insasi apa. Procesul este analog cu acela de extractie.. aceasta putandu-se obtine.

de exemplu in cazul amoniacului care absorbit in acid sulfuric formeaza sulfat de amoniu. de aceea. In epurarea apelor uzate. In cazul striparii amoniacului. in deosebi la temperaturi mai ridicate. Metoda este convenabila mai ales in cazul apelor uzate care rezulta din procesul de productie si deci. a acizilor slabi volatili. Aceasta se realizeaza cu amoniac molecular greu solubil in apa calda (5. Striparea cu gaze si vapori da rezultate pozitive si in cazul poluantilor organici volatili nepolari. substantele volatile cu caracter bazic pot fi absorbite in solutii ale unor acizi tari cu obtinerea de saruri. pentru unele scopuri. O solutie mai rationala este captarea si valorificarea poluantilor. nu mai necesita consum de energie pentru incalzire. de hidrogen sulfurat sunt necesari 100-200 m3 aer/m3 apa uzata.a mercaptanilor si a bioxidului de carbon si. prezinta importanta practica si procesul invers. Un contact bun poate fi obtinut si prin pulverizarea apei in faza gazoasa (de obicei in aer). folosit ca ingrasamant agricol. care in mod natural au o solubilitate scazuta in apa. iar la valori ridicate ale pH-ului a amoniacului. in general. de transfer in apa a unor componenti din faza gazoasa. 10 NH4+ + OH. de exemplu. se recomanda descarcarea gazelor de stripare prin cosuri inalte. Din date experimentale a reiesit ca pentru a indeparta 1 kg. Astfel. iar substantele acide in solitii ale unor baze tari. Striparea poluantilor in atmosfera conduce la impurificarea acesteia si. aminelor alifatice inferioare si in general a bazelor slabe volatile. prin absorbtia hidrogenului sulfurat in hidroxid de sodiu se obtine sulfura de sodiu utilizabila in industria celulozei.4) . ori prin prelingerea apei peste o umplutura prin care circula in contracurent faza gazoasa. fiind avantajoasa circulatia in contracurent a celor doua faze.→ NH3 + H2O 11 ioni de amoniu 12 solubili in apa 13 Striparea componentilor volatili din apele uzate se face prin realizarea unei suprafete mari de contact intre apa si faza gazoasa sau de vapori. literatura mentioneaza (In cazul folosirii instalatiilor de tipul turnurilor de racire cu functionare la temperatura ambianta) consumuri de aer foarte ridicate de 2000-3500 m3 aer/1m3 apa uzata. Cel mai important caz este acela de introducerii de oxigen in apa. in acest din urma caz putandu-se folosi instalatii asemanatoare cu turnurile de racire. Contactul lor se poate asigura prin barbotarea gazului in apa in bazine deschise sau coloane cu talere.

clasificate. respectiv datorita respingerii lor din masa de apa. Formarea spumei este conditionata de prezenta in apa a . care se separa de solutia reziduala imbogatita in impuritati. de obicei. de exemplu. consta in trecerea apei din faza lichida in faza solida sub forma de cristale de gheata constituite din apa aproape pura. distilarea poate fi justificata cand este folosita pentru concentrarea unor efluenti cu toxicitate mare. care urmeaza a fi distrusi prin incinerare. acestea asigurand dispersia apei in aer sau /si a aerului in apa pentru crearea unei arii cat mai mari a suprafetei de separare apa-aer pe care are loc transferul. a unor combinatii solide care cuprind in reteaua lor cristalina molecule de apa pura si de hidrocarbura. Spumarea Spumarea este procesul de separare din apa a unor impuritati organice dizolvate ca urmare a tendintei de acumulare a lor pe interfata apa-aer./1 kg apa. distilarea este in prezent dezavantajoasa datorita consumului relativ ridicat de energie. Distilarea Distilarea este procesul de epurare a apelor uzate prin trecerea apei in faza de vapori prin incalzire. Inghetarea Inghetarea ca proces de epurare. in mecanice si pneumatice. o apa cu calitate net imbunatatita. iar microorganismele sunt distruse aproape in totalitate. cum ar fi hidrocarburi alifatice cu greutate moleculara mica sau derivati halogenati ai acestora. Cantitatea de poluant separata este proportionala cu aria interfetei aer-apa. care poate fi obtinuta prin spumare. Chiar in cazul utilizarii unor sisteme rationale de incalzire. de cca 45 kcal.70C. Pentru aerare sunt folosite numeroase tipuri de dispozitive. si in acest caz este avantajoasa existenta unei arii cat mai mari. Daca acesta din urma este. apa curata si agentul de hidratare. se obtine. Totusi. Datorita volatilitatii reduse a majoritatii impuritatilor dizolvate. propanul. urmata de condensarea vaporilor. cu ajutorul aerului (aerare). cum ar fi evaporatoare cu efect multiplu. Prin topirea cristalelor de gheata (dupa prealabila lor spalare cu apa curata) se obtine o apa de puritate ridicata.ajutorul oxigenului gazos. de obicei. dar. mai eficient. In comparatie cu alte procese de epurare a apelor uzate. temperatura de topire a hidratului este de circa 5. la temperaturi apropiate de 00C. Dupa separarea din lichidul initial si topirea cristalelor rezulta doua faze nemiscibile. intre apa si anumite substante. consumul de caldura este semnificativ. O varianta a procesului de inghetare se bazeaza pe formarea. Prin distilare se indeparteaza si materii in suspensie .

cum ar fi detergentii cationici In doza minima de circa 0.1-0. adsorbantul cel mai folosit in epurarea apelor. de preferinta difuzat sub forma de bule fine. pot fi prezente ca poluanti in apele uzate. cenusile fine de la arderea combustibililor. la echilibru. Carbunele activ se utilizeaza sub forma de granule (diametre de 1-6 mm) sau de pulberi (0. saruri ale unor acizi organici sulfonici si carboxilici. Adsorbtia Adsorbtia. Adsorbtia permite retinerea unor poluanti chiar cand acestia sunt prezenti in concentratii mici si prezinta selectivitate pentru anumite substante. Spuma acumulata la suprafata apei in bazinul de spumare se indeparteaza continuu prin raclare. de exemplu detergentii. are la baza fenomenul de retinere pe suprafata unui corp a moleculelor unei substante dizolvate in apa. suprafata specifica ajunge la valori in jurul a 1000 m2/g. Procesul de adsorbtie este caracterizat prin echilibrul de adsorbtie.5 mm). astfel incat adsorbantul isi recapata aproape in intregime proprietatile initiale. sa nu depaseasca 1% din volumul apei epurate. a substantei adsorbite intre faza de adsorbant si faza apoasa supusa epurarii si prin cinetica de adsorbtie. proteinele si hidrolizate de proteine. care urmareste mecanismul procesului si viteza cu care se desfasoara acesta. Substantele retinute pot fi indepartate prin incalzire sau extractie. Materialul solid sau lichid pe care are loc retinerea se numeste adsorbant iar substanta care este retinuta adsorbat. Este de dorit ca volumul de concentrat lichid. cenusile de la arderea namolurilor etc. Exista si situatii in care. iar timpii de retentie hidraulica in bazinul de spumare de 5-10 min.5 mg/l. in asemenea cantitate si de la o astfel de diferenta de la suprafata masei de lichid. saponine etc. ca proces de epurare. incat continutul in apa al spumei sa fie cat mai scazut. care au capacitatea de a micsora tensiunea superficiala a apei. Separarea prin spumare a fost aplicata la indepartarea detergentilor din ape si la epurarea apelor uzate din industria celulozei si a hartiei. Ca adsorbanti se utilizeaza materiale solide caracterizate printr-o suprafata specifica foarte mare. La carbunele activ.substantelor superficial-active. rezultat dupa spargerea spumei. Consumurile de aer sunt de ordinul a 4-8 m3/m3 apa uzata. . Formarea spumei este indusa prin barbotarea in apa a aerului. Astfel de substante.. pentru formarea spumei sau pentru a imbunatati separarea unor impuritati se adauga agenti de spumare. In afara carbunelui activ au fost folositi ca adsorbanti pentru epurare si cocsul. care exprima repartitia cantitativa.

fie regenerati pentru refolosire. dupa care este necesara regenerarea. de regula. la cca. Sunt rare cazurile in care substantele adsorbite din apa sunt separate din adsorbant prin desorbtie in vederea valorificarii. . .capacitatea de adsorbtie si viteza de adsorbtie cresc la micsorarea dimensiunilor particulelor de adsorbant. Pentru a evita colmatarea filtrelor este importanta indepartarea prealabila a poluantilor in suspensie.0 m. au fost folosite si filtre deschise. ramase dupa aplicarea altor procese de epurare si atunci cand se impune un grad de epurare foarte ridicat. o viteza marita de circulatie a apei favorizeaza adsorbtia. . Din experienta rezulta ca un carbune activ de buna calitate poate adsorbi o masa de substante organice reprezentand cca. Adsorbtia se aplica. mai ales in filtre inchise. cu viteze mai mici si cu inaltimi ale stratului de 0. Aceasta se face mai ales pe cale termica. dar mareste viteza de adsorbtie. Cele mai multe instalatii de epurare prin adsorbtie sunt de tipul dinamic si utilizeaza paturi fixe de carbune activ cu granulatia de 0. crescand o data cu aceasta. in cazul adsorbantilor ieftini. La filtrele cu carbune activ se adopta viteze de filtrare de 5-30 m / h. 9000C in atmosfera cu compozitie controlata de aer si vapori de apa. inaltimea stratului de carbune in aceste filtre fiind de 1-3 m. in timp ce in cazul adsorbtiei dinamice. In primul caz adsorbantul fin divizat este agitat cu apa si dupa un timp anumit este separat prin decantare sau filtrare. adsorbantii epuizati sunt fie aruncati. .0 mm.5-2. . Dupa modul in care se realizeaza contactul intre apa de epurat si adsorbant se disting adsorbtia statica si dinamica.cresterea temperaturii micsoreaza capacitatea de adsorbtie. mobil sau fluidizat de adsorbant. Cresterea timpului de contact intre apa si carbune influenteaza semnificativ eficienta epurarii.capacitatea de adsorbtie depinde de timpul de contact. apa uzata strabate in flux continuu un strat fix.capacitatea de adsorbtie este puternic influentata de greutatea moleculara a adsorbatului . in timp ce. pentru indepartarea din apa a unor impuritati in concentratie scazuta.scaderea pH-ului influenteaza de obicei favorabil capacitatea de adsorbtie. fiind maxima la atingerea echilibrului.5-1. 5% din masa sa.Cercetarile privind adsorbtia pe carbune activ a impuritatilor dizolvate in apa au condus la urmatoarele concluzii: . In unele cazuri.

constructii si instalatii de transport sau de epurare. prin aceasta . este reglat prin adaus de acizi sau baze dupa caz. de exemplu prin procese biologice.2 Procese chimice Procesele chimice de epurare sunt acelea in care poluantii sunt transformati in alte substante mai usor de separat. instalatii de obtinere a derivatilor organici halogenati . fabrici de ingrasaminte . Neutralizantii care pot fi luati in consideratie in practica sunt : piatra de var CaCO3 si dolomita CaMg(CO3)2. cu nocivitate mai scazuta sau mai susceptibile de a fi indepartate prin alte procese de epurare. trebuie examinata posibilitatea de neutralizare reciproca . sa se epuizeze toate posibilitatile de a micsora cantitatea de acizi evacuata . NaOH si Na2CO3. varul CaO sub forma de hidroxid de calciu(lapte de var sau var stins praf). In al doilea rand .5-8. cum ar fi precipitate insolubile sau gaze care pot fi stripate. totala sau partiala . Alegerea neutralizantului se face in functie de natura acidului care trebuie neutralizat. Pentru neutralizarea apelor acide se poate folosi o gama larga de substante cu caracter bazic (oxizi. 5. cum ar fi conducte . Neutralizarea apelor acide Industriile care evacueaza acizi sunt foarte variate : fabrici de acizi si de explozivi . etc. carbonati). avand valori in afara intervalului favorabil dezvoltarii florei si faunei acvatice (pH=6. rezultate din aceeasi intreprinderea sau din intreprinderi invecinate. decapari si acoperiri metalice. Neutralizarea apei are ca efect si micsorarea insusirilor corozive ale apei care pot determina degradarea materialelor cu care vine in contact. bazine din care se poate realiza apoi o dozare proportionala cu debitele medii ale celor doua categorii. In astfel de cazuri. se prevad bazine de egalizare separate pentru ape acide si cele alcaline. de costul neutralizantului. hidroxizi. rafinarii de petrol . a apelor uzate acide si alcaline . industria metalurgica . in afara de economia de acizi se obtine si micsorarea cheltuielilor pentru neutralizare.1. Pentru neutralizare se pot folosi si unele deseuri . in primul rand .5). Inainte de a stabili masurile de neutralizare este necesar. Neutralizarea Neutralizarea este procesul prin care pH-ul unei ape uzate.Pentru alegerea adsorbantului si pentru stabilirea conditiilor de exploatare optime se recomanda efectuarea prealabila de teste de laborator. de volumul si caracteristicile sedimentelor formate dupa neutralizare.

Aceasta depinde de compozitia chimica si mai ales de structura cristalina a materialului. Dupa provenienta ei. Avand in vedere ca prin reactia calcarului cu acidul sulfuric rezulta sulfat de calciu greu solubil. se recomanda ca reglarea adausului sa fie facuta astfel Incat pH-ul amestecului sa fie cat mai aproape de valoarea pH=7. Explicatia pare a fi aceea ca la concentratii mari de acizi rezulta o cantitate sporita de bioxid de carbon care. acoperind o mare parte din granulele de calcar. in stare uscata. legate de natura si concentratia acizilor. ardezie. unele sterile de la preparatiile miniere. piatra de var prezinta reactivitate variabila fata de acizii minerali. Dozarea varului sub forma de praf are In plus avantajul ca reduce timpul de decantare si volumul sedimentelor Laptele de var (suspensie de hidroxid de calciu in apa) se foloseste la neutralizare in concentratie de 5-10 % CaO. creta. cand rezulta un precipitat cu granule mai mari care sedimenteaza mai repede. care duc la formarea unor sedimente mai putin voluminoase decat calcarul si varul. Varul stins sub forma de praf (var hidratat) prezinta avantajul ca poate fi manipulat. Reactivitatea diferitelor feluri de carbonati de calciu naturali scade in ordinea: dolomita. se produce o cimentare a granulelor din patul filtrant. Doza de var se calculeaza astfel incat sa reprezinte circa 105 % din valoarea calculata stoichiometric. Hidroxidul si carbonatul de sodiu sunt neutralizanti foarte eficienti. daca acestia sunt prezenti in concentratii mai mari (peste 1.3-0.daca concentratia este mai mare. Piatra de var se poate folosi la neutralizare si sub forma de pulbere care se adauga ca atare. in afara de scaderea reactivitatii . etc. Piatra de var (CaCO3) este unul dintre primii neutralizanti folositi pentru neutralizarea apelor acide. le micsoreaza suprafata de contact. calcarul nu este indicat pentru ape uzate care contin acest acid.industriale cum sunt namolurile de la fabricile de soda. In cazul neutralizarii acidului sulfuric. Reactivitatea pietrei de var este micsorata chiar si in cazul acizilor clorhidric si azotic. namolurile de la obtinerea acetilenei din carbid. usor de transportat. In schimb. intrucat sulfatul de calciu format pe suprafata granulelor impiedica contactul ulterior al acidului cu carbonatul de calciu. Cele doua . sau sub forma de suspensie apoasa. depozitat si dozat.5 % . marmura.2 %). calcar de scoici. Si in acest caz apar limitele mentionate. transportat si dozat in aceasta stare cu multa usurinta. costul lor este mai ridicat. Filtrarea printr-un strat de calcar granular are efect de neutralizare numai in cazul apelor cu continut mic de acizi pana la 0. Neutralizarea prin filtrare peste piatra de var nu este posibila cand in apa sunt prezenti ioni ai metalelor grele care formeaza pelicule de hidroxizi pe suprafata granulelor. desi dau compusi de reactie solubili.

ionul de clor Cl+ sau alte specii asemanatoare. instalatia si exploatarea ei sunt foarte simple. in domeniul epurarii apelor se poate accepta interpretarea reactiei de oxidare ca aceea in care are loc aditie de oxigen sau indepartare de hidrogen. si anume: electronul e-. Cum in practica aciditatea sau alcalinitatea apelor uzate brute este foarte variabila. usor de exploatat si sigure. Despre materialele care se transforma cedand electroni se spune ca se oxideaza. circa 14 % vol. care rezulta de exemplu de la centralele termice. ca se reduc. atomul liber de oxigen O•. hidroxidul de sodiu putand fi achizitionat si sub forma de lesie concentrata. atomul liber de hidrogen H•. Pentru scopuri practice. prin combustie cu ajutorul unui arzator scufundat. dar cheltuielile sunt ridicate. procesul in ansamblul sau este numit o reactie de oxido-reducere. in acest caz. Oxidarea . atomul liber de clor Cl•. iar despre cele care accepta electroni. La instalatiile de neutralizare cu functionare continua se recomanda automatizarea dozarii reactivilor In functie de pH-ul urmarit. In cazul celor organici. Dioxidul de carbon pentru neutralizare poate fi produs si direct in apele uzate. iar cele din a doua. Un neutralizant ieftin pentru apele uzate alcaline il constituie gazele de ardere bogate in dioxid de carbon. Aceasta interpretare a reactiilor de oxido-reducere este aplicabila compusilor anorganici. In cazul debitelor mici de ape uzate se pot adopta instalatii de neutralizare cu functionare discontinua. simple. cu conditia ca acestia sa nu contina in concentratii suparatoare alte impuritati.substante pot fi achizitionate ca produse solide. nu este posibila reglarea manuala a dozei de reactivi de neutralizare. oxidarea se poate defini ca avand loc atunci cand are loc un transfer de specii diferite de cele ionice normale.. Intrucat nu poate exista o reactie de oxidare fara o reactie cuplata de reducere. radicalul hidroxil OH•. Neutralizarea apelor alcaline Cantitatile de alcalii care se evacueaza cu apele uzate industriale sunt in general mai mici decat cele de acizi. 14 Oxidarea si reducerea Oxidarea si reducerea sunt procese in care substantele se transforma in altele ca urmare a schimbului de electroni. cele din prima categorie fiind materiale reducatoare. Pentru neutralizarea apelor alcaline se pot folosi acizii reziduali rezultati din diferite procese industriale. materiale oxidante. Se poate utiliza si bioxidul de carbon imbuteliat.

El este generat prin descarcari electrice la tensiuni inalte (5000-30000 V) in aer sau in oxigen uscat.) cat si celor organice (de exemplu fenoli..etc. platina poroasa. zinc.). nu este necesara transformarea lor pana la bioxid de carbon. Este de subliniat ca ozonul are o toxicitate ridicata. nu este necesara oxidarea completa. bacterii etc. cum sunt feritii si apa oxigenata. Aerul si oxigenul ozonizat sunt introduse in apa prin difuzorii porosi sau prin sisteme mecanice de dispersie. ozon. se aplica iradiere cu raze gama. chinone. S2-. SO32. diverse combinatii cu insusiri toxice. permanganatii. In practica. de exemplu. In epurarea apelor uzate. de obicei. ozonul este folosit pentru decolorare. Activitatea agentilor chimici oxidanti poate fi intensificata prin asociere cu introducerea in sistem de energie sub diferite forme pentru a favoriza aparitia speciilor de oxigen cu mare potential oxidant (radicali liber OH•. eventual. peroxizi etc. de exemplu cu clor activ. pentru expunere continua concentratia in aer fiind limitata 1a circa 0. a limitat mult aplicarea lor in practica. oxigen atomic. 7 kWh. clorul si bioxidul de clor. crom. apa si alti oxizi. dezinfectie. nichel. Exista si alte metode de oxidare. producerea fenomenului de cavitatie etc. sau sunt mai putin suparatori. pentru a produce 1 kg. raze ultraviolete. Oxigenul. apa oxigenata. pentru oxidarea ionilor bivalenti de fier si mangan si a sulfurilor. Oxidarea se aplica atat substantelor anorganice (de exemplu Mn2+. cianuri etc.). cobalt. fier. In practica se recurge la agenti oxidanti mai energici: ozonul.Scopul oxidarii in epurarea apelor uzate este de a converti compusii chimici nedoriti in altii care nu sunt. Permanganatii sunt oxidanti puternici folositi mai ales pentru finisarea efluentilor care au fost supusi anterior altor procese de epurare. indirecte. amine.). ozon se consuma o cantitate de energie de cca. capabil sa reactioneze rapid cu o gama larga de poluanti si cu microorganismele din apa. In acest scop. pentru eliminarea culorii si a . in prezenta de catalizatori). CN-. in cazul substantelor organice. ultrasunete.1 mg/m3). dintre care cea mai importanta este oxidarea anodica directa prin intermediul unor produsi de electroliza. Ozonul este oxidant mult mai energic. Costul ridicat al unora dintre acestia. detergenti. feratii. magneziu. oxidarea partiala a unor substante nocive (fenoli. sau prin folosirea unor catalizatori (oxizi de cupru. este introdus in apa uzata de epurat. aplicand concomitent racirea pentru a evita descompunerea. Oxigenul molecular este folosit. In acest sens. etc. in prezenta de catalizatori. de exemplu. prin aerare. Oxidarea chimica cu oxigen din aer decurge cu viteze satisfacatoare numai la temperaturi si presiuni peste cele ordinare si. care are o mare importanta in epurarea biologica aeroba.). acizi humici.

acidul sulfuros si alte combinatii cu sulf la valente mai mici decat 6. transformarea compusilor organici halogenati prin inlocuirea halogenului cu hidrogen etc.→ CNO. insolubilizarea unor ioni metalici.→ N2 + 2 HCO3.+ 3 OCl.6) Un dezavantaj al folosirii clorului la tratarea apelor care contin substante organice este formarea compusilor organici halogenati cu nocivitate ridicata. In afara clorului molecular. nitritii. clorura de var. nociv. Agentii reducatori folositi curent in practica sunt sarurile fierului bivalent.+ 3 Cl(5. Deosebit de raspandita este distrugerea cianurilor cu clor pana la formare de cianati sau chiar de azot molecular. sulfitii. pentru epurarea se utilizeaza si alte produse cu continut de clor activ. conform reactiei: Cr2O72. In afara de tratarea apelor cu continut de cromati si bicromati. oxidarea fierului. pe de o parte functioneaza ca absorbant si coagulant. fierul metalic in mediu acid. Cu. amoniacul. care. Clorul poate oxida eficient hidrogenul sulfurat. La tratarea cu permanganati rezulta bioxid de mangan hidratat. cianurile si unele substante organice.5) (5. . cum ar fi hipocloritii de sodiu si de calciu. dar pe de alta parte necesita a fi indepartat din apa. care.7) Reducerea se poate face cu fier bivalent sau cu acid sulfuros in mediu acid. Reducerea Ca si oxidarea poluantilor. Ag.mirosului. cloraminele. prin reducere cu hidrogen nascand. se prepara in situ. reducerea este folosita pentru transformarea unor poluanti cu caracter oxidant. fierul si manganul. datorita stabilitatii sale scazute. mercaptanii.+ Cl2 CNO. in substante inofensive sau care pot fi indepartate din apa prin aplicarea altor procese de epurare. prin reducere cu metale ordinare (de exemplu cu fier).+ 6FeSO4 + 7H2SO4 → Cr2(SO4)3 + 3Fe2(SO4)3 + 7H2O + SO42(5. sulfurilor si cianurilor. Acest efect este eliminat in cazul folosirii bioxidului de clor. Un caz tipic este reducerea cromului hexavalent la crom trivalent in vederea precipitarii acestuia ca hidroxid. conform reactiilor: CN-+ OCI. transformarea nitroderivatilor aromatici in amine. reducerea este aplicata pentru eliminarea clorului activ in exces cu sulfiti sau cu bioxid de sulf.

In legatura cu acest ultim exemplu.Precipitarea Precipitarea este procesul de epurare bazat pe transformarea poluantilor din apele uzate in produsi greu solubili. este ilustrativa marirea eficientei de indepartare a fluorurilor din apa. care constituie masa micelei. la precipitarea lor ca fluorura de calciu. neutra din punct de vedere electric. care este format din antiioni sau contraioni.partea exterioara. pentru agregarea particulelor fiind necesara invingerea sau anularea acestor forte de repulsie. O parte din acestea pot fi separate prin sedimentare.nucleul. Conform conceptiei stratului dublu electric exista un strat de adsorbtie. eventual prin adaus de CaCl2. micsorarea solubilitatii unor substante organice prin sporirea concentratiei de electroliti. Particulele foarte fine sunt inconjurate de invelisuri de ioni si poseda deci o incarcare electrica care provoaca repulsia particulelor intre ele. conform reactiei: 2 F. care pot fi indepartate prin coagulare si sedimentare. se recurge la agregarea lor in particule mai mari. Toti solii liofobi (adica particulele intre care nu exista interactiune) sunt alcatuiti din doua parti: . dar ea poate avea loc si in urma schimbarii unor conditii fizice. care adera direct la nucleu si este denumit strat fix sau Helmholtz si un strat difuz. . prin introducerea de ioni de calciu. dimensiunea particulelor de impuritati care pot fi prezente in apele uzate variaza de la 10-7 mm la circa 1 mm. Intrucat insa o parte din impuritati au dimensiuni si deci viteze de sedimentare prea mici pentru a putea fi separate din apa pe aceasta cale. rezultatul unor reactii chimice din care rezulta substante mai greu solubile.in fluorura de calciu greu solubila. Acest adaus deplaseaza echilibrul in favoarea transformarii unei cantitati mai mari de ion F. partea interioara. .8) Coagularea si flocularea Asa cum s-a mentionat la inceputul capitolului. formata din doua straturi de ioni. Stratul fix este asemanator unui condensator si este denumit strat dublu electric. cum ar fi suprasaturarea unei ape prin concentrare. de regula. micsorarea solubilitatii unei sari prin marirea concentratiei unuia dintre ionii care o compun respectiv a ionului cu nocivitate scazuta.+ Ca2+ → CaF2 15 Precipitat (5. ionogena. Precipitarea este.

ceea ce face posibila agregarea lor. care au fost stabilite in decursul timpului si confirmate prin numeroase cercetari experimentale. . se ajunge ca la sfarsitul procesului sa existe 5-10 flocoane/cm3 de apa. Mecanismele coagularii-flocurarii sunt mecanismele destabilizarii coloizilor.faza ortocinetica. in practica aceasta comportare este evidentiata prin teste experimentale. Procesul de coagulare se petrece in doua faze: . termenul de coagulare este folosit pentru a descrie procesul de destabilizare produs prin compresia celor doua invelisuri electrice care inconjoara particulele coloide. Multi specialisti folosesc termenul de floculare pentru a descrie fenomenele de transport care concura la realizarea coagularii. nu sedimenteaza si se mentin in echilibru mult timp.formarea precipitatelor. Aceasta semnificatie a termenilor nu este unanim acceptata. de aceea. Me-OH-Me.neutralizarea sarcinilor electrice ale coloizilor. Daca la inceputul procesului cantitatea de flocoane este de ordinul sutelor de mii/cm3 de apa. chiar agregate. Stricarea echilibrului coloidal se realizeaza prin neutralizarea sarcinilor electrice ce conduce la sedimentarea particulelor datorita formarii unor particule mai mari. in care are loc formarea de flocoane mari. Coloizii. numit potential zeta sau potential electrocinetic. cand are loc neutralizarea si formarea de microflocoane neobservabile cu ochiul liber. iar termenul de floculare se refera la destabilizarea prin adsorbtia unor molecule mari de polimeri care formeaza punti de legatura intre particule. apar incarcate cu un potential negativ. .hidroliza ionilor polivalenti si formarea de specii monomerice si polimerice de hidroliza .compresia stratului electric al coloizilor. incarcare ce le confera stabilitate sau echilibru stabil.adsorbtie si legare intre particulelor de precipitare prin punti sau lanturi in punte. nici una dintre acestea nu permite prognoza comportarii in detaliu a unui sistem coloid si. Factorii care contribuie la destabilizarea particulelor sunt: . In literatura de specialitate.Particulele coloidale din apa. . . apar incarcati negativ. Astazi sunt considerate patru mecanisme si anume: . la introducerea reactivului. intr-un timp foarte scurt. usor sedimentabile. flocoane. prin structura lor. datorita incarcarii superficiale cu sarcini electrice. Deci exista numeroase teorii cu privire la stabilitatea coloizilor si la mecanismele prin care se poate realiza destabilizarea. vizibile cu ochiul liber.faza pericinetica.

. . Polimeri organici cu insusiri floculante sunt prezenti si in secretiile extracelulare ale unor microorganisme. Drept polielectrolit anorganic se foloseste in special acidul silicic polimerizat. Doza de coagulant necesara pentru destabilizare depinde de concentratia coloizilor. sarurile de metale trivalente. Adaosul de coagulanti cationici sau de polielectroliti in doze excesive poate duce la inversarea sarcinii particulelor coloidale si la restabilizarea lor. Influenta unuia sau mai multor factori se manifesta in functie de compozitia chimica si biologica a mediului apos si de natura fizico-chimica a particulei.) sau neionici (poliacrilamida. Destabilizarea coloizilor cu sarcina electrica negativa . polistiren sulfonat etc. incarcati electric pozitiv.. Procesul de coagulare-floculare depinde de chimismul apei.).antrenarea particulelor destabilizate prin forte Van der Waals. .se poate realiza prin tratarea cu ioni metalici pozitivi. SO.schimbari in structura polimerilor de tip Me-OH-Me. Pentru formarea puntilor de legatura intre particulele coloidale destabilizate se utilizeaza polimeri organici sau anorganici. de substante organice prezente in special acizi humici si acizi fulvici. cu precadere.adsorbtia speciilor de hidroliza la interfata particulelor coloidale. valoarea indicatorilor Cl−3HCO-. cu contributie in adsorbtia flocoanelor. anionici (polimeri ai acidului acrilic. calciu si aluminiu este nevoie de o doza de saruri de circa 10 ori mai mare in cazul calciului si de circa 500 de ori mai mare in cazul potasiului decat in cazul aluminiului. procesul de coagulare este dependent in cazul apelor cu incarcare biologica de tipul algelor existente. de pH si de prezenta in solutie a altor ioni. respectiv de pH. pentru a obtine acelasi efect de coagulare cu saruri de potasiu. . La coagularea cu saruri metalice are loc formarea de hidroxizi metalici polimerizati. printre care si cele din namolul activ. eficienta sporind cu valenta ionilor. Fe(III) si Al(III). oxid de polietilena etc. acestia avand un rol important in flocularea namolului activ. poliacrilamida mai mult sau mai putin hidrolizata. Concentratia cationilor bivalenti si trivalenti din apa poate exercita o influenta importanta asupra capacitatii polielectrolitilor anionici de a agrega coloizii incarcati negativ. De asemenea. Cei organici pot fi cationici (polimeri de amine tertiare). alcalinitatea. capabili sa se adsoarba pe suprafata particulelor si in acelasi timp sa asigure legaturi intre mai multe particule.intalniti mai frecvent in practica . Astfel. In practica se folosesc.prinderea particulelor destabilizate in agregate.

Sulfat feros FeSO4 ⋅ 7H2O. cupru. coagularea este unul dintre procesele de epurare care isi gaseste o aplicare larga in practica. . Coagularea cu saruri de fier Sarurile de fier sunt utilizate in cazul purificarii apelor reziduale. tip cationic. .Intrucat particulele coloidale sunt prezente in aproape toate categoriile de ape uzate industriale. epiclorhidrin – dimetilamina. Coagulantii organici de sinteza se utilizeaza in doze de 10-50 mg/l si pot fi grupati in trei clase de compusi: melaminformaldehide. cat si la procesul de epurare sunt: .policlorura bazica de aluminiu (PCBA) etc. Polielectroliti cationici In calitate de coagulanti primari pot fi utilizate unele substante organice cu greutate moleculara mai mare de 104 cu denumire de polielectroliti organici. . Acestia inlocuiesc total sau partial coagulantii pe baza de aluminiu si fier. Prin procesul de dizolvare anodica.Sulfat feric Fe2(SO4)3 ⋅ 9H2O. Cel mai folosit reactiv la scara industriala este sulfatul de aluminiu. elementul metalic este trecut in stare ionica Adjuvanti sau floculanti . Sarurile de fier utilizate in tratarea apei.domeniul de precipitare al Fe(OH)3 este mai extins decat la Al(OH)3. cele mai utilizate in procesul de coagulare sunt: .Clorura ferica FeCl3 ⋅ 6 H2O. Se folosesc celulele de electroliza cu anozi metalici.clorura de aluminiu . Coagulanti organici. incepand de la pH=3. de aluminiu.aluminat de sodiu . fier. . .coagularea cu adaus de reactivi chimici numiti coagulanti. Coagularea cu saruri de aluminiu Sarurile de aluminiu. prin procesul de electroliza. . cele mai folosite procedee sunt: .coagularea electrica sau electrocoagulare. policrorura de dialidimetil amoniu. In practica tratarii apei. Coagularea electrochimica (electrocuagularea) Electrocoagularea consta in introducerea in apa a ionilor metalici necesari coagularii.sulfatul de aluminiu.

polizaharidele etc. caolin). .2 mg/l apa. Adjuvantii organici de sinteza se clarifica in trei grupe: neutri (neionici) de tip policrilamida.In scopul imbunatatirii procesului de coagulare – floculare .kiselgur (diatomee). sunt caracterizati prin existenta unui grup ce permite adsorbtia si alt grup ionizat negativ. Adjuvanti organici de sinteza Sunt macromolecule cu catene lungi. . In practica tratarii este necesara prepararea de solutii diluate (0. Prezenta o structura polimerica constituita din acid mannuronic si acid glucuronic.carbune activ. Adjuvanti minerali Din aceasta grupa fac parte: .1-0. Alginatii de sodiu sunt obtinuti din acid alginic extras din algele marine. Adjuvantii naturali Adjuvantii naturali sunt polimeri naturali extrasi din substante de natura animala sau vegetala.argile (bentonita.silicea activa (silicat de sodiu neutralizat cu H2SO4).nisip fin. . obtinute prin asocierea monomerilor sintetici. Aceste substante sunt cunoscute sub denumirea de adjuvanti . Exemplu: metacrilat de dimetilaminoetil.1 – 1%). in statii de tratare pentru apa potabila si doze de peste 0. in tratarea apei se utilizeaza diferite substante cu efect de marire a flocoanelor si a vitezei de sedimentare. . avand sarcini electrice sau grupe ionizabile. Din aceasta categorie fac parte alginatii. carboxilic (-COOH) sau sulfuric (-SO3H).5 mg/l in prelucrarea apelor uzate si a namolurilor. . anionici. Acesti produsi au masa moleculara 104 – 105 si prezinta eficienta superioara polimerilor naturali. Dozele utilizate sunt de 0. sau de origine organica. cationici de tip copolimeri ai acrilaminei cu un monomer cationic.carbonat de calciu.silico-aluminat (silicat de sodiu activat cu sulfat de Al). ca emulsii (polimer in solvent organic) sau ca solutii (20 g/l in apa). Adjuvantii utilizati in coagulare – floculare sunt de origine minerala. . Adjuvantii sunt . amidonul . Adjuvantii organici de sinteza se prezinta ca produse solide. care sunt de obicei copolimeri ai acrilamidei cu acid acrilic.

In momentul epuizarii se trece la regenerarea schimbatorului introducand in coloana solutie regenerata si spaland apoi cu apa curata. Un inconvenient important al schimbatorilor de ioni este acela al formarii unor produse de regenerare care constituie reziduuri apoase a caror evacuare finala comporta dificultati mari. Intr-o prima faza. Epurarea realizata cu ajutorul microorganismelor este numita biologica. legate de sinteza de materie vie. intr-o faza urmatoare. Situatia se schimba atunci cand sarurile retinute pe schimbatorii de ioni si eliberate la regenerare isi gasesc o valorificare. Al doilea mod este preferat. O parte din materiile organice utilizate de catre microorganisme servesc la producerea energiei necesare pentru miscare sau pentru desfasurarea altor reactii consumatoare de energie. atunci cand sunt puse in contact cu o apa mineralizata (continand saruri ionizate). Schimbul ionic Acest proces de epurare are la baza proprietatea unor metale (mai ales solide) ca.1-2 mg/l. mijlocite de enzime. unde se impune recuperarea apei din efluentii reziduali. 5. se descompun eliberand produsul (sau . Se presupune ca reactiile enzimatice se desfasoara in mai multe etape. In aceste conditii. schimbatorul se epuizeaza treptat dinspre zona amonte spre zona aval. intre moleculele de enzima si de substanta utilizata ca hrana (substrat) se formeaza complecsi care. catalizatori biologici generati de catre celulele vii. in sarja si in coloana. eliberata in prealabil de suspensii si impuritati organice dizolvate. Dozele utilizate sunt de ordinul 0. Folosirea schimbatorilor de ioni pentru demineralizarea apelor uzate se aplica numai in zonele cu deficit mare de apa. Aplicarea extinsa a procesului este limitata de costul ridicat al tratarii.1. Se deosebesc schimbari de cationi (cationiti) si schimbari de anioni (anioniti). 3. Ea se desfasoara prin reactii de descompunere si de sinteza. este trecuta peste un pat fix de schimbator sub forma de granule. epurati in prealabil prin alte metode pentru indepartarea suspensiilor si a substantelor organice dizolvate. Procese biologice Substantele organice pot fi indepartate din apa de catre microorganismele care le utilizeaza ca hrana. respectiv de reproducerea (inmultirea) microorganismelor. sa inlocuiasca (sa schimbe) ionii din apa cu ioni proprii (prezenti in materialul insusi). Exista doua moduri de aplicare a schimbatorilor de ioni in epurarea apelor. In aceasta varianta apa. respectiv drept sursa de carbon.eficace ca floculanti mai ales cu sarurile de fier dar dau rezultate bune si cu cele de aluminiu.

8% vol. respectiv de hidrogen sulfurat. nitratii. care poate actiona succesiv asupra unor noi molecule de substrat. Principalele produse finale ale degradarii aerobe sunt bioxidul de carbon. organismele aerobe mor. eventual trec in forme latente. . In prima faza.). Drept rezultat sunt sintetizate celule noi. De aceea. Dupa tipul microorganismelor care asigura indepartarea poluantilor organici din apa se disting procesele aerobe si cele anaerobe.) fata de cea de aer (21% vol. apa. Acest transfer este cu atat mai eficient cu cat aria interfetei lichid-biomasa este mai mare. in sensul general si isi micsoreaza continutul de hidrogen. flaconul sau alte forme sub care apare masa de microorganisme (biomasa) prin contactul interfacial si prin procese de adsorbtie desorbtie. impuritatile trec din apa uzata spre filmul. in sensul ca poate deveni cu usurinta deficitar in oxigen. prezent in proportie foarte mica (0. Aceasta face mediul acvatic foarte sensibil la nevoile de oxigen ale microorganismelor. iar locul lor este luat de organismele anaerobe sau facultativ anaerobe care folosesc oxigenul din materia organica sau din unele combinatii anorganice. cantitatea de poluanti organici aplicata in unitatea de timp unitatii de biomasa (incarcarea organica) este la randul sau limitata. necesarul de oxigen este acoperit de oxigenul molecular dizolvat in apa. In procesele de epurare substantele organice sunt oxidate. gradientul de concentratie este mai pronuntat si daca pe interfata nu sunt acumulari de substante care pot frana procesul.produsii) de reactie si enzima regenerata. Cei mai importanti produsi de descompunere anaeroba sunt bioxidul de carbon si metanul. de exemplu din nitrati si din sulfati cu formare de amoniac. de unde cei volatili se degaja in atmosfera. iar produsii finali de descompunere trec inapoi in apa. Microorganismele implicate in procesele aerobe necesita pentru metabolism (ansamblul proceselor vitale de asimilare a unor substante din mediul inconjurator si la eliminare a produselor de dezasimilare in mediu) oxigen. Epurarea biologica se realizeaza pe baza unui transfer de materiale dinspre apa spre celulele vii si dinspre acestea inapoi spre masa de apa. Capacitatea de epurare a unei instalatii biologice depinde de masa de microorganisme (biomasa) pe care o contine. In absenta oxigenului dizolvat. Substantele de la interfata sunt adsorbite si transferate in prezenta enzimelor din celula vie. In mod normal. Ea este limitata de cantitatea de poluanti care poate fi asimilata de unitatea de biomasa in unitatea de timp.

intre 0. Pe masura admisiei de apa uzata. care este unul dintre produsele concentrate ale epurarii biologice. iar lichidul limpezit (apa epurata) este evacuat din sistem. sistemele sunt aprovizionate cu oxigen.0-1. Cea mai uzuala varianta de epurare in care microorganismele sunt suspendate in apa sub forma de flocoane este procesul cu namol activ.6 si 4 kg/m3. iar in evacuarea de fund a decantorului secundar intre 5 si 20 kg/m3. in mai multe variante. Incarcarea cu poluanti organici (data in CBO5) aplicata namolului activ (substanta uscata) este cuprinsa. impreuna cu namolul recirculat parcurge pe lungime un bazin rectangular. modificandu-si treptat continutul de poluanti de la capatul amonte pana la cel din aval al bazinului. Debitul oxigenului introdus (mai frecvent prin aerare si mai rar prin folosirea oxigenului tehnic) depinde de cantitatea de biomasa din sistem si de debitul poluantilor organici care trebuie degradati (in mod obisnuit se asigura 1. O parte din biomasa sedimentata. corespunzatoare vitezei de inmultire a microorganismelor. este eliminata din sistem. Si procesul cu namol activ se aplica. dar cea mai mare parte este readusa in bazinul de aerare (namolul de recirculare). Concentratiile obisnuite de biomasa (exprimate in substanta uscata) in bazinul de aerare sunt cuprinse intre 0. la randul sau.05 si 2 kg/kg zi. inclusiv in amestecul evacuat spre decantorul secundar varianta distributiei in trepte a incarcarii organice din namol si . de obicei din aer. suspensia din bazinul de aerare trece dintr-un decantor secundar. Procese aerobe In practica. In ambele cazuri. fie este fixata pe suprafata unui suport solid sub forma unei pelicule gelatinoase. intre care se mentioneaza: varianta epurarii clasice. unde biomasa este separata prin decantare. constructii in care biomasa este fie suspendata in apa sub forma de agregate de microorganisme (flocoane). in care apa uzata. apa uzata (de obicei eliberata in prealabil de impuritati nedizolvate) este introdusa intr-un bazin de aerare care contine o suspensie de flocoane biologice (namol activ) si in care se administreaza oxigenul necesar respiratiei. variantele in care apa uzata si namolul recirculat sunt distribuite uniform in intregul bazin de aerare si in care compozitia este practic aceeasi in orice punct din bazin .5 kg oxigen pentru 1 kg CBO5 indepartat).Atat in procesele aerobe cat si in cele anaerobe inmultirea microorganismelor determina formarea de biomasa noua (namol excedentar). in practica. epurarea biologica aeroba se realizeaza in incinte deschise. In linii mari. Ambele tipuri de procese se aplica pentru epurarea apelor uzate in mai multe variante.

etc. de regula. Epurarea biologica aeroba in sisteme cu biomasa fixata sub forma de pelicula pe un suport solid se realizeaza. care sunt umplute cu material filtrant cu suprafata specifica (aria suprafetei exterioare raportata la unitatea de volum) cat mai mare. bucati de roca (granit. tufuri vulcanice etc. unitati zootehnice mici. recomanda pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara. varianta numita cu sterilizare de contact. dintre care cea mai uzuala o constituie filtrele biologice. Constructia este astfel realizata incat aerul sa aiba acces in materialul filtrant prin tiraj natural sau fortat.varianta de aerare prelungita sau oxidare totala este caracterizata prin exploatarea sistemului de aerare la incarcari organice foarte scazute . de asemenea. la care bazinul de aerare este un canal. raportate la volum) mici de cca. de exemplu. Pe fata superioara a materialului filtrant este . de regula. O varianta constructiva a procesului cu namol activ. industrie usoara. la care bazinul de aerare este un canal. in mai multe variante. in care namolul evacuat din decantorul secundare este supus oxigenarii intr-un bazin separat ( de “ regenerare “ ) inainte de a fi amestecat cu apa uzata in conditii de incarcare organica ridicata . 0.apa . o reprezinta iazurile biologice care sunt exploatate la incarcari organice (CBO5. Acestea constau din bazine prevazute la fund cu un radier drenant. in care nu se realizeaza decantarea secundara si deci recircularea biomasei. industrie usoara. recomandata pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara.) este santul de oxidare.) este santul de oxidare. sau materiale filtrante din alte materiale (mai ales din mase plastice cu care se pot atinge suprafete specifice in jur de 100 m2/m3). cu aeratoare mecanice cu ax orizontal. O alta varianta de epurare aeroba cu cultura floculata de microorganisme. realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza. Ca material filtrant (suport pentru pelicula) se folosesc. inaltimea acestora este intre 1 si 2 m. in dorinta de a obtine un grad ridicat de epurare si micsorarea sau chiar anularea productiei de namol excedentar ( acest ultim deziderat sa dovedit practic irealizabil ). unitati zootehnice mici etc.) concasata sau de ceramica la dimensiuni intre 50 si 80 mm. in cazul celor mai usoare (mase plastice) se realizeaza inaltimi mai mari (5 m sau mai mult). realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza. In cazul materialelor filtrante grele. 50 kg/ ha zi). cu aeratoarele mecanice cu ax orizontal.001 kg/ m3 zi (cca. O varianta constructiva a procesului cu namol activ.

fiind colectata apoi sub radierul drenant.400C (domeniul mezofil) sau mai mari.4 kg/zi la 1 m3 material filtrant ajungand pana la circa 5 kg/m3zi la filtrele biologice de mare incarcare. O alta varianta de sistem de epurare aeroba cu masa biologica fixata pe o suprafata solida o reprezinta reactoarele biologice rotative. atat cu poluantii din apa uzata cat si cu oxigenul atmosferic. intrucat treapta de aerare. iar din descompunerea poluantilor organici rezulta gaze de fermentare combustibile (datorita continutului ridicat de metan) care pot servi la acoperirea unor nevoi de energie din statia de epurare. spre deosebire de cea aeroba. Prin aceasta. aceasta revine la o incarcare volumetrica de 1-3 kg/m3zi. la fiecare rotatie. Incarcarile hidraulice aplicate sunt de 1-5 m3/m2 zi la biofiltrele de mica incarcare si de circa 10 ori mai ridicate la cele de mare incarcare. Apa uzata este trecuta continuu prin cuva cu un debit corespunzator unei incarcari cu substante organice (CBO5) cuprins intre 0. Epurarea anaeroba a apelor uzate poate fi intensificata prin ridicarea temperaturii in bazinul de fermentare la valori de 20 . pe suprafata materialului filtrant se formeaza o pelicula gelatinoasa de microorganisme care elimina poluantii organici din apa utilizand pentru respiratie oxigenul din aer. elementele suprafetei suportului patrund in apa si apoi revin in aer. este mentinut intr-o miscare de rotatie lenta (cateva rotatii pe minut). productia de . In aceste conditii se realizeaza eficiente de epurare de 70-90%. Epurarea anaeroba a apelor uzate prezinta fata de cea aeroba avantaje mai ales din punct de vedere energetic.01 sI 0. mare consumatoare de energie electrica. Incarcarile cu poluanti organici (CBO5) aplicate sunt cuprinse intre 0. este eliminata.1 si o. de 45 600C (domeniul termofil).200C (domeniul criofil). Pe de alta parte. Dupa un anumit timp de la inceperea alimentarii cu apa uzata.03 kg/zi la 1 m2 suprafata de umplutura. la care suportul solid sub forma unui tambur cu suprafata specifica mare.distribuita apa uzata (eliberata in prealabil de suspensii) care se prelinge pe suprafata granulelor materialului filtrant. se realizeaza in incinte inchise ( bazine de fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhiba activitatea microorganismelor anaerobe. dar poate avea loc si la temperaturi de 10 . ceea ce asigura contactul peliculei biologice. formate pe suprafata suportului. Procese anaerobe Epurarea anaeroba a apelor uzate. imersat pana sub ax intr-o cuva strabatuta continuu de apa uzata.

industria alimentara. ceea ce duce la scaderea cheltuielilor de investitii. Aplicarea procesului este oportuna in cazul apelor uzate industriale care contin astfel de microorganisme (tabacarii. bazinul fiind inchis. Si la epurarea anaeroba a apelor uzate se utilizeaza variante cu masa biologica. epurarea anaeroba poate asigura in multe cazuri indepartarea inaintata a substantelor organice fara a mai fi necesara asocierea unei trepte finale de epurare biologica aeroba. amestecul este transferat intr-un decantor inchis. cuprinde intre 50 si 90% la incarcari organice care uneori pot sa le depaseasca pe cele realizate la instalatiile de epurare aeroba. in care apa uzata supusa epurarii este agitata cu suspensia de microorganisme in bazinul de fermentare si de aici. unitati de crestere a animalelor. Namolul anaerob sedimentat in acesta este recirculat in bazinul de fermentare. abatoare. cu deosebirea ca accesul aerului este impiedicat.namol excedentar este nula si neinsemnata. In alta varianta. fie sub forma de suspensie. pot fi aplicate si apelor uzate cu continut relativ scazut de poluanti organici.4. masa de microorganisme anaerobe. mai ales ultimele doua variante. Pentru prima categorie este tipic procesul anaerob de contact. pe masura alimentarii cu apa uzata. in varianta de filtru anaerob. Dezinfectia Dezinfectia este procesul de indepartare din apele uzate a microorganismelor patogene.1. Prin procesele anaerobe pot fi obtinute grade de indepartare din apa a poluantilor organici (masurati prin CBO). dezvoltata pe un suport granular poros (granule de 1-3 mm) format de exemplu din carbune activ sau din argila calcinata. Experienta a demonstrat ca procesele de epurare anaeroba. fie sub forma de pelicula fixata pe un suport solid. 5. . iar apa epurata este evacuata din instalatie. prin aceasta evitandu-se cheltuielile legate de evacuarea finala a unor astfel de namoluri. apa uzata este pusa in contact cu un material filtrant asemanator cu acel de la filtrele biologice. iar materialul filtrant complet inecat. Microorganismele anaerobe dezvoltate si fixate pe materialul filtrant asigura degradarea impuritatilor organice. precum si anumitor ape uzate din industria chimica. Procesele anaerobe se aplica pentru epurarea apelor uzate din zootehnie. In sfarsit. este mentinuta in stare de expansiune la partea inferioara a bazinului de fermentare sub actiunea bulelor de gaze formate si a vitezei ascensionale a apei (procesul anaerob cu recircularea apei uzate prin stratul de namol). In acest fel. industria textila si a pielariei.

mai ales compusi organici.). Sterilizarea presupune distrugerea tuturor microorganismelor (bacterii. se presupune ca efectul se datoreaza formarii in celule a unor radicali liberi in urma absorbtiei energiei radiante. Un dezinfectant obisnuit pentru ape este clorul activ. Trebuie sa se faca distinctie intre dezinfectie si sterilizare. Mecanismul dezinfectiei cuprinde doua faze: patrunderea dezinfectantului prin peretele celular pe de o parte si denaturarea materiilor proteice din protoplasma. clor. care la randul sau poate fi oxidata de un exces de clor la azot molecular. care actioneaza sub forma de ion e hipoclorit. acestea sunt oxidate la azot molecular. etc. . cand hipocloritul actioneaza sub forma de acid hipocloros slab disociat. mai ales de catre acizii nucleici. Se pot aplica cu succes razele gama. in timp ce dezinfectia nu distruge toate microorganismele. iodul si bromul. Un dezinfectant foarte energic este bioxidul de clor. Agentii chimici (ozon. pe de alta parte. brom.). ceea ce determina scaderea clorului activ remanent in solutie. spori. inclusiv a enzimelor. Dezinfectia termica este rar aplicata.si tricloramina. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin: La doze sporite de clor. Iradierea este foarte eficienta ca metoda de dezinfectie. respectiv viteza de disparitie a microorganismelor este proportionala cu concentratia acestora in momentul considerat. efectele sunt mai pronuntate la valori mici ale pH. Pentru dezinfectie au fost folositi. cele din urma fiind preferate. virusuri etc. bioxid de clor. Dupa oxidarea lor totala (punctul de "rupere") concentratia clorului incepe sa creasca din nou. razele X si cele ultraviolete. Amoniacul prezent in apa reactioneaza cu clorul activ dand nastere (in functie de raportul clor activ-amoniac) la monodi.fabrici de conserve. etc. alge. Viteza de distrugere a microorganismelor corespunde unei reactii de ordinul intai. dar intr-o masura mai mica datorita costului mai ridicat. dintre ceilalti halogeni. Efectul de dezinfectie este influentat si de prezenta in apa a altor substante. Dintre metodele fizice de dezinfectie se mentioneaza metoda termica si de iradiere cu radiatii de energie ridicata. industrie fermentativa. iod. acestea sunt oxidate la azot molecular. care are avantajul de a forma in mai mica masura derivati halogenati cu substante organice. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin. datorita consumurilor mari de energie. in timp ce metodele fizice induc modificari chimice ale acestui material. care pot reactiona cu agentii dezinfectanti inactivandu-i.) pot degrada materia celulara reactionand direct cu aceasta. La doze sporite de clor.

în functie de compozitia sa. ele se clasifica astfel: Statii de epurare locale(sau de preepurare). poate fi valorificat ca îngrasamânt organic. in linii mari. Ca produsi ai procesului de epurare rezulta apa epurata si namolul. care sa nu provoace dezechilibre ecologice si sa nu poata stânjeni utilizarile ulterioare. . Acesti produsi pot fi valorificati în continuare pe diverse cai: apa epurata prin irigare. epurarea mecano-chimica. Statii de epurare generale. In mod curent. Epurarea apelor consta în totalitatea tratamentelor aplicate care au ca rezultat diminuarea continutului de poluanti. precum si pentru retinerea si valorificarea anumitor substante utile pe care le contin. 5. epurarea biologica a apelor reziduale si a namolului rezultat in urma decantarii suspensiilor din apa. se aplica o metoda de epurare care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica sau o metoda de epurare mecano-biologica. denumite namoluri.2 Metode si scheme de statii de epurare Prevenirea poluarii apelor se face prin masuri de supraveghere si control. dupa o prealabila prelucrare. care au rolul de a epura apele uzate pana la un grad de purificare necesar pentru a fi deversate in retelele publice. la debite si incarcari mari.Ozonul este folosit in epurarea apelor uzate atat pentru insusirile sale dezinfectante. iar namolul. In functie de rolul pe care il au fata de epurarea totalitatii apelor uzate de pe un anumit teritoriu sau centru industrial. b) prelucrarea substantelor rezultate din prima operatie. iar combaterea poluarii apelor se realizeaza cu ajutorul instalatiilor numite statii de epurare a apelor. orasenesti sau uzinale de canalizare. astfel încât cantitatile ramase sa determine concentratii mici în apele receptoare. care purifica totalitatea apelor colectate de pe un intreg teritoriul unui oras sau centru industrial. Epurarea apelor uzate cuprinde. Procesul de epurare a apelor uzate cuprinde doua grupe de operatii successive: a) retinerea si neutralizarea substantelor nocive . urmatoarele etape: epurarea mecanica. Uneori procesul de epurare este completat de epurarea avansata pentru îmbunatatirea calitatilor apei reziduale la epurare Statiile de epurare grupeaza constructiile si instalatiile pentru epurarea uzate. cat si pentru capacitatea sa de a indeparta unii poluanti organici.

1 este reprezentata o schema de epurare mecanica cu decantor. etc. statii de pompare de ape uzate si de namol. pentru conducere stiintifica a proceselor tehnologice si pentru existenta unui laborator de analiza a apelor bine pus la punct. decantoare. dispozitive si aparate de masura si control. dezintegretoare(tocatoare). site. retea de alimentare cu apa potabila si industriala. filtre. cu un aspect neplacut si cu un inalt grad de nocivitate. rezervoare unde se inmagazineaza gazele produse la fermentarea namolurilor. . platforme pentru depozitarea namolurilor. In functie de conditiile locale namolul poate fi indepartat in stare proaspata sau este prelucrat in instalatiile pentru fermentare si apoi incinerare. deznisipatoare. separatoare de grasimi.1 Epurarea mecanica Epurarea mecanica are rolul de a retine prin procedee fizico-chimice substantele in suspensie in constructii si instalatii a caror alcatuire difera dupa marimea suspensiilor si a procedeelor utilizate: gratare. laborator de analiza a apelor etc. In figura 5. Suspensiile retinute din apele uzate formeaza namolul care este o masa vascoasa. Realizarea acestor procedee tehnologice impune existenta unor instalatii auxiliare. din punct de vedere tehnico-economic si sanitar. urat mirositoare.In masura in care este acceptabil. ca: centrala termica ce produce energie calorica necesara uscarii namolurilor. 5. se recomanda ca epurarea tuturor apelor uzate sa se faca in comun. In modul acesta se centralizeaza operatiile creandu-se conditiile pentru exploatare mai eficienta.2.

1 Schema epurarii mecanice cu decantor 1. 7 – platforme de uscare. 5 – decantor primar. 6 – ape decantate. Oxidarea chimica. .2. Pe langa operatia de precipitare chimica. 5. Epurarea chimica urmareste in special coagularea namolurilor avand la baza precipitarea chimica care constituie un procedeu industrial de tratare cu coagulanti ce maresc depunerile gravimetrice reducand cantitatile de suspensii si coloizi cu 60…85%. 4 – deznisipator. bazat pe insusirea unor substante – schimbatori de ioni – de a schimba ionii din solutia cu acre vin in contact si in care nu se dizolva. 2 – gratar.Figura 5. frecvent utilizata. 3 – dezintegrator. operatie care se aplica apelor uzate acide sau alcaline evacuate din diferite intreprinderi industriale. Schimbul ionic. intervin si o alta serie de procese chimice ca.2). 9 – emisar.2 Epurarea mecano-chimica Epurarea mecano-chimica este un procedeu mai complex care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica cu scopul de a indeparta substantele prezente in apa(figura 5. sau corectarea indicelui pH. de exemplu: Neutralizarea. aplicata in cazul cand apa uzata contine substante organice biorezistente sau unele substante anorganice nedorite prin dozarea clorului si a derivatilor sai. permanganatul de potasiu si feritii de sodiu sau potasiu. influent. 8 – ape de drenaj.

cu reactivi care difuzeaza in interiorul celulelor bacteriene. Un mare dezavantaj al acestei tehnologii este ca se impune o exploatare in permanenta adancita prin experimentari de laborator si la scara industriala. amestecarea namolului cu apa care trebuie tratata si alte fenomene ce duc in final la evacuarea de apa murdara din decantor in emisar. 7-emisar Epurarea mecano-biologica Epurarea biologica. ce urmeaza treptei mecanice. ce se bazeaza pe principiul de distrugere a celulei vii prin metode chimice. Epurarea mecano-biologica poate fi realizata prin doua grupe mari de constructii in care epurarea se poate produce in conditii apropiate de cele naturale – campuri de irigatii. se bazeaza pe activitatea unor microorganisme care mineralizeaza substantele organice din apa in prezenta oxigenului. 3–ape decantare. 5–bazin de amestec si reactie. o supraveghere atenta si o tratare corespunzatoare cu doze exacte de reactiv. 4–statie de preparare si dozare.Dezinfectia. de infiltratii(figura 5. Figura 4. 6–efluent-ape epurate.3) si iazuri biologice – din care se colecteaza apele de drenaj si se varsa ca ape epurate in emisar si constructii in care epurarea biologica se realizeaza in conditii artificiale – filtre biologice si bazine cu namol activ.2 Schema epurarii mecano – chimice 1– influent ape uzate. . O exploatare insuficient de atenta provoaca perturbarea decantarii. 2–epurare mecanica.

6-emisar. 4-camp de irigatie.Metoda de epurare mecanobiologica naturala(campuri de irigatii si de infiltratie) se foloseste din ce in ce mai rar datorita in principal marii suprafete ocupate de campul de infiltratie. 2-epurare mecanica. 5-ape de drenaj. . sustrasa circuitului agricol si in special datorita pericolului de infectare a panzei de apa freatica cu bacterii patogene.3 Schema epurarii mecano-biologice in camp de infiltratie 1-influent. Figura 5. 3-camp de infiltratie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful