Cuprins: 1.

Date generale despre apa
1.1 Structura moleculara a apei 1.2 Clasificarea surselor de apa potabila 1.3 Proprietatile apei potabile Proprietatile fizice ale apei Proprietatile organoleptice ale apei Proprietatile chimice ale apei 1.4 Continutul apei in natura

2. Apele uzate
2.1 Surse de poluare a apelor 2.1 Poluantii apelor

3. Parametrii apei potabile si ai apei uzate 4. Legislatia de mediu 5. Epurarea apelor uzate
5.1 Procese unitare pentru tratarea apelor uzate 5.1.1Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Flotatia Centrifugarea Filtrarea Separarea prin membrane Procese unitare care utilizeaza transferul intre faze 5.1.2 Procese chimice Neutralizarea Oxidarea si reducerea Precipitarea Coagularea si flocularea Schimb ionic 5.1.3 Procese biologice Procese aerobe Procese anaerobe 5.1.4 Dezinfectia 5.2 Metode si scheme de statii de epurare 5.2.1 Epurarea mecanica 5.2.2 Epurarea mecano-chimica 5.2. 3 Epurarea mecano-biologica

Capitolul I. Date generale despre apa

1.1

Structura moleculară a apei

Secole de-a randul apa a fost considerată ca fiind un element. In 1781, fizicianul englez H. Cavendish a arătat că apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen şi oxigen, cu ajutorul scanteii electrice. In 1783, Lavoisier a repetat experienţa, realizand pentru prima oară sinteza cantitativă a apei. S-a stabilit atunci că 2g de hidrogen se combină cu 16g oxigen pentru a da 18g apă. In 1805, Humboldt şi Gay-Lussac au arătat că apa este formată din două volume de hidrogen şi un volum de oxigen. Apa naturală (fig.2) constă din amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului:
18 16

O, 17O,

O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H (fig. 1).

Fig. 1.Izotopii hidrogenului

Fig.2. Molecula de apă Combinarea acestora generează 18 specii de molecule de apă.

Apa pură este intotdeauna un amestec de apă uşoară (H2O - formulă infiinţată de italianul Stanislau Cannizzarro) şi de cantităţi extrem de mici de apă grea (D2O) şi apă hipergrea (T2O). Apa este substanţa aparent cea mai comună şi totuşi ieşită din comun, prin caracterele fizico-chimice de excepţie, din care derivă proprietăţi unice. Apa se prezintă in natură sub trei forme: solidă (zăpada şi gheaţa), lichidă (apa chimic pură sau in soluţie), gazoasă (la diferite grade de presiune şi saturaţie). Schimbarea de fază a apei depinde esenţial de temperatură şi de presiune, dar şi de gradul de poluare a atmosferei. Figura 3 prezintă diferitele condiţii de temperatură şi presiune pentru cele trei stări de agregare ale apei, precum şi transformarea de fază.

Figura 3. Diagrama de fază a apei Tabelul 1. Proprietăţile fizice ale apei lichide
Stare de agregare lichid Incolor(in straturi groase este albastru) Inodor Insipid 00C 1000C Culoare Miros Gust Pt Pf Densitatea la 40C 1g/cm3 Conductibilitatea electrică izolator

iar in strat mai gros albastră. ci au. Fig. prin deversarea in ele a unor ape reziduale neepurate . fiind mai uşor ramane la suprafaţă şi ingheaţă aici. 4. 1. Fiind protejate de stratul de gheaţă.densitatea gheţii mai mică decat a apei lichide.Apa curată este transparentă. inodora şi nu are gust. Structura internă a gheţii explică unele anomalii ale apei: . In strat subţire este incolora. cristalul de gheaţă are o structură afanată (cu goluri). Reţeaua moleculară a apei in stare solidă (gheaţa) prezintă un numar aproape dublu de legături de hidrogen decat a apei in stare lichidă. stratul de la suprafaţă. a lacurilor şi a mărilor scade sub 4 grade. Anomalia densităţii apei are o mare influenţă asupra climei planetei şi a vieţii animalelor şi plantelor.2 Clasificarea surselor de apa potabila Apa joaca un rol important in activitatea social-economica. apele mai adanci nu ingheaţă pană la fund. constituind un element indispensabil pentru inceperea si dezvoltarea oricarei activitati. se micsoreaza an de an datorita poluarii apelor naturale. Acest lucru este explicat de faptul ca cei doi atomi de hidrogen legaţi covalent de oxigen formează două legături de hidrogen cu moleculele vecine. moleculele de apă sunt orientate in cristalul de gheaţă dupa o schema tetraedrică.creşterea volumului prin solidificarea (ingheţarea) apei. Deoarece cele doua covalenţe din apă au o anumită orientare (un unghi de 105°). sub stratul de gheaţă. Rezervele de apa dulce. temperatura de 4 grade la care viaţă plantelor şi animalelor poate continua. destul de reduse si limitate. Structura gheţii Din cauza acestei aşezări a moleculelor. . Cand apa raurilor.

Compozitia apelor de suprafata se caracterizeaza printr-o mare diversitate. Apele minerale constituie un mijloc de tratament pentru diverse afectiuni interne. pe langa oxigen. se numesc ape minerale. devenite nesatisfacatoare. compozitia ei variind in functie de natura straturilor subterane strabatute. Gheata acopera temporar suprafata multor rauri si lacurisi mari in zone de coasta. Apele de suprafata sunt alcatuite din apele raurilor. sub forma de ploi si zapada. bacterii. putem stabili urmatoarele categorii de ape: apa meteorica. Cu toate ca apa meteorica este cea mai pura. argila. Compozitia apei subterane este foarte variata. marilor si oceanelor. Apele de izvor cu un continut mai mare de saruri dizolvate. Aceste ape de izvor prezinta calitati pe deplin satisfacatoare pentru o apa potabila.3s. dar sunt in cantitati insuficiente pentru alimentarea centrelor urbane. ca: polen de plante. ape subterane si ape de suprafata. dar si in mod . conditiile climatice etc. De asemenea. deoarece cresterea cotei de utilizare a apelor depinde calitatile fizico-chimice si bacteriologice ale acestora. din care nu lipsesc nici acidul carbonic. oxizi de azot si de sulf si compusi organici din atmosfera oraselor industriale. acumulandu-se in bazine sau rauri subterane. mai scumpe decat cele clasice. ceea ce impune metode de epurare mai avansate. lacurilor. O categorie distincta de ape de suprafata sunt cele in stare solida. intrucat iesirea lor la suprafata se datoreaza unor conditii geologice locale. hidrogen sulfurat. Apele subterane se clasifica dupa mai multe criterii: a) dupa gradul de mineralizare. de natura solului. depinzand de anotimp. Protectia calitatii apelor a devenit nu numai o masura de salubritate. Apa subterana provine din infiltrarea apelor meteorice prin straturile permeabile ale pamantului. ci si un mijloc de crestere a gradului de reutilizare a apelor. dioxid de carbon. silice etc. b) dupa compozitia chimica.sau insuficient epurate. Mari suprafete de pe pamant sunt acoperite sezonier sau permanent de zapada sau gheata [2. c) dupa pozitia stratului de apa. Apa de izvor contine dizolvate saruri minerale pana la 1 g/L. fluviilor. in drum spre pamant ea absoarbe. fiind legata de compozitia rocilor minerale prin care a trecut. Din punct de vedere al raspandirii apei in natura. Apele de izvor se incadreaza in categoria apelor subterane. Apa meteorica provine prin evaporarea apelor de la suprafata pamantului si condensarea lor in paturile superioare ale atmosferei. apa meteorica mai poate contine si o serie de suspensii antrenate de atmosfera. A crescut simtitor numarul poluantilor.

1. bazat pe variaţia unei marimi caracteristice unei anumite substanţe numită corp termometric. in funcţie de tipul apei (de suprafaţă sau subterană). transparenţa. termometru cu rezistenţă). Temperatura este o mărime fizică scalară prin care se apreciază starea de incălzire a unui sistem fizic. In cazul apelor de suprafaţă temperatura depinde . Termometria este ştiinţa care se ocupă cu metodele de determinare a temperaturii corpurilor. Puse in contact.3 Proprietăţile apei Proprietatile fizice ale apei Principalele proprietăţi fizice ale apei sunt: temperatura. cele din jurul continentului antarctic) [4. fie pe cea a unei mărimi caracteristice a unui alt corp aflat in contact cu primul (termometru de dilatatie. Din multitudinea de ape naturale. heliu) ) şi termometre cu rezistenţă ce conţin un conductor sau semiconductor a cărui rezistenţă variază cu temperatura. Temperatura apelor naturale variază in spaţiu şi timp. aceeaşi temperatură.. căldura specifică.a. turbiditatea. hidrogen. radioactivitatea ş. culoarea. luminozitatea. Temperatura unui corp este cu atat mai mare cu cat energia cinetică a particulelor sale este mai mare. a. formand ghetari continentali (de exemplu calota de gheata antarctica sau groenlandiana) sau banchize la suprafata marilor polare (banchiza arctica. Aceste metode se bazează fie pe variaţia cu temperatura a unei mărimi caracteristice corpului respectiv (de exemplu strălucire). după un timp. După natura variaţiei există termometre cu dilataţie (cu lichid (mercur) sau cu gaz (aer. cum sunt lacurile numite curent de acumulare sau respectiv canalele. mai multe corpuri au. densitatea. conductibilitatea electrică. Termometrul este un instrument pentru măsurarea temperaturii corpurilor cu care este pus in contact. Cele organoleptice (la a căror determinare se utilizează simţurile) sunt reprezentate prin gust şi miros.permanent suprafete din muntii inalti (ghetari alpini) sau din zone polare.5s din care se desprind aisberguri ce se topesc lent si uneori sunt duse in deriva de curentii marini pana in zone calde. dependent la randul său de latitudine şi altitudine. Valoarea sa este exprimată prin diferite scări termometrice. Ea este influenţată de regimul termic al aerului. omul a intervenit asupra unora care le denumim modificate antropic (de obicei rauri care au fost regularizate) si chiar a creat el ape statatoare sau curgatoare artificiale.

de prezenţa vegetaţiei acvatice etc. Adancimile acestei zone sunt variabile. În cazul apelor superficiale. de 8-10°C. Astfel. la 20-30 m in Europa Centrală şi la cca. c). fiind un factor determinant. fixat la capătul unui cablu de 1. Transparenţa depinde de cantitatea şi dimensiunile substanţelor minerale şi organice în suspensie. Unitatea de măsură a luminozităţii este luxul. de la 5-6 m in regiunea ecuatorială. In cazul lacurilor.20 m. S-a constatat că influenţa oscilaţiilor termice ale aerului se resimte in interiorul scoarţei pană la nivelul zonei neutre (izotermice). firul de platină cu diametrul de 1 mm şi 25 mm lungime. indeosebi la cele cu adancimi mari. . Un alt instrument ce poate permite stabilirea transparenţei este fluoroscopul. fiind egală cu temperatura medie a aerului din regiunea respectivă.20 m.şi de adancimea şi dinamica lor. Luminozitatea este cantitatea de radiaţie solară. Temperatura apei are o mare importanţă in dezvoltarea biocenozelor. in timp ce la apele subterane. unde temperatura este constantă. in afară de variaţiile termice lunare se remarcă şi oscilaţii pe verticală. temperatura apelor aflate la 10-30 m sub nivelul terestru este relativ constantă. la latitudini medii. iar în cel al apelor subterane. Dacă acest fir nu mai poate fi observat până la adâncimea de 1. 100 m in Siberia. de natura substratului. b. pentru determinarea transparenţei se utilizează discul lui Secchi. Sub zona neutră temperatura creşte in medie cu 1°C la 33 m (treapta geotermică normală). ce cade pe o anumită suprafaţă terestră în decursul unei perioade de timp. Apele curgătoare au temperaturi ce oscilează intre 0°C iarna şi 25-26°C vara (la latitudini medii). apa este considerată tulbure. un rol important revine adancimii la care acestea sunt situate. Gradul de transparenţă este indicat de grosimea stratului de apă (în m sau cm) prin care se pot distinge contururile unui obiect.

. Luxmetru de laborator Luxmetrele pentru măsurători in aer şi apă sunt prevăzute cu un cap de măsurare montat prin intermediul unui cablu lung de 10 m. Un lux reprezintă iluminarea unei suprafeţe cu aria de un metru pătrat. -De filtrabilitate: o dată cu creşterea turbidităţii creşte dificultatea fitrării şi costurile acesteia. a apelor reziduale sau a lichidelor in diverse faze ale proceselor de fabricaţie. Luxmetrul este un instrument pentru măsurarea iluminării. Figura 5. In cazul apei potabile. cu o construcţie asemanătoare fotometrului.Altfel spus. Măsurarea turbidităţii este un mod rapid de a şti cand. cum ar fi: tratarea apelor potabile. d)Turbiditatea se dovedeşte a fi un parametru hotărator in multiple aplicaţii. cum şi de ce trebuie tratată o apă in conformitate cu specificaţiile cerute. luxul este unitatea de măsură a efectului de iluminare a suprafeţelor. turbiditatea este relevantă din trei motive: -Estetice: orice apă potabilă turbidă produce consumatorului reacţie imediată. care primeşte un flux luminos uniform repartizat de un lumen. 1lx = lm m2 In natură luminozitatea variază in jurul a 0.01 lx pentru o noapte cu lună plină şi in jurul a 100000 lx in mijlocul unei zile insorite de vară. Pentru măsurarea intensităţii luminoase a apei se va folosi luxmetrul de laborator. care efectuează determinări fotoelectrice.

Măsurarea turbidităţii Aprecierea turbidităţii se poate realiza prin comparaţii cu soluţii etalon in scara silicei. . unde: FTU (formazine turbidity units . ca fiind proprietatea fizică ce se manifestă prin reducerea transparenţei apei şi este cauzată de prezenţa in apă a substanţelor minerale şi organice in suspensie. turbiditatea este un parametru sumant. a fost introdusă suspensia-formazin. Turbidimetria si nefelometria reprezintă aplicaţii analitice ale fenomenelor asociate difuziei luminii – fig.formazină).-De dezinfecţie: O valoare mare a turbidităţii este un indicator al prezenţei materiei organice şi a microorganismelor in apă. Unităţi de măsură ale turbidităţii Turbiditatea se exprimă in mg/l sau grade de turbiditate. precum şi a gazelor. Din punct de vedere ştiintific. microbii sau alte particule. conţinute in lichidul măsurat.unităţi de turbiditate . de asemenea turbiditatea apei. preluată din standardul american de măsurare a turbidităţii. Suspensiile solide din lichide. lichid sau solid). care indică existenţa unui număr necunoscut de substanţe diferite. Următoarele unităţi de măsură sunt identice: FTU=NTU=TE/F. unităţi cunoscute şi sub denumirea de NTU . Forma. Ca unitate de măsură. Turbidimetria este procedeul fizic de măsurare a turbidităţii.5 ppm SiO2.1. cum ar fi algele. Astfel de determinări pot fi făcute cu ajutorul dispozitivelor automate (turbidimetre) şi al celulelor fotoelectrice. La apele curgătoare turbiditatea reprezintă cantitatea de aluviuni in susupensie.unităţi de turbiditate nefelometrice. Putem defini turbiditatea. sau mg / l ) şi se determină prin analiza apei. talia şi compoziţia particulelor influenţează. incepand cu anul 1975. existentă intr-un volum de apă ( g / m3 . nămolul. care duce la creşterea cantităţii de clor sau de ozon necesară dezinfecţiei surselor de apă potabilă studiate.(difuzia luminii reprezintă fenomenul de imprăştiere a luminii datorat neomogenităţilor mediului. Pentru a măsura turbiditatea este necesar să măsurăm lumina care traversează lichidul. In cazul parametrului turbiditate acestea sunt substanţele sau elementele chimice sub formă nedizolvată. Cu cat particulele sunt mai numeroase cu atat turbiditatea creşte. indiferent dacă acesta este gazos. 1 (NTU) = 7. Unitatea de măsură a fost denumită TE/F. absorb şi difuzează lumina incidentă.

dacă neglijăm lumina reflectată.intensitatea luminii transmise. Tubidimetria este o tehnică nefelometrică in care unghiul de observaţie θ. .Reprezentarea schematică a principiului de măsurare a tubidităţii Astfel. numai particulele in suspensie provoacă difuzia luminii. Există modele de aparate care combină sistemul de difuzie laterală (90°) cu transmiterea directă a luminii. Unele aparate utilizează tuburi bazate pe descărcări in gaze. Id -intensitatea luminii difuzate şi I . dar acestea consumă o cantitate mare de energie. Aceste instrumente permit să se facă o distincţie intre lumina absorbită de materialele dizolvate in apă şi particulele in suspensie.Figura 6 . Prin utilizarea unui chopper aceste surse pot fi intermitente reducand energia consumată. Deşi ambele categorii de materiale contribuie la atenuarea intensităţii razei incidente. care au o durată de viaţă mai mare. este zero – adică măsurarea se face in lumină transmisă. Pentru aceste determinări pot fi folosite spectrofotometrele din domeniul vizibil sau instrumente specializate denumite turbidimetre. Se pot utiliza ca surse luminoase lămpi cu filament din wolfram.intensitatea luminii incidente. Ia . consum mai redus de energie şi sunt mai stabile. ţinand cont de difuzia şi absorbţia luminii: Io = Ia + Id + I (1) unde s-a notat cu Io . Locul măsurării turbidităţii: Măsurarea turbidităţii se face in funcţie de situaţia reală. heterogen (sistem coloidal).intensitatea luminii absorbite. Aceste surse luminoase au fost inlocuite cu fotodiodele. cu xenon. putem scrie. la trecerea luminii printr-un mediu dispers.

pentru ca procesul ulterior de filtrare să nu fie ingreunat.In cadrul barajelor lacurilor de acumulare a apei. se poate controla. . prin ploi puternice sau inundaţii pot fi aduse nisipuri. Prin aceasta se formeaza o turtă de filtrare nouă. pană cand valoarea turbidităţii se schimbă brusc. efectul procesului de respălare a filtrelor. Prin instalarea unui turbidimetru la ieşirea unei camere de filtrare. . prin măsurarea turbidităţii se poate concluziona asupra conţinutului de materii solide. Prin măsurarea turbidităţii se poate descoperi nemijlocit şi urgent un proces perturbat de sedimentare. Se măsoară turbiditatea in punctele de control a staţiilor de decantare a apelor reziduale cat şi in fluvii.In cadrul filtrelor. care la randul lor. In practică s-a dovedit că o aceasta se poate economisi o cantitate apreciabilă de apă de respălare. măsurarea turbidităţii nu este de folos. In aceste locuri. In aceste cazuri. anumite valori limită nu ar trebui depăşite. Evitarea deversării nămolului la gura de scurgere a decantorului este pe deplin asigurată prin folosirea unei sonde ieftine (fără pompă) de turbiditate cu autocurăţarea ferestrei de măsură. In faza regimului nămolului activat.Turbiditatea apei potabile se poate măsura: .In laboratorul uzinei de apă. . nămoluri şi componente de argilă in rezervorul de apă. dacă procesul de respălare se opreşte la o turbiditate de 20 FNU. O măsurare precisă a turbidităţii este inevitabilă dacă se urmăreşte livrarea unei ape de calitate ridicată. sau de blocare prematură a filtrelor. . Măsurarea turbidităţii apei la staţiile de epurare In cadrul pre-epurării. prin observarea procesului de demarare a filtrului. . foarte simplu.In cadrul reglării şi supravegherii proceselor de sedimentare sau filtrare in cazul instalaţiilor de purificare a apelor. vor perturba in mod considerabil procesul de preparare a apei. prin care se imbunătăţeşte filtrarea iniţială. Valoarea adancimii de introducere a sondei se poate citi pe cablul de măsurare a sondei. Nivelul nămolului poate fi determinat cu ajutorul măsurării turbidităţii prin introducerea unei sonde speciale de turbiditate in apa de nămol. In acest regim de măsurare este necesară utilizarea unui turbidimetru cu un dispozitiv de autocurăţare a ferestrei de măsură.In cadrul instalaţiilor de folosire a apelor din fantani.

Se mai poate exprima in Siemens (S). Exemplu: La presiunea de 1 atm (101325 Pa) şi temperatura de 4 oC (277. motiv pentru care ea se formează şi pluteşte la suprafaţa apei.densitatea maximă a apei. In diverse procese tehnologice specifice unor industrii: industria berii. Aparate de măsurare a turbidităţii pot fi instalate la controlul filtrării la următoarele tipuri de filtre: filtru cu cameră. in funcţie de temperatură. In schimb. deschizand calea pentru rădăcinile plantelor. după care scade. e.15 K). filtru cu vid si filtru de bandă. circuitele de răcire cu apă.ohm) sau μxmho. gheaţa are o densitate inferioară (ρ =9100 kg/m3). filtru sub presiune. Producerea densităţii maxime la 4°C face ca pe fundul celor mai adanci unităţi acvatice. industria galvanică.5/cm). Ea se atinge la temperatura de 4°C şi presiunea de o atmosferă. etc. scăderea densităţii la ingheţ produce fisurarea stancii in care s-a infiltrat apa. bazine de inot. f. densitatea creşte de la 0. Alte domenii de aplicaţie a măsurării turbidităţii ar fi la: alimentarea cu apă a cazanelor. filtru cu membrană. Ea are valoarea inversă rezistenţei electrice şi se exprimă in mho (ortografia inversă a unităţii de măsură a rezistenţei . ajungand la temperatura de 25°C la 0. in schimb congelarea ţesuturilor vii produce lezarea lor prin expansiune. producerea vinului şi a alcoolului. . echivalent unui mho sau in micro-Siemens pe cm (μ0. rezultand o densitate de ρ =104 kg/m3 . Densitatea maximă a apei este de 1 g/cm3. filtru cu rame. apa este din punct de vedere statistic un amestec de 30% trimer (avand ρ =9080 kg/m3) 70% dimer (avand ρ =10500 kg/m3). Intre 0°C şi 4°C. Variaţia neliniară a densităţii.99707 g/cm3.99987 g/cm3 la 1g/cm3.Măsurarea turbidităţii in industrie In industrie sunt necesare controlul şi supravegherea diverselor procese de filtrare. industria zahărului (de exemplu in timpul procesului de preparare a sucului subţire şi gros). Conductivitatea electrică exprimă capacitatea apei de a conduce curentul electric. realizand un strat protector sub care viaţa poate continua. Densitatea apei exprimă raportul dintre masă şi volum şi este direct influenţată de temperatura pe care o are apa. Prezenţa punţilor de hidrogen produce in apa lichidă asociaţii moleculare de tip polimeric (H2O)n. această temperatură să permită existenţa vieţii bentonice. echivalent unui μxmho. De asemenea.

Celula de măsurare este compusă dintr-un cilindru deschis. din relaţia k = GK se obţine conductivitatea k. Conductivitatea electrică se măsoară cu ajutorul conductivimetrelor. transpiraţia este un mecanism foarte eficient de termoreglare. precum şi de ISO 7888-1983. apa freatică potabilă. in timp ce apele oceanice au conductivităţi electrice de 45000 . Măsurarea conductivităţii apei este reglementată de STAS 7722-84.Căldura latentă specifică de vaporizare a apei are o valoare ridicată (1940 kcal/ mol).55000 μmho. conţinand electrozi de platină lucioşi şi platinaţi. Datorită variaţiei importante a conductivităţii cu temperatura. toate rezultatele trebuie aduse la aceeaşi temperatură de referinţă. Astfel. . şi măsurand conductanţei G cu ajutorul punţii. aparatul este pus să afişeze direct valori ale conductivităţii. In procedeul bazat pe etalonarea lanţului de măsurare este necesar să dispunem de un set de soluţii etalon cu conductivităţi k cunoscute şi de posibilitatea unor reglaje de zero şi de pantă la punte la afişaj.Conductivitatea electrică este direct dependentă de temperatura apei şi gradul de mineralizare. g). Ansamblul se etalonează direct in unităţi de rezistenţă sau de conductivitate la temperatura de referinţă. spre deosebire de cea cu un conţinut ridicat in săruri. depinde de concentraţia in ioni. Prin aceste reglaje.055 . pentru a decide asupra calităţii apei.25 μmho. Conductivitatea. cunoscand constanta celulei de măsurare K [m -1s sau [cm-1 s. Apa pură este slab conducătoare de electricitate. In primul procedeu. o celulă de măsurare şi un traductor de temperatură. prin disiparea căldurii. de natura ionilor şi de viscozitatea soluţiei. este puternic influenţată de concentraţia substanţelor. intre 30 şi 200 μmho. De aceea. Pentru determinarea conductivităţii echipamentul este format in principiudintr-un montaj de tipul unei punţi echilibrate sau neechilibrate. Pe baza valorilor conductivităţii se apreciază gradul de mineralizare cu relaţia Gradul de mineralizare [mg/ls= C x Conductivitatea [μS/cms unde coeficientul C are valorile orientative. Pentru determinarea conductivităţii există două procedee: primul pe baza măsurării directe a conductanţei G şi pe baza folosirii constantei celulei de măsurare şi al doilea pe baza etalonării lanţului direct in unităţi de conductanţă cu soluţii etalon. apa pură are o conductivitate de 0. in cazul soluţiilor apoase. fiind folosită astfel ca indicator al gradului de mineralizare a apei. pe baza valorilor soluţiilor etalon.

lăptoasă.sau endogenă dintr-o anume regiune a organismului. prezenţa unor cantităţi mari de săruri acide de fier. m). o culoare verde gălbuie. Proprietăţile organoleptice ale apei Culoarea apei. In stare impură (săruri solvite). l)Momentul de dipol al moleculei de apă este m =1.7x 10-3 N/m. Din punct de vedere al habitatului. De aceea. Radioactivitatea se exprimă in unităţi Mache (UM) sau “emane”.5UM/l. De obicei sunt considerate radioactive şi folosite ca ape curative cele a căror radioactivitate depăşeşte 3.h) Căldura specifică (c) are o valoare ridicată (1 cal / g x grd). apa devine insă un bun cunductor electric.4 m3 de aer. pentru fixarea substratului la suprafaţa moleculelor enzimatice. Astfel. Ca termini de definire a culorii se folosesc: incoloră. prevenind astfel degerăturile şi arsurile. k)Rezistivitatea electrică ridicată (permitivitatea = constanta dielectrică este e = 80 la 20 oC) face ca apa să fie un dielectric perfect. i)Conductibilitatea termică a apei este ridicată in comparaţie cu a altor lichide. gălbuie. albastră. j)Tensiunea superficială a apei este foarte mare comparativ cu masa ei moleculară. a clorurilor o culoare . coeficientul de tensiune superficială fiind s =72. explicand caracterul de emulsionant şi excelent solvent. Aceasta ii conferă proprietăţi capilare bune. compuşi ai manganului. slab gălbuie. Existenţa unei culori se datoreşte unor substanţe dizolvate (oxizi fenici. intinderile de apă au caracter moderator pentru temperatura ambiantă: Răcirea cu 1oC a 1 m3 de apă poate incălzi cu 1oC 3222. In strat subţire apa este incoloră.001 unităţi electrostatice: 1UM=3. dar şi biochimic. apa din ţesuturi amortizează şocurile termice. cafenie. Cand stratul de apă depăşeşte 6cm grosime are un aspect albăstrui.6 “emane”=10-3unităţi electrostatice. ceea ce permite uniformizarea temperaturii şi disiparea căldurii excesive de provenienţă exo. polaritatea inaltă a moleculei ii permite legarea de ioni (iar punţile de hidrogen de substanţel nepolare).87 D la 20oC. Radioactivitatea apelor este determinată de contactul pe care il are apa in scurgerea sa peste roci radioactive. Substanţele humice dau apei culoarea gălbuie pană la cafenie. clorofilă din frunze. O unitate Mache reprezintă concentraţia de radium la 1l de apă care generează un curent de saturaţie egal cu 0. importante in circulaţia in organismele vii. acizi humici). preluand sau cedand căldură cu modificări relativ reduse ale temperaturii.

sodiu reacţionează violent cu apa. Na + H2O = NaOH + 1/2H2 Magneziul reacţionează cu apa la cald sau in stare de vapori: Mg + 2H2O = Mg(OH)2 + H2 Aluminiul este atacat de apă numai dacă este curăţat de stratul protector de oxid: 2Al + 6H2O = 2Al(OH)3 + 3H2 Fierul inroşit reacţionează cu apa in stare de vapori şi formează oxid feroferic (oxid al Fe II şi Fe III): 3Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2 . Proprietăţile chimice ale apei Experimental s-a demonstrat că apa este o combinaţie chimică foarte stabilă. oxizii acizi.cu gust nedefinit. Mg. . industriale (fenoli. Ex: piatra acră.plăcut( cand apa conţine cantităţi reduse de Ca. cu unele săruri. Gustul apei este datorat substanţelor dizolvate in apă şi se defineşte ca: . oxizii bazici. stătut. .sărat (datorat unei mari concentraţii de NaCl). Se apreciază prin caracteristicile: lipseşte. de putrefacţie şi se poate datora unor substanţe organice in descompunere sau microorganismelor vii(alge.neplăcut (concentraţii mari de substanţe dizolvate ). . .sălciu (ape sărace in săruri minerale ). . Stabilirea culorii se face prin comparaţie cu o scară calorimetrică etalon alcătuită din clorură de platină şi cobalt intr-o anumită proporţie. CO2). nemetalele.albăstruie. Mirosul apei se determină pentru apă nefiartă. Acţiunea apei asupra metalelor Metalele: potasiu. crezoli. Ea poate fi descompusă la peste 10000C sau cu ajutorul curentului electric: 2H2O = 2H2+ O2 Din punct de vedere chimic apa este foarte reactivă.amar (in prezenţa MgSO4). calciu.) sau prezenţei unor substanţe chimice provenite din ape uzate.. etc).sulfat dublu de aluminium şi potasiu). . la rece. cu formare de hidroxid şi degajare de hidrogen. protozoare. Ea reacţionează in anumite condiţii cu metalele.dulceag (determinat de prezenţa unor mari cantităţi de substanţe organice).acru (datorat alaunilor / alaun = sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent. .

Unele metale se corodează in prezenţa apei. mirosul. amortizează tendinţele de modificare a pH-ului. cuprul. La dizolvarea dioxidului de sulf in apă are loc şi o reacţie chimică din care rezultă o soluţie acidă. mercurul. culoarea. Apa disociază spontan. simetric. CaO + H2O = Ca(OH)2 + Q Hidroxidul de calciu obţinut este relativ puţin solubil in apă şi de aceea la stingerea varului se obţine aşa-zisul lapte de var. Una dintre reacţiile cu importanţă practică o constituie stingerea varului. argintul nu sunt atacate de apă sau de vaporii acestuia. reacţie puternic exotermă. Astfel. care reprezintă o suspensie finăde Ca(OH)2 intro soluţie saturată de hidroxid de calciu. alcalinitatea. aurul. baza sistemului pH. Acţiunea apei asupra nemetalelor Clorul in reacţie cu apa formează apa de clor: Cl2 + H2O = HCl + HClO HClO = HCl + [Os Trecand un curent de vapori de apă peste cocs(carbon) la temperatura de cel puţin 10000C se formează un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen. in ioni H+ şi OH-. Proprietăţi ale apei de importanţă practică sunt şi duritatea. ea este un bun mediu de reacţie şi. acid sulfuros. Reacţia are importanţă industrială: C + H2O = CO + H2 Acţiunea apei asupra oxizilor Apa reacţionează cu oxizii metalici solubili cu formare de hidroxizi.Plumbul. prin caracterul amfoter. gustul. Atacul este mai puternic in prezenţa oxigenului şi a dioxidului de carbon. denumit gaz de apă. turbiditatea. Ea este chiar element de referinţă. fiind pe ansamblu neutră. dar in procent foarte redus. Aciditatea este condiţionată de prezenţa in apă a anionilor . radioactivitatea etc. Aciditatea este capacitatea unor substanţe din compoziţia apei de a lega o cantitate echivalentă de bază tare. substanţă organică utilizată la sudarea şi tăierea metalelor in suflătorul oxiacetilenic: CaC2 + 2H2O = C2H2 + Ca(OH)2 + Q Neutralitatea electrochimică. SO2 + H2O = H2SO3 Reacţia cu carbidul sau carbura de calciu la CaC2 duce la formarea acetilenei.

pH= 7. iar valorile 7-14 corespund solutiilor bazice. Noţiunea de pH a fost introdusă de Sorensen in anul 1909 sub denumirea de exponent de hidrogen. O metodă mai puţin precisă. O soluţie acidă sau bazică se poate recunoaşte cu ajutorul indicatorilor. este determinarea cu ajutorul hartiilor indicatoare. Indicatorii sunt substanţe care işi schimbă culoarea după valoarea pH-ului soluţiei cu care vin in contact. . In afara de indicatorii obişnuiţi.care sunt echilibraţi cu ioni de hidrogen. potenţialul de hidrogen sau pH-ul este logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei sau activităţii ionilor de hidrogen intr-o soluţie: pH= -log CH+ unde CH+ este activitatea ionilor de hidrogen: CH+= H+ fH H+ fiind concentratia ionilor de hidrogen exprimată in moli/litru. Pentru apa pură şi pentru soluţiile neutre la temperatura de 25oC. Prin definitie. Gama uzuală de valori pentru pH este 1-14. măsura sa fiind dată de concentraţia ionilor de hidrogen. Gradul de aciditate sau alcalinitate reprezintă unul dintre indicii cei mai importanţi ai soluţiilor ce intervin in procesele de fabricaţie cu caracter chimic. Aciditatea se exprimă prin pH. notat pH. indeosebi ai metalelor grele. dar la indemana tuturor. care se folosesc individual. valorile 1-7 corespund soluţiilor acide. iar fH este coeficientul lor de activitate. in industrie se mai folosesc soluţii sau hartii indicatoare de pH universale. cu cationii bazelor slabe. Datorită unor inconveniente de ordin experimental al metodelor de determinare al pH-ului. acidă sau alcalină. Gradul de aciditate sau alcalinitate a acestor soluţii se caracterizează prin mărimea curentului numit indicator de concentraţie activă a ionilor de hidrogen. in funcţie de metoda de măsurare. in funcţie de domenuil pH-ului urmărit. s-a căzut de acord ca noţiunea de pH să fie definită pur experimental. In multe procese de producţie se folosesc soluţii de apă din diferite substanţe care au o reacţie neutră. care reprezintă inversul ionilor de hidrogen. o substanţă care la o anumită valoare de pH este capabilă să-şi schimbe culoarea. Hartiile indicatoare sunt nişte faşii de hartie de filtru imbibate cu un indicator oarecare.

Indicatorii se introduc in soluţia al cărei pH trebuie determinat sau se imbibă o hartie de filtru care se pune in contact cu apa de analizat. Reactivii folositi la prepararea solutiilor tampon trebuie sa fie foarte puri si stabili. iar bazele pe cea roşie in albastru (soluţiile neutre nu işi schimbă culoarea). · supravegherea calităţii apelor naturale impotriva murdăriri. a căror culoare se schimbă in funcţie de concentraţia ionilor de hidrogen.Vopseaua care coloreaza aceste hartii se numeste “litmus” şi provine de la plantele numite licheni.Cand se doreşte să se neutralizeze un acid se adaugă turnesol. Aciditatea sau alcalinitatea apei considerată in funcţie de valoarea pH-ului se prezintă astfel: · pH<7 apă acidă. etc. Aceste săruri pot fi: carbonaţi. Valoarea pH-ului unei ape serveşte la: · aprecierea insuşirilor sale corosive. semnalul de intrare al amplificatorului si circuitul convertorului trebuie sa indeplineasca anumite cerinte. Hartia indicatoare este folosită şi in laboratoare pentru a determina acizii şi bazele. pH>7 apa alcalină. soluţia capata culoarea roşie (devine bază). cloruri. Determinarea valorii pH-ului se realizează cu ajutorul unor indicatori de pH. · reglarea condiţiilor optime de desfăşurare a proceselor de epurare biologică. iar mai apoi culoarea se va transforma in violet (soluţia devine neutră). sulfaţi. In acest scop trebuie folosita o solutie cu un pH cunoscut exact. . Pentru a obtine o masurare corecta. Duritatea apei este o caracteristică determinată de conţinutul de săruri de Ca şi Mg aflate in soluţie. Acizii transformă hartia albastră in roşu. iar potentialul joncţiunii lichide trebuie sa fie de acelaşi ordin de mărime cu cel al soluţiei de determinat. · pH=7 apă neutră. · stabilirea dozelor de neutralizanţi. Un pHmetru masoara diferenta de potential intre doi electrozi (in mV) si apoi converteste in unitati de pH. valorile pH-ului sa fie bine stabile. Astfel de solutii se numesc solutii tampon. Principiul constructiv al unui pH-metru este redat in urmatoarea schema. O altă metodă constă in determinarea pH-ului cu ajutorul pH-metrului. Pentru a se face acordul intre electrozi si pH-metru este necesara o calibrare.

engleze) care variază in timp şi spaţiu in funcţie de acţiunea de dizolvare a apelor asupra rocilor.25 grade engleze. in anumite condiţii de concentraţie şi temperatură. In soluţie.ape foarte dure peste 30o. .ape destul de dure 12o-18o. . Ea dispare la fierberea apei. Duritatea apei este dată de suma ionilor de calciu şi magneziu prezenţi in apă. etc). 1grad german=17.etc. SO42 . Salinitatea reprezintă conţinutul in săruri al unei ape (marine. Na+. După gradele de duritate apele se caracterizează astfel: .K+. HCO3 . cloruri. Prezenţa unora din aceştia (in special a Ca2+. existand cationi (Ca2+. O metodă de determinare a salinităţii unei probe de apă este determinarea conductivităţii acesteia deoarece intre aceşti 2 parametri există o stransă legătură.H+. Un grad de duritate reprezintă 10mg CaO sau 1.temperatura in [ 0C s. putem scrie: ρS ( kg/m3 ) = ρ0 + A·S + B·S3/2 + C·S2 . carbonaţii acizi descompunandu-se in compuşi greu solubili. carbonaţi. conduc la compuşi greu solubili care iau parte la formarea nămolurilor şi a pietrei de cazan. T . Se exprimă in grame la litru (g/l). Duritatea permanentă este dată de sărurile de calciu şi magneziu stabile termic: sulfaţi. oceanice.Al3+.) şi anioni (Cl . .ape moi 4-8o.Fe3+. .Mg2+. Mg2+) constituie un neajuns deoarece. Duritatea totală (DT) se compune din duritatea temporală (Dt) şi duritatea permanentă (Dp). Duritatea se exprimă in grade de duritate (germane. lacustre). etc. DT =Dt +Dp (1) Duritatea temporală este dată de carbonaţii acizi de calciu şi magneziudin apă.42mg MgO la un litru de apă. CO32 .ape dure 18o-30o.ape foarte moi 0o-4o. franceze.Apa naturală folosită in industrie conţine săruri provenite din rocile cu care apa vine in contact.salinitatea in [g/kgs . . Dacă notăm S .. aceste săruri sunt dissociate electrolitic. Un grad german corespunde la 10mgCaO/l de apă.ape semidure 8o-12o. Pentru alimentarea cu apă potabilă duritatea nu trebuie să depăşească 12o.9 grade franceze=1. In practică se folosesc formule aproximative de determinare a salinităţii.

2467·10-7·T3 + 5. Astfel. Prin calcinarea reziduului sec la temperatura de 600 °C se obţine reziduul la calcinare care exprimă conţinutul de substanţe minerale dizolvate in apă.4. Schema de obţinere a rezidului fix 1.4. Fig. reziduu uscat) exprimă in [mg/1s cantitatea de substanţe solide organice şi anorganice dizolvate intr-un litru de apă.24493·10-1 .724 · 10-3 + 1.8314 ·10-4 .0899 ·10-3 T + 7. Diferenţa intre reziduul la evaporare şi reziduul al calcinare reprezintă conţinutul in susbstanţe organice dizolvate. in apa din natură putem găsi: . fiindcă ea dizolvă o parte din substanţele solide şi gazoase cu care vine in contact.6438·10-5 T2 .6546 · 10-6 · T2 C = 4. 7.unde: ρS [ kg/m3 s densitatea soluţiei. 7). Cea mai curată apă este apa de ploaie sau provenită din topirea zăpezii. El corespunde substanţelor solide rămase după evaporarea completă a apei (din care s-au inlăturat suspensiile prin filtrare sau centrifugare) şi uscarea la 105°C (in etuvă) timp de doua ore (fig. Reziduul fix fix (reziduu sec.8.0227 · 10-4 · T . numit şi pierderea la calcinare. Conţinutul apei in natură Apa lichidă din natură nu este niciodata pură.3675 ·10-9· T4 B = -5.1. A = 8.

seleniu. scandiu. aluminiu. sodiu. in apele dulci de suprafaţă. in limite foarte mari: de la cantităţi in urme pină la 10 mg/l. vanadiu.001 mg/ litru): beriliu. variază.. potasiu. sronţiu. uraniu. clor. magneziu. carbonat. Substanţele biogene cuprind de asemenea compuşii siliciului şi compuşii fierului. bor. azotat.. . cupru. cu precipitaţiile atmosferice sau cu apele uzate industriale. germaniu. cobalt. · Constituenţi minori (de la 0. zirconiu. hidrogen sulfurat. mangan. · Constituenţi secundari ( de la 0. sulfat. iod. fluor bor. cobalt. bicarbonat.1 mg/litru): stibiu. potasiu. radon etc. fenoli. cupru.0001 la 0. itriu. .01 la 10 mg/ litru): fier. tungsten. O statistică asupra compoziţiei apei potabile propune următoarea ordine a abundenţei: · Constituenţi majori (de la 1 la 1000 mg/litru): sodiu. magneziu. seleniu. amoniac. lantan. cian. oxizi de azot. calciu. silice. stronţiu. zinc.substanţe neionice / substanţele biogene: silice. cadmiu. litiu. comunale şi agricole.nichel.faună. Abundenţa relativă a solidelor dizolvate in apă este desigur dependentă mult de natura geologică a zonei şi de alţi factori. staniu. toriu. beriliu etc. brom. azotit etc. arsen. fosfat. care se găsesc in apele naturale in special sub formă de hidroxid microcoloidal sau sub formă de complecşi fulvici. platina. titan. sulfat. bariu. Cele mai importante surse de elemente biogene se dovedesc a fi procesele din interiorul bazinului şi pătrunderile cu apele de şiroire. cositor. . aur. bismut. arsen. azotat. Concentraţiile substanţelor biogene. fosfat. molibden. titan. mangan.) . ruteniu. plumb. dioxid de carbon. in cantităţi mai mici şi metan. gaze dizolvate (oxigen.cationi: calciu. neobiu.anioni : fluor. crom. zinc. aluminiu. substanţe uleioase. . aur.microfloră . crom. cadmiu. galiu. thaliu. brom. carbonat. cesiu. litiu. in special compuşii azotului şi fosforului. detergenţi. . rubidiu. bicarbonat. indiu. hidroxil. yterbiu. iod. · Constituenţi prezenţi ca urme (de regulă sub 0. pe cand altele apar rar sau numai in cantităţi extrem de reduse. nichel. grase. plumb. Totuşi statistic unele elemente sunt prezente in cea mai mare parte a apelor şi au concentraţii semnificative. fier. ceriu. azot. argint. petroliere. bariu.

.550.In funcţie de ionii dominanţi. . . .intre 100 şi 12.350.000 tone de sulfat de potasiu. .000 tone de clorură de magneziu.000 de tone de sronţiu.7 tone de uraniu.6400 de tone de fluor.000 de tone de bromură de magneziu. In practică această distincţie este foarte utilă la apele minerale.45 tone de argint. . .900 tone de bariu. .18.000.000 tone de sulfat de magneziu.4. . Majoritatea apelor raurilor mari sunt calcice-hidrocarbonatate. putem clasifica apa dulce in 24 de categorii. .000 tone de bor.50 pană la 350 tone de arsenic.000 tone de sulfat de calciu.120. Exemplu: Cantităţi impresionante de diverse minerale solvite există in medie intr-un volum cubic de apă de mare cu latura de o milă: .000.000 tone de clorură de sodiu.000 tone de carbonat de calciu.000.000 de tone de iod.000.25 de tone de aur . . . .21. .60. .6.8.000.

creând numeroase probleme pentru pastrarea si imbunatatirea calitatii ei. in mod natural sau atropic. lacuri. pentru a putea supravietui. In fiecare din acestia se dezvolta o fauna si o flora specifica care. din cadrul fiecarui factor de mediu. chimice si biologice ale apelor. produsa direct. sau indirect. respectiv poluantii. apa in natura exista sub urmatoarele forme: apa de suprafata (fluvii. aerul si solul. Apa poluata devine improprie utilizarii normale. care ar putea prejudicia dezvoltarea vietii si apoi impactul lor asupra mediului – vietii. aer. Dupa cum se stie. Cunoasterea conditiilor de viata. Poluarea poate avea loc: . Poluarea apelor reprezinta alterarea calitatilor fizice. bazinele naturale de apa formeaza biotopuri specifice. in care salasluiesc numeroase comunitati ecologice acvatice. este necesar sa se cunoasca sursele de poluare. 2.Capitolul II. Apele uzate Apa. constituenti ai biosferei. mari si oceane) si apa subterana (straturi acvifere si izvoare). conduce la o protectie eficienta a mediului. trebuie sa i se asigure un mediu ambiant cât mai curat-sanatos. la masuri de prevenire si combatere a poluarii factorilor de mediu si conditii propice vietii pe pamânt. râuri. sunt cunoscuti sub denumirea de factori de mediu. Toate aceste cunostinte conduc. sol – apa este cea mai afectata de poluare. Pentru aceasta insa. Dintre cei trei factori de mediu – apa.1 Surse de poluare a apelor Apa este un vector al agentilor poluanti. in final. dar in acelasi timp.

navigatiei etc. Poluarea normala provine din surse de poluare cunoscute. accidental. Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. reziduurilor. când are loc o dizolvare a gazelor existente in aceasta. in cazuri de avarie. de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie. Poluarea necontrolata (neorganizata) provine din surse de poluare care ajung in emisari pe cale naturala. pe patul acesteia. temporar (exemplu colonii provizorii). Poluarea secundara apare. Poluarea artificiala se datoreaza surselor de ape uzate de orice fel. evacuate intr-un receptor. Poluarea naturala se datoreaza surselor de poluare naturale si se produce in urma interactiei apei cu atmosfera. Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara. când cantitati mari (anormale) de substante nocive ajung in reteaua de canalizare sau. de unde sunt apoi transportate in aval de curentul de apa.- continuu (permanent). imediat ce gazele rezultate in urma fermentarii materiilor organice depuse din substantele in suspensie antreneaza restul de suspensii si le aduce la suprafata apei. in urma depunerii substantelor in suspensie din apele uzate. alte substante) . Poluarea apelor poate fi naturala sau artificiala. Poluarea primara apare.activitatile menajere (dejectii. colectate si transportate prin reteaua de canalizare la statia de epurare sau direct in receptor. de exemplu. de exemplu. apelor meteorice. . Se poate vorbi si despre poluare controlata si necontrolata. când se produce dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa. namolurilor. Sursele de poluare ale apei se clasifica dupa urmatoarele criterii. dat fiind diversitatea lor: a) Dupa provenienta: . detergenti. sau neregulate de timp. ca urmare a dereglarii unor procese industriale. cu litosfera. la intervale regulate. Poluarea controlata (organizata) se refera la poluarea datorata apelor uzate transportate prin reteaua de canalizare si evacuate in anumite puncte stabilite prin proiecte. sau rezidiile discontinuu. ca urmare a defectarii unor obiective din statia de preepurare sau epurare. in cazul canalizarii dintr-un oras. de exemplu. Poluarea accidentala apare. provenite din industrie si deversate in ape.

Industria deverseaza in apele naturale substante chimice. substante nocive transportate. Materialele pot fi in stare solida. hidrocarburi. solventi.. restaurante. a pasagerilor sau animalelor transportate. Apele uzate industriale provin din apele folosite in procesul tehnologic industrial. Agricultura deverseaza in apele naturale ape cu incarcatura mare de substante chimice (pesticide. conform datelor publicate de OMS. de exemplu. Navele pot evacua impuritati deosebit de nocive. fertilizanti. Epurate sau nu.agricultura si transporturi (pesticide. Apele uzate orasenesti.). ce pot depasi continutul apelor menajere de 5 ori la consumul de oxigen. caldura. provenite din gospodarii. organice si anorganice. resturi vegetate si animale. Apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale. Apele uzate de la crescatoriile de animale si pasari au. pierderile de combustibil.industrie (substante chimice. miscibile sau nemiscibile cu apa. detergenti. atât din punct de vedere calitativ cât si cantitativ. Navele pot impurifica apele prin: evacuarea reziduurilor lichide si solide provenite din activitatea personalului navigant. Apele uzate rezultate in urma irigarii terenurilor agricole sunt poluate cu fertilizatori organici. pesticide si cu substante nocive ce se gasesc in atmosfera. depasind fondul natural de radioactivitate. in principiu. Transporturile deverseaza produse petroliere. hidrocarburi. Activitatile menajere polueaza chimic si biologic apele naturale. O apa industriala uzata are. produse petroliere). detergenti. asa zisele ape de balast etc. Sunt situatii in care incarcatura radioactiva a deversarilor nu este deloc de neglijat. usor sau greu volatile. . zone de agrement. de 7 ori la azotul total si de peste 10 ori la materialele solide. ele constituie o sursa de poluare. solventi. reprezinta una din principalele surse de poluare. terenuri de sport sunt practic asemanatoare apelor uzate orasenesti. Astfel. in mare masura. detergenti). Apele uzate de la campinguri. hoteluri si in buna parte din mica industrie. caracteristici oarecum asemanatoare cu ale apelor uzate orasenesti. mai mult sau mai putin toxice. fertilizanti. lichida. apele uzate provenite de la minele de carbuni au drept caracteristica principala continutul in substante in suspensie – sterilul. apele uzate rezultate de la fabricile de zahar contin atât substante in suspensie cât si organice. lubrifianti. b) Dupa aria de raspândire a poluantilor . caracteristici asemanatoare substanelor chimice sau fizice utilizate in procesul tehnologic. poluantii fiind substante organice si suspensiile. resturi vegetale si animale. apa calda etc.

- surse locale (conducte de canalizare, rampe de descarcare); - difuze – cand poluantii se raspândesc pe o arie mare. Uneori este dificil de localizat sursa sau sursele poluante. c) Dupa pozitie: - surse fixe: activitati industriale, zootehnice etc. - surse mobile: autovehicule, locuinte si instalatii care se deplaseaza etc. 2.2 Poluantii apelor Poluantii apelor sunt foarte diversi si de aceea clasificarea adopta mai multe criterii: a) Dupa natura lor exista poluanti: organici, anorganici, biologici, radioactivi, termici. Substantele organice, de origine naturala sau artificiala, reprezinta si pentru apa poluantul principal. Organismele animale si vegetale contin substante organice care, dupa moartea lor, incep sa se descompuna, devenind nocive si periculoase. Industria chimica, petrochimia, fabricile de celuloza si hartie, industria alimentara elimina poluanti de origine organica, din care unii sunt foarte toxici (fenolul, ierbicidele) si cu persistenta ridicata in mediu. Substantele organice de origine naturala, mai importante, sunt: titeiul, taninii, lignina, hidratii de carbon, terpentinele, biotoxinele marine. Titeiul, ca de altfel si produsele petroliere (poluanti de origine organica artificiala, despre care se va vorbi ulterior) sunt poluanti deosebit de puternici si prezenti uneori in cantitati mari, atât in apele de suprafata cât si subterane, de mare si, rareori, in apa potabila. Poluantii mai pot ajunge in emisari prin intermediul pierderilor din timpul transportului titeiului sau produselor petroliere, pe uscat sau pe mare, in urma unor accidente ale mijloacelor de transport, degradarii rezervoarelor de inmagazinare a titeiului sau produselor petroliere, functionarii necorespunzatoare a schelelor marine. Titeiul este un amestec complex de hidrocarburi solide (parafine, cicloparafine aromatice) si gazoase in hidrocarburi lichide, alaturi de care se gasesc, in cantitati reduse, compusi cu sulful, azotul si oxigenul. Compozitia elementara a titeiului este in medie: 85% carbon, 12% hidrogen si 3% sulf, azot si oxigen. La extractia titeiului apar ape uzate de zacamânt de la decantarea noroiului de foraj si de la purjarea instalatiilor de reciclare a apelor. Titeiul, nefiind miscibil cu apa, se ridica la suprafata acesteia si incepe sa se deplaseze in directiile dominante. Compusii volatili se evapora repede, daca ramân expusi in atmosfera. Titeiul poate pierde prin evaporare pâna la 30% din greutate in timp de 30 ore. Titeiul ramas la suprafata marii continua sa se oxideze si ca urmare compozitia

acestuia este in continua schimbare. Titeiul depus pe plaje se oxideaza in continuare formând reziduuri gudrunoase care necesita timp indelungat pentru oxidarea lor totala. O alta grupa de substante organice naturale este cea a biotoxinelor marine. Aceste substante sunt produsi naturali insa, numeroase cercetari demonstreaza ca inmultirea lor in mediu marin se datoreaza schimbarilor antropogene, deci, ar fi vorba de produsi artificiali. Aceste toxine au, in mod curent, originea in oflagelatii din familia fitoplanctonului care pot deveni atât de abundenti incât coloreaza apa; de exemplu, asa-numitele "maree rosii". In privinta poluantilor organici artificiali, acestia provin din prelucrarea diferitor substante in cadrul rafinariilor, industriei chimice organice, industriei petrochimice. In rafinarii, poluantii artificiali apartin produse petroliere, care cuprind ca poluanti principali: benzina, motorina, uleiurile, solventii organici, bitumul, produsele medicinale si gaze. Poluantii organici artificiali din industria chimica organica si industria petrochimica sunt: hidrocarburile (benzen, eter de petrol, acetona, cloroform, esteri, sulfura de carbon, benzina); hidrocarburile halogenate, a caror folosire s-a raspândit foarte mult in industrie si agricultura; hidrocarburile clorurate, care stau la baza hidrocarburilor halogenate si care poarta si denumirea generica de pesticide (insecticide pentru distrugerea insectelor, rodenticide pentru soareci, ierbicide pentru ierburi); detergentii, acizii naftenici, hidrogenul sulfurat, substantele aromatice, vopsele de anilina, alchil-arilsulfonatii. Substantele anorganice, in suspensie sau dizolvate, ca si substantele organice sunt poate mai putin poluante ca cele organice. Poluarea anorganica rezulta din industria produselor clorosodice, chimie, extractia titeiului, prepararea minereurilor, hidrometalurgie. Substantele anorganice sunt frecvente in apele uzate industriale; dintre acestea se mentioneaza, in primul rând, metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr), clorurile, sulfatul de magneziu, fierul. Apele poluante contin saruri, acizi, baze, modifica pH-ul apelor naturale, corodeaza conductele, instalatiile, aduc prejudicii agriculturii, au efecte stresante pentru organismele acvatice. Poluarea biologica este produsa de activitatile menajere, abatoare, zootehnie. {n apa apar microorganisme patogene care genereaza uneori imbolnaviri in masa. Prin apa se transmit boli: - bacteriene (febra tifoida, dizenteria, holera); - virotice (poliomielita, hepatita epidemica); - parazitare (ambioza, giardioza).

Apele poluante biologic favorizeaza inmultirea unor paraziti, ca: tantarii, transmitatori de paludism, musca tze-tze, transmitatoarea bolii somnului. Poluarea radioactiva apare la apa rezultata din industria extractiva a minereurilor de uraniu, thoriu la instalatiile de preparare a minereurilor radioactive, din zonele de depozitare necorespunzatoare a deseurilor radioactive, in urma unor avarii la reactoarele nucleare, naufragii de vapoare cu incarcatura nucleara. Poluarea termica apare prin deversarea de apa calda in efluentii naturali. {n aceste conditii scade continutul de oxigen din apa, creste sensibilitatea organismelor acvatice la poluanti, unele vietuitoare dispar, se inmultesc algele albastre. Acest tip de poluare apare pe langa unele instalatii industriale si din energetica nucleara. Apele naturale pot degrada poluantii organici, sub actiunea microorganismelor existente, a radiatiilor solare si a oxigenului. Din degradare rezulta compusi mai simpli, pana la moleculele cele mai mici: CO2, CH4, NH3, H2O, H2S. {n primele zile se degradeaza compusii cu carbon, apoi in etapa a doua se oxideaza biologic compusii cu azot. b) Dupa starea de agregare se diferentiaza: suspensii (substante insolubile in apa), poluanti solubili in apa, dispersii coloidale. Substantele in suspensie, organice si anorganice, se gasesc atât in apele uzate orasenesti cât si in cele industriale, ele ajungând in masura mai mica sau mai mare in emisari. Materialele in suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului formând bancuri care pot impiedica navigatia, consum oxigenul din apa daca materiile sunt de origine organica, determina formarea unor gaze urât mirositoare. Substantele in suspensie plutitoare, cum ar fi titeiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorata detergentilor, produc prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust si miros neplacut, impiedica absorbtia oxigenului la suprafata apei si deci autoepurarea, se depun pe diferite instalatii, colmateaza filtrele, sunt toxice pentru fauna si flora acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea instalatiilor de racire, irigatii, agrement. c) Dupa durata degradarii naturale in apa se deosebesc: - poluanti usor biodegradabili; - poluanti greu biodegradabili (degradarea naturala dureaza sub 30 de zile); - nebiodegradabili (degradarea in 30-60 de zile); - refractari (cu degradare si peste 2 ani).

De exemplu. Coli) Enterococi Valoarea admisa (numar / 100 ml) 0 0 Tabelul 1B. deci are timp sa se acumuleze in apa. caprolactama se biodegradeaza la substante mai simple in decurs de 3 saptamani. Parametrii microbiologici pentru apa comercializata in sticle sau alte recipiente. 458/2002 privind calitatea apei potabile.0 10 5.10 10 1. Parametrii microbiologici. Parametru Valoarea admisa Escherichia coli (E.0 0. Parametrii chimici.50 50 10 50 Unitate de masura µg/l µg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l . chimici si indicatori.01 1. pe cand clorbenzenul in 2 ani.coli) 0/250 ml Enterococi 0/250 ml Pseudomonas aeruginosa 0/250 ml Numar de colonii la 220C 100/ml 0 Numar de colonii la 37 C 20/ml Tabelul 2.0 0. Parametrii de calitate ai apei potabile sunt: microbiologici. Capitolul III Parametrii apei potabile si ai apei uzate Parametrii de calitate ai apei potabile Legea numarul 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. Parametru Acrilamida Arsen Benzen Benz(a)piren Bor Bromati Cadmiu Clorura de vinil Cianuri totale Cianuri libere Crom total Valoare CMA 0. Tabelul 1A. Parametru Escherichia coli (E. marind efectele toxice.

50 Conductivitate 2.5.Cupru Dicloretan Epiclorhidrina Fluor Hidrocarburi policiclice aromatice Mercur Nichel Nitrati Nitriti Pesticide Pesticide total Plumb Seleniu Stibiu Tetracloretan si Tricloretena (suma concentratiilor compusilor specificati) Trihalometani total (suma concentratiilor compusilor specificati) 0.500 Culoare Acceptabila consumatorilor si nicio modificare anormala Duritate totala.2 0.0 0. Parametru Valoare CMA Aluminiu 200 Amoniu 0.0 pH ≥ 6.5 Unitate de masura µg/l mg/l numar/100ml mg/l numar/100ml mg/l µS cm-1 la 200C grade germane µg/l µg/l mg O (2)/l unitati de pH . ≤ 9.50 Bacterii coliforme 0 Carbon organic total Nicio modificare (COT) anormala Cloruri 250 Clostridium perfrigens 0 (inclusiv spori) Clor rezidual liber 0. Parametrii indicatori.1 3.10 1.10 mg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l mg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l Tabelul 3. minim 5 Fier 200 Gust Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala Mangan 50 Miros Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala 0 Numar de colonii la 22 C Nicio modificare anormala Numar colonii la 370C Nicio modificare anormala Oxidabilitate 5.

1 1 mg/l mg/l µg/l UNT µg/l Bq/l mSv/an Bq/l Bq/l Parametrii apelor uzate Apele uzate sunt apele provenite din diferite sectoare industriale si din reteaua de canalizare a asezarilor urbane. Alteori. Parametrii apei uzate Indicator de calitate A.0 20.0 0. proces numit autopurificarea apei.5 6. în special din industria chimica si petrochimica.pH mg/dm 3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 .0 25. Uneori. bacteriile existente în apa pot descompune substante de natura organica.5 – 8.0 70.10 0. care sunt în legatura cu capacitatea de diluare a efluentului primitor si nu de calitatea râului. încât viata plantelor si a animalelor este în pericol. chimici si microbiologici.1 STAS 8619/3-90 STAS 6953-81 STAS 6560-82 STAS 9887-74 STAS 6954-82 STAS 8683-70 STAS 7312-83 STAS 8900/1-71 STAS 8900/2-71 STAS 7510-66 C Unit. Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997.0 10.Sodiu Sulfat Sulfuri si hidrogen sulfurat Turbiditate Zinc Tritiu Doza efectiva totala de referinta Activitatea alfa globala Activitatea beta globala 200 250 100 ≤5 5. transformându-le în dioxid de carbon.0 2. însa.5 – 9. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici. continutul si compozitia apelor reziduale provenite din diferite activitati industriale.0 60.0 1.000 100 0. Epurarea apelor reziduale industriale este una din cele mai importante probleme ale vietii contemporane. Ele reprezinta ape cu un continut mai mare sau mai mic de substante cu actiune nociva asupra animalelor si plantelor acvatice din râurile sau lacurile în care acestea sunt deversate.Indicatori fizici Temperatura B. polueaza în asa masura apa râurilor. Indicatori chimici Concentratia ionilor de hidrogen Pentru fluviul Dunarea Materii totale in suspensie (MTS) Consum biochimie de oxigen la 5 zile (CBOs) Consum chimic de oxigen – mp (CCO-Mn) Consum chimic de oxigen – mcbp(CCO-Cr) Azot amoniacal (NH4+) Azot total (N) Azotati (NO3-) Azotiti (NO2-) Sulfuri si hidrogen sulfurat UM 0 Limite maxime Metode de analiza admisibile 30grade C 6.0 40.

0 2000.1 0.05 0./100 cm3 nr.1 0.0 0.05 8.(H2S) Sulfiti (SO32-) Fenoli antrenabili cu vapori de apa (C6H5OH) Substante extractibile cu eter de petrol Produse petroliere Fosfati (PO43-) Fosfor total (P) Detergenti sintetici anion activi.0 0.0 1.0 0.1 0./100 cm3 1./100 cm3 nr.5 0.0 0.1 1.2 0. 10 5 absent STAS 7661-89 STAS 7167-92 STAS 7587-66 STAS 7877-87 STAS 10064-75 STAS 10064-75 STAS 7576-e66 STAS 7885-67 STAS 9411-83 STAS 3662-90 STAS 8637-79 STAS 7852-80 STAS 7884-91 STAS 7884-91 STAS 8634-70 STAS 7795-80 STAS 7987-67 STAS 8314-87 STAS 8014-79 STAS 8190-68 STAS 8910-71 STAS 11422-84 STAS 12663-88 STAS 8662-70 STAS 6674-77 STAS 8288-69 STAS 7685-79 STAS 6364-78 STAS 8663-70 STAS 9187-84 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 .0 1.0 300 0.1 1.5 5 0.1 5. Indicatori bacteriologici Bacterii coliforme totale Bacterii coliforme fecale Streptococi fecali Salmonella mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 nr.0 4.05 5.0 1 mil.0 100.1 0.05 500.5 0./100 cm3 nr. biodegradabili Arsen Aluminiu (Al3+) Calciu (Ca2+) Plumb (Pb2+) Cadmiu (Cd2+) Crom trivalent (Cr3+) Crom hexavalent (Cr6+) Fier total ionic (Fe2+Fe3+) Cupru (Cu2+) Nichel (Ni2+) Zinc (Zn2+) Mercur (Hg2+) Argint (Ag plus) Fluoruri (F) Molibden (Mo2+) Seleniu (Se2+) Mangan (Mn2+) Magneziu (Mg2+) Cobalt (Co2+) Cianuri (CN-) Clor liber (Cl2) Cloruri (Cl-) Reziduu filtrat la 105 grade C C.0 0.0 1.

Problema mediului înconjurator este o problema de actualitate. la care a participat si România. . Polonia si-a propus sa construiasca 3. În Europa de Est. dovada fiind si realizarea pe plan internaţional a proiectului “Lupta contra poluarii apei si aerului” în colaborare cu Programul Naţiunilor Unite şi Organizaţia Mondiala a Sanatatii. care a degradat mediul înconjurator pâna în pragul unui dezastru ecologic. sol. Primul institut de cercetari din ţara pe probleme de mediu a fost infiintat în anul 1953 – Institutul de Studii şi Cercetari Hidrotehnice – care la început a avut preocupari doar în domeniul apei. aer. În acelasi an s-a constituit în România Sistemul Naţional de Monitorizare a Calitatii Mediului Înconjurator pentru apa.000 de staţii de epurare şi 80 de întreprinderi foarte poluante vor fi închise pentru ca nu pot respecta normele de mediu). a luat fiinţă Consiliul National pentru Protecţia Mediului şi a intrat în vigoare Legea numarul 9 privind Protecţia Mediului Înconjurator. iar un an mai târziu.Capitolul IV Legislatia de mediu La nivel mondial. cu ocazia Conferinţei asupra Mediului – când a luat fiinta Sistemul Global de Monitoring al Mediului Înconjurator. datorita industrializarii rapide din ultimile decenii. activitatea în domeniul protecţiei mediului se desfasoara sub îndrumarea Forumului Mondial – United Nation Environment Programme (UNEP) – înfiinţat în anul 1972 la Stockholm. iar pe parcurs a trecut la abordarea complexa a problemei tinând cont si de ceilalţi factori de mediu (aer si sol). în 1973. care preocupa specialisti din întreaga lume. în prezent guvernele duc o politica de închidere a întreprinderilor neperformante si poluante si iau masuri de reducere a poluarii prin demararea unor programe autohtone de investitii în probleme de mediu (de exemplu.

care aplica pedepse drastice pentru cei care o încalca. cum ar fi: NOx.Preocuparile oamenilor de stiinta pentru protejarea mediului. Ministerul Apelor. . aparatură. care impun măsuri serioase de realizare a unor instalaţii de tratare a emisiilor poluante. poate fi masurat cantitativ prin determinari de concentratii reziduale. a calităţii factorilor de mediu şi de integrare a reţelelor naţionale în cele europene de monitorizare a protecţiei mediului. reactivi chimici. la nivel international. Este de asteptat ca în viitorul apropiat. De exemplu. de monitorizare a noxelor. Numeroase state s-au văzut nevoite să acţioneze în vederea stopării fenomenului de poluare prin iniţiativele legislative drastice. Padurilor si Protecţiei Mediului. foarte periculosi pentru mediu. România a aderat la unele tratate internaţionale de protecţie a mediului. . a caror limite denumite limite admisibile sau nivel de toleranta nu au voie sa fie depasite.NTPA 001/1997 – pentru resursele de apa. Aceasta premiera juridica internationala în materie de protecţie a mediului impune natiunilor care au aderat la ea. cât si internaţional. CO2 etc. SOx. care impune controlul tuturor emisiilor de substanţe periculoase stabilite prin Clear Water Act din 1997. sunt tot mai evidente atât la nivel national.OMS 645/1997 – pentru deversarea apelor uzate în reţelele de canalizare. masuri severe de productie si manipulare a compusilor de tip clorofluorocarbon. limitele de toleranţa ale poluantilor sunt stabilite prin Lege federala. sa apara reglementari referitoare şi la alţi poluanţi regionali si globali. Impactul pe care îl au poluantii asupra mediului înconjurator si implicit asupra omului. Un exemplu în acest sens îl constituie Protocolul de la Montreal (1987) referitor la substantele chimice care distrug stratul de ozon. iar normativele care reglementează limitele de încărcare cu poluanţi sunt: . Legea protecţiei mediului numărul 137/29. Legislatia româneasca si aranjamente institutionale După 1989. la serviciile de consultanţă care să contribuie la reducerea poluării şi obţinerea unui mediu curat. în vederea obţinerii unui mediu cât mai curat si sanatos. decembrie 1995. limitele admise pentru poluanţi sunt reglementate prin Directiva 76/464. în SUA. Pe plan naţional. Sunt necesare cooperări în fabricaţia de echipamente. sanatos.

 conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor . Normele actuale se bazeaza pe apa de categoria a II-a din Normele Româneşti NTPA-001/1997. Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Nivelele de deversare sunt fixate între standardele naţionale (NTPA-001/1997) şi normale de calitate a râurilor. capacitatea tehnică a staţiilor de epurare şi alte obiective de calitate pentru râuri. Legislaţia europeana si acorduri internaţionale relevante1 1 . care sunt în legătură cu capacitatea de diluare a efluentului primitor şi nu de calitatea râului. Legea stabileşte faptul că domeniul public va fi administrat de Apele Române. Septembrie 1996 Această lege stabileşte procedeele pentru protecţia cursurilor de apă pe întreg cuprinsul ţării şi include conceptele de posesie publică a cursurilor de apă şi a resurselor de apă în general. în funcţie de gradul de diluare. legea stabileşte mai multe principii fundamentale.  întreţinerea şi ameliorarea calităţii mediului. sub conducerea Ministerului Apelor. Legislaţia de calitate a apei Calitatea cursurilor de apa transfrontaliere este negociata cu Serbia. Recunoscând interesul public major al acesteia. STAS 4706-88. Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997. conform acordului din anul 1996. se negociază anual normele de deversare între Apele Române şi beneficiar (în calitate de operator). Legea apelor numărul 107/25. inclusiv:  prevenirea pagubelor şi a riscului ecologic.  poluatorul plăteşte.Obiectivul acestei legi este reglementerea protecţiei mediului.  dezvoltarea colaborării internaţionale în vederea îmbunătăţirii calităţii mediului.  eliminarea poluanţilor periculoşi pentru sănătate. chimici si microbiologici. Sunt incluse si prevederi pentru controlul poluarii si penalitati pentru provocarea poluarii mediului. STAS 4706-88 defineşte standardele de calitate a râurilor. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici. Acolo unde diluţia este mai mică de 1:3.

1. * 75/442/EEC.1.1. * 75/440/EE Directiva asupra calitaţii necesare a apelor de suprafaţa în scopul captarii de apă potabila. 4. 1992.2. * 91/676/EEC Directiva cu privire la azotati. . 4.1.4. 1996. privire la Marea Neagra. modificata prin 91/156/EEC şi 91/692/EEC.3. 4. * 80/778 EEC şi amendamentele 98/83/EC: Directiva apei potabile. * 86/278/EEC Directiva cu privire la utilizarea namolurilor în agricultura. România a ratificat o serie de tratate internaţionale cu privire la protecţia calităţii apei: 4.1. cadru pentru Directiva deseurilor. Acordul de la Szeged cu privire la protecţia râului Tisa si a afluenţilor Convenţia de la Helsinki cu privire la protecţia şi folosirea cursurilor Acordul de cooperare de la Sofia cu privire la protecţia Dunarii. transfrontaliere de apă şi a lacurilor internaţionale.Directivele europene relevante conţinute în Acquis-ul Communitaire includ: * 91/271/EEC Directiva tratarii apelor uzate urbane. Convenţia de la Bucuresti cu privire la Planul Strategic de Acţiune cu acestuia împotriva poluarii.

Intre procesele unitare prin care se realizeaza tratarea apei naturale pentru obtinerea apei potabile si cele de epurare a apelor uzate nu exista deosebiri esentiale. fizica. In ambele cazuri.studiul principiilor stiintifice de baza .experimentarea la scara de laborator sau pilot urmata de prelucarea datelor experimentale pentru stabilirea de relatii care sa permita dimensionarea instalatiilor (stabilirea parametrilor optimi) . continue sau ciclice. In cele ce urmeaza se adopta termenul de proces unitar pentru toate transformarile care intervin intr-o schema tehnologica de tratare a apelor.1 Procese unitare pentru tratarea apelor Orice tehnologie de transformare este constituita dintr-o serie de operatii succesive. de natura mecanica. diferenta constand in natura apei brute supuse tratarii si in calitatea efluentului final care trebuie obtinuta. indiferent daca sunt de natura fizica. Exista totusi unele procese unitare care din considerente economice sau tehnologice. isi gasesc aplicare curenta numai in tratarea apei sau numai in epurarea apei.Capitolul V Epurarea apelor uzate 5. chimica sau biologica. . comune pentru diverse variante de tehnologii. Pentru fiecare operatie sau proces unitar sunt importante urmatoarele aspecte: . Oricat de complicata ar fi o tehnologie.alegerea instalatiilor si utilajelor adecvate pentru realizarea in conditii optime a transformarilor dorite. chimica sau mixta. substantele nedorite sunt indepartate din apa si transformate in substante acceptabile. ea consta dintr-un numar limitat de operatii simple. distincte care se realizeaza in instalatii si aparate corespunzatoare.

respectiv uniformitatea regimului de intrare a apelor uzate in sistemul de tratare. se produc ape uzate numai in aceste perioade. unele procese metalurgice. Cele mai multe procese de tratare si de epurare a apelor aduc schimbari ale concentratiilor unor substante care sunt fie scoase. pana la limita maxima determinata de capacitatea sistemului din care se face alimentarea cu apa. datorita lipsei de uniformitate a consumurilor de apa. cum sunt industria de sinteza a amoniacului. In aceste conditii. In majoritatea industriilor intervin operatii discontinue care. cum ar fi procesele industriale cu caracter continuu. compozitia apelor uzate este aleatoare. iar in industria chimica de sinteza. pe ansamblu.Produsul unei statii de tratare este o apa de calitate superioara care corespunde cerintelor unei folosinte. prezinta variatii in timp ale debitelor si compozitiei. in care vitezele mari de curgere antreneaza in efluent materiale in suspensie sau chiar materiale deja sedimentate. metanolului. iar acela al unei statii de epurare un efluent acceptabil care nu inrautateste calitatea resurselor naturale de apa. solida. conduc la evacuarea de ape uzate cu caracter aleator. debitele de ape uzate sunt sezoniere. determina variatii dezordonate ale debitului si compozitiei apelor uzate. iar in cazul sistemelor de canalizare mixte si de regimul precipitatiilor. de obtinere a medicamentelor si colorantilor. Prezenta mai multor surse de evacuare discontinue. intervenind astfel un transfer de faza intre cele trei faze existente : gazoasa. Variatiile de debit sunt intotdeauna insotite si de variatii de concentratii ale substantelor poluante. lichida. a cantitatilor de apa eliminata din proces si a continutului acestora in substante poluante. ce functioneaza in regim stationar si in care nu intervin operatii ciclice. pe platformele industriale complexe. iar debitele prezinta fluctuatii. indiferent de sursa. Aceste debite sunt influentate si de gradul de recirculare a apelor din industria respectiva. Variabilitatea compozitiei apelor uzate poate fi o consecinta si a modificarii in timp a profilului si a capacitatii de productie. prepararea minereurilor. acidului azotic. In instalatiile de tratare a apelor uzate. Apele uzate. unde se obtin cantitati mici de produse pe perioade variabile de timp. Sunt relativ rare cazurile in care debitul si compozitia sunt constante. rezultatele depind de stabilitatea. precum si de evacuarea materialelor nedorite. Variatiile de debit in statiile de tratare au ca rezultat salturi de viteza ce perturba regimul de curgere. . Concentratiile poluantilor sunt determinate de evacuarile specifice de apa pe unitatea de produs. Instabilitatea vitezelor de curgere este daunatoare mai ales in bazinele de decantare. De exemplu. cu periodicitate diferita. etc. in fabricile de zahar si conserve. fie introduse in apa.

ridicat prin flotatie. a particulelor cu densitate medie mai mica decat a apei. cum ar fi reactii de neutralizare. Daca sedimentarea gravitationala nu este eficienta se utilizeaza o separare sub actiunea unui camp de rotatie creat artificial. hidrocarburi) formeaza asociatii cu bule de aer sau gaz din procesele microbiologice ridicandu-se la suprafata apei care stationeaza sau care se afla In curgere libera. aceasta separare fiind denumita centrifugare. in cursul separarii lor din apa. sub actiunea fortelor gravitationale. filtrarea si transferarea poluantilor din faza apoasa in alta faza. in care iau nastere forte gravitationale. Principalele grupe de procese fizice au la baza separarea gravitationala. ce sunt suflate in apa prin partea inferioara a bazinului.1. In aceste procese substantele poluante nu sufera. Separarea particulelor relativ grosiere. este indepartat prin raclare. particulele materiale mai usoare decat apa (uleiuri. pot avea loc si transformari chimice intre diferitii poluanti din aceste ape. nedizolvate in apa. cu forme si dimensiuni adaptate fiecarui caz in parte. Aceasta asociere cu bule de aer are consecinte pozitive . Stratul de material plutitor. Flotatia este procesul prin care particulele mai grele decat apa sunt antrenate la suprafata. redox. are loc prin sedimentare sau flotatie. ce determina deplasarea corpului spre fundul bazinului de separare. Flotatia Flotatia este procesul unitar de separare din apa. de oxigenare. 5.Uniformizarea debitelor si a compozitiei apelor uzate se face in bazine de uniformizare amplasate in serie sau in derivatie cu colectorul de canalizare si permite dimensionarea statiei de tratare la nivelul debitelor medii.1 Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Se bazeaza pe faptul ca asupra unui corp aflat intr-un camp gravitational actioneaza o forta. Astfel de particule pot fi constituite din materiale omogene sau din asocieri de materiale cu densitati diferite. de precipitare sau procese biochimice. respectiv in bazinele de uniformizare. sub influenta campului gravitational. datorita asocierii lor cu bulele de aer. grasimi. In instalatiile de uniformizare a apelor uzate. toate conducand la o degrevare a etapei de epurare. transformari in alte substante. In procesul de flotatie naturala.

ca urmare a unei detente. Astfel de substante pot fi chiar unii constituenti din apele uzate. pentru o apa uzata data. Intr-o instalatie de flotatie cu aer difuzat. in cazul separarii prin flotatie cu aer nu este suficient doar ridicarea particulelor la suprafata ci este necesara si formarea unei spume uilizand substante spumante. Diametrul bulelor de aer este de 1-2 mm. obtinute prin trecerea aerului prin difuzoare poroase. Necesarul de aer variaza functie de natura si concentratia suspensiilor si depind de conditiile care trebuie indeplinite de apa tratata. Bulele mai fine (cu diametrul mai mic decat 0. Marimea fortelor care retin particule insolubile pe interfata apa-aer sau apa-gaz depind de marimea suprafetei particulelor si de prezenta unei substante tensioactive. se recomanda efectuarea de teste la scara de laborator. . industria de prelucrare a proteinelor si in industriile fermentative.2-1 m3 aer/m3 apa uzata. Pentru a se obtine o buna separare prin flotatie trebuie luate masuri pentru a reduce la minimum turbulenta din zona de separatie. In flotatia cu aer. aerul este introdus fie sub forma de bule. textila. Ridicarea particulelor insolubile in apa. La aceste dimensiuni bulele de aer au o viteza ascensionala foarte mare si pot provoca distrugerea suspensiei coagulate din apa. de catre bulele de aer. ce are loc in doua moduri: . pe un model fizic.aderarea particulelor insolubile la suprafata bulei de aer (gaz). iar cand acestia nu exista in apa trebuiesc adaugati. Capacitate de spumare mare au apele uzate din industria celulozei. ce are tendinta de acumulare si orientare a moleculelor pe interfete. fie prin degazarea aerului dizolvat in apa.deoarece particulele mai grele decat apa capata o viteza ascensionala datorita particulelor de aer. aflata in echilibru in apa. . Pentru stabilirea parametrilor optimi ai procesului de flotatie.incorporarea de bule de aer in interiorul particulei floculate cu structura afanata. este rezultatul asocierilor reciproce. Datorita vitezelor mari de urcare a particulelor in procesul de flotatie. In practica. cand se produce scaderea brusca a presiunii gazului. timpul de retentie a apelor uzate in bazinul de flotatie este mai mic decat in bazinul de decantare. consumul de aer este de cca 0. Flotatia cu aer dispersat se utilizeaza la prepararea minereurilor si la indepartarea materiilor grase din apele uzate.1 mm) se pot obtine prin destinderea apei sau prin suprasaturarea apei cu aer.

prin centrifugare se obtin concentrate de namol cu un continut mai mare de 50% de substanta uscata. acest procedeu se aplica de preferinta apelor uzate cu continut mare de suspensii sau pentru concentrarea namolurilor. Solidele depuse pe acest perete datorita fortelor centrifuge sunt raclate si impinse de catre corpul melcat spre zona conica a corpului centrifugei. Se vorbeste astfel de un fenomen de sitare. este evacuat pe la capatul opus al centrifugei. mai intervin si alte fenomene. Acestea sunt constituite dintr-un corp cilindro-conic rotativ in care se roteste. pana la poluanti foarte fini. In epurarea apelor se utilizeaza. numit centrat. Lichidul limpezit. comparativ cu namolurile obtinute prin alte metode de separare la care concentratia in substante uscate este intre 4% si 10%.Centrifugarea Centrifugarea este un proces de separare gravitationala a suspensiilor din apa in care intervin acceleratii superioare celei gravitationale. ceea ce duce la o separare a unei mase mari de suspensii in unitatea de timp. cu functionare continua. ceea ce poate readuce materialul solid in corpul centrifugei. Filtrarea Filtrarea este procedeul de trecere a apelor printr-un mediu poros. in instalatiile de filtrare se pot retine din apa impuritati de dimensiuni variabile. La mediile poroase cu pori mari. datorita fortelor mari de forfecare care intervin. centrifugele decantoare cu ax orizontal. mecanismele de retinere pe filtre este simplu. Transportul materialului concentrat pe zona conica este o sarcina delicata. fiind oprite toate particulele cu dimensiuni mai mari decat porii filtrelor. precum si datorita posibilitatilor de stropire cu lichid limpezit. de regula. pe care are loc retinerea prin fenomene predominant fizice a unora din constituentii apelor. Astfel. . In cazul centrifugarii se obtin viteze mari de sedimentare. . peste care se evacueaza lichidul limpezit. Functie de spatiile libere ale mediului poros. de la dimensiuni foarte mari cum ar fi poluantii grosieri.cu o viteza ceva mai mica – un ax melcat. cu un continut mai mare de solid. Datorita costurilor mari ale instalatiilor si a consumului de energie. la randul sau. Pe masura ce dimensiunile porilor se micsoreaza. Apa cu suspensii este introdusa prin axul corpului melcat si este proiectata spre fata interioara a peretelui corpului centrifugei. Adancimea stratului de lichid deasupra peretelui centrifugei este stabilita cu ajutorul unor deversoare circulare reglabile. Prin centrifugare se obtin concentrate mai compacte.

dupa spalare. de caracteristicile mediului filtrant. Filtrele de nisip sunt impartite in: . Retinerea pe gratare si site. curgerea are loc in conformitate cu legea lui Darcy. Varietatea mecanismelor de retinere a impuritatilor din apa prin filtare si gama larga de dimensiuni a particulelor care se retin a dus la o diferentiere intre procesele in care predomina efectul de sita si cele in care primeaza alte mecanisme. Retinerea pe filtre Cele mai utilizate filtre pentru indepartarea suspensiilor sunt filtrele granulare si filtrele cu prestrat.6 m/h. Materialele retinute.Mecanismele care contribuie la retinerea din apa a particulelor de impuritati pe un filtru sunt foarte complexe. Retinerea pe suprafata filtranta depinde de caracteristicile fizico-chimice ale particulelor. Gratarele servesc pentru indepartarea din apa a impuritatilor grosiere care pot forma depuneri greu de evacuat si care ar bloca sistemele de raclare. se obtine spontan o aranjare a granulelor cu diametrul descrescand in sensul de curgere din timpul fazei de filtrare. Gratarele sunt formate din bare cu grosimi de 0. inclinate cu 30-90°fata de orizontala.filtre rapide cu viteze de filtrare de 3 – 6 m/h. pompele si vanele. atat pentru corpuri grosiere. cu dimensiuni mai mari decat interstitiile dintre bare. cat si pentru particule de dimensiunea ionilor si moleculelor. cat si dupa colmatarea lui cu suspensii. formeaza ele insele straturi filtrante care maresc treptat pierderea de sarcina a apei pe gratar si trebuiesc indepartate periodic. .2 cm asezate la o distanta de 12–60 mm.8– 1. Materialul granular folosit frecvent este nisipul cuartos.3-1 m/s pentru evitarea depunerilor in camera gratarului. de viteza de filtrare si de caracteristicile fizice ale apei. . Viteza apei la intrarea apei in gratare trebuie sa fie de 0. Curgerea prin medii filtrante poroase este mentinuta in mod normal in domeniul laminar atat initial (in filtru curat). In cele ce urmeaza se prezinta pe scurt principalele procese de retinere prin filtrare.filtre lente cu viteze de filtrare de 0. In aceste conditii. Filtrele cu nisip sunt formate din mai multe straturi cu densitati diferite care intr-un curent de apa ascendent se stratifica conform densitatii si la care.1 – 0. Pentru retinerea impuritatilor de dimensiuni mai mici se utilizeaza site statice sau mobile. gurile de evacuare si deversoarele. fapt care permite o folosire mai eficienta a adancimii filtrului.

Practic o membrana trebuie sa aiba o permeabilitate mai mare pentru unele specii decat pentru altele. dar nu vor putea trece ionii hidratati. Dintre metodele ce utilizeaza separarea prin membrane. ultrafiltrarea si electrodializa. osmoza inversa. In epurarea apelor uzate filtrele cu nisip se utilizeaza in treapta secundara de epurare sau pentru finisarea efluentilor treptei biologice. cea mai mare utilizare o au osmoza. apa va trece prin membrana din solutia mai diluata spre cea mai concentrata. Prin porii unei membrane semipermeabile (de dimensiuni moleculare) vor putea trece molecule de apa. In solutie. ionii substantelor ionice sau ionii formati prin ruperea unei molecule polare sunt hidratati astfel incat volumul ionilor este mult mai mare decat volumul unei molecule de apa. dar si pentru tratarea apelor uzate. Osmoza si osmoza inversa In cazul solutiilor apoase cand doua solutii de concentratii diferite sunt separate printr-o membrana semipermeabila. Separarea prin membrane este utilizata in cea mai mare masura pentru obtinerea apei potabile. uneori se adauga In apa supusa tratarii materialul granular chiar In timpul filtrarii. In aceste filtre au loc. Separarea prin membrane In procesele de epurare a apei. Fazele unui ciclu de functionare cuprind formarea prestratului. format din particule foarte fine de 5 – 100 μm. Filtrele cu prestrat sunt formate din suporturi poroase rigide asezate intr-o carcasa. Pentru a prelungi durata fazei de filtare. sau chiar a moleculelor de apa asociate prin legaturi de hidrogen. membrana este definita ca o faza ce actioneaza ca o bariera pentru speciile moleculare sau ionice din apa. Membranele pot fi constituite din materiale solide (membrane consistente). deci sa fie permeoselectiva. pe care se depune un strat subtire de material filtrant granular. prin membrana putand trece in general numai molecule de apa. din geluri imbibate cu solventi sau din lichide imobilizate intr-o structura poroasa si rigida.Aceste doua tipuri de filtre difera prin caracteristicile granulometrice ale nisipului si prin modul de regenerare. pe langa procesele fizice de retinere a particulelor insolubile si procese microbiologice de degradare a unor materiale organice dizolvate sau in suspensie. . filtarea si regenerarea.

In prezent se obtin membrane ce permit o eliminare a substantelor dizolvate.reducerea cantitatilor de ape uzate prin obtinerea unor solutii concentrate cu volum mai mic decat al celor de ape uzate. Astfel. o structura compacta.a.daca se impune recuperarea apei in zonele sarace in apa.Acest proces. Procesul normal de osmoza poate fi inversat daca asupra solutiei concentrate se va exercita o presiune mai mare decat presiunea osmotica. Membranele utilizate in osmoza inversa sunt supuse la diferente mari de presiune de 20 – 100 bar. Acest proces este utilizat pentru obtinerea apei dulci din apa de mare. Presiunea osmotica variaza proportional cu concentratia substantei dizolvate In apa si cu temperatura. cunoscut sub numele de osmoza inceteaza cand presiunea hidrostatica care se exercita asupra solutiei mai concentrate atinge o anumita valoare de echilibru numita presiune osmotica. Ulterior s-au obtinut si membrane semipermeabile din materiale polimerizate stabile (poliamide. Membranele utilizate sunt caracterizate printr-o permeabilitate selectiva pentru anumiti componenti ai unei solutii lichide.care la concentratii mici au presiuni osmotice mici si nu pot fi separate prin osmoza. se va produce. Se aplica mai ales pentru a separa substantele dizolvate cu greutate moleculara peste500.butirat de celuloza. ceea ce determina dificultati deosebite la realizarea instalatiilor practice care trebuie sa aiba o buna etanseitate. In acest caz. in proportie de 95-99%. durabilitate mare si sa evite colmatarea si polarizarea de concentratie.daca se poate realiza concentrarea poluantilor in volume mici de apa. Primul material folosit la confectionarea membranelor semipermeabile a fost acetatul de celuloza. o circulatie a apei in sens invers. mai ales a speciilor ionice. esteri micsti de acetat . dintr-o apa bogata in saruri se va obtine in compartimentul 1 o apa curata. obtinut in conditii speciale (celofan cu calitati speciale). . datorita presiunii exterioare mari. . Ultrafiltrarea Ultrafiltrarea este procesul de separare prin membrane sub influenta unei diferente de presiune. amestecuri de acetat si nitrat de celuloza. Membranele folosite in separarea prin osmoza sunt foarte subtiri (0. . reducandu-se cheltuielile de evacuare a poluantilor. . s. Aplicatiile osmozei inverse pentru tratarea apelor uzate sunt satisfacatoare in urmatoarele conditii: .).daca exista posibilitatea recuperarii de materiale utile.2 μm) si au o fragilitate ridicata.

grupe functionale schimbatoare de ioni. Membranele pentru electroliza se realizeaza prin turnare de placi dintr-un amestec de rasini schimbatoare de ioni. mecanismul principal este sitarea selectiva. iar produsul devine asemanator cu electroliza. se cere ca membranele de ultrafiltrare sa manifeste retinere selectiva pe un domeniu relativ ingust de greutati moleculare si un flux mare de solvent la diferenta mica de presiune. virusi. ultrafiltrarea are un efect echivalent cu cel realizat prin coagulare. cu conditia ca substantele organice. peste aceasta limita separarea avand loc prin filtrare obisnuita. respectiv la cationi. Prin acest proces pot fi indepartate materii organice inerte si microorganisme. decantare si ingrosare. floculare. Capacitatea de retinere a unei membrane pentru o substanta data depinde de dimensiunea. Limita superioara a greutatii moleculare a substantelor care pot fi retinute prin ultrafiltrare este de circa 500 000. in care se introduc prin reactie chimica. precum si de conditiile de exploatare. In practica se folosesc baterii de electrodializa cu 40-500 compartimente. Ele pot fi obtinute din filme de polimeri poroase. .Prin ultrafiltrare pot fi indepartate din apa bacterii. prin electrodializa se obtine o apa demineralizata numai partial. proportia de energie consumata pentru transportul ionilor creste in raport cu aceea pentru deshidratarea acelor ioni care ajung in compartimentele electrozilor. consumurile de energie pe unitatea de apa produsa cresc foarte mult. pigmenti din vopsele. In cazul ultrafiltrarii prin membrane. sa fi fost indepartate in prealabil. Daca demineralizarea este impinsa peste anumite limite. In acest caz. din cauza consumurilor mari de energie in compartimentele electrozilor (pentru deshidratarea ionilor). In practica. eventual prezente in acestea. Electroliza poate fi utilizata pentru indepartarea sarurilor din apele uzate (de exemplu a nitratilor din apele evacuate de pe terenurile agricole). lianti inerti si solventi. Electrodializa Electrodializa constituie un proces de separare prin membrane cu permeabilitate selectiva la anioni. proteine. Pentru scopuri practice. forma si flexibilitatea moleculelor constituente ale membranei. sub forma de granule. deplasarea acestora realizandu-se sub actiunea unui camp electric ca in procesul de electroliza. amidon. Daca numarul de compartimente dintre electrozi este marit. in functie de diametrul particulelor de substante poluante si diametrul porilor. Pentru epurarea apelor uzate separarea selectiva nu prezinta importanta decat in cazul in care concentratele separate pot fi valorificate. Utilizarea unei instalatii de electrodializa cu o singura celula este neeconomica.

apa extrasa extrasul (5. Extractia lichid-lichid Extractia este o operatie de separare bazata pe diferenta de solubilitate a componentilor din apa in unul sau mai multi solventi nemiscibili cu apa. Notand apa cu A. poluantul cu P si solventul cu S . distilarea. Un bun solvent pentru extractia poluantilor din ape uzate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: .2) 6 apa uzata apa epurata O extractie inaintata a poluantului din apa se realizeaza prin repetarea operatiei de extractie cu portiuni noi de solvent proaspat. spumarea si adsorbtia. Dupa separarea acestora urmeaza recuperarea solventului (de obicei prin distilare). ceea ce in cazul ideal al recuperarii totale a solventului duce la rezultatul final exprimat prin schema: 5 (A+P) = (A-a) + p + a + (P-p) concentratul de poluant (5.1) 3 apa de epurat solventul 4 Apa de epurat este pusa in contact cu solventul S in care poluantul P este mult mai solubil decat apa. Dupa agitare ( pentru realizarea unei suprafete cat mai mari de contact intre cele doua lichide) si dupa sedimentare se formeaza conform schemei de mai sus doua straturi: apa extrasa si extractul. p. etc. principiul extractiei este redat prin schema: 1 2 (A+P) + S = (A-a) + a + p + s + (P-p) +(S-s). citric. impuritatile raman tot in faza apoasa sub forma unor concentrate. si respectiv s.Prin electroliza se pot recupera din apele uzate o varietate de substante utile: acizi carboxilici (acetic. iar cantitatile mici ale acestora in diferite faze cu a. lignite. lactic). exista alte procese in care epurarea are la baza transferul poluantilor din apa intr-o alta faza nemiscibila cu apa lichida. solida sau gazoasa. cromati. antrenarea poluantilor volatili cu abur sau cu gaz (stripare). Intre aceste procese se incadreaza extractia lichidlichid. Cea mai rationala varianta a procesului este extractia in contracurent. Procese unitare care utilizeaza transferul Intre faze In timp ce in cazul proceselor fizice descrise mai inainte. dupa izolarea din apa.

sa fie ieftin. In acest scop sau dovedit eficienti ca solventi aminele alifatice cu 5 si 6 atomi de carbon (de exemplu diizopropilamina). 7 S2. solubili in solventi nemiscibili cu apa. Pentru epurarea apelor uzate se folosesc. . dintre care hexanul este utilizat cel mai frecvent. de obicei. . moleculara. prin modificarea pHului si prin ridicarea temperaturii. . vapori de apa). rolul solventului fiind preluat de faza gazoasa sau de vapori.sa aiba o densitate cat mai diferita de a apei. in special.sa aiba punct de fierbere cat mai indepartat de al apei.. Transferul lichid-gaz Substantele volatile prezente in apa pot fi indepartate (stripate) prin antrenare cu gaze sau vapori (aer. astfel ca prin incalzirea extractului are loc separarea apei si a dizolvantului. Procesul este analog cu acela de extractie.3) 8 sulfura solubila 9 In apa .+ 2 H+ → H2 S hidrogen sulfurat molecular greu solubil In apa (5. devine posibila indepartarea hidrogenului sulfurat. .sa nu sufere transformari chimice in timpul utilizarii. hidrocarburi alifatice. aceasta putandu-se obtine. acesta din urma fiind refolosit in proces.sa posede fata de impuritati o afinitate cat mai ridicata in comparatie cu a apei. sa aiba o solubilitate cat mai scazuta in apa si sa dizolve cat mai putina apa pe un domeniu larg de temperatura.care extrag in mod selectiv apa si in care impuritatile (mai ales cele minerale) au o solubilitate scazuta. la valori mici ale pH-ului. Astfel. nu substante dizolvate in aceasta. Desfasurarea procesului este favorizata de crearea unor conditii care duc la micsorarea solubilitatii in apa a substantei poluante. Extractia se foloseste la scara industriala pentru separarea si recuperarea fenolului din apele condensate de la prelucrarea termica a carbunilor si pentru extractia din apele uzate a unor metale ce sunt transformate in prealabil in complecsi organici. Solubilitatea apei in dizolvantii de acest fel variaza puternic cu temperatura. Varianta de aplicare a extractiei in purificarea apei este aceea in care substanta extrasa din amestec este insasi apa. .sa nu formeze emulsii cu apa. pH-ul actionand favorabil prin transformarea unor poluanti in forma lor neionizata. gaze de ardere. mai greu solubila.

folosit ca ingrasamant agricol. prezinta importanta practica si procesul invers.4) . Striparea cu gaze si vapori da rezultate pozitive si in cazul poluantilor organici volatili nepolari. care in mod natural au o solubilitate scazuta in apa. pentru unele scopuri.a mercaptanilor si a bioxidului de carbon si. se recomanda descarcarea gazelor de stripare prin cosuri inalte. Aceasta se realizeaza cu amoniac molecular greu solubil in apa calda (5. prin absorbtia hidrogenului sulfurat in hidroxid de sodiu se obtine sulfura de sodiu utilizabila in industria celulozei. in acest din urma caz putandu-se folosi instalatii asemanatoare cu turnurile de racire. a acizilor slabi volatili. In cazul striparii amoniacului. de exemplu. Striparea poluantilor in atmosfera conduce la impurificarea acesteia si. in general. substantele volatile cu caracter bazic pot fi absorbite in solutii ale unor acizi tari cu obtinerea de saruri. de hidrogen sulfurat sunt necesari 100-200 m3 aer/m3 apa uzata. de exemplu in cazul amoniacului care absorbit in acid sulfuric formeaza sulfat de amoniu. O solutie mai rationala este captarea si valorificarea poluantilor. literatura mentioneaza (In cazul folosirii instalatiilor de tipul turnurilor de racire cu functionare la temperatura ambianta) consumuri de aer foarte ridicate de 2000-3500 m3 aer/1m3 apa uzata. Din date experimentale a reiesit ca pentru a indeparta 1 kg. In epurarea apelor uzate. iar la valori ridicate ale pH-ului a amoniacului. nu mai necesita consum de energie pentru incalzire.→ NH3 + H2O 11 ioni de amoniu 12 solubili in apa 13 Striparea componentilor volatili din apele uzate se face prin realizarea unei suprafete mari de contact intre apa si faza gazoasa sau de vapori. Astfel. ori prin prelingerea apei peste o umplutura prin care circula in contracurent faza gazoasa. in deosebi la temperaturi mai ridicate. 10 NH4+ + OH. de transfer in apa a unor componenti din faza gazoasa. Metoda este convenabila mai ales in cazul apelor uzate care rezulta din procesul de productie si deci. aminelor alifatice inferioare si in general a bazelor slabe volatile. Un contact bun poate fi obtinut si prin pulverizarea apei in faza gazoasa (de obicei in aer). Cel mai important caz este acela de introducerii de oxigen in apa. iar substantele acide in solitii ale unor baze tari. de aceea. Contactul lor se poate asigura prin barbotarea gazului in apa in bazine deschise sau coloane cu talere. fiind avantajoasa circulatia in contracurent a celor doua faze.

urmata de condensarea vaporilor. consumul de caldura este semnificativ. care poate fi obtinuta prin spumare. intre apa si anumite substante. cum ar fi hidrocarburi alifatice cu greutate moleculara mica sau derivati halogenati ai acestora. dar. Prin distilare se indeparteaza si materii in suspensie .70C. Dupa separarea din lichidul initial si topirea cristalelor rezulta doua faze nemiscibile. distilarea este in prezent dezavantajoasa datorita consumului relativ ridicat de energie. Chiar in cazul utilizarii unor sisteme rationale de incalzire. respectiv datorita respingerii lor din masa de apa. care urmeaza a fi distrusi prin incinerare. de obicei.ajutorul oxigenului gazos. o apa cu calitate net imbunatatita. Distilarea Distilarea este procesul de epurare a apelor uzate prin trecerea apei in faza de vapori prin incalzire. in mecanice si pneumatice. si in acest caz este avantajoasa existenta unei arii cat mai mari. iar microorganismele sunt distruse aproape in totalitate. O varianta a procesului de inghetare se bazeaza pe formarea. Datorita volatilitatii reduse a majoritatii impuritatilor dizolvate. Prin topirea cristalelor de gheata (dupa prealabila lor spalare cu apa curata) se obtine o apa de puritate ridicata. a unor combinatii solide care cuprind in reteaua lor cristalina molecule de apa pura si de hidrocarbura. Spumarea Spumarea este procesul de separare din apa a unor impuritati organice dizolvate ca urmare a tendintei de acumulare a lor pe interfata apa-aer. de cca 45 kcal. Pentru aerare sunt folosite numeroase tipuri de dispozitive./1 kg apa. clasificate. acestea asigurand dispersia apei in aer sau /si a aerului in apa pentru crearea unei arii cat mai mari a suprafetei de separare apa-aer pe care are loc transferul. la temperaturi apropiate de 00C. distilarea poate fi justificata cand este folosita pentru concentrarea unor efluenti cu toxicitate mare. Daca acesta din urma este. temperatura de topire a hidratului este de circa 5. Totusi. de exemplu. Cantitatea de poluant separata este proportionala cu aria interfetei aer-apa. se obtine. consta in trecerea apei din faza lichida in faza solida sub forma de cristale de gheata constituite din apa aproape pura. Formarea spumei este conditionata de prezenta in apa a . In comparatie cu alte procese de epurare a apelor uzate. cum ar fi evaporatoare cu efect multiplu. de obicei. care se separa de solutia reziduala imbogatita in impuritati. apa curata si agentul de hidratare. propanul. cu ajutorul aerului (aerare). Inghetarea Inghetarea ca proces de epurare. mai eficient.

care urmareste mecanismul procesului si viteza cu care se desfasoara acesta. saruri ale unor acizi organici sulfonici si carboxilici. pot fi prezente ca poluanti in apele uzate. cenusile fine de la arderea combustibililor. iar timpii de retentie hidraulica in bazinul de spumare de 5-10 min.substantelor superficial-active. La carbunele activ. Procesul de adsorbtie este caracterizat prin echilibrul de adsorbtie.5 mg/l. proteinele si hidrolizate de proteine. cum ar fi detergentii cationici In doza minima de circa 0. cenusile de la arderea namolurilor etc. la echilibru. pentru formarea spumei sau pentru a imbunatati separarea unor impuritati se adauga agenti de spumare. Ca adsorbanti se utilizeaza materiale solide caracterizate printr-o suprafata specifica foarte mare. Exista si situatii in care. de exemplu detergentii.5 mm). Carbunele activ se utilizeaza sub forma de granule (diametre de 1-6 mm) sau de pulberi (0. suprafata specifica ajunge la valori in jurul a 1000 m2/g.. de preferinta difuzat sub forma de bule fine. astfel incat adsorbantul isi recapata aproape in intregime proprietatile initiale. In afara carbunelui activ au fost folositi ca adsorbanti pentru epurare si cocsul. in asemenea cantitate si de la o astfel de diferenta de la suprafata masei de lichid. Este de dorit ca volumul de concentrat lichid. Astfel de substante. Adsorbtia permite retinerea unor poluanti chiar cand acestia sunt prezenti in concentratii mici si prezinta selectivitate pentru anumite substante. saponine etc.1-0. Spuma acumulata la suprafata apei in bazinul de spumare se indeparteaza continuu prin raclare. rezultat dupa spargerea spumei. Adsorbtia Adsorbtia. Consumurile de aer sunt de ordinul a 4-8 m3/m3 apa uzata. Separarea prin spumare a fost aplicata la indepartarea detergentilor din ape si la epurarea apelor uzate din industria celulozei si a hartiei. care exprima repartitia cantitativa. Materialul solid sau lichid pe care are loc retinerea se numeste adsorbant iar substanta care este retinuta adsorbat. adsorbantul cel mai folosit in epurarea apelor. sa nu depaseasca 1% din volumul apei epurate. care au capacitatea de a micsora tensiunea superficiala a apei. ca proces de epurare. incat continutul in apa al spumei sa fie cat mai scazut. . Substantele retinute pot fi indepartate prin incalzire sau extractie. Formarea spumei este indusa prin barbotarea in apa a aerului. a substantei adsorbite intre faza de adsorbant si faza apoasa supusa epurarii si prin cinetica de adsorbtie. are la baza fenomenul de retinere pe suprafata unui corp a moleculelor unei substante dizolvate in apa.

Din experienta rezulta ca un carbune activ de buna calitate poate adsorbi o masa de substante organice reprezentand cca.Cercetarile privind adsorbtia pe carbune activ a impuritatilor dizolvate in apa au condus la urmatoarele concluzii: . . Cresterea timpului de contact intre apa si carbune influenteaza semnificativ eficienta epurarii. . 5% din masa sa. La filtrele cu carbune activ se adopta viteze de filtrare de 5-30 m / h. inaltimea stratului de carbune in aceste filtre fiind de 1-3 m. Cele mai multe instalatii de epurare prin adsorbtie sunt de tipul dinamic si utilizeaza paturi fixe de carbune activ cu granulatia de 0. in timp ce. la cca. crescand o data cu aceasta.5-2.capacitatea de adsorbtie si viteza de adsorbtie cresc la micsorarea dimensiunilor particulelor de adsorbant. adsorbantii epuizati sunt fie aruncati. In primul caz adsorbantul fin divizat este agitat cu apa si dupa un timp anumit este separat prin decantare sau filtrare.capacitatea de adsorbtie este puternic influentata de greutatea moleculara a adsorbatului . ramase dupa aplicarea altor procese de epurare si atunci cand se impune un grad de epurare foarte ridicat. apa uzata strabate in flux continuu un strat fix. au fost folosite si filtre deschise.cresterea temperaturii micsoreaza capacitatea de adsorbtie. . . in timp ce in cazul adsorbtiei dinamice. Aceasta se face mai ales pe cale termica. mai ales in filtre inchise. . 9000C in atmosfera cu compozitie controlata de aer si vapori de apa. fiind maxima la atingerea echilibrului.scaderea pH-ului influenteaza de obicei favorabil capacitatea de adsorbtie. dupa care este necesara regenerarea. Adsorbtia se aplica. Pentru a evita colmatarea filtrelor este importanta indepartarea prealabila a poluantilor in suspensie. fie regenerati pentru refolosire. mobil sau fluidizat de adsorbant. o viteza marita de circulatie a apei favorizeaza adsorbtia. Dupa modul in care se realizeaza contactul intre apa de epurat si adsorbant se disting adsorbtia statica si dinamica. cu viteze mai mici si cu inaltimi ale stratului de 0. dar mareste viteza de adsorbtie.5-1. In unele cazuri.0 mm. Sunt rare cazurile in care substantele adsorbite din apa sunt separate din adsorbant prin desorbtie in vederea valorificarii. in cazul adsorbantilor ieftini.0 m.capacitatea de adsorbtie depinde de timpul de contact. de regula. pentru indepartarea din apa a unor impuritati in concentratie scazuta.

In astfel de cazuri. varul CaO sub forma de hidroxid de calciu(lapte de var sau var stins praf). Neutralizantii care pot fi luati in consideratie in practica sunt : piatra de var CaCO3 si dolomita CaMg(CO3)2.Pentru alegerea adsorbantului si pentru stabilirea conditiilor de exploatare optime se recomanda efectuarea prealabila de teste de laborator. Inainte de a stabili masurile de neutralizare este necesar. constructii si instalatii de transport sau de epurare. 5. decapari si acoperiri metalice. Alegerea neutralizantului se face in functie de natura acidului care trebuie neutralizat. fabrici de ingrasaminte . rezultate din aceeasi intreprinderea sau din intreprinderi invecinate. este reglat prin adaus de acizi sau baze dupa caz.5-8. In al doilea rand . carbonati). cum ar fi conducte . de volumul si caracteristicile sedimentelor formate dupa neutralizare. in primul rand . Pentru neutralizare se pot folosi si unele deseuri . cu nocivitate mai scazuta sau mai susceptibile de a fi indepartate prin alte procese de epurare. de costul neutralizantului.2 Procese chimice Procesele chimice de epurare sunt acelea in care poluantii sunt transformati in alte substante mai usor de separat. in afara de economia de acizi se obtine si micsorarea cheltuielilor pentru neutralizare. se prevad bazine de egalizare separate pentru ape acide si cele alcaline.5).1. Neutralizarea apei are ca efect si micsorarea insusirilor corozive ale apei care pot determina degradarea materialelor cu care vine in contact. Neutralizarea apelor acide Industriile care evacueaza acizi sunt foarte variate : fabrici de acizi si de explozivi . de exemplu prin procese biologice. avand valori in afara intervalului favorabil dezvoltarii florei si faunei acvatice (pH=6. NaOH si Na2CO3. cum ar fi precipitate insolubile sau gaze care pot fi stripate. Pentru neutralizarea apelor acide se poate folosi o gama larga de substante cu caracter bazic (oxizi. etc. hidroxizi. instalatii de obtinere a derivatilor organici halogenati . totala sau partiala . trebuie examinata posibilitatea de neutralizare reciproca . sa se epuizeze toate posibilitatile de a micsora cantitatea de acizi evacuata . Neutralizarea Neutralizarea este procesul prin care pH-ul unei ape uzate. rafinarii de petrol . prin aceasta . bazine din care se poate realiza apoi o dozare proportionala cu debitele medii ale celor doua categorii. a apelor uzate acide si alcaline . industria metalurgica .

calcarul nu este indicat pentru ape uzate care contin acest acid. intrucat sulfatul de calciu format pe suprafata granulelor impiedica contactul ulterior al acidului cu carbonatul de calciu. ardezie. piatra de var prezinta reactivitate variabila fata de acizii minerali. depozitat si dozat. namolurile de la obtinerea acetilenei din carbid. Avand in vedere ca prin reactia calcarului cu acidul sulfuric rezulta sulfat de calciu greu solubil. Piatra de var (CaCO3) este unul dintre primii neutralizanti folositi pentru neutralizarea apelor acide. le micsoreaza suprafata de contact. sau sub forma de suspensie apoasa. costul lor este mai ridicat. Reactivitatea pietrei de var este micsorata chiar si in cazul acizilor clorhidric si azotic. care duc la formarea unor sedimente mai putin voluminoase decat calcarul si varul. Neutralizarea prin filtrare peste piatra de var nu este posibila cand in apa sunt prezenti ioni ai metalelor grele care formeaza pelicule de hidroxizi pe suprafata granulelor. Varul stins sub forma de praf (var hidratat) prezinta avantajul ca poate fi manipulat. creta.5 % . Reactivitatea diferitelor feluri de carbonati de calciu naturali scade in ordinea: dolomita. Dupa provenienta ei. in stare uscata. acoperind o mare parte din granulele de calcar. Aceasta depinde de compozitia chimica si mai ales de structura cristalina a materialului. Filtrarea printr-un strat de calcar granular are efect de neutralizare numai in cazul apelor cu continut mic de acizi pana la 0. usor de transportat. marmura. Piatra de var se poate folosi la neutralizare si sub forma de pulbere care se adauga ca atare. Si in acest caz apar limitele mentionate. se produce o cimentare a granulelor din patul filtrant. transportat si dozat in aceasta stare cu multa usurinta. cand rezulta un precipitat cu granule mai mari care sedimenteaza mai repede. unele sterile de la preparatiile miniere.3-0. se recomanda ca reglarea adausului sa fie facuta astfel Incat pH-ul amestecului sa fie cat mai aproape de valoarea pH=7. Cele doua . In cazul neutralizarii acidului sulfuric. in afara de scaderea reactivitatii . Explicatia pare a fi aceea ca la concentratii mari de acizi rezulta o cantitate sporita de bioxid de carbon care. daca acestia sunt prezenti in concentratii mai mari (peste 1. etc. calcar de scoici. In schimb.2 %). Dozarea varului sub forma de praf are In plus avantajul ca reduce timpul de decantare si volumul sedimentelor Laptele de var (suspensie de hidroxid de calciu in apa) se foloseste la neutralizare in concentratie de 5-10 % CaO. desi dau compusi de reactie solubili. Hidroxidul si carbonatul de sodiu sunt neutralizanti foarte eficienti.industriale cum sunt namolurile de la fabricile de soda.daca concentratia este mai mare. legate de natura si concentratia acizilor. Doza de var se calculeaza astfel incat sa reprezinte circa 105 % din valoarea calculata stoichiometric.

in domeniul epurarii apelor se poate accepta interpretarea reactiei de oxidare ca aceea in care are loc aditie de oxigen sau indepartare de hidrogen. iar despre cele care accepta electroni. In cazul debitelor mici de ape uzate se pot adopta instalatii de neutralizare cu functionare discontinua. Aceasta interpretare a reactiilor de oxido-reducere este aplicabila compusilor anorganici. cele din prima categorie fiind materiale reducatoare. nu este posibila reglarea manuala a dozei de reactivi de neutralizare. Intrucat nu poate exista o reactie de oxidare fara o reactie cuplata de reducere. oxidarea se poate defini ca avand loc atunci cand are loc un transfer de specii diferite de cele ionice normale. Se poate utiliza si bioxidul de carbon imbuteliat. circa 14 % vol. Pentru neutralizarea apelor alcaline se pot folosi acizii reziduali rezultati din diferite procese industriale. In cazul celor organici. ca se reduc. procesul in ansamblul sau este numit o reactie de oxido-reducere. Oxidarea . cu conditia ca acestia sa nu contina in concentratii suparatoare alte impuritati. simple. si anume: electronul e-. iar cele din a doua. usor de exploatat si sigure.. instalatia si exploatarea ei sunt foarte simple. Un neutralizant ieftin pentru apele uzate alcaline il constituie gazele de ardere bogate in dioxid de carbon. materiale oxidante. Pentru scopuri practice. atomul liber de oxigen O•. 14 Oxidarea si reducerea Oxidarea si reducerea sunt procese in care substantele se transforma in altele ca urmare a schimbului de electroni. Neutralizarea apelor alcaline Cantitatile de alcalii care se evacueaza cu apele uzate industriale sunt in general mai mici decat cele de acizi. radicalul hidroxil OH•. dar cheltuielile sunt ridicate. prin combustie cu ajutorul unui arzator scufundat.substante pot fi achizitionate ca produse solide. in acest caz. care rezulta de exemplu de la centralele termice. Cum in practica aciditatea sau alcalinitatea apelor uzate brute este foarte variabila. La instalatiile de neutralizare cu functionare continua se recomanda automatizarea dozarii reactivilor In functie de pH-ul urmarit. atomul liber de clor Cl•. atomul liber de hidrogen H•. Dioxidul de carbon pentru neutralizare poate fi produs si direct in apele uzate. Despre materialele care se transforma cedand electroni se spune ca se oxideaza. ionul de clor Cl+ sau alte specii asemanatoare. hidroxidul de sodiu putand fi achizitionat si sub forma de lesie concentrata.

permanganatii. de exemplu. fier.). Oxigenul. a limitat mult aplicarea lor in practica. In epurarea apelor uzate. in prezenta de catalizatori. SO32. Costul ridicat al unora dintre acestia. care are o mare importanta in epurarea biologica aeroba. acizi humici. detergenti. sau prin folosirea unor catalizatori (oxizi de cupru.1 mg/m3). diverse combinatii cu insusiri toxice. etc. se aplica iradiere cu raze gama. Este de subliniat ca ozonul are o toxicitate ridicata. pentru expunere continua concentratia in aer fiind limitata 1a circa 0. ozon se consuma o cantitate de energie de cca. pentru a produce 1 kg. raze ultraviolete. pentru oxidarea ionilor bivalenti de fier si mangan si a sulfurilor. Activitatea agentilor chimici oxidanti poate fi intensificata prin asociere cu introducerea in sistem de energie sub diferite forme pentru a favoriza aparitia speciilor de oxigen cu mare potential oxidant (radicali liber OH•. In practica. zinc. nichel. Ozonul este oxidant mult mai energic. peroxizi etc.Scopul oxidarii in epurarea apelor uzate este de a converti compusii chimici nedoriti in altii care nu sunt. In acest scop. apa oxigenata. in prezenta de catalizatori). pentru eliminarea culorii si a . oxidarea partiala a unor substante nocive (fenoli. In acest sens. ozonul este folosit pentru decolorare. ultrasunete.). dintre care cea mai importanta este oxidarea anodica directa prin intermediul unor produsi de electroliza. Oxidarea se aplica atat substantelor anorganice (de exemplu Mn2+. aplicand concomitent racirea pentru a evita descompunerea. este introdus in apa uzata de epurat. chinone. Exista si alte metode de oxidare. CN-. cianuri etc. de exemplu cu clor activ.). crom. prin aerare. magneziu. amine. clorul si bioxidul de clor. dezinfectie. producerea fenomenului de cavitatie etc. platina poroasa.etc. Oxidarea chimica cu oxigen din aer decurge cu viteze satisfacatoare numai la temperaturi si presiuni peste cele ordinare si. indirecte. in cazul substantelor organice. apa si alti oxizi. de obicei.. bacterii etc. Permanganatii sunt oxidanti puternici folositi mai ales pentru finisarea efluentilor care au fost supusi anterior altor procese de epurare. nu este necesara oxidarea completa. Oxigenul molecular este folosit.) cat si celor organice (de exemplu fenoli. S2-. oxigen atomic. El este generat prin descarcari electrice la tensiuni inalte (5000-30000 V) in aer sau in oxigen uscat. cobalt. feratii. 7 kWh. eventual. ozon. cum sunt feritii si apa oxigenata. In practica se recurge la agenti oxidanti mai energici: ozonul. de exemplu. capabil sa reactioneze rapid cu o gama larga de poluanti si cu microorganismele din apa. sau sunt mai putin suparatori.). nu este necesara transformarea lor pana la bioxid de carbon. Aerul si oxigenul ozonizat sunt introduse in apa prin difuzorii porosi sau prin sisteme mecanice de dispersie.

oxidarea fierului. nitritii. cianurile si unele substante organice. La tratarea cu permanganati rezulta bioxid de mangan hidratat. pentru epurarea se utilizeaza si alte produse cu continut de clor activ.+ 3 Cl(5. fierul metalic in mediu acid. sulfurilor si cianurilor. dar pe de alta parte necesita a fi indepartat din apa.6) Un dezavantaj al folosirii clorului la tratarea apelor care contin substante organice este formarea compusilor organici halogenati cu nocivitate ridicata. acidul sulfuros si alte combinatii cu sulf la valente mai mici decat 6. clorura de var. cum ar fi hipocloritii de sodiu si de calciu. care. Clorul poate oxida eficient hidrogenul sulfurat. prin reducere cu hidrogen nascand. . se prepara in situ.+ 3 OCl. conform reactiilor: CN-+ OCI. prin reducere cu metale ordinare (de exemplu cu fier). In afara clorului molecular. care. Reducerea Ca si oxidarea poluantilor. mercaptanii. reducerea este aplicata pentru eliminarea clorului activ in exces cu sulfiti sau cu bioxid de sulf. Agentii reducatori folositi curent in practica sunt sarurile fierului bivalent. in substante inofensive sau care pot fi indepartate din apa prin aplicarea altor procese de epurare. Deosebit de raspandita este distrugerea cianurilor cu clor pana la formare de cianati sau chiar de azot molecular. Ag. conform reactiei: Cr2O72. Un caz tipic este reducerea cromului hexavalent la crom trivalent in vederea precipitarii acestuia ca hidroxid. datorita stabilitatii sale scazute.→ N2 + 2 HCO3. In afara de tratarea apelor cu continut de cromati si bicromati. insolubilizarea unor ioni metalici.5) (5. Acest efect este eliminat in cazul folosirii bioxidului de clor. transformarea compusilor organici halogenati prin inlocuirea halogenului cu hidrogen etc.7) Reducerea se poate face cu fier bivalent sau cu acid sulfuros in mediu acid. reducerea este folosita pentru transformarea unor poluanti cu caracter oxidant. sulfitii.+ 6FeSO4 + 7H2SO4 → Cr2(SO4)3 + 3Fe2(SO4)3 + 7H2O + SO42(5. Cu.+ Cl2 CNO. transformarea nitroderivatilor aromatici in amine. nociv. amoniacul. pe de o parte functioneaza ca absorbant si coagulant. fierul si manganul. cloraminele.→ CNO.mirosului.

8) Coagularea si flocularea Asa cum s-a mentionat la inceputul capitolului. ionogena. prin introducerea de ioni de calciu. care pot fi indepartate prin coagulare si sedimentare. pentru agregarea particulelor fiind necesara invingerea sau anularea acestor forte de repulsie. In legatura cu acest ultim exemplu. Stratul fix este asemanator unui condensator si este denumit strat dublu electric. eventual prin adaus de CaCl2. partea interioara. dar ea poate avea loc si in urma schimbarii unor conditii fizice. Toti solii liofobi (adica particulele intre care nu exista interactiune) sunt alcatuiti din doua parti: . care constituie masa micelei. cum ar fi suprasaturarea unei ape prin concentrare. dimensiunea particulelor de impuritati care pot fi prezente in apele uzate variaza de la 10-7 mm la circa 1 mm. Intrucat insa o parte din impuritati au dimensiuni si deci viteze de sedimentare prea mici pentru a putea fi separate din apa pe aceasta cale.in fluorura de calciu greu solubila.nucleul. neutra din punct de vedere electric. . de regula. este ilustrativa marirea eficientei de indepartare a fluorurilor din apa. Particulele foarte fine sunt inconjurate de invelisuri de ioni si poseda deci o incarcare electrica care provoaca repulsia particulelor intre ele.Precipitarea Precipitarea este procesul de epurare bazat pe transformarea poluantilor din apele uzate in produsi greu solubili. conform reactiei: 2 F. micsorarea solubilitatii unei sari prin marirea concentratiei unuia dintre ionii care o compun respectiv a ionului cu nocivitate scazuta. la precipitarea lor ca fluorura de calciu.partea exterioara. Precipitarea este. rezultatul unor reactii chimice din care rezulta substante mai greu solubile. se recurge la agregarea lor in particule mai mari. care adera direct la nucleu si este denumit strat fix sau Helmholtz si un strat difuz. Acest adaus deplaseaza echilibrul in favoarea transformarii unei cantitati mai mari de ion F. care este format din antiioni sau contraioni. formata din doua straturi de ioni. . O parte din acestea pot fi separate prin sedimentare. micsorarea solubilitatii unor substante organice prin sporirea concentratiei de electroliti. Conform conceptiei stratului dublu electric exista un strat de adsorbtie.+ Ca2+ → CaF2 15 Precipitat (5.

apar incarcate cu un potential negativ. nici una dintre acestea nu permite prognoza comportarii in detaliu a unui sistem coloid si. Deci exista numeroase teorii cu privire la stabilitatea coloizilor si la mecanismele prin care se poate realiza destabilizarea. intr-un timp foarte scurt. In literatura de specialitate. flocoane. la introducerea reactivului. Factorii care contribuie la destabilizarea particulelor sunt: .compresia stratului electric al coloizilor. . care au fost stabilite in decursul timpului si confirmate prin numeroase cercetari experimentale. iar termenul de floculare se refera la destabilizarea prin adsorbtia unor molecule mari de polimeri care formeaza punti de legatura intre particule. nu sedimenteaza si se mentin in echilibru mult timp. ceea ce face posibila agregarea lor.formarea precipitatelor. termenul de coagulare este folosit pentru a descrie procesul de destabilizare produs prin compresia celor doua invelisuri electrice care inconjoara particulele coloide.adsorbtie si legare intre particulelor de precipitare prin punti sau lanturi in punte. de aceea. Astazi sunt considerate patru mecanisme si anume: .hidroliza ionilor polivalenti si formarea de specii monomerice si polimerice de hidroliza . Multi specialisti folosesc termenul de floculare pentru a descrie fenomenele de transport care concura la realizarea coagularii. Mecanismele coagularii-flocurarii sunt mecanismele destabilizarii coloizilor. prin structura lor. cand are loc neutralizarea si formarea de microflocoane neobservabile cu ochiul liber. vizibile cu ochiul liber. in care are loc formarea de flocoane mari. chiar agregate. Stricarea echilibrului coloidal se realizeaza prin neutralizarea sarcinilor electrice ce conduce la sedimentarea particulelor datorita formarii unor particule mai mari. . Me-OH-Me. numit potential zeta sau potential electrocinetic. .faza pericinetica.Particulele coloidale din apa. in practica aceasta comportare este evidentiata prin teste experimentale. Procesul de coagulare se petrece in doua faze: . se ajunge ca la sfarsitul procesului sa existe 5-10 flocoane/cm3 de apa. Aceasta semnificatie a termenilor nu este unanim acceptata. . Coloizii.faza ortocinetica. datorita incarcarii superficiale cu sarcini electrice. incarcare ce le confera stabilitate sau echilibru stabil. Daca la inceputul procesului cantitatea de flocoane este de ordinul sutelor de mii/cm3 de apa.neutralizarea sarcinilor electrice ale coloizilor. apar incarcati negativ. usor sedimentabile.

incarcati electric pozitiv.) sau neionici (poliacrilamida. oxid de polietilena etc. de substante organice prezente in special acizi humici si acizi fulvici. Astfel. valoarea indicatorilor Cl−3HCO-.se poate realiza prin tratarea cu ioni metalici pozitivi. poliacrilamida mai mult sau mai putin hidrolizata. Concentratia cationilor bivalenti si trivalenti din apa poate exercita o influenta importanta asupra capacitatii polielectrolitilor anionici de a agrega coloizii incarcati negativ.). sarurile de metale trivalente. Destabilizarea coloizilor cu sarcina electrica negativa . eficienta sporind cu valenta ionilor. printre care si cele din namolul activ. . In practica se folosesc. Influenta unuia sau mai multor factori se manifesta in functie de compozitia chimica si biologica a mediului apos si de natura fizico-chimica a particulei. acestia avand un rol important in flocularea namolului activ. . cu contributie in adsorbtia flocoanelor.schimbari in structura polimerilor de tip Me-OH-Me. Fe(III) si Al(III).prinderea particulelor destabilizate in agregate. capabili sa se adsoarba pe suprafata particulelor si in acelasi timp sa asigure legaturi intre mai multe particule. De asemenea. Polimeri organici cu insusiri floculante sunt prezenti si in secretiile extracelulare ale unor microorganisme. de pH si de prezenta in solutie a altor ioni. calciu si aluminiu este nevoie de o doza de saruri de circa 10 ori mai mare in cazul calciului si de circa 500 de ori mai mare in cazul potasiului decat in cazul aluminiului.. SO.antrenarea particulelor destabilizate prin forte Van der Waals. La coagularea cu saruri metalice are loc formarea de hidroxizi metalici polimerizati.intalniti mai frecvent in practica . anionici (polimeri ai acidului acrilic. pentru a obtine acelasi efect de coagulare cu saruri de potasiu. cu precadere. respectiv de pH. Cei organici pot fi cationici (polimeri de amine tertiare). Doza de coagulant necesara pentru destabilizare depinde de concentratia coloizilor.adsorbtia speciilor de hidroliza la interfata particulelor coloidale. polistiren sulfonat etc. . Adaosul de coagulanti cationici sau de polielectroliti in doze excesive poate duce la inversarea sarcinii particulelor coloidale si la restabilizarea lor. . Pentru formarea puntilor de legatura intre particulele coloidale destabilizate se utilizeaza polimeri organici sau anorganici. procesul de coagulare este dependent in cazul apelor cu incarcare biologica de tipul algelor existente. Drept polielectrolit anorganic se foloseste in special acidul silicic polimerizat. alcalinitatea. Procesul de coagulare-floculare depinde de chimismul apei.

cupru. cele mai utilizate in procesul de coagulare sunt: . fier. tip cationic. Cel mai folosit reactiv la scara industriala este sulfatul de aluminiu. policrorura de dialidimetil amoniu. Sarurile de fier utilizate in tratarea apei. Coagularea cu saruri de aluminiu Sarurile de aluminiu.coagularea cu adaus de reactivi chimici numiti coagulanti. epiclorhidrin – dimetilamina.coagularea electrica sau electrocoagulare.Sulfat feric Fe2(SO4)3 ⋅ 9H2O. . . Coagulantii organici de sinteza se utilizeaza in doze de 10-50 mg/l si pot fi grupati in trei clase de compusi: melaminformaldehide. prin procesul de electroliza. . coagularea este unul dintre procesele de epurare care isi gaseste o aplicare larga in practica.Intrucat particulele coloidale sunt prezente in aproape toate categoriile de ape uzate industriale. Coagulanti organici. .clorura de aluminiu . Acestia inlocuiesc total sau partial coagulantii pe baza de aluminiu si fier. Se folosesc celulele de electroliza cu anozi metalici. elementul metalic este trecut in stare ionica Adjuvanti sau floculanti . Coagularea cu saruri de fier Sarurile de fier sunt utilizate in cazul purificarii apelor reziduale.sulfatul de aluminiu.aluminat de sodiu . Prin procesul de dizolvare anodica.domeniul de precipitare al Fe(OH)3 este mai extins decat la Al(OH)3. . Coagularea electrochimica (electrocuagularea) Electrocoagularea consta in introducerea in apa a ionilor metalici necesari coagularii. de aluminiu. incepand de la pH=3.Clorura ferica FeCl3 ⋅ 6 H2O. .Sulfat feros FeSO4 ⋅ 7H2O. cele mai folosite procedee sunt: . Polielectroliti cationici In calitate de coagulanti primari pot fi utilizate unele substante organice cu greutate moleculara mai mare de 104 cu denumire de polielectroliti organici. In practica tratarii apei. cat si la procesul de epurare sunt: .policlorura bazica de aluminiu (PCBA) etc.

amidonul . .argile (bentonita. cationici de tip copolimeri ai acrilaminei cu un monomer cationic. Adjuvantii organici de sinteza se prezinta ca produse solide. Adjuvanti organici de sinteza Sunt macromolecule cu catene lungi. . Exemplu: metacrilat de dimetilaminoetil.1-0. Aceste substante sunt cunoscute sub denumirea de adjuvanti . in tratarea apei se utilizeaza diferite substante cu efect de marire a flocoanelor si a vitezei de sedimentare. care sunt de obicei copolimeri ai acrilamidei cu acid acrilic. Prezenta o structura polimerica constituita din acid mannuronic si acid glucuronic. Adjuvantii naturali Adjuvantii naturali sunt polimeri naturali extrasi din substante de natura animala sau vegetala. Adjuvanti minerali Din aceasta grupa fac parte: . anionici.kiselgur (diatomee). Adjuvantii utilizati in coagulare – floculare sunt de origine minerala. Din aceasta categorie fac parte alginatii. ca emulsii (polimer in solvent organic) sau ca solutii (20 g/l in apa).silico-aluminat (silicat de sodiu activat cu sulfat de Al). in statii de tratare pentru apa potabila si doze de peste 0.carbonat de calciu. In practica tratarii este necesara prepararea de solutii diluate (0. sau de origine organica. sunt caracterizati prin existenta unui grup ce permite adsorbtia si alt grup ionizat negativ. . carboxilic (-COOH) sau sulfuric (-SO3H).carbune activ.silicea activa (silicat de sodiu neutralizat cu H2SO4). . caolin).In scopul imbunatatirii procesului de coagulare – floculare . polizaharidele etc.1 – 1%). Adjuvantii sunt . Adjuvantii organici de sinteza se clarifica in trei grupe: neutri (neionici) de tip policrilamida. . avand sarcini electrice sau grupe ionizabile. Alginatii de sodiu sunt obtinuti din acid alginic extras din algele marine. Dozele utilizate sunt de 0.2 mg/l apa. . Acesti produsi au masa moleculara 104 – 105 si prezinta eficienta superioara polimerilor naturali. obtinute prin asocierea monomerilor sintetici.5 mg/l in prelucrarea apelor uzate si a namolurilor.nisip fin.

Intr-o prima faza. atunci cand sunt puse in contact cu o apa mineralizata (continand saruri ionizate). schimbatorul se epuizeaza treptat dinspre zona amonte spre zona aval. Procese biologice Substantele organice pot fi indepartate din apa de catre microorganismele care le utilizeaza ca hrana. Situatia se schimba atunci cand sarurile retinute pe schimbatorii de ioni si eliberate la regenerare isi gasesc o valorificare. In aceste conditii. sa inlocuiasca (sa schimbe) ionii din apa cu ioni proprii (prezenti in materialul insusi). O parte din materiile organice utilizate de catre microorganisme servesc la producerea energiei necesare pentru miscare sau pentru desfasurarea altor reactii consumatoare de energie. mijlocite de enzime. Folosirea schimbatorilor de ioni pentru demineralizarea apelor uzate se aplica numai in zonele cu deficit mare de apa. este trecuta peste un pat fix de schimbator sub forma de granule. unde se impune recuperarea apei din efluentii reziduali. epurati in prealabil prin alte metode pentru indepartarea suspensiilor si a substantelor organice dizolvate. in sarja si in coloana. intr-o faza urmatoare. se descompun eliberand produsul (sau .eficace ca floculanti mai ales cu sarurile de fier dar dau rezultate bune si cu cele de aluminiu. Aplicarea extinsa a procesului este limitata de costul ridicat al tratarii. 3. Exista doua moduri de aplicare a schimbatorilor de ioni in epurarea apelor. In aceasta varianta apa.1. catalizatori biologici generati de catre celulele vii. Ea se desfasoara prin reactii de descompunere si de sinteza. respectiv drept sursa de carbon. eliberata in prealabil de suspensii si impuritati organice dizolvate. Epurarea realizata cu ajutorul microorganismelor este numita biologica. Un inconvenient important al schimbatorilor de ioni este acela al formarii unor produse de regenerare care constituie reziduuri apoase a caror evacuare finala comporta dificultati mari. legate de sinteza de materie vie. respectiv de reproducerea (inmultirea) microorganismelor. Al doilea mod este preferat. Schimbul ionic Acest proces de epurare are la baza proprietatea unor metale (mai ales solide) ca. intre moleculele de enzima si de substanta utilizata ca hrana (substrat) se formeaza complecsi care. Dozele utilizate sunt de ordinul 0. 5. Se presupune ca reactiile enzimatice se desfasoara in mai multe etape.1-2 mg/l. Se deosebesc schimbari de cationi (cationiti) si schimbari de anioni (anioniti). In momentul epuizarii se trece la regenerarea schimbatorului introducand in coloana solutie regenerata si spaland apoi cu apa curata.

produsii) de reactie si enzima regenerata.8% vol. nitratii.). Cei mai importanti produsi de descompunere anaeroba sunt bioxidul de carbon si metanul. prezent in proportie foarte mica (0. iar produsii finali de descompunere trec inapoi in apa. In prima faza. In absenta oxigenului dizolvat. In mod normal. Aceasta face mediul acvatic foarte sensibil la nevoile de oxigen ale microorganismelor. Epurarea biologica se realizeaza pe baza unui transfer de materiale dinspre apa spre celulele vii si dinspre acestea inapoi spre masa de apa. Principalele produse finale ale degradarii aerobe sunt bioxidul de carbon. Capacitatea de epurare a unei instalatii biologice depinde de masa de microorganisme (biomasa) pe care o contine. organismele aerobe mor. cantitatea de poluanti organici aplicata in unitatea de timp unitatii de biomasa (incarcarea organica) este la randul sau limitata. Dupa tipul microorganismelor care asigura indepartarea poluantilor organici din apa se disting procesele aerobe si cele anaerobe. necesarul de oxigen este acoperit de oxigenul molecular dizolvat in apa. De aceea. impuritatile trec din apa uzata spre filmul. iar locul lor este luat de organismele anaerobe sau facultativ anaerobe care folosesc oxigenul din materia organica sau din unele combinatii anorganice. in sensul ca poate deveni cu usurinta deficitar in oxigen. de exemplu din nitrati si din sulfati cu formare de amoniac. care poate actiona succesiv asupra unor noi molecule de substrat. Ea este limitata de cantitatea de poluanti care poate fi asimilata de unitatea de biomasa in unitatea de timp. flaconul sau alte forme sub care apare masa de microorganisme (biomasa) prin contactul interfacial si prin procese de adsorbtie desorbtie. . Substantele de la interfata sunt adsorbite si transferate in prezenta enzimelor din celula vie. apa. gradientul de concentratie este mai pronuntat si daca pe interfata nu sunt acumulari de substante care pot frana procesul. respectiv de hidrogen sulfurat. Drept rezultat sunt sintetizate celule noi. de unde cei volatili se degaja in atmosfera.) fata de cea de aer (21% vol. In procesele de epurare substantele organice sunt oxidate. Microorganismele implicate in procesele aerobe necesita pentru metabolism (ansamblul proceselor vitale de asimilare a unor substante din mediul inconjurator si la eliminare a produselor de dezasimilare in mediu) oxigen. in sensul general si isi micsoreaza continutul de hidrogen. Acest transfer este cu atat mai eficient cu cat aria interfetei lichid-biomasa este mai mare. eventual trec in forme latente.

iar lichidul limpezit (apa epurata) este evacuat din sistem. Incarcarea cu poluanti organici (data in CBO5) aplicata namolului activ (substanta uscata) este cuprinsa.Atat in procesele aerobe cat si in cele anaerobe inmultirea microorganismelor determina formarea de biomasa noua (namol excedentar). de obicei din aer. in practica. impreuna cu namolul recirculat parcurge pe lungime un bazin rectangular. Procese aerobe In practica. fie este fixata pe suprafata unui suport solid sub forma unei pelicule gelatinoase.6 si 4 kg/m3. este eliminata din sistem. Concentratiile obisnuite de biomasa (exprimate in substanta uscata) in bazinul de aerare sunt cuprinse intre 0. la randul sau.0-1. suspensia din bazinul de aerare trece dintr-un decantor secundar. inclusiv in amestecul evacuat spre decantorul secundar varianta distributiei in trepte a incarcarii organice din namol si . Cea mai uzuala varianta de epurare in care microorganismele sunt suspendate in apa sub forma de flocoane este procesul cu namol activ. iar in evacuarea de fund a decantorului secundar intre 5 si 20 kg/m3. in care apa uzata.05 si 2 kg/kg zi. Ambele tipuri de procese se aplica pentru epurarea apelor uzate in mai multe variante.5 kg oxigen pentru 1 kg CBO5 indepartat). Si procesul cu namol activ se aplica. In ambele cazuri. In linii mari. unde biomasa este separata prin decantare. apa uzata (de obicei eliberata in prealabil de impuritati nedizolvate) este introdusa intr-un bazin de aerare care contine o suspensie de flocoane biologice (namol activ) si in care se administreaza oxigenul necesar respiratiei. epurarea biologica aeroba se realizeaza in incinte deschise. intre care se mentioneaza: varianta epurarii clasice. care este unul dintre produsele concentrate ale epurarii biologice. corespunzatoare vitezei de inmultire a microorganismelor. intre 0. O parte din biomasa sedimentata. variantele in care apa uzata si namolul recirculat sunt distribuite uniform in intregul bazin de aerare si in care compozitia este practic aceeasi in orice punct din bazin . sistemele sunt aprovizionate cu oxigen. Pe masura admisiei de apa uzata. in mai multe variante. dar cea mai mare parte este readusa in bazinul de aerare (namolul de recirculare). modificandu-si treptat continutul de poluanti de la capatul amonte pana la cel din aval al bazinului. constructii in care biomasa este fie suspendata in apa sub forma de agregate de microorganisme (flocoane). Debitul oxigenului introdus (mai frecvent prin aerare si mai rar prin folosirea oxigenului tehnic) depinde de cantitatea de biomasa din sistem si de debitul poluantilor organici care trebuie degradati (in mod obisnuit se asigura 1.

de asemenea. de exemplu. de regula. care sunt umplute cu material filtrant cu suprafata specifica (aria suprafetei exterioare raportata la unitatea de volum) cat mai mare. o reprezinta iazurile biologice care sunt exploatate la incarcari organice (CBO5. O alta varianta de epurare aeroba cu cultura floculata de microorganisme. cu aeratoare mecanice cu ax orizontal. la care bazinul de aerare este un canal. unitati zootehnice mici. varianta numita cu sterilizare de contact. raportate la volum) mici de cca. dintre care cea mai uzuala o constituie filtrele biologice. in cazul celor mai usoare (mase plastice) se realizeaza inaltimi mai mari (5 m sau mai mult). in dorinta de a obtine un grad ridicat de epurare si micsorarea sau chiar anularea productiei de namol excedentar ( acest ultim deziderat sa dovedit practic irealizabil ). de regula. recomandata pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara. bucati de roca (granit. industrie usoara. sau materiale filtrante din alte materiale (mai ales din mase plastice cu care se pot atinge suprafete specifice in jur de 100 m2/m3). recomanda pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara. 50 kg/ ha zi). Pe fata superioara a materialului filtrant este . cu aeratoarele mecanice cu ax orizontal. in mai multe variante. Acestea constau din bazine prevazute la fund cu un radier drenant. la care bazinul de aerare este un canal. realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza. Constructia este astfel realizata incat aerul sa aiba acces in materialul filtrant prin tiraj natural sau fortat. realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza. unitati zootehnice mici etc. inaltimea acestora este intre 1 si 2 m. tufuri vulcanice etc. in care namolul evacuat din decantorul secundare este supus oxigenarii intr-un bazin separat ( de “ regenerare “ ) inainte de a fi amestecat cu apa uzata in conditii de incarcare organica ridicata . industrie usoara. O varianta constructiva a procesului cu namol activ.varianta de aerare prelungita sau oxidare totala este caracterizata prin exploatarea sistemului de aerare la incarcari organice foarte scazute . In cazul materialelor filtrante grele.) concasata sau de ceramica la dimensiuni intre 50 si 80 mm.) este santul de oxidare. in care nu se realizeaza decantarea secundara si deci recircularea biomasei. O varianta constructiva a procesului cu namol activ.001 kg/ m3 zi (cca. etc.) este santul de oxidare. Epurarea biologica aeroba in sisteme cu biomasa fixata sub forma de pelicula pe un suport solid se realizeaza.apa . 0. Ca material filtrant (suport pentru pelicula) se folosesc.

este mentinut intr-o miscare de rotatie lenta (cateva rotatii pe minut). Dupa un anumit timp de la inceperea alimentarii cu apa uzata. Epurarea anaeroba a apelor uzate poate fi intensificata prin ridicarea temperaturii in bazinul de fermentare la valori de 20 . Epurarea anaeroba a apelor uzate prezinta fata de cea aeroba avantaje mai ales din punct de vedere energetic. ceea ce asigura contactul peliculei biologice. pe suprafata materialului filtrant se formeaza o pelicula gelatinoasa de microorganisme care elimina poluantii organici din apa utilizand pentru respiratie oxigenul din aer. imersat pana sub ax intr-o cuva strabatuta continuu de apa uzata.4 kg/zi la 1 m3 material filtrant ajungand pana la circa 5 kg/m3zi la filtrele biologice de mare incarcare. In aceste conditii se realizeaza eficiente de epurare de 70-90%. mare consumatoare de energie electrica.01 sI 0. aceasta revine la o incarcare volumetrica de 1-3 kg/m3zi. iar din descompunerea poluantilor organici rezulta gaze de fermentare combustibile (datorita continutului ridicat de metan) care pot servi la acoperirea unor nevoi de energie din statia de epurare. la care suportul solid sub forma unui tambur cu suprafata specifica mare.400C (domeniul mezofil) sau mai mari. atat cu poluantii din apa uzata cat si cu oxigenul atmosferic.200C (domeniul criofil). este eliminata. Pe de alta parte. elementele suprafetei suportului patrund in apa si apoi revin in aer. productia de . O alta varianta de sistem de epurare aeroba cu masa biologica fixata pe o suprafata solida o reprezinta reactoarele biologice rotative. formate pe suprafata suportului.distribuita apa uzata (eliberata in prealabil de suspensii) care se prelinge pe suprafata granulelor materialului filtrant. Apa uzata este trecuta continuu prin cuva cu un debit corespunzator unei incarcari cu substante organice (CBO5) cuprins intre 0. Incarcarile hidraulice aplicate sunt de 1-5 m3/m2 zi la biofiltrele de mica incarcare si de circa 10 ori mai ridicate la cele de mare incarcare. Incarcarile cu poluanti organici (CBO5) aplicate sunt cuprinse intre 0. Prin aceasta. dar poate avea loc si la temperaturi de 10 .1 si o. la fiecare rotatie. se realizeaza in incinte inchise ( bazine de fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhiba activitatea microorganismelor anaerobe. spre deosebire de cea aeroba. de 45 600C (domeniul termofil). fiind colectata apoi sub radierul drenant.03 kg/zi la 1 m2 suprafata de umplutura. intrucat treapta de aerare. Procese anaerobe Epurarea anaeroba a apelor uzate.

Microorganismele anaerobe dezvoltate si fixate pe materialul filtrant asigura degradarea impuritatilor organice. In acest fel. epurarea anaeroba poate asigura in multe cazuri indepartarea inaintata a substantelor organice fara a mai fi necesara asocierea unei trepte finale de epurare biologica aeroba. Procesele anaerobe se aplica pentru epurarea apelor uzate din zootehnie. apa uzata este pusa in contact cu un material filtrant asemanator cu acel de la filtrele biologice. unitati de crestere a animalelor. abatoare.namol excedentar este nula si neinsemnata. cuprinde intre 50 si 90% la incarcari organice care uneori pot sa le depaseasca pe cele realizate la instalatiile de epurare aeroba.1. iar apa epurata este evacuata din instalatie. Si la epurarea anaeroba a apelor uzate se utilizeaza variante cu masa biologica. industria alimentara. iar materialul filtrant complet inecat. In alta varianta. pot fi aplicate si apelor uzate cu continut relativ scazut de poluanti organici. in care apa uzata supusa epurarii este agitata cu suspensia de microorganisme in bazinul de fermentare si de aici. in varianta de filtru anaerob. Prin procesele anaerobe pot fi obtinute grade de indepartare din apa a poluantilor organici (masurati prin CBO). industria textila si a pielariei. Experienta a demonstrat ca procesele de epurare anaeroba. amestecul este transferat intr-un decantor inchis. In sfarsit. fie sub forma de pelicula fixata pe un suport solid. masa de microorganisme anaerobe. . Namolul anaerob sedimentat in acesta este recirculat in bazinul de fermentare. ceea ce duce la scaderea cheltuielilor de investitii. mai ales ultimele doua variante. dezvoltata pe un suport granular poros (granule de 1-3 mm) format de exemplu din carbune activ sau din argila calcinata. 5. prin aceasta evitandu-se cheltuielile legate de evacuarea finala a unor astfel de namoluri. bazinul fiind inchis. precum si anumitor ape uzate din industria chimica. Dezinfectia Dezinfectia este procesul de indepartare din apele uzate a microorganismelor patogene. pe masura alimentarii cu apa uzata. cu deosebirea ca accesul aerului este impiedicat. Aplicarea procesului este oportuna in cazul apelor uzate industriale care contin astfel de microorganisme (tabacarii.4. fie sub forma de suspensie. este mentinuta in stare de expansiune la partea inferioara a bazinului de fermentare sub actiunea bulelor de gaze formate si a vitezei ascensionale a apei (procesul anaerob cu recircularea apei uzate prin stratul de namol). Pentru prima categorie este tipic procesul anaerob de contact.

). industrie fermentativa. Un dezinfectant foarte energic este bioxidul de clor. virusuri etc.si tricloramina. Se pot aplica cu succes razele gama. Un dezinfectant obisnuit pentru ape este clorul activ. Amoniacul prezent in apa reactioneaza cu clorul activ dand nastere (in functie de raportul clor activ-amoniac) la monodi. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin: La doze sporite de clor. spori. pe de alta parte. iodul si bromul. respectiv viteza de disparitie a microorganismelor este proportionala cu concentratia acestora in momentul considerat. dintre ceilalti halogeni. Efectul de dezinfectie este influentat si de prezenta in apa a altor substante. Trebuie sa se faca distinctie intre dezinfectie si sterilizare. Agentii chimici (ozon. clor. efectele sunt mai pronuntate la valori mici ale pH. care are avantajul de a forma in mai mica masura derivati halogenati cu substante organice. Dupa oxidarea lor totala (punctul de "rupere") concentratia clorului incepe sa creasca din nou. acestea sunt oxidate la azot molecular. dar intr-o masura mai mica datorita costului mai ridicat. Sterilizarea presupune distrugerea tuturor microorganismelor (bacterii. se presupune ca efectul se datoreaza formarii in celule a unor radicali liberi in urma absorbtiei energiei radiante. care pot reactiona cu agentii dezinfectanti inactivandu-i. datorita consumurilor mari de energie. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin. cele din urma fiind preferate. inclusiv a enzimelor. ceea ce determina scaderea clorului activ remanent in solutie. Pentru dezinfectie au fost folositi. brom. iod. mai ales de catre acizii nucleici. care la randul sau poate fi oxidata de un exces de clor la azot molecular. care actioneaza sub forma de ion e hipoclorit. Dintre metodele fizice de dezinfectie se mentioneaza metoda termica si de iradiere cu radiatii de energie ridicata. alge.fabrici de conserve. acestea sunt oxidate la azot molecular. Mecanismul dezinfectiei cuprinde doua faze: patrunderea dezinfectantului prin peretele celular pe de o parte si denaturarea materiilor proteice din protoplasma. Viteza de distrugere a microorganismelor corespunde unei reactii de ordinul intai. La doze sporite de clor. . mai ales compusi organici. bioxid de clor. in timp ce metodele fizice induc modificari chimice ale acestui material. Iradierea este foarte eficienta ca metoda de dezinfectie.). razele X si cele ultraviolete. Dezinfectia termica este rar aplicata.) pot degrada materia celulara reactionand direct cu aceasta. etc. etc. cand hipocloritul actioneaza sub forma de acid hipocloros slab disociat. in timp ce dezinfectia nu distruge toate microorganismele.

dupa o prealabila prelucrare. epurarea biologica a apelor reziduale si a namolului rezultat in urma decantarii suspensiilor din apa. precum si pentru retinerea si valorificarea anumitor substante utile pe care le contin. In mod curent. Uneori procesul de epurare este completat de epurarea avansata pentru îmbunatatirea calitatilor apei reziduale la epurare Statiile de epurare grupeaza constructiile si instalatiile pentru epurarea uzate. în functie de compozitia sa. Statii de epurare generale.Ozonul este folosit in epurarea apelor uzate atat pentru insusirile sale dezinfectante. In functie de rolul pe care il au fata de epurarea totalitatii apelor uzate de pe un anumit teritoriu sau centru industrial. care au rolul de a epura apele uzate pana la un grad de purificare necesar pentru a fi deversate in retelele publice. iar combaterea poluarii apelor se realizeaza cu ajutorul instalatiilor numite statii de epurare a apelor. care sa nu provoace dezechilibre ecologice si sa nu poata stânjeni utilizarile ulterioare. . se aplica o metoda de epurare care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica sau o metoda de epurare mecano-biologica.2 Metode si scheme de statii de epurare Prevenirea poluarii apelor se face prin masuri de supraveghere si control. la debite si incarcari mari. ele se clasifica astfel: Statii de epurare locale(sau de preepurare). Ca produsi ai procesului de epurare rezulta apa epurata si namolul. b) prelucrarea substantelor rezultate din prima operatie. care purifica totalitatea apelor colectate de pe un intreg teritoriul unui oras sau centru industrial. 5. Procesul de epurare a apelor uzate cuprinde doua grupe de operatii successive: a) retinerea si neutralizarea substantelor nocive . urmatoarele etape: epurarea mecanica. Epurarea apelor uzate cuprinde. denumite namoluri. Acesti produsi pot fi valorificati în continuare pe diverse cai: apa epurata prin irigare. orasenesti sau uzinale de canalizare. Epurarea apelor consta în totalitatea tratamentelor aplicate care au ca rezultat diminuarea continutului de poluanti. poate fi valorificat ca îngrasamânt organic. astfel încât cantitatile ramase sa determine concentratii mici în apele receptoare. in linii mari. iar namolul. epurarea mecano-chimica. cat si pentru capacitatea sa de a indeparta unii poluanti organici.

dezintegretoare(tocatoare). pentru conducere stiintifica a proceselor tehnologice si pentru existenta unui laborator de analiza a apelor bine pus la punct. site. din punct de vedere tehnico-economic si sanitar. etc. statii de pompare de ape uzate si de namol. ca: centrala termica ce produce energie calorica necesara uscarii namolurilor. retea de alimentare cu apa potabila si industriala. separatoare de grasimi. cu un aspect neplacut si cu un inalt grad de nocivitate. rezervoare unde se inmagazineaza gazele produse la fermentarea namolurilor. laborator de analiza a apelor etc. se recomanda ca epurarea tuturor apelor uzate sa se faca in comun.In masura in care este acceptabil.2. 5. In functie de conditiile locale namolul poate fi indepartat in stare proaspata sau este prelucrat in instalatiile pentru fermentare si apoi incinerare. decantoare. .1 Epurarea mecanica Epurarea mecanica are rolul de a retine prin procedee fizico-chimice substantele in suspensie in constructii si instalatii a caror alcatuire difera dupa marimea suspensiilor si a procedeelor utilizate: gratare. Realizarea acestor procedee tehnologice impune existenta unor instalatii auxiliare. In figura 5. deznisipatoare. In modul acesta se centralizeaza operatiile creandu-se conditiile pentru exploatare mai eficienta. platforme pentru depozitarea namolurilor.1 este reprezentata o schema de epurare mecanica cu decantor. dispozitive si aparate de masura si control. urat mirositoare. Suspensiile retinute din apele uzate formeaza namolul care este o masa vascoasa. filtre.

2). bazat pe insusirea unor substante – schimbatori de ioni – de a schimba ionii din solutia cu acre vin in contact si in care nu se dizolva. intervin si o alta serie de procese chimice ca.Figura 5. permanganatul de potasiu si feritii de sodiu sau potasiu. Schimbul ionic. 3 – dezintegrator. operatie care se aplica apelor uzate acide sau alcaline evacuate din diferite intreprinderi industriale. 8 – ape de drenaj. . 6 – ape decantate. Epurarea chimica urmareste in special coagularea namolurilor avand la baza precipitarea chimica care constituie un procedeu industrial de tratare cu coagulanti ce maresc depunerile gravimetrice reducand cantitatile de suspensii si coloizi cu 60…85%. frecvent utilizata. 5.2. 5 – decantor primar. de exemplu: Neutralizarea. Pe langa operatia de precipitare chimica. 2 – gratar. sau corectarea indicelui pH. 4 – deznisipator. Oxidarea chimica. 7 – platforme de uscare.2 Epurarea mecano-chimica Epurarea mecano-chimica este un procedeu mai complex care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica cu scopul de a indeparta substantele prezente in apa(figura 5.1 Schema epurarii mecanice cu decantor 1. influent. aplicata in cazul cand apa uzata contine substante organice biorezistente sau unele substante anorganice nedorite prin dozarea clorului si a derivatilor sai. 9 – emisar.

amestecarea namolului cu apa care trebuie tratata si alte fenomene ce duc in final la evacuarea de apa murdara din decantor in emisar. 3–ape decantare. 5–bazin de amestec si reactie. ce se bazeaza pe principiul de distrugere a celulei vii prin metode chimice.2 Schema epurarii mecano – chimice 1– influent ape uzate. 6–efluent-ape epurate. 2–epurare mecanica. de infiltratii(figura 5.3) si iazuri biologice – din care se colecteaza apele de drenaj si se varsa ca ape epurate in emisar si constructii in care epurarea biologica se realizeaza in conditii artificiale – filtre biologice si bazine cu namol activ. o supraveghere atenta si o tratare corespunzatoare cu doze exacte de reactiv. O exploatare insuficient de atenta provoaca perturbarea decantarii. .Dezinfectia. 7-emisar Epurarea mecano-biologica Epurarea biologica. Figura 4. Epurarea mecano-biologica poate fi realizata prin doua grupe mari de constructii in care epurarea se poate produce in conditii apropiate de cele naturale – campuri de irigatii. ce urmeaza treptei mecanice. Un mare dezavantaj al acestei tehnologii este ca se impune o exploatare in permanenta adancita prin experimentari de laborator si la scara industriala. cu reactivi care difuzeaza in interiorul celulelor bacteriene. se bazeaza pe activitatea unor microorganisme care mineralizeaza substantele organice din apa in prezenta oxigenului. 4–statie de preparare si dozare.

3-camp de infiltratie.3 Schema epurarii mecano-biologice in camp de infiltratie 1-influent. . 6-emisar. 2-epurare mecanica. sustrasa circuitului agricol si in special datorita pericolului de infectare a panzei de apa freatica cu bacterii patogene. 4-camp de irigatie. Figura 5. 5-ape de drenaj.Metoda de epurare mecanobiologica naturala(campuri de irigatii si de infiltratie) se foloseste din ce in ce mai rar datorita in principal marii suprafete ocupate de campul de infiltratie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful