Cuprins: 1.

Date generale despre apa
1.1 Structura moleculara a apei 1.2 Clasificarea surselor de apa potabila 1.3 Proprietatile apei potabile Proprietatile fizice ale apei Proprietatile organoleptice ale apei Proprietatile chimice ale apei 1.4 Continutul apei in natura

2. Apele uzate
2.1 Surse de poluare a apelor 2.1 Poluantii apelor

3. Parametrii apei potabile si ai apei uzate 4. Legislatia de mediu 5. Epurarea apelor uzate
5.1 Procese unitare pentru tratarea apelor uzate 5.1.1Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Flotatia Centrifugarea Filtrarea Separarea prin membrane Procese unitare care utilizeaza transferul intre faze 5.1.2 Procese chimice Neutralizarea Oxidarea si reducerea Precipitarea Coagularea si flocularea Schimb ionic 5.1.3 Procese biologice Procese aerobe Procese anaerobe 5.1.4 Dezinfectia 5.2 Metode si scheme de statii de epurare 5.2.1 Epurarea mecanica 5.2.2 Epurarea mecano-chimica 5.2. 3 Epurarea mecano-biologica

Capitolul I. Date generale despre apa

1.1

Structura moleculară a apei

Secole de-a randul apa a fost considerată ca fiind un element. In 1781, fizicianul englez H. Cavendish a arătat că apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen şi oxigen, cu ajutorul scanteii electrice. In 1783, Lavoisier a repetat experienţa, realizand pentru prima oară sinteza cantitativă a apei. S-a stabilit atunci că 2g de hidrogen se combină cu 16g oxigen pentru a da 18g apă. In 1805, Humboldt şi Gay-Lussac au arătat că apa este formată din două volume de hidrogen şi un volum de oxigen. Apa naturală (fig.2) constă din amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului:
18 16

O, 17O,

O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H (fig. 1).

Fig. 1.Izotopii hidrogenului

Fig.2. Molecula de apă Combinarea acestora generează 18 specii de molecule de apă.

Apa pură este intotdeauna un amestec de apă uşoară (H2O - formulă infiinţată de italianul Stanislau Cannizzarro) şi de cantităţi extrem de mici de apă grea (D2O) şi apă hipergrea (T2O). Apa este substanţa aparent cea mai comună şi totuşi ieşită din comun, prin caracterele fizico-chimice de excepţie, din care derivă proprietăţi unice. Apa se prezintă in natură sub trei forme: solidă (zăpada şi gheaţa), lichidă (apa chimic pură sau in soluţie), gazoasă (la diferite grade de presiune şi saturaţie). Schimbarea de fază a apei depinde esenţial de temperatură şi de presiune, dar şi de gradul de poluare a atmosferei. Figura 3 prezintă diferitele condiţii de temperatură şi presiune pentru cele trei stări de agregare ale apei, precum şi transformarea de fază.

Figura 3. Diagrama de fază a apei Tabelul 1. Proprietăţile fizice ale apei lichide
Stare de agregare lichid Incolor(in straturi groase este albastru) Inodor Insipid 00C 1000C Culoare Miros Gust Pt Pf Densitatea la 40C 1g/cm3 Conductibilitatea electrică izolator

a lacurilor şi a mărilor scade sub 4 grade. Fiind protejate de stratul de gheaţă. . ci au. stratul de la suprafaţă.creşterea volumului prin solidificarea (ingheţarea) apei. iar in strat mai gros albastră. destul de reduse si limitate.densitatea gheţii mai mică decat a apei lichide. Structura gheţii Din cauza acestei aşezări a moleculelor. Fig. constituind un element indispensabil pentru inceperea si dezvoltarea oricarei activitati. 1. Deoarece cele doua covalenţe din apă au o anumită orientare (un unghi de 105°). Anomalia densităţii apei are o mare influenţă asupra climei planetei şi a vieţii animalelor şi plantelor. moleculele de apă sunt orientate in cristalul de gheaţă dupa o schema tetraedrică. Acest lucru este explicat de faptul ca cei doi atomi de hidrogen legaţi covalent de oxigen formează două legături de hidrogen cu moleculele vecine. Structura internă a gheţii explică unele anomalii ale apei: . Cand apa raurilor. 4. prin deversarea in ele a unor ape reziduale neepurate . fiind mai uşor ramane la suprafaţă şi ingheaţă aici. In strat subţire este incolora. apele mai adanci nu ingheaţă pană la fund. sub stratul de gheaţă.2 Clasificarea surselor de apa potabila Apa joaca un rol important in activitatea social-economica. se micsoreaza an de an datorita poluarii apelor naturale. inodora şi nu are gust. Rezervele de apa dulce. Reţeaua moleculară a apei in stare solidă (gheaţa) prezintă un numar aproape dublu de legături de hidrogen decat a apei in stare lichidă. cristalul de gheaţă are o structură afanată (cu goluri).Apa curată este transparentă. temperatura de 4 grade la care viaţă plantelor şi animalelor poate continua.

conditiile climatice etc. pe langa oxigen. ca: polen de plante. c) dupa pozitia stratului de apa. Apele de suprafata sunt alcatuite din apele raurilor. acumulandu-se in bazine sau rauri subterane. hidrogen sulfurat. sub forma de ploi si zapada.sau insuficient epurate. Protectia calitatii apelor a devenit nu numai o masura de salubritate. Apa subterana provine din infiltrarea apelor meteorice prin straturile permeabile ale pamantului. dar si in mod . devenite nesatisfacatoare. intrucat iesirea lor la suprafata se datoreaza unor conditii geologice locale. Apa de izvor contine dizolvate saruri minerale pana la 1 g/L. din care nu lipsesc nici acidul carbonic. silice etc. b) dupa compozitia chimica. ceea ce impune metode de epurare mai avansate. Apa meteorica provine prin evaporarea apelor de la suprafata pamantului si condensarea lor in paturile superioare ale atmosferei. Apele de izvor se incadreaza in categoria apelor subterane. Mari suprafete de pe pamant sunt acoperite sezonier sau permanent de zapada sau gheata [2. in drum spre pamant ea absoarbe. Apele de izvor cu un continut mai mare de saruri dizolvate. dioxid de carbon. depinzand de anotimp. Gheata acopera temporar suprafata multor rauri si lacurisi mari in zone de coasta. putem stabili urmatoarele categorii de ape: apa meteorica. Apele subterane se clasifica dupa mai multe criterii: a) dupa gradul de mineralizare. bacterii. fiind legata de compozitia rocilor minerale prin care a trecut. Cu toate ca apa meteorica este cea mai pura. de natura solului. fluviilor. marilor si oceanelor. O categorie distincta de ape de suprafata sunt cele in stare solida. argila. Din punct de vedere al raspandirii apei in natura. ci si un mijloc de crestere a gradului de reutilizare a apelor. deoarece cresterea cotei de utilizare a apelor depinde calitatile fizico-chimice si bacteriologice ale acestora. De asemenea. dar sunt in cantitati insuficiente pentru alimentarea centrelor urbane.3s. Compozitia apei subterane este foarte variata. apa meteorica mai poate contine si o serie de suspensii antrenate de atmosfera. compozitia ei variind in functie de natura straturilor subterane strabatute. A crescut simtitor numarul poluantilor. lacurilor. oxizi de azot si de sulf si compusi organici din atmosfera oraselor industriale. Apele minerale constituie un mijloc de tratament pentru diverse afectiuni interne. se numesc ape minerale. Aceste ape de izvor prezinta calitati pe deplin satisfacatoare pentru o apa potabila. ape subterane si ape de suprafata. Compozitia apelor de suprafata se caracterizeaza printr-o mare diversitate. mai scumpe decat cele clasice.

heliu) ) şi termometre cu rezistenţă ce conţin un conductor sau semiconductor a cărui rezistenţă variază cu temperatura. 1. Valoarea sa este exprimată prin diferite scări termometrice. hidrogen. in funcţie de tipul apei (de suprafaţă sau subterană).3 Proprietăţile apei Proprietatile fizice ale apei Principalele proprietăţi fizice ale apei sunt: temperatura. Puse in contact. termometru cu rezistenţă). Temperatura este o mărime fizică scalară prin care se apreciază starea de incălzire a unui sistem fizic. conductibilitatea electrică. După natura variaţiei există termometre cu dilataţie (cu lichid (mercur) sau cu gaz (aer.a. transparenţa. Temperatura unui corp este cu atat mai mare cu cat energia cinetică a particulelor sale este mai mare. aceeaşi temperatură. densitatea. cele din jurul continentului antarctic) [4. mai multe corpuri au. In cazul apelor de suprafaţă temperatura depinde . bazat pe variaţia unei marimi caracteristice unei anumite substanţe numită corp termometric. Din multitudinea de ape naturale. culoarea. formand ghetari continentali (de exemplu calota de gheata antarctica sau groenlandiana) sau banchize la suprafata marilor polare (banchiza arctica. Temperatura apelor naturale variază in spaţiu şi timp. turbiditatea. după un timp. Ea este influenţată de regimul termic al aerului. luminozitatea.. cum sunt lacurile numite curent de acumulare sau respectiv canalele. fie pe cea a unei mărimi caracteristice a unui alt corp aflat in contact cu primul (termometru de dilatatie.permanent suprafete din muntii inalti (ghetari alpini) sau din zone polare. omul a intervenit asupra unora care le denumim modificate antropic (de obicei rauri care au fost regularizate) si chiar a creat el ape statatoare sau curgatoare artificiale. Cele organoleptice (la a căror determinare se utilizează simţurile) sunt reprezentate prin gust şi miros.5s din care se desprind aisberguri ce se topesc lent si uneori sunt duse in deriva de curentii marini pana in zone calde. Termometrul este un instrument pentru măsurarea temperaturii corpurilor cu care este pus in contact. a. căldura specifică. radioactivitatea ş. Termometria este ştiinţa care se ocupă cu metodele de determinare a temperaturii corpurilor. Aceste metode se bazează fie pe variaţia cu temperatura a unei mărimi caracteristice corpului respectiv (de exemplu strălucire). dependent la randul său de latitudine şi altitudine.

Transparenţa depinde de cantitatea şi dimensiunile substanţelor minerale şi organice în suspensie. la latitudini medii.şi de adancimea şi dinamica lor. Luminozitatea este cantitatea de radiaţie solară. un rol important revine adancimii la care acestea sunt situate. fiind egală cu temperatura medie a aerului din regiunea respectivă. În cazul apelor superficiale. Temperatura apei are o mare importanţă in dezvoltarea biocenozelor. b. c). S-a constatat că influenţa oscilaţiilor termice ale aerului se resimte in interiorul scoarţei pană la nivelul zonei neutre (izotermice). fiind un factor determinant. Astfel. Unitatea de măsură a luminozităţii este luxul. in afară de variaţiile termice lunare se remarcă şi oscilaţii pe verticală. In cazul lacurilor. pentru determinarea transparenţei se utilizează discul lui Secchi. ce cade pe o anumită suprafaţă terestră în decursul unei perioade de timp. fixat la capătul unui cablu de 1. temperatura apelor aflate la 10-30 m sub nivelul terestru este relativ constantă. iar în cel al apelor subterane.20 m. 100 m in Siberia. Sub zona neutră temperatura creşte in medie cu 1°C la 33 m (treapta geotermică normală). Dacă acest fir nu mai poate fi observat până la adâncimea de 1. apa este considerată tulbure. firul de platină cu diametrul de 1 mm şi 25 mm lungime. . Apele curgătoare au temperaturi ce oscilează intre 0°C iarna şi 25-26°C vara (la latitudini medii). Un alt instrument ce poate permite stabilirea transparenţei este fluoroscopul. indeosebi la cele cu adancimi mari. unde temperatura este constantă. de la 5-6 m in regiunea ecuatorială. in timp ce la apele subterane. de 8-10°C.20 m. Gradul de transparenţă este indicat de grosimea stratului de apă (în m sau cm) prin care se pot distinge contururile unui obiect. Adancimile acestei zone sunt variabile. de natura substratului. la 20-30 m in Europa Centrală şi la cca. de prezenţa vegetaţiei acvatice etc.

Luxmetrul este un instrument pentru măsurarea iluminării. Un lux reprezintă iluminarea unei suprafeţe cu aria de un metru pătrat.01 lx pentru o noapte cu lună plină şi in jurul a 100000 lx in mijlocul unei zile insorite de vară. turbiditatea este relevantă din trei motive: -Estetice: orice apă potabilă turbidă produce consumatorului reacţie imediată. a apelor reziduale sau a lichidelor in diverse faze ale proceselor de fabricaţie. In cazul apei potabile. Măsurarea turbidităţii este un mod rapid de a şti cand. cum ar fi: tratarea apelor potabile. care primeşte un flux luminos uniform repartizat de un lumen. d)Turbiditatea se dovedeşte a fi un parametru hotărator in multiple aplicaţii.Altfel spus. cum şi de ce trebuie tratată o apă in conformitate cu specificaţiile cerute. luxul este unitatea de măsură a efectului de iluminare a suprafeţelor. Luxmetru de laborator Luxmetrele pentru măsurători in aer şi apă sunt prevăzute cu un cap de măsurare montat prin intermediul unui cablu lung de 10 m. cu o construcţie asemanătoare fotometrului. care efectuează determinări fotoelectrice. . 1lx = lm m2 In natură luminozitatea variază in jurul a 0. Pentru măsurarea intensităţii luminoase a apei se va folosi luxmetrul de laborator. -De filtrabilitate: o dată cu creşterea turbidităţii creşte dificultatea fitrării şi costurile acesteia. Figura 5.

Cu cat particulele sunt mai numeroase cu atat turbiditatea creşte. incepand cu anul 1975. Pentru a măsura turbiditatea este necesar să măsurăm lumina care traversează lichidul. talia şi compoziţia particulelor influenţează. a fost introdusă suspensia-formazin. In cazul parametrului turbiditate acestea sunt substanţele sau elementele chimice sub formă nedizolvată.1. microbii sau alte particule. Măsurarea turbidităţii Aprecierea turbidităţii se poate realiza prin comparaţii cu soluţii etalon in scara silicei. Suspensiile solide din lichide.formazină). lichid sau solid). Astfel de determinări pot fi făcute cu ajutorul dispozitivelor automate (turbidimetre) şi al celulelor fotoelectrice. ca fiind proprietatea fizică ce se manifestă prin reducerea transparenţei apei şi este cauzată de prezenţa in apă a substanţelor minerale şi organice in suspensie. La apele curgătoare turbiditatea reprezintă cantitatea de aluviuni in susupensie. de asemenea turbiditatea apei. Turbidimetria este procedeul fizic de măsurare a turbidităţii. existentă intr-un volum de apă ( g / m3 . Forma. Din punct de vedere ştiintific. conţinute in lichidul măsurat. care indică existenţa unui număr necunoscut de substanţe diferite.(difuzia luminii reprezintă fenomenul de imprăştiere a luminii datorat neomogenităţilor mediului. unităţi cunoscute şi sub denumirea de NTU . precum şi a gazelor. Ca unitate de măsură. Următoarele unităţi de măsură sunt identice: FTU=NTU=TE/F. preluată din standardul american de măsurare a turbidităţii. Unitatea de măsură a fost denumită TE/F. indiferent dacă acesta este gazos.5 ppm SiO2.-De dezinfecţie: O valoare mare a turbidităţii este un indicator al prezenţei materiei organice şi a microorganismelor in apă. . 1 (NTU) = 7. unde: FTU (formazine turbidity units . cum ar fi algele. care duce la creşterea cantităţii de clor sau de ozon necesară dezinfecţiei surselor de apă potabilă studiate. absorb şi difuzează lumina incidentă.unităţi de turbiditate . Turbidimetria si nefelometria reprezintă aplicaţii analitice ale fenomenelor asociate difuziei luminii – fig. nămolul. sau mg / l ) şi se determină prin analiza apei. Putem defini turbiditatea. Unităţi de măsură ale turbidităţii Turbiditatea se exprimă in mg/l sau grade de turbiditate. turbiditatea este un parametru sumant.unităţi de turbiditate nefelometrice.

intensitatea luminii incidente. este zero – adică măsurarea se face in lumină transmisă. Locul măsurării turbidităţii: Măsurarea turbidităţii se face in funcţie de situaţia reală. Ia . la trecerea luminii printr-un mediu dispers. Id -intensitatea luminii difuzate şi I . care au o durată de viaţă mai mare. Prin utilizarea unui chopper aceste surse pot fi intermitente reducand energia consumată. dacă neglijăm lumina reflectată. Se pot utiliza ca surse luminoase lămpi cu filament din wolfram. Tubidimetria este o tehnică nefelometrică in care unghiul de observaţie θ. Aceste surse luminoase au fost inlocuite cu fotodiodele. cu xenon. consum mai redus de energie şi sunt mai stabile. .intensitatea luminii transmise.Reprezentarea schematică a principiului de măsurare a tubidităţii Astfel. dar acestea consumă o cantitate mare de energie. numai particulele in suspensie provoacă difuzia luminii.Figura 6 . putem scrie. Aceste instrumente permit să se facă o distincţie intre lumina absorbită de materialele dizolvate in apă şi particulele in suspensie. Există modele de aparate care combină sistemul de difuzie laterală (90°) cu transmiterea directă a luminii. heterogen (sistem coloidal). ţinand cont de difuzia şi absorbţia luminii: Io = Ia + Id + I (1) unde s-a notat cu Io . Pentru aceste determinări pot fi folosite spectrofotometrele din domeniul vizibil sau instrumente specializate denumite turbidimetre. Deşi ambele categorii de materiale contribuie la atenuarea intensităţii razei incidente.intensitatea luminii absorbite. Unele aparate utilizează tuburi bazate pe descărcări in gaze.

O măsurare precisă a turbidităţii este inevitabilă dacă se urmăreşte livrarea unei ape de calitate ridicată.In cadrul barajelor lacurilor de acumulare a apei. efectul procesului de respălare a filtrelor. In acest regim de măsurare este necesară utilizarea unui turbidimetru cu un dispozitiv de autocurăţare a ferestrei de măsură.Turbiditatea apei potabile se poate măsura: .In cadrul instalaţiilor de folosire a apelor din fantani. Prin aceasta se formeaza o turtă de filtrare nouă. pentru ca procesul ulterior de filtrare să nu fie ingreunat.In cadrul filtrelor. anumite valori limită nu ar trebui depăşite. . Evitarea deversării nămolului la gura de scurgere a decantorului este pe deplin asigurată prin folosirea unei sonde ieftine (fără pompă) de turbiditate cu autocurăţarea ferestrei de măsură. In faza regimului nămolului activat. Prin instalarea unui turbidimetru la ieşirea unei camere de filtrare. prin ploi puternice sau inundaţii pot fi aduse nisipuri. care la randul lor. măsurarea turbidităţii nu este de folos. prin care se imbunătăţeşte filtrarea iniţială. In aceste locuri. Prin măsurarea turbidităţii se poate descoperi nemijlocit şi urgent un proces perturbat de sedimentare. . . dacă procesul de respălare se opreşte la o turbiditate de 20 FNU. In practică s-a dovedit că o aceasta se poate economisi o cantitate apreciabilă de apă de respălare.In laboratorul uzinei de apă.In cadrul reglării şi supravegherii proceselor de sedimentare sau filtrare in cazul instalaţiilor de purificare a apelor. nămoluri şi componente de argilă in rezervorul de apă. Valoarea adancimii de introducere a sondei se poate citi pe cablul de măsurare a sondei. se poate controla. vor perturba in mod considerabil procesul de preparare a apei. prin observarea procesului de demarare a filtrului. . prin măsurarea turbidităţii se poate concluziona asupra conţinutului de materii solide. In aceste cazuri. Măsurarea turbidităţii apei la staţiile de epurare In cadrul pre-epurării. foarte simplu. pană cand valoarea turbidităţii se schimbă brusc. Se măsoară turbiditatea in punctele de control a staţiilor de decantare a apelor reziduale cat şi in fluvii. Nivelul nămolului poate fi determinat cu ajutorul măsurării turbidităţii prin introducerea unei sonde speciale de turbiditate in apa de nămol. sau de blocare prematură a filtrelor. .

Exemplu: La presiunea de 1 atm (101325 Pa) şi temperatura de 4 oC (277. Ea se atinge la temperatura de 4°C şi presiunea de o atmosferă. filtru cu vid si filtru de bandă. industria galvanică. densitatea creşte de la 0. Alte domenii de aplicaţie a măsurării turbidităţii ar fi la: alimentarea cu apă a cazanelor. filtru cu rame. . Prezenţa punţilor de hidrogen produce in apa lichidă asociaţii moleculare de tip polimeric (H2O)n. după care scade. apa este din punct de vedere statistic un amestec de 30% trimer (avand ρ =9080 kg/m3) 70% dimer (avand ρ =10500 kg/m3). e. Variaţia neliniară a densităţii. Aparate de măsurare a turbidităţii pot fi instalate la controlul filtrării la următoarele tipuri de filtre: filtru cu cameră. deschizand calea pentru rădăcinile plantelor. in schimb congelarea ţesuturilor vii produce lezarea lor prin expansiune. In diverse procese tehnologice specifice unor industrii: industria berii. Ea are valoarea inversă rezistenţei electrice şi se exprimă in mho (ortografia inversă a unităţii de măsură a rezistenţei . scăderea densităţii la ingheţ produce fisurarea stancii in care s-a infiltrat apa.densitatea maximă a apei. filtru sub presiune. industria zahărului (de exemplu in timpul procesului de preparare a sucului subţire şi gros). ajungand la temperatura de 25°C la 0. Se mai poate exprima in Siemens (S). Conductivitatea electrică exprimă capacitatea apei de a conduce curentul electric. etc.Măsurarea turbidităţii in industrie In industrie sunt necesare controlul şi supravegherea diverselor procese de filtrare. echivalent unui mho sau in micro-Siemens pe cm (μ0. in funcţie de temperatură. producerea vinului şi a alcoolului. In schimb. echivalent unui μxmho. Densitatea apei exprimă raportul dintre masă şi volum şi este direct influenţată de temperatura pe care o are apa.99707 g/cm3. filtru cu membrană. realizand un strat protector sub care viaţa poate continua. Producerea densităţii maxime la 4°C face ca pe fundul celor mai adanci unităţi acvatice. această temperatură să permită existenţa vieţii bentonice.ohm) sau μxmho. rezultand o densitate de ρ =104 kg/m3 . motiv pentru care ea se formează şi pluteşte la suprafaţa apei.5/cm). Densitatea maximă a apei este de 1 g/cm3. Intre 0°C şi 4°C. f. circuitele de răcire cu apă. De asemenea. gheaţa are o densitate inferioară (ρ =9100 kg/m3).99987 g/cm3 la 1g/cm3.15 K). bazine de inot.

In primul procedeu. Celula de măsurare este compusă dintr-un cilindru deschis. .55000 μmho. depinde de concentraţia in ioni. este puternic influenţată de concentraţia substanţelor. pentru a decide asupra calităţii apei. Pentru determinarea conductivităţii echipamentul este format in principiudintr-un montaj de tipul unei punţi echilibrate sau neechilibrate. cunoscand constanta celulei de măsurare K [m -1s sau [cm-1 s.Conductivitatea electrică este direct dependentă de temperatura apei şi gradul de mineralizare.25 μmho. şi măsurand conductanţei G cu ajutorul punţii.055 . fiind folosită astfel ca indicator al gradului de mineralizare a apei. apa pură are o conductivitate de 0. Ansamblul se etalonează direct in unităţi de rezistenţă sau de conductivitate la temperatura de referinţă. spre deosebire de cea cu un conţinut ridicat in săruri. Prin aceste reglaje. De aceea. intre 30 şi 200 μmho. toate rezultatele trebuie aduse la aceeaşi temperatură de referinţă. Pentru determinarea conductivităţii există două procedee: primul pe baza măsurării directe a conductanţei G şi pe baza folosirii constantei celulei de măsurare şi al doilea pe baza etalonării lanţului direct in unităţi de conductanţă cu soluţii etalon. conţinand electrozi de platină lucioşi şi platinaţi. apa freatică potabilă. din relaţia k = GK se obţine conductivitatea k. g). Astfel. in timp ce apele oceanice au conductivităţi electrice de 45000 . prin disiparea căldurii. Apa pură este slab conducătoare de electricitate. de natura ionilor şi de viscozitatea soluţiei. Conductivitatea. Datorită variaţiei importante a conductivităţii cu temperatura. aparatul este pus să afişeze direct valori ale conductivităţii. Pe baza valorilor conductivităţii se apreciază gradul de mineralizare cu relaţia Gradul de mineralizare [mg/ls= C x Conductivitatea [μS/cms unde coeficientul C are valorile orientative. In procedeul bazat pe etalonarea lanţului de măsurare este necesar să dispunem de un set de soluţii etalon cu conductivităţi k cunoscute şi de posibilitatea unor reglaje de zero şi de pantă la punte la afişaj. in cazul soluţiilor apoase. o celulă de măsurare şi un traductor de temperatură. transpiraţia este un mecanism foarte eficient de termoreglare.Căldura latentă specifică de vaporizare a apei are o valoare ridicată (1940 kcal/ mol). Conductivitatea electrică se măsoară cu ajutorul conductivimetrelor. pe baza valorilor soluţiilor etalon. precum şi de ISO 7888-1983. Măsurarea conductivităţii apei este reglementată de STAS 7722-84.

Radioactivitatea se exprimă in unităţi Mache (UM) sau “emane”.6 “emane”=10-3unităţi electrostatice. l)Momentul de dipol al moleculei de apă este m =1. albastră. Radioactivitatea apelor este determinată de contactul pe care il are apa in scurgerea sa peste roci radioactive. acizi humici). clorofilă din frunze. pentru fixarea substratului la suprafaţa moleculelor enzimatice. Din punct de vedere al habitatului. Cand stratul de apă depăşeşte 6cm grosime are un aspect albăstrui. coeficientul de tensiune superficială fiind s =72. a clorurilor o culoare . cafenie. De aceea. prezenţa unor cantităţi mari de săruri acide de fier. O unitate Mache reprezintă concentraţia de radium la 1l de apă care generează un curent de saturaţie egal cu 0. Proprietăţile organoleptice ale apei Culoarea apei. In strat subţire apa este incoloră. intinderile de apă au caracter moderator pentru temperatura ambiantă: Răcirea cu 1oC a 1 m3 de apă poate incălzi cu 1oC 3222. o culoare verde gălbuie. Astfel. De obicei sunt considerate radioactive şi folosite ca ape curative cele a căror radioactivitate depăşeşte 3. j)Tensiunea superficială a apei este foarte mare comparativ cu masa ei moleculară.h) Căldura specifică (c) are o valoare ridicată (1 cal / g x grd). compuşi ai manganului.7x 10-3 N/m. explicand caracterul de emulsionant şi excelent solvent.001 unităţi electrostatice: 1UM=3.4 m3 de aer. In stare impură (săruri solvite). Aceasta ii conferă proprietăţi capilare bune. importante in circulaţia in organismele vii.5UM/l. ceea ce permite uniformizarea temperaturii şi disiparea căldurii excesive de provenienţă exo. prevenind astfel degerăturile şi arsurile. gălbuie.87 D la 20oC. Ca termini de definire a culorii se folosesc: incoloră. m). dar şi biochimic.sau endogenă dintr-o anume regiune a organismului. lăptoasă. Substanţele humice dau apei culoarea gălbuie pană la cafenie. Existenţa unei culori se datoreşte unor substanţe dizolvate (oxizi fenici. preluand sau cedand căldură cu modificări relativ reduse ale temperaturii. slab gălbuie. k)Rezistivitatea electrică ridicată (permitivitatea = constanta dielectrică este e = 80 la 20 oC) face ca apa să fie un dielectric perfect. polaritatea inaltă a moleculei ii permite legarea de ioni (iar punţile de hidrogen de substanţel nepolare). apa din ţesuturi amortizează şocurile termice. i)Conductibilitatea termică a apei este ridicată in comparaţie cu a altor lichide. apa devine insă un bun cunductor electric.

sălciu (ape sărace in săruri minerale ). Ex: piatra acră. sodiu reacţionează violent cu apa. Proprietăţile chimice ale apei Experimental s-a demonstrat că apa este o combinaţie chimică foarte stabilă.albăstruie. nemetalele.) sau prezenţei unor substanţe chimice provenite din ape uzate. Mirosul apei se determină pentru apă nefiartă. . protozoare. crezoli. Ea reacţionează in anumite condiţii cu metalele. Mg. . CO2).dulceag (determinat de prezenţa unor mari cantităţi de substanţe organice). de putrefacţie şi se poate datora unor substanţe organice in descompunere sau microorganismelor vii(alge..plăcut( cand apa conţine cantităţi reduse de Ca. . Na + H2O = NaOH + 1/2H2 Magneziul reacţionează cu apa la cald sau in stare de vapori: Mg + 2H2O = Mg(OH)2 + H2 Aluminiul este atacat de apă numai dacă este curăţat de stratul protector de oxid: 2Al + 6H2O = 2Al(OH)3 + 3H2 Fierul inroşit reacţionează cu apa in stare de vapori şi formează oxid feroferic (oxid al Fe II şi Fe III): 3Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2 .sulfat dublu de aluminium şi potasiu). stătut. Se apreciază prin caracteristicile: lipseşte. oxizii acizi. Ea poate fi descompusă la peste 10000C sau cu ajutorul curentului electric: 2H2O = 2H2+ O2 Din punct de vedere chimic apa este foarte reactivă. industriale (fenoli. Stabilirea culorii se face prin comparaţie cu o scară calorimetrică etalon alcătuită din clorură de platină şi cobalt intr-o anumită proporţie. . .cu gust nedefinit. Gustul apei este datorat substanţelor dizolvate in apă şi se defineşte ca: .acru (datorat alaunilor / alaun = sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent.amar (in prezenţa MgSO4). la rece. etc). .neplăcut (concentraţii mari de substanţe dizolvate ). Acţiunea apei asupra metalelor Metalele: potasiu. calciu. oxizii bazici. cu formare de hidroxid şi degajare de hidrogen. cu unele săruri.sărat (datorat unei mari concentraţii de NaCl). .

SO2 + H2O = H2SO3 Reacţia cu carbidul sau carbura de calciu la CaC2 duce la formarea acetilenei. Ea este chiar element de referinţă. culoarea. prin caracterul amfoter. dar in procent foarte redus. mercurul. care reprezintă o suspensie finăde Ca(OH)2 intro soluţie saturată de hidroxid de calciu. baza sistemului pH. Proprietăţi ale apei de importanţă practică sunt şi duritatea. Aciditatea este capacitatea unor substanţe din compoziţia apei de a lega o cantitate echivalentă de bază tare. argintul nu sunt atacate de apă sau de vaporii acestuia. Astfel. aurul. gustul. Unele metale se corodează in prezenţa apei. amortizează tendinţele de modificare a pH-ului. alcalinitatea. radioactivitatea etc. Acţiunea apei asupra nemetalelor Clorul in reacţie cu apa formează apa de clor: Cl2 + H2O = HCl + HClO HClO = HCl + [Os Trecand un curent de vapori de apă peste cocs(carbon) la temperatura de cel puţin 10000C se formează un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen. reacţie puternic exotermă. Apa disociază spontan. Una dintre reacţiile cu importanţă practică o constituie stingerea varului. substanţă organică utilizată la sudarea şi tăierea metalelor in suflătorul oxiacetilenic: CaC2 + 2H2O = C2H2 + Ca(OH)2 + Q Neutralitatea electrochimică. in ioni H+ şi OH-. denumit gaz de apă. Reacţia are importanţă industrială: C + H2O = CO + H2 Acţiunea apei asupra oxizilor Apa reacţionează cu oxizii metalici solubili cu formare de hidroxizi.Plumbul. ea este un bun mediu de reacţie şi. Aciditatea este condiţionată de prezenţa in apă a anionilor . fiind pe ansamblu neutră. simetric. cuprul. La dizolvarea dioxidului de sulf in apă are loc şi o reacţie chimică din care rezultă o soluţie acidă. Atacul este mai puternic in prezenţa oxigenului şi a dioxidului de carbon. mirosul. turbiditatea. acid sulfuros. CaO + H2O = Ca(OH)2 + Q Hidroxidul de calciu obţinut este relativ puţin solubil in apă şi de aceea la stingerea varului se obţine aşa-zisul lapte de var.

dar la indemana tuturor. iar fH este coeficientul lor de activitate. care se folosesc individual. cu cationii bazelor slabe. acidă sau alcalină. s-a căzut de acord ca noţiunea de pH să fie definită pur experimental. in funcţie de metoda de măsurare. valorile 1-7 corespund soluţiilor acide. in funcţie de domenuil pH-ului urmărit. Datorită unor inconveniente de ordin experimental al metodelor de determinare al pH-ului. Noţiunea de pH a fost introdusă de Sorensen in anul 1909 sub denumirea de exponent de hidrogen. O metodă mai puţin precisă. O soluţie acidă sau bazică se poate recunoaşte cu ajutorul indicatorilor. Aciditatea se exprimă prin pH. . iar valorile 7-14 corespund solutiilor bazice. Gama uzuală de valori pentru pH este 1-14. Prin definitie. in industrie se mai folosesc soluţii sau hartii indicatoare de pH universale. Indicatorii sunt substanţe care işi schimbă culoarea după valoarea pH-ului soluţiei cu care vin in contact. potenţialul de hidrogen sau pH-ul este logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei sau activităţii ionilor de hidrogen intr-o soluţie: pH= -log CH+ unde CH+ este activitatea ionilor de hidrogen: CH+= H+ fH H+ fiind concentratia ionilor de hidrogen exprimată in moli/litru.care sunt echilibraţi cu ioni de hidrogen. Hartiile indicatoare sunt nişte faşii de hartie de filtru imbibate cu un indicator oarecare. indeosebi ai metalelor grele. In multe procese de producţie se folosesc soluţii de apă din diferite substanţe care au o reacţie neutră. notat pH. este determinarea cu ajutorul hartiilor indicatoare. o substanţă care la o anumită valoare de pH este capabilă să-şi schimbe culoarea. Gradul de aciditate sau alcalinitate reprezintă unul dintre indicii cei mai importanţi ai soluţiilor ce intervin in procesele de fabricaţie cu caracter chimic. măsura sa fiind dată de concentraţia ionilor de hidrogen. Gradul de aciditate sau alcalinitate a acestor soluţii se caracterizează prin mărimea curentului numit indicator de concentraţie activă a ionilor de hidrogen. pH= 7. Pentru apa pură şi pentru soluţiile neutre la temperatura de 25oC. In afara de indicatorii obişnuiţi. care reprezintă inversul ionilor de hidrogen.

Pentru a obtine o masurare corecta. · supravegherea calităţii apelor naturale impotriva murdăriri. cloruri. Reactivii folositi la prepararea solutiilor tampon trebuie sa fie foarte puri si stabili. Principiul constructiv al unui pH-metru este redat in urmatoarea schema.Vopseaua care coloreaza aceste hartii se numeste “litmus” şi provine de la plantele numite licheni. Astfel de solutii se numesc solutii tampon. valorile pH-ului sa fie bine stabile.Cand se doreşte să se neutralizeze un acid se adaugă turnesol. Indicatorii se introduc in soluţia al cărei pH trebuie determinat sau se imbibă o hartie de filtru care se pune in contact cu apa de analizat. · reglarea condiţiilor optime de desfăşurare a proceselor de epurare biologică. Aciditatea sau alcalinitatea apei considerată in funcţie de valoarea pH-ului se prezintă astfel: · pH<7 apă acidă. Aceste săruri pot fi: carbonaţi. iar bazele pe cea roşie in albastru (soluţiile neutre nu işi schimbă culoarea). · stabilirea dozelor de neutralizanţi. Determinarea valorii pH-ului se realizează cu ajutorul unor indicatori de pH. Hartia indicatoare este folosită şi in laboratoare pentru a determina acizii şi bazele. Acizii transformă hartia albastră in roşu. In acest scop trebuie folosita o solutie cu un pH cunoscut exact. iar potentialul joncţiunii lichide trebuie sa fie de acelaşi ordin de mărime cu cel al soluţiei de determinat. soluţia capata culoarea roşie (devine bază). Pentru a se face acordul intre electrozi si pH-metru este necesara o calibrare. Valoarea pH-ului unei ape serveşte la: · aprecierea insuşirilor sale corosive. etc. sulfaţi. · pH=7 apă neutră. a căror culoare se schimbă in funcţie de concentraţia ionilor de hidrogen. . O altă metodă constă in determinarea pH-ului cu ajutorul pH-metrului. semnalul de intrare al amplificatorului si circuitul convertorului trebuie sa indeplineasca anumite cerinte. iar mai apoi culoarea se va transforma in violet (soluţia devine neutră). Un pHmetru masoara diferenta de potential intre doi electrozi (in mV) si apoi converteste in unitati de pH. Duritatea apei este o caracteristică determinată de conţinutul de săruri de Ca şi Mg aflate in soluţie. pH>7 apa alcalină.

ape moi 4-8o.Mg2+. franceze.25 grade engleze. Prezenţa unora din aceştia (in special a Ca2+. DT =Dt +Dp (1) Duritatea temporală este dată de carbonaţii acizi de calciu şi magneziudin apă.Al3+. cloruri. Salinitatea reprezintă conţinutul in săruri al unei ape (marine. Un grad german corespunde la 10mgCaO/l de apă. Duritatea permanentă este dată de sărurile de calciu şi magneziu stabile termic: sulfaţi. T . In practică se folosesc formule aproximative de determinare a salinităţii. in anumite condiţii de concentraţie şi temperatură. existand cationi (Ca2+. etc. lacustre). Na+.9 grade franceze=1. Duritatea apei este dată de suma ionilor de calciu şi magneziu prezenţi in apă.salinitatea in [g/kgs .ape dure 18o-30o. .Apa naturală folosită in industrie conţine săruri provenite din rocile cu care apa vine in contact. Duritatea se exprimă in grade de duritate (germane. carbonaţii acizi descompunandu-se in compuşi greu solubili. engleze) care variază in timp şi spaţiu in funcţie de acţiunea de dizolvare a apelor asupra rocilor.. In soluţie.Fe3+. SO42 . CO32 . . oceanice. conduc la compuşi greu solubili care iau parte la formarea nămolurilor şi a pietrei de cazan. .ape foarte dure peste 30o.42mg MgO la un litru de apă. HCO3 . etc). După gradele de duritate apele se caracterizează astfel: .ape foarte moi 0o-4o. putem scrie: ρS ( kg/m3 ) = ρ0 + A·S + B·S3/2 + C·S2 . Dacă notăm S . Pentru alimentarea cu apă potabilă duritatea nu trebuie să depăşească 12o.H+. carbonaţi. Mg2+) constituie un neajuns deoarece.K+. .) şi anioni (Cl . Se exprimă in grame la litru (g/l). aceste săruri sunt dissociate electrolitic. 1grad german=17. .ape semidure 8o-12o.ape destul de dure 12o-18o. Un grad de duritate reprezintă 10mg CaO sau 1. O metodă de determinare a salinităţii unei probe de apă este determinarea conductivităţii acesteia deoarece intre aceşti 2 parametri există o stransă legătură. Ea dispare la fierberea apei. Duritatea totală (DT) se compune din duritatea temporală (Dt) şi duritatea permanentă (Dp).etc.temperatura in [ 0C s.

6546 · 10-6 · T2 C = 4. Conţinutul apei in natură Apa lichidă din natură nu este niciodata pură.8.724 · 10-3 + 1.0899 ·10-3 T + 7. Prin calcinarea reziduului sec la temperatura de 600 °C se obţine reziduul la calcinare care exprimă conţinutul de substanţe minerale dizolvate in apă.3675 ·10-9· T4 B = -5. fiindcă ea dizolvă o parte din substanţele solide şi gazoase cu care vine in contact. reziduu uscat) exprimă in [mg/1s cantitatea de substanţe solide organice şi anorganice dizolvate intr-un litru de apă.0227 · 10-4 · T . 7). Cea mai curată apă este apa de ploaie sau provenită din topirea zăpezii.4.8314 ·10-4 . Reziduul fix fix (reziduu sec.24493·10-1 . Astfel. Fig. A = 8.2467·10-7·T3 + 5. 7. El corespunde substanţelor solide rămase după evaporarea completă a apei (din care s-au inlăturat suspensiile prin filtrare sau centrifugare) şi uscarea la 105°C (in etuvă) timp de doua ore (fig.1. numit şi pierderea la calcinare.unde: ρS [ kg/m3 s densitatea soluţiei.4. Schema de obţinere a rezidului fix 1.6438·10-5 T2 . in apa din natură putem găsi: . Diferenţa intre reziduul la evaporare şi reziduul al calcinare reprezintă conţinutul in susbstanţe organice dizolvate.

Concentraţiile substanţelor biogene. in limite foarte mari: de la cantităţi in urme pină la 10 mg/l. arsen. cupru. oxizi de azot. bor. zirconiu. toriu.faună. fluor bor. indiu. ruteniu. stronţiu. sodiu. sulfat. aur. nichel. iod. fier. molibden. . fosfat. brom. cian. litiu. · Constituenţi secundari ( de la 0. cadmiu. plumb.001 mg/ litru): beriliu. lantan. silice. azot. . zinc. . aluminiu. cesiu. in cantităţi mai mici şi metan. bariu. titan. seleniu. care se găsesc in apele naturale in special sub formă de hidroxid microcoloidal sau sub formă de complecşi fulvici.. zinc. cobalt. . thaliu. clor. iod. carbonat. detergenţi. yterbiu.0001 la 0. hidroxil. sronţiu. potasiu. substanţe uleioase. mangan. arsen. azotit etc. itriu. azotat. rubidiu. gaze dizolvate (oxigen. beriliu etc. galiu. · Constituenţi minori (de la 0. germaniu. calciu. scandiu. cositor. brom. magneziu. sulfat.anioni : fluor. aluminiu. cupru. pe cand altele apar rar sau numai in cantităţi extrem de reduse. mangan.) .microfloră .cationi: calciu. cobalt. fosfat.01 la 10 mg/ litru): fier. grase. petroliere. seleniu. variază. neobiu. in special compuşii azotului şi fosforului. . platina. cadmiu. plumb. bicarbonat. in apele dulci de suprafaţă.nichel. bicarbonat. litiu. uraniu. fenoli.substanţe neionice / substanţele biogene: silice. argint. magneziu. Cele mai importante surse de elemente biogene se dovedesc a fi procesele din interiorul bazinului şi pătrunderile cu apele de şiroire. Abundenţa relativă a solidelor dizolvate in apă este desigur dependentă mult de natura geologică a zonei şi de alţi factori. hidrogen sulfurat. aur. Substanţele biogene cuprind de asemenea compuşii siliciului şi compuşii fierului. bismut. staniu. carbonat.1 mg/litru): stibiu. · Constituenţi prezenţi ca urme (de regulă sub 0. cu precipitaţiile atmosferice sau cu apele uzate industriale. crom. tungsten. O statistică asupra compoziţiei apei potabile propune următoarea ordine a abundenţei: · Constituenţi majori (de la 1 la 1000 mg/litru): sodiu. bariu.. vanadiu. amoniac. ceriu. titan. radon etc. crom. azotat. dioxid de carbon. comunale şi agricole. Totuşi statistic unele elemente sunt prezente in cea mai mare parte a apelor şi au concentraţii semnificative. potasiu.

.000 de tone de bromură de magneziu.000 tone de sulfat de potasiu.000 tone de clorură de magneziu. In practică această distincţie este foarte utilă la apele minerale.6.000 de tone de iod. Exemplu: Cantităţi impresionante de diverse minerale solvite există in medie intr-un volum cubic de apă de mare cu latura de o milă: .000 tone de carbonat de calciu.350.000 tone de bor. .8.In funcţie de ionii dominanţi.18. . . .25 de tone de aur . .21.4. .45 tone de argint.550. Majoritatea apelor raurilor mari sunt calcice-hidrocarbonatate.000 de tone de sronţiu. . .000.60. . . .6400 de tone de fluor.50 pană la 350 tone de arsenic. putem clasifica apa dulce in 24 de categorii.000. .000 tone de clorură de sodiu.intre 100 şi 12. .000.000.000 tone de sulfat de magneziu.7 tone de uraniu.900 tone de bariu.120.000 tone de sulfat de calciu.000. .

Capitolul II. Poluarea apelor reprezinta alterarea calitatilor fizice. produsa direct. Dupa cum se stie. sol – apa este cea mai afectata de poluare. dar in acelasi timp. Apele uzate Apa. respectiv poluantii. lacuri. râuri. mari si oceane) si apa subterana (straturi acvifere si izvoare). la masuri de prevenire si combatere a poluarii factorilor de mediu si conditii propice vietii pe pamânt. aer. sau indirect. bazinele naturale de apa formeaza biotopuri specifice. chimice si biologice ale apelor. Poluarea poate avea loc: . Dintre cei trei factori de mediu – apa. Apa poluata devine improprie utilizarii normale. din cadrul fiecarui factor de mediu. pentru a putea supravietui. sunt cunoscuti sub denumirea de factori de mediu. apa in natura exista sub urmatoarele forme: apa de suprafata (fluvii. creând numeroase probleme pentru pastrarea si imbunatatirea calitatii ei. 2. Pentru aceasta insa. Cunoasterea conditiilor de viata. in mod natural sau atropic.1 Surse de poluare a apelor Apa este un vector al agentilor poluanti. aerul si solul. este necesar sa se cunoasca sursele de poluare. trebuie sa i se asigure un mediu ambiant cât mai curat-sanatos. in final. in care salasluiesc numeroase comunitati ecologice acvatice. Toate aceste cunostinte conduc. constituenti ai biosferei. In fiecare din acestia se dezvolta o fauna si o flora specifica care. conduce la o protectie eficienta a mediului. care ar putea prejudicia dezvoltarea vietii si apoi impactul lor asupra mediului – vietii.

in cazul canalizarii dintr-un oras. ca urmare a defectarii unor obiective din statia de preepurare sau epurare. Poluarea necontrolata (neorganizata) provine din surse de poluare care ajung in emisari pe cale naturala. reziduurilor. Se poate vorbi si despre poluare controlata si necontrolata.- continuu (permanent). imediat ce gazele rezultate in urma fermentarii materiilor organice depuse din substantele in suspensie antreneaza restul de suspensii si le aduce la suprafata apei. Sursele de poluare ale apei se clasifica dupa urmatoarele criterii. sau rezidiile discontinuu. Poluarea artificiala se datoreaza surselor de ape uzate de orice fel. namolurilor. Poluarea naturala se datoreaza surselor de poluare naturale si se produce in urma interactiei apei cu atmosfera. alte substante) . colectate si transportate prin reteaua de canalizare la statia de epurare sau direct in receptor. Poluarea apelor poate fi naturala sau artificiala. dat fiind diversitatea lor: a) Dupa provenienta: . când are loc o dizolvare a gazelor existente in aceasta. Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie. Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara. sau neregulate de timp. provenite din industrie si deversate in ape. de exemplu. când se produce dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa. evacuate intr-un receptor. Poluarea secundara apare. detergenti. Poluarea normala provine din surse de poluare cunoscute. navigatiei etc. Poluarea primara apare. când cantitati mari (anormale) de substante nocive ajung in reteaua de canalizare sau. de unde sunt apoi transportate in aval de curentul de apa. temporar (exemplu colonii provizorii).activitatile menajere (dejectii. de exemplu. de exemplu. in urma depunerii substantelor in suspensie din apele uzate. cu litosfera. in cazuri de avarie. Poluarea controlata (organizata) se refera la poluarea datorata apelor uzate transportate prin reteaua de canalizare si evacuate in anumite puncte stabilite prin proiecte. Poluarea accidentala apare. pe patul acesteia. la intervale regulate. apelor meteorice. accidental. ca urmare a dereglarii unor procese industriale. .

resturi vegetale si animale. O apa industriala uzata are. in principiu. fertilizanti. mai mult sau mai putin toxice.). Astfel. terenuri de sport sunt practic asemanatoare apelor uzate orasenesti. apa calda etc. Activitatile menajere polueaza chimic si biologic apele naturale. apele uzate provenite de la minele de carbuni au drept caracteristica principala continutul in substante in suspensie – sterilul. caracteristici asemanatoare substanelor chimice sau fizice utilizate in procesul tehnologic. Agricultura deverseaza in apele naturale ape cu incarcatura mare de substante chimice (pesticide. depasind fondul natural de radioactivitate. Materialele pot fi in stare solida. solventi. restaurante.agricultura si transporturi (pesticide. Apele uzate rezultate in urma irigarii terenurilor agricole sunt poluate cu fertilizatori organici. pierderile de combustibil. in mare masura.. detergenti. pesticide si cu substante nocive ce se gasesc in atmosfera. provenite din gospodarii. detergenti). Apele uzate orasenesti. atât din punct de vedere calitativ cât si cantitativ. Apele uzate de la crescatoriile de animale si pasari au. hoteluri si in buna parte din mica industrie. Industria deverseaza in apele naturale substante chimice.industrie (substante chimice. Epurate sau nu. Apele uzate industriale provin din apele folosite in procesul tehnologic industrial. lichida. ce pot depasi continutul apelor menajere de 5 ori la consumul de oxigen. lubrifianti. conform datelor publicate de OMS. Navele pot evacua impuritati deosebit de nocive. Apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale. solventi. resturi vegetate si animale. hidrocarburi. poluantii fiind substante organice si suspensiile. substante nocive transportate. Apele uzate de la campinguri. asa zisele ape de balast etc. organice si anorganice. a pasagerilor sau animalelor transportate. Sunt situatii in care incarcatura radioactiva a deversarilor nu este deloc de neglijat. usor sau greu volatile. b) Dupa aria de raspândire a poluantilor . . detergenti. caldura. Navele pot impurifica apele prin: evacuarea reziduurilor lichide si solide provenite din activitatea personalului navigant. produse petroliere). de exemplu. apele uzate rezultate de la fabricile de zahar contin atât substante in suspensie cât si organice. Transporturile deverseaza produse petroliere. reprezinta una din principalele surse de poluare. de 7 ori la azotul total si de peste 10 ori la materialele solide. caracteristici oarecum asemanatoare cu ale apelor uzate orasenesti. hidrocarburi. ele constituie o sursa de poluare. zone de agrement. fertilizanti. miscibile sau nemiscibile cu apa.

- surse locale (conducte de canalizare, rampe de descarcare); - difuze – cand poluantii se raspândesc pe o arie mare. Uneori este dificil de localizat sursa sau sursele poluante. c) Dupa pozitie: - surse fixe: activitati industriale, zootehnice etc. - surse mobile: autovehicule, locuinte si instalatii care se deplaseaza etc. 2.2 Poluantii apelor Poluantii apelor sunt foarte diversi si de aceea clasificarea adopta mai multe criterii: a) Dupa natura lor exista poluanti: organici, anorganici, biologici, radioactivi, termici. Substantele organice, de origine naturala sau artificiala, reprezinta si pentru apa poluantul principal. Organismele animale si vegetale contin substante organice care, dupa moartea lor, incep sa se descompuna, devenind nocive si periculoase. Industria chimica, petrochimia, fabricile de celuloza si hartie, industria alimentara elimina poluanti de origine organica, din care unii sunt foarte toxici (fenolul, ierbicidele) si cu persistenta ridicata in mediu. Substantele organice de origine naturala, mai importante, sunt: titeiul, taninii, lignina, hidratii de carbon, terpentinele, biotoxinele marine. Titeiul, ca de altfel si produsele petroliere (poluanti de origine organica artificiala, despre care se va vorbi ulterior) sunt poluanti deosebit de puternici si prezenti uneori in cantitati mari, atât in apele de suprafata cât si subterane, de mare si, rareori, in apa potabila. Poluantii mai pot ajunge in emisari prin intermediul pierderilor din timpul transportului titeiului sau produselor petroliere, pe uscat sau pe mare, in urma unor accidente ale mijloacelor de transport, degradarii rezervoarelor de inmagazinare a titeiului sau produselor petroliere, functionarii necorespunzatoare a schelelor marine. Titeiul este un amestec complex de hidrocarburi solide (parafine, cicloparafine aromatice) si gazoase in hidrocarburi lichide, alaturi de care se gasesc, in cantitati reduse, compusi cu sulful, azotul si oxigenul. Compozitia elementara a titeiului este in medie: 85% carbon, 12% hidrogen si 3% sulf, azot si oxigen. La extractia titeiului apar ape uzate de zacamânt de la decantarea noroiului de foraj si de la purjarea instalatiilor de reciclare a apelor. Titeiul, nefiind miscibil cu apa, se ridica la suprafata acesteia si incepe sa se deplaseze in directiile dominante. Compusii volatili se evapora repede, daca ramân expusi in atmosfera. Titeiul poate pierde prin evaporare pâna la 30% din greutate in timp de 30 ore. Titeiul ramas la suprafata marii continua sa se oxideze si ca urmare compozitia

acestuia este in continua schimbare. Titeiul depus pe plaje se oxideaza in continuare formând reziduuri gudrunoase care necesita timp indelungat pentru oxidarea lor totala. O alta grupa de substante organice naturale este cea a biotoxinelor marine. Aceste substante sunt produsi naturali insa, numeroase cercetari demonstreaza ca inmultirea lor in mediu marin se datoreaza schimbarilor antropogene, deci, ar fi vorba de produsi artificiali. Aceste toxine au, in mod curent, originea in oflagelatii din familia fitoplanctonului care pot deveni atât de abundenti incât coloreaza apa; de exemplu, asa-numitele "maree rosii". In privinta poluantilor organici artificiali, acestia provin din prelucrarea diferitor substante in cadrul rafinariilor, industriei chimice organice, industriei petrochimice. In rafinarii, poluantii artificiali apartin produse petroliere, care cuprind ca poluanti principali: benzina, motorina, uleiurile, solventii organici, bitumul, produsele medicinale si gaze. Poluantii organici artificiali din industria chimica organica si industria petrochimica sunt: hidrocarburile (benzen, eter de petrol, acetona, cloroform, esteri, sulfura de carbon, benzina); hidrocarburile halogenate, a caror folosire s-a raspândit foarte mult in industrie si agricultura; hidrocarburile clorurate, care stau la baza hidrocarburilor halogenate si care poarta si denumirea generica de pesticide (insecticide pentru distrugerea insectelor, rodenticide pentru soareci, ierbicide pentru ierburi); detergentii, acizii naftenici, hidrogenul sulfurat, substantele aromatice, vopsele de anilina, alchil-arilsulfonatii. Substantele anorganice, in suspensie sau dizolvate, ca si substantele organice sunt poate mai putin poluante ca cele organice. Poluarea anorganica rezulta din industria produselor clorosodice, chimie, extractia titeiului, prepararea minereurilor, hidrometalurgie. Substantele anorganice sunt frecvente in apele uzate industriale; dintre acestea se mentioneaza, in primul rând, metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr), clorurile, sulfatul de magneziu, fierul. Apele poluante contin saruri, acizi, baze, modifica pH-ul apelor naturale, corodeaza conductele, instalatiile, aduc prejudicii agriculturii, au efecte stresante pentru organismele acvatice. Poluarea biologica este produsa de activitatile menajere, abatoare, zootehnie. {n apa apar microorganisme patogene care genereaza uneori imbolnaviri in masa. Prin apa se transmit boli: - bacteriene (febra tifoida, dizenteria, holera); - virotice (poliomielita, hepatita epidemica); - parazitare (ambioza, giardioza).

Apele poluante biologic favorizeaza inmultirea unor paraziti, ca: tantarii, transmitatori de paludism, musca tze-tze, transmitatoarea bolii somnului. Poluarea radioactiva apare la apa rezultata din industria extractiva a minereurilor de uraniu, thoriu la instalatiile de preparare a minereurilor radioactive, din zonele de depozitare necorespunzatoare a deseurilor radioactive, in urma unor avarii la reactoarele nucleare, naufragii de vapoare cu incarcatura nucleara. Poluarea termica apare prin deversarea de apa calda in efluentii naturali. {n aceste conditii scade continutul de oxigen din apa, creste sensibilitatea organismelor acvatice la poluanti, unele vietuitoare dispar, se inmultesc algele albastre. Acest tip de poluare apare pe langa unele instalatii industriale si din energetica nucleara. Apele naturale pot degrada poluantii organici, sub actiunea microorganismelor existente, a radiatiilor solare si a oxigenului. Din degradare rezulta compusi mai simpli, pana la moleculele cele mai mici: CO2, CH4, NH3, H2O, H2S. {n primele zile se degradeaza compusii cu carbon, apoi in etapa a doua se oxideaza biologic compusii cu azot. b) Dupa starea de agregare se diferentiaza: suspensii (substante insolubile in apa), poluanti solubili in apa, dispersii coloidale. Substantele in suspensie, organice si anorganice, se gasesc atât in apele uzate orasenesti cât si in cele industriale, ele ajungând in masura mai mica sau mai mare in emisari. Materialele in suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului formând bancuri care pot impiedica navigatia, consum oxigenul din apa daca materiile sunt de origine organica, determina formarea unor gaze urât mirositoare. Substantele in suspensie plutitoare, cum ar fi titeiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorata detergentilor, produc prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust si miros neplacut, impiedica absorbtia oxigenului la suprafata apei si deci autoepurarea, se depun pe diferite instalatii, colmateaza filtrele, sunt toxice pentru fauna si flora acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea instalatiilor de racire, irigatii, agrement. c) Dupa durata degradarii naturale in apa se deosebesc: - poluanti usor biodegradabili; - poluanti greu biodegradabili (degradarea naturala dureaza sub 30 de zile); - nebiodegradabili (degradarea in 30-60 de zile); - refractari (cu degradare si peste 2 ani).

458/2002 privind calitatea apei potabile. Tabelul 1A. Capitolul III Parametrii apei potabile si ai apei uzate Parametrii de calitate ai apei potabile Legea numarul 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr.0 0. Parametrii microbiologici pentru apa comercializata in sticle sau alte recipiente.10 10 1. pe cand clorbenzenul in 2 ani.coli) 0/250 ml Enterococi 0/250 ml Pseudomonas aeruginosa 0/250 ml Numar de colonii la 220C 100/ml 0 Numar de colonii la 37 C 20/ml Tabelul 2. caprolactama se biodegradeaza la substante mai simple in decurs de 3 saptamani. chimici si indicatori. Parametrii de calitate ai apei potabile sunt: microbiologici.0 10 5. deci are timp sa se acumuleze in apa. Parametrii chimici.01 1.0 0. Parametru Valoarea admisa Escherichia coli (E. Parametrii microbiologici.De exemplu. Coli) Enterococi Valoarea admisa (numar / 100 ml) 0 0 Tabelul 1B. Parametru Escherichia coli (E. marind efectele toxice.50 50 10 50 Unitate de masura µg/l µg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l . Parametru Acrilamida Arsen Benzen Benz(a)piren Bor Bromati Cadmiu Clorura de vinil Cianuri totale Cianuri libere Crom total Valoare CMA 0.

10 1.0 pH ≥ 6.5 Unitate de masura µg/l mg/l numar/100ml mg/l numar/100ml mg/l µS cm-1 la 200C grade germane µg/l µg/l mg O (2)/l unitati de pH .50 Bacterii coliforme 0 Carbon organic total Nicio modificare (COT) anormala Cloruri 250 Clostridium perfrigens 0 (inclusiv spori) Clor rezidual liber 0.50 Conductivitate 2. minim 5 Fier 200 Gust Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala Mangan 50 Miros Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala 0 Numar de colonii la 22 C Nicio modificare anormala Numar colonii la 370C Nicio modificare anormala Oxidabilitate 5.0 0.2 0.1 3.Cupru Dicloretan Epiclorhidrina Fluor Hidrocarburi policiclice aromatice Mercur Nichel Nitrati Nitriti Pesticide Pesticide total Plumb Seleniu Stibiu Tetracloretan si Tricloretena (suma concentratiilor compusilor specificati) Trihalometani total (suma concentratiilor compusilor specificati) 0.500 Culoare Acceptabila consumatorilor si nicio modificare anormala Duritate totala.10 mg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l mg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l Tabelul 3. ≤ 9.5. Parametru Valoare CMA Aluminiu 200 Amoniu 0. Parametrii indicatori.

1 1 mg/l mg/l µg/l UNT µg/l Bq/l mSv/an Bq/l Bq/l Parametrii apelor uzate Apele uzate sunt apele provenite din diferite sectoare industriale si din reteaua de canalizare a asezarilor urbane.0 70.0 1.0 0.Sodiu Sulfat Sulfuri si hidrogen sulfurat Turbiditate Zinc Tritiu Doza efectiva totala de referinta Activitatea alfa globala Activitatea beta globala 200 250 100 ≤5 5. care sunt în legatura cu capacitatea de diluare a efluentului primitor si nu de calitatea râului.0 60. Ele reprezinta ape cu un continut mai mare sau mai mic de substante cu actiune nociva asupra animalelor si plantelor acvatice din râurile sau lacurile în care acestea sunt deversate.10 0. proces numit autopurificarea apei. Epurarea apelor reziduale industriale este una din cele mai importante probleme ale vietii contemporane.0 10. Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997.000 100 0. în special din industria chimica si petrochimica.0 40. încât viata plantelor si a animalelor este în pericol. Indicatori chimici Concentratia ionilor de hidrogen Pentru fluviul Dunarea Materii totale in suspensie (MTS) Consum biochimie de oxigen la 5 zile (CBOs) Consum chimic de oxigen – mp (CCO-Mn) Consum chimic de oxigen – mcbp(CCO-Cr) Azot amoniacal (NH4+) Azot total (N) Azotati (NO3-) Azotiti (NO2-) Sulfuri si hidrogen sulfurat UM 0 Limite maxime Metode de analiza admisibile 30grade C 6.1 STAS 8619/3-90 STAS 6953-81 STAS 6560-82 STAS 9887-74 STAS 6954-82 STAS 8683-70 STAS 7312-83 STAS 8900/1-71 STAS 8900/2-71 STAS 7510-66 C Unit. Parametrii apei uzate Indicator de calitate A.0 2.0 20. continutul si compozitia apelor reziduale provenite din diferite activitati industriale.pH mg/dm 3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 . bacteriile existente în apa pot descompune substante de natura organica. Alteori.5 – 9.5 – 8. polueaza în asa masura apa râurilor. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici.Indicatori fizici Temperatura B. chimici si microbiologici. Uneori.5 6.0 25. însa. transformându-le în dioxid de carbon.

biodegradabili Arsen Aluminiu (Al3+) Calciu (Ca2+) Plumb (Pb2+) Cadmiu (Cd2+) Crom trivalent (Cr3+) Crom hexavalent (Cr6+) Fier total ionic (Fe2+Fe3+) Cupru (Cu2+) Nichel (Ni2+) Zinc (Zn2+) Mercur (Hg2+) Argint (Ag plus) Fluoruri (F) Molibden (Mo2+) Seleniu (Se2+) Mangan (Mn2+) Magneziu (Mg2+) Cobalt (Co2+) Cianuri (CN-) Clor liber (Cl2) Cloruri (Cl-) Reziduu filtrat la 105 grade C C.05 5.1 0.1 1.0 2000./100 cm3 nr.0 1.0 100. 10 5 absent STAS 7661-89 STAS 7167-92 STAS 7587-66 STAS 7877-87 STAS 10064-75 STAS 10064-75 STAS 7576-e66 STAS 7885-67 STAS 9411-83 STAS 3662-90 STAS 8637-79 STAS 7852-80 STAS 7884-91 STAS 7884-91 STAS 8634-70 STAS 7795-80 STAS 7987-67 STAS 8314-87 STAS 8014-79 STAS 8190-68 STAS 8910-71 STAS 11422-84 STAS 12663-88 STAS 8662-70 STAS 6674-77 STAS 8288-69 STAS 7685-79 STAS 6364-78 STAS 8663-70 STAS 9187-84 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 .1 1.5 5 0.5 0.0 1.0 1.05 0./100 cm3 nr.0 300 0.5 0./100 cm3 nr.1 0.0 0.1 0.05 500.1 5.0 0.0 1 mil.0 0.0 4./100 cm3 1.0 0.1 0.(H2S) Sulfiti (SO32-) Fenoli antrenabili cu vapori de apa (C6H5OH) Substante extractibile cu eter de petrol Produse petroliere Fosfati (PO43-) Fosfor total (P) Detergenti sintetici anion activi.05 8. Indicatori bacteriologici Bacterii coliforme totale Bacterii coliforme fecale Streptococi fecali Salmonella mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 nr.0 0.2 0.

în prezent guvernele duc o politica de închidere a întreprinderilor neperformante si poluante si iau masuri de reducere a poluarii prin demararea unor programe autohtone de investitii în probleme de mediu (de exemplu. care preocupa specialisti din întreaga lume. În acelasi an s-a constituit în România Sistemul Naţional de Monitorizare a Calitatii Mediului Înconjurator pentru apa. cu ocazia Conferinţei asupra Mediului – când a luat fiinta Sistemul Global de Monitoring al Mediului Înconjurator. Primul institut de cercetari din ţara pe probleme de mediu a fost infiintat în anul 1953 – Institutul de Studii şi Cercetari Hidrotehnice – care la început a avut preocupari doar în domeniul apei. iar pe parcurs a trecut la abordarea complexa a problemei tinând cont si de ceilalţi factori de mediu (aer si sol). datorita industrializarii rapide din ultimile decenii. Polonia si-a propus sa construiasca 3. iar un an mai târziu. dovada fiind si realizarea pe plan internaţional a proiectului “Lupta contra poluarii apei si aerului” în colaborare cu Programul Naţiunilor Unite şi Organizaţia Mondiala a Sanatatii.000 de staţii de epurare şi 80 de întreprinderi foarte poluante vor fi închise pentru ca nu pot respecta normele de mediu). în 1973. Problema mediului înconjurator este o problema de actualitate.Capitolul IV Legislatia de mediu La nivel mondial. care a degradat mediul înconjurator pâna în pragul unui dezastru ecologic. În Europa de Est. a luat fiinţă Consiliul National pentru Protecţia Mediului şi a intrat în vigoare Legea numarul 9 privind Protecţia Mediului Înconjurator. activitatea în domeniul protecţiei mediului se desfasoara sub îndrumarea Forumului Mondial – United Nation Environment Programme (UNEP) – înfiinţat în anul 1972 la Stockholm. aer. la care a participat si România. . sol.

în vederea obţinerii unui mediu cât mai curat si sanatos. sanatos. Pe plan naţional. Padurilor si Protecţiei Mediului. Ministerul Apelor. SOx.NTPA 001/1997 – pentru resursele de apa. Un exemplu în acest sens îl constituie Protocolul de la Montreal (1987) referitor la substantele chimice care distrug stratul de ozon.Preocuparile oamenilor de stiinta pentru protejarea mediului. care aplica pedepse drastice pentru cei care o încalca. . iar normativele care reglementează limitele de încărcare cu poluanţi sunt: . Legea protecţiei mediului numărul 137/29. de monitorizare a noxelor. cum ar fi: NOx. aparatură. la nivel international. reactivi chimici. limitele de toleranţa ale poluantilor sunt stabilite prin Lege federala.OMS 645/1997 – pentru deversarea apelor uzate în reţelele de canalizare. în SUA. limitele admise pentru poluanţi sunt reglementate prin Directiva 76/464. De exemplu. a caror limite denumite limite admisibile sau nivel de toleranta nu au voie sa fie depasite. poate fi masurat cantitativ prin determinari de concentratii reziduale. România a aderat la unele tratate internaţionale de protecţie a mediului. Aceasta premiera juridica internationala în materie de protecţie a mediului impune natiunilor care au aderat la ea. CO2 etc. a calităţii factorilor de mediu şi de integrare a reţelelor naţionale în cele europene de monitorizare a protecţiei mediului. Numeroase state s-au văzut nevoite să acţioneze în vederea stopării fenomenului de poluare prin iniţiativele legislative drastice. masuri severe de productie si manipulare a compusilor de tip clorofluorocarbon. cât si internaţional. Impactul pe care îl au poluantii asupra mediului înconjurator si implicit asupra omului. sunt tot mai evidente atât la nivel national. decembrie 1995. Legislatia româneasca si aranjamente institutionale După 1989. Sunt necesare cooperări în fabricaţia de echipamente. foarte periculosi pentru mediu. sa apara reglementari referitoare şi la alţi poluanţi regionali si globali. la serviciile de consultanţă care să contribuie la reducerea poluării şi obţinerea unui mediu curat. care impune controlul tuturor emisiilor de substanţe periculoase stabilite prin Clear Water Act din 1997. Este de asteptat ca în viitorul apropiat. care impun măsuri serioase de realizare a unor instalaţii de tratare a emisiilor poluante. .

sub conducerea Ministerului Apelor. legea stabileşte mai multe principii fundamentale. Legislaţia de calitate a apei Calitatea cursurilor de apa transfrontaliere este negociata cu Serbia.  conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor . care sunt în legătură cu capacitatea de diluare a efluentului primitor şi nu de calitatea râului. STAS 4706-88.  dezvoltarea colaborării internaţionale în vederea îmbunătăţirii calităţii mediului.  eliminarea poluanţilor periculoşi pentru sănătate.  întreţinerea şi ameliorarea calităţii mediului. Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Normele actuale se bazeaza pe apa de categoria a II-a din Normele Româneşti NTPA-001/1997.Obiectivul acestei legi este reglementerea protecţiei mediului. Recunoscând interesul public major al acesteia. Sunt incluse si prevederi pentru controlul poluarii si penalitati pentru provocarea poluarii mediului. Legea stabileşte faptul că domeniul public va fi administrat de Apele Române. Legislaţia europeana si acorduri internaţionale relevante1 1 . Nivelele de deversare sunt fixate între standardele naţionale (NTPA-001/1997) şi normale de calitate a râurilor. Septembrie 1996 Această lege stabileşte procedeele pentru protecţia cursurilor de apă pe întreg cuprinsul ţării şi include conceptele de posesie publică a cursurilor de apă şi a resurselor de apă în general. se negociază anual normele de deversare între Apele Române şi beneficiar (în calitate de operator). STAS 4706-88 defineşte standardele de calitate a râurilor.  poluatorul plăteşte. chimici si microbiologici. Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997. în funcţie de gradul de diluare. Acolo unde diluţia este mai mică de 1:3. conform acordului din anul 1996. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici. Legea apelor numărul 107/25. inclusiv:  prevenirea pagubelor şi a riscului ecologic. capacitatea tehnică a staţiilor de epurare şi alte obiective de calitate pentru râuri.

* 86/278/EEC Directiva cu privire la utilizarea namolurilor în agricultura. transfrontaliere de apă şi a lacurilor internaţionale. 4. 4.2. modificata prin 91/156/EEC şi 91/692/EEC. * 80/778 EEC şi amendamentele 98/83/EC: Directiva apei potabile. Convenţia de la Bucuresti cu privire la Planul Strategic de Acţiune cu acestuia împotriva poluarii.1. . privire la Marea Neagra. Acordul de la Szeged cu privire la protecţia râului Tisa si a afluenţilor Convenţia de la Helsinki cu privire la protecţia şi folosirea cursurilor Acordul de cooperare de la Sofia cu privire la protecţia Dunarii.1. 1996.1. 1992. * 75/442/EEC.3.1.4. * 91/676/EEC Directiva cu privire la azotati. * 75/440/EE Directiva asupra calitaţii necesare a apelor de suprafaţa în scopul captarii de apă potabila. România a ratificat o serie de tratate internaţionale cu privire la protecţia calităţii apei: 4.1. cadru pentru Directiva deseurilor.Directivele europene relevante conţinute în Acquis-ul Communitaire includ: * 91/271/EEC Directiva tratarii apelor uzate urbane. 4.

indiferent daca sunt de natura fizica.experimentarea la scara de laborator sau pilot urmata de prelucarea datelor experimentale pentru stabilirea de relatii care sa permita dimensionarea instalatiilor (stabilirea parametrilor optimi) .alegerea instalatiilor si utilajelor adecvate pentru realizarea in conditii optime a transformarilor dorite.studiul principiilor stiintifice de baza .1 Procese unitare pentru tratarea apelor Orice tehnologie de transformare este constituita dintr-o serie de operatii succesive. substantele nedorite sunt indepartate din apa si transformate in substante acceptabile.Capitolul V Epurarea apelor uzate 5. continue sau ciclice. . Intre procesele unitare prin care se realizeaza tratarea apei naturale pentru obtinerea apei potabile si cele de epurare a apelor uzate nu exista deosebiri esentiale. diferenta constand in natura apei brute supuse tratarii si in calitatea efluentului final care trebuie obtinuta. In cele ce urmeaza se adopta termenul de proces unitar pentru toate transformarile care intervin intr-o schema tehnologica de tratare a apelor. ea consta dintr-un numar limitat de operatii simple. comune pentru diverse variante de tehnologii. fizica. In ambele cazuri. chimica sau biologica. chimica sau mixta. Exista totusi unele procese unitare care din considerente economice sau tehnologice. Pentru fiecare operatie sau proces unitar sunt importante urmatoarele aspecte: . Oricat de complicata ar fi o tehnologie. distincte care se realizeaza in instalatii si aparate corespunzatoare. de natura mecanica. isi gasesc aplicare curenta numai in tratarea apei sau numai in epurarea apei.

iar in cazul sistemelor de canalizare mixte si de regimul precipitatiilor. in fabricile de zahar si conserve. Sunt relativ rare cazurile in care debitul si compozitia sunt constante. prepararea minereurilor. etc. determina variatii dezordonate ale debitului si compozitiei apelor uzate. se produc ape uzate numai in aceste perioade. precum si de evacuarea materialelor nedorite. cum ar fi procesele industriale cu caracter continuu. cu periodicitate diferita. compozitia apelor uzate este aleatoare. Aceste debite sunt influentate si de gradul de recirculare a apelor din industria respectiva. lichida. debitele de ape uzate sunt sezoniere.Produsul unei statii de tratare este o apa de calitate superioara care corespunde cerintelor unei folosinte. Concentratiile poluantilor sunt determinate de evacuarile specifice de apa pe unitatea de produs. Variatiile de debit sunt intotdeauna insotite si de variatii de concentratii ale substantelor poluante. iar acela al unei statii de epurare un efluent acceptabil care nu inrautateste calitatea resurselor naturale de apa. de obtinere a medicamentelor si colorantilor. solida. Variatiile de debit in statiile de tratare au ca rezultat salturi de viteza ce perturba regimul de curgere. intervenind astfel un transfer de faza intre cele trei faze existente : gazoasa. In instalatiile de tratare a apelor uzate. a cantitatilor de apa eliminata din proces si a continutului acestora in substante poluante. unele procese metalurgice. conduc la evacuarea de ape uzate cu caracter aleator. in care vitezele mari de curgere antreneaza in efluent materiale in suspensie sau chiar materiale deja sedimentate. cum sunt industria de sinteza a amoniacului. respectiv uniformitatea regimului de intrare a apelor uzate in sistemul de tratare. pana la limita maxima determinata de capacitatea sistemului din care se face alimentarea cu apa. Prezenta mai multor surse de evacuare discontinue. iar debitele prezinta fluctuatii. acidului azotic. In majoritatea industriilor intervin operatii discontinue care. unde se obtin cantitati mici de produse pe perioade variabile de timp. . Variabilitatea compozitiei apelor uzate poate fi o consecinta si a modificarii in timp a profilului si a capacitatii de productie. indiferent de sursa. ce functioneaza in regim stationar si in care nu intervin operatii ciclice. Cele mai multe procese de tratare si de epurare a apelor aduc schimbari ale concentratiilor unor substante care sunt fie scoase. pe ansamblu. datorita lipsei de uniformitate a consumurilor de apa. metanolului. rezultatele depind de stabilitatea. De exemplu. In aceste conditii. Instabilitatea vitezelor de curgere este daunatoare mai ales in bazinele de decantare. prezinta variatii in timp ale debitelor si compozitiei. pe platformele industriale complexe. fie introduse in apa. iar in industria chimica de sinteza. Apele uzate.

cum ar fi reactii de neutralizare. datorita asocierii lor cu bulele de aer. 5. Flotatia este procesul prin care particulele mai grele decat apa sunt antrenate la suprafata. Aceasta asociere cu bule de aer are consecinte pozitive . filtrarea si transferarea poluantilor din faza apoasa in alta faza. redox. are loc prin sedimentare sau flotatie. a particulelor cu densitate medie mai mica decat a apei. Principalele grupe de procese fizice au la baza separarea gravitationala. respectiv in bazinele de uniformizare. grasimi.1. Astfel de particule pot fi constituite din materiale omogene sau din asocieri de materiale cu densitati diferite. sub influenta campului gravitational. ce determina deplasarea corpului spre fundul bazinului de separare. In procesul de flotatie naturala. pot avea loc si transformari chimice intre diferitii poluanti din aceste ape. ridicat prin flotatie. In instalatiile de uniformizare a apelor uzate. transformari in alte substante. este indepartat prin raclare. particulele materiale mai usoare decat apa (uleiuri. aceasta separare fiind denumita centrifugare. nedizolvate in apa. de oxigenare. ce sunt suflate in apa prin partea inferioara a bazinului. Separarea particulelor relativ grosiere. in cursul separarii lor din apa.Uniformizarea debitelor si a compozitiei apelor uzate se face in bazine de uniformizare amplasate in serie sau in derivatie cu colectorul de canalizare si permite dimensionarea statiei de tratare la nivelul debitelor medii. in care iau nastere forte gravitationale. sub actiunea fortelor gravitationale. Flotatia Flotatia este procesul unitar de separare din apa. toate conducand la o degrevare a etapei de epurare. hidrocarburi) formeaza asociatii cu bule de aer sau gaz din procesele microbiologice ridicandu-se la suprafata apei care stationeaza sau care se afla In curgere libera. cu forme si dimensiuni adaptate fiecarui caz in parte. In aceste procese substantele poluante nu sufera. Stratul de material plutitor.1 Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Se bazeaza pe faptul ca asupra unui corp aflat intr-un camp gravitational actioneaza o forta. de precipitare sau procese biochimice. Daca sedimentarea gravitationala nu este eficienta se utilizeaza o separare sub actiunea unui camp de rotatie creat artificial.

Diametrul bulelor de aer este de 1-2 mm.2-1 m3 aer/m3 apa uzata. textila. se recomanda efectuarea de teste la scara de laborator. in cazul separarii prin flotatie cu aer nu este suficient doar ridicarea particulelor la suprafata ci este necesara si formarea unei spume uilizand substante spumante. pentru o apa uzata data. Pentru stabilirea parametrilor optimi ai procesului de flotatie. ce are loc in doua moduri: . Capacitate de spumare mare au apele uzate din industria celulozei.deoarece particulele mai grele decat apa capata o viteza ascensionala datorita particulelor de aer. In practica. obtinute prin trecerea aerului prin difuzoare poroase. industria de prelucrare a proteinelor si in industriile fermentative. fie prin degazarea aerului dizolvat in apa. este rezultatul asocierilor reciproce. de catre bulele de aer. In flotatia cu aer. Astfel de substante pot fi chiar unii constituenti din apele uzate. consumul de aer este de cca 0. Necesarul de aer variaza functie de natura si concentratia suspensiilor si depind de conditiile care trebuie indeplinite de apa tratata. Intr-o instalatie de flotatie cu aer difuzat. Ridicarea particulelor insolubile in apa. timpul de retentie a apelor uzate in bazinul de flotatie este mai mic decat in bazinul de decantare. Datorita vitezelor mari de urcare a particulelor in procesul de flotatie.aderarea particulelor insolubile la suprafata bulei de aer (gaz). La aceste dimensiuni bulele de aer au o viteza ascensionala foarte mare si pot provoca distrugerea suspensiei coagulate din apa. iar cand acestia nu exista in apa trebuiesc adaugati. . ce are tendinta de acumulare si orientare a moleculelor pe interfete. ca urmare a unei detente. Pentru a se obtine o buna separare prin flotatie trebuie luate masuri pentru a reduce la minimum turbulenta din zona de separatie.incorporarea de bule de aer in interiorul particulei floculate cu structura afanata. Flotatia cu aer dispersat se utilizeaza la prepararea minereurilor si la indepartarea materiilor grase din apele uzate. . Marimea fortelor care retin particule insolubile pe interfata apa-aer sau apa-gaz depind de marimea suprafetei particulelor si de prezenta unei substante tensioactive. pe un model fizic. cand se produce scaderea brusca a presiunii gazului. aflata in echilibru in apa. aerul este introdus fie sub forma de bule.1 mm) se pot obtine prin destinderea apei sau prin suprasaturarea apei cu aer. Bulele mai fine (cu diametrul mai mic decat 0.

Astfel.cu o viteza ceva mai mica – un ax melcat. pe care are loc retinerea prin fenomene predominant fizice a unora din constituentii apelor. Filtrarea Filtrarea este procedeul de trecere a apelor printr-un mediu poros. Apa cu suspensii este introdusa prin axul corpului melcat si este proiectata spre fata interioara a peretelui corpului centrifugei. Se vorbeste astfel de un fenomen de sitare. Pe masura ce dimensiunile porilor se micsoreaza. prin centrifugare se obtin concentrate de namol cu un continut mai mare de 50% de substanta uscata. la randul sau. Transportul materialului concentrat pe zona conica este o sarcina delicata. in instalatiile de filtrare se pot retine din apa impuritati de dimensiuni variabile. fiind oprite toate particulele cu dimensiuni mai mari decat porii filtrelor.Centrifugarea Centrifugarea este un proces de separare gravitationala a suspensiilor din apa in care intervin acceleratii superioare celei gravitationale. ceea ce duce la o separare a unei mase mari de suspensii in unitatea de timp. Adancimea stratului de lichid deasupra peretelui centrifugei este stabilita cu ajutorul unor deversoare circulare reglabile. . comparativ cu namolurile obtinute prin alte metode de separare la care concentratia in substante uscate este intre 4% si 10%. de la dimensiuni foarte mari cum ar fi poluantii grosieri. precum si datorita posibilitatilor de stropire cu lichid limpezit. cu functionare continua. Acestea sunt constituite dintr-un corp cilindro-conic rotativ in care se roteste. . La mediile poroase cu pori mari. Lichidul limpezit. mecanismele de retinere pe filtre este simplu. In cazul centrifugarii se obtin viteze mari de sedimentare. numit centrat. cu un continut mai mare de solid. datorita fortelor mari de forfecare care intervin. este evacuat pe la capatul opus al centrifugei. Prin centrifugare se obtin concentrate mai compacte. In epurarea apelor se utilizeaza. acest procedeu se aplica de preferinta apelor uzate cu continut mare de suspensii sau pentru concentrarea namolurilor. centrifugele decantoare cu ax orizontal. Functie de spatiile libere ale mediului poros. peste care se evacueaza lichidul limpezit. ceea ce poate readuce materialul solid in corpul centrifugei. de regula. Datorita costurilor mari ale instalatiilor si a consumului de energie. Solidele depuse pe acest perete datorita fortelor centrifuge sunt raclate si impinse de catre corpul melcat spre zona conica a corpului centrifugei. pana la poluanti foarte fini. mai intervin si alte fenomene.

In cele ce urmeaza se prezinta pe scurt principalele procese de retinere prin filtrare. se obtine spontan o aranjare a granulelor cu diametrul descrescand in sensul de curgere din timpul fazei de filtrare. Pentru retinerea impuritatilor de dimensiuni mai mici se utilizeaza site statice sau mobile. atat pentru corpuri grosiere.8– 1. Filtrele cu nisip sunt formate din mai multe straturi cu densitati diferite care intr-un curent de apa ascendent se stratifica conform densitatii si la care.1 – 0. fapt care permite o folosire mai eficienta a adancimii filtrului. In aceste conditii. cu dimensiuni mai mari decat interstitiile dintre bare. . Retinerea pe gratare si site. Gratarele sunt formate din bare cu grosimi de 0. Viteza apei la intrarea apei in gratare trebuie sa fie de 0. Varietatea mecanismelor de retinere a impuritatilor din apa prin filtare si gama larga de dimensiuni a particulelor care se retin a dus la o diferentiere intre procesele in care predomina efectul de sita si cele in care primeaza alte mecanisme.filtre rapide cu viteze de filtrare de 3 – 6 m/h. . de caracteristicile mediului filtrant.2 cm asezate la o distanta de 12–60 mm.Mecanismele care contribuie la retinerea din apa a particulelor de impuritati pe un filtru sunt foarte complexe. gurile de evacuare si deversoarele. Gratarele servesc pentru indepartarea din apa a impuritatilor grosiere care pot forma depuneri greu de evacuat si care ar bloca sistemele de raclare. Curgerea prin medii filtrante poroase este mentinuta in mod normal in domeniul laminar atat initial (in filtru curat). curgerea are loc in conformitate cu legea lui Darcy.3-1 m/s pentru evitarea depunerilor in camera gratarului.6 m/h. Materialele retinute. Retinerea pe suprafata filtranta depinde de caracteristicile fizico-chimice ale particulelor. Materialul granular folosit frecvent este nisipul cuartos. cat si dupa colmatarea lui cu suspensii. cat si pentru particule de dimensiunea ionilor si moleculelor.filtre lente cu viteze de filtrare de 0. inclinate cu 30-90°fata de orizontala. dupa spalare. de viteza de filtrare si de caracteristicile fizice ale apei. Retinerea pe filtre Cele mai utilizate filtre pentru indepartarea suspensiilor sunt filtrele granulare si filtrele cu prestrat. formeaza ele insele straturi filtrante care maresc treptat pierderea de sarcina a apei pe gratar si trebuiesc indepartate periodic. pompele si vanele. Filtrele de nisip sunt impartite in: .

uneori se adauga In apa supusa tratarii materialul granular chiar In timpul filtrarii. ultrafiltrarea si electrodializa. pe langa procesele fizice de retinere a particulelor insolubile si procese microbiologice de degradare a unor materiale organice dizolvate sau in suspensie. dar nu vor putea trece ionii hidratati. In epurarea apelor uzate filtrele cu nisip se utilizeaza in treapta secundara de epurare sau pentru finisarea efluentilor treptei biologice. membrana este definita ca o faza ce actioneaza ca o bariera pentru speciile moleculare sau ionice din apa. In solutie. osmoza inversa. filtarea si regenerarea. format din particule foarte fine de 5 – 100 μm. dar si pentru tratarea apelor uzate.Aceste doua tipuri de filtre difera prin caracteristicile granulometrice ale nisipului si prin modul de regenerare. ionii substantelor ionice sau ionii formati prin ruperea unei molecule polare sunt hidratati astfel incat volumul ionilor este mult mai mare decat volumul unei molecule de apa. deci sa fie permeoselectiva. Practic o membrana trebuie sa aiba o permeabilitate mai mare pentru unele specii decat pentru altele. Membranele pot fi constituite din materiale solide (membrane consistente). Osmoza si osmoza inversa In cazul solutiilor apoase cand doua solutii de concentratii diferite sunt separate printr-o membrana semipermeabila. pe care se depune un strat subtire de material filtrant granular. Pentru a prelungi durata fazei de filtare. . sau chiar a moleculelor de apa asociate prin legaturi de hidrogen. apa va trece prin membrana din solutia mai diluata spre cea mai concentrata. cea mai mare utilizare o au osmoza. Separarea prin membrane In procesele de epurare a apei. In aceste filtre au loc. Dintre metodele ce utilizeaza separarea prin membrane. din geluri imbibate cu solventi sau din lichide imobilizate intr-o structura poroasa si rigida. Filtrele cu prestrat sunt formate din suporturi poroase rigide asezate intr-o carcasa. Separarea prin membrane este utilizata in cea mai mare masura pentru obtinerea apei potabile. Fazele unui ciclu de functionare cuprind formarea prestratului. prin membrana putand trece in general numai molecule de apa. Prin porii unei membrane semipermeabile (de dimensiuni moleculare) vor putea trece molecule de apa.

Aplicatiile osmozei inverse pentru tratarea apelor uzate sunt satisfacatoare in urmatoarele conditii: .reducerea cantitatilor de ape uzate prin obtinerea unor solutii concentrate cu volum mai mic decat al celor de ape uzate. reducandu-se cheltuielile de evacuare a poluantilor. . datorita presiunii exterioare mari.a. . . In acest caz. esteri micsti de acetat . . Astfel. Membranele utilizate in osmoza inversa sunt supuse la diferente mari de presiune de 20 – 100 bar. dintr-o apa bogata in saruri se va obtine in compartimentul 1 o apa curata.). Ulterior s-au obtinut si membrane semipermeabile din materiale polimerizate stabile (poliamide. Acest proces este utilizat pentru obtinerea apei dulci din apa de mare. cunoscut sub numele de osmoza inceteaza cand presiunea hidrostatica care se exercita asupra solutiei mai concentrate atinge o anumita valoare de echilibru numita presiune osmotica. mai ales a speciilor ionice.daca exista posibilitatea recuperarii de materiale utile. Membranele folosite in separarea prin osmoza sunt foarte subtiri (0. o structura compacta. In prezent se obtin membrane ce permit o eliminare a substantelor dizolvate.care la concentratii mici au presiuni osmotice mici si nu pot fi separate prin osmoza. s. Presiunea osmotica variaza proportional cu concentratia substantei dizolvate In apa si cu temperatura. Procesul normal de osmoza poate fi inversat daca asupra solutiei concentrate se va exercita o presiune mai mare decat presiunea osmotica.daca se impune recuperarea apei in zonele sarace in apa. ceea ce determina dificultati deosebite la realizarea instalatiilor practice care trebuie sa aiba o buna etanseitate. Ultrafiltrarea Ultrafiltrarea este procesul de separare prin membrane sub influenta unei diferente de presiune. durabilitate mare si sa evite colmatarea si polarizarea de concentratie. o circulatie a apei in sens invers. in proportie de 95-99%. Primul material folosit la confectionarea membranelor semipermeabile a fost acetatul de celuloza.butirat de celuloza. amestecuri de acetat si nitrat de celuloza. Se aplica mai ales pentru a separa substantele dizolvate cu greutate moleculara peste500.2 μm) si au o fragilitate ridicata. Membranele utilizate sunt caracterizate printr-o permeabilitate selectiva pentru anumiti componenti ai unei solutii lichide.daca se poate realiza concentrarea poluantilor in volume mici de apa.Acest proces. obtinut in conditii speciale (celofan cu calitati speciale). se va produce.

prin electrodializa se obtine o apa demineralizata numai partial. proportia de energie consumata pentru transportul ionilor creste in raport cu aceea pentru deshidratarea acelor ioni care ajung in compartimentele electrozilor.Prin ultrafiltrare pot fi indepartate din apa bacterii. in functie de diametrul particulelor de substante poluante si diametrul porilor. Ele pot fi obtinute din filme de polimeri poroase. forma si flexibilitatea moleculelor constituente ale membranei. In acest caz. In cazul ultrafiltrarii prin membrane. respectiv la cationi. Utilizarea unei instalatii de electrodializa cu o singura celula este neeconomica. lianti inerti si solventi. Pentru scopuri practice. precum si de conditiile de exploatare. Membranele pentru electroliza se realizeaza prin turnare de placi dintr-un amestec de rasini schimbatoare de ioni. din cauza consumurilor mari de energie in compartimentele electrozilor (pentru deshidratarea ionilor). ultrafiltrarea are un efect echivalent cu cel realizat prin coagulare. Daca demineralizarea este impinsa peste anumite limite. pigmenti din vopsele. Pentru epurarea apelor uzate separarea selectiva nu prezinta importanta decat in cazul in care concentratele separate pot fi valorificate. sa fi fost indepartate in prealabil. Prin acest proces pot fi indepartate materii organice inerte si microorganisme. mecanismul principal este sitarea selectiva. in care se introduc prin reactie chimica. peste aceasta limita separarea avand loc prin filtrare obisnuita. deplasarea acestora realizandu-se sub actiunea unui camp electric ca in procesul de electroliza. virusi. floculare. . cu conditia ca substantele organice. proteine. Electrodializa Electrodializa constituie un proces de separare prin membrane cu permeabilitate selectiva la anioni. iar produsul devine asemanator cu electroliza. grupe functionale schimbatoare de ioni. Daca numarul de compartimente dintre electrozi este marit. consumurile de energie pe unitatea de apa produsa cresc foarte mult. In practica. sub forma de granule. Electroliza poate fi utilizata pentru indepartarea sarurilor din apele uzate (de exemplu a nitratilor din apele evacuate de pe terenurile agricole). Limita superioara a greutatii moleculare a substantelor care pot fi retinute prin ultrafiltrare este de circa 500 000. amidon. decantare si ingrosare. eventual prezente in acestea. In practica se folosesc baterii de electrodializa cu 40-500 compartimente. se cere ca membranele de ultrafiltrare sa manifeste retinere selectiva pe un domeniu relativ ingust de greutati moleculare si un flux mare de solvent la diferenta mica de presiune. Capacitatea de retinere a unei membrane pentru o substanta data depinde de dimensiunea.

Notand apa cu A. iar cantitatile mici ale acestora in diferite faze cu a. Extractia lichid-lichid Extractia este o operatie de separare bazata pe diferenta de solubilitate a componentilor din apa in unul sau mai multi solventi nemiscibili cu apa. cromati. impuritatile raman tot in faza apoasa sub forma unor concentrate. exista alte procese in care epurarea are la baza transferul poluantilor din apa intr-o alta faza nemiscibila cu apa lichida. Dupa agitare ( pentru realizarea unei suprafete cat mai mari de contact intre cele doua lichide) si dupa sedimentare se formeaza conform schemei de mai sus doua straturi: apa extrasa si extractul. spumarea si adsorbtia.1) 3 apa de epurat solventul 4 Apa de epurat este pusa in contact cu solventul S in care poluantul P este mult mai solubil decat apa. principiul extractiei este redat prin schema: 1 2 (A+P) + S = (A-a) + a + p + s + (P-p) +(S-s). distilarea. lignite. p. antrenarea poluantilor volatili cu abur sau cu gaz (stripare). Intre aceste procese se incadreaza extractia lichidlichid. apa extrasa extrasul (5. Procese unitare care utilizeaza transferul Intre faze In timp ce in cazul proceselor fizice descrise mai inainte. solida sau gazoasa. etc. lactic).Prin electroliza se pot recupera din apele uzate o varietate de substante utile: acizi carboxilici (acetic. citric. dupa izolarea din apa. Cea mai rationala varianta a procesului este extractia in contracurent. poluantul cu P si solventul cu S . si respectiv s. ceea ce in cazul ideal al recuperarii totale a solventului duce la rezultatul final exprimat prin schema: 5 (A+P) = (A-a) + p + a + (P-p) concentratul de poluant (5. Dupa separarea acestora urmeaza recuperarea solventului (de obicei prin distilare). Un bun solvent pentru extractia poluantilor din ape uzate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: .2) 6 apa uzata apa epurata O extractie inaintata a poluantului din apa se realizeaza prin repetarea operatiei de extractie cu portiuni noi de solvent proaspat.

nu substante dizolvate in aceasta. .sa fie ieftin. astfel ca prin incalzirea extractului are loc separarea apei si a dizolvantului. hidrocarburi alifatice.sa aiba o densitate cat mai diferita de a apei. sa aiba o solubilitate cat mai scazuta in apa si sa dizolve cat mai putina apa pe un domeniu larg de temperatura. .. . . vapori de apa). Extractia se foloseste la scara industriala pentru separarea si recuperarea fenolului din apele condensate de la prelucrarea termica a carbunilor si pentru extractia din apele uzate a unor metale ce sunt transformate in prealabil in complecsi organici.sa nu formeze emulsii cu apa. rolul solventului fiind preluat de faza gazoasa sau de vapori. Solubilitatea apei in dizolvantii de acest fel variaza puternic cu temperatura.+ 2 H+ → H2 S hidrogen sulfurat molecular greu solubil In apa (5. dintre care hexanul este utilizat cel mai frecvent. mai greu solubila. de obicei. 7 S2.sa posede fata de impuritati o afinitate cat mai ridicata in comparatie cu a apei. pH-ul actionand favorabil prin transformarea unor poluanti in forma lor neionizata. Transferul lichid-gaz Substantele volatile prezente in apa pot fi indepartate (stripate) prin antrenare cu gaze sau vapori (aer. . Pentru epurarea apelor uzate se folosesc. la valori mici ale pH-ului. Procesul este analog cu acela de extractie. Varianta de aplicare a extractiei in purificarea apei este aceea in care substanta extrasa din amestec este insasi apa.sa aiba punct de fierbere cat mai indepartat de al apei. in special. In acest scop sau dovedit eficienti ca solventi aminele alifatice cu 5 si 6 atomi de carbon (de exemplu diizopropilamina). devine posibila indepartarea hidrogenului sulfurat. gaze de ardere. Desfasurarea procesului este favorizata de crearea unor conditii care duc la micsorarea solubilitatii in apa a substantei poluante. moleculara.3) 8 sulfura solubila 9 In apa . Astfel.sa nu sufere transformari chimice in timpul utilizarii.care extrag in mod selectiv apa si in care impuritatile (mai ales cele minerale) au o solubilitate scazuta. prin modificarea pHului si prin ridicarea temperaturii. acesta din urma fiind refolosit in proces. aceasta putandu-se obtine. solubili in solventi nemiscibili cu apa.

→ NH3 + H2O 11 ioni de amoniu 12 solubili in apa 13 Striparea componentilor volatili din apele uzate se face prin realizarea unei suprafete mari de contact intre apa si faza gazoasa sau de vapori. folosit ca ingrasamant agricol.a mercaptanilor si a bioxidului de carbon si. de exemplu. Din date experimentale a reiesit ca pentru a indeparta 1 kg. prezinta importanta practica si procesul invers. de exemplu in cazul amoniacului care absorbit in acid sulfuric formeaza sulfat de amoniu. de transfer in apa a unor componenti din faza gazoasa. in acest din urma caz putandu-se folosi instalatii asemanatoare cu turnurile de racire. aminelor alifatice inferioare si in general a bazelor slabe volatile. Un contact bun poate fi obtinut si prin pulverizarea apei in faza gazoasa (de obicei in aer). Contactul lor se poate asigura prin barbotarea gazului in apa in bazine deschise sau coloane cu talere. in deosebi la temperaturi mai ridicate. iar substantele acide in solitii ale unor baze tari. substantele volatile cu caracter bazic pot fi absorbite in solutii ale unor acizi tari cu obtinerea de saruri. In epurarea apelor uzate. in general. Striparea poluantilor in atmosfera conduce la impurificarea acesteia si. O solutie mai rationala este captarea si valorificarea poluantilor. literatura mentioneaza (In cazul folosirii instalatiilor de tipul turnurilor de racire cu functionare la temperatura ambianta) consumuri de aer foarte ridicate de 2000-3500 m3 aer/1m3 apa uzata. Astfel. ori prin prelingerea apei peste o umplutura prin care circula in contracurent faza gazoasa. pentru unele scopuri. nu mai necesita consum de energie pentru incalzire. de hidrogen sulfurat sunt necesari 100-200 m3 aer/m3 apa uzata. se recomanda descarcarea gazelor de stripare prin cosuri inalte. prin absorbtia hidrogenului sulfurat in hidroxid de sodiu se obtine sulfura de sodiu utilizabila in industria celulozei. Metoda este convenabila mai ales in cazul apelor uzate care rezulta din procesul de productie si deci. de aceea. iar la valori ridicate ale pH-ului a amoniacului. care in mod natural au o solubilitate scazuta in apa. Cel mai important caz este acela de introducerii de oxigen in apa. Aceasta se realizeaza cu amoniac molecular greu solubil in apa calda (5. fiind avantajoasa circulatia in contracurent a celor doua faze.4) . 10 NH4+ + OH. In cazul striparii amoniacului. Striparea cu gaze si vapori da rezultate pozitive si in cazul poluantilor organici volatili nepolari. a acizilor slabi volatili.

/1 kg apa. consumul de caldura este semnificativ. respectiv datorita respingerii lor din masa de apa. Inghetarea Inghetarea ca proces de epurare.70C. de obicei. mai eficient. clasificate. Datorita volatilitatii reduse a majoritatii impuritatilor dizolvate. apa curata si agentul de hidratare. o apa cu calitate net imbunatatita. cu ajutorul aerului (aerare). Totusi. Spumarea Spumarea este procesul de separare din apa a unor impuritati organice dizolvate ca urmare a tendintei de acumulare a lor pe interfata apa-aer. In comparatie cu alte procese de epurare a apelor uzate. Prin topirea cristalelor de gheata (dupa prealabila lor spalare cu apa curata) se obtine o apa de puritate ridicata. intre apa si anumite substante. care urmeaza a fi distrusi prin incinerare. distilarea poate fi justificata cand este folosita pentru concentrarea unor efluenti cu toxicitate mare. Dupa separarea din lichidul initial si topirea cristalelor rezulta doua faze nemiscibile. Daca acesta din urma este. la temperaturi apropiate de 00C. cum ar fi hidrocarburi alifatice cu greutate moleculara mica sau derivati halogenati ai acestora. de exemplu. Cantitatea de poluant separata este proportionala cu aria interfetei aer-apa.ajutorul oxigenului gazos. propanul. iar microorganismele sunt distruse aproape in totalitate. Chiar in cazul utilizarii unor sisteme rationale de incalzire. distilarea este in prezent dezavantajoasa datorita consumului relativ ridicat de energie. temperatura de topire a hidratului este de circa 5. in mecanice si pneumatice. acestea asigurand dispersia apei in aer sau /si a aerului in apa pentru crearea unei arii cat mai mari a suprafetei de separare apa-aer pe care are loc transferul. Prin distilare se indeparteaza si materii in suspensie . de cca 45 kcal. dar. Formarea spumei este conditionata de prezenta in apa a . Pentru aerare sunt folosite numeroase tipuri de dispozitive. care se separa de solutia reziduala imbogatita in impuritati. cum ar fi evaporatoare cu efect multiplu. se obtine. de obicei. consta in trecerea apei din faza lichida in faza solida sub forma de cristale de gheata constituite din apa aproape pura. care poate fi obtinuta prin spumare. O varianta a procesului de inghetare se bazeaza pe formarea. a unor combinatii solide care cuprind in reteaua lor cristalina molecule de apa pura si de hidrocarbura. si in acest caz este avantajoasa existenta unei arii cat mai mari. Distilarea Distilarea este procesul de epurare a apelor uzate prin trecerea apei in faza de vapori prin incalzire. urmata de condensarea vaporilor.

iar timpii de retentie hidraulica in bazinul de spumare de 5-10 min. cenusile de la arderea namolurilor etc. suprafata specifica ajunge la valori in jurul a 1000 m2/g. pot fi prezente ca poluanti in apele uzate. de exemplu detergentii. proteinele si hidrolizate de proteine. Adsorbtia permite retinerea unor poluanti chiar cand acestia sunt prezenti in concentratii mici si prezinta selectivitate pentru anumite substante. incat continutul in apa al spumei sa fie cat mai scazut. care au capacitatea de a micsora tensiunea superficiala a apei. saponine etc. adsorbantul cel mai folosit in epurarea apelor. astfel incat adsorbantul isi recapata aproape in intregime proprietatile initiale.substantelor superficial-active. saruri ale unor acizi organici sulfonici si carboxilici. Ca adsorbanti se utilizeaza materiale solide caracterizate printr-o suprafata specifica foarte mare. in asemenea cantitate si de la o astfel de diferenta de la suprafata masei de lichid. Carbunele activ se utilizeaza sub forma de granule (diametre de 1-6 mm) sau de pulberi (0. Exista si situatii in care. de preferinta difuzat sub forma de bule fine. Spuma acumulata la suprafata apei in bazinul de spumare se indeparteaza continuu prin raclare. Materialul solid sau lichid pe care are loc retinerea se numeste adsorbant iar substanta care este retinuta adsorbat. Astfel de substante.5 mm). Formarea spumei este indusa prin barbotarea in apa a aerului. Substantele retinute pot fi indepartate prin incalzire sau extractie.1-0. rezultat dupa spargerea spumei. ca proces de epurare. La carbunele activ. cum ar fi detergentii cationici In doza minima de circa 0. In afara carbunelui activ au fost folositi ca adsorbanti pentru epurare si cocsul. care urmareste mecanismul procesului si viteza cu care se desfasoara acesta. Adsorbtia Adsorbtia. pentru formarea spumei sau pentru a imbunatati separarea unor impuritati se adauga agenti de spumare. Procesul de adsorbtie este caracterizat prin echilibrul de adsorbtie. sa nu depaseasca 1% din volumul apei epurate. cenusile fine de la arderea combustibililor.. Separarea prin spumare a fost aplicata la indepartarea detergentilor din ape si la epurarea apelor uzate din industria celulozei si a hartiei. care exprima repartitia cantitativa.5 mg/l. are la baza fenomenul de retinere pe suprafata unui corp a moleculelor unei substante dizolvate in apa. a substantei adsorbite intre faza de adsorbant si faza apoasa supusa epurarii si prin cinetica de adsorbtie. . la echilibru. Consumurile de aer sunt de ordinul a 4-8 m3/m3 apa uzata. Este de dorit ca volumul de concentrat lichid.

Aceasta se face mai ales pe cale termica.5-2.capacitatea de adsorbtie depinde de timpul de contact. inaltimea stratului de carbune in aceste filtre fiind de 1-3 m.5-1. 9000C in atmosfera cu compozitie controlata de aer si vapori de apa. Dupa modul in care se realizeaza contactul intre apa de epurat si adsorbant se disting adsorbtia statica si dinamica. Sunt rare cazurile in care substantele adsorbite din apa sunt separate din adsorbant prin desorbtie in vederea valorificarii.cresterea temperaturii micsoreaza capacitatea de adsorbtie. Pentru a evita colmatarea filtrelor este importanta indepartarea prealabila a poluantilor in suspensie. o viteza marita de circulatie a apei favorizeaza adsorbtia. fie regenerati pentru refolosire. au fost folosite si filtre deschise.scaderea pH-ului influenteaza de obicei favorabil capacitatea de adsorbtie. . crescand o data cu aceasta. . mobil sau fluidizat de adsorbant.Cercetarile privind adsorbtia pe carbune activ a impuritatilor dizolvate in apa au condus la urmatoarele concluzii: .0 mm. ramase dupa aplicarea altor procese de epurare si atunci cand se impune un grad de epurare foarte ridicat. fiind maxima la atingerea echilibrului. pentru indepartarea din apa a unor impuritati in concentratie scazuta. in cazul adsorbantilor ieftini. Cele mai multe instalatii de epurare prin adsorbtie sunt de tipul dinamic si utilizeaza paturi fixe de carbune activ cu granulatia de 0. Din experienta rezulta ca un carbune activ de buna calitate poate adsorbi o masa de substante organice reprezentand cca.0 m. La filtrele cu carbune activ se adopta viteze de filtrare de 5-30 m / h. . 5% din masa sa. In primul caz adsorbantul fin divizat este agitat cu apa si dupa un timp anumit este separat prin decantare sau filtrare. de regula. mai ales in filtre inchise. . la cca. Adsorbtia se aplica.capacitatea de adsorbtie si viteza de adsorbtie cresc la micsorarea dimensiunilor particulelor de adsorbant. in timp ce in cazul adsorbtiei dinamice. in timp ce.capacitatea de adsorbtie este puternic influentata de greutatea moleculara a adsorbatului . dar mareste viteza de adsorbtie. cu viteze mai mici si cu inaltimi ale stratului de 0. . adsorbantii epuizati sunt fie aruncati. Cresterea timpului de contact intre apa si carbune influenteaza semnificativ eficienta epurarii. apa uzata strabate in flux continuu un strat fix. dupa care este necesara regenerarea. In unele cazuri.

prin aceasta . a apelor uzate acide si alcaline . rezultate din aceeasi intreprinderea sau din intreprinderi invecinate. se prevad bazine de egalizare separate pentru ape acide si cele alcaline. instalatii de obtinere a derivatilor organici halogenati . totala sau partiala . carbonati). Pentru neutralizarea apelor acide se poate folosi o gama larga de substante cu caracter bazic (oxizi. 5. rafinarii de petrol . este reglat prin adaus de acizi sau baze dupa caz. Alegerea neutralizantului se face in functie de natura acidului care trebuie neutralizat. cum ar fi conducte . bazine din care se poate realiza apoi o dozare proportionala cu debitele medii ale celor doua categorii. Inainte de a stabili masurile de neutralizare este necesar.Pentru alegerea adsorbantului si pentru stabilirea conditiilor de exploatare optime se recomanda efectuarea prealabila de teste de laborator. fabrici de ingrasaminte . Neutralizarea apelor acide Industriile care evacueaza acizi sunt foarte variate : fabrici de acizi si de explozivi . avand valori in afara intervalului favorabil dezvoltarii florei si faunei acvatice (pH=6. cum ar fi precipitate insolubile sau gaze care pot fi stripate. de exemplu prin procese biologice. in afara de economia de acizi se obtine si micsorarea cheltuielilor pentru neutralizare. cu nocivitate mai scazuta sau mai susceptibile de a fi indepartate prin alte procese de epurare. Neutralizarea apei are ca efect si micsorarea insusirilor corozive ale apei care pot determina degradarea materialelor cu care vine in contact. Neutralizantii care pot fi luati in consideratie in practica sunt : piatra de var CaCO3 si dolomita CaMg(CO3)2. NaOH si Na2CO3. hidroxizi. In al doilea rand . de volumul si caracteristicile sedimentelor formate dupa neutralizare. Neutralizarea Neutralizarea este procesul prin care pH-ul unei ape uzate.5). varul CaO sub forma de hidroxid de calciu(lapte de var sau var stins praf). Pentru neutralizare se pot folosi si unele deseuri . trebuie examinata posibilitatea de neutralizare reciproca . sa se epuizeze toate posibilitatile de a micsora cantitatea de acizi evacuata . industria metalurgica . constructii si instalatii de transport sau de epurare.5-8. decapari si acoperiri metalice. In astfel de cazuri.2 Procese chimice Procesele chimice de epurare sunt acelea in care poluantii sunt transformati in alte substante mai usor de separat.1. de costul neutralizantului. etc. in primul rand .

Dozarea varului sub forma de praf are In plus avantajul ca reduce timpul de decantare si volumul sedimentelor Laptele de var (suspensie de hidroxid de calciu in apa) se foloseste la neutralizare in concentratie de 5-10 % CaO. In schimb. Neutralizarea prin filtrare peste piatra de var nu este posibila cand in apa sunt prezenti ioni ai metalelor grele care formeaza pelicule de hidroxizi pe suprafata granulelor. In cazul neutralizarii acidului sulfuric. daca acestia sunt prezenti in concentratii mai mari (peste 1. desi dau compusi de reactie solubili.3-0. usor de transportat. Filtrarea printr-un strat de calcar granular are efect de neutralizare numai in cazul apelor cu continut mic de acizi pana la 0. Avand in vedere ca prin reactia calcarului cu acidul sulfuric rezulta sulfat de calciu greu solubil. acoperind o mare parte din granulele de calcar. Hidroxidul si carbonatul de sodiu sunt neutralizanti foarte eficienti. Piatra de var se poate folosi la neutralizare si sub forma de pulbere care se adauga ca atare. costul lor este mai ridicat.industriale cum sunt namolurile de la fabricile de soda. unele sterile de la preparatiile miniere. Piatra de var (CaCO3) este unul dintre primii neutralizanti folositi pentru neutralizarea apelor acide. creta. etc. Doza de var se calculeaza astfel incat sa reprezinte circa 105 % din valoarea calculata stoichiometric. le micsoreaza suprafata de contact. piatra de var prezinta reactivitate variabila fata de acizii minerali. in afara de scaderea reactivitatii . Reactivitatea diferitelor feluri de carbonati de calciu naturali scade in ordinea: dolomita. ardezie.daca concentratia este mai mare. Dupa provenienta ei.5 % . intrucat sulfatul de calciu format pe suprafata granulelor impiedica contactul ulterior al acidului cu carbonatul de calciu. namolurile de la obtinerea acetilenei din carbid. Si in acest caz apar limitele mentionate. Varul stins sub forma de praf (var hidratat) prezinta avantajul ca poate fi manipulat.2 %). marmura. care duc la formarea unor sedimente mai putin voluminoase decat calcarul si varul. transportat si dozat in aceasta stare cu multa usurinta. Cele doua . Explicatia pare a fi aceea ca la concentratii mari de acizi rezulta o cantitate sporita de bioxid de carbon care. sau sub forma de suspensie apoasa. Aceasta depinde de compozitia chimica si mai ales de structura cristalina a materialului. calcarul nu este indicat pentru ape uzate care contin acest acid. in stare uscata. Reactivitatea pietrei de var este micsorata chiar si in cazul acizilor clorhidric si azotic. depozitat si dozat. se produce o cimentare a granulelor din patul filtrant. se recomanda ca reglarea adausului sa fie facuta astfel Incat pH-ul amestecului sa fie cat mai aproape de valoarea pH=7. calcar de scoici. legate de natura si concentratia acizilor. cand rezulta un precipitat cu granule mai mari care sedimenteaza mai repede.

Pentru scopuri practice. iar cele din a doua. procesul in ansamblul sau este numit o reactie de oxido-reducere. Aceasta interpretare a reactiilor de oxido-reducere este aplicabila compusilor anorganici. atomul liber de oxigen O•. hidroxidul de sodiu putand fi achizitionat si sub forma de lesie concentrata. circa 14 % vol. dar cheltuielile sunt ridicate. atomul liber de hidrogen H•. Pentru neutralizarea apelor alcaline se pot folosi acizii reziduali rezultati din diferite procese industriale. usor de exploatat si sigure. Intrucat nu poate exista o reactie de oxidare fara o reactie cuplata de reducere. si anume: electronul e-. cu conditia ca acestia sa nu contina in concentratii suparatoare alte impuritati. Dioxidul de carbon pentru neutralizare poate fi produs si direct in apele uzate. iar despre cele care accepta electroni. Cum in practica aciditatea sau alcalinitatea apelor uzate brute este foarte variabila. nu este posibila reglarea manuala a dozei de reactivi de neutralizare. simple. materiale oxidante.substante pot fi achizitionate ca produse solide. radicalul hidroxil OH•. Neutralizarea apelor alcaline Cantitatile de alcalii care se evacueaza cu apele uzate industriale sunt in general mai mici decat cele de acizi. La instalatiile de neutralizare cu functionare continua se recomanda automatizarea dozarii reactivilor In functie de pH-ul urmarit. Despre materialele care se transforma cedand electroni se spune ca se oxideaza. cele din prima categorie fiind materiale reducatoare. prin combustie cu ajutorul unui arzator scufundat. instalatia si exploatarea ei sunt foarte simple. in domeniul epurarii apelor se poate accepta interpretarea reactiei de oxidare ca aceea in care are loc aditie de oxigen sau indepartare de hidrogen. in acest caz. ionul de clor Cl+ sau alte specii asemanatoare. Oxidarea . In cazul celor organici. Un neutralizant ieftin pentru apele uzate alcaline il constituie gazele de ardere bogate in dioxid de carbon. 14 Oxidarea si reducerea Oxidarea si reducerea sunt procese in care substantele se transforma in altele ca urmare a schimbului de electroni. oxidarea se poate defini ca avand loc atunci cand are loc un transfer de specii diferite de cele ionice normale. care rezulta de exemplu de la centralele termice. atomul liber de clor Cl•. Se poate utiliza si bioxidul de carbon imbuteliat. ca se reduc.. In cazul debitelor mici de ape uzate se pot adopta instalatii de neutralizare cu functionare discontinua.

oxigen atomic. care are o mare importanta in epurarea biologica aeroba. magneziu. pentru oxidarea ionilor bivalenti de fier si mangan si a sulfurilor.).etc. de exemplu. In practica. amine. Costul ridicat al unora dintre acestia. Oxidarea se aplica atat substantelor anorganice (de exemplu Mn2+. CN-. permanganatii. SO32. in prezenta de catalizatori. de exemplu cu clor activ. in cazul substantelor organice. In acest sens. ultrasunete. Exista si alte metode de oxidare. Permanganatii sunt oxidanti puternici folositi mai ales pentru finisarea efluentilor care au fost supusi anterior altor procese de epurare. aplicand concomitent racirea pentru a evita descompunerea. sau sunt mai putin suparatori. ozon se consuma o cantitate de energie de cca. dintre care cea mai importanta este oxidarea anodica directa prin intermediul unor produsi de electroliza. 7 kWh.. nichel. pentru a produce 1 kg. cianuri etc. de exemplu.) cat si celor organice (de exemplu fenoli. nu este necesara oxidarea completa. In acest scop. dezinfectie. Oxidarea chimica cu oxigen din aer decurge cu viteze satisfacatoare numai la temperaturi si presiuni peste cele ordinare si. clorul si bioxidul de clor.1 mg/m3). diverse combinatii cu insusiri toxice. se aplica iradiere cu raze gama. Este de subliniat ca ozonul are o toxicitate ridicata. Ozonul este oxidant mult mai energic. Activitatea agentilor chimici oxidanti poate fi intensificata prin asociere cu introducerea in sistem de energie sub diferite forme pentru a favoriza aparitia speciilor de oxigen cu mare potential oxidant (radicali liber OH•. de obicei. raze ultraviolete. In epurarea apelor uzate. El este generat prin descarcari electrice la tensiuni inalte (5000-30000 V) in aer sau in oxigen uscat. fier. capabil sa reactioneze rapid cu o gama larga de poluanti si cu microorganismele din apa. in prezenta de catalizatori). ozon. cum sunt feritii si apa oxigenata. detergenti. sau prin folosirea unor catalizatori (oxizi de cupru. In practica se recurge la agenti oxidanti mai energici: ozonul. pentru eliminarea culorii si a . prin aerare. etc. a limitat mult aplicarea lor in practica. nu este necesara transformarea lor pana la bioxid de carbon. crom. este introdus in apa uzata de epurat.). peroxizi etc. pentru expunere continua concentratia in aer fiind limitata 1a circa 0. ozonul este folosit pentru decolorare. S2-. oxidarea partiala a unor substante nocive (fenoli. chinone. indirecte. zinc. Oxigenul. feratii. cobalt. eventual.). apa oxigenata. platina poroasa.Scopul oxidarii in epurarea apelor uzate este de a converti compusii chimici nedoriti in altii care nu sunt. Oxigenul molecular este folosit.). Aerul si oxigenul ozonizat sunt introduse in apa prin difuzorii porosi sau prin sisteme mecanice de dispersie. acizi humici. bacterii etc. producerea fenomenului de cavitatie etc. apa si alti oxizi.

Acest efect este eliminat in cazul folosirii bioxidului de clor.→ CNO. Un caz tipic este reducerea cromului hexavalent la crom trivalent in vederea precipitarii acestuia ca hidroxid.+ 3 OCl. care. sulfitii. se prepara in situ. acidul sulfuros si alte combinatii cu sulf la valente mai mici decat 6. Clorul poate oxida eficient hidrogenul sulfurat. nitritii. mercaptanii. sulfurilor si cianurilor. clorura de var. oxidarea fierului. insolubilizarea unor ioni metalici. prin reducere cu hidrogen nascand. cloraminele.+ 6FeSO4 + 7H2SO4 → Cr2(SO4)3 + 3Fe2(SO4)3 + 7H2O + SO42(5. amoniacul.+ 3 Cl(5. conform reactiei: Cr2O72. transformarea nitroderivatilor aromatici in amine.7) Reducerea se poate face cu fier bivalent sau cu acid sulfuros in mediu acid. pentru epurarea se utilizeaza si alte produse cu continut de clor activ. fierul si manganul.6) Un dezavantaj al folosirii clorului la tratarea apelor care contin substante organice este formarea compusilor organici halogenati cu nocivitate ridicata.mirosului.→ N2 + 2 HCO3. pe de o parte functioneaza ca absorbant si coagulant. Deosebit de raspandita este distrugerea cianurilor cu clor pana la formare de cianati sau chiar de azot molecular. cianurile si unele substante organice. Ag. Cu. . dar pe de alta parte necesita a fi indepartat din apa. in substante inofensive sau care pot fi indepartate din apa prin aplicarea altor procese de epurare.+ Cl2 CNO. Reducerea Ca si oxidarea poluantilor. Agentii reducatori folositi curent in practica sunt sarurile fierului bivalent. La tratarea cu permanganati rezulta bioxid de mangan hidratat. care.5) (5. In afara clorului molecular. prin reducere cu metale ordinare (de exemplu cu fier). reducerea este folosita pentru transformarea unor poluanti cu caracter oxidant. fierul metalic in mediu acid. datorita stabilitatii sale scazute. reducerea este aplicata pentru eliminarea clorului activ in exces cu sulfiti sau cu bioxid de sulf. nociv. transformarea compusilor organici halogenati prin inlocuirea halogenului cu hidrogen etc. In afara de tratarea apelor cu continut de cromati si bicromati. cum ar fi hipocloritii de sodiu si de calciu. conform reactiilor: CN-+ OCI.

pentru agregarea particulelor fiind necesara invingerea sau anularea acestor forte de repulsie.in fluorura de calciu greu solubila. Particulele foarte fine sunt inconjurate de invelisuri de ioni si poseda deci o incarcare electrica care provoaca repulsia particulelor intre ele. Intrucat insa o parte din impuritati au dimensiuni si deci viteze de sedimentare prea mici pentru a putea fi separate din apa pe aceasta cale. se recurge la agregarea lor in particule mai mari. conform reactiei: 2 F. eventual prin adaus de CaCl2. dar ea poate avea loc si in urma schimbarii unor conditii fizice. care pot fi indepartate prin coagulare si sedimentare. prin introducerea de ioni de calciu.partea exterioara. O parte din acestea pot fi separate prin sedimentare.Precipitarea Precipitarea este procesul de epurare bazat pe transformarea poluantilor din apele uzate in produsi greu solubili. dimensiunea particulelor de impuritati care pot fi prezente in apele uzate variaza de la 10-7 mm la circa 1 mm. . Acest adaus deplaseaza echilibrul in favoarea transformarii unei cantitati mai mari de ion F. micsorarea solubilitatii unei sari prin marirea concentratiei unuia dintre ionii care o compun respectiv a ionului cu nocivitate scazuta. rezultatul unor reactii chimice din care rezulta substante mai greu solubile.8) Coagularea si flocularea Asa cum s-a mentionat la inceputul capitolului. formata din doua straturi de ioni. neutra din punct de vedere electric.+ Ca2+ → CaF2 15 Precipitat (5.nucleul. de regula. In legatura cu acest ultim exemplu. care constituie masa micelei. este ilustrativa marirea eficientei de indepartare a fluorurilor din apa. ionogena. care adera direct la nucleu si este denumit strat fix sau Helmholtz si un strat difuz. micsorarea solubilitatii unor substante organice prin sporirea concentratiei de electroliti. . Stratul fix este asemanator unui condensator si este denumit strat dublu electric. Toti solii liofobi (adica particulele intre care nu exista interactiune) sunt alcatuiti din doua parti: . care este format din antiioni sau contraioni. partea interioara. Precipitarea este. la precipitarea lor ca fluorura de calciu. cum ar fi suprasaturarea unei ape prin concentrare. Conform conceptiei stratului dublu electric exista un strat de adsorbtie.

la introducerea reactivului. termenul de coagulare este folosit pentru a descrie procesul de destabilizare produs prin compresia celor doua invelisuri electrice care inconjoara particulele coloide. Aceasta semnificatie a termenilor nu este unanim acceptata. . apar incarcate cu un potential negativ. Me-OH-Me. Mecanismele coagularii-flocurarii sunt mecanismele destabilizarii coloizilor. nu sedimenteaza si se mentin in echilibru mult timp.neutralizarea sarcinilor electrice ale coloizilor. Factorii care contribuie la destabilizarea particulelor sunt: .faza ortocinetica.adsorbtie si legare intre particulelor de precipitare prin punti sau lanturi in punte. datorita incarcarii superficiale cu sarcini electrice. in practica aceasta comportare este evidentiata prin teste experimentale. usor sedimentabile.faza pericinetica. de aceea. chiar agregate.formarea precipitatelor. . numit potential zeta sau potential electrocinetic. vizibile cu ochiul liber. flocoane. Procesul de coagulare se petrece in doua faze: . Stricarea echilibrului coloidal se realizeaza prin neutralizarea sarcinilor electrice ce conduce la sedimentarea particulelor datorita formarii unor particule mai mari. apar incarcati negativ. . ceea ce face posibila agregarea lor. Deci exista numeroase teorii cu privire la stabilitatea coloizilor si la mecanismele prin care se poate realiza destabilizarea. prin structura lor. incarcare ce le confera stabilitate sau echilibru stabil. iar termenul de floculare se refera la destabilizarea prin adsorbtia unor molecule mari de polimeri care formeaza punti de legatura intre particule.compresia stratului electric al coloizilor. . se ajunge ca la sfarsitul procesului sa existe 5-10 flocoane/cm3 de apa. care au fost stabilite in decursul timpului si confirmate prin numeroase cercetari experimentale. cand are loc neutralizarea si formarea de microflocoane neobservabile cu ochiul liber.Particulele coloidale din apa. nici una dintre acestea nu permite prognoza comportarii in detaliu a unui sistem coloid si.hidroliza ionilor polivalenti si formarea de specii monomerice si polimerice de hidroliza . Astazi sunt considerate patru mecanisme si anume: . In literatura de specialitate. Multi specialisti folosesc termenul de floculare pentru a descrie fenomenele de transport care concura la realizarea coagularii. Daca la inceputul procesului cantitatea de flocoane este de ordinul sutelor de mii/cm3 de apa. in care are loc formarea de flocoane mari. intr-un timp foarte scurt. Coloizii.

. printre care si cele din namolul activ. Doza de coagulant necesara pentru destabilizare depinde de concentratia coloizilor. . cu contributie in adsorbtia flocoanelor. cu precadere.prinderea particulelor destabilizate in agregate. . Drept polielectrolit anorganic se foloseste in special acidul silicic polimerizat. . Influenta unuia sau mai multor factori se manifesta in functie de compozitia chimica si biologica a mediului apos si de natura fizico-chimica a particulei.) sau neionici (poliacrilamida. Adaosul de coagulanti cationici sau de polielectroliti in doze excesive poate duce la inversarea sarcinii particulelor coloidale si la restabilizarea lor. De asemenea. SO.intalniti mai frecvent in practica . calciu si aluminiu este nevoie de o doza de saruri de circa 10 ori mai mare in cazul calciului si de circa 500 de ori mai mare in cazul potasiului decat in cazul aluminiului. Destabilizarea coloizilor cu sarcina electrica negativa . La coagularea cu saruri metalice are loc formarea de hidroxizi metalici polimerizati. In practica se folosesc. anionici (polimeri ai acidului acrilic. respectiv de pH. Fe(III) si Al(III). procesul de coagulare este dependent in cazul apelor cu incarcare biologica de tipul algelor existente.schimbari in structura polimerilor de tip Me-OH-Me. poliacrilamida mai mult sau mai putin hidrolizata.. de substante organice prezente in special acizi humici si acizi fulvici. sarurile de metale trivalente. acestia avand un rol important in flocularea namolului activ. Cei organici pot fi cationici (polimeri de amine tertiare). pentru a obtine acelasi efect de coagulare cu saruri de potasiu. incarcati electric pozitiv. Astfel. de pH si de prezenta in solutie a altor ioni. Polimeri organici cu insusiri floculante sunt prezenti si in secretiile extracelulare ale unor microorganisme.se poate realiza prin tratarea cu ioni metalici pozitivi. Pentru formarea puntilor de legatura intre particulele coloidale destabilizate se utilizeaza polimeri organici sau anorganici. eficienta sporind cu valenta ionilor. alcalinitatea.antrenarea particulelor destabilizate prin forte Van der Waals. polistiren sulfonat etc. Procesul de coagulare-floculare depinde de chimismul apei. valoarea indicatorilor Cl−3HCO-. oxid de polietilena etc.adsorbtia speciilor de hidroliza la interfata particulelor coloidale. capabili sa se adsoarba pe suprafata particulelor si in acelasi timp sa asigure legaturi intre mai multe particule.). Concentratia cationilor bivalenti si trivalenti din apa poate exercita o influenta importanta asupra capacitatii polielectrolitilor anionici de a agrega coloizii incarcati negativ.

tip cationic. policrorura de dialidimetil amoniu.sulfatul de aluminiu. epiclorhidrin – dimetilamina.policlorura bazica de aluminiu (PCBA) etc. Coagulantii organici de sinteza se utilizeaza in doze de 10-50 mg/l si pot fi grupati in trei clase de compusi: melaminformaldehide. .aluminat de sodiu .coagularea electrica sau electrocoagulare. cupru. Coagulanti organici. de aluminiu. fier. Acestia inlocuiesc total sau partial coagulantii pe baza de aluminiu si fier. . cele mai utilizate in procesul de coagulare sunt: .Sulfat feric Fe2(SO4)3 ⋅ 9H2O. Se folosesc celulele de electroliza cu anozi metalici. prin procesul de electroliza. Coagularea cu saruri de fier Sarurile de fier sunt utilizate in cazul purificarii apelor reziduale.Clorura ferica FeCl3 ⋅ 6 H2O.Sulfat feros FeSO4 ⋅ 7H2O. Cel mai folosit reactiv la scara industriala este sulfatul de aluminiu. Coagularea electrochimica (electrocuagularea) Electrocoagularea consta in introducerea in apa a ionilor metalici necesari coagularii. coagularea este unul dintre procesele de epurare care isi gaseste o aplicare larga in practica. . . cele mai folosite procedee sunt: .domeniul de precipitare al Fe(OH)3 este mai extins decat la Al(OH)3. cat si la procesul de epurare sunt: . In practica tratarii apei. Polielectroliti cationici In calitate de coagulanti primari pot fi utilizate unele substante organice cu greutate moleculara mai mare de 104 cu denumire de polielectroliti organici. Prin procesul de dizolvare anodica. incepand de la pH=3. . elementul metalic este trecut in stare ionica Adjuvanti sau floculanti . Coagularea cu saruri de aluminiu Sarurile de aluminiu. .coagularea cu adaus de reactivi chimici numiti coagulanti.Intrucat particulele coloidale sunt prezente in aproape toate categoriile de ape uzate industriale.clorura de aluminiu . Sarurile de fier utilizate in tratarea apei.

amidonul . .nisip fin. Adjuvanti organici de sinteza Sunt macromolecule cu catene lungi. In practica tratarii este necesara prepararea de solutii diluate (0. Adjuvantii utilizati in coagulare – floculare sunt de origine minerala. . sunt caracterizati prin existenta unui grup ce permite adsorbtia si alt grup ionizat negativ. . Aceste substante sunt cunoscute sub denumirea de adjuvanti . caolin). ca emulsii (polimer in solvent organic) sau ca solutii (20 g/l in apa).carbune activ. care sunt de obicei copolimeri ai acrilamidei cu acid acrilic. in tratarea apei se utilizeaza diferite substante cu efect de marire a flocoanelor si a vitezei de sedimentare.silicea activa (silicat de sodiu neutralizat cu H2SO4). Acesti produsi au masa moleculara 104 – 105 si prezinta eficienta superioara polimerilor naturali.silico-aluminat (silicat de sodiu activat cu sulfat de Al). Adjuvantii organici de sinteza se prezinta ca produse solide. Alginatii de sodiu sunt obtinuti din acid alginic extras din algele marine.carbonat de calciu. Adjuvantii naturali Adjuvantii naturali sunt polimeri naturali extrasi din substante de natura animala sau vegetala. in statii de tratare pentru apa potabila si doze de peste 0. Din aceasta categorie fac parte alginatii. sau de origine organica. obtinute prin asocierea monomerilor sintetici. Exemplu: metacrilat de dimetilaminoetil. anionici.5 mg/l in prelucrarea apelor uzate si a namolurilor.In scopul imbunatatirii procesului de coagulare – floculare . carboxilic (-COOH) sau sulfuric (-SO3H).1-0. .argile (bentonita. Adjuvantii organici de sinteza se clarifica in trei grupe: neutri (neionici) de tip policrilamida. avand sarcini electrice sau grupe ionizabile.2 mg/l apa. Adjuvantii sunt . .1 – 1%). . Prezenta o structura polimerica constituita din acid mannuronic si acid glucuronic. cationici de tip copolimeri ai acrilaminei cu un monomer cationic. polizaharidele etc. Dozele utilizate sunt de 0.kiselgur (diatomee). Adjuvanti minerali Din aceasta grupa fac parte: .

respectiv drept sursa de carbon. In momentul epuizarii se trece la regenerarea schimbatorului introducand in coloana solutie regenerata si spaland apoi cu apa curata.1-2 mg/l.1. Ea se desfasoara prin reactii de descompunere si de sinteza. Exista doua moduri de aplicare a schimbatorilor de ioni in epurarea apelor. O parte din materiile organice utilizate de catre microorganisme servesc la producerea energiei necesare pentru miscare sau pentru desfasurarea altor reactii consumatoare de energie. se descompun eliberand produsul (sau . schimbatorul se epuizeaza treptat dinspre zona amonte spre zona aval. Situatia se schimba atunci cand sarurile retinute pe schimbatorii de ioni si eliberate la regenerare isi gasesc o valorificare. legate de sinteza de materie vie. 5. Epurarea realizata cu ajutorul microorganismelor este numita biologica. 3. Aplicarea extinsa a procesului este limitata de costul ridicat al tratarii. unde se impune recuperarea apei din efluentii reziduali. intr-o faza urmatoare. In aceasta varianta apa. sa inlocuiasca (sa schimbe) ionii din apa cu ioni proprii (prezenti in materialul insusi). Procese biologice Substantele organice pot fi indepartate din apa de catre microorganismele care le utilizeaza ca hrana. catalizatori biologici generati de catre celulele vii. intre moleculele de enzima si de substanta utilizata ca hrana (substrat) se formeaza complecsi care. Se presupune ca reactiile enzimatice se desfasoara in mai multe etape. Un inconvenient important al schimbatorilor de ioni este acela al formarii unor produse de regenerare care constituie reziduuri apoase a caror evacuare finala comporta dificultati mari. Folosirea schimbatorilor de ioni pentru demineralizarea apelor uzate se aplica numai in zonele cu deficit mare de apa. Se deosebesc schimbari de cationi (cationiti) si schimbari de anioni (anioniti). atunci cand sunt puse in contact cu o apa mineralizata (continand saruri ionizate). Dozele utilizate sunt de ordinul 0. In aceste conditii. Intr-o prima faza. este trecuta peste un pat fix de schimbator sub forma de granule. in sarja si in coloana. Schimbul ionic Acest proces de epurare are la baza proprietatea unor metale (mai ales solide) ca. eliberata in prealabil de suspensii si impuritati organice dizolvate. respectiv de reproducerea (inmultirea) microorganismelor. mijlocite de enzime. Al doilea mod este preferat. epurati in prealabil prin alte metode pentru indepartarea suspensiilor si a substantelor organice dizolvate.eficace ca floculanti mai ales cu sarurile de fier dar dau rezultate bune si cu cele de aluminiu.

produsii) de reactie si enzima regenerata. organismele aerobe mor. Capacitatea de epurare a unei instalatii biologice depinde de masa de microorganisme (biomasa) pe care o contine. respectiv de hidrogen sulfurat. In absenta oxigenului dizolvat. de exemplu din nitrati si din sulfati cu formare de amoniac. impuritatile trec din apa uzata spre filmul. Epurarea biologica se realizeaza pe baza unui transfer de materiale dinspre apa spre celulele vii si dinspre acestea inapoi spre masa de apa. Cei mai importanti produsi de descompunere anaeroba sunt bioxidul de carbon si metanul. Drept rezultat sunt sintetizate celule noi. Ea este limitata de cantitatea de poluanti care poate fi asimilata de unitatea de biomasa in unitatea de timp. Substantele de la interfata sunt adsorbite si transferate in prezenta enzimelor din celula vie. in sensul general si isi micsoreaza continutul de hidrogen. Principalele produse finale ale degradarii aerobe sunt bioxidul de carbon. nitratii. De aceea. . care poate actiona succesiv asupra unor noi molecule de substrat. in sensul ca poate deveni cu usurinta deficitar in oxigen. Aceasta face mediul acvatic foarte sensibil la nevoile de oxigen ale microorganismelor. In mod normal.) fata de cea de aer (21% vol. iar locul lor este luat de organismele anaerobe sau facultativ anaerobe care folosesc oxigenul din materia organica sau din unele combinatii anorganice. prezent in proportie foarte mica (0. Microorganismele implicate in procesele aerobe necesita pentru metabolism (ansamblul proceselor vitale de asimilare a unor substante din mediul inconjurator si la eliminare a produselor de dezasimilare in mediu) oxigen.8% vol. cantitatea de poluanti organici aplicata in unitatea de timp unitatii de biomasa (incarcarea organica) este la randul sau limitata. Dupa tipul microorganismelor care asigura indepartarea poluantilor organici din apa se disting procesele aerobe si cele anaerobe. de unde cei volatili se degaja in atmosfera. iar produsii finali de descompunere trec inapoi in apa. necesarul de oxigen este acoperit de oxigenul molecular dizolvat in apa. apa. flaconul sau alte forme sub care apare masa de microorganisme (biomasa) prin contactul interfacial si prin procese de adsorbtie desorbtie. gradientul de concentratie este mai pronuntat si daca pe interfata nu sunt acumulari de substante care pot frana procesul. Acest transfer este cu atat mai eficient cu cat aria interfetei lichid-biomasa este mai mare.). eventual trec in forme latente. In prima faza. In procesele de epurare substantele organice sunt oxidate.

Debitul oxigenului introdus (mai frecvent prin aerare si mai rar prin folosirea oxigenului tehnic) depinde de cantitatea de biomasa din sistem si de debitul poluantilor organici care trebuie degradati (in mod obisnuit se asigura 1. in practica. corespunzatoare vitezei de inmultire a microorganismelor.0-1. apa uzata (de obicei eliberata in prealabil de impuritati nedizolvate) este introdusa intr-un bazin de aerare care contine o suspensie de flocoane biologice (namol activ) si in care se administreaza oxigenul necesar respiratiei. Si procesul cu namol activ se aplica. Incarcarea cu poluanti organici (data in CBO5) aplicata namolului activ (substanta uscata) este cuprinsa. in mai multe variante. intre care se mentioneaza: varianta epurarii clasice. suspensia din bazinul de aerare trece dintr-un decantor secundar. care este unul dintre produsele concentrate ale epurarii biologice. modificandu-si treptat continutul de poluanti de la capatul amonte pana la cel din aval al bazinului. In linii mari. sistemele sunt aprovizionate cu oxigen. inclusiv in amestecul evacuat spre decantorul secundar varianta distributiei in trepte a incarcarii organice din namol si . Cea mai uzuala varianta de epurare in care microorganismele sunt suspendate in apa sub forma de flocoane este procesul cu namol activ. la randul sau. iar in evacuarea de fund a decantorului secundar intre 5 si 20 kg/m3. in care apa uzata.Atat in procesele aerobe cat si in cele anaerobe inmultirea microorganismelor determina formarea de biomasa noua (namol excedentar). dar cea mai mare parte este readusa in bazinul de aerare (namolul de recirculare). Concentratiile obisnuite de biomasa (exprimate in substanta uscata) in bazinul de aerare sunt cuprinse intre 0. iar lichidul limpezit (apa epurata) este evacuat din sistem. O parte din biomasa sedimentata.05 si 2 kg/kg zi. este eliminata din sistem.5 kg oxigen pentru 1 kg CBO5 indepartat).6 si 4 kg/m3. Pe masura admisiei de apa uzata. constructii in care biomasa este fie suspendata in apa sub forma de agregate de microorganisme (flocoane). Procese aerobe In practica. de obicei din aer. epurarea biologica aeroba se realizeaza in incinte deschise. In ambele cazuri. Ambele tipuri de procese se aplica pentru epurarea apelor uzate in mai multe variante. fie este fixata pe suprafata unui suport solid sub forma unei pelicule gelatinoase. unde biomasa este separata prin decantare. impreuna cu namolul recirculat parcurge pe lungime un bazin rectangular. variantele in care apa uzata si namolul recirculat sunt distribuite uniform in intregul bazin de aerare si in care compozitia este practic aceeasi in orice punct din bazin . intre 0.

raportate la volum) mici de cca. unitati zootehnice mici etc. industrie usoara. sau materiale filtrante din alte materiale (mai ales din mase plastice cu care se pot atinge suprafete specifice in jur de 100 m2/m3). unitati zootehnice mici. care sunt umplute cu material filtrant cu suprafata specifica (aria suprafetei exterioare raportata la unitatea de volum) cat mai mare. realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza. recomanda pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara. recomandata pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara. Pe fata superioara a materialului filtrant este .) concasata sau de ceramica la dimensiuni intre 50 si 80 mm. 50 kg/ ha zi). de regula. in mai multe variante. o reprezinta iazurile biologice care sunt exploatate la incarcari organice (CBO5.001 kg/ m3 zi (cca.) este santul de oxidare. de asemenea. cu aeratoare mecanice cu ax orizontal. de regula. Constructia este astfel realizata incat aerul sa aiba acces in materialul filtrant prin tiraj natural sau fortat. in care nu se realizeaza decantarea secundara si deci recircularea biomasei. O varianta constructiva a procesului cu namol activ. in cazul celor mai usoare (mase plastice) se realizeaza inaltimi mai mari (5 m sau mai mult).varianta de aerare prelungita sau oxidare totala este caracterizata prin exploatarea sistemului de aerare la incarcari organice foarte scazute . Ca material filtrant (suport pentru pelicula) se folosesc. etc. la care bazinul de aerare este un canal. in care namolul evacuat din decantorul secundare este supus oxigenarii intr-un bazin separat ( de “ regenerare “ ) inainte de a fi amestecat cu apa uzata in conditii de incarcare organica ridicata . in dorinta de a obtine un grad ridicat de epurare si micsorarea sau chiar anularea productiei de namol excedentar ( acest ultim deziderat sa dovedit practic irealizabil ). 0. bucati de roca (granit. O varianta constructiva a procesului cu namol activ. Epurarea biologica aeroba in sisteme cu biomasa fixata sub forma de pelicula pe un suport solid se realizeaza. la care bazinul de aerare este un canal. In cazul materialelor filtrante grele. Acestea constau din bazine prevazute la fund cu un radier drenant. varianta numita cu sterilizare de contact. O alta varianta de epurare aeroba cu cultura floculata de microorganisme. industrie usoara. cu aeratoarele mecanice cu ax orizontal. tufuri vulcanice etc. dintre care cea mai uzuala o constituie filtrele biologice. de exemplu. inaltimea acestora este intre 1 si 2 m.apa .) este santul de oxidare. realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza.

spre deosebire de cea aeroba.4 kg/zi la 1 m3 material filtrant ajungand pana la circa 5 kg/m3zi la filtrele biologice de mare incarcare. se realizeaza in incinte inchise ( bazine de fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhiba activitatea microorganismelor anaerobe. Epurarea anaeroba a apelor uzate poate fi intensificata prin ridicarea temperaturii in bazinul de fermentare la valori de 20 . ceea ce asigura contactul peliculei biologice. imersat pana sub ax intr-o cuva strabatuta continuu de apa uzata. Dupa un anumit timp de la inceperea alimentarii cu apa uzata. Procese anaerobe Epurarea anaeroba a apelor uzate. atat cu poluantii din apa uzata cat si cu oxigenul atmosferic.01 sI 0. dar poate avea loc si la temperaturi de 10 . productia de . Apa uzata este trecuta continuu prin cuva cu un debit corespunzator unei incarcari cu substante organice (CBO5) cuprins intre 0. la fiecare rotatie.200C (domeniul criofil).distribuita apa uzata (eliberata in prealabil de suspensii) care se prelinge pe suprafata granulelor materialului filtrant. Pe de alta parte.1 si o. In aceste conditii se realizeaza eficiente de epurare de 70-90%. este mentinut intr-o miscare de rotatie lenta (cateva rotatii pe minut). intrucat treapta de aerare. Incarcarile cu poluanti organici (CBO5) aplicate sunt cuprinse intre 0. Epurarea anaeroba a apelor uzate prezinta fata de cea aeroba avantaje mai ales din punct de vedere energetic. fiind colectata apoi sub radierul drenant. aceasta revine la o incarcare volumetrica de 1-3 kg/m3zi. Prin aceasta. O alta varianta de sistem de epurare aeroba cu masa biologica fixata pe o suprafata solida o reprezinta reactoarele biologice rotative.03 kg/zi la 1 m2 suprafata de umplutura. mare consumatoare de energie electrica. Incarcarile hidraulice aplicate sunt de 1-5 m3/m2 zi la biofiltrele de mica incarcare si de circa 10 ori mai ridicate la cele de mare incarcare. pe suprafata materialului filtrant se formeaza o pelicula gelatinoasa de microorganisme care elimina poluantii organici din apa utilizand pentru respiratie oxigenul din aer. de 45 600C (domeniul termofil). formate pe suprafata suportului. la care suportul solid sub forma unui tambur cu suprafata specifica mare. iar din descompunerea poluantilor organici rezulta gaze de fermentare combustibile (datorita continutului ridicat de metan) care pot servi la acoperirea unor nevoi de energie din statia de epurare. este eliminata. elementele suprafetei suportului patrund in apa si apoi revin in aer.400C (domeniul mezofil) sau mai mari.

pot fi aplicate si apelor uzate cu continut relativ scazut de poluanti organici. fie sub forma de suspensie. Si la epurarea anaeroba a apelor uzate se utilizeaza variante cu masa biologica. In sfarsit. amestecul este transferat intr-un decantor inchis.namol excedentar este nula si neinsemnata. precum si anumitor ape uzate din industria chimica. 5. . industria textila si a pielariei. cuprinde intre 50 si 90% la incarcari organice care uneori pot sa le depaseasca pe cele realizate la instalatiile de epurare aeroba. In acest fel.4. este mentinuta in stare de expansiune la partea inferioara a bazinului de fermentare sub actiunea bulelor de gaze formate si a vitezei ascensionale a apei (procesul anaerob cu recircularea apei uzate prin stratul de namol). iar apa epurata este evacuata din instalatie. Namolul anaerob sedimentat in acesta este recirculat in bazinul de fermentare. epurarea anaeroba poate asigura in multe cazuri indepartarea inaintata a substantelor organice fara a mai fi necesara asocierea unei trepte finale de epurare biologica aeroba. Aplicarea procesului este oportuna in cazul apelor uzate industriale care contin astfel de microorganisme (tabacarii. Experienta a demonstrat ca procesele de epurare anaeroba. unitati de crestere a animalelor. In alta varianta.1. apa uzata este pusa in contact cu un material filtrant asemanator cu acel de la filtrele biologice. industria alimentara. Prin procesele anaerobe pot fi obtinute grade de indepartare din apa a poluantilor organici (masurati prin CBO). mai ales ultimele doua variante. cu deosebirea ca accesul aerului este impiedicat. in varianta de filtru anaerob. pe masura alimentarii cu apa uzata. dezvoltata pe un suport granular poros (granule de 1-3 mm) format de exemplu din carbune activ sau din argila calcinata. prin aceasta evitandu-se cheltuielile legate de evacuarea finala a unor astfel de namoluri. Dezinfectia Dezinfectia este procesul de indepartare din apele uzate a microorganismelor patogene. ceea ce duce la scaderea cheltuielilor de investitii. masa de microorganisme anaerobe. fie sub forma de pelicula fixata pe un suport solid. abatoare. bazinul fiind inchis. Microorganismele anaerobe dezvoltate si fixate pe materialul filtrant asigura degradarea impuritatilor organice. in care apa uzata supusa epurarii este agitata cu suspensia de microorganisme in bazinul de fermentare si de aici. iar materialul filtrant complet inecat. Procesele anaerobe se aplica pentru epurarea apelor uzate din zootehnie. Pentru prima categorie este tipic procesul anaerob de contact.

se presupune ca efectul se datoreaza formarii in celule a unor radicali liberi in urma absorbtiei energiei radiante. care pot reactiona cu agentii dezinfectanti inactivandu-i. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin. etc. acestea sunt oxidate la azot molecular. Un dezinfectant foarte energic este bioxidul de clor. iod. Pentru dezinfectie au fost folositi. in timp ce dezinfectia nu distruge toate microorganismele. spori. bioxid de clor. clor. cand hipocloritul actioneaza sub forma de acid hipocloros slab disociat. care are avantajul de a forma in mai mica masura derivati halogenati cu substante organice. mai ales compusi organici. datorita consumurilor mari de energie. dar intr-o masura mai mica datorita costului mai ridicat. efectele sunt mai pronuntate la valori mici ale pH.). ceea ce determina scaderea clorului activ remanent in solutie. acestea sunt oxidate la azot molecular. Sterilizarea presupune distrugerea tuturor microorganismelor (bacterii. Dezinfectia termica este rar aplicata. care actioneaza sub forma de ion e hipoclorit. Efectul de dezinfectie este influentat si de prezenta in apa a altor substante. Se pot aplica cu succes razele gama. in timp ce metodele fizice induc modificari chimice ale acestui material. mai ales de catre acizii nucleici. etc. Mecanismul dezinfectiei cuprinde doua faze: patrunderea dezinfectantului prin peretele celular pe de o parte si denaturarea materiilor proteice din protoplasma. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin: La doze sporite de clor. alge. industrie fermentativa. Viteza de distrugere a microorganismelor corespunde unei reactii de ordinul intai. respectiv viteza de disparitie a microorganismelor este proportionala cu concentratia acestora in momentul considerat. .si tricloramina. dintre ceilalti halogeni. iodul si bromul. Trebuie sa se faca distinctie intre dezinfectie si sterilizare. Agentii chimici (ozon. La doze sporite de clor. cele din urma fiind preferate.) pot degrada materia celulara reactionand direct cu aceasta. pe de alta parte. care la randul sau poate fi oxidata de un exces de clor la azot molecular.). Iradierea este foarte eficienta ca metoda de dezinfectie. inclusiv a enzimelor. virusuri etc. Amoniacul prezent in apa reactioneaza cu clorul activ dand nastere (in functie de raportul clor activ-amoniac) la monodi. Un dezinfectant obisnuit pentru ape este clorul activ. Dupa oxidarea lor totala (punctul de "rupere") concentratia clorului incepe sa creasca din nou. Dintre metodele fizice de dezinfectie se mentioneaza metoda termica si de iradiere cu radiatii de energie ridicata. razele X si cele ultraviolete. brom.fabrici de conserve.

In mod curent. ele se clasifica astfel: Statii de epurare locale(sau de preepurare). orasenesti sau uzinale de canalizare. în functie de compozitia sa. epurarea biologica a apelor reziduale si a namolului rezultat in urma decantarii suspensiilor din apa. urmatoarele etape: epurarea mecanica. in linii mari. iar combaterea poluarii apelor se realizeaza cu ajutorul instalatiilor numite statii de epurare a apelor. b) prelucrarea substantelor rezultate din prima operatie.Ozonul este folosit in epurarea apelor uzate atat pentru insusirile sale dezinfectante. cat si pentru capacitatea sa de a indeparta unii poluanti organici. Uneori procesul de epurare este completat de epurarea avansata pentru îmbunatatirea calitatilor apei reziduale la epurare Statiile de epurare grupeaza constructiile si instalatiile pentru epurarea uzate. astfel încât cantitatile ramase sa determine concentratii mici în apele receptoare. denumite namoluri. se aplica o metoda de epurare care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica sau o metoda de epurare mecano-biologica.2 Metode si scheme de statii de epurare Prevenirea poluarii apelor se face prin masuri de supraveghere si control. epurarea mecano-chimica. Acesti produsi pot fi valorificati în continuare pe diverse cai: apa epurata prin irigare. 5. Statii de epurare generale. . dupa o prealabila prelucrare. care sa nu provoace dezechilibre ecologice si sa nu poata stânjeni utilizarile ulterioare. poate fi valorificat ca îngrasamânt organic. Ca produsi ai procesului de epurare rezulta apa epurata si namolul. In functie de rolul pe care il au fata de epurarea totalitatii apelor uzate de pe un anumit teritoriu sau centru industrial. precum si pentru retinerea si valorificarea anumitor substante utile pe care le contin. iar namolul. Epurarea apelor consta în totalitatea tratamentelor aplicate care au ca rezultat diminuarea continutului de poluanti. care purifica totalitatea apelor colectate de pe un intreg teritoriul unui oras sau centru industrial. care au rolul de a epura apele uzate pana la un grad de purificare necesar pentru a fi deversate in retelele publice. Epurarea apelor uzate cuprinde. la debite si incarcari mari. Procesul de epurare a apelor uzate cuprinde doua grupe de operatii successive: a) retinerea si neutralizarea substantelor nocive .

5. statii de pompare de ape uzate si de namol. In functie de conditiile locale namolul poate fi indepartat in stare proaspata sau este prelucrat in instalatiile pentru fermentare si apoi incinerare. urat mirositoare.1 este reprezentata o schema de epurare mecanica cu decantor. deznisipatoare. retea de alimentare cu apa potabila si industriala. site. laborator de analiza a apelor etc. rezervoare unde se inmagazineaza gazele produse la fermentarea namolurilor. ca: centrala termica ce produce energie calorica necesara uscarii namolurilor. separatoare de grasimi.1 Epurarea mecanica Epurarea mecanica are rolul de a retine prin procedee fizico-chimice substantele in suspensie in constructii si instalatii a caror alcatuire difera dupa marimea suspensiilor si a procedeelor utilizate: gratare. filtre.2. Suspensiile retinute din apele uzate formeaza namolul care este o masa vascoasa. Realizarea acestor procedee tehnologice impune existenta unor instalatii auxiliare. etc. platforme pentru depozitarea namolurilor. cu un aspect neplacut si cu un inalt grad de nocivitate. se recomanda ca epurarea tuturor apelor uzate sa se faca in comun. din punct de vedere tehnico-economic si sanitar.In masura in care este acceptabil. In figura 5. dispozitive si aparate de masura si control. . dezintegretoare(tocatoare). pentru conducere stiintifica a proceselor tehnologice si pentru existenta unui laborator de analiza a apelor bine pus la punct. decantoare. In modul acesta se centralizeaza operatiile creandu-se conditiile pentru exploatare mai eficienta.

8 – ape de drenaj.2 Epurarea mecano-chimica Epurarea mecano-chimica este un procedeu mai complex care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica cu scopul de a indeparta substantele prezente in apa(figura 5. Oxidarea chimica.2. intervin si o alta serie de procese chimice ca. 3 – dezintegrator. 2 – gratar.2). 9 – emisar. Pe langa operatia de precipitare chimica. frecvent utilizata. aplicata in cazul cand apa uzata contine substante organice biorezistente sau unele substante anorganice nedorite prin dozarea clorului si a derivatilor sai. 6 – ape decantate. Epurarea chimica urmareste in special coagularea namolurilor avand la baza precipitarea chimica care constituie un procedeu industrial de tratare cu coagulanti ce maresc depunerile gravimetrice reducand cantitatile de suspensii si coloizi cu 60…85%. 5 – decantor primar. de exemplu: Neutralizarea. 7 – platforme de uscare. bazat pe insusirea unor substante – schimbatori de ioni – de a schimba ionii din solutia cu acre vin in contact si in care nu se dizolva. influent.1 Schema epurarii mecanice cu decantor 1. permanganatul de potasiu si feritii de sodiu sau potasiu. 5.Figura 5. 4 – deznisipator. sau corectarea indicelui pH. . operatie care se aplica apelor uzate acide sau alcaline evacuate din diferite intreprinderi industriale. Schimbul ionic.

cu reactivi care difuzeaza in interiorul celulelor bacteriene. ce se bazeaza pe principiul de distrugere a celulei vii prin metode chimice. Figura 4. Un mare dezavantaj al acestei tehnologii este ca se impune o exploatare in permanenta adancita prin experimentari de laborator si la scara industriala. 5–bazin de amestec si reactie. . ce urmeaza treptei mecanice. 4–statie de preparare si dozare.Dezinfectia. Epurarea mecano-biologica poate fi realizata prin doua grupe mari de constructii in care epurarea se poate produce in conditii apropiate de cele naturale – campuri de irigatii. 7-emisar Epurarea mecano-biologica Epurarea biologica. O exploatare insuficient de atenta provoaca perturbarea decantarii. amestecarea namolului cu apa care trebuie tratata si alte fenomene ce duc in final la evacuarea de apa murdara din decantor in emisar. 6–efluent-ape epurate.3) si iazuri biologice – din care se colecteaza apele de drenaj si se varsa ca ape epurate in emisar si constructii in care epurarea biologica se realizeaza in conditii artificiale – filtre biologice si bazine cu namol activ. se bazeaza pe activitatea unor microorganisme care mineralizeaza substantele organice din apa in prezenta oxigenului. 3–ape decantare. 2–epurare mecanica. de infiltratii(figura 5.2 Schema epurarii mecano – chimice 1– influent ape uzate. o supraveghere atenta si o tratare corespunzatoare cu doze exacte de reactiv.

4-camp de irigatie. 5-ape de drenaj. sustrasa circuitului agricol si in special datorita pericolului de infectare a panzei de apa freatica cu bacterii patogene. 2-epurare mecanica.3 Schema epurarii mecano-biologice in camp de infiltratie 1-influent.Metoda de epurare mecanobiologica naturala(campuri de irigatii si de infiltratie) se foloseste din ce in ce mai rar datorita in principal marii suprafete ocupate de campul de infiltratie. 6-emisar. Figura 5. 3-camp de infiltratie. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful