P. 1
Apa Potabila

Apa Potabila

|Views: 83|Likes:
Published by Cristina Stoica
despre apa potabila
despre apa potabila

More info:

Published by: Cristina Stoica on May 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/02/2013

pdf

text

original

Sections

  • 1.1Structura moleculară a apei
  • 1.2Clasificarea surselor de apa potabila
  • 1.3Proprietăţile apei Proprietatile fizice ale apei
  • 1.4. Conţinutul apei in natură
  • 2.1 Surse de poluare a apelor
  • 2.2 Poluantii apelor
  • 5.1.1Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala
  • 5.1.2 Procese chimice
  • 5.1.4. Dezinfectia
  • 5.2.1 Epurarea mecanica
  • 5.2.2 Epurarea mecano-chimica

Cuprins: 1.

Date generale despre apa
1.1 Structura moleculara a apei 1.2 Clasificarea surselor de apa potabila 1.3 Proprietatile apei potabile Proprietatile fizice ale apei Proprietatile organoleptice ale apei Proprietatile chimice ale apei 1.4 Continutul apei in natura

2. Apele uzate
2.1 Surse de poluare a apelor 2.1 Poluantii apelor

3. Parametrii apei potabile si ai apei uzate 4. Legislatia de mediu 5. Epurarea apelor uzate
5.1 Procese unitare pentru tratarea apelor uzate 5.1.1Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Flotatia Centrifugarea Filtrarea Separarea prin membrane Procese unitare care utilizeaza transferul intre faze 5.1.2 Procese chimice Neutralizarea Oxidarea si reducerea Precipitarea Coagularea si flocularea Schimb ionic 5.1.3 Procese biologice Procese aerobe Procese anaerobe 5.1.4 Dezinfectia 5.2 Metode si scheme de statii de epurare 5.2.1 Epurarea mecanica 5.2.2 Epurarea mecano-chimica 5.2. 3 Epurarea mecano-biologica

Capitolul I. Date generale despre apa

1.1

Structura moleculară a apei

Secole de-a randul apa a fost considerată ca fiind un element. In 1781, fizicianul englez H. Cavendish a arătat că apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen şi oxigen, cu ajutorul scanteii electrice. In 1783, Lavoisier a repetat experienţa, realizand pentru prima oară sinteza cantitativă a apei. S-a stabilit atunci că 2g de hidrogen se combină cu 16g oxigen pentru a da 18g apă. In 1805, Humboldt şi Gay-Lussac au arătat că apa este formată din două volume de hidrogen şi un volum de oxigen. Apa naturală (fig.2) constă din amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului:
18 16

O, 17O,

O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H (fig. 1).

Fig. 1.Izotopii hidrogenului

Fig.2. Molecula de apă Combinarea acestora generează 18 specii de molecule de apă.

Apa pură este intotdeauna un amestec de apă uşoară (H2O - formulă infiinţată de italianul Stanislau Cannizzarro) şi de cantităţi extrem de mici de apă grea (D2O) şi apă hipergrea (T2O). Apa este substanţa aparent cea mai comună şi totuşi ieşită din comun, prin caracterele fizico-chimice de excepţie, din care derivă proprietăţi unice. Apa se prezintă in natură sub trei forme: solidă (zăpada şi gheaţa), lichidă (apa chimic pură sau in soluţie), gazoasă (la diferite grade de presiune şi saturaţie). Schimbarea de fază a apei depinde esenţial de temperatură şi de presiune, dar şi de gradul de poluare a atmosferei. Figura 3 prezintă diferitele condiţii de temperatură şi presiune pentru cele trei stări de agregare ale apei, precum şi transformarea de fază.

Figura 3. Diagrama de fază a apei Tabelul 1. Proprietăţile fizice ale apei lichide
Stare de agregare lichid Incolor(in straturi groase este albastru) Inodor Insipid 00C 1000C Culoare Miros Gust Pt Pf Densitatea la 40C 1g/cm3 Conductibilitatea electrică izolator

creşterea volumului prin solidificarea (ingheţarea) apei. Cand apa raurilor. Anomalia densităţii apei are o mare influenţă asupra climei planetei şi a vieţii animalelor şi plantelor. inodora şi nu are gust. 1. destul de reduse si limitate.Apa curată este transparentă. In strat subţire este incolora. stratul de la suprafaţă. Reţeaua moleculară a apei in stare solidă (gheaţa) prezintă un numar aproape dublu de legături de hidrogen decat a apei in stare lichidă. 4. apele mai adanci nu ingheaţă pană la fund. ci au. Rezervele de apa dulce. constituind un element indispensabil pentru inceperea si dezvoltarea oricarei activitati. iar in strat mai gros albastră. a lacurilor şi a mărilor scade sub 4 grade. temperatura de 4 grade la care viaţă plantelor şi animalelor poate continua. Fig. fiind mai uşor ramane la suprafaţă şi ingheaţă aici. moleculele de apă sunt orientate in cristalul de gheaţă dupa o schema tetraedrică. Fiind protejate de stratul de gheaţă.2 Clasificarea surselor de apa potabila Apa joaca un rol important in activitatea social-economica.densitatea gheţii mai mică decat a apei lichide. Deoarece cele doua covalenţe din apă au o anumită orientare (un unghi de 105°). sub stratul de gheaţă. Structura gheţii Din cauza acestei aşezări a moleculelor. prin deversarea in ele a unor ape reziduale neepurate . Acest lucru este explicat de faptul ca cei doi atomi de hidrogen legaţi covalent de oxigen formează două legături de hidrogen cu moleculele vecine. . Structura internă a gheţii explică unele anomalii ale apei: . cristalul de gheaţă are o structură afanată (cu goluri). se micsoreaza an de an datorita poluarii apelor naturale.

Protectia calitatii apelor a devenit nu numai o masura de salubritate. fluviilor. compozitia ei variind in functie de natura straturilor subterane strabatute. deoarece cresterea cotei de utilizare a apelor depinde calitatile fizico-chimice si bacteriologice ale acestora. Aceste ape de izvor prezinta calitati pe deplin satisfacatoare pentru o apa potabila. ceea ce impune metode de epurare mai avansate. Apele de suprafata sunt alcatuite din apele raurilor. Apele minerale constituie un mijloc de tratament pentru diverse afectiuni interne. intrucat iesirea lor la suprafata se datoreaza unor conditii geologice locale. argila. dar si in mod . ca: polen de plante. depinzand de anotimp. mai scumpe decat cele clasice. lacurilor. Mari suprafete de pe pamant sunt acoperite sezonier sau permanent de zapada sau gheata [2. Apa meteorica provine prin evaporarea apelor de la suprafata pamantului si condensarea lor in paturile superioare ale atmosferei. dar sunt in cantitati insuficiente pentru alimentarea centrelor urbane.3s. Apa subterana provine din infiltrarea apelor meteorice prin straturile permeabile ale pamantului. se numesc ape minerale. acumulandu-se in bazine sau rauri subterane. Cu toate ca apa meteorica este cea mai pura. De asemenea. sub forma de ploi si zapada. b) dupa compozitia chimica. marilor si oceanelor. din care nu lipsesc nici acidul carbonic. hidrogen sulfurat. de natura solului. O categorie distincta de ape de suprafata sunt cele in stare solida. oxizi de azot si de sulf si compusi organici din atmosfera oraselor industriale. dioxid de carbon. Apele subterane se clasifica dupa mai multe criterii: a) dupa gradul de mineralizare. silice etc. putem stabili urmatoarele categorii de ape: apa meteorica. Gheata acopera temporar suprafata multor rauri si lacurisi mari in zone de coasta. fiind legata de compozitia rocilor minerale prin care a trecut. Din punct de vedere al raspandirii apei in natura. apa meteorica mai poate contine si o serie de suspensii antrenate de atmosfera. in drum spre pamant ea absoarbe. ci si un mijloc de crestere a gradului de reutilizare a apelor. conditiile climatice etc. Compozitia apelor de suprafata se caracterizeaza printr-o mare diversitate. Compozitia apei subterane este foarte variata.sau insuficient epurate. Apa de izvor contine dizolvate saruri minerale pana la 1 g/L. devenite nesatisfacatoare. Apele de izvor se incadreaza in categoria apelor subterane. pe langa oxigen. c) dupa pozitia stratului de apa. bacterii. Apele de izvor cu un continut mai mare de saruri dizolvate. A crescut simtitor numarul poluantilor. ape subterane si ape de suprafata.

. după un timp. a. Temperatura unui corp este cu atat mai mare cu cat energia cinetică a particulelor sale este mai mare. bazat pe variaţia unei marimi caracteristice unei anumite substanţe numită corp termometric. cele din jurul continentului antarctic) [4. Termometrul este un instrument pentru măsurarea temperaturii corpurilor cu care este pus in contact. mai multe corpuri au. aceeaşi temperatură. formand ghetari continentali (de exemplu calota de gheata antarctica sau groenlandiana) sau banchize la suprafata marilor polare (banchiza arctica. hidrogen.a. termometru cu rezistenţă). Cele organoleptice (la a căror determinare se utilizează simţurile) sunt reprezentate prin gust şi miros. transparenţa. Ea este influenţată de regimul termic al aerului.permanent suprafete din muntii inalti (ghetari alpini) sau din zone polare.5s din care se desprind aisberguri ce se topesc lent si uneori sunt duse in deriva de curentii marini pana in zone calde. Aceste metode se bazează fie pe variaţia cu temperatura a unei mărimi caracteristice corpului respectiv (de exemplu strălucire). După natura variaţiei există termometre cu dilataţie (cu lichid (mercur) sau cu gaz (aer. radioactivitatea ş. conductibilitatea electrică. fie pe cea a unei mărimi caracteristice a unui alt corp aflat in contact cu primul (termometru de dilatatie. căldura specifică. heliu) ) şi termometre cu rezistenţă ce conţin un conductor sau semiconductor a cărui rezistenţă variază cu temperatura. dependent la randul său de latitudine şi altitudine. Valoarea sa este exprimată prin diferite scări termometrice. Din multitudinea de ape naturale. Temperatura este o mărime fizică scalară prin care se apreciază starea de incălzire a unui sistem fizic. culoarea. Temperatura apelor naturale variază in spaţiu şi timp. turbiditatea. cum sunt lacurile numite curent de acumulare sau respectiv canalele. omul a intervenit asupra unora care le denumim modificate antropic (de obicei rauri care au fost regularizate) si chiar a creat el ape statatoare sau curgatoare artificiale. 1.3 Proprietăţile apei Proprietatile fizice ale apei Principalele proprietăţi fizice ale apei sunt: temperatura. in funcţie de tipul apei (de suprafaţă sau subterană). luminozitatea. Termometria este ştiinţa care se ocupă cu metodele de determinare a temperaturii corpurilor. In cazul apelor de suprafaţă temperatura depinde . Puse in contact. densitatea.

ce cade pe o anumită suprafaţă terestră în decursul unei perioade de timp. la 20-30 m in Europa Centrală şi la cca. la latitudini medii. Temperatura apei are o mare importanţă in dezvoltarea biocenozelor. unde temperatura este constantă. fiind egală cu temperatura medie a aerului din regiunea respectivă. temperatura apelor aflate la 10-30 m sub nivelul terestru este relativ constantă. Sub zona neutră temperatura creşte in medie cu 1°C la 33 m (treapta geotermică normală). indeosebi la cele cu adancimi mari. firul de platină cu diametrul de 1 mm şi 25 mm lungime. fiind un factor determinant. fixat la capătul unui cablu de 1. S-a constatat că influenţa oscilaţiilor termice ale aerului se resimte in interiorul scoarţei pană la nivelul zonei neutre (izotermice). Dacă acest fir nu mai poate fi observat până la adâncimea de 1. un rol important revine adancimii la care acestea sunt situate. Transparenţa depinde de cantitatea şi dimensiunile substanţelor minerale şi organice în suspensie. de prezenţa vegetaţiei acvatice etc. pentru determinarea transparenţei se utilizează discul lui Secchi. apa este considerată tulbure. În cazul apelor superficiale. Un alt instrument ce poate permite stabilirea transparenţei este fluoroscopul. in afară de variaţiile termice lunare se remarcă şi oscilaţii pe verticală. Unitatea de măsură a luminozităţii este luxul. Astfel. Apele curgătoare au temperaturi ce oscilează intre 0°C iarna şi 25-26°C vara (la latitudini medii). de 8-10°C. 100 m in Siberia. in timp ce la apele subterane. c). de natura substratului.şi de adancimea şi dinamica lor. de la 5-6 m in regiunea ecuatorială. b.20 m. iar în cel al apelor subterane. Adancimile acestei zone sunt variabile. Gradul de transparenţă este indicat de grosimea stratului de apă (în m sau cm) prin care se pot distinge contururile unui obiect.20 m. Luminozitatea este cantitatea de radiaţie solară. In cazul lacurilor. .

luxul este unitatea de măsură a efectului de iluminare a suprafeţelor. In cazul apei potabile. a apelor reziduale sau a lichidelor in diverse faze ale proceselor de fabricaţie. Luxmetrul este un instrument pentru măsurarea iluminării.Altfel spus. care primeşte un flux luminos uniform repartizat de un lumen. Luxmetru de laborator Luxmetrele pentru măsurători in aer şi apă sunt prevăzute cu un cap de măsurare montat prin intermediul unui cablu lung de 10 m. Pentru măsurarea intensităţii luminoase a apei se va folosi luxmetrul de laborator. d)Turbiditatea se dovedeşte a fi un parametru hotărator in multiple aplicaţii. cum ar fi: tratarea apelor potabile. . Un lux reprezintă iluminarea unei suprafeţe cu aria de un metru pătrat. 1lx = lm m2 In natură luminozitatea variază in jurul a 0. turbiditatea este relevantă din trei motive: -Estetice: orice apă potabilă turbidă produce consumatorului reacţie imediată. -De filtrabilitate: o dată cu creşterea turbidităţii creşte dificultatea fitrării şi costurile acesteia. care efectuează determinări fotoelectrice. cum şi de ce trebuie tratată o apă in conformitate cu specificaţiile cerute. Măsurarea turbidităţii este un mod rapid de a şti cand. Figura 5.01 lx pentru o noapte cu lună plină şi in jurul a 100000 lx in mijlocul unei zile insorite de vară. cu o construcţie asemanătoare fotometrului.

Următoarele unităţi de măsură sunt identice: FTU=NTU=TE/F. unităţi cunoscute şi sub denumirea de NTU .1. precum şi a gazelor.5 ppm SiO2. turbiditatea este un parametru sumant. Astfel de determinări pot fi făcute cu ajutorul dispozitivelor automate (turbidimetre) şi al celulelor fotoelectrice. Forma. conţinute in lichidul măsurat.unităţi de turbiditate .-De dezinfecţie: O valoare mare a turbidităţii este un indicator al prezenţei materiei organice şi a microorganismelor in apă. Din punct de vedere ştiintific. Pentru a măsura turbiditatea este necesar să măsurăm lumina care traversează lichidul. unde: FTU (formazine turbidity units . talia şi compoziţia particulelor influenţează. existentă intr-un volum de apă ( g / m3 . Putem defini turbiditatea. cum ar fi algele. sau mg / l ) şi se determină prin analiza apei. microbii sau alte particule.(difuzia luminii reprezintă fenomenul de imprăştiere a luminii datorat neomogenităţilor mediului. care indică existenţa unui număr necunoscut de substanţe diferite.formazină). care duce la creşterea cantităţii de clor sau de ozon necesară dezinfecţiei surselor de apă potabilă studiate. incepand cu anul 1975. Turbidimetria este procedeul fizic de măsurare a turbidităţii. Unitatea de măsură a fost denumită TE/F. Cu cat particulele sunt mai numeroase cu atat turbiditatea creşte. indiferent dacă acesta este gazos. a fost introdusă suspensia-formazin. ca fiind proprietatea fizică ce se manifestă prin reducerea transparenţei apei şi este cauzată de prezenţa in apă a substanţelor minerale şi organice in suspensie.unităţi de turbiditate nefelometrice. Ca unitate de măsură. lichid sau solid). 1 (NTU) = 7. de asemenea turbiditatea apei. Turbidimetria si nefelometria reprezintă aplicaţii analitice ale fenomenelor asociate difuziei luminii – fig. Măsurarea turbidităţii Aprecierea turbidităţii se poate realiza prin comparaţii cu soluţii etalon in scara silicei. Unităţi de măsură ale turbidităţii Turbiditatea se exprimă in mg/l sau grade de turbiditate. absorb şi difuzează lumina incidentă. nămolul. preluată din standardul american de măsurare a turbidităţii. . La apele curgătoare turbiditatea reprezintă cantitatea de aluviuni in susupensie. In cazul parametrului turbiditate acestea sunt substanţele sau elementele chimice sub formă nedizolvată. Suspensiile solide din lichide.

Ia . putem scrie. la trecerea luminii printr-un mediu dispers. dar acestea consumă o cantitate mare de energie. Se pot utiliza ca surse luminoase lămpi cu filament din wolfram. . Există modele de aparate care combină sistemul de difuzie laterală (90°) cu transmiterea directă a luminii.Figura 6 .intensitatea luminii incidente. este zero – adică măsurarea se face in lumină transmisă. ţinand cont de difuzia şi absorbţia luminii: Io = Ia + Id + I (1) unde s-a notat cu Io . Unele aparate utilizează tuburi bazate pe descărcări in gaze. Locul măsurării turbidităţii: Măsurarea turbidităţii se face in funcţie de situaţia reală. dacă neglijăm lumina reflectată. care au o durată de viaţă mai mare. Id -intensitatea luminii difuzate şi I .Reprezentarea schematică a principiului de măsurare a tubidităţii Astfel.intensitatea luminii absorbite. consum mai redus de energie şi sunt mai stabile. Pentru aceste determinări pot fi folosite spectrofotometrele din domeniul vizibil sau instrumente specializate denumite turbidimetre. numai particulele in suspensie provoacă difuzia luminii. heterogen (sistem coloidal). Aceste surse luminoase au fost inlocuite cu fotodiodele.intensitatea luminii transmise. cu xenon. Aceste instrumente permit să se facă o distincţie intre lumina absorbită de materialele dizolvate in apă şi particulele in suspensie. Tubidimetria este o tehnică nefelometrică in care unghiul de observaţie θ. Deşi ambele categorii de materiale contribuie la atenuarea intensităţii razei incidente. Prin utilizarea unui chopper aceste surse pot fi intermitente reducand energia consumată.

Valoarea adancimii de introducere a sondei se poate citi pe cablul de măsurare a sondei.In cadrul barajelor lacurilor de acumulare a apei. sau de blocare prematură a filtrelor. care la randul lor. In faza regimului nămolului activat. prin măsurarea turbidităţii se poate concluziona asupra conţinutului de materii solide.In cadrul instalaţiilor de folosire a apelor din fantani. foarte simplu. .In cadrul filtrelor. Se măsoară turbiditatea in punctele de control a staţiilor de decantare a apelor reziduale cat şi in fluvii. pană cand valoarea turbidităţii se schimbă brusc. .Turbiditatea apei potabile se poate măsura: . In aceste cazuri. . prin care se imbunătăţeşte filtrarea iniţială.In cadrul reglării şi supravegherii proceselor de sedimentare sau filtrare in cazul instalaţiilor de purificare a apelor. In aceste locuri. se poate controla. . efectul procesului de respălare a filtrelor. vor perturba in mod considerabil procesul de preparare a apei. Prin instalarea unui turbidimetru la ieşirea unei camere de filtrare. In practică s-a dovedit că o aceasta se poate economisi o cantitate apreciabilă de apă de respălare. Nivelul nămolului poate fi determinat cu ajutorul măsurării turbidităţii prin introducerea unei sonde speciale de turbiditate in apa de nămol.In laboratorul uzinei de apă. Prin aceasta se formeaza o turtă de filtrare nouă. Măsurarea turbidităţii apei la staţiile de epurare In cadrul pre-epurării. Prin măsurarea turbidităţii se poate descoperi nemijlocit şi urgent un proces perturbat de sedimentare. . pentru ca procesul ulterior de filtrare să nu fie ingreunat. Evitarea deversării nămolului la gura de scurgere a decantorului este pe deplin asigurată prin folosirea unei sonde ieftine (fără pompă) de turbiditate cu autocurăţarea ferestrei de măsură. prin observarea procesului de demarare a filtrului. prin ploi puternice sau inundaţii pot fi aduse nisipuri. dacă procesul de respălare se opreşte la o turbiditate de 20 FNU. O măsurare precisă a turbidităţii este inevitabilă dacă se urmăreşte livrarea unei ape de calitate ridicată. măsurarea turbidităţii nu este de folos. In acest regim de măsurare este necesară utilizarea unui turbidimetru cu un dispozitiv de autocurăţare a ferestrei de măsură. anumite valori limită nu ar trebui depăşite. nămoluri şi componente de argilă in rezervorul de apă.

Producerea densităţii maxime la 4°C face ca pe fundul celor mai adanci unităţi acvatice. In schimb. după care scade. f. filtru cu membrană. filtru cu vid si filtru de bandă. motiv pentru care ea se formează şi pluteşte la suprafaţa apei. filtru sub presiune. Ea are valoarea inversă rezistenţei electrice şi se exprimă in mho (ortografia inversă a unităţii de măsură a rezistenţei . densitatea creşte de la 0. De asemenea. echivalent unui μxmho.densitatea maximă a apei. Densitatea apei exprimă raportul dintre masă şi volum şi este direct influenţată de temperatura pe care o are apa. e. Intre 0°C şi 4°C.99707 g/cm3. Prezenţa punţilor de hidrogen produce in apa lichidă asociaţii moleculare de tip polimeric (H2O)n. apa este din punct de vedere statistic un amestec de 30% trimer (avand ρ =9080 kg/m3) 70% dimer (avand ρ =10500 kg/m3). scăderea densităţii la ingheţ produce fisurarea stancii in care s-a infiltrat apa.99987 g/cm3 la 1g/cm3. in schimb congelarea ţesuturilor vii produce lezarea lor prin expansiune. industria zahărului (de exemplu in timpul procesului de preparare a sucului subţire şi gros).15 K). filtru cu rame.Măsurarea turbidităţii in industrie In industrie sunt necesare controlul şi supravegherea diverselor procese de filtrare. bazine de inot. etc.5/cm). ajungand la temperatura de 25°C la 0. Se mai poate exprima in Siemens (S). In diverse procese tehnologice specifice unor industrii: industria berii. Ea se atinge la temperatura de 4°C şi presiunea de o atmosferă. industria galvanică. Densitatea maximă a apei este de 1 g/cm3. . rezultand o densitate de ρ =104 kg/m3 . această temperatură să permită existenţa vieţii bentonice. producerea vinului şi a alcoolului.ohm) sau μxmho. gheaţa are o densitate inferioară (ρ =9100 kg/m3). Variaţia neliniară a densităţii. in funcţie de temperatură. circuitele de răcire cu apă. Conductivitatea electrică exprimă capacitatea apei de a conduce curentul electric. Exemplu: La presiunea de 1 atm (101325 Pa) şi temperatura de 4 oC (277. Aparate de măsurare a turbidităţii pot fi instalate la controlul filtrării la următoarele tipuri de filtre: filtru cu cameră. Alte domenii de aplicaţie a măsurării turbidităţii ar fi la: alimentarea cu apă a cazanelor. echivalent unui mho sau in micro-Siemens pe cm (μ0. deschizand calea pentru rădăcinile plantelor. realizand un strat protector sub care viaţa poate continua.

Pe baza valorilor conductivităţii se apreciază gradul de mineralizare cu relaţia Gradul de mineralizare [mg/ls= C x Conductivitatea [μS/cms unde coeficientul C are valorile orientative. Celula de măsurare este compusă dintr-un cilindru deschis. apa pură are o conductivitate de 0. o celulă de măsurare şi un traductor de temperatură. Conductivitatea electrică se măsoară cu ajutorul conductivimetrelor. intre 30 şi 200 μmho. din relaţia k = GK se obţine conductivitatea k. In procedeul bazat pe etalonarea lanţului de măsurare este necesar să dispunem de un set de soluţii etalon cu conductivităţi k cunoscute şi de posibilitatea unor reglaje de zero şi de pantă la punte la afişaj. Pentru determinarea conductivităţii echipamentul este format in principiudintr-un montaj de tipul unei punţi echilibrate sau neechilibrate. In primul procedeu. spre deosebire de cea cu un conţinut ridicat in săruri. de natura ionilor şi de viscozitatea soluţiei. in timp ce apele oceanice au conductivităţi electrice de 45000 . Datorită variaţiei importante a conductivităţii cu temperatura. prin disiparea căldurii. . De aceea. Ansamblul se etalonează direct in unităţi de rezistenţă sau de conductivitate la temperatura de referinţă. aparatul este pus să afişeze direct valori ale conductivităţii.055 . in cazul soluţiilor apoase. este puternic influenţată de concentraţia substanţelor.55000 μmho. Pentru determinarea conductivităţii există două procedee: primul pe baza măsurării directe a conductanţei G şi pe baza folosirii constantei celulei de măsurare şi al doilea pe baza etalonării lanţului direct in unităţi de conductanţă cu soluţii etalon. şi măsurand conductanţei G cu ajutorul punţii. pe baza valorilor soluţiilor etalon. depinde de concentraţia in ioni. transpiraţia este un mecanism foarte eficient de termoreglare.Căldura latentă specifică de vaporizare a apei are o valoare ridicată (1940 kcal/ mol). Astfel. precum şi de ISO 7888-1983. apa freatică potabilă. toate rezultatele trebuie aduse la aceeaşi temperatură de referinţă. cunoscand constanta celulei de măsurare K [m -1s sau [cm-1 s.25 μmho. pentru a decide asupra calităţii apei. Conductivitatea. Apa pură este slab conducătoare de electricitate. g).Conductivitatea electrică este direct dependentă de temperatura apei şi gradul de mineralizare. Prin aceste reglaje. fiind folosită astfel ca indicator al gradului de mineralizare a apei. conţinand electrozi de platină lucioşi şi platinaţi. Măsurarea conductivităţii apei este reglementată de STAS 7722-84.

Cand stratul de apă depăşeşte 6cm grosime are un aspect albăstrui. De obicei sunt considerate radioactive şi folosite ca ape curative cele a căror radioactivitate depăşeşte 3. cafenie. i)Conductibilitatea termică a apei este ridicată in comparaţie cu a altor lichide. Ca termini de definire a culorii se folosesc: incoloră. explicand caracterul de emulsionant şi excelent solvent. albastră. Astfel. Radioactivitatea apelor este determinată de contactul pe care il are apa in scurgerea sa peste roci radioactive. k)Rezistivitatea electrică ridicată (permitivitatea = constanta dielectrică este e = 80 la 20 oC) face ca apa să fie un dielectric perfect. apa din ţesuturi amortizează şocurile termice. clorofilă din frunze. compuşi ai manganului. prezenţa unor cantităţi mari de săruri acide de fier.7x 10-3 N/m. coeficientul de tensiune superficială fiind s =72.4 m3 de aer. Aceasta ii conferă proprietăţi capilare bune. preluand sau cedand căldură cu modificări relativ reduse ale temperaturii. ceea ce permite uniformizarea temperaturii şi disiparea căldurii excesive de provenienţă exo. m). Radioactivitatea se exprimă in unităţi Mache (UM) sau “emane”. Proprietăţile organoleptice ale apei Culoarea apei. apa devine insă un bun cunductor electric.h) Căldura specifică (c) are o valoare ridicată (1 cal / g x grd). polaritatea inaltă a moleculei ii permite legarea de ioni (iar punţile de hidrogen de substanţel nepolare). Substanţele humice dau apei culoarea gălbuie pană la cafenie. Existenţa unei culori se datoreşte unor substanţe dizolvate (oxizi fenici. De aceea. dar şi biochimic. importante in circulaţia in organismele vii. a clorurilor o culoare .sau endogenă dintr-o anume regiune a organismului. In stare impură (săruri solvite). O unitate Mache reprezintă concentraţia de radium la 1l de apă care generează un curent de saturaţie egal cu 0. Din punct de vedere al habitatului.001 unităţi electrostatice: 1UM=3. pentru fixarea substratului la suprafaţa moleculelor enzimatice.5UM/l. prevenind astfel degerăturile şi arsurile. intinderile de apă au caracter moderator pentru temperatura ambiantă: Răcirea cu 1oC a 1 m3 de apă poate incălzi cu 1oC 3222. j)Tensiunea superficială a apei este foarte mare comparativ cu masa ei moleculară. slab gălbuie. In strat subţire apa este incoloră.6 “emane”=10-3unităţi electrostatice. l)Momentul de dipol al moleculei de apă este m =1. o culoare verde gălbuie. acizi humici). gălbuie. lăptoasă.87 D la 20oC.

plăcut( cand apa conţine cantităţi reduse de Ca.sălciu (ape sărace in săruri minerale ). protozoare. Acţiunea apei asupra metalelor Metalele: potasiu.) sau prezenţei unor substanţe chimice provenite din ape uzate.dulceag (determinat de prezenţa unor mari cantităţi de substanţe organice). Mg. oxizii bazici. .. Mirosul apei se determină pentru apă nefiartă.amar (in prezenţa MgSO4).albăstruie. stătut.neplăcut (concentraţii mari de substanţe dizolvate ). . Stabilirea culorii se face prin comparaţie cu o scară calorimetrică etalon alcătuită din clorură de platină şi cobalt intr-o anumită proporţie. Na + H2O = NaOH + 1/2H2 Magneziul reacţionează cu apa la cald sau in stare de vapori: Mg + 2H2O = Mg(OH)2 + H2 Aluminiul este atacat de apă numai dacă este curăţat de stratul protector de oxid: 2Al + 6H2O = 2Al(OH)3 + 3H2 Fierul inroşit reacţionează cu apa in stare de vapori şi formează oxid feroferic (oxid al Fe II şi Fe III): 3Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2 . cu unele săruri. la rece. cu formare de hidroxid şi degajare de hidrogen.sărat (datorat unei mari concentraţii de NaCl). de putrefacţie şi se poate datora unor substanţe organice in descompunere sau microorganismelor vii(alge. . Ea reacţionează in anumite condiţii cu metalele.sulfat dublu de aluminium şi potasiu). . oxizii acizi. . crezoli. .cu gust nedefinit.acru (datorat alaunilor / alaun = sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent. Ex: piatra acră. sodiu reacţionează violent cu apa. nemetalele. industriale (fenoli. CO2). . Gustul apei este datorat substanţelor dizolvate in apă şi se defineşte ca: . calciu. Proprietăţile chimice ale apei Experimental s-a demonstrat că apa este o combinaţie chimică foarte stabilă. Se apreciază prin caracteristicile: lipseşte. Ea poate fi descompusă la peste 10000C sau cu ajutorul curentului electric: 2H2O = 2H2+ O2 Din punct de vedere chimic apa este foarte reactivă. etc).

Proprietăţi ale apei de importanţă practică sunt şi duritatea. fiind pe ansamblu neutră. mirosul. gustul. care reprezintă o suspensie finăde Ca(OH)2 intro soluţie saturată de hidroxid de calciu. in ioni H+ şi OH-. alcalinitatea. SO2 + H2O = H2SO3 Reacţia cu carbidul sau carbura de calciu la CaC2 duce la formarea acetilenei. La dizolvarea dioxidului de sulf in apă are loc şi o reacţie chimică din care rezultă o soluţie acidă. simetric. ea este un bun mediu de reacţie şi. Unele metale se corodează in prezenţa apei.Plumbul. CaO + H2O = Ca(OH)2 + Q Hidroxidul de calciu obţinut este relativ puţin solubil in apă şi de aceea la stingerea varului se obţine aşa-zisul lapte de var. Aciditatea este capacitatea unor substanţe din compoziţia apei de a lega o cantitate echivalentă de bază tare. Apa disociază spontan. Una dintre reacţiile cu importanţă practică o constituie stingerea varului. baza sistemului pH. Reacţia are importanţă industrială: C + H2O = CO + H2 Acţiunea apei asupra oxizilor Apa reacţionează cu oxizii metalici solubili cu formare de hidroxizi. amortizează tendinţele de modificare a pH-ului. denumit gaz de apă. Astfel. culoarea. substanţă organică utilizată la sudarea şi tăierea metalelor in suflătorul oxiacetilenic: CaC2 + 2H2O = C2H2 + Ca(OH)2 + Q Neutralitatea electrochimică. radioactivitatea etc. Acţiunea apei asupra nemetalelor Clorul in reacţie cu apa formează apa de clor: Cl2 + H2O = HCl + HClO HClO = HCl + [Os Trecand un curent de vapori de apă peste cocs(carbon) la temperatura de cel puţin 10000C se formează un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen. aurul. Atacul este mai puternic in prezenţa oxigenului şi a dioxidului de carbon. Aciditatea este condiţionată de prezenţa in apă a anionilor . Ea este chiar element de referinţă. reacţie puternic exotermă. prin caracterul amfoter. turbiditatea. mercurul. cuprul. argintul nu sunt atacate de apă sau de vaporii acestuia. acid sulfuros. dar in procent foarte redus.

In afara de indicatorii obişnuiţi. Datorită unor inconveniente de ordin experimental al metodelor de determinare al pH-ului.care sunt echilibraţi cu ioni de hidrogen. in industrie se mai folosesc soluţii sau hartii indicatoare de pH universale. . O soluţie acidă sau bazică se poate recunoaşte cu ajutorul indicatorilor. potenţialul de hidrogen sau pH-ul este logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei sau activităţii ionilor de hidrogen intr-o soluţie: pH= -log CH+ unde CH+ este activitatea ionilor de hidrogen: CH+= H+ fH H+ fiind concentratia ionilor de hidrogen exprimată in moli/litru. iar fH este coeficientul lor de activitate. care se folosesc individual. cu cationii bazelor slabe. dar la indemana tuturor. o substanţă care la o anumită valoare de pH este capabilă să-şi schimbe culoarea. acidă sau alcalină. s-a căzut de acord ca noţiunea de pH să fie definită pur experimental. Gradul de aciditate sau alcalinitate reprezintă unul dintre indicii cei mai importanţi ai soluţiilor ce intervin in procesele de fabricaţie cu caracter chimic. in funcţie de domenuil pH-ului urmărit. măsura sa fiind dată de concentraţia ionilor de hidrogen. Prin definitie. Indicatorii sunt substanţe care işi schimbă culoarea după valoarea pH-ului soluţiei cu care vin in contact. Aciditatea se exprimă prin pH. care reprezintă inversul ionilor de hidrogen. Pentru apa pură şi pentru soluţiile neutre la temperatura de 25oC. Hartiile indicatoare sunt nişte faşii de hartie de filtru imbibate cu un indicator oarecare. pH= 7. O metodă mai puţin precisă. in funcţie de metoda de măsurare. notat pH. valorile 1-7 corespund soluţiilor acide. Gradul de aciditate sau alcalinitate a acestor soluţii se caracterizează prin mărimea curentului numit indicator de concentraţie activă a ionilor de hidrogen. iar valorile 7-14 corespund solutiilor bazice. este determinarea cu ajutorul hartiilor indicatoare. Gama uzuală de valori pentru pH este 1-14. In multe procese de producţie se folosesc soluţii de apă din diferite substanţe care au o reacţie neutră. indeosebi ai metalelor grele. Noţiunea de pH a fost introdusă de Sorensen in anul 1909 sub denumirea de exponent de hidrogen.

· reglarea condiţiilor optime de desfăşurare a proceselor de epurare biologică. In acest scop trebuie folosita o solutie cu un pH cunoscut exact. . etc. valorile pH-ului sa fie bine stabile. Aciditatea sau alcalinitatea apei considerată in funcţie de valoarea pH-ului se prezintă astfel: · pH<7 apă acidă. a căror culoare se schimbă in funcţie de concentraţia ionilor de hidrogen. Principiul constructiv al unui pH-metru este redat in urmatoarea schema. Pentru a obtine o masurare corecta. sulfaţi. Hartia indicatoare este folosită şi in laboratoare pentru a determina acizii şi bazele. · pH=7 apă neutră. iar bazele pe cea roşie in albastru (soluţiile neutre nu işi schimbă culoarea). iar potentialul joncţiunii lichide trebuie sa fie de acelaşi ordin de mărime cu cel al soluţiei de determinat.Vopseaua care coloreaza aceste hartii se numeste “litmus” şi provine de la plantele numite licheni. Acizii transformă hartia albastră in roşu. iar mai apoi culoarea se va transforma in violet (soluţia devine neutră).Cand se doreşte să se neutralizeze un acid se adaugă turnesol. Indicatorii se introduc in soluţia al cărei pH trebuie determinat sau se imbibă o hartie de filtru care se pune in contact cu apa de analizat. soluţia capata culoarea roşie (devine bază). Pentru a se face acordul intre electrozi si pH-metru este necesara o calibrare. Determinarea valorii pH-ului se realizează cu ajutorul unor indicatori de pH. Reactivii folositi la prepararea solutiilor tampon trebuie sa fie foarte puri si stabili. Astfel de solutii se numesc solutii tampon. · stabilirea dozelor de neutralizanţi. Un pHmetru masoara diferenta de potential intre doi electrozi (in mV) si apoi converteste in unitati de pH. Aceste săruri pot fi: carbonaţi. Valoarea pH-ului unei ape serveşte la: · aprecierea insuşirilor sale corosive. semnalul de intrare al amplificatorului si circuitul convertorului trebuie sa indeplineasca anumite cerinte. · supravegherea calităţii apelor naturale impotriva murdăriri. Duritatea apei este o caracteristică determinată de conţinutul de săruri de Ca şi Mg aflate in soluţie. cloruri. pH>7 apa alcalină. O altă metodă constă in determinarea pH-ului cu ajutorul pH-metrului.

T . Ea dispare la fierberea apei.Fe3+.Al3+.ape foarte moi 0o-4o. Pentru alimentarea cu apă potabilă duritatea nu trebuie să depăşească 12o. In soluţie. . O metodă de determinare a salinităţii unei probe de apă este determinarea conductivităţii acesteia deoarece intre aceşti 2 parametri există o stransă legătură.K+.) şi anioni (Cl . oceanice. Un grad german corespunde la 10mgCaO/l de apă.etc. Salinitatea reprezintă conţinutul in săruri al unei ape (marine. putem scrie: ρS ( kg/m3 ) = ρ0 + A·S + B·S3/2 + C·S2 . Un grad de duritate reprezintă 10mg CaO sau 1. aceste săruri sunt dissociate electrolitic. Na+. conduc la compuşi greu solubili care iau parte la formarea nămolurilor şi a pietrei de cazan. carbonaţi. Duritatea se exprimă in grade de duritate (germane. DT =Dt +Dp (1) Duritatea temporală este dată de carbonaţii acizi de calciu şi magneziudin apă. existand cationi (Ca2+.42mg MgO la un litru de apă. Dacă notăm S . După gradele de duritate apele se caracterizează astfel: . Duritatea apei este dată de suma ionilor de calciu şi magneziu prezenţi in apă.Apa naturală folosită in industrie conţine săruri provenite din rocile cu care apa vine in contact.ape destul de dure 12o-18o. In practică se folosesc formule aproximative de determinare a salinităţii.ape semidure 8o-12o. SO42 . engleze) care variază in timp şi spaţiu in funcţie de acţiunea de dizolvare a apelor asupra rocilor. CO32 . Duritatea totală (DT) se compune din duritatea temporală (Dt) şi duritatea permanentă (Dp). . HCO3 . franceze. 1grad german=17.salinitatea in [g/kgs . cloruri.H+. etc.ape moi 4-8o.Mg2+. Prezenţa unora din aceştia (in special a Ca2+.ape foarte dure peste 30o. Duritatea permanentă este dată de sărurile de calciu şi magneziu stabile termic: sulfaţi. in anumite condiţii de concentraţie şi temperatură.temperatura in [ 0C s. Se exprimă in grame la litru (g/l).9 grade franceze=1. Mg2+) constituie un neajuns deoarece.ape dure 18o-30o. . carbonaţii acizi descompunandu-se in compuşi greu solubili. lacustre).25 grade engleze.. . etc). .

7.2467·10-7·T3 + 5. reziduu uscat) exprimă in [mg/1s cantitatea de substanţe solide organice şi anorganice dizolvate intr-un litru de apă.4. Reziduul fix fix (reziduu sec. in apa din natură putem găsi: .0227 · 10-4 · T .724 · 10-3 + 1. El corespunde substanţelor solide rămase după evaporarea completă a apei (din care s-au inlăturat suspensiile prin filtrare sau centrifugare) şi uscarea la 105°C (in etuvă) timp de doua ore (fig.8314 ·10-4 .unde: ρS [ kg/m3 s densitatea soluţiei. numit şi pierderea la calcinare.24493·10-1 . A = 8.6546 · 10-6 · T2 C = 4.3675 ·10-9· T4 B = -5.8. Schema de obţinere a rezidului fix 1. Conţinutul apei in natură Apa lichidă din natură nu este niciodata pură. Cea mai curată apă este apa de ploaie sau provenită din topirea zăpezii. Astfel. 7).6438·10-5 T2 . Diferenţa intre reziduul la evaporare şi reziduul al calcinare reprezintă conţinutul in susbstanţe organice dizolvate. fiindcă ea dizolvă o parte din substanţele solide şi gazoase cu care vine in contact. Prin calcinarea reziduului sec la temperatura de 600 °C se obţine reziduul la calcinare care exprimă conţinutul de substanţe minerale dizolvate in apă.1.0899 ·10-3 T + 7. Fig.4.

carbonat. . litiu. calciu. nichel. aluminiu. Abundenţa relativă a solidelor dizolvate in apă este desigur dependentă mult de natura geologică a zonei şi de alţi factori. bicarbonat. fenoli. hidrogen sulfurat. comunale şi agricole. · Constituenţi secundari ( de la 0. clor. dioxid de carbon. galiu. aluminiu. in limite foarte mari: de la cantităţi in urme pină la 10 mg/l. in apele dulci de suprafaţă. plumb. care se găsesc in apele naturale in special sub formă de hidroxid microcoloidal sau sub formă de complecşi fulvici. aur. arsen. brom. amoniac. rubidiu. grase. zirconiu. cadmiu.1 mg/litru): stibiu. litiu. in cantităţi mai mici şi metan. cian. variază.. . yterbiu. iod. cupru. germaniu. magneziu.nichel. ceriu.001 mg/ litru): beriliu. platina. cupru. hidroxil. zinc. staniu. zinc. crom. mangan. Substanţele biogene cuprind de asemenea compuşii siliciului şi compuşii fierului. cositor. bariu. cobalt. cesiu. potasiu.) . bariu. cu precipitaţiile atmosferice sau cu apele uzate industriale. Concentraţiile substanţelor biogene. fosfat. azotat.faună. molibden. silice. petroliere. vanadiu. cadmiu. · Constituenţi minori (de la 0. . radon etc. scandiu. aur. carbonat. pe cand altele apar rar sau numai in cantităţi extrem de reduse. iod. sulfat. uraniu. fier. itriu. fosfat.01 la 10 mg/ litru): fier.anioni : fluor. fluor bor. sronţiu. cobalt. brom. Cele mai importante surse de elemente biogene se dovedesc a fi procesele din interiorul bazinului şi pătrunderile cu apele de şiroire. in special compuşii azotului şi fosforului. O statistică asupra compoziţiei apei potabile propune următoarea ordine a abundenţei: · Constituenţi majori (de la 1 la 1000 mg/litru): sodiu. potasiu. titan. tungsten. indiu. argint. bicarbonat. ruteniu. oxizi de azot. mangan. · Constituenţi prezenţi ca urme (de regulă sub 0. . azotat. . titan. toriu..cationi: calciu. crom. arsen. detergenţi. bor. magneziu.microfloră . azot. Totuşi statistic unele elemente sunt prezente in cea mai mare parte a apelor şi au concentraţii semnificative. thaliu. substanţe uleioase. seleniu. azotit etc. sulfat. bismut. beriliu etc. sodiu. stronţiu.substanţe neionice / substanţele biogene: silice. lantan. gaze dizolvate (oxigen.0001 la 0. neobiu. plumb. seleniu.

In practică această distincţie este foarte utilă la apele minerale. . putem clasifica apa dulce in 24 de categorii.000 de tone de iod. .60.000. .45 tone de argint. .000 tone de sulfat de magneziu. . .6.8.350.In funcţie de ionii dominanţi. . Majoritatea apelor raurilor mari sunt calcice-hidrocarbonatate. . .intre 100 şi 12.000 de tone de sronţiu.21. .900 tone de bariu.000 tone de carbonat de calciu.18.120.000.6400 de tone de fluor. . .000.000 tone de sulfat de calciu. . Exemplu: Cantităţi impresionante de diverse minerale solvite există in medie intr-un volum cubic de apă de mare cu latura de o milă: .25 de tone de aur .550.000 tone de clorură de magneziu.4.000 de tone de bromură de magneziu.000.000 tone de bor.50 pană la 350 tone de arsenic.000.000 tone de sulfat de potasiu.7 tone de uraniu. . .000 tone de clorură de sodiu.

sunt cunoscuti sub denumirea de factori de mediu. Apele uzate Apa. lacuri. conduce la o protectie eficienta a mediului. respectiv poluantii. trebuie sa i se asigure un mediu ambiant cât mai curat-sanatos. Dintre cei trei factori de mediu – apa. sol – apa este cea mai afectata de poluare. Pentru aceasta insa. Poluarea poate avea loc: .1 Surse de poluare a apelor Apa este un vector al agentilor poluanti. 2. pentru a putea supravietui. in mod natural sau atropic. râuri. la masuri de prevenire si combatere a poluarii factorilor de mediu si conditii propice vietii pe pamânt. mari si oceane) si apa subterana (straturi acvifere si izvoare). constituenti ai biosferei. produsa direct. aerul si solul. care ar putea prejudicia dezvoltarea vietii si apoi impactul lor asupra mediului – vietii.Capitolul II. chimice si biologice ale apelor. Apa poluata devine improprie utilizarii normale. dar in acelasi timp. in final. Dupa cum se stie. sau indirect. Poluarea apelor reprezinta alterarea calitatilor fizice. creând numeroase probleme pentru pastrarea si imbunatatirea calitatii ei. In fiecare din acestia se dezvolta o fauna si o flora specifica care. din cadrul fiecarui factor de mediu. Toate aceste cunostinte conduc. in care salasluiesc numeroase comunitati ecologice acvatice. Cunoasterea conditiilor de viata. bazinele naturale de apa formeaza biotopuri specifice. este necesar sa se cunoasca sursele de poluare. apa in natura exista sub urmatoarele forme: apa de suprafata (fluvii. aer.

imediat ce gazele rezultate in urma fermentarii materiilor organice depuse din substantele in suspensie antreneaza restul de suspensii si le aduce la suprafata apei. sau neregulate de timp. alte substante) . Sursele de poluare ale apei se clasifica dupa urmatoarele criterii. temporar (exemplu colonii provizorii). ca urmare a dereglarii unor procese industriale. Poluarea artificiala se datoreaza surselor de ape uzate de orice fel. Poluarea controlata (organizata) se refera la poluarea datorata apelor uzate transportate prin reteaua de canalizare si evacuate in anumite puncte stabilite prin proiecte. provenite din industrie si deversate in ape. in cazul canalizarii dintr-un oras. apelor meteorice. la intervale regulate. colectate si transportate prin reteaua de canalizare la statia de epurare sau direct in receptor. Poluarea necontrolata (neorganizata) provine din surse de poluare care ajung in emisari pe cale naturala. de exemplu.activitatile menajere (dejectii. de exemplu. cu litosfera. de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie. Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara. Se poate vorbi si despre poluare controlata si necontrolata. namolurilor. Poluarea primara apare. sau rezidiile discontinuu. . in urma depunerii substantelor in suspensie din apele uzate. când se produce dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa. evacuate intr-un receptor. pe patul acesteia. in cazuri de avarie. navigatiei etc. Poluarea naturala se datoreaza surselor de poluare naturale si se produce in urma interactiei apei cu atmosfera. Poluarea secundara apare. Poluarea normala provine din surse de poluare cunoscute. detergenti. de exemplu. Poluarea apelor poate fi naturala sau artificiala. dat fiind diversitatea lor: a) Dupa provenienta: . Poluarea accidentala apare. reziduurilor. accidental.- continuu (permanent). ca urmare a defectarii unor obiective din statia de preepurare sau epurare. când are loc o dizolvare a gazelor existente in aceasta. când cantitati mari (anormale) de substante nocive ajung in reteaua de canalizare sau. de unde sunt apoi transportate in aval de curentul de apa. Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate.

agricultura si transporturi (pesticide. Apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale. Navele pot impurifica apele prin: evacuarea reziduurilor lichide si solide provenite din activitatea personalului navigant. restaurante. Navele pot evacua impuritati deosebit de nocive. hidrocarburi. Astfel. in mare masura.industrie (substante chimice. . Activitatile menajere polueaza chimic si biologic apele naturale. lubrifianti. substante nocive transportate. O apa industriala uzata are. detergenti. solventi. detergenti). caldura. conform datelor publicate de OMS. Apele uzate industriale provin din apele folosite in procesul tehnologic industrial. Materialele pot fi in stare solida. Apele uzate rezultate in urma irigarii terenurilor agricole sunt poluate cu fertilizatori organici. fertilizanti. usor sau greu volatile. Sunt situatii in care incarcatura radioactiva a deversarilor nu este deloc de neglijat. Apele uzate de la crescatoriile de animale si pasari au. resturi vegetate si animale. lichida. zone de agrement. de exemplu. Epurate sau nu. caracteristici oarecum asemanatoare cu ale apelor uzate orasenesti. Apele uzate de la campinguri.. atât din punct de vedere calitativ cât si cantitativ. produse petroliere). resturi vegetale si animale.). caracteristici asemanatoare substanelor chimice sau fizice utilizate in procesul tehnologic. apele uzate rezultate de la fabricile de zahar contin atât substante in suspensie cât si organice. solventi. miscibile sau nemiscibile cu apa. poluantii fiind substante organice si suspensiile. reprezinta una din principalele surse de poluare. terenuri de sport sunt practic asemanatoare apelor uzate orasenesti. Transporturile deverseaza produse petroliere. pesticide si cu substante nocive ce se gasesc in atmosfera. Agricultura deverseaza in apele naturale ape cu incarcatura mare de substante chimice (pesticide. pierderile de combustibil. in principiu. fertilizanti. apele uzate provenite de la minele de carbuni au drept caracteristica principala continutul in substante in suspensie – sterilul. asa zisele ape de balast etc. organice si anorganice. ele constituie o sursa de poluare. hoteluri si in buna parte din mica industrie. de 7 ori la azotul total si de peste 10 ori la materialele solide. mai mult sau mai putin toxice. apa calda etc. Apele uzate orasenesti. a pasagerilor sau animalelor transportate. Industria deverseaza in apele naturale substante chimice. ce pot depasi continutul apelor menajere de 5 ori la consumul de oxigen. hidrocarburi. provenite din gospodarii. depasind fondul natural de radioactivitate. b) Dupa aria de raspândire a poluantilor . detergenti.

- surse locale (conducte de canalizare, rampe de descarcare); - difuze – cand poluantii se raspândesc pe o arie mare. Uneori este dificil de localizat sursa sau sursele poluante. c) Dupa pozitie: - surse fixe: activitati industriale, zootehnice etc. - surse mobile: autovehicule, locuinte si instalatii care se deplaseaza etc. 2.2 Poluantii apelor Poluantii apelor sunt foarte diversi si de aceea clasificarea adopta mai multe criterii: a) Dupa natura lor exista poluanti: organici, anorganici, biologici, radioactivi, termici. Substantele organice, de origine naturala sau artificiala, reprezinta si pentru apa poluantul principal. Organismele animale si vegetale contin substante organice care, dupa moartea lor, incep sa se descompuna, devenind nocive si periculoase. Industria chimica, petrochimia, fabricile de celuloza si hartie, industria alimentara elimina poluanti de origine organica, din care unii sunt foarte toxici (fenolul, ierbicidele) si cu persistenta ridicata in mediu. Substantele organice de origine naturala, mai importante, sunt: titeiul, taninii, lignina, hidratii de carbon, terpentinele, biotoxinele marine. Titeiul, ca de altfel si produsele petroliere (poluanti de origine organica artificiala, despre care se va vorbi ulterior) sunt poluanti deosebit de puternici si prezenti uneori in cantitati mari, atât in apele de suprafata cât si subterane, de mare si, rareori, in apa potabila. Poluantii mai pot ajunge in emisari prin intermediul pierderilor din timpul transportului titeiului sau produselor petroliere, pe uscat sau pe mare, in urma unor accidente ale mijloacelor de transport, degradarii rezervoarelor de inmagazinare a titeiului sau produselor petroliere, functionarii necorespunzatoare a schelelor marine. Titeiul este un amestec complex de hidrocarburi solide (parafine, cicloparafine aromatice) si gazoase in hidrocarburi lichide, alaturi de care se gasesc, in cantitati reduse, compusi cu sulful, azotul si oxigenul. Compozitia elementara a titeiului este in medie: 85% carbon, 12% hidrogen si 3% sulf, azot si oxigen. La extractia titeiului apar ape uzate de zacamânt de la decantarea noroiului de foraj si de la purjarea instalatiilor de reciclare a apelor. Titeiul, nefiind miscibil cu apa, se ridica la suprafata acesteia si incepe sa se deplaseze in directiile dominante. Compusii volatili se evapora repede, daca ramân expusi in atmosfera. Titeiul poate pierde prin evaporare pâna la 30% din greutate in timp de 30 ore. Titeiul ramas la suprafata marii continua sa se oxideze si ca urmare compozitia

acestuia este in continua schimbare. Titeiul depus pe plaje se oxideaza in continuare formând reziduuri gudrunoase care necesita timp indelungat pentru oxidarea lor totala. O alta grupa de substante organice naturale este cea a biotoxinelor marine. Aceste substante sunt produsi naturali insa, numeroase cercetari demonstreaza ca inmultirea lor in mediu marin se datoreaza schimbarilor antropogene, deci, ar fi vorba de produsi artificiali. Aceste toxine au, in mod curent, originea in oflagelatii din familia fitoplanctonului care pot deveni atât de abundenti incât coloreaza apa; de exemplu, asa-numitele "maree rosii". In privinta poluantilor organici artificiali, acestia provin din prelucrarea diferitor substante in cadrul rafinariilor, industriei chimice organice, industriei petrochimice. In rafinarii, poluantii artificiali apartin produse petroliere, care cuprind ca poluanti principali: benzina, motorina, uleiurile, solventii organici, bitumul, produsele medicinale si gaze. Poluantii organici artificiali din industria chimica organica si industria petrochimica sunt: hidrocarburile (benzen, eter de petrol, acetona, cloroform, esteri, sulfura de carbon, benzina); hidrocarburile halogenate, a caror folosire s-a raspândit foarte mult in industrie si agricultura; hidrocarburile clorurate, care stau la baza hidrocarburilor halogenate si care poarta si denumirea generica de pesticide (insecticide pentru distrugerea insectelor, rodenticide pentru soareci, ierbicide pentru ierburi); detergentii, acizii naftenici, hidrogenul sulfurat, substantele aromatice, vopsele de anilina, alchil-arilsulfonatii. Substantele anorganice, in suspensie sau dizolvate, ca si substantele organice sunt poate mai putin poluante ca cele organice. Poluarea anorganica rezulta din industria produselor clorosodice, chimie, extractia titeiului, prepararea minereurilor, hidrometalurgie. Substantele anorganice sunt frecvente in apele uzate industriale; dintre acestea se mentioneaza, in primul rând, metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr), clorurile, sulfatul de magneziu, fierul. Apele poluante contin saruri, acizi, baze, modifica pH-ul apelor naturale, corodeaza conductele, instalatiile, aduc prejudicii agriculturii, au efecte stresante pentru organismele acvatice. Poluarea biologica este produsa de activitatile menajere, abatoare, zootehnie. {n apa apar microorganisme patogene care genereaza uneori imbolnaviri in masa. Prin apa se transmit boli: - bacteriene (febra tifoida, dizenteria, holera); - virotice (poliomielita, hepatita epidemica); - parazitare (ambioza, giardioza).

Apele poluante biologic favorizeaza inmultirea unor paraziti, ca: tantarii, transmitatori de paludism, musca tze-tze, transmitatoarea bolii somnului. Poluarea radioactiva apare la apa rezultata din industria extractiva a minereurilor de uraniu, thoriu la instalatiile de preparare a minereurilor radioactive, din zonele de depozitare necorespunzatoare a deseurilor radioactive, in urma unor avarii la reactoarele nucleare, naufragii de vapoare cu incarcatura nucleara. Poluarea termica apare prin deversarea de apa calda in efluentii naturali. {n aceste conditii scade continutul de oxigen din apa, creste sensibilitatea organismelor acvatice la poluanti, unele vietuitoare dispar, se inmultesc algele albastre. Acest tip de poluare apare pe langa unele instalatii industriale si din energetica nucleara. Apele naturale pot degrada poluantii organici, sub actiunea microorganismelor existente, a radiatiilor solare si a oxigenului. Din degradare rezulta compusi mai simpli, pana la moleculele cele mai mici: CO2, CH4, NH3, H2O, H2S. {n primele zile se degradeaza compusii cu carbon, apoi in etapa a doua se oxideaza biologic compusii cu azot. b) Dupa starea de agregare se diferentiaza: suspensii (substante insolubile in apa), poluanti solubili in apa, dispersii coloidale. Substantele in suspensie, organice si anorganice, se gasesc atât in apele uzate orasenesti cât si in cele industriale, ele ajungând in masura mai mica sau mai mare in emisari. Materialele in suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului formând bancuri care pot impiedica navigatia, consum oxigenul din apa daca materiile sunt de origine organica, determina formarea unor gaze urât mirositoare. Substantele in suspensie plutitoare, cum ar fi titeiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorata detergentilor, produc prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust si miros neplacut, impiedica absorbtia oxigenului la suprafata apei si deci autoepurarea, se depun pe diferite instalatii, colmateaza filtrele, sunt toxice pentru fauna si flora acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea instalatiilor de racire, irigatii, agrement. c) Dupa durata degradarii naturale in apa se deosebesc: - poluanti usor biodegradabili; - poluanti greu biodegradabili (degradarea naturala dureaza sub 30 de zile); - nebiodegradabili (degradarea in 30-60 de zile); - refractari (cu degradare si peste 2 ani).

10 10 1. Parametru Escherichia coli (E. Coli) Enterococi Valoarea admisa (numar / 100 ml) 0 0 Tabelul 1B.coli) 0/250 ml Enterococi 0/250 ml Pseudomonas aeruginosa 0/250 ml Numar de colonii la 220C 100/ml 0 Numar de colonii la 37 C 20/ml Tabelul 2.50 50 10 50 Unitate de masura µg/l µg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l . deci are timp sa se acumuleze in apa.De exemplu. Parametrii de calitate ai apei potabile sunt: microbiologici. Parametrii microbiologici. Tabelul 1A. Parametru Acrilamida Arsen Benzen Benz(a)piren Bor Bromati Cadmiu Clorura de vinil Cianuri totale Cianuri libere Crom total Valoare CMA 0. Parametrii chimici.0 0.01 1.0 0. marind efectele toxice. Capitolul III Parametrii apei potabile si ai apei uzate Parametrii de calitate ai apei potabile Legea numarul 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. pe cand clorbenzenul in 2 ani. chimici si indicatori. Parametru Valoarea admisa Escherichia coli (E. caprolactama se biodegradeaza la substante mai simple in decurs de 3 saptamani.0 10 5. 458/2002 privind calitatea apei potabile. Parametrii microbiologici pentru apa comercializata in sticle sau alte recipiente.

0 0.5 Unitate de masura µg/l mg/l numar/100ml mg/l numar/100ml mg/l µS cm-1 la 200C grade germane µg/l µg/l mg O (2)/l unitati de pH .1 3.10 mg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l mg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l Tabelul 3.500 Culoare Acceptabila consumatorilor si nicio modificare anormala Duritate totala.2 0.50 Bacterii coliforme 0 Carbon organic total Nicio modificare (COT) anormala Cloruri 250 Clostridium perfrigens 0 (inclusiv spori) Clor rezidual liber 0.Cupru Dicloretan Epiclorhidrina Fluor Hidrocarburi policiclice aromatice Mercur Nichel Nitrati Nitriti Pesticide Pesticide total Plumb Seleniu Stibiu Tetracloretan si Tricloretena (suma concentratiilor compusilor specificati) Trihalometani total (suma concentratiilor compusilor specificati) 0. Parametru Valoare CMA Aluminiu 200 Amoniu 0.0 pH ≥ 6.10 1. ≤ 9. Parametrii indicatori.5.50 Conductivitate 2. minim 5 Fier 200 Gust Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala Mangan 50 Miros Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala 0 Numar de colonii la 22 C Nicio modificare anormala Numar colonii la 370C Nicio modificare anormala Oxidabilitate 5.

continutul si compozitia apelor reziduale provenite din diferite activitati industriale.0 20.0 2. transformându-le în dioxid de carbon. Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997. polueaza în asa masura apa râurilor.5 6.10 0.5 – 8. Alteori.0 1.pH mg/dm 3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 .1 1 mg/l mg/l µg/l UNT µg/l Bq/l mSv/an Bq/l Bq/l Parametrii apelor uzate Apele uzate sunt apele provenite din diferite sectoare industriale si din reteaua de canalizare a asezarilor urbane. Uneori.0 40. Indicatori chimici Concentratia ionilor de hidrogen Pentru fluviul Dunarea Materii totale in suspensie (MTS) Consum biochimie de oxigen la 5 zile (CBOs) Consum chimic de oxigen – mp (CCO-Mn) Consum chimic de oxigen – mcbp(CCO-Cr) Azot amoniacal (NH4+) Azot total (N) Azotati (NO3-) Azotiti (NO2-) Sulfuri si hidrogen sulfurat UM 0 Limite maxime Metode de analiza admisibile 30grade C 6.0 0. Ele reprezinta ape cu un continut mai mare sau mai mic de substante cu actiune nociva asupra animalelor si plantelor acvatice din râurile sau lacurile în care acestea sunt deversate.Sodiu Sulfat Sulfuri si hidrogen sulfurat Turbiditate Zinc Tritiu Doza efectiva totala de referinta Activitatea alfa globala Activitatea beta globala 200 250 100 ≤5 5. chimici si microbiologici.000 100 0.Indicatori fizici Temperatura B. proces numit autopurificarea apei. Epurarea apelor reziduale industriale este una din cele mai importante probleme ale vietii contemporane.0 60. încât viata plantelor si a animalelor este în pericol.0 70.5 – 9. bacteriile existente în apa pot descompune substante de natura organica.0 10.0 25. care sunt în legatura cu capacitatea de diluare a efluentului primitor si nu de calitatea râului. însa. Parametrii apei uzate Indicator de calitate A. în special din industria chimica si petrochimica. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici.1 STAS 8619/3-90 STAS 6953-81 STAS 6560-82 STAS 9887-74 STAS 6954-82 STAS 8683-70 STAS 7312-83 STAS 8900/1-71 STAS 8900/2-71 STAS 7510-66 C Unit.

0 1.05 0./100 cm3 nr.0 300 0.05 5./100 cm3 nr.1 0.5 0.05 8.5 0. biodegradabili Arsen Aluminiu (Al3+) Calciu (Ca2+) Plumb (Pb2+) Cadmiu (Cd2+) Crom trivalent (Cr3+) Crom hexavalent (Cr6+) Fier total ionic (Fe2+Fe3+) Cupru (Cu2+) Nichel (Ni2+) Zinc (Zn2+) Mercur (Hg2+) Argint (Ag plus) Fluoruri (F) Molibden (Mo2+) Seleniu (Se2+) Mangan (Mn2+) Magneziu (Mg2+) Cobalt (Co2+) Cianuri (CN-) Clor liber (Cl2) Cloruri (Cl-) Reziduu filtrat la 105 grade C C.0 4.1 0.(H2S) Sulfiti (SO32-) Fenoli antrenabili cu vapori de apa (C6H5OH) Substante extractibile cu eter de petrol Produse petroliere Fosfati (PO43-) Fosfor total (P) Detergenti sintetici anion activi.0 0.0 0.1 5.0 1 mil.1 0.5 5 0.0 0. 10 5 absent STAS 7661-89 STAS 7167-92 STAS 7587-66 STAS 7877-87 STAS 10064-75 STAS 10064-75 STAS 7576-e66 STAS 7885-67 STAS 9411-83 STAS 3662-90 STAS 8637-79 STAS 7852-80 STAS 7884-91 STAS 7884-91 STAS 8634-70 STAS 7795-80 STAS 7987-67 STAS 8314-87 STAS 8014-79 STAS 8190-68 STAS 8910-71 STAS 11422-84 STAS 12663-88 STAS 8662-70 STAS 6674-77 STAS 8288-69 STAS 7685-79 STAS 6364-78 STAS 8663-70 STAS 9187-84 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 .1 1.0 0.05 500.2 0./100 cm3 nr.0 1.1 1./100 cm3 1.0 1.0 100. Indicatori bacteriologici Bacterii coliforme totale Bacterii coliforme fecale Streptococi fecali Salmonella mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 nr.0 0.0 2000.1 0.

care preocupa specialisti din întreaga lume. în prezent guvernele duc o politica de închidere a întreprinderilor neperformante si poluante si iau masuri de reducere a poluarii prin demararea unor programe autohtone de investitii în probleme de mediu (de exemplu. datorita industrializarii rapide din ultimile decenii. dovada fiind si realizarea pe plan internaţional a proiectului “Lupta contra poluarii apei si aerului” în colaborare cu Programul Naţiunilor Unite şi Organizaţia Mondiala a Sanatatii.Capitolul IV Legislatia de mediu La nivel mondial. Problema mediului înconjurator este o problema de actualitate. aer. sol. iar pe parcurs a trecut la abordarea complexa a problemei tinând cont si de ceilalţi factori de mediu (aer si sol). cu ocazia Conferinţei asupra Mediului – când a luat fiinta Sistemul Global de Monitoring al Mediului Înconjurator.000 de staţii de epurare şi 80 de întreprinderi foarte poluante vor fi închise pentru ca nu pot respecta normele de mediu). În Europa de Est. în 1973. a luat fiinţă Consiliul National pentru Protecţia Mediului şi a intrat în vigoare Legea numarul 9 privind Protecţia Mediului Înconjurator. iar un an mai târziu. activitatea în domeniul protecţiei mediului se desfasoara sub îndrumarea Forumului Mondial – United Nation Environment Programme (UNEP) – înfiinţat în anul 1972 la Stockholm. Primul institut de cercetari din ţara pe probleme de mediu a fost infiintat în anul 1953 – Institutul de Studii şi Cercetari Hidrotehnice – care la început a avut preocupari doar în domeniul apei. În acelasi an s-a constituit în România Sistemul Naţional de Monitorizare a Calitatii Mediului Înconjurator pentru apa. care a degradat mediul înconjurator pâna în pragul unui dezastru ecologic. la care a participat si România. . Polonia si-a propus sa construiasca 3.

sanatos. aparatură. .NTPA 001/1997 – pentru resursele de apa. Ministerul Apelor. cât si internaţional. masuri severe de productie si manipulare a compusilor de tip clorofluorocarbon. care impune controlul tuturor emisiilor de substanţe periculoase stabilite prin Clear Water Act din 1997. care aplica pedepse drastice pentru cei care o încalca. Legislatia româneasca si aranjamente institutionale După 1989. Impactul pe care îl au poluantii asupra mediului înconjurator si implicit asupra omului. Numeroase state s-au văzut nevoite să acţioneze în vederea stopării fenomenului de poluare prin iniţiativele legislative drastice. iar normativele care reglementează limitele de încărcare cu poluanţi sunt: . Legea protecţiei mediului numărul 137/29. CO2 etc. limitele admise pentru poluanţi sunt reglementate prin Directiva 76/464. Pe plan naţional. poate fi masurat cantitativ prin determinari de concentratii reziduale. Padurilor si Protecţiei Mediului. . sunt tot mai evidente atât la nivel national. a caror limite denumite limite admisibile sau nivel de toleranta nu au voie sa fie depasite. Este de asteptat ca în viitorul apropiat. Sunt necesare cooperări în fabricaţia de echipamente. România a aderat la unele tratate internaţionale de protecţie a mediului. la nivel international. a calităţii factorilor de mediu şi de integrare a reţelelor naţionale în cele europene de monitorizare a protecţiei mediului. decembrie 1995.Preocuparile oamenilor de stiinta pentru protejarea mediului. de monitorizare a noxelor. în vederea obţinerii unui mediu cât mai curat si sanatos. Un exemplu în acest sens îl constituie Protocolul de la Montreal (1987) referitor la substantele chimice care distrug stratul de ozon. SOx. reactivi chimici. Aceasta premiera juridica internationala în materie de protecţie a mediului impune natiunilor care au aderat la ea.OMS 645/1997 – pentru deversarea apelor uzate în reţelele de canalizare. cum ar fi: NOx. limitele de toleranţa ale poluantilor sunt stabilite prin Lege federala. care impun măsuri serioase de realizare a unor instalaţii de tratare a emisiilor poluante. foarte periculosi pentru mediu. la serviciile de consultanţă care să contribuie la reducerea poluării şi obţinerea unui mediu curat. sa apara reglementari referitoare şi la alţi poluanţi regionali si globali. De exemplu. în SUA.

sub conducerea Ministerului Apelor. chimici si microbiologici. Septembrie 1996 Această lege stabileşte procedeele pentru protecţia cursurilor de apă pe întreg cuprinsul ţării şi include conceptele de posesie publică a cursurilor de apă şi a resurselor de apă în general. care sunt în legătură cu capacitatea de diluare a efluentului primitor şi nu de calitatea râului. în funcţie de gradul de diluare. Acolo unde diluţia este mai mică de 1:3. STAS 4706-88 defineşte standardele de calitate a râurilor. conform acordului din anul 1996.  întreţinerea şi ameliorarea calităţii mediului. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici. Legea apelor numărul 107/25.  poluatorul plăteşte. legea stabileşte mai multe principii fundamentale. Nivelele de deversare sunt fixate între standardele naţionale (NTPA-001/1997) şi normale de calitate a râurilor. Pădurilor şi Protecţiei Mediului.  eliminarea poluanţilor periculoşi pentru sănătate. capacitatea tehnică a staţiilor de epurare şi alte obiective de calitate pentru râuri.  dezvoltarea colaborării internaţionale în vederea îmbunătăţirii calităţii mediului. Sunt incluse si prevederi pentru controlul poluarii si penalitati pentru provocarea poluarii mediului.Obiectivul acestei legi este reglementerea protecţiei mediului. Legislaţia de calitate a apei Calitatea cursurilor de apa transfrontaliere este negociata cu Serbia. Recunoscând interesul public major al acesteia. STAS 4706-88. Normele actuale se bazeaza pe apa de categoria a II-a din Normele Româneşti NTPA-001/1997. inclusiv:  prevenirea pagubelor şi a riscului ecologic. Legea stabileşte faptul că domeniul public va fi administrat de Apele Române. Legislaţia europeana si acorduri internaţionale relevante1 1 .  conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor . se negociază anual normele de deversare între Apele Române şi beneficiar (în calitate de operator). Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997.

cadru pentru Directiva deseurilor. 4.3. Convenţia de la Bucuresti cu privire la Planul Strategic de Acţiune cu acestuia împotriva poluarii. transfrontaliere de apă şi a lacurilor internaţionale. * 75/440/EE Directiva asupra calitaţii necesare a apelor de suprafaţa în scopul captarii de apă potabila.1. România a ratificat o serie de tratate internaţionale cu privire la protecţia calităţii apei: 4.2. Acordul de la Szeged cu privire la protecţia râului Tisa si a afluenţilor Convenţia de la Helsinki cu privire la protecţia şi folosirea cursurilor Acordul de cooperare de la Sofia cu privire la protecţia Dunarii. modificata prin 91/156/EEC şi 91/692/EEC. * 91/676/EEC Directiva cu privire la azotati. 4.1. .Directivele europene relevante conţinute în Acquis-ul Communitaire includ: * 91/271/EEC Directiva tratarii apelor uzate urbane. 1996.1.1.4. * 86/278/EEC Directiva cu privire la utilizarea namolurilor în agricultura. privire la Marea Neagra. 4. * 80/778 EEC şi amendamentele 98/83/EC: Directiva apei potabile. 1992. * 75/442/EEC.1.

Exista totusi unele procese unitare care din considerente economice sau tehnologice. Intre procesele unitare prin care se realizeaza tratarea apei naturale pentru obtinerea apei potabile si cele de epurare a apelor uzate nu exista deosebiri esentiale. Pentru fiecare operatie sau proces unitar sunt importante urmatoarele aspecte: . indiferent daca sunt de natura fizica. chimica sau mixta.Capitolul V Epurarea apelor uzate 5.alegerea instalatiilor si utilajelor adecvate pentru realizarea in conditii optime a transformarilor dorite. Oricat de complicata ar fi o tehnologie. comune pentru diverse variante de tehnologii.studiul principiilor stiintifice de baza . . isi gasesc aplicare curenta numai in tratarea apei sau numai in epurarea apei. de natura mecanica. distincte care se realizeaza in instalatii si aparate corespunzatoare. substantele nedorite sunt indepartate din apa si transformate in substante acceptabile. In cele ce urmeaza se adopta termenul de proces unitar pentru toate transformarile care intervin intr-o schema tehnologica de tratare a apelor. chimica sau biologica. fizica. diferenta constand in natura apei brute supuse tratarii si in calitatea efluentului final care trebuie obtinuta.1 Procese unitare pentru tratarea apelor Orice tehnologie de transformare este constituita dintr-o serie de operatii succesive. ea consta dintr-un numar limitat de operatii simple. continue sau ciclice.experimentarea la scara de laborator sau pilot urmata de prelucarea datelor experimentale pentru stabilirea de relatii care sa permita dimensionarea instalatiilor (stabilirea parametrilor optimi) . In ambele cazuri.

Cele mai multe procese de tratare si de epurare a apelor aduc schimbari ale concentratiilor unor substante care sunt fie scoase. In instalatiile de tratare a apelor uzate. Apele uzate. iar in cazul sistemelor de canalizare mixte si de regimul precipitatiilor. unde se obtin cantitati mici de produse pe perioade variabile de timp. cum ar fi procesele industriale cu caracter continuu. prepararea minereurilor. intervenind astfel un transfer de faza intre cele trei faze existente : gazoasa. ce functioneaza in regim stationar si in care nu intervin operatii ciclice. indiferent de sursa. cu periodicitate diferita. de obtinere a medicamentelor si colorantilor. acidului azotic. Variatiile de debit sunt intotdeauna insotite si de variatii de concentratii ale substantelor poluante. rezultatele depind de stabilitatea. Sunt relativ rare cazurile in care debitul si compozitia sunt constante. datorita lipsei de uniformitate a consumurilor de apa.Produsul unei statii de tratare este o apa de calitate superioara care corespunde cerintelor unei folosinte. fie introduse in apa. pe platformele industriale complexe. in fabricile de zahar si conserve. Variatiile de debit in statiile de tratare au ca rezultat salturi de viteza ce perturba regimul de curgere. De exemplu. Concentratiile poluantilor sunt determinate de evacuarile specifice de apa pe unitatea de produs. iar acela al unei statii de epurare un efluent acceptabil care nu inrautateste calitatea resurselor naturale de apa. Prezenta mai multor surse de evacuare discontinue. etc. debitele de ape uzate sunt sezoniere. compozitia apelor uzate este aleatoare. cum sunt industria de sinteza a amoniacului. iar debitele prezinta fluctuatii. Variabilitatea compozitiei apelor uzate poate fi o consecinta si a modificarii in timp a profilului si a capacitatii de productie. pe ansamblu. pana la limita maxima determinata de capacitatea sistemului din care se face alimentarea cu apa. se produc ape uzate numai in aceste perioade. . conduc la evacuarea de ape uzate cu caracter aleator. Aceste debite sunt influentate si de gradul de recirculare a apelor din industria respectiva. determina variatii dezordonate ale debitului si compozitiei apelor uzate. unele procese metalurgice. iar in industria chimica de sinteza. In aceste conditii. respectiv uniformitatea regimului de intrare a apelor uzate in sistemul de tratare. lichida. Instabilitatea vitezelor de curgere este daunatoare mai ales in bazinele de decantare. in care vitezele mari de curgere antreneaza in efluent materiale in suspensie sau chiar materiale deja sedimentate. a cantitatilor de apa eliminata din proces si a continutului acestora in substante poluante. precum si de evacuarea materialelor nedorite. solida. In majoritatea industriilor intervin operatii discontinue care. prezinta variatii in timp ale debitelor si compozitiei. metanolului.

de oxigenare. Flotatia Flotatia este procesul unitar de separare din apa. in cursul separarii lor din apa. particulele materiale mai usoare decat apa (uleiuri. are loc prin sedimentare sau flotatie. a particulelor cu densitate medie mai mica decat a apei. transformari in alte substante. In procesul de flotatie naturala.1. ce determina deplasarea corpului spre fundul bazinului de separare. Astfel de particule pot fi constituite din materiale omogene sau din asocieri de materiale cu densitati diferite. aceasta separare fiind denumita centrifugare.Uniformizarea debitelor si a compozitiei apelor uzate se face in bazine de uniformizare amplasate in serie sau in derivatie cu colectorul de canalizare si permite dimensionarea statiei de tratare la nivelul debitelor medii. ridicat prin flotatie. este indepartat prin raclare. toate conducand la o degrevare a etapei de epurare. datorita asocierii lor cu bulele de aer. nedizolvate in apa.1 Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Se bazeaza pe faptul ca asupra unui corp aflat intr-un camp gravitational actioneaza o forta. sub actiunea fortelor gravitationale. de precipitare sau procese biochimice. sub influenta campului gravitational. Separarea particulelor relativ grosiere. In aceste procese substantele poluante nu sufera. respectiv in bazinele de uniformizare. hidrocarburi) formeaza asociatii cu bule de aer sau gaz din procesele microbiologice ridicandu-se la suprafata apei care stationeaza sau care se afla In curgere libera. Daca sedimentarea gravitationala nu este eficienta se utilizeaza o separare sub actiunea unui camp de rotatie creat artificial. in care iau nastere forte gravitationale. In instalatiile de uniformizare a apelor uzate. filtrarea si transferarea poluantilor din faza apoasa in alta faza. Flotatia este procesul prin care particulele mai grele decat apa sunt antrenate la suprafata. ce sunt suflate in apa prin partea inferioara a bazinului. cum ar fi reactii de neutralizare. pot avea loc si transformari chimice intre diferitii poluanti din aceste ape. Principalele grupe de procese fizice au la baza separarea gravitationala. Aceasta asociere cu bule de aer are consecinte pozitive . grasimi. 5. redox. cu forme si dimensiuni adaptate fiecarui caz in parte. Stratul de material plutitor.

Flotatia cu aer dispersat se utilizeaza la prepararea minereurilor si la indepartarea materiilor grase din apele uzate. Marimea fortelor care retin particule insolubile pe interfata apa-aer sau apa-gaz depind de marimea suprafetei particulelor si de prezenta unei substante tensioactive. ce are loc in doua moduri: . Datorita vitezelor mari de urcare a particulelor in procesul de flotatie. . In practica. Capacitate de spumare mare au apele uzate din industria celulozei. se recomanda efectuarea de teste la scara de laborator. . Pentru a se obtine o buna separare prin flotatie trebuie luate masuri pentru a reduce la minimum turbulenta din zona de separatie. consumul de aer este de cca 0. este rezultatul asocierilor reciproce. Diametrul bulelor de aer este de 1-2 mm. obtinute prin trecerea aerului prin difuzoare poroase. iar cand acestia nu exista in apa trebuiesc adaugati.1 mm) se pot obtine prin destinderea apei sau prin suprasaturarea apei cu aer. Ridicarea particulelor insolubile in apa. La aceste dimensiuni bulele de aer au o viteza ascensionala foarte mare si pot provoca distrugerea suspensiei coagulate din apa. Necesarul de aer variaza functie de natura si concentratia suspensiilor si depind de conditiile care trebuie indeplinite de apa tratata. industria de prelucrare a proteinelor si in industriile fermentative. pentru o apa uzata data. ce are tendinta de acumulare si orientare a moleculelor pe interfete. timpul de retentie a apelor uzate in bazinul de flotatie este mai mic decat in bazinul de decantare. Pentru stabilirea parametrilor optimi ai procesului de flotatie. de catre bulele de aer. In flotatia cu aer.deoarece particulele mai grele decat apa capata o viteza ascensionala datorita particulelor de aer.2-1 m3 aer/m3 apa uzata. cand se produce scaderea brusca a presiunii gazului. textila.aderarea particulelor insolubile la suprafata bulei de aer (gaz). pe un model fizic. Bulele mai fine (cu diametrul mai mic decat 0.incorporarea de bule de aer in interiorul particulei floculate cu structura afanata. in cazul separarii prin flotatie cu aer nu este suficient doar ridicarea particulelor la suprafata ci este necesara si formarea unei spume uilizand substante spumante. aerul este introdus fie sub forma de bule. Intr-o instalatie de flotatie cu aer difuzat. Astfel de substante pot fi chiar unii constituenti din apele uzate. fie prin degazarea aerului dizolvat in apa. aflata in echilibru in apa. ca urmare a unei detente.

Datorita costurilor mari ale instalatiilor si a consumului de energie. fiind oprite toate particulele cu dimensiuni mai mari decat porii filtrelor. la randul sau. prin centrifugare se obtin concentrate de namol cu un continut mai mare de 50% de substanta uscata. acest procedeu se aplica de preferinta apelor uzate cu continut mare de suspensii sau pentru concentrarea namolurilor. Lichidul limpezit. Prin centrifugare se obtin concentrate mai compacte. este evacuat pe la capatul opus al centrifugei. Solidele depuse pe acest perete datorita fortelor centrifuge sunt raclate si impinse de catre corpul melcat spre zona conica a corpului centrifugei. Astfel. de regula. Adancimea stratului de lichid deasupra peretelui centrifugei este stabilita cu ajutorul unor deversoare circulare reglabile.Centrifugarea Centrifugarea este un proces de separare gravitationala a suspensiilor din apa in care intervin acceleratii superioare celei gravitationale. Pe masura ce dimensiunile porilor se micsoreaza. centrifugele decantoare cu ax orizontal. cu un continut mai mare de solid. precum si datorita posibilitatilor de stropire cu lichid limpezit. ceea ce duce la o separare a unei mase mari de suspensii in unitatea de timp. peste care se evacueaza lichidul limpezit. comparativ cu namolurile obtinute prin alte metode de separare la care concentratia in substante uscate este intre 4% si 10%. ceea ce poate readuce materialul solid in corpul centrifugei. In cazul centrifugarii se obtin viteze mari de sedimentare. . . In epurarea apelor se utilizeaza. mecanismele de retinere pe filtre este simplu. mai intervin si alte fenomene. datorita fortelor mari de forfecare care intervin. pana la poluanti foarte fini. Transportul materialului concentrat pe zona conica este o sarcina delicata. Acestea sunt constituite dintr-un corp cilindro-conic rotativ in care se roteste. in instalatiile de filtrare se pot retine din apa impuritati de dimensiuni variabile. cu functionare continua. pe care are loc retinerea prin fenomene predominant fizice a unora din constituentii apelor. de la dimensiuni foarte mari cum ar fi poluantii grosieri. numit centrat. Se vorbeste astfel de un fenomen de sitare. Filtrarea Filtrarea este procedeul de trecere a apelor printr-un mediu poros. Functie de spatiile libere ale mediului poros. La mediile poroase cu pori mari.cu o viteza ceva mai mica – un ax melcat. Apa cu suspensii este introdusa prin axul corpului melcat si este proiectata spre fata interioara a peretelui corpului centrifugei.

Retinerea pe suprafata filtranta depinde de caracteristicile fizico-chimice ale particulelor. . In cele ce urmeaza se prezinta pe scurt principalele procese de retinere prin filtrare. Retinerea pe gratare si site. Pentru retinerea impuritatilor de dimensiuni mai mici se utilizeaza site statice sau mobile. Retinerea pe filtre Cele mai utilizate filtre pentru indepartarea suspensiilor sunt filtrele granulare si filtrele cu prestrat. formeaza ele insele straturi filtrante care maresc treptat pierderea de sarcina a apei pe gratar si trebuiesc indepartate periodic. Filtrele de nisip sunt impartite in: .3-1 m/s pentru evitarea depunerilor in camera gratarului. dupa spalare. cat si pentru particule de dimensiunea ionilor si moleculelor. cat si dupa colmatarea lui cu suspensii. de caracteristicile mediului filtrant. cu dimensiuni mai mari decat interstitiile dintre bare.1 – 0. Varietatea mecanismelor de retinere a impuritatilor din apa prin filtare si gama larga de dimensiuni a particulelor care se retin a dus la o diferentiere intre procesele in care predomina efectul de sita si cele in care primeaza alte mecanisme.filtre lente cu viteze de filtrare de 0. Gratarele servesc pentru indepartarea din apa a impuritatilor grosiere care pot forma depuneri greu de evacuat si care ar bloca sistemele de raclare. Materialul granular folosit frecvent este nisipul cuartos. pompele si vanele. de viteza de filtrare si de caracteristicile fizice ale apei. In aceste conditii. fapt care permite o folosire mai eficienta a adancimii filtrului.filtre rapide cu viteze de filtrare de 3 – 6 m/h. se obtine spontan o aranjare a granulelor cu diametrul descrescand in sensul de curgere din timpul fazei de filtrare. atat pentru corpuri grosiere.Mecanismele care contribuie la retinerea din apa a particulelor de impuritati pe un filtru sunt foarte complexe. Gratarele sunt formate din bare cu grosimi de 0. Materialele retinute. Viteza apei la intrarea apei in gratare trebuie sa fie de 0.8– 1. . Curgerea prin medii filtrante poroase este mentinuta in mod normal in domeniul laminar atat initial (in filtru curat). curgerea are loc in conformitate cu legea lui Darcy. Filtrele cu nisip sunt formate din mai multe straturi cu densitati diferite care intr-un curent de apa ascendent se stratifica conform densitatii si la care. gurile de evacuare si deversoarele.6 m/h.2 cm asezate la o distanta de 12–60 mm. inclinate cu 30-90°fata de orizontala.

In aceste filtre au loc. Dintre metodele ce utilizeaza separarea prin membrane. format din particule foarte fine de 5 – 100 μm. Osmoza si osmoza inversa In cazul solutiilor apoase cand doua solutii de concentratii diferite sunt separate printr-o membrana semipermeabila.Aceste doua tipuri de filtre difera prin caracteristicile granulometrice ale nisipului si prin modul de regenerare. prin membrana putand trece in general numai molecule de apa. pe care se depune un strat subtire de material filtrant granular. uneori se adauga In apa supusa tratarii materialul granular chiar In timpul filtrarii. Practic o membrana trebuie sa aiba o permeabilitate mai mare pentru unele specii decat pentru altele. din geluri imbibate cu solventi sau din lichide imobilizate intr-o structura poroasa si rigida. filtarea si regenerarea. Prin porii unei membrane semipermeabile (de dimensiuni moleculare) vor putea trece molecule de apa. osmoza inversa. ultrafiltrarea si electrodializa. Filtrele cu prestrat sunt formate din suporturi poroase rigide asezate intr-o carcasa. Fazele unui ciclu de functionare cuprind formarea prestratului. In epurarea apelor uzate filtrele cu nisip se utilizeaza in treapta secundara de epurare sau pentru finisarea efluentilor treptei biologice. Pentru a prelungi durata fazei de filtare. cea mai mare utilizare o au osmoza. dar si pentru tratarea apelor uzate. sau chiar a moleculelor de apa asociate prin legaturi de hidrogen. membrana este definita ca o faza ce actioneaza ca o bariera pentru speciile moleculare sau ionice din apa. Membranele pot fi constituite din materiale solide (membrane consistente). Separarea prin membrane In procesele de epurare a apei. apa va trece prin membrana din solutia mai diluata spre cea mai concentrata. ionii substantelor ionice sau ionii formati prin ruperea unei molecule polare sunt hidratati astfel incat volumul ionilor este mult mai mare decat volumul unei molecule de apa. deci sa fie permeoselectiva. dar nu vor putea trece ionii hidratati. Separarea prin membrane este utilizata in cea mai mare masura pentru obtinerea apei potabile. pe langa procesele fizice de retinere a particulelor insolubile si procese microbiologice de degradare a unor materiale organice dizolvate sau in suspensie. . In solutie.

care la concentratii mici au presiuni osmotice mici si nu pot fi separate prin osmoza. . se va produce. o structura compacta. ceea ce determina dificultati deosebite la realizarea instalatiilor practice care trebuie sa aiba o buna etanseitate. amestecuri de acetat si nitrat de celuloza. Se aplica mai ales pentru a separa substantele dizolvate cu greutate moleculara peste500. mai ales a speciilor ionice. Membranele utilizate sunt caracterizate printr-o permeabilitate selectiva pentru anumiti componenti ai unei solutii lichide. Membranele utilizate in osmoza inversa sunt supuse la diferente mari de presiune de 20 – 100 bar.a.butirat de celuloza. datorita presiunii exterioare mari. durabilitate mare si sa evite colmatarea si polarizarea de concentratie. reducandu-se cheltuielile de evacuare a poluantilor. Acest proces este utilizat pentru obtinerea apei dulci din apa de mare.Acest proces. In acest caz. Aplicatiile osmozei inverse pentru tratarea apelor uzate sunt satisfacatoare in urmatoarele conditii: . in proportie de 95-99%. Presiunea osmotica variaza proportional cu concentratia substantei dizolvate In apa si cu temperatura. Astfel. .reducerea cantitatilor de ape uzate prin obtinerea unor solutii concentrate cu volum mai mic decat al celor de ape uzate. obtinut in conditii speciale (celofan cu calitati speciale).daca se impune recuperarea apei in zonele sarace in apa. dintr-o apa bogata in saruri se va obtine in compartimentul 1 o apa curata. esteri micsti de acetat . . . Procesul normal de osmoza poate fi inversat daca asupra solutiei concentrate se va exercita o presiune mai mare decat presiunea osmotica. Membranele folosite in separarea prin osmoza sunt foarte subtiri (0. Ultrafiltrarea Ultrafiltrarea este procesul de separare prin membrane sub influenta unei diferente de presiune. Primul material folosit la confectionarea membranelor semipermeabile a fost acetatul de celuloza. cunoscut sub numele de osmoza inceteaza cand presiunea hidrostatica care se exercita asupra solutiei mai concentrate atinge o anumita valoare de echilibru numita presiune osmotica. s.daca se poate realiza concentrarea poluantilor in volume mici de apa. Ulterior s-au obtinut si membrane semipermeabile din materiale polimerizate stabile (poliamide.). In prezent se obtin membrane ce permit o eliminare a substantelor dizolvate.daca exista posibilitatea recuperarii de materiale utile.2 μm) si au o fragilitate ridicata. o circulatie a apei in sens invers.

Electrodializa Electrodializa constituie un proces de separare prin membrane cu permeabilitate selectiva la anioni. virusi. se cere ca membranele de ultrafiltrare sa manifeste retinere selectiva pe un domeniu relativ ingust de greutati moleculare si un flux mare de solvent la diferenta mica de presiune. Daca demineralizarea este impinsa peste anumite limite. In acest caz. cu conditia ca substantele organice. respectiv la cationi. In practica se folosesc baterii de electrodializa cu 40-500 compartimente. Utilizarea unei instalatii de electrodializa cu o singura celula este neeconomica. proportia de energie consumata pentru transportul ionilor creste in raport cu aceea pentru deshidratarea acelor ioni care ajung in compartimentele electrozilor. lianti inerti si solventi. din cauza consumurilor mari de energie in compartimentele electrozilor (pentru deshidratarea ionilor). grupe functionale schimbatoare de ioni. Capacitatea de retinere a unei membrane pentru o substanta data depinde de dimensiunea. iar produsul devine asemanator cu electroliza. Electroliza poate fi utilizata pentru indepartarea sarurilor din apele uzate (de exemplu a nitratilor din apele evacuate de pe terenurile agricole). in functie de diametrul particulelor de substante poluante si diametrul porilor. Limita superioara a greutatii moleculare a substantelor care pot fi retinute prin ultrafiltrare este de circa 500 000. prin electrodializa se obtine o apa demineralizata numai partial. precum si de conditiile de exploatare. in care se introduc prin reactie chimica. mecanismul principal este sitarea selectiva. Prin acest proces pot fi indepartate materii organice inerte si microorganisme. consumurile de energie pe unitatea de apa produsa cresc foarte mult. sa fi fost indepartate in prealabil. Membranele pentru electroliza se realizeaza prin turnare de placi dintr-un amestec de rasini schimbatoare de ioni. Ele pot fi obtinute din filme de polimeri poroase. In cazul ultrafiltrarii prin membrane. sub forma de granule. deplasarea acestora realizandu-se sub actiunea unui camp electric ca in procesul de electroliza. ultrafiltrarea are un efect echivalent cu cel realizat prin coagulare. forma si flexibilitatea moleculelor constituente ale membranei.Prin ultrafiltrare pot fi indepartate din apa bacterii. peste aceasta limita separarea avand loc prin filtrare obisnuita. Daca numarul de compartimente dintre electrozi este marit. . floculare. Pentru epurarea apelor uzate separarea selectiva nu prezinta importanta decat in cazul in care concentratele separate pot fi valorificate. decantare si ingrosare. pigmenti din vopsele. In practica. proteine. eventual prezente in acestea. Pentru scopuri practice. amidon.

si respectiv s. lignite. antrenarea poluantilor volatili cu abur sau cu gaz (stripare). p. cromati. impuritatile raman tot in faza apoasa sub forma unor concentrate. Notand apa cu A. distilarea. ceea ce in cazul ideal al recuperarii totale a solventului duce la rezultatul final exprimat prin schema: 5 (A+P) = (A-a) + p + a + (P-p) concentratul de poluant (5.Prin electroliza se pot recupera din apele uzate o varietate de substante utile: acizi carboxilici (acetic.1) 3 apa de epurat solventul 4 Apa de epurat este pusa in contact cu solventul S in care poluantul P este mult mai solubil decat apa. solida sau gazoasa. poluantul cu P si solventul cu S . Un bun solvent pentru extractia poluantilor din ape uzate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: . spumarea si adsorbtia. apa extrasa extrasul (5. exista alte procese in care epurarea are la baza transferul poluantilor din apa intr-o alta faza nemiscibila cu apa lichida. Procese unitare care utilizeaza transferul Intre faze In timp ce in cazul proceselor fizice descrise mai inainte. citric. lactic).2) 6 apa uzata apa epurata O extractie inaintata a poluantului din apa se realizeaza prin repetarea operatiei de extractie cu portiuni noi de solvent proaspat. iar cantitatile mici ale acestora in diferite faze cu a. Cea mai rationala varianta a procesului este extractia in contracurent. principiul extractiei este redat prin schema: 1 2 (A+P) + S = (A-a) + a + p + s + (P-p) +(S-s). Extractia lichid-lichid Extractia este o operatie de separare bazata pe diferenta de solubilitate a componentilor din apa in unul sau mai multi solventi nemiscibili cu apa. etc. Intre aceste procese se incadreaza extractia lichidlichid. dupa izolarea din apa. Dupa separarea acestora urmeaza recuperarea solventului (de obicei prin distilare). Dupa agitare ( pentru realizarea unei suprafete cat mai mari de contact intre cele doua lichide) si dupa sedimentare se formeaza conform schemei de mai sus doua straturi: apa extrasa si extractul.

de obicei. Extractia se foloseste la scara industriala pentru separarea si recuperarea fenolului din apele condensate de la prelucrarea termica a carbunilor si pentru extractia din apele uzate a unor metale ce sunt transformate in prealabil in complecsi organici.sa aiba punct de fierbere cat mai indepartat de al apei.sa nu sufere transformari chimice in timpul utilizarii. Pentru epurarea apelor uzate se folosesc. in special.care extrag in mod selectiv apa si in care impuritatile (mai ales cele minerale) au o solubilitate scazuta. Varianta de aplicare a extractiei in purificarea apei este aceea in care substanta extrasa din amestec este insasi apa. . hidrocarburi alifatice. . la valori mici ale pH-ului. sa aiba o solubilitate cat mai scazuta in apa si sa dizolve cat mai putina apa pe un domeniu larg de temperatura. moleculara. In acest scop sau dovedit eficienti ca solventi aminele alifatice cu 5 si 6 atomi de carbon (de exemplu diizopropilamina). nu substante dizolvate in aceasta.sa nu formeze emulsii cu apa. Solubilitatea apei in dizolvantii de acest fel variaza puternic cu temperatura.sa fie ieftin.3) 8 sulfura solubila 9 In apa . solubili in solventi nemiscibili cu apa. gaze de ardere. dintre care hexanul este utilizat cel mai frecvent. prin modificarea pHului si prin ridicarea temperaturii. pH-ul actionand favorabil prin transformarea unor poluanti in forma lor neionizata. Astfel. acesta din urma fiind refolosit in proces. mai greu solubila. 7 S2. aceasta putandu-se obtine. devine posibila indepartarea hidrogenului sulfurat. Transferul lichid-gaz Substantele volatile prezente in apa pot fi indepartate (stripate) prin antrenare cu gaze sau vapori (aer. rolul solventului fiind preluat de faza gazoasa sau de vapori. astfel ca prin incalzirea extractului are loc separarea apei si a dizolvantului.. Procesul este analog cu acela de extractie. Desfasurarea procesului este favorizata de crearea unor conditii care duc la micsorarea solubilitatii in apa a substantei poluante. .sa posede fata de impuritati o afinitate cat mai ridicata in comparatie cu a apei. .sa aiba o densitate cat mai diferita de a apei. .+ 2 H+ → H2 S hidrogen sulfurat molecular greu solubil In apa (5. vapori de apa).

substantele volatile cu caracter bazic pot fi absorbite in solutii ale unor acizi tari cu obtinerea de saruri. de transfer in apa a unor componenti din faza gazoasa. Striparea cu gaze si vapori da rezultate pozitive si in cazul poluantilor organici volatili nepolari. fiind avantajoasa circulatia in contracurent a celor doua faze.4) .→ NH3 + H2O 11 ioni de amoniu 12 solubili in apa 13 Striparea componentilor volatili din apele uzate se face prin realizarea unei suprafete mari de contact intre apa si faza gazoasa sau de vapori. iar substantele acide in solitii ale unor baze tari. ori prin prelingerea apei peste o umplutura prin care circula in contracurent faza gazoasa. de exemplu. de exemplu in cazul amoniacului care absorbit in acid sulfuric formeaza sulfat de amoniu. in general. Striparea poluantilor in atmosfera conduce la impurificarea acesteia si. aminelor alifatice inferioare si in general a bazelor slabe volatile. care in mod natural au o solubilitate scazuta in apa.a mercaptanilor si a bioxidului de carbon si. prezinta importanta practica si procesul invers. In epurarea apelor uzate. In cazul striparii amoniacului. nu mai necesita consum de energie pentru incalzire. 10 NH4+ + OH. Aceasta se realizeaza cu amoniac molecular greu solubil in apa calda (5. de hidrogen sulfurat sunt necesari 100-200 m3 aer/m3 apa uzata. Metoda este convenabila mai ales in cazul apelor uzate care rezulta din procesul de productie si deci. de aceea. literatura mentioneaza (In cazul folosirii instalatiilor de tipul turnurilor de racire cu functionare la temperatura ambianta) consumuri de aer foarte ridicate de 2000-3500 m3 aer/1m3 apa uzata. Un contact bun poate fi obtinut si prin pulverizarea apei in faza gazoasa (de obicei in aer). folosit ca ingrasamant agricol. Din date experimentale a reiesit ca pentru a indeparta 1 kg. Astfel. se recomanda descarcarea gazelor de stripare prin cosuri inalte. pentru unele scopuri. O solutie mai rationala este captarea si valorificarea poluantilor. in acest din urma caz putandu-se folosi instalatii asemanatoare cu turnurile de racire. prin absorbtia hidrogenului sulfurat in hidroxid de sodiu se obtine sulfura de sodiu utilizabila in industria celulozei. iar la valori ridicate ale pH-ului a amoniacului. Contactul lor se poate asigura prin barbotarea gazului in apa in bazine deschise sau coloane cu talere. a acizilor slabi volatili. in deosebi la temperaturi mai ridicate. Cel mai important caz este acela de introducerii de oxigen in apa.

Dupa separarea din lichidul initial si topirea cristalelor rezulta doua faze nemiscibile. Daca acesta din urma este. cum ar fi hidrocarburi alifatice cu greutate moleculara mica sau derivati halogenati ai acestora. intre apa si anumite substante. Inghetarea Inghetarea ca proces de epurare. acestea asigurand dispersia apei in aer sau /si a aerului in apa pentru crearea unei arii cat mai mari a suprafetei de separare apa-aer pe care are loc transferul. consta in trecerea apei din faza lichida in faza solida sub forma de cristale de gheata constituite din apa aproape pura. se obtine. Distilarea Distilarea este procesul de epurare a apelor uzate prin trecerea apei in faza de vapori prin incalzire. a unor combinatii solide care cuprind in reteaua lor cristalina molecule de apa pura si de hidrocarbura. Totusi. O varianta a procesului de inghetare se bazeaza pe formarea. care poate fi obtinuta prin spumare. de cca 45 kcal. clasificate. distilarea poate fi justificata cand este folosita pentru concentrarea unor efluenti cu toxicitate mare. Cantitatea de poluant separata este proportionala cu aria interfetei aer-apa. cum ar fi evaporatoare cu efect multiplu. urmata de condensarea vaporilor. In comparatie cu alte procese de epurare a apelor uzate.70C. Spumarea Spumarea este procesul de separare din apa a unor impuritati organice dizolvate ca urmare a tendintei de acumulare a lor pe interfata apa-aer. si in acest caz este avantajoasa existenta unei arii cat mai mari. de obicei. o apa cu calitate net imbunatatita./1 kg apa. Formarea spumei este conditionata de prezenta in apa a . respectiv datorita respingerii lor din masa de apa. mai eficient. de exemplu. Datorita volatilitatii reduse a majoritatii impuritatilor dizolvate. iar microorganismele sunt distruse aproape in totalitate. Chiar in cazul utilizarii unor sisteme rationale de incalzire. distilarea este in prezent dezavantajoasa datorita consumului relativ ridicat de energie. care urmeaza a fi distrusi prin incinerare. Prin distilare se indeparteaza si materii in suspensie . in mecanice si pneumatice. apa curata si agentul de hidratare. propanul. consumul de caldura este semnificativ. care se separa de solutia reziduala imbogatita in impuritati.ajutorul oxigenului gazos. dar. de obicei. temperatura de topire a hidratului este de circa 5. la temperaturi apropiate de 00C. cu ajutorul aerului (aerare). Prin topirea cristalelor de gheata (dupa prealabila lor spalare cu apa curata) se obtine o apa de puritate ridicata. Pentru aerare sunt folosite numeroase tipuri de dispozitive.

de exemplu detergentii. Adsorbtia permite retinerea unor poluanti chiar cand acestia sunt prezenti in concentratii mici si prezinta selectivitate pentru anumite substante. Procesul de adsorbtie este caracterizat prin echilibrul de adsorbtie. cenusile fine de la arderea combustibililor. pot fi prezente ca poluanti in apele uzate. adsorbantul cel mai folosit in epurarea apelor. Adsorbtia Adsorbtia. Consumurile de aer sunt de ordinul a 4-8 m3/m3 apa uzata.. cum ar fi detergentii cationici In doza minima de circa 0. Formarea spumei este indusa prin barbotarea in apa a aerului. Ca adsorbanti se utilizeaza materiale solide caracterizate printr-o suprafata specifica foarte mare. ca proces de epurare. astfel incat adsorbantul isi recapata aproape in intregime proprietatile initiale. iar timpii de retentie hidraulica in bazinul de spumare de 5-10 min. La carbunele activ. incat continutul in apa al spumei sa fie cat mai scazut. la echilibru. care au capacitatea de a micsora tensiunea superficiala a apei. proteinele si hidrolizate de proteine.substantelor superficial-active. rezultat dupa spargerea spumei. suprafata specifica ajunge la valori in jurul a 1000 m2/g. Carbunele activ se utilizeaza sub forma de granule (diametre de 1-6 mm) sau de pulberi (0. care exprima repartitia cantitativa. . Separarea prin spumare a fost aplicata la indepartarea detergentilor din ape si la epurarea apelor uzate din industria celulozei si a hartiei.5 mg/l. are la baza fenomenul de retinere pe suprafata unui corp a moleculelor unei substante dizolvate in apa. pentru formarea spumei sau pentru a imbunatati separarea unor impuritati se adauga agenti de spumare. In afara carbunelui activ au fost folositi ca adsorbanti pentru epurare si cocsul. in asemenea cantitate si de la o astfel de diferenta de la suprafata masei de lichid. Materialul solid sau lichid pe care are loc retinerea se numeste adsorbant iar substanta care este retinuta adsorbat. Astfel de substante. Spuma acumulata la suprafata apei in bazinul de spumare se indeparteaza continuu prin raclare. Exista si situatii in care. a substantei adsorbite intre faza de adsorbant si faza apoasa supusa epurarii si prin cinetica de adsorbtie.1-0. saruri ale unor acizi organici sulfonici si carboxilici. de preferinta difuzat sub forma de bule fine. sa nu depaseasca 1% din volumul apei epurate. cenusile de la arderea namolurilor etc.5 mm). care urmareste mecanismul procesului si viteza cu care se desfasoara acesta. Substantele retinute pot fi indepartate prin incalzire sau extractie. Este de dorit ca volumul de concentrat lichid. saponine etc.

Cresterea timpului de contact intre apa si carbune influenteaza semnificativ eficienta epurarii. adsorbantii epuizati sunt fie aruncati. Adsorbtia se aplica. Sunt rare cazurile in care substantele adsorbite din apa sunt separate din adsorbant prin desorbtie in vederea valorificarii. Aceasta se face mai ales pe cale termica. in cazul adsorbantilor ieftini. mobil sau fluidizat de adsorbant. dupa care este necesara regenerarea. dar mareste viteza de adsorbtie.0 m. in timp ce in cazul adsorbtiei dinamice.capacitatea de adsorbtie este puternic influentata de greutatea moleculara a adsorbatului . . Dupa modul in care se realizeaza contactul intre apa de epurat si adsorbant se disting adsorbtia statica si dinamica. pentru indepartarea din apa a unor impuritati in concentratie scazuta.cresterea temperaturii micsoreaza capacitatea de adsorbtie.capacitatea de adsorbtie depinde de timpul de contact. . ramase dupa aplicarea altor procese de epurare si atunci cand se impune un grad de epurare foarte ridicat.scaderea pH-ului influenteaza de obicei favorabil capacitatea de adsorbtie. . crescand o data cu aceasta. . fiind maxima la atingerea echilibrului. Din experienta rezulta ca un carbune activ de buna calitate poate adsorbi o masa de substante organice reprezentand cca. inaltimea stratului de carbune in aceste filtre fiind de 1-3 m. 5% din masa sa. apa uzata strabate in flux continuu un strat fix. au fost folosite si filtre deschise. in timp ce. 9000C in atmosfera cu compozitie controlata de aer si vapori de apa. mai ales in filtre inchise. de regula.5-1.0 mm.capacitatea de adsorbtie si viteza de adsorbtie cresc la micsorarea dimensiunilor particulelor de adsorbant.Cercetarile privind adsorbtia pe carbune activ a impuritatilor dizolvate in apa au condus la urmatoarele concluzii: . Pentru a evita colmatarea filtrelor este importanta indepartarea prealabila a poluantilor in suspensie. Cele mai multe instalatii de epurare prin adsorbtie sunt de tipul dinamic si utilizeaza paturi fixe de carbune activ cu granulatia de 0. In primul caz adsorbantul fin divizat este agitat cu apa si dupa un timp anumit este separat prin decantare sau filtrare. fie regenerati pentru refolosire. cu viteze mai mici si cu inaltimi ale stratului de 0. In unele cazuri. . o viteza marita de circulatie a apei favorizeaza adsorbtia. la cca. La filtrele cu carbune activ se adopta viteze de filtrare de 5-30 m / h.5-2.

Neutralizantii care pot fi luati in consideratie in practica sunt : piatra de var CaCO3 si dolomita CaMg(CO3)2. in primul rand . avand valori in afara intervalului favorabil dezvoltarii florei si faunei acvatice (pH=6. rafinarii de petrol . Neutralizarea apelor acide Industriile care evacueaza acizi sunt foarte variate : fabrici de acizi si de explozivi . cu nocivitate mai scazuta sau mai susceptibile de a fi indepartate prin alte procese de epurare. in afara de economia de acizi se obtine si micsorarea cheltuielilor pentru neutralizare. cum ar fi conducte . instalatii de obtinere a derivatilor organici halogenati . a apelor uzate acide si alcaline . Neutralizarea apei are ca efect si micsorarea insusirilor corozive ale apei care pot determina degradarea materialelor cu care vine in contact. trebuie examinata posibilitatea de neutralizare reciproca . hidroxizi.2 Procese chimice Procesele chimice de epurare sunt acelea in care poluantii sunt transformati in alte substante mai usor de separat. Pentru neutralizarea apelor acide se poate folosi o gama larga de substante cu caracter bazic (oxizi. decapari si acoperiri metalice.5). In astfel de cazuri. se prevad bazine de egalizare separate pentru ape acide si cele alcaline. NaOH si Na2CO3. carbonati). este reglat prin adaus de acizi sau baze dupa caz. rezultate din aceeasi intreprinderea sau din intreprinderi invecinate. fabrici de ingrasaminte . constructii si instalatii de transport sau de epurare. de costul neutralizantului. 5. etc. In al doilea rand . de exemplu prin procese biologice. bazine din care se poate realiza apoi o dozare proportionala cu debitele medii ale celor doua categorii. Pentru neutralizare se pot folosi si unele deseuri . sa se epuizeze toate posibilitatile de a micsora cantitatea de acizi evacuata .5-8. varul CaO sub forma de hidroxid de calciu(lapte de var sau var stins praf). industria metalurgica . cum ar fi precipitate insolubile sau gaze care pot fi stripate.Pentru alegerea adsorbantului si pentru stabilirea conditiilor de exploatare optime se recomanda efectuarea prealabila de teste de laborator.1. totala sau partiala . Neutralizarea Neutralizarea este procesul prin care pH-ul unei ape uzate. de volumul si caracteristicile sedimentelor formate dupa neutralizare. prin aceasta . Inainte de a stabili masurile de neutralizare este necesar. Alegerea neutralizantului se face in functie de natura acidului care trebuie neutralizat.

usor de transportat.industriale cum sunt namolurile de la fabricile de soda. Explicatia pare a fi aceea ca la concentratii mari de acizi rezulta o cantitate sporita de bioxid de carbon care. desi dau compusi de reactie solubili. Piatra de var se poate folosi la neutralizare si sub forma de pulbere care se adauga ca atare. creta. Neutralizarea prin filtrare peste piatra de var nu este posibila cand in apa sunt prezenti ioni ai metalelor grele care formeaza pelicule de hidroxizi pe suprafata granulelor. intrucat sulfatul de calciu format pe suprafata granulelor impiedica contactul ulterior al acidului cu carbonatul de calciu. se produce o cimentare a granulelor din patul filtrant. Piatra de var (CaCO3) este unul dintre primii neutralizanti folositi pentru neutralizarea apelor acide.2 %). Aceasta depinde de compozitia chimica si mai ales de structura cristalina a materialului. Cele doua . in afara de scaderea reactivitatii . In schimb. unele sterile de la preparatiile miniere. calcar de scoici. In cazul neutralizarii acidului sulfuric. Reactivitatea diferitelor feluri de carbonati de calciu naturali scade in ordinea: dolomita.daca concentratia este mai mare. calcarul nu este indicat pentru ape uzate care contin acest acid. Hidroxidul si carbonatul de sodiu sunt neutralizanti foarte eficienti. in stare uscata. namolurile de la obtinerea acetilenei din carbid. Dupa provenienta ei.3-0. daca acestia sunt prezenti in concentratii mai mari (peste 1. transportat si dozat in aceasta stare cu multa usurinta. care duc la formarea unor sedimente mai putin voluminoase decat calcarul si varul. depozitat si dozat. ardezie.5 % . piatra de var prezinta reactivitate variabila fata de acizii minerali. le micsoreaza suprafata de contact. Si in acest caz apar limitele mentionate. se recomanda ca reglarea adausului sa fie facuta astfel Incat pH-ul amestecului sa fie cat mai aproape de valoarea pH=7. costul lor este mai ridicat. legate de natura si concentratia acizilor. Filtrarea printr-un strat de calcar granular are efect de neutralizare numai in cazul apelor cu continut mic de acizi pana la 0. Dozarea varului sub forma de praf are In plus avantajul ca reduce timpul de decantare si volumul sedimentelor Laptele de var (suspensie de hidroxid de calciu in apa) se foloseste la neutralizare in concentratie de 5-10 % CaO. sau sub forma de suspensie apoasa. Varul stins sub forma de praf (var hidratat) prezinta avantajul ca poate fi manipulat. marmura. acoperind o mare parte din granulele de calcar. Avand in vedere ca prin reactia calcarului cu acidul sulfuric rezulta sulfat de calciu greu solubil. Doza de var se calculeaza astfel incat sa reprezinte circa 105 % din valoarea calculata stoichiometric. Reactivitatea pietrei de var este micsorata chiar si in cazul acizilor clorhidric si azotic. cand rezulta un precipitat cu granule mai mari care sedimenteaza mai repede. etc.

in domeniul epurarii apelor se poate accepta interpretarea reactiei de oxidare ca aceea in care are loc aditie de oxigen sau indepartare de hidrogen. Intrucat nu poate exista o reactie de oxidare fara o reactie cuplata de reducere. Pentru neutralizarea apelor alcaline se pot folosi acizii reziduali rezultati din diferite procese industriale. Neutralizarea apelor alcaline Cantitatile de alcalii care se evacueaza cu apele uzate industriale sunt in general mai mici decat cele de acizi. iar despre cele care accepta electroni. in acest caz. cu conditia ca acestia sa nu contina in concentratii suparatoare alte impuritati. Oxidarea . iar cele din a doua. procesul in ansamblul sau este numit o reactie de oxido-reducere. atomul liber de clor Cl•. care rezulta de exemplu de la centralele termice. Aceasta interpretare a reactiilor de oxido-reducere este aplicabila compusilor anorganici. circa 14 % vol. oxidarea se poate defini ca avand loc atunci cand are loc un transfer de specii diferite de cele ionice normale. hidroxidul de sodiu putand fi achizitionat si sub forma de lesie concentrata. In cazul celor organici. prin combustie cu ajutorul unui arzator scufundat. La instalatiile de neutralizare cu functionare continua se recomanda automatizarea dozarii reactivilor In functie de pH-ul urmarit.. Cum in practica aciditatea sau alcalinitatea apelor uzate brute este foarte variabila. simple. usor de exploatat si sigure. ca se reduc. ionul de clor Cl+ sau alte specii asemanatoare. radicalul hidroxil OH•. Pentru scopuri practice. materiale oxidante. instalatia si exploatarea ei sunt foarte simple. nu este posibila reglarea manuala a dozei de reactivi de neutralizare.substante pot fi achizitionate ca produse solide. cele din prima categorie fiind materiale reducatoare. Se poate utiliza si bioxidul de carbon imbuteliat. In cazul debitelor mici de ape uzate se pot adopta instalatii de neutralizare cu functionare discontinua. Un neutralizant ieftin pentru apele uzate alcaline il constituie gazele de ardere bogate in dioxid de carbon. dar cheltuielile sunt ridicate. si anume: electronul e-. atomul liber de oxigen O•. atomul liber de hidrogen H•. 14 Oxidarea si reducerea Oxidarea si reducerea sunt procese in care substantele se transforma in altele ca urmare a schimbului de electroni. Dioxidul de carbon pentru neutralizare poate fi produs si direct in apele uzate. Despre materialele care se transforma cedand electroni se spune ca se oxideaza.

se aplica iradiere cu raze gama. Oxigenul. In practica. feratii. S2-.. peroxizi etc. in prezenta de catalizatori. eventual. CN-. pentru expunere continua concentratia in aer fiind limitata 1a circa 0. pentru a produce 1 kg. in cazul substantelor organice. cum sunt feritii si apa oxigenata. Oxigenul molecular este folosit.).etc. In practica se recurge la agenti oxidanti mai energici: ozonul. El este generat prin descarcari electrice la tensiuni inalte (5000-30000 V) in aer sau in oxigen uscat. de exemplu. ozonul este folosit pentru decolorare. In epurarea apelor uzate. este introdus in apa uzata de epurat. nu este necesara transformarea lor pana la bioxid de carbon. Aerul si oxigenul ozonizat sunt introduse in apa prin difuzorii porosi sau prin sisteme mecanice de dispersie. bacterii etc. Permanganatii sunt oxidanti puternici folositi mai ales pentru finisarea efluentilor care au fost supusi anterior altor procese de epurare.). Exista si alte metode de oxidare. crom. prin aerare. producerea fenomenului de cavitatie etc. apa si alti oxizi. nu este necesara oxidarea completa. magneziu. ultrasunete. acizi humici. cianuri etc. etc. SO32. dintre care cea mai importanta este oxidarea anodica directa prin intermediul unor produsi de electroliza. zinc.1 mg/m3). de exemplu. permanganatii. chinone.) cat si celor organice (de exemplu fenoli. indirecte. nichel. Este de subliniat ca ozonul are o toxicitate ridicata. capabil sa reactioneze rapid cu o gama larga de poluanti si cu microorganismele din apa. pentru eliminarea culorii si a . ozon. detergenti. aplicand concomitent racirea pentru a evita descompunerea. fier. a limitat mult aplicarea lor in practica. clorul si bioxidul de clor. Oxidarea se aplica atat substantelor anorganice (de exemplu Mn2+. dezinfectie. sau sunt mai putin suparatori.Scopul oxidarii in epurarea apelor uzate este de a converti compusii chimici nedoriti in altii care nu sunt. care are o mare importanta in epurarea biologica aeroba. ozon se consuma o cantitate de energie de cca. diverse combinatii cu insusiri toxice. raze ultraviolete.). de obicei. oxigen atomic. Oxidarea chimica cu oxigen din aer decurge cu viteze satisfacatoare numai la temperaturi si presiuni peste cele ordinare si. amine. in prezenta de catalizatori). In acest sens. Activitatea agentilor chimici oxidanti poate fi intensificata prin asociere cu introducerea in sistem de energie sub diferite forme pentru a favoriza aparitia speciilor de oxigen cu mare potential oxidant (radicali liber OH•. apa oxigenata. oxidarea partiala a unor substante nocive (fenoli. In acest scop.). Costul ridicat al unora dintre acestia. 7 kWh. platina poroasa. cobalt. sau prin folosirea unor catalizatori (oxizi de cupru. pentru oxidarea ionilor bivalenti de fier si mangan si a sulfurilor. de exemplu cu clor activ. Ozonul este oxidant mult mai energic.

mercaptanii. Agentii reducatori folositi curent in practica sunt sarurile fierului bivalent. clorura de var. conform reactiilor: CN-+ OCI. care. reducerea este aplicata pentru eliminarea clorului activ in exces cu sulfiti sau cu bioxid de sulf.mirosului. In afara de tratarea apelor cu continut de cromati si bicromati.+ 6FeSO4 + 7H2SO4 → Cr2(SO4)3 + 3Fe2(SO4)3 + 7H2O + SO42(5. pentru epurarea se utilizeaza si alte produse cu continut de clor activ. dar pe de alta parte necesita a fi indepartat din apa. cianurile si unele substante organice. transformarea compusilor organici halogenati prin inlocuirea halogenului cu hidrogen etc. Ag.5) (5.+ Cl2 CNO. Reducerea Ca si oxidarea poluantilor. Deosebit de raspandita este distrugerea cianurilor cu clor pana la formare de cianati sau chiar de azot molecular. insolubilizarea unor ioni metalici. se prepara in situ. in substante inofensive sau care pot fi indepartate din apa prin aplicarea altor procese de epurare. acidul sulfuros si alte combinatii cu sulf la valente mai mici decat 6. cum ar fi hipocloritii de sodiu si de calciu. cloraminele. fierul si manganul. pe de o parte functioneaza ca absorbant si coagulant. In afara clorului molecular.6) Un dezavantaj al folosirii clorului la tratarea apelor care contin substante organice este formarea compusilor organici halogenati cu nocivitate ridicata. care. amoniacul. nociv. Un caz tipic este reducerea cromului hexavalent la crom trivalent in vederea precipitarii acestuia ca hidroxid. prin reducere cu hidrogen nascand. prin reducere cu metale ordinare (de exemplu cu fier). Acest efect este eliminat in cazul folosirii bioxidului de clor. nitritii.+ 3 Cl(5. Clorul poate oxida eficient hidrogenul sulfurat.→ N2 + 2 HCO3. sulfitii.7) Reducerea se poate face cu fier bivalent sau cu acid sulfuros in mediu acid. . Cu. datorita stabilitatii sale scazute. sulfurilor si cianurilor. conform reactiei: Cr2O72. La tratarea cu permanganati rezulta bioxid de mangan hidratat. transformarea nitroderivatilor aromatici in amine.+ 3 OCl.→ CNO. reducerea este folosita pentru transformarea unor poluanti cu caracter oxidant. fierul metalic in mediu acid. oxidarea fierului.

Toti solii liofobi (adica particulele intre care nu exista interactiune) sunt alcatuiti din doua parti: .nucleul. la precipitarea lor ca fluorura de calciu. Conform conceptiei stratului dublu electric exista un strat de adsorbtie. dar ea poate avea loc si in urma schimbarii unor conditii fizice. cum ar fi suprasaturarea unei ape prin concentrare. . In legatura cu acest ultim exemplu.8) Coagularea si flocularea Asa cum s-a mentionat la inceputul capitolului. rezultatul unor reactii chimice din care rezulta substante mai greu solubile.Precipitarea Precipitarea este procesul de epurare bazat pe transformarea poluantilor din apele uzate in produsi greu solubili. care pot fi indepartate prin coagulare si sedimentare. de regula. Intrucat insa o parte din impuritati au dimensiuni si deci viteze de sedimentare prea mici pentru a putea fi separate din apa pe aceasta cale. micsorarea solubilitatii unei sari prin marirea concentratiei unuia dintre ionii care o compun respectiv a ionului cu nocivitate scazuta. prin introducerea de ioni de calciu. se recurge la agregarea lor in particule mai mari. . care constituie masa micelei. este ilustrativa marirea eficientei de indepartare a fluorurilor din apa. O parte din acestea pot fi separate prin sedimentare. conform reactiei: 2 F. care este format din antiioni sau contraioni. Precipitarea este.partea exterioara. formata din doua straturi de ioni.in fluorura de calciu greu solubila. dimensiunea particulelor de impuritati care pot fi prezente in apele uzate variaza de la 10-7 mm la circa 1 mm. micsorarea solubilitatii unor substante organice prin sporirea concentratiei de electroliti. eventual prin adaus de CaCl2. Particulele foarte fine sunt inconjurate de invelisuri de ioni si poseda deci o incarcare electrica care provoaca repulsia particulelor intre ele. ionogena. Acest adaus deplaseaza echilibrul in favoarea transformarii unei cantitati mai mari de ion F. neutra din punct de vedere electric. care adera direct la nucleu si este denumit strat fix sau Helmholtz si un strat difuz. pentru agregarea particulelor fiind necesara invingerea sau anularea acestor forte de repulsie.+ Ca2+ → CaF2 15 Precipitat (5. partea interioara. Stratul fix este asemanator unui condensator si este denumit strat dublu electric.

. se ajunge ca la sfarsitul procesului sa existe 5-10 flocoane/cm3 de apa.hidroliza ionilor polivalenti si formarea de specii monomerice si polimerice de hidroliza . Astazi sunt considerate patru mecanisme si anume: . care au fost stabilite in decursul timpului si confirmate prin numeroase cercetari experimentale. .neutralizarea sarcinilor electrice ale coloizilor. Procesul de coagulare se petrece in doua faze: .Particulele coloidale din apa. .compresia stratului electric al coloizilor. de aceea. termenul de coagulare este folosit pentru a descrie procesul de destabilizare produs prin compresia celor doua invelisuri electrice care inconjoara particulele coloide. Stricarea echilibrului coloidal se realizeaza prin neutralizarea sarcinilor electrice ce conduce la sedimentarea particulelor datorita formarii unor particule mai mari. la introducerea reactivului. flocoane. Deci exista numeroase teorii cu privire la stabilitatea coloizilor si la mecanismele prin care se poate realiza destabilizarea. apar incarcati negativ. Me-OH-Me. ceea ce face posibila agregarea lor. datorita incarcarii superficiale cu sarcini electrice. usor sedimentabile. prin structura lor. in practica aceasta comportare este evidentiata prin teste experimentale. apar incarcate cu un potential negativ. Mecanismele coagularii-flocurarii sunt mecanismele destabilizarii coloizilor. cand are loc neutralizarea si formarea de microflocoane neobservabile cu ochiul liber. incarcare ce le confera stabilitate sau echilibru stabil. numit potential zeta sau potential electrocinetic.formarea precipitatelor. chiar agregate. Aceasta semnificatie a termenilor nu este unanim acceptata. In literatura de specialitate.faza pericinetica. intr-un timp foarte scurt. Coloizii. vizibile cu ochiul liber. Multi specialisti folosesc termenul de floculare pentru a descrie fenomenele de transport care concura la realizarea coagularii.adsorbtie si legare intre particulelor de precipitare prin punti sau lanturi in punte. nici una dintre acestea nu permite prognoza comportarii in detaliu a unui sistem coloid si.faza ortocinetica. . Daca la inceputul procesului cantitatea de flocoane este de ordinul sutelor de mii/cm3 de apa. Factorii care contribuie la destabilizarea particulelor sunt: . nu sedimenteaza si se mentin in echilibru mult timp. iar termenul de floculare se refera la destabilizarea prin adsorbtia unor molecule mari de polimeri care formeaza punti de legatura intre particule. in care are loc formarea de flocoane mari.

respectiv de pH. cu precadere. eficienta sporind cu valenta ionilor. Concentratia cationilor bivalenti si trivalenti din apa poate exercita o influenta importanta asupra capacitatii polielectrolitilor anionici de a agrega coloizii incarcati negativ. alcalinitatea. .intalniti mai frecvent in practica . cu contributie in adsorbtia flocoanelor. poliacrilamida mai mult sau mai putin hidrolizata. sarurile de metale trivalente. de pH si de prezenta in solutie a altor ioni. oxid de polietilena etc. calciu si aluminiu este nevoie de o doza de saruri de circa 10 ori mai mare in cazul calciului si de circa 500 de ori mai mare in cazul potasiului decat in cazul aluminiului. de substante organice prezente in special acizi humici si acizi fulvici. Procesul de coagulare-floculare depinde de chimismul apei. valoarea indicatorilor Cl−3HCO-. Astfel. SO. printre care si cele din namolul activ. .. pentru a obtine acelasi efect de coagulare cu saruri de potasiu. La coagularea cu saruri metalice are loc formarea de hidroxizi metalici polimerizati. polistiren sulfonat etc. Doza de coagulant necesara pentru destabilizare depinde de concentratia coloizilor. Influenta unuia sau mai multor factori se manifesta in functie de compozitia chimica si biologica a mediului apos si de natura fizico-chimica a particulei. acestia avand un rol important in flocularea namolului activ. Drept polielectrolit anorganic se foloseste in special acidul silicic polimerizat. In practica se folosesc. . procesul de coagulare este dependent in cazul apelor cu incarcare biologica de tipul algelor existente. capabili sa se adsoarba pe suprafata particulelor si in acelasi timp sa asigure legaturi intre mai multe particule.adsorbtia speciilor de hidroliza la interfata particulelor coloidale.schimbari in structura polimerilor de tip Me-OH-Me. Pentru formarea puntilor de legatura intre particulele coloidale destabilizate se utilizeaza polimeri organici sau anorganici. anionici (polimeri ai acidului acrilic.prinderea particulelor destabilizate in agregate. De asemenea. Cei organici pot fi cationici (polimeri de amine tertiare). . Destabilizarea coloizilor cu sarcina electrica negativa .) sau neionici (poliacrilamida. Polimeri organici cu insusiri floculante sunt prezenti si in secretiile extracelulare ale unor microorganisme.). Adaosul de coagulanti cationici sau de polielectroliti in doze excesive poate duce la inversarea sarcinii particulelor coloidale si la restabilizarea lor. Fe(III) si Al(III).antrenarea particulelor destabilizate prin forte Van der Waals. incarcati electric pozitiv.se poate realiza prin tratarea cu ioni metalici pozitivi.

Coagularea cu saruri de aluminiu Sarurile de aluminiu. prin procesul de electroliza.clorura de aluminiu .sulfatul de aluminiu. Sarurile de fier utilizate in tratarea apei. incepand de la pH=3. cele mai utilizate in procesul de coagulare sunt: .domeniul de precipitare al Fe(OH)3 este mai extins decat la Al(OH)3. Coagularea electrochimica (electrocuagularea) Electrocoagularea consta in introducerea in apa a ionilor metalici necesari coagularii.Sulfat feric Fe2(SO4)3 ⋅ 9H2O. .coagularea electrica sau electrocoagulare. .Clorura ferica FeCl3 ⋅ 6 H2O. Acestia inlocuiesc total sau partial coagulantii pe baza de aluminiu si fier.Sulfat feros FeSO4 ⋅ 7H2O. Cel mai folosit reactiv la scara industriala este sulfatul de aluminiu. Coagulantii organici de sinteza se utilizeaza in doze de 10-50 mg/l si pot fi grupati in trei clase de compusi: melaminformaldehide. . de aluminiu.Intrucat particulele coloidale sunt prezente in aproape toate categoriile de ape uzate industriale.aluminat de sodiu . Polielectroliti cationici In calitate de coagulanti primari pot fi utilizate unele substante organice cu greutate moleculara mai mare de 104 cu denumire de polielectroliti organici.coagularea cu adaus de reactivi chimici numiti coagulanti. fier. Coagularea cu saruri de fier Sarurile de fier sunt utilizate in cazul purificarii apelor reziduale.policlorura bazica de aluminiu (PCBA) etc. . Prin procesul de dizolvare anodica. cupru. In practica tratarii apei. policrorura de dialidimetil amoniu. epiclorhidrin – dimetilamina. coagularea este unul dintre procesele de epurare care isi gaseste o aplicare larga in practica. . cat si la procesul de epurare sunt: . . Coagulanti organici. cele mai folosite procedee sunt: . elementul metalic este trecut in stare ionica Adjuvanti sau floculanti . tip cationic. Se folosesc celulele de electroliza cu anozi metalici.

nisip fin.In scopul imbunatatirii procesului de coagulare – floculare . . polizaharidele etc. Prezenta o structura polimerica constituita din acid mannuronic si acid glucuronic. Dozele utilizate sunt de 0.silico-aluminat (silicat de sodiu activat cu sulfat de Al). ca emulsii (polimer in solvent organic) sau ca solutii (20 g/l in apa). cationici de tip copolimeri ai acrilaminei cu un monomer cationic. . Adjuvantii utilizati in coagulare – floculare sunt de origine minerala. Aceste substante sunt cunoscute sub denumirea de adjuvanti . Acesti produsi au masa moleculara 104 – 105 si prezinta eficienta superioara polimerilor naturali.kiselgur (diatomee). Alginatii de sodiu sunt obtinuti din acid alginic extras din algele marine. care sunt de obicei copolimeri ai acrilamidei cu acid acrilic. in statii de tratare pentru apa potabila si doze de peste 0.carbune activ. sau de origine organica. caolin). . in tratarea apei se utilizeaza diferite substante cu efect de marire a flocoanelor si a vitezei de sedimentare. Adjuvanti organici de sinteza Sunt macromolecule cu catene lungi. Adjuvanti minerali Din aceasta grupa fac parte: . In practica tratarii este necesara prepararea de solutii diluate (0.argile (bentonita. Din aceasta categorie fac parte alginatii. carboxilic (-COOH) sau sulfuric (-SO3H).1-0.1 – 1%). Exemplu: metacrilat de dimetilaminoetil.5 mg/l in prelucrarea apelor uzate si a namolurilor.carbonat de calciu. Adjuvantii organici de sinteza se clarifica in trei grupe: neutri (neionici) de tip policrilamida. avand sarcini electrice sau grupe ionizabile. sunt caracterizati prin existenta unui grup ce permite adsorbtia si alt grup ionizat negativ. Adjuvantii sunt .silicea activa (silicat de sodiu neutralizat cu H2SO4). amidonul . obtinute prin asocierea monomerilor sintetici. anionici. Adjuvantii organici de sinteza se prezinta ca produse solide. .2 mg/l apa. . . Adjuvantii naturali Adjuvantii naturali sunt polimeri naturali extrasi din substante de natura animala sau vegetala.

respectiv drept sursa de carbon. catalizatori biologici generati de catre celulele vii. unde se impune recuperarea apei din efluentii reziduali. Aplicarea extinsa a procesului este limitata de costul ridicat al tratarii. Un inconvenient important al schimbatorilor de ioni este acela al formarii unor produse de regenerare care constituie reziduuri apoase a caror evacuare finala comporta dificultati mari. Schimbul ionic Acest proces de epurare are la baza proprietatea unor metale (mai ales solide) ca. Intr-o prima faza. sa inlocuiasca (sa schimbe) ionii din apa cu ioni proprii (prezenti in materialul insusi).eficace ca floculanti mai ales cu sarurile de fier dar dau rezultate bune si cu cele de aluminiu. O parte din materiile organice utilizate de catre microorganisme servesc la producerea energiei necesare pentru miscare sau pentru desfasurarea altor reactii consumatoare de energie. legate de sinteza de materie vie. se descompun eliberand produsul (sau . intr-o faza urmatoare. Se deosebesc schimbari de cationi (cationiti) si schimbari de anioni (anioniti). intre moleculele de enzima si de substanta utilizata ca hrana (substrat) se formeaza complecsi care. respectiv de reproducerea (inmultirea) microorganismelor. epurati in prealabil prin alte metode pentru indepartarea suspensiilor si a substantelor organice dizolvate. Epurarea realizata cu ajutorul microorganismelor este numita biologica. In momentul epuizarii se trece la regenerarea schimbatorului introducand in coloana solutie regenerata si spaland apoi cu apa curata. eliberata in prealabil de suspensii si impuritati organice dizolvate.1. Folosirea schimbatorilor de ioni pentru demineralizarea apelor uzate se aplica numai in zonele cu deficit mare de apa. in sarja si in coloana. 5. Dozele utilizate sunt de ordinul 0. Procese biologice Substantele organice pot fi indepartate din apa de catre microorganismele care le utilizeaza ca hrana. In aceasta varianta apa. este trecuta peste un pat fix de schimbator sub forma de granule. atunci cand sunt puse in contact cu o apa mineralizata (continand saruri ionizate). schimbatorul se epuizeaza treptat dinspre zona amonte spre zona aval. In aceste conditii. Se presupune ca reactiile enzimatice se desfasoara in mai multe etape. Exista doua moduri de aplicare a schimbatorilor de ioni in epurarea apelor. Al doilea mod este preferat. Situatia se schimba atunci cand sarurile retinute pe schimbatorii de ioni si eliberate la regenerare isi gasesc o valorificare.1-2 mg/l. mijlocite de enzime. Ea se desfasoara prin reactii de descompunere si de sinteza. 3.

iar produsii finali de descompunere trec inapoi in apa. Acest transfer este cu atat mai eficient cu cat aria interfetei lichid-biomasa este mai mare. organismele aerobe mor. gradientul de concentratie este mai pronuntat si daca pe interfata nu sunt acumulari de substante care pot frana procesul. In absenta oxigenului dizolvat.8% vol. care poate actiona succesiv asupra unor noi molecule de substrat. In procesele de epurare substantele organice sunt oxidate. necesarul de oxigen este acoperit de oxigenul molecular dizolvat in apa. De aceea. prezent in proportie foarte mica (0. de exemplu din nitrati si din sulfati cu formare de amoniac. impuritatile trec din apa uzata spre filmul. cantitatea de poluanti organici aplicata in unitatea de timp unitatii de biomasa (incarcarea organica) este la randul sau limitata.) fata de cea de aer (21% vol. Capacitatea de epurare a unei instalatii biologice depinde de masa de microorganisme (biomasa) pe care o contine. Epurarea biologica se realizeaza pe baza unui transfer de materiale dinspre apa spre celulele vii si dinspre acestea inapoi spre masa de apa. In mod normal. Cei mai importanti produsi de descompunere anaeroba sunt bioxidul de carbon si metanul. apa. In prima faza. flaconul sau alte forme sub care apare masa de microorganisme (biomasa) prin contactul interfacial si prin procese de adsorbtie desorbtie. eventual trec in forme latente. in sensul general si isi micsoreaza continutul de hidrogen. . iar locul lor este luat de organismele anaerobe sau facultativ anaerobe care folosesc oxigenul din materia organica sau din unele combinatii anorganice. respectiv de hidrogen sulfurat. Drept rezultat sunt sintetizate celule noi. nitratii. Dupa tipul microorganismelor care asigura indepartarea poluantilor organici din apa se disting procesele aerobe si cele anaerobe.). in sensul ca poate deveni cu usurinta deficitar in oxigen.produsii) de reactie si enzima regenerata. Ea este limitata de cantitatea de poluanti care poate fi asimilata de unitatea de biomasa in unitatea de timp. Substantele de la interfata sunt adsorbite si transferate in prezenta enzimelor din celula vie. Aceasta face mediul acvatic foarte sensibil la nevoile de oxigen ale microorganismelor. Microorganismele implicate in procesele aerobe necesita pentru metabolism (ansamblul proceselor vitale de asimilare a unor substante din mediul inconjurator si la eliminare a produselor de dezasimilare in mediu) oxigen. de unde cei volatili se degaja in atmosfera. Principalele produse finale ale degradarii aerobe sunt bioxidul de carbon.

corespunzatoare vitezei de inmultire a microorganismelor. iar in evacuarea de fund a decantorului secundar intre 5 si 20 kg/m3. care este unul dintre produsele concentrate ale epurarii biologice. este eliminata din sistem.05 si 2 kg/kg zi. Ambele tipuri de procese se aplica pentru epurarea apelor uzate in mai multe variante. in practica.Atat in procesele aerobe cat si in cele anaerobe inmultirea microorganismelor determina formarea de biomasa noua (namol excedentar). variantele in care apa uzata si namolul recirculat sunt distribuite uniform in intregul bazin de aerare si in care compozitia este practic aceeasi in orice punct din bazin . intre care se mentioneaza: varianta epurarii clasice. Si procesul cu namol activ se aplica. unde biomasa este separata prin decantare. de obicei din aer. Incarcarea cu poluanti organici (data in CBO5) aplicata namolului activ (substanta uscata) este cuprinsa. in care apa uzata. Concentratiile obisnuite de biomasa (exprimate in substanta uscata) in bazinul de aerare sunt cuprinse intre 0. In linii mari. inclusiv in amestecul evacuat spre decantorul secundar varianta distributiei in trepte a incarcarii organice din namol si .0-1. suspensia din bazinul de aerare trece dintr-un decantor secundar. fie este fixata pe suprafata unui suport solid sub forma unei pelicule gelatinoase.5 kg oxigen pentru 1 kg CBO5 indepartat). Debitul oxigenului introdus (mai frecvent prin aerare si mai rar prin folosirea oxigenului tehnic) depinde de cantitatea de biomasa din sistem si de debitul poluantilor organici care trebuie degradati (in mod obisnuit se asigura 1. Cea mai uzuala varianta de epurare in care microorganismele sunt suspendate in apa sub forma de flocoane este procesul cu namol activ. In ambele cazuri. intre 0. modificandu-si treptat continutul de poluanti de la capatul amonte pana la cel din aval al bazinului. sistemele sunt aprovizionate cu oxigen. iar lichidul limpezit (apa epurata) este evacuat din sistem. la randul sau. apa uzata (de obicei eliberata in prealabil de impuritati nedizolvate) este introdusa intr-un bazin de aerare care contine o suspensie de flocoane biologice (namol activ) si in care se administreaza oxigenul necesar respiratiei. dar cea mai mare parte este readusa in bazinul de aerare (namolul de recirculare). O parte din biomasa sedimentata. Procese aerobe In practica. impreuna cu namolul recirculat parcurge pe lungime un bazin rectangular. in mai multe variante. epurarea biologica aeroba se realizeaza in incinte deschise. constructii in care biomasa este fie suspendata in apa sub forma de agregate de microorganisme (flocoane). Pe masura admisiei de apa uzata.6 si 4 kg/m3.

de asemenea. cu aeratoare mecanice cu ax orizontal. in care namolul evacuat din decantorul secundare este supus oxigenarii intr-un bazin separat ( de “ regenerare “ ) inainte de a fi amestecat cu apa uzata in conditii de incarcare organica ridicata . de exemplu. Constructia este astfel realizata incat aerul sa aiba acces in materialul filtrant prin tiraj natural sau fortat.apa . in care nu se realizeaza decantarea secundara si deci recircularea biomasei. o reprezinta iazurile biologice care sunt exploatate la incarcari organice (CBO5. industrie usoara. in dorinta de a obtine un grad ridicat de epurare si micsorarea sau chiar anularea productiei de namol excedentar ( acest ultim deziderat sa dovedit practic irealizabil ). Pe fata superioara a materialului filtrant este . unitati zootehnice mici etc. O varianta constructiva a procesului cu namol activ. recomandata pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara. Acestea constau din bazine prevazute la fund cu un radier drenant. la care bazinul de aerare este un canal. 0. de regula. realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza. realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza. unitati zootehnice mici.) este santul de oxidare. O alta varianta de epurare aeroba cu cultura floculata de microorganisme. Ca material filtrant (suport pentru pelicula) se folosesc. In cazul materialelor filtrante grele.varianta de aerare prelungita sau oxidare totala este caracterizata prin exploatarea sistemului de aerare la incarcari organice foarte scazute . bucati de roca (granit. 50 kg/ ha zi). in mai multe variante. etc. de regula. O varianta constructiva a procesului cu namol activ.001 kg/ m3 zi (cca. care sunt umplute cu material filtrant cu suprafata specifica (aria suprafetei exterioare raportata la unitatea de volum) cat mai mare. cu aeratoarele mecanice cu ax orizontal. dintre care cea mai uzuala o constituie filtrele biologice. la care bazinul de aerare este un canal.) este santul de oxidare. in cazul celor mai usoare (mase plastice) se realizeaza inaltimi mai mari (5 m sau mai mult). sau materiale filtrante din alte materiale (mai ales din mase plastice cu care se pot atinge suprafete specifice in jur de 100 m2/m3). recomanda pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara. raportate la volum) mici de cca. inaltimea acestora este intre 1 si 2 m. Epurarea biologica aeroba in sisteme cu biomasa fixata sub forma de pelicula pe un suport solid se realizeaza. varianta numita cu sterilizare de contact. tufuri vulcanice etc. industrie usoara.) concasata sau de ceramica la dimensiuni intre 50 si 80 mm.

Pe de alta parte.1 si o. O alta varianta de sistem de epurare aeroba cu masa biologica fixata pe o suprafata solida o reprezinta reactoarele biologice rotative. imersat pana sub ax intr-o cuva strabatuta continuu de apa uzata. Prin aceasta. Apa uzata este trecuta continuu prin cuva cu un debit corespunzator unei incarcari cu substante organice (CBO5) cuprins intre 0. productia de .03 kg/zi la 1 m2 suprafata de umplutura. aceasta revine la o incarcare volumetrica de 1-3 kg/m3zi. spre deosebire de cea aeroba. fiind colectata apoi sub radierul drenant.400C (domeniul mezofil) sau mai mari. elementele suprafetei suportului patrund in apa si apoi revin in aer. de 45 600C (domeniul termofil). Incarcarile hidraulice aplicate sunt de 1-5 m3/m2 zi la biofiltrele de mica incarcare si de circa 10 ori mai ridicate la cele de mare incarcare. se realizeaza in incinte inchise ( bazine de fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhiba activitatea microorganismelor anaerobe. este mentinut intr-o miscare de rotatie lenta (cateva rotatii pe minut). formate pe suprafata suportului. intrucat treapta de aerare. Dupa un anumit timp de la inceperea alimentarii cu apa uzata. atat cu poluantii din apa uzata cat si cu oxigenul atmosferic. este eliminata. Procese anaerobe Epurarea anaeroba a apelor uzate. mare consumatoare de energie electrica. ceea ce asigura contactul peliculei biologice. Incarcarile cu poluanti organici (CBO5) aplicate sunt cuprinse intre 0. Epurarea anaeroba a apelor uzate prezinta fata de cea aeroba avantaje mai ales din punct de vedere energetic. iar din descompunerea poluantilor organici rezulta gaze de fermentare combustibile (datorita continutului ridicat de metan) care pot servi la acoperirea unor nevoi de energie din statia de epurare. la care suportul solid sub forma unui tambur cu suprafata specifica mare.distribuita apa uzata (eliberata in prealabil de suspensii) care se prelinge pe suprafata granulelor materialului filtrant. pe suprafata materialului filtrant se formeaza o pelicula gelatinoasa de microorganisme care elimina poluantii organici din apa utilizand pentru respiratie oxigenul din aer.01 sI 0. la fiecare rotatie.200C (domeniul criofil). Epurarea anaeroba a apelor uzate poate fi intensificata prin ridicarea temperaturii in bazinul de fermentare la valori de 20 .4 kg/zi la 1 m3 material filtrant ajungand pana la circa 5 kg/m3zi la filtrele biologice de mare incarcare. dar poate avea loc si la temperaturi de 10 . In aceste conditii se realizeaza eficiente de epurare de 70-90%.

5. masa de microorganisme anaerobe. Si la epurarea anaeroba a apelor uzate se utilizeaza variante cu masa biologica. . prin aceasta evitandu-se cheltuielile legate de evacuarea finala a unor astfel de namoluri. cu deosebirea ca accesul aerului este impiedicat.1. bazinul fiind inchis. unitati de crestere a animalelor. este mentinuta in stare de expansiune la partea inferioara a bazinului de fermentare sub actiunea bulelor de gaze formate si a vitezei ascensionale a apei (procesul anaerob cu recircularea apei uzate prin stratul de namol).4. In sfarsit. in varianta de filtru anaerob. amestecul este transferat intr-un decantor inchis. Pentru prima categorie este tipic procesul anaerob de contact. cuprinde intre 50 si 90% la incarcari organice care uneori pot sa le depaseasca pe cele realizate la instalatiile de epurare aeroba.namol excedentar este nula si neinsemnata. fie sub forma de suspensie. iar materialul filtrant complet inecat. ceea ce duce la scaderea cheltuielilor de investitii. dezvoltata pe un suport granular poros (granule de 1-3 mm) format de exemplu din carbune activ sau din argila calcinata. fie sub forma de pelicula fixata pe un suport solid. iar apa epurata este evacuata din instalatie. Aplicarea procesului este oportuna in cazul apelor uzate industriale care contin astfel de microorganisme (tabacarii. apa uzata este pusa in contact cu un material filtrant asemanator cu acel de la filtrele biologice. industria textila si a pielariei. in care apa uzata supusa epurarii este agitata cu suspensia de microorganisme in bazinul de fermentare si de aici. Microorganismele anaerobe dezvoltate si fixate pe materialul filtrant asigura degradarea impuritatilor organice. Procesele anaerobe se aplica pentru epurarea apelor uzate din zootehnie. pe masura alimentarii cu apa uzata. precum si anumitor ape uzate din industria chimica. Dezinfectia Dezinfectia este procesul de indepartare din apele uzate a microorganismelor patogene. mai ales ultimele doua variante. Prin procesele anaerobe pot fi obtinute grade de indepartare din apa a poluantilor organici (masurati prin CBO). industria alimentara. In alta varianta. abatoare. pot fi aplicate si apelor uzate cu continut relativ scazut de poluanti organici. Experienta a demonstrat ca procesele de epurare anaeroba. epurarea anaeroba poate asigura in multe cazuri indepartarea inaintata a substantelor organice fara a mai fi necesara asocierea unei trepte finale de epurare biologica aeroba. Namolul anaerob sedimentat in acesta este recirculat in bazinul de fermentare. In acest fel.

pe de alta parte. Iradierea este foarte eficienta ca metoda de dezinfectie. Trebuie sa se faca distinctie intre dezinfectie si sterilizare.si tricloramina. acestea sunt oxidate la azot molecular. ceea ce determina scaderea clorului activ remanent in solutie. Agentii chimici (ozon. cele din urma fiind preferate. Se pot aplica cu succes razele gama. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin. Pentru dezinfectie au fost folositi. cand hipocloritul actioneaza sub forma de acid hipocloros slab disociat. Dezinfectia termica este rar aplicata. iod. Dintre metodele fizice de dezinfectie se mentioneaza metoda termica si de iradiere cu radiatii de energie ridicata. Efectul de dezinfectie este influentat si de prezenta in apa a altor substante. inclusiv a enzimelor. care actioneaza sub forma de ion e hipoclorit. dintre ceilalti halogeni. virusuri etc. industrie fermentativa. Un dezinfectant obisnuit pentru ape este clorul activ.). mai ales compusi organici. se presupune ca efectul se datoreaza formarii in celule a unor radicali liberi in urma absorbtiei energiei radiante. Mecanismul dezinfectiei cuprinde doua faze: patrunderea dezinfectantului prin peretele celular pe de o parte si denaturarea materiilor proteice din protoplasma.) pot degrada materia celulara reactionand direct cu aceasta. Amoniacul prezent in apa reactioneaza cu clorul activ dand nastere (in functie de raportul clor activ-amoniac) la monodi. .). bioxid de clor. Sterilizarea presupune distrugerea tuturor microorganismelor (bacterii. efectele sunt mai pronuntate la valori mici ale pH. etc.fabrici de conserve. in timp ce metodele fizice induc modificari chimice ale acestui material. care pot reactiona cu agentii dezinfectanti inactivandu-i. datorita consumurilor mari de energie. in timp ce dezinfectia nu distruge toate microorganismele. respectiv viteza de disparitie a microorganismelor este proportionala cu concentratia acestora in momentul considerat. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin: La doze sporite de clor. care la randul sau poate fi oxidata de un exces de clor la azot molecular. La doze sporite de clor. etc. alge. iodul si bromul. brom. care are avantajul de a forma in mai mica masura derivati halogenati cu substante organice. Un dezinfectant foarte energic este bioxidul de clor. razele X si cele ultraviolete. clor. mai ales de catre acizii nucleici. dar intr-o masura mai mica datorita costului mai ridicat. Viteza de distrugere a microorganismelor corespunde unei reactii de ordinul intai. acestea sunt oxidate la azot molecular. Dupa oxidarea lor totala (punctul de "rupere") concentratia clorului incepe sa creasca din nou. spori.

Epurarea apelor consta în totalitatea tratamentelor aplicate care au ca rezultat diminuarea continutului de poluanti. se aplica o metoda de epurare care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica sau o metoda de epurare mecano-biologica. orasenesti sau uzinale de canalizare. iar namolul. In functie de rolul pe care il au fata de epurarea totalitatii apelor uzate de pe un anumit teritoriu sau centru industrial.Ozonul este folosit in epurarea apelor uzate atat pentru insusirile sale dezinfectante. b) prelucrarea substantelor rezultate din prima operatie. la debite si incarcari mari. epurarea mecano-chimica. ele se clasifica astfel: Statii de epurare locale(sau de preepurare). iar combaterea poluarii apelor se realizeaza cu ajutorul instalatiilor numite statii de epurare a apelor. . Ca produsi ai procesului de epurare rezulta apa epurata si namolul. cat si pentru capacitatea sa de a indeparta unii poluanti organici.2 Metode si scheme de statii de epurare Prevenirea poluarii apelor se face prin masuri de supraveghere si control. In mod curent. 5. denumite namoluri. epurarea biologica a apelor reziduale si a namolului rezultat in urma decantarii suspensiilor din apa. in linii mari. precum si pentru retinerea si valorificarea anumitor substante utile pe care le contin. astfel încât cantitatile ramase sa determine concentratii mici în apele receptoare. care purifica totalitatea apelor colectate de pe un intreg teritoriul unui oras sau centru industrial. Procesul de epurare a apelor uzate cuprinde doua grupe de operatii successive: a) retinerea si neutralizarea substantelor nocive . urmatoarele etape: epurarea mecanica. Acesti produsi pot fi valorificati în continuare pe diverse cai: apa epurata prin irigare. Statii de epurare generale. Uneori procesul de epurare este completat de epurarea avansata pentru îmbunatatirea calitatilor apei reziduale la epurare Statiile de epurare grupeaza constructiile si instalatiile pentru epurarea uzate. în functie de compozitia sa. care au rolul de a epura apele uzate pana la un grad de purificare necesar pentru a fi deversate in retelele publice. care sa nu provoace dezechilibre ecologice si sa nu poata stânjeni utilizarile ulterioare. Epurarea apelor uzate cuprinde. poate fi valorificat ca îngrasamânt organic. dupa o prealabila prelucrare.

filtre. din punct de vedere tehnico-economic si sanitar. cu un aspect neplacut si cu un inalt grad de nocivitate. dezintegretoare(tocatoare).In masura in care este acceptabil. Realizarea acestor procedee tehnologice impune existenta unor instalatii auxiliare.1 Epurarea mecanica Epurarea mecanica are rolul de a retine prin procedee fizico-chimice substantele in suspensie in constructii si instalatii a caror alcatuire difera dupa marimea suspensiilor si a procedeelor utilizate: gratare. rezervoare unde se inmagazineaza gazele produse la fermentarea namolurilor. etc. dispozitive si aparate de masura si control.2. Suspensiile retinute din apele uzate formeaza namolul care este o masa vascoasa. deznisipatoare. site. separatoare de grasimi. . urat mirositoare. pentru conducere stiintifica a proceselor tehnologice si pentru existenta unui laborator de analiza a apelor bine pus la punct. ca: centrala termica ce produce energie calorica necesara uscarii namolurilor. laborator de analiza a apelor etc.1 este reprezentata o schema de epurare mecanica cu decantor. In figura 5. statii de pompare de ape uzate si de namol. platforme pentru depozitarea namolurilor. 5. In modul acesta se centralizeaza operatiile creandu-se conditiile pentru exploatare mai eficienta. In functie de conditiile locale namolul poate fi indepartat in stare proaspata sau este prelucrat in instalatiile pentru fermentare si apoi incinerare. se recomanda ca epurarea tuturor apelor uzate sa se faca in comun. retea de alimentare cu apa potabila si industriala. decantoare.

aplicata in cazul cand apa uzata contine substante organice biorezistente sau unele substante anorganice nedorite prin dozarea clorului si a derivatilor sai.Figura 5. operatie care se aplica apelor uzate acide sau alcaline evacuate din diferite intreprinderi industriale. 9 – emisar. Schimbul ionic. permanganatul de potasiu si feritii de sodiu sau potasiu. Oxidarea chimica. 7 – platforme de uscare. 8 – ape de drenaj. 2 – gratar. 3 – dezintegrator. 5 – decantor primar. 4 – deznisipator.2). intervin si o alta serie de procese chimice ca.2. de exemplu: Neutralizarea.2 Epurarea mecano-chimica Epurarea mecano-chimica este un procedeu mai complex care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica cu scopul de a indeparta substantele prezente in apa(figura 5. influent. Pe langa operatia de precipitare chimica. sau corectarea indicelui pH. . Epurarea chimica urmareste in special coagularea namolurilor avand la baza precipitarea chimica care constituie un procedeu industrial de tratare cu coagulanti ce maresc depunerile gravimetrice reducand cantitatile de suspensii si coloizi cu 60…85%. bazat pe insusirea unor substante – schimbatori de ioni – de a schimba ionii din solutia cu acre vin in contact si in care nu se dizolva. 5.1 Schema epurarii mecanice cu decantor 1. frecvent utilizata. 6 – ape decantate.

Dezinfectia. amestecarea namolului cu apa care trebuie tratata si alte fenomene ce duc in final la evacuarea de apa murdara din decantor in emisar. . 6–efluent-ape epurate. o supraveghere atenta si o tratare corespunzatoare cu doze exacte de reactiv.3) si iazuri biologice – din care se colecteaza apele de drenaj si se varsa ca ape epurate in emisar si constructii in care epurarea biologica se realizeaza in conditii artificiale – filtre biologice si bazine cu namol activ. de infiltratii(figura 5. ce urmeaza treptei mecanice. 5–bazin de amestec si reactie. 2–epurare mecanica.2 Schema epurarii mecano – chimice 1– influent ape uzate. O exploatare insuficient de atenta provoaca perturbarea decantarii. 7-emisar Epurarea mecano-biologica Epurarea biologica. 4–statie de preparare si dozare. Figura 4. 3–ape decantare. se bazeaza pe activitatea unor microorganisme care mineralizeaza substantele organice din apa in prezenta oxigenului. Un mare dezavantaj al acestei tehnologii este ca se impune o exploatare in permanenta adancita prin experimentari de laborator si la scara industriala. Epurarea mecano-biologica poate fi realizata prin doua grupe mari de constructii in care epurarea se poate produce in conditii apropiate de cele naturale – campuri de irigatii. cu reactivi care difuzeaza in interiorul celulelor bacteriene. ce se bazeaza pe principiul de distrugere a celulei vii prin metode chimice.

Figura 5. .Metoda de epurare mecanobiologica naturala(campuri de irigatii si de infiltratie) se foloseste din ce in ce mai rar datorita in principal marii suprafete ocupate de campul de infiltratie. 5-ape de drenaj. 2-epurare mecanica. 3-camp de infiltratie. 4-camp de irigatie.3 Schema epurarii mecano-biologice in camp de infiltratie 1-influent. sustrasa circuitului agricol si in special datorita pericolului de infectare a panzei de apa freatica cu bacterii patogene. 6-emisar.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->