Cuprins: 1.

Date generale despre apa
1.1 Structura moleculara a apei 1.2 Clasificarea surselor de apa potabila 1.3 Proprietatile apei potabile Proprietatile fizice ale apei Proprietatile organoleptice ale apei Proprietatile chimice ale apei 1.4 Continutul apei in natura

2. Apele uzate
2.1 Surse de poluare a apelor 2.1 Poluantii apelor

3. Parametrii apei potabile si ai apei uzate 4. Legislatia de mediu 5. Epurarea apelor uzate
5.1 Procese unitare pentru tratarea apelor uzate 5.1.1Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Flotatia Centrifugarea Filtrarea Separarea prin membrane Procese unitare care utilizeaza transferul intre faze 5.1.2 Procese chimice Neutralizarea Oxidarea si reducerea Precipitarea Coagularea si flocularea Schimb ionic 5.1.3 Procese biologice Procese aerobe Procese anaerobe 5.1.4 Dezinfectia 5.2 Metode si scheme de statii de epurare 5.2.1 Epurarea mecanica 5.2.2 Epurarea mecano-chimica 5.2. 3 Epurarea mecano-biologica

Capitolul I. Date generale despre apa

1.1

Structura moleculară a apei

Secole de-a randul apa a fost considerată ca fiind un element. In 1781, fizicianul englez H. Cavendish a arătat că apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen şi oxigen, cu ajutorul scanteii electrice. In 1783, Lavoisier a repetat experienţa, realizand pentru prima oară sinteza cantitativă a apei. S-a stabilit atunci că 2g de hidrogen se combină cu 16g oxigen pentru a da 18g apă. In 1805, Humboldt şi Gay-Lussac au arătat că apa este formată din două volume de hidrogen şi un volum de oxigen. Apa naturală (fig.2) constă din amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului:
18 16

O, 17O,

O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H (fig. 1).

Fig. 1.Izotopii hidrogenului

Fig.2. Molecula de apă Combinarea acestora generează 18 specii de molecule de apă.

Apa pură este intotdeauna un amestec de apă uşoară (H2O - formulă infiinţată de italianul Stanislau Cannizzarro) şi de cantităţi extrem de mici de apă grea (D2O) şi apă hipergrea (T2O). Apa este substanţa aparent cea mai comună şi totuşi ieşită din comun, prin caracterele fizico-chimice de excepţie, din care derivă proprietăţi unice. Apa se prezintă in natură sub trei forme: solidă (zăpada şi gheaţa), lichidă (apa chimic pură sau in soluţie), gazoasă (la diferite grade de presiune şi saturaţie). Schimbarea de fază a apei depinde esenţial de temperatură şi de presiune, dar şi de gradul de poluare a atmosferei. Figura 3 prezintă diferitele condiţii de temperatură şi presiune pentru cele trei stări de agregare ale apei, precum şi transformarea de fază.

Figura 3. Diagrama de fază a apei Tabelul 1. Proprietăţile fizice ale apei lichide
Stare de agregare lichid Incolor(in straturi groase este albastru) Inodor Insipid 00C 1000C Culoare Miros Gust Pt Pf Densitatea la 40C 1g/cm3 Conductibilitatea electrică izolator

se micsoreaza an de an datorita poluarii apelor naturale. In strat subţire este incolora. Reţeaua moleculară a apei in stare solidă (gheaţa) prezintă un numar aproape dublu de legături de hidrogen decat a apei in stare lichidă. Fig. apele mai adanci nu ingheaţă pană la fund. 1. Structura gheţii Din cauza acestei aşezări a moleculelor. prin deversarea in ele a unor ape reziduale neepurate . a lacurilor şi a mărilor scade sub 4 grade. Rezervele de apa dulce. temperatura de 4 grade la care viaţă plantelor şi animalelor poate continua. 4. Anomalia densităţii apei are o mare influenţă asupra climei planetei şi a vieţii animalelor şi plantelor. sub stratul de gheaţă. Structura internă a gheţii explică unele anomalii ale apei: . fiind mai uşor ramane la suprafaţă şi ingheaţă aici. ci au. destul de reduse si limitate.densitatea gheţii mai mică decat a apei lichide. Fiind protejate de stratul de gheaţă. constituind un element indispensabil pentru inceperea si dezvoltarea oricarei activitati. moleculele de apă sunt orientate in cristalul de gheaţă dupa o schema tetraedrică. iar in strat mai gros albastră. inodora şi nu are gust. cristalul de gheaţă are o structură afanată (cu goluri). Acest lucru este explicat de faptul ca cei doi atomi de hidrogen legaţi covalent de oxigen formează două legături de hidrogen cu moleculele vecine.creşterea volumului prin solidificarea (ingheţarea) apei. .Apa curată este transparentă. Cand apa raurilor. stratul de la suprafaţă.2 Clasificarea surselor de apa potabila Apa joaca un rol important in activitatea social-economica. Deoarece cele doua covalenţe din apă au o anumită orientare (un unghi de 105°).

Cu toate ca apa meteorica este cea mai pura. mai scumpe decat cele clasice. dar si in mod . fiind legata de compozitia rocilor minerale prin care a trecut. devenite nesatisfacatoare. ci si un mijloc de crestere a gradului de reutilizare a apelor. Din punct de vedere al raspandirii apei in natura.sau insuficient epurate. A crescut simtitor numarul poluantilor. lacurilor. conditiile climatice etc. ca: polen de plante. in drum spre pamant ea absoarbe. apa meteorica mai poate contine si o serie de suspensii antrenate de atmosfera. Apele de izvor cu un continut mai mare de saruri dizolvate. Compozitia apelor de suprafata se caracterizeaza printr-o mare diversitate. ape subterane si ape de suprafata. De asemenea. intrucat iesirea lor la suprafata se datoreaza unor conditii geologice locale. dar sunt in cantitati insuficiente pentru alimentarea centrelor urbane. Protectia calitatii apelor a devenit nu numai o masura de salubritate. Mari suprafete de pe pamant sunt acoperite sezonier sau permanent de zapada sau gheata [2. de natura solului. Compozitia apei subterane este foarte variata. dioxid de carbon. Apa meteorica provine prin evaporarea apelor de la suprafata pamantului si condensarea lor in paturile superioare ale atmosferei. Apele minerale constituie un mijloc de tratament pentru diverse afectiuni interne. se numesc ape minerale. Apele de suprafata sunt alcatuite din apele raurilor. b) dupa compozitia chimica. ceea ce impune metode de epurare mai avansate. sub forma de ploi si zapada. marilor si oceanelor. oxizi de azot si de sulf si compusi organici din atmosfera oraselor industriale. O categorie distincta de ape de suprafata sunt cele in stare solida. hidrogen sulfurat. Apa subterana provine din infiltrarea apelor meteorice prin straturile permeabile ale pamantului. compozitia ei variind in functie de natura straturilor subterane strabatute. fluviilor. acumulandu-se in bazine sau rauri subterane. deoarece cresterea cotei de utilizare a apelor depinde calitatile fizico-chimice si bacteriologice ale acestora. Apele de izvor se incadreaza in categoria apelor subterane. Aceste ape de izvor prezinta calitati pe deplin satisfacatoare pentru o apa potabila. silice etc.3s. argila. din care nu lipsesc nici acidul carbonic. bacterii. Apa de izvor contine dizolvate saruri minerale pana la 1 g/L. c) dupa pozitia stratului de apa. pe langa oxigen. Apele subterane se clasifica dupa mai multe criterii: a) dupa gradul de mineralizare. Gheata acopera temporar suprafata multor rauri si lacurisi mari in zone de coasta. depinzand de anotimp. putem stabili urmatoarele categorii de ape: apa meteorica.

5s din care se desprind aisberguri ce se topesc lent si uneori sunt duse in deriva de curentii marini pana in zone calde. Temperatura unui corp este cu atat mai mare cu cat energia cinetică a particulelor sale este mai mare. bazat pe variaţia unei marimi caracteristice unei anumite substanţe numită corp termometric. fie pe cea a unei mărimi caracteristice a unui alt corp aflat in contact cu primul (termometru de dilatatie. conductibilitatea electrică. turbiditatea. Din multitudinea de ape naturale. dependent la randul său de latitudine şi altitudine..a.permanent suprafete din muntii inalti (ghetari alpini) sau din zone polare. mai multe corpuri au. Termometrul este un instrument pentru măsurarea temperaturii corpurilor cu care este pus in contact. radioactivitatea ş. cum sunt lacurile numite curent de acumulare sau respectiv canalele. Valoarea sa este exprimată prin diferite scări termometrice. după un timp. Temperatura este o mărime fizică scalară prin care se apreciază starea de incălzire a unui sistem fizic. termometru cu rezistenţă). căldura specifică. cele din jurul continentului antarctic) [4. transparenţa. densitatea. aceeaşi temperatură. Puse in contact. Cele organoleptice (la a căror determinare se utilizează simţurile) sunt reprezentate prin gust şi miros. luminozitatea. formand ghetari continentali (de exemplu calota de gheata antarctica sau groenlandiana) sau banchize la suprafata marilor polare (banchiza arctica. in funcţie de tipul apei (de suprafaţă sau subterană). Ea este influenţată de regimul termic al aerului. culoarea. omul a intervenit asupra unora care le denumim modificate antropic (de obicei rauri care au fost regularizate) si chiar a creat el ape statatoare sau curgatoare artificiale. heliu) ) şi termometre cu rezistenţă ce conţin un conductor sau semiconductor a cărui rezistenţă variază cu temperatura. După natura variaţiei există termometre cu dilataţie (cu lichid (mercur) sau cu gaz (aer. In cazul apelor de suprafaţă temperatura depinde . Aceste metode se bazează fie pe variaţia cu temperatura a unei mărimi caracteristice corpului respectiv (de exemplu strălucire).3 Proprietăţile apei Proprietatile fizice ale apei Principalele proprietăţi fizice ale apei sunt: temperatura. 1. Termometria este ştiinţa care se ocupă cu metodele de determinare a temperaturii corpurilor. Temperatura apelor naturale variază in spaţiu şi timp. hidrogen. a.

de prezenţa vegetaţiei acvatice etc.20 m. c). la latitudini medii. apa este considerată tulbure. . ce cade pe o anumită suprafaţă terestră în decursul unei perioade de timp. fiind egală cu temperatura medie a aerului din regiunea respectivă. Astfel. Transparenţa depinde de cantitatea şi dimensiunile substanţelor minerale şi organice în suspensie. unde temperatura este constantă. indeosebi la cele cu adancimi mari. de 8-10°C. Gradul de transparenţă este indicat de grosimea stratului de apă (în m sau cm) prin care se pot distinge contururile unui obiect. pentru determinarea transparenţei se utilizează discul lui Secchi. in afară de variaţiile termice lunare se remarcă şi oscilaţii pe verticală. de natura substratului. In cazul lacurilor. fiind un factor determinant. Luminozitatea este cantitatea de radiaţie solară. fixat la capătul unui cablu de 1. Un alt instrument ce poate permite stabilirea transparenţei este fluoroscopul. În cazul apelor superficiale. Sub zona neutră temperatura creşte in medie cu 1°C la 33 m (treapta geotermică normală). b. in timp ce la apele subterane. un rol important revine adancimii la care acestea sunt situate. firul de platină cu diametrul de 1 mm şi 25 mm lungime. 100 m in Siberia. temperatura apelor aflate la 10-30 m sub nivelul terestru este relativ constantă.20 m. de la 5-6 m in regiunea ecuatorială. Apele curgătoare au temperaturi ce oscilează intre 0°C iarna şi 25-26°C vara (la latitudini medii). Dacă acest fir nu mai poate fi observat până la adâncimea de 1. la 20-30 m in Europa Centrală şi la cca. Temperatura apei are o mare importanţă in dezvoltarea biocenozelor. Adancimile acestei zone sunt variabile. Unitatea de măsură a luminozităţii este luxul. S-a constatat că influenţa oscilaţiilor termice ale aerului se resimte in interiorul scoarţei pană la nivelul zonei neutre (izotermice). iar în cel al apelor subterane.şi de adancimea şi dinamica lor.

. a apelor reziduale sau a lichidelor in diverse faze ale proceselor de fabricaţie. cum şi de ce trebuie tratată o apă in conformitate cu specificaţiile cerute. Luxmetrul este un instrument pentru măsurarea iluminării. cum ar fi: tratarea apelor potabile.01 lx pentru o noapte cu lună plină şi in jurul a 100000 lx in mijlocul unei zile insorite de vară. cu o construcţie asemanătoare fotometrului. Un lux reprezintă iluminarea unei suprafeţe cu aria de un metru pătrat. Luxmetru de laborator Luxmetrele pentru măsurători in aer şi apă sunt prevăzute cu un cap de măsurare montat prin intermediul unui cablu lung de 10 m. Măsurarea turbidităţii este un mod rapid de a şti cand. turbiditatea este relevantă din trei motive: -Estetice: orice apă potabilă turbidă produce consumatorului reacţie imediată. care efectuează determinări fotoelectrice. -De filtrabilitate: o dată cu creşterea turbidităţii creşte dificultatea fitrării şi costurile acesteia. d)Turbiditatea se dovedeşte a fi un parametru hotărator in multiple aplicaţii. luxul este unitatea de măsură a efectului de iluminare a suprafeţelor. care primeşte un flux luminos uniform repartizat de un lumen. Figura 5. In cazul apei potabile.Altfel spus. Pentru măsurarea intensităţii luminoase a apei se va folosi luxmetrul de laborator. 1lx = lm m2 In natură luminozitatea variază in jurul a 0.

Putem defini turbiditatea. Turbidimetria este procedeul fizic de măsurare a turbidităţii. existentă intr-un volum de apă ( g / m3 . preluată din standardul american de măsurare a turbidităţii. conţinute in lichidul măsurat. turbiditatea este un parametru sumant. talia şi compoziţia particulelor influenţează.unităţi de turbiditate . La apele curgătoare turbiditatea reprezintă cantitatea de aluviuni in susupensie. nămolul. Unităţi de măsură ale turbidităţii Turbiditatea se exprimă in mg/l sau grade de turbiditate. Forma. precum şi a gazelor. ca fiind proprietatea fizică ce se manifestă prin reducerea transparenţei apei şi este cauzată de prezenţa in apă a substanţelor minerale şi organice in suspensie. Suspensiile solide din lichide. indiferent dacă acesta este gazos. Ca unitate de măsură.(difuzia luminii reprezintă fenomenul de imprăştiere a luminii datorat neomogenităţilor mediului. care duce la creşterea cantităţii de clor sau de ozon necesară dezinfecţiei surselor de apă potabilă studiate. absorb şi difuzează lumina incidentă. a fost introdusă suspensia-formazin. In cazul parametrului turbiditate acestea sunt substanţele sau elementele chimice sub formă nedizolvată. Din punct de vedere ştiintific.unităţi de turbiditate nefelometrice. 1 (NTU) = 7.-De dezinfecţie: O valoare mare a turbidităţii este un indicator al prezenţei materiei organice şi a microorganismelor in apă.1. unităţi cunoscute şi sub denumirea de NTU . lichid sau solid). Turbidimetria si nefelometria reprezintă aplicaţii analitice ale fenomenelor asociate difuziei luminii – fig. Astfel de determinări pot fi făcute cu ajutorul dispozitivelor automate (turbidimetre) şi al celulelor fotoelectrice. Următoarele unităţi de măsură sunt identice: FTU=NTU=TE/F.formazină). unde: FTU (formazine turbidity units .5 ppm SiO2. Cu cat particulele sunt mai numeroase cu atat turbiditatea creşte. Unitatea de măsură a fost denumită TE/F. de asemenea turbiditatea apei. cum ar fi algele. . sau mg / l ) şi se determină prin analiza apei. care indică existenţa unui număr necunoscut de substanţe diferite. Pentru a măsura turbiditatea este necesar să măsurăm lumina care traversează lichidul. incepand cu anul 1975. microbii sau alte particule. Măsurarea turbidităţii Aprecierea turbidităţii se poate realiza prin comparaţii cu soluţii etalon in scara silicei.

Figura 6 . Tubidimetria este o tehnică nefelometrică in care unghiul de observaţie θ. la trecerea luminii printr-un mediu dispers. este zero – adică măsurarea se face in lumină transmisă. putem scrie. ţinand cont de difuzia şi absorbţia luminii: Io = Ia + Id + I (1) unde s-a notat cu Io . Deşi ambele categorii de materiale contribuie la atenuarea intensităţii razei incidente.intensitatea luminii transmise. dacă neglijăm lumina reflectată. care au o durată de viaţă mai mare. Unele aparate utilizează tuburi bazate pe descărcări in gaze.intensitatea luminii incidente. heterogen (sistem coloidal). Aceste instrumente permit să se facă o distincţie intre lumina absorbită de materialele dizolvate in apă şi particulele in suspensie. Aceste surse luminoase au fost inlocuite cu fotodiodele. Există modele de aparate care combină sistemul de difuzie laterală (90°) cu transmiterea directă a luminii. Id -intensitatea luminii difuzate şi I . Se pot utiliza ca surse luminoase lămpi cu filament din wolfram. dar acestea consumă o cantitate mare de energie. Locul măsurării turbidităţii: Măsurarea turbidităţii se face in funcţie de situaţia reală. Prin utilizarea unui chopper aceste surse pot fi intermitente reducand energia consumată.Reprezentarea schematică a principiului de măsurare a tubidităţii Astfel. consum mai redus de energie şi sunt mai stabile.intensitatea luminii absorbite. Pentru aceste determinări pot fi folosite spectrofotometrele din domeniul vizibil sau instrumente specializate denumite turbidimetre. . numai particulele in suspensie provoacă difuzia luminii. cu xenon. Ia .

Măsurarea turbidităţii apei la staţiile de epurare In cadrul pre-epurării. anumite valori limită nu ar trebui depăşite. Valoarea adancimii de introducere a sondei se poate citi pe cablul de măsurare a sondei.In cadrul barajelor lacurilor de acumulare a apei. efectul procesului de respălare a filtrelor. Prin instalarea unui turbidimetru la ieşirea unei camere de filtrare. foarte simplu. In aceste cazuri.In laboratorul uzinei de apă. nămoluri şi componente de argilă in rezervorul de apă. prin ploi puternice sau inundaţii pot fi aduse nisipuri. pană cand valoarea turbidităţii se schimbă brusc. măsurarea turbidităţii nu este de folos. In acest regim de măsurare este necesară utilizarea unui turbidimetru cu un dispozitiv de autocurăţare a ferestrei de măsură. dacă procesul de respălare se opreşte la o turbiditate de 20 FNU. care la randul lor. . prin observarea procesului de demarare a filtrului.In cadrul reglării şi supravegherii proceselor de sedimentare sau filtrare in cazul instalaţiilor de purificare a apelor. Se măsoară turbiditatea in punctele de control a staţiilor de decantare a apelor reziduale cat şi in fluvii. se poate controla. In practică s-a dovedit că o aceasta se poate economisi o cantitate apreciabilă de apă de respălare. . . .In cadrul filtrelor.In cadrul instalaţiilor de folosire a apelor din fantani. sau de blocare prematură a filtrelor. In aceste locuri. prin măsurarea turbidităţii se poate concluziona asupra conţinutului de materii solide. vor perturba in mod considerabil procesul de preparare a apei. .Turbiditatea apei potabile se poate măsura: . Prin aceasta se formeaza o turtă de filtrare nouă. Nivelul nămolului poate fi determinat cu ajutorul măsurării turbidităţii prin introducerea unei sonde speciale de turbiditate in apa de nămol. O măsurare precisă a turbidităţii este inevitabilă dacă se urmăreşte livrarea unei ape de calitate ridicată. pentru ca procesul ulterior de filtrare să nu fie ingreunat. prin care se imbunătăţeşte filtrarea iniţială. In faza regimului nămolului activat. Prin măsurarea turbidităţii se poate descoperi nemijlocit şi urgent un proces perturbat de sedimentare. Evitarea deversării nămolului la gura de scurgere a decantorului este pe deplin asigurată prin folosirea unei sonde ieftine (fără pompă) de turbiditate cu autocurăţarea ferestrei de măsură.

Se mai poate exprima in Siemens (S). realizand un strat protector sub care viaţa poate continua.ohm) sau μxmho. Densitatea apei exprimă raportul dintre masă şi volum şi este direct influenţată de temperatura pe care o are apa. filtru sub presiune. Conductivitatea electrică exprimă capacitatea apei de a conduce curentul electric. f. producerea vinului şi a alcoolului. Intre 0°C şi 4°C. in schimb congelarea ţesuturilor vii produce lezarea lor prin expansiune. industria galvanică. ajungand la temperatura de 25°C la 0. Prezenţa punţilor de hidrogen produce in apa lichidă asociaţii moleculare de tip polimeric (H2O)n.5/cm). Densitatea maximă a apei este de 1 g/cm3. . Aparate de măsurare a turbidităţii pot fi instalate la controlul filtrării la următoarele tipuri de filtre: filtru cu cameră. motiv pentru care ea se formează şi pluteşte la suprafaţa apei. Variaţia neliniară a densităţii. filtru cu rame. etc. In schimb. după care scade. Ea are valoarea inversă rezistenţei electrice şi se exprimă in mho (ortografia inversă a unităţii de măsură a rezistenţei . bazine de inot. filtru cu membrană. echivalent unui mho sau in micro-Siemens pe cm (μ0. scăderea densităţii la ingheţ produce fisurarea stancii in care s-a infiltrat apa.15 K). deschizand calea pentru rădăcinile plantelor. Alte domenii de aplicaţie a măsurării turbidităţii ar fi la: alimentarea cu apă a cazanelor. filtru cu vid si filtru de bandă. gheaţa are o densitate inferioară (ρ =9100 kg/m3).Măsurarea turbidităţii in industrie In industrie sunt necesare controlul şi supravegherea diverselor procese de filtrare. rezultand o densitate de ρ =104 kg/m3 . De asemenea.99987 g/cm3 la 1g/cm3. in funcţie de temperatură. industria zahărului (de exemplu in timpul procesului de preparare a sucului subţire şi gros). Exemplu: La presiunea de 1 atm (101325 Pa) şi temperatura de 4 oC (277.99707 g/cm3. Producerea densităţii maxime la 4°C face ca pe fundul celor mai adanci unităţi acvatice. această temperatură să permită existenţa vieţii bentonice. densitatea creşte de la 0. Ea se atinge la temperatura de 4°C şi presiunea de o atmosferă. circuitele de răcire cu apă. echivalent unui μxmho. e. In diverse procese tehnologice specifice unor industrii: industria berii. apa este din punct de vedere statistic un amestec de 30% trimer (avand ρ =9080 kg/m3) 70% dimer (avand ρ =10500 kg/m3).densitatea maximă a apei.

Ansamblul se etalonează direct in unităţi de rezistenţă sau de conductivitate la temperatura de referinţă. In primul procedeu. in cazul soluţiilor apoase. toate rezultatele trebuie aduse la aceeaşi temperatură de referinţă. şi măsurand conductanţei G cu ajutorul punţii. Măsurarea conductivităţii apei este reglementată de STAS 7722-84. Astfel. Datorită variaţiei importante a conductivităţii cu temperatura.Conductivitatea electrică este direct dependentă de temperatura apei şi gradul de mineralizare.Căldura latentă specifică de vaporizare a apei are o valoare ridicată (1940 kcal/ mol). fiind folosită astfel ca indicator al gradului de mineralizare a apei.55000 μmho. . conţinand electrozi de platină lucioşi şi platinaţi. este puternic influenţată de concentraţia substanţelor. in timp ce apele oceanice au conductivităţi electrice de 45000 . prin disiparea căldurii. spre deosebire de cea cu un conţinut ridicat in săruri. Prin aceste reglaje. De aceea. Apa pură este slab conducătoare de electricitate. apa pură are o conductivitate de 0. depinde de concentraţia in ioni. apa freatică potabilă. Pentru determinarea conductivităţii echipamentul este format in principiudintr-un montaj de tipul unei punţi echilibrate sau neechilibrate. pe baza valorilor soluţiilor etalon. de natura ionilor şi de viscozitatea soluţiei.055 . In procedeul bazat pe etalonarea lanţului de măsurare este necesar să dispunem de un set de soluţii etalon cu conductivităţi k cunoscute şi de posibilitatea unor reglaje de zero şi de pantă la punte la afişaj. aparatul este pus să afişeze direct valori ale conductivităţii. transpiraţia este un mecanism foarte eficient de termoreglare. g). Pe baza valorilor conductivităţii se apreciază gradul de mineralizare cu relaţia Gradul de mineralizare [mg/ls= C x Conductivitatea [μS/cms unde coeficientul C are valorile orientative. Celula de măsurare este compusă dintr-un cilindru deschis. Pentru determinarea conductivităţii există două procedee: primul pe baza măsurării directe a conductanţei G şi pe baza folosirii constantei celulei de măsurare şi al doilea pe baza etalonării lanţului direct in unităţi de conductanţă cu soluţii etalon. Conductivitatea electrică se măsoară cu ajutorul conductivimetrelor. pentru a decide asupra calităţii apei.25 μmho. cunoscand constanta celulei de măsurare K [m -1s sau [cm-1 s. intre 30 şi 200 μmho. Conductivitatea. o celulă de măsurare şi un traductor de temperatură. din relaţia k = GK se obţine conductivitatea k. precum şi de ISO 7888-1983.

87 D la 20oC. Proprietăţile organoleptice ale apei Culoarea apei. gălbuie. apa devine insă un bun cunductor electric. compuşi ai manganului. lăptoasă. Radioactivitatea apelor este determinată de contactul pe care il are apa in scurgerea sa peste roci radioactive. prezenţa unor cantităţi mari de săruri acide de fier. l)Momentul de dipol al moleculei de apă este m =1. k)Rezistivitatea electrică ridicată (permitivitatea = constanta dielectrică este e = 80 la 20 oC) face ca apa să fie un dielectric perfect. acizi humici). m). Radioactivitatea se exprimă in unităţi Mache (UM) sau “emane”. intinderile de apă au caracter moderator pentru temperatura ambiantă: Răcirea cu 1oC a 1 m3 de apă poate incălzi cu 1oC 3222. Substanţele humice dau apei culoarea gălbuie pană la cafenie. ceea ce permite uniformizarea temperaturii şi disiparea căldurii excesive de provenienţă exo. importante in circulaţia in organismele vii. pentru fixarea substratului la suprafaţa moleculelor enzimatice. slab gălbuie.4 m3 de aer. De aceea. Din punct de vedere al habitatului. prevenind astfel degerăturile şi arsurile. dar şi biochimic. Ca termini de definire a culorii se folosesc: incoloră. albastră. In stare impură (săruri solvite). o culoare verde gălbuie.001 unităţi electrostatice: 1UM=3.h) Căldura specifică (c) are o valoare ridicată (1 cal / g x grd). In strat subţire apa este incoloră. explicand caracterul de emulsionant şi excelent solvent.sau endogenă dintr-o anume regiune a organismului.6 “emane”=10-3unităţi electrostatice.5UM/l. coeficientul de tensiune superficială fiind s =72. preluand sau cedand căldură cu modificări relativ reduse ale temperaturii. apa din ţesuturi amortizează şocurile termice. Cand stratul de apă depăşeşte 6cm grosime are un aspect albăstrui. cafenie.7x 10-3 N/m. Existenţa unei culori se datoreşte unor substanţe dizolvate (oxizi fenici. i)Conductibilitatea termică a apei este ridicată in comparaţie cu a altor lichide. a clorurilor o culoare . Astfel. j)Tensiunea superficială a apei este foarte mare comparativ cu masa ei moleculară. O unitate Mache reprezintă concentraţia de radium la 1l de apă care generează un curent de saturaţie egal cu 0. polaritatea inaltă a moleculei ii permite legarea de ioni (iar punţile de hidrogen de substanţel nepolare). Aceasta ii conferă proprietăţi capilare bune. clorofilă din frunze. De obicei sunt considerate radioactive şi folosite ca ape curative cele a căror radioactivitate depăşeşte 3.

stătut. la rece. . nemetalele.dulceag (determinat de prezenţa unor mari cantităţi de substanţe organice).cu gust nedefinit.neplăcut (concentraţii mari de substanţe dizolvate ). oxizii acizi. protozoare. Ea poate fi descompusă la peste 10000C sau cu ajutorul curentului electric: 2H2O = 2H2+ O2 Din punct de vedere chimic apa este foarte reactivă. calciu. cu unele săruri. Ea reacţionează in anumite condiţii cu metalele. industriale (fenoli. Se apreciază prin caracteristicile: lipseşte. etc). de putrefacţie şi se poate datora unor substanţe organice in descompunere sau microorganismelor vii(alge.sărat (datorat unei mari concentraţii de NaCl). sodiu reacţionează violent cu apa.) sau prezenţei unor substanţe chimice provenite din ape uzate.plăcut( cand apa conţine cantităţi reduse de Ca.sulfat dublu de aluminium şi potasiu). Acţiunea apei asupra metalelor Metalele: potasiu. . Mirosul apei se determină pentru apă nefiartă. . CO2).albăstruie. crezoli. Na + H2O = NaOH + 1/2H2 Magneziul reacţionează cu apa la cald sau in stare de vapori: Mg + 2H2O = Mg(OH)2 + H2 Aluminiul este atacat de apă numai dacă este curăţat de stratul protector de oxid: 2Al + 6H2O = 2Al(OH)3 + 3H2 Fierul inroşit reacţionează cu apa in stare de vapori şi formează oxid feroferic (oxid al Fe II şi Fe III): 3Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2 .amar (in prezenţa MgSO4). . oxizii bazici. . . Gustul apei este datorat substanţelor dizolvate in apă şi se defineşte ca: . Ex: piatra acră. Mg. Stabilirea culorii se face prin comparaţie cu o scară calorimetrică etalon alcătuită din clorură de platină şi cobalt intr-o anumită proporţie. cu formare de hidroxid şi degajare de hidrogen. .sălciu (ape sărace in săruri minerale ). Proprietăţile chimice ale apei Experimental s-a demonstrat că apa este o combinaţie chimică foarte stabilă.acru (datorat alaunilor / alaun = sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent..

Ea este chiar element de referinţă. culoarea. Acţiunea apei asupra nemetalelor Clorul in reacţie cu apa formează apa de clor: Cl2 + H2O = HCl + HClO HClO = HCl + [Os Trecand un curent de vapori de apă peste cocs(carbon) la temperatura de cel puţin 10000C se formează un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen. prin caracterul amfoter. denumit gaz de apă. radioactivitatea etc. simetric. mirosul. in ioni H+ şi OH-. Aciditatea este condiţionată de prezenţa in apă a anionilor .Plumbul. care reprezintă o suspensie finăde Ca(OH)2 intro soluţie saturată de hidroxid de calciu. Atacul este mai puternic in prezenţa oxigenului şi a dioxidului de carbon. Unele metale se corodează in prezenţa apei. argintul nu sunt atacate de apă sau de vaporii acestuia. alcalinitatea. amortizează tendinţele de modificare a pH-ului. Apa disociază spontan. gustul. baza sistemului pH. acid sulfuros. La dizolvarea dioxidului de sulf in apă are loc şi o reacţie chimică din care rezultă o soluţie acidă. Aciditatea este capacitatea unor substanţe din compoziţia apei de a lega o cantitate echivalentă de bază tare. SO2 + H2O = H2SO3 Reacţia cu carbidul sau carbura de calciu la CaC2 duce la formarea acetilenei. CaO + H2O = Ca(OH)2 + Q Hidroxidul de calciu obţinut este relativ puţin solubil in apă şi de aceea la stingerea varului se obţine aşa-zisul lapte de var. Astfel. Proprietăţi ale apei de importanţă practică sunt şi duritatea. mercurul. substanţă organică utilizată la sudarea şi tăierea metalelor in suflătorul oxiacetilenic: CaC2 + 2H2O = C2H2 + Ca(OH)2 + Q Neutralitatea electrochimică. dar in procent foarte redus. ea este un bun mediu de reacţie şi. Una dintre reacţiile cu importanţă practică o constituie stingerea varului. aurul. Reacţia are importanţă industrială: C + H2O = CO + H2 Acţiunea apei asupra oxizilor Apa reacţionează cu oxizii metalici solubili cu formare de hidroxizi. cuprul. turbiditatea. fiind pe ansamblu neutră. reacţie puternic exotermă.

in funcţie de metoda de măsurare.care sunt echilibraţi cu ioni de hidrogen. iar valorile 7-14 corespund solutiilor bazice. potenţialul de hidrogen sau pH-ul este logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei sau activităţii ionilor de hidrogen intr-o soluţie: pH= -log CH+ unde CH+ este activitatea ionilor de hidrogen: CH+= H+ fH H+ fiind concentratia ionilor de hidrogen exprimată in moli/litru. pH= 7. cu cationii bazelor slabe. care reprezintă inversul ionilor de hidrogen. Aciditatea se exprimă prin pH. Noţiunea de pH a fost introdusă de Sorensen in anul 1909 sub denumirea de exponent de hidrogen. care se folosesc individual. O soluţie acidă sau bazică se poate recunoaşte cu ajutorul indicatorilor. Gama uzuală de valori pentru pH este 1-14. Hartiile indicatoare sunt nişte faşii de hartie de filtru imbibate cu un indicator oarecare. Prin definitie. indeosebi ai metalelor grele. o substanţă care la o anumită valoare de pH este capabilă să-şi schimbe culoarea. . In multe procese de producţie se folosesc soluţii de apă din diferite substanţe care au o reacţie neutră. este determinarea cu ajutorul hartiilor indicatoare. acidă sau alcalină. valorile 1-7 corespund soluţiilor acide. măsura sa fiind dată de concentraţia ionilor de hidrogen. notat pH. Pentru apa pură şi pentru soluţiile neutre la temperatura de 25oC. Gradul de aciditate sau alcalinitate reprezintă unul dintre indicii cei mai importanţi ai soluţiilor ce intervin in procesele de fabricaţie cu caracter chimic. in industrie se mai folosesc soluţii sau hartii indicatoare de pH universale. O metodă mai puţin precisă. in funcţie de domenuil pH-ului urmărit. Datorită unor inconveniente de ordin experimental al metodelor de determinare al pH-ului. Indicatorii sunt substanţe care işi schimbă culoarea după valoarea pH-ului soluţiei cu care vin in contact. Gradul de aciditate sau alcalinitate a acestor soluţii se caracterizează prin mărimea curentului numit indicator de concentraţie activă a ionilor de hidrogen. dar la indemana tuturor. s-a căzut de acord ca noţiunea de pH să fie definită pur experimental. In afara de indicatorii obişnuiţi. iar fH este coeficientul lor de activitate.

sulfaţi. Reactivii folositi la prepararea solutiilor tampon trebuie sa fie foarte puri si stabili. · pH=7 apă neutră. cloruri. · reglarea condiţiilor optime de desfăşurare a proceselor de epurare biologică. soluţia capata culoarea roşie (devine bază). semnalul de intrare al amplificatorului si circuitul convertorului trebuie sa indeplineasca anumite cerinte. Aciditatea sau alcalinitatea apei considerată in funcţie de valoarea pH-ului se prezintă astfel: · pH<7 apă acidă. Determinarea valorii pH-ului se realizează cu ajutorul unor indicatori de pH. Un pHmetru masoara diferenta de potential intre doi electrozi (in mV) si apoi converteste in unitati de pH. valorile pH-ului sa fie bine stabile. etc. Valoarea pH-ului unei ape serveşte la: · aprecierea insuşirilor sale corosive. iar potentialul joncţiunii lichide trebuie sa fie de acelaşi ordin de mărime cu cel al soluţiei de determinat. a căror culoare se schimbă in funcţie de concentraţia ionilor de hidrogen. · stabilirea dozelor de neutralizanţi. Pentru a obtine o masurare corecta. In acest scop trebuie folosita o solutie cu un pH cunoscut exact. Duritatea apei este o caracteristică determinată de conţinutul de săruri de Ca şi Mg aflate in soluţie. iar bazele pe cea roşie in albastru (soluţiile neutre nu işi schimbă culoarea). Aceste săruri pot fi: carbonaţi. . · supravegherea calităţii apelor naturale impotriva murdăriri. Principiul constructiv al unui pH-metru este redat in urmatoarea schema.Cand se doreşte să se neutralizeze un acid se adaugă turnesol. Acizii transformă hartia albastră in roşu. Indicatorii se introduc in soluţia al cărei pH trebuie determinat sau se imbibă o hartie de filtru care se pune in contact cu apa de analizat. pH>7 apa alcalină. Hartia indicatoare este folosită şi in laboratoare pentru a determina acizii şi bazele. Pentru a se face acordul intre electrozi si pH-metru este necesara o calibrare. O altă metodă constă in determinarea pH-ului cu ajutorul pH-metrului. Astfel de solutii se numesc solutii tampon. iar mai apoi culoarea se va transforma in violet (soluţia devine neutră).Vopseaua care coloreaza aceste hartii se numeste “litmus” şi provine de la plantele numite licheni.

salinitatea in [g/kgs . 1grad german=17. In soluţie.Mg2+.Apa naturală folosită in industrie conţine săruri provenite din rocile cu care apa vine in contact. franceze. carbonaţi.ape destul de dure 12o-18o.Fe3+. putem scrie: ρS ( kg/m3 ) = ρ0 + A·S + B·S3/2 + C·S2 . . SO42 . Un grad german corespunde la 10mgCaO/l de apă. Duritatea permanentă este dată de sărurile de calciu şi magneziu stabile termic: sulfaţi.ape dure 18o-30o. CO32 . Salinitatea reprezintă conţinutul in săruri al unei ape (marine. .K+. . conduc la compuşi greu solubili care iau parte la formarea nămolurilor şi a pietrei de cazan. Mg2+) constituie un neajuns deoarece. lacustre)..ape foarte moi 0o-4o. Un grad de duritate reprezintă 10mg CaO sau 1.) şi anioni (Cl . Ea dispare la fierberea apei.ape semidure 8o-12o.ape moi 4-8o. in anumite condiţii de concentraţie şi temperatură. cloruri. O metodă de determinare a salinităţii unei probe de apă este determinarea conductivităţii acesteia deoarece intre aceşti 2 parametri există o stransă legătură. Duritatea apei este dată de suma ionilor de calciu şi magneziu prezenţi in apă.25 grade engleze. HCO3 . Prezenţa unora din aceştia (in special a Ca2+. aceste săruri sunt dissociate electrolitic.ape foarte dure peste 30o. Duritatea se exprimă in grade de duritate (germane. .Al3+. carbonaţii acizi descompunandu-se in compuşi greu solubili. Dacă notăm S . Na+. engleze) care variază in timp şi spaţiu in funcţie de acţiunea de dizolvare a apelor asupra rocilor. DT =Dt +Dp (1) Duritatea temporală este dată de carbonaţii acizi de calciu şi magneziudin apă.42mg MgO la un litru de apă. etc). Se exprimă in grame la litru (g/l). . oceanice.temperatura in [ 0C s. După gradele de duritate apele se caracterizează astfel: .etc. existand cationi (Ca2+. T . In practică se folosesc formule aproximative de determinare a salinităţii.9 grade franceze=1. Pentru alimentarea cu apă potabilă duritatea nu trebuie să depăşească 12o.H+. Duritatea totală (DT) se compune din duritatea temporală (Dt) şi duritatea permanentă (Dp). etc.

0227 · 10-4 · T .24493·10-1 .4.8.4.6546 · 10-6 · T2 C = 4. Cea mai curată apă este apa de ploaie sau provenită din topirea zăpezii.0899 ·10-3 T + 7. 7. Reziduul fix fix (reziduu sec. 7).1. reziduu uscat) exprimă in [mg/1s cantitatea de substanţe solide organice şi anorganice dizolvate intr-un litru de apă.724 · 10-3 + 1. Diferenţa intre reziduul la evaporare şi reziduul al calcinare reprezintă conţinutul in susbstanţe organice dizolvate. numit şi pierderea la calcinare.6438·10-5 T2 . in apa din natură putem găsi: .2467·10-7·T3 + 5.3675 ·10-9· T4 B = -5. fiindcă ea dizolvă o parte din substanţele solide şi gazoase cu care vine in contact.8314 ·10-4 . Prin calcinarea reziduului sec la temperatura de 600 °C se obţine reziduul la calcinare care exprimă conţinutul de substanţe minerale dizolvate in apă. El corespunde substanţelor solide rămase după evaporarea completă a apei (din care s-au inlăturat suspensiile prin filtrare sau centrifugare) şi uscarea la 105°C (in etuvă) timp de doua ore (fig. Conţinutul apei in natură Apa lichidă din natură nu este niciodata pură.unde: ρS [ kg/m3 s densitatea soluţiei. A = 8. Schema de obţinere a rezidului fix 1. Astfel. Fig.

yterbiu. azotit etc. indiu. substanţe uleioase. iod. O statistică asupra compoziţiei apei potabile propune următoarea ordine a abundenţei: · Constituenţi majori (de la 1 la 1000 mg/litru): sodiu. bicarbonat. sulfat. mangan. in limite foarte mari: de la cantităţi in urme pină la 10 mg/l. crom. cesiu. hidrogen sulfurat. detergenţi. thaliu. lantan. clor. silice.substanţe neionice / substanţele biogene: silice. titan. .anioni : fluor. dioxid de carbon. litiu. brom. gaze dizolvate (oxigen. carbonat.) . uraniu. petroliere. staniu. magneziu. aur. fluor bor. plumb. . oxizi de azot. arsen. galiu. sodiu. cositor. fenoli. cupru. titan. neobiu.nichel. vanadiu. grase. cadmiu. . aluminiu. care se găsesc in apele naturale in special sub formă de hidroxid microcoloidal sau sub formă de complecşi fulvici. Cele mai importante surse de elemente biogene se dovedesc a fi procesele din interiorul bazinului şi pătrunderile cu apele de şiroire. · Constituenţi minori (de la 0. mangan. germaniu. magneziu. scandiu. azotat. bicarbonat. tungsten. bismut. aur. cupru. cadmiu.01 la 10 mg/ litru): fier. variază. beriliu etc. radon etc. Abundenţa relativă a solidelor dizolvate in apă este desigur dependentă mult de natura geologică a zonei şi de alţi factori. amoniac.microfloră . zirconiu. · Constituenţi prezenţi ca urme (de regulă sub 0. azot. arsen. cu precipitaţiile atmosferice sau cu apele uzate industriale.cationi: calciu. seleniu. azotat. in apele dulci de suprafaţă. fosfat. potasiu.. cobalt. cobalt. toriu. . litiu. plumb. · Constituenţi secundari ( de la 0. Substanţele biogene cuprind de asemenea compuşii siliciului şi compuşii fierului.0001 la 0. in cantităţi mai mici şi metan. ruteniu. fier. comunale şi agricole. aluminiu. ceriu. bor. platina.001 mg/ litru): beriliu. brom. potasiu. nichel. hidroxil. molibden. carbonat. rubidiu.. calciu. fosfat. zinc. sronţiu.1 mg/litru): stibiu. in special compuşii azotului şi fosforului. cian. zinc.faună. Totuşi statistic unele elemente sunt prezente in cea mai mare parte a apelor şi au concentraţii semnificative. bariu. stronţiu. pe cand altele apar rar sau numai in cantităţi extrem de reduse. argint. itriu. seleniu. Concentraţiile substanţelor biogene. sulfat. iod. . bariu. crom.

120.000 tone de carbonat de calciu.000.000 tone de clorură de magneziu.6. . . putem clasifica apa dulce in 24 de categorii.000 tone de sulfat de potasiu. .000 de tone de bromură de magneziu. .000 de tone de sronţiu.In funcţie de ionii dominanţi. . .000. In practică această distincţie este foarte utilă la apele minerale. .000 tone de sulfat de magneziu.000.000.6400 de tone de fluor.intre 100 şi 12. .000 tone de sulfat de calciu.8.7 tone de uraniu.350.18. Majoritatea apelor raurilor mari sunt calcice-hidrocarbonatate.000 de tone de iod. . .4.000 tone de bor.25 de tone de aur .900 tone de bariu.45 tone de argint.000.000 tone de clorură de sodiu.60.50 pană la 350 tone de arsenic. Exemplu: Cantităţi impresionante de diverse minerale solvite există in medie intr-un volum cubic de apă de mare cu latura de o milă: . . . . . .21.550.

Dupa cum se stie. in mod natural sau atropic. bazinele naturale de apa formeaza biotopuri specifice. in care salasluiesc numeroase comunitati ecologice acvatice. 2. aerul si solul. lacuri. trebuie sa i se asigure un mediu ambiant cât mai curat-sanatos. Poluarea poate avea loc: .Capitolul II. apa in natura exista sub urmatoarele forme: apa de suprafata (fluvii. Dintre cei trei factori de mediu – apa. respectiv poluantii. creând numeroase probleme pentru pastrarea si imbunatatirea calitatii ei. sau indirect. Poluarea apelor reprezinta alterarea calitatilor fizice. care ar putea prejudicia dezvoltarea vietii si apoi impactul lor asupra mediului – vietii. mari si oceane) si apa subterana (straturi acvifere si izvoare). In fiecare din acestia se dezvolta o fauna si o flora specifica care. Cunoasterea conditiilor de viata. la masuri de prevenire si combatere a poluarii factorilor de mediu si conditii propice vietii pe pamânt. sunt cunoscuti sub denumirea de factori de mediu. pentru a putea supravietui. sol – apa este cea mai afectata de poluare. produsa direct. aer. in final. Pentru aceasta insa.1 Surse de poluare a apelor Apa este un vector al agentilor poluanti. Apele uzate Apa. constituenti ai biosferei. conduce la o protectie eficienta a mediului. râuri. este necesar sa se cunoasca sursele de poluare. Toate aceste cunostinte conduc. din cadrul fiecarui factor de mediu. chimice si biologice ale apelor. dar in acelasi timp. Apa poluata devine improprie utilizarii normale.

navigatiei etc. Sursele de poluare ale apei se clasifica dupa urmatoarele criterii. alte substante) . Poluarea accidentala apare. dat fiind diversitatea lor: a) Dupa provenienta: . colectate si transportate prin reteaua de canalizare la statia de epurare sau direct in receptor. cu litosfera. sau neregulate de timp. ca urmare a defectarii unor obiective din statia de preepurare sau epurare. de unde sunt apoi transportate in aval de curentul de apa. când are loc o dizolvare a gazelor existente in aceasta. apelor meteorice. Poluarea primara apare. Poluarea artificiala se datoreaza surselor de ape uzate de orice fel. de exemplu. ca urmare a dereglarii unor procese industriale. de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie. in urma depunerii substantelor in suspensie din apele uzate.activitatile menajere (dejectii. de exemplu. reziduurilor. pe patul acesteia. evacuate intr-un receptor. Poluarea normala provine din surse de poluare cunoscute. de exemplu. temporar (exemplu colonii provizorii). Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. namolurilor. Se poate vorbi si despre poluare controlata si necontrolata. provenite din industrie si deversate in ape. in cazul canalizarii dintr-un oras. Poluarea naturala se datoreaza surselor de poluare naturale si se produce in urma interactiei apei cu atmosfera. imediat ce gazele rezultate in urma fermentarii materiilor organice depuse din substantele in suspensie antreneaza restul de suspensii si le aduce la suprafata apei. când cantitati mari (anormale) de substante nocive ajung in reteaua de canalizare sau. Poluarea secundara apare. Poluarea controlata (organizata) se refera la poluarea datorata apelor uzate transportate prin reteaua de canalizare si evacuate in anumite puncte stabilite prin proiecte. detergenti. accidental. in cazuri de avarie. la intervale regulate. sau rezidiile discontinuu. când se produce dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa. . Poluarea apelor poate fi naturala sau artificiala. Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara.- continuu (permanent). Poluarea necontrolata (neorganizata) provine din surse de poluare care ajung in emisari pe cale naturala.

a pasagerilor sau animalelor transportate. Apele uzate orasenesti. Industria deverseaza in apele naturale substante chimice. apele uzate provenite de la minele de carbuni au drept caracteristica principala continutul in substante in suspensie – sterilul. Agricultura deverseaza in apele naturale ape cu incarcatura mare de substante chimice (pesticide. usor sau greu volatile. fertilizanti. de exemplu. depasind fondul natural de radioactivitate. Navele pot impurifica apele prin: evacuarea reziduurilor lichide si solide provenite din activitatea personalului navigant. Astfel. conform datelor publicate de OMS. in mare masura. . Materialele pot fi in stare solida. hoteluri si in buna parte din mica industrie. resturi vegetate si animale. Apele uzate de la crescatoriile de animale si pasari au. poluantii fiind substante organice si suspensiile. detergenti). hidrocarburi. asa zisele ape de balast etc. Transporturile deverseaza produse petroliere. caracteristici oarecum asemanatoare cu ale apelor uzate orasenesti. O apa industriala uzata are. Apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale. ce pot depasi continutul apelor menajere de 5 ori la consumul de oxigen. restaurante. caracteristici asemanatoare substanelor chimice sau fizice utilizate in procesul tehnologic. substante nocive transportate. ele constituie o sursa de poluare. Navele pot evacua impuritati deosebit de nocive. organice si anorganice.). provenite din gospodarii. Apele uzate industriale provin din apele folosite in procesul tehnologic industrial. atât din punct de vedere calitativ cât si cantitativ. Activitatile menajere polueaza chimic si biologic apele naturale. resturi vegetale si animale. Sunt situatii in care incarcatura radioactiva a deversarilor nu este deloc de neglijat. detergenti. terenuri de sport sunt practic asemanatoare apelor uzate orasenesti.. in principiu. fertilizanti. lubrifianti. apa calda etc. Epurate sau nu. lichida. Apele uzate rezultate in urma irigarii terenurilor agricole sunt poluate cu fertilizatori organici. solventi. detergenti.agricultura si transporturi (pesticide. mai mult sau mai putin toxice.industrie (substante chimice. produse petroliere). solventi. caldura. Apele uzate de la campinguri. apele uzate rezultate de la fabricile de zahar contin atât substante in suspensie cât si organice. miscibile sau nemiscibile cu apa. zone de agrement. pierderile de combustibil. pesticide si cu substante nocive ce se gasesc in atmosfera. reprezinta una din principalele surse de poluare. b) Dupa aria de raspândire a poluantilor . hidrocarburi. de 7 ori la azotul total si de peste 10 ori la materialele solide.

- surse locale (conducte de canalizare, rampe de descarcare); - difuze – cand poluantii se raspândesc pe o arie mare. Uneori este dificil de localizat sursa sau sursele poluante. c) Dupa pozitie: - surse fixe: activitati industriale, zootehnice etc. - surse mobile: autovehicule, locuinte si instalatii care se deplaseaza etc. 2.2 Poluantii apelor Poluantii apelor sunt foarte diversi si de aceea clasificarea adopta mai multe criterii: a) Dupa natura lor exista poluanti: organici, anorganici, biologici, radioactivi, termici. Substantele organice, de origine naturala sau artificiala, reprezinta si pentru apa poluantul principal. Organismele animale si vegetale contin substante organice care, dupa moartea lor, incep sa se descompuna, devenind nocive si periculoase. Industria chimica, petrochimia, fabricile de celuloza si hartie, industria alimentara elimina poluanti de origine organica, din care unii sunt foarte toxici (fenolul, ierbicidele) si cu persistenta ridicata in mediu. Substantele organice de origine naturala, mai importante, sunt: titeiul, taninii, lignina, hidratii de carbon, terpentinele, biotoxinele marine. Titeiul, ca de altfel si produsele petroliere (poluanti de origine organica artificiala, despre care se va vorbi ulterior) sunt poluanti deosebit de puternici si prezenti uneori in cantitati mari, atât in apele de suprafata cât si subterane, de mare si, rareori, in apa potabila. Poluantii mai pot ajunge in emisari prin intermediul pierderilor din timpul transportului titeiului sau produselor petroliere, pe uscat sau pe mare, in urma unor accidente ale mijloacelor de transport, degradarii rezervoarelor de inmagazinare a titeiului sau produselor petroliere, functionarii necorespunzatoare a schelelor marine. Titeiul este un amestec complex de hidrocarburi solide (parafine, cicloparafine aromatice) si gazoase in hidrocarburi lichide, alaturi de care se gasesc, in cantitati reduse, compusi cu sulful, azotul si oxigenul. Compozitia elementara a titeiului este in medie: 85% carbon, 12% hidrogen si 3% sulf, azot si oxigen. La extractia titeiului apar ape uzate de zacamânt de la decantarea noroiului de foraj si de la purjarea instalatiilor de reciclare a apelor. Titeiul, nefiind miscibil cu apa, se ridica la suprafata acesteia si incepe sa se deplaseze in directiile dominante. Compusii volatili se evapora repede, daca ramân expusi in atmosfera. Titeiul poate pierde prin evaporare pâna la 30% din greutate in timp de 30 ore. Titeiul ramas la suprafata marii continua sa se oxideze si ca urmare compozitia

acestuia este in continua schimbare. Titeiul depus pe plaje se oxideaza in continuare formând reziduuri gudrunoase care necesita timp indelungat pentru oxidarea lor totala. O alta grupa de substante organice naturale este cea a biotoxinelor marine. Aceste substante sunt produsi naturali insa, numeroase cercetari demonstreaza ca inmultirea lor in mediu marin se datoreaza schimbarilor antropogene, deci, ar fi vorba de produsi artificiali. Aceste toxine au, in mod curent, originea in oflagelatii din familia fitoplanctonului care pot deveni atât de abundenti incât coloreaza apa; de exemplu, asa-numitele "maree rosii". In privinta poluantilor organici artificiali, acestia provin din prelucrarea diferitor substante in cadrul rafinariilor, industriei chimice organice, industriei petrochimice. In rafinarii, poluantii artificiali apartin produse petroliere, care cuprind ca poluanti principali: benzina, motorina, uleiurile, solventii organici, bitumul, produsele medicinale si gaze. Poluantii organici artificiali din industria chimica organica si industria petrochimica sunt: hidrocarburile (benzen, eter de petrol, acetona, cloroform, esteri, sulfura de carbon, benzina); hidrocarburile halogenate, a caror folosire s-a raspândit foarte mult in industrie si agricultura; hidrocarburile clorurate, care stau la baza hidrocarburilor halogenate si care poarta si denumirea generica de pesticide (insecticide pentru distrugerea insectelor, rodenticide pentru soareci, ierbicide pentru ierburi); detergentii, acizii naftenici, hidrogenul sulfurat, substantele aromatice, vopsele de anilina, alchil-arilsulfonatii. Substantele anorganice, in suspensie sau dizolvate, ca si substantele organice sunt poate mai putin poluante ca cele organice. Poluarea anorganica rezulta din industria produselor clorosodice, chimie, extractia titeiului, prepararea minereurilor, hidrometalurgie. Substantele anorganice sunt frecvente in apele uzate industriale; dintre acestea se mentioneaza, in primul rând, metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr), clorurile, sulfatul de magneziu, fierul. Apele poluante contin saruri, acizi, baze, modifica pH-ul apelor naturale, corodeaza conductele, instalatiile, aduc prejudicii agriculturii, au efecte stresante pentru organismele acvatice. Poluarea biologica este produsa de activitatile menajere, abatoare, zootehnie. {n apa apar microorganisme patogene care genereaza uneori imbolnaviri in masa. Prin apa se transmit boli: - bacteriene (febra tifoida, dizenteria, holera); - virotice (poliomielita, hepatita epidemica); - parazitare (ambioza, giardioza).

Apele poluante biologic favorizeaza inmultirea unor paraziti, ca: tantarii, transmitatori de paludism, musca tze-tze, transmitatoarea bolii somnului. Poluarea radioactiva apare la apa rezultata din industria extractiva a minereurilor de uraniu, thoriu la instalatiile de preparare a minereurilor radioactive, din zonele de depozitare necorespunzatoare a deseurilor radioactive, in urma unor avarii la reactoarele nucleare, naufragii de vapoare cu incarcatura nucleara. Poluarea termica apare prin deversarea de apa calda in efluentii naturali. {n aceste conditii scade continutul de oxigen din apa, creste sensibilitatea organismelor acvatice la poluanti, unele vietuitoare dispar, se inmultesc algele albastre. Acest tip de poluare apare pe langa unele instalatii industriale si din energetica nucleara. Apele naturale pot degrada poluantii organici, sub actiunea microorganismelor existente, a radiatiilor solare si a oxigenului. Din degradare rezulta compusi mai simpli, pana la moleculele cele mai mici: CO2, CH4, NH3, H2O, H2S. {n primele zile se degradeaza compusii cu carbon, apoi in etapa a doua se oxideaza biologic compusii cu azot. b) Dupa starea de agregare se diferentiaza: suspensii (substante insolubile in apa), poluanti solubili in apa, dispersii coloidale. Substantele in suspensie, organice si anorganice, se gasesc atât in apele uzate orasenesti cât si in cele industriale, ele ajungând in masura mai mica sau mai mare in emisari. Materialele in suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului formând bancuri care pot impiedica navigatia, consum oxigenul din apa daca materiile sunt de origine organica, determina formarea unor gaze urât mirositoare. Substantele in suspensie plutitoare, cum ar fi titeiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorata detergentilor, produc prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust si miros neplacut, impiedica absorbtia oxigenului la suprafata apei si deci autoepurarea, se depun pe diferite instalatii, colmateaza filtrele, sunt toxice pentru fauna si flora acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea instalatiilor de racire, irigatii, agrement. c) Dupa durata degradarii naturale in apa se deosebesc: - poluanti usor biodegradabili; - poluanti greu biodegradabili (degradarea naturala dureaza sub 30 de zile); - nebiodegradabili (degradarea in 30-60 de zile); - refractari (cu degradare si peste 2 ani).

chimici si indicatori. marind efectele toxice.0 0.0 0. Parametrii microbiologici. caprolactama se biodegradeaza la substante mai simple in decurs de 3 saptamani.50 50 10 50 Unitate de masura µg/l µg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l .coli) 0/250 ml Enterococi 0/250 ml Pseudomonas aeruginosa 0/250 ml Numar de colonii la 220C 100/ml 0 Numar de colonii la 37 C 20/ml Tabelul 2.10 10 1. Parametru Acrilamida Arsen Benzen Benz(a)piren Bor Bromati Cadmiu Clorura de vinil Cianuri totale Cianuri libere Crom total Valoare CMA 0. Parametrii de calitate ai apei potabile sunt: microbiologici. Parametrii microbiologici pentru apa comercializata in sticle sau alte recipiente.01 1. Capitolul III Parametrii apei potabile si ai apei uzate Parametrii de calitate ai apei potabile Legea numarul 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile. Parametru Escherichia coli (E.0 10 5. Tabelul 1A. Parametru Valoarea admisa Escherichia coli (E. Parametrii chimici. deci are timp sa se acumuleze in apa. Coli) Enterococi Valoarea admisa (numar / 100 ml) 0 0 Tabelul 1B. pe cand clorbenzenul in 2 ani.De exemplu.

0 pH ≥ 6.50 Conductivitate 2.5 Unitate de masura µg/l mg/l numar/100ml mg/l numar/100ml mg/l µS cm-1 la 200C grade germane µg/l µg/l mg O (2)/l unitati de pH .2 0. ≤ 9.5.50 Bacterii coliforme 0 Carbon organic total Nicio modificare (COT) anormala Cloruri 250 Clostridium perfrigens 0 (inclusiv spori) Clor rezidual liber 0.0 0.10 mg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l mg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l Tabelul 3.500 Culoare Acceptabila consumatorilor si nicio modificare anormala Duritate totala. Parametrii indicatori. Parametru Valoare CMA Aluminiu 200 Amoniu 0.1 3.Cupru Dicloretan Epiclorhidrina Fluor Hidrocarburi policiclice aromatice Mercur Nichel Nitrati Nitriti Pesticide Pesticide total Plumb Seleniu Stibiu Tetracloretan si Tricloretena (suma concentratiilor compusilor specificati) Trihalometani total (suma concentratiilor compusilor specificati) 0.10 1. minim 5 Fier 200 Gust Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala Mangan 50 Miros Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala 0 Numar de colonii la 22 C Nicio modificare anormala Numar colonii la 370C Nicio modificare anormala Oxidabilitate 5.

0 40. Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997.0 2.1 1 mg/l mg/l µg/l UNT µg/l Bq/l mSv/an Bq/l Bq/l Parametrii apelor uzate Apele uzate sunt apele provenite din diferite sectoare industriale si din reteaua de canalizare a asezarilor urbane.5 – 9. încât viata plantelor si a animalelor este în pericol.0 0. Alteori.0 1.Indicatori fizici Temperatura B.pH mg/dm 3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 .5 – 8.0 60. bacteriile existente în apa pot descompune substante de natura organica. Parametrii apei uzate Indicator de calitate A. chimici si microbiologici. continutul si compozitia apelor reziduale provenite din diferite activitati industriale. Indicatori chimici Concentratia ionilor de hidrogen Pentru fluviul Dunarea Materii totale in suspensie (MTS) Consum biochimie de oxigen la 5 zile (CBOs) Consum chimic de oxigen – mp (CCO-Mn) Consum chimic de oxigen – mcbp(CCO-Cr) Azot amoniacal (NH4+) Azot total (N) Azotati (NO3-) Azotiti (NO2-) Sulfuri si hidrogen sulfurat UM 0 Limite maxime Metode de analiza admisibile 30grade C 6.5 6. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici. polueaza în asa masura apa râurilor. Ele reprezinta ape cu un continut mai mare sau mai mic de substante cu actiune nociva asupra animalelor si plantelor acvatice din râurile sau lacurile în care acestea sunt deversate.0 10. proces numit autopurificarea apei.1 STAS 8619/3-90 STAS 6953-81 STAS 6560-82 STAS 9887-74 STAS 6954-82 STAS 8683-70 STAS 7312-83 STAS 8900/1-71 STAS 8900/2-71 STAS 7510-66 C Unit.10 0.0 25.Sodiu Sulfat Sulfuri si hidrogen sulfurat Turbiditate Zinc Tritiu Doza efectiva totala de referinta Activitatea alfa globala Activitatea beta globala 200 250 100 ≤5 5. însa. Uneori. care sunt în legatura cu capacitatea de diluare a efluentului primitor si nu de calitatea râului.0 70.000 100 0. Epurarea apelor reziduale industriale este una din cele mai importante probleme ale vietii contemporane.0 20. în special din industria chimica si petrochimica. transformându-le în dioxid de carbon.

0 1.0 0.0 0.0 1 mil.0 1.1 1.5 5 0.1 0.5 0.1 1./100 cm3 nr.0 0.1 5. 10 5 absent STAS 7661-89 STAS 7167-92 STAS 7587-66 STAS 7877-87 STAS 10064-75 STAS 10064-75 STAS 7576-e66 STAS 7885-67 STAS 9411-83 STAS 3662-90 STAS 8637-79 STAS 7852-80 STAS 7884-91 STAS 7884-91 STAS 8634-70 STAS 7795-80 STAS 7987-67 STAS 8314-87 STAS 8014-79 STAS 8190-68 STAS 8910-71 STAS 11422-84 STAS 12663-88 STAS 8662-70 STAS 6674-77 STAS 8288-69 STAS 7685-79 STAS 6364-78 STAS 8663-70 STAS 9187-84 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 . Indicatori bacteriologici Bacterii coliforme totale Bacterii coliforme fecale Streptococi fecali Salmonella mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 nr.0 0.0 2000.0 1./100 cm3 nr.(H2S) Sulfiti (SO32-) Fenoli antrenabili cu vapori de apa (C6H5OH) Substante extractibile cu eter de petrol Produse petroliere Fosfati (PO43-) Fosfor total (P) Detergenti sintetici anion activi.05 5.0 4.5 0.2 0./100 cm3 1.0 0.0 300 0.05 8.1 0.1 0.1 0.0 100./100 cm3 nr.05 500. biodegradabili Arsen Aluminiu (Al3+) Calciu (Ca2+) Plumb (Pb2+) Cadmiu (Cd2+) Crom trivalent (Cr3+) Crom hexavalent (Cr6+) Fier total ionic (Fe2+Fe3+) Cupru (Cu2+) Nichel (Ni2+) Zinc (Zn2+) Mercur (Hg2+) Argint (Ag plus) Fluoruri (F) Molibden (Mo2+) Seleniu (Se2+) Mangan (Mn2+) Magneziu (Mg2+) Cobalt (Co2+) Cianuri (CN-) Clor liber (Cl2) Cloruri (Cl-) Reziduu filtrat la 105 grade C C.05 0.

dovada fiind si realizarea pe plan internaţional a proiectului “Lupta contra poluarii apei si aerului” în colaborare cu Programul Naţiunilor Unite şi Organizaţia Mondiala a Sanatatii.Capitolul IV Legislatia de mediu La nivel mondial. iar pe parcurs a trecut la abordarea complexa a problemei tinând cont si de ceilalţi factori de mediu (aer si sol). iar un an mai târziu. care preocupa specialisti din întreaga lume. . sol. datorita industrializarii rapide din ultimile decenii. la care a participat si România. cu ocazia Conferinţei asupra Mediului – când a luat fiinta Sistemul Global de Monitoring al Mediului Înconjurator. aer. în prezent guvernele duc o politica de închidere a întreprinderilor neperformante si poluante si iau masuri de reducere a poluarii prin demararea unor programe autohtone de investitii în probleme de mediu (de exemplu. activitatea în domeniul protecţiei mediului se desfasoara sub îndrumarea Forumului Mondial – United Nation Environment Programme (UNEP) – înfiinţat în anul 1972 la Stockholm. În acelasi an s-a constituit în România Sistemul Naţional de Monitorizare a Calitatii Mediului Înconjurator pentru apa. Polonia si-a propus sa construiasca 3. În Europa de Est. Primul institut de cercetari din ţara pe probleme de mediu a fost infiintat în anul 1953 – Institutul de Studii şi Cercetari Hidrotehnice – care la început a avut preocupari doar în domeniul apei.000 de staţii de epurare şi 80 de întreprinderi foarte poluante vor fi închise pentru ca nu pot respecta normele de mediu). care a degradat mediul înconjurator pâna în pragul unui dezastru ecologic. Problema mediului înconjurator este o problema de actualitate. a luat fiinţă Consiliul National pentru Protecţia Mediului şi a intrat în vigoare Legea numarul 9 privind Protecţia Mediului Înconjurator. în 1973.

România a aderat la unele tratate internaţionale de protecţie a mediului. Padurilor si Protecţiei Mediului. Este de asteptat ca în viitorul apropiat. Sunt necesare cooperări în fabricaţia de echipamente. Aceasta premiera juridica internationala în materie de protecţie a mediului impune natiunilor care au aderat la ea. în vederea obţinerii unui mediu cât mai curat si sanatos. în SUA. sa apara reglementari referitoare şi la alţi poluanţi regionali si globali. limitele admise pentru poluanţi sunt reglementate prin Directiva 76/464. care impune controlul tuturor emisiilor de substanţe periculoase stabilite prin Clear Water Act din 1997. . CO2 etc. la nivel international. a calităţii factorilor de mediu şi de integrare a reţelelor naţionale în cele europene de monitorizare a protecţiei mediului. De exemplu.NTPA 001/1997 – pentru resursele de apa. poate fi masurat cantitativ prin determinari de concentratii reziduale. Un exemplu în acest sens îl constituie Protocolul de la Montreal (1987) referitor la substantele chimice care distrug stratul de ozon. Legea protecţiei mediului numărul 137/29. Pe plan naţional. care impun măsuri serioase de realizare a unor instalaţii de tratare a emisiilor poluante. Ministerul Apelor. reactivi chimici. masuri severe de productie si manipulare a compusilor de tip clorofluorocarbon. SOx. sunt tot mai evidente atât la nivel national. iar normativele care reglementează limitele de încărcare cu poluanţi sunt: . limitele de toleranţa ale poluantilor sunt stabilite prin Lege federala. cât si internaţional. Numeroase state s-au văzut nevoite să acţioneze în vederea stopării fenomenului de poluare prin iniţiativele legislative drastice. la serviciile de consultanţă care să contribuie la reducerea poluării şi obţinerea unui mediu curat.OMS 645/1997 – pentru deversarea apelor uzate în reţelele de canalizare. aparatură. de monitorizare a noxelor. sanatos. a caror limite denumite limite admisibile sau nivel de toleranta nu au voie sa fie depasite. decembrie 1995. Legislatia româneasca si aranjamente institutionale După 1989. Impactul pe care îl au poluantii asupra mediului înconjurator si implicit asupra omului. care aplica pedepse drastice pentru cei care o încalca.Preocuparile oamenilor de stiinta pentru protejarea mediului. . foarte periculosi pentru mediu. cum ar fi: NOx.

capacitatea tehnică a staţiilor de epurare şi alte obiective de calitate pentru râuri. în funcţie de gradul de diluare. Sunt incluse si prevederi pentru controlul poluarii si penalitati pentru provocarea poluarii mediului. chimici si microbiologici. legea stabileşte mai multe principii fundamentale. care sunt în legătură cu capacitatea de diluare a efluentului primitor şi nu de calitatea râului. conform acordului din anul 1996.  poluatorul plăteşte. sub conducerea Ministerului Apelor. Legislaţia de calitate a apei Calitatea cursurilor de apa transfrontaliere este negociata cu Serbia. Acolo unde diluţia este mai mică de 1:3. Pădurilor şi Protecţiei Mediului.  conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor . se negociază anual normele de deversare între Apele Române şi beneficiar (în calitate de operator). Legislaţia europeana si acorduri internaţionale relevante1 1 . Legea apelor numărul 107/25. Recunoscând interesul public major al acesteia. Septembrie 1996 Această lege stabileşte procedeele pentru protecţia cursurilor de apă pe întreg cuprinsul ţării şi include conceptele de posesie publică a cursurilor de apă şi a resurselor de apă în general. Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997. Normele actuale se bazeaza pe apa de categoria a II-a din Normele Româneşti NTPA-001/1997.Obiectivul acestei legi este reglementerea protecţiei mediului.  dezvoltarea colaborării internaţionale în vederea îmbunătăţirii calităţii mediului.  întreţinerea şi ameliorarea calităţii mediului. STAS 4706-88 defineşte standardele de calitate a râurilor. Nivelele de deversare sunt fixate între standardele naţionale (NTPA-001/1997) şi normale de calitate a râurilor. inclusiv:  prevenirea pagubelor şi a riscului ecologic.  eliminarea poluanţilor periculoşi pentru sănătate. STAS 4706-88. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici. Legea stabileşte faptul că domeniul public va fi administrat de Apele Române.

* 75/440/EE Directiva asupra calitaţii necesare a apelor de suprafaţa în scopul captarii de apă potabila. * 91/676/EEC Directiva cu privire la azotati.1. 4. transfrontaliere de apă şi a lacurilor internaţionale. modificata prin 91/156/EEC şi 91/692/EEC. 1992. Acordul de la Szeged cu privire la protecţia râului Tisa si a afluenţilor Convenţia de la Helsinki cu privire la protecţia şi folosirea cursurilor Acordul de cooperare de la Sofia cu privire la protecţia Dunarii. privire la Marea Neagra.1.Directivele europene relevante conţinute în Acquis-ul Communitaire includ: * 91/271/EEC Directiva tratarii apelor uzate urbane. România a ratificat o serie de tratate internaţionale cu privire la protecţia calităţii apei: 4. cadru pentru Directiva deseurilor.1.3. 4.1.2. Convenţia de la Bucuresti cu privire la Planul Strategic de Acţiune cu acestuia împotriva poluarii. * 75/442/EEC. * 80/778 EEC şi amendamentele 98/83/EC: Directiva apei potabile.1. 4. 1996.4. * 86/278/EEC Directiva cu privire la utilizarea namolurilor în agricultura. .

experimentarea la scara de laborator sau pilot urmata de prelucarea datelor experimentale pentru stabilirea de relatii care sa permita dimensionarea instalatiilor (stabilirea parametrilor optimi) .alegerea instalatiilor si utilajelor adecvate pentru realizarea in conditii optime a transformarilor dorite. fizica. comune pentru diverse variante de tehnologii.1 Procese unitare pentru tratarea apelor Orice tehnologie de transformare este constituita dintr-o serie de operatii succesive. substantele nedorite sunt indepartate din apa si transformate in substante acceptabile. chimica sau mixta. In cele ce urmeaza se adopta termenul de proces unitar pentru toate transformarile care intervin intr-o schema tehnologica de tratare a apelor. . de natura mecanica. continue sau ciclice. diferenta constand in natura apei brute supuse tratarii si in calitatea efluentului final care trebuie obtinuta.studiul principiilor stiintifice de baza . Intre procesele unitare prin care se realizeaza tratarea apei naturale pentru obtinerea apei potabile si cele de epurare a apelor uzate nu exista deosebiri esentiale. distincte care se realizeaza in instalatii si aparate corespunzatoare. In ambele cazuri. ea consta dintr-un numar limitat de operatii simple.Capitolul V Epurarea apelor uzate 5. chimica sau biologica. Oricat de complicata ar fi o tehnologie. indiferent daca sunt de natura fizica. Exista totusi unele procese unitare care din considerente economice sau tehnologice. Pentru fiecare operatie sau proces unitar sunt importante urmatoarele aspecte: . isi gasesc aplicare curenta numai in tratarea apei sau numai in epurarea apei.

In instalatiile de tratare a apelor uzate. cu periodicitate diferita. In aceste conditii. datorita lipsei de uniformitate a consumurilor de apa. Concentratiile poluantilor sunt determinate de evacuarile specifice de apa pe unitatea de produs. solida. a cantitatilor de apa eliminata din proces si a continutului acestora in substante poluante. iar in cazul sistemelor de canalizare mixte si de regimul precipitatiilor. conduc la evacuarea de ape uzate cu caracter aleator. acidului azotic. de obtinere a medicamentelor si colorantilor. iar debitele prezinta fluctuatii. Aceste debite sunt influentate si de gradul de recirculare a apelor din industria respectiva. pe ansamblu. In majoritatea industriilor intervin operatii discontinue care. iar in industria chimica de sinteza. pana la limita maxima determinata de capacitatea sistemului din care se face alimentarea cu apa. cum ar fi procesele industriale cu caracter continuu. Instabilitatea vitezelor de curgere este daunatoare mai ales in bazinele de decantare. metanolului. pe platformele industriale complexe. Sunt relativ rare cazurile in care debitul si compozitia sunt constante. compozitia apelor uzate este aleatoare. respectiv uniformitatea regimului de intrare a apelor uzate in sistemul de tratare. in care vitezele mari de curgere antreneaza in efluent materiale in suspensie sau chiar materiale deja sedimentate. precum si de evacuarea materialelor nedorite. Prezenta mai multor surse de evacuare discontinue. debitele de ape uzate sunt sezoniere. ce functioneaza in regim stationar si in care nu intervin operatii ciclice. unele procese metalurgice. indiferent de sursa. iar acela al unei statii de epurare un efluent acceptabil care nu inrautateste calitatea resurselor naturale de apa. De exemplu. Variatiile de debit sunt intotdeauna insotite si de variatii de concentratii ale substantelor poluante. unde se obtin cantitati mici de produse pe perioade variabile de timp. etc. intervenind astfel un transfer de faza intre cele trei faze existente : gazoasa. rezultatele depind de stabilitatea. in fabricile de zahar si conserve. Cele mai multe procese de tratare si de epurare a apelor aduc schimbari ale concentratiilor unor substante care sunt fie scoase. . Apele uzate. prezinta variatii in timp ale debitelor si compozitiei.Produsul unei statii de tratare este o apa de calitate superioara care corespunde cerintelor unei folosinte. Variabilitatea compozitiei apelor uzate poate fi o consecinta si a modificarii in timp a profilului si a capacitatii de productie. prepararea minereurilor. Variatiile de debit in statiile de tratare au ca rezultat salturi de viteza ce perturba regimul de curgere. lichida. cum sunt industria de sinteza a amoniacului. fie introduse in apa. determina variatii dezordonate ale debitului si compozitiei apelor uzate. se produc ape uzate numai in aceste perioade.

Principalele grupe de procese fizice au la baza separarea gravitationala. respectiv in bazinele de uniformizare. este indepartat prin raclare.1. filtrarea si transferarea poluantilor din faza apoasa in alta faza. ridicat prin flotatie. grasimi. In instalatiile de uniformizare a apelor uzate. ce determina deplasarea corpului spre fundul bazinului de separare. a particulelor cu densitate medie mai mica decat a apei. datorita asocierii lor cu bulele de aer. toate conducand la o degrevare a etapei de epurare. Astfel de particule pot fi constituite din materiale omogene sau din asocieri de materiale cu densitati diferite. cum ar fi reactii de neutralizare. aceasta separare fiind denumita centrifugare. in cursul separarii lor din apa. Separarea particulelor relativ grosiere. Daca sedimentarea gravitationala nu este eficienta se utilizeaza o separare sub actiunea unui camp de rotatie creat artificial. in care iau nastere forte gravitationale. Aceasta asociere cu bule de aer are consecinte pozitive . nedizolvate in apa.1 Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Se bazeaza pe faptul ca asupra unui corp aflat intr-un camp gravitational actioneaza o forta. transformari in alte substante. cu forme si dimensiuni adaptate fiecarui caz in parte. 5. hidrocarburi) formeaza asociatii cu bule de aer sau gaz din procesele microbiologice ridicandu-se la suprafata apei care stationeaza sau care se afla In curgere libera. Flotatia este procesul prin care particulele mai grele decat apa sunt antrenate la suprafata. pot avea loc si transformari chimice intre diferitii poluanti din aceste ape. de precipitare sau procese biochimice. de oxigenare. In aceste procese substantele poluante nu sufera.Uniformizarea debitelor si a compozitiei apelor uzate se face in bazine de uniformizare amplasate in serie sau in derivatie cu colectorul de canalizare si permite dimensionarea statiei de tratare la nivelul debitelor medii. sub influenta campului gravitational. Flotatia Flotatia este procesul unitar de separare din apa. In procesul de flotatie naturala. particulele materiale mai usoare decat apa (uleiuri. sub actiunea fortelor gravitationale. ce sunt suflate in apa prin partea inferioara a bazinului. Stratul de material plutitor. are loc prin sedimentare sau flotatie. redox.

pentru o apa uzata data. In practica. textila. pe un model fizic. ce are loc in doua moduri: . cand se produce scaderea brusca a presiunii gazului. In flotatia cu aer.2-1 m3 aer/m3 apa uzata. ca urmare a unei detente. in cazul separarii prin flotatie cu aer nu este suficient doar ridicarea particulelor la suprafata ci este necesara si formarea unei spume uilizand substante spumante. fie prin degazarea aerului dizolvat in apa. Ridicarea particulelor insolubile in apa. industria de prelucrare a proteinelor si in industriile fermentative. Flotatia cu aer dispersat se utilizeaza la prepararea minereurilor si la indepartarea materiilor grase din apele uzate.incorporarea de bule de aer in interiorul particulei floculate cu structura afanata. Marimea fortelor care retin particule insolubile pe interfata apa-aer sau apa-gaz depind de marimea suprafetei particulelor si de prezenta unei substante tensioactive. . se recomanda efectuarea de teste la scara de laborator. aerul este introdus fie sub forma de bule. este rezultatul asocierilor reciproce. Bulele mai fine (cu diametrul mai mic decat 0. Capacitate de spumare mare au apele uzate din industria celulozei.aderarea particulelor insolubile la suprafata bulei de aer (gaz). La aceste dimensiuni bulele de aer au o viteza ascensionala foarte mare si pot provoca distrugerea suspensiei coagulate din apa. iar cand acestia nu exista in apa trebuiesc adaugati. timpul de retentie a apelor uzate in bazinul de flotatie este mai mic decat in bazinul de decantare. Datorita vitezelor mari de urcare a particulelor in procesul de flotatie. . Astfel de substante pot fi chiar unii constituenti din apele uzate. ce are tendinta de acumulare si orientare a moleculelor pe interfete. Intr-o instalatie de flotatie cu aer difuzat. consumul de aer este de cca 0.deoarece particulele mai grele decat apa capata o viteza ascensionala datorita particulelor de aer. Pentru stabilirea parametrilor optimi ai procesului de flotatie.1 mm) se pot obtine prin destinderea apei sau prin suprasaturarea apei cu aer. Pentru a se obtine o buna separare prin flotatie trebuie luate masuri pentru a reduce la minimum turbulenta din zona de separatie. Diametrul bulelor de aer este de 1-2 mm. obtinute prin trecerea aerului prin difuzoare poroase. de catre bulele de aer. aflata in echilibru in apa. Necesarul de aer variaza functie de natura si concentratia suspensiilor si depind de conditiile care trebuie indeplinite de apa tratata.

Astfel. peste care se evacueaza lichidul limpezit. mecanismele de retinere pe filtre este simplu. Pe masura ce dimensiunile porilor se micsoreaza. Apa cu suspensii este introdusa prin axul corpului melcat si este proiectata spre fata interioara a peretelui corpului centrifugei. . Lichidul limpezit. Adancimea stratului de lichid deasupra peretelui centrifugei este stabilita cu ajutorul unor deversoare circulare reglabile. In cazul centrifugarii se obtin viteze mari de sedimentare. mai intervin si alte fenomene. La mediile poroase cu pori mari. .cu o viteza ceva mai mica – un ax melcat. centrifugele decantoare cu ax orizontal. datorita fortelor mari de forfecare care intervin. Se vorbeste astfel de un fenomen de sitare. acest procedeu se aplica de preferinta apelor uzate cu continut mare de suspensii sau pentru concentrarea namolurilor. precum si datorita posibilitatilor de stropire cu lichid limpezit. de la dimensiuni foarte mari cum ar fi poluantii grosieri. fiind oprite toate particulele cu dimensiuni mai mari decat porii filtrelor. In epurarea apelor se utilizeaza. comparativ cu namolurile obtinute prin alte metode de separare la care concentratia in substante uscate este intre 4% si 10%.Centrifugarea Centrifugarea este un proces de separare gravitationala a suspensiilor din apa in care intervin acceleratii superioare celei gravitationale. numit centrat. Datorita costurilor mari ale instalatiilor si a consumului de energie. Solidele depuse pe acest perete datorita fortelor centrifuge sunt raclate si impinse de catre corpul melcat spre zona conica a corpului centrifugei. la randul sau. cu un continut mai mare de solid. Filtrarea Filtrarea este procedeul de trecere a apelor printr-un mediu poros. cu functionare continua. in instalatiile de filtrare se pot retine din apa impuritati de dimensiuni variabile. Functie de spatiile libere ale mediului poros. pana la poluanti foarte fini. Acestea sunt constituite dintr-un corp cilindro-conic rotativ in care se roteste. Prin centrifugare se obtin concentrate mai compacte. prin centrifugare se obtin concentrate de namol cu un continut mai mare de 50% de substanta uscata. ceea ce duce la o separare a unei mase mari de suspensii in unitatea de timp. de regula. ceea ce poate readuce materialul solid in corpul centrifugei. pe care are loc retinerea prin fenomene predominant fizice a unora din constituentii apelor. Transportul materialului concentrat pe zona conica este o sarcina delicata. este evacuat pe la capatul opus al centrifugei.

Gratarele sunt formate din bare cu grosimi de 0. . cat si dupa colmatarea lui cu suspensii. fapt care permite o folosire mai eficienta a adancimii filtrului. Materialul granular folosit frecvent este nisipul cuartos. Retinerea pe suprafata filtranta depinde de caracteristicile fizico-chimice ale particulelor. dupa spalare. In aceste conditii. Filtrele de nisip sunt impartite in: . de caracteristicile mediului filtrant. Retinerea pe filtre Cele mai utilizate filtre pentru indepartarea suspensiilor sunt filtrele granulare si filtrele cu prestrat. se obtine spontan o aranjare a granulelor cu diametrul descrescand in sensul de curgere din timpul fazei de filtrare. pompele si vanele. Viteza apei la intrarea apei in gratare trebuie sa fie de 0. cu dimensiuni mai mari decat interstitiile dintre bare. Retinerea pe gratare si site. de viteza de filtrare si de caracteristicile fizice ale apei.3-1 m/s pentru evitarea depunerilor in camera gratarului. Gratarele servesc pentru indepartarea din apa a impuritatilor grosiere care pot forma depuneri greu de evacuat si care ar bloca sistemele de raclare.filtre rapide cu viteze de filtrare de 3 – 6 m/h. Pentru retinerea impuritatilor de dimensiuni mai mici se utilizeaza site statice sau mobile. Varietatea mecanismelor de retinere a impuritatilor din apa prin filtare si gama larga de dimensiuni a particulelor care se retin a dus la o diferentiere intre procesele in care predomina efectul de sita si cele in care primeaza alte mecanisme. curgerea are loc in conformitate cu legea lui Darcy. .1 – 0. Materialele retinute. Curgerea prin medii filtrante poroase este mentinuta in mod normal in domeniul laminar atat initial (in filtru curat). Filtrele cu nisip sunt formate din mai multe straturi cu densitati diferite care intr-un curent de apa ascendent se stratifica conform densitatii si la care. gurile de evacuare si deversoarele.8– 1. cat si pentru particule de dimensiunea ionilor si moleculelor. inclinate cu 30-90°fata de orizontala.2 cm asezate la o distanta de 12–60 mm.Mecanismele care contribuie la retinerea din apa a particulelor de impuritati pe un filtru sunt foarte complexe.6 m/h. formeaza ele insele straturi filtrante care maresc treptat pierderea de sarcina a apei pe gratar si trebuiesc indepartate periodic. In cele ce urmeaza se prezinta pe scurt principalele procese de retinere prin filtrare. atat pentru corpuri grosiere.filtre lente cu viteze de filtrare de 0.

Prin porii unei membrane semipermeabile (de dimensiuni moleculare) vor putea trece molecule de apa. In aceste filtre au loc. Practic o membrana trebuie sa aiba o permeabilitate mai mare pentru unele specii decat pentru altele. filtarea si regenerarea. sau chiar a moleculelor de apa asociate prin legaturi de hidrogen. . prin membrana putand trece in general numai molecule de apa. Dintre metodele ce utilizeaza separarea prin membrane. osmoza inversa. Fazele unui ciclu de functionare cuprind formarea prestratului. apa va trece prin membrana din solutia mai diluata spre cea mai concentrata. In solutie. dar nu vor putea trece ionii hidratati. Filtrele cu prestrat sunt formate din suporturi poroase rigide asezate intr-o carcasa. cea mai mare utilizare o au osmoza. pe care se depune un strat subtire de material filtrant granular. pe langa procesele fizice de retinere a particulelor insolubile si procese microbiologice de degradare a unor materiale organice dizolvate sau in suspensie. In epurarea apelor uzate filtrele cu nisip se utilizeaza in treapta secundara de epurare sau pentru finisarea efluentilor treptei biologice. ultrafiltrarea si electrodializa. dar si pentru tratarea apelor uzate. uneori se adauga In apa supusa tratarii materialul granular chiar In timpul filtrarii. Membranele pot fi constituite din materiale solide (membrane consistente). format din particule foarte fine de 5 – 100 μm. membrana este definita ca o faza ce actioneaza ca o bariera pentru speciile moleculare sau ionice din apa. Osmoza si osmoza inversa In cazul solutiilor apoase cand doua solutii de concentratii diferite sunt separate printr-o membrana semipermeabila. ionii substantelor ionice sau ionii formati prin ruperea unei molecule polare sunt hidratati astfel incat volumul ionilor este mult mai mare decat volumul unei molecule de apa. din geluri imbibate cu solventi sau din lichide imobilizate intr-o structura poroasa si rigida.Aceste doua tipuri de filtre difera prin caracteristicile granulometrice ale nisipului si prin modul de regenerare. Separarea prin membrane In procesele de epurare a apei. deci sa fie permeoselectiva. Pentru a prelungi durata fazei de filtare. Separarea prin membrane este utilizata in cea mai mare masura pentru obtinerea apei potabile.

amestecuri de acetat si nitrat de celuloza. Acest proces este utilizat pentru obtinerea apei dulci din apa de mare. Primul material folosit la confectionarea membranelor semipermeabile a fost acetatul de celuloza. In prezent se obtin membrane ce permit o eliminare a substantelor dizolvate.a.butirat de celuloza.daca se poate realiza concentrarea poluantilor in volume mici de apa. obtinut in conditii speciale (celofan cu calitati speciale). Ulterior s-au obtinut si membrane semipermeabile din materiale polimerizate stabile (poliamide. ceea ce determina dificultati deosebite la realizarea instalatiilor practice care trebuie sa aiba o buna etanseitate. Presiunea osmotica variaza proportional cu concentratia substantei dizolvate In apa si cu temperatura. se va produce. datorita presiunii exterioare mari. Membranele folosite in separarea prin osmoza sunt foarte subtiri (0. o structura compacta. cunoscut sub numele de osmoza inceteaza cand presiunea hidrostatica care se exercita asupra solutiei mai concentrate atinge o anumita valoare de echilibru numita presiune osmotica. reducandu-se cheltuielile de evacuare a poluantilor. . dintr-o apa bogata in saruri se va obtine in compartimentul 1 o apa curata. s. Membranele utilizate in osmoza inversa sunt supuse la diferente mari de presiune de 20 – 100 bar. mai ales a speciilor ionice. Procesul normal de osmoza poate fi inversat daca asupra solutiei concentrate se va exercita o presiune mai mare decat presiunea osmotica. Aplicatiile osmozei inverse pentru tratarea apelor uzate sunt satisfacatoare in urmatoarele conditii: .care la concentratii mici au presiuni osmotice mici si nu pot fi separate prin osmoza. Ultrafiltrarea Ultrafiltrarea este procesul de separare prin membrane sub influenta unei diferente de presiune.reducerea cantitatilor de ape uzate prin obtinerea unor solutii concentrate cu volum mai mic decat al celor de ape uzate.2 μm) si au o fragilitate ridicata. . In acest caz. durabilitate mare si sa evite colmatarea si polarizarea de concentratie. . o circulatie a apei in sens invers.Acest proces. .daca exista posibilitatea recuperarii de materiale utile. esteri micsti de acetat . Astfel. Membranele utilizate sunt caracterizate printr-o permeabilitate selectiva pentru anumiti componenti ai unei solutii lichide.daca se impune recuperarea apei in zonele sarace in apa. Se aplica mai ales pentru a separa substantele dizolvate cu greutate moleculara peste500.). in proportie de 95-99%.

grupe functionale schimbatoare de ioni. mecanismul principal este sitarea selectiva. Ele pot fi obtinute din filme de polimeri poroase.Prin ultrafiltrare pot fi indepartate din apa bacterii. Daca numarul de compartimente dintre electrozi este marit. Prin acest proces pot fi indepartate materii organice inerte si microorganisme. Membranele pentru electroliza se realizeaza prin turnare de placi dintr-un amestec de rasini schimbatoare de ioni. Capacitatea de retinere a unei membrane pentru o substanta data depinde de dimensiunea. in care se introduc prin reactie chimica. decantare si ingrosare. proteine. forma si flexibilitatea moleculelor constituente ale membranei. peste aceasta limita separarea avand loc prin filtrare obisnuita. proportia de energie consumata pentru transportul ionilor creste in raport cu aceea pentru deshidratarea acelor ioni care ajung in compartimentele electrozilor. respectiv la cationi. Pentru epurarea apelor uzate separarea selectiva nu prezinta importanta decat in cazul in care concentratele separate pot fi valorificate. pigmenti din vopsele. Pentru scopuri practice. Electrodializa Electrodializa constituie un proces de separare prin membrane cu permeabilitate selectiva la anioni. lianti inerti si solventi. ultrafiltrarea are un efect echivalent cu cel realizat prin coagulare. cu conditia ca substantele organice. Utilizarea unei instalatii de electrodializa cu o singura celula este neeconomica. floculare. iar produsul devine asemanator cu electroliza. In acest caz. sub forma de granule. . Electroliza poate fi utilizata pentru indepartarea sarurilor din apele uzate (de exemplu a nitratilor din apele evacuate de pe terenurile agricole). In cazul ultrafiltrarii prin membrane. sa fi fost indepartate in prealabil. se cere ca membranele de ultrafiltrare sa manifeste retinere selectiva pe un domeniu relativ ingust de greutati moleculare si un flux mare de solvent la diferenta mica de presiune. virusi. in functie de diametrul particulelor de substante poluante si diametrul porilor. deplasarea acestora realizandu-se sub actiunea unui camp electric ca in procesul de electroliza. In practica se folosesc baterii de electrodializa cu 40-500 compartimente. precum si de conditiile de exploatare. Limita superioara a greutatii moleculare a substantelor care pot fi retinute prin ultrafiltrare este de circa 500 000. eventual prezente in acestea. din cauza consumurilor mari de energie in compartimentele electrozilor (pentru deshidratarea ionilor). In practica. amidon. prin electrodializa se obtine o apa demineralizata numai partial. Daca demineralizarea este impinsa peste anumite limite. consumurile de energie pe unitatea de apa produsa cresc foarte mult.

Extractia lichid-lichid Extractia este o operatie de separare bazata pe diferenta de solubilitate a componentilor din apa in unul sau mai multi solventi nemiscibili cu apa. etc.Prin electroliza se pot recupera din apele uzate o varietate de substante utile: acizi carboxilici (acetic. antrenarea poluantilor volatili cu abur sau cu gaz (stripare).1) 3 apa de epurat solventul 4 Apa de epurat este pusa in contact cu solventul S in care poluantul P este mult mai solubil decat apa. solida sau gazoasa. Dupa separarea acestora urmeaza recuperarea solventului (de obicei prin distilare). lactic). exista alte procese in care epurarea are la baza transferul poluantilor din apa intr-o alta faza nemiscibila cu apa lichida. Cea mai rationala varianta a procesului este extractia in contracurent. lignite. ceea ce in cazul ideal al recuperarii totale a solventului duce la rezultatul final exprimat prin schema: 5 (A+P) = (A-a) + p + a + (P-p) concentratul de poluant (5. poluantul cu P si solventul cu S . Intre aceste procese se incadreaza extractia lichidlichid. si respectiv s. Notand apa cu A. cromati. iar cantitatile mici ale acestora in diferite faze cu a. Dupa agitare ( pentru realizarea unei suprafete cat mai mari de contact intre cele doua lichide) si dupa sedimentare se formeaza conform schemei de mai sus doua straturi: apa extrasa si extractul. p. principiul extractiei este redat prin schema: 1 2 (A+P) + S = (A-a) + a + p + s + (P-p) +(S-s). distilarea. apa extrasa extrasul (5. citric. spumarea si adsorbtia. impuritatile raman tot in faza apoasa sub forma unor concentrate. Un bun solvent pentru extractia poluantilor din ape uzate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: . Procese unitare care utilizeaza transferul Intre faze In timp ce in cazul proceselor fizice descrise mai inainte.2) 6 apa uzata apa epurata O extractie inaintata a poluantului din apa se realizeaza prin repetarea operatiei de extractie cu portiuni noi de solvent proaspat. dupa izolarea din apa.

astfel ca prin incalzirea extractului are loc separarea apei si a dizolvantului. . in special. Desfasurarea procesului este favorizata de crearea unor conditii care duc la micsorarea solubilitatii in apa a substantei poluante. Extractia se foloseste la scara industriala pentru separarea si recuperarea fenolului din apele condensate de la prelucrarea termica a carbunilor si pentru extractia din apele uzate a unor metale ce sunt transformate in prealabil in complecsi organici. nu substante dizolvate in aceasta.sa aiba o densitate cat mai diferita de a apei.sa nu sufere transformari chimice in timpul utilizarii.3) 8 sulfura solubila 9 In apa . de obicei.+ 2 H+ → H2 S hidrogen sulfurat molecular greu solubil In apa (5.sa fie ieftin. Transferul lichid-gaz Substantele volatile prezente in apa pot fi indepartate (stripate) prin antrenare cu gaze sau vapori (aer. solubili in solventi nemiscibili cu apa. aceasta putandu-se obtine.sa aiba punct de fierbere cat mai indepartat de al apei. la valori mici ale pH-ului. prin modificarea pHului si prin ridicarea temperaturii. vapori de apa). gaze de ardere. . In acest scop sau dovedit eficienti ca solventi aminele alifatice cu 5 si 6 atomi de carbon (de exemplu diizopropilamina). Varianta de aplicare a extractiei in purificarea apei este aceea in care substanta extrasa din amestec este insasi apa. pH-ul actionand favorabil prin transformarea unor poluanti in forma lor neionizata. Solubilitatea apei in dizolvantii de acest fel variaza puternic cu temperatura.sa nu formeze emulsii cu apa. Astfel. hidrocarburi alifatice.. mai greu solubila. 7 S2. devine posibila indepartarea hidrogenului sulfurat.care extrag in mod selectiv apa si in care impuritatile (mai ales cele minerale) au o solubilitate scazuta. rolul solventului fiind preluat de faza gazoasa sau de vapori.sa posede fata de impuritati o afinitate cat mai ridicata in comparatie cu a apei. . Pentru epurarea apelor uzate se folosesc. sa aiba o solubilitate cat mai scazuta in apa si sa dizolve cat mai putina apa pe un domeniu larg de temperatura. . . acesta din urma fiind refolosit in proces. Procesul este analog cu acela de extractie. dintre care hexanul este utilizat cel mai frecvent. moleculara.

prezinta importanta practica si procesul invers. Cel mai important caz este acela de introducerii de oxigen in apa. de hidrogen sulfurat sunt necesari 100-200 m3 aer/m3 apa uzata. in general. de aceea. substantele volatile cu caracter bazic pot fi absorbite in solutii ale unor acizi tari cu obtinerea de saruri. de exemplu. in deosebi la temperaturi mai ridicate. iar la valori ridicate ale pH-ului a amoniacului. aminelor alifatice inferioare si in general a bazelor slabe volatile. Din date experimentale a reiesit ca pentru a indeparta 1 kg. O solutie mai rationala este captarea si valorificarea poluantilor. Striparea poluantilor in atmosfera conduce la impurificarea acesteia si. Striparea cu gaze si vapori da rezultate pozitive si in cazul poluantilor organici volatili nepolari. fiind avantajoasa circulatia in contracurent a celor doua faze. folosit ca ingrasamant agricol. 10 NH4+ + OH. In epurarea apelor uzate. In cazul striparii amoniacului. literatura mentioneaza (In cazul folosirii instalatiilor de tipul turnurilor de racire cu functionare la temperatura ambianta) consumuri de aer foarte ridicate de 2000-3500 m3 aer/1m3 apa uzata.→ NH3 + H2O 11 ioni de amoniu 12 solubili in apa 13 Striparea componentilor volatili din apele uzate se face prin realizarea unei suprafete mari de contact intre apa si faza gazoasa sau de vapori. ori prin prelingerea apei peste o umplutura prin care circula in contracurent faza gazoasa. Un contact bun poate fi obtinut si prin pulverizarea apei in faza gazoasa (de obicei in aer). care in mod natural au o solubilitate scazuta in apa. de exemplu in cazul amoniacului care absorbit in acid sulfuric formeaza sulfat de amoniu. de transfer in apa a unor componenti din faza gazoasa. pentru unele scopuri. Astfel. Metoda este convenabila mai ales in cazul apelor uzate care rezulta din procesul de productie si deci. a acizilor slabi volatili. Aceasta se realizeaza cu amoniac molecular greu solubil in apa calda (5. nu mai necesita consum de energie pentru incalzire. prin absorbtia hidrogenului sulfurat in hidroxid de sodiu se obtine sulfura de sodiu utilizabila in industria celulozei. Contactul lor se poate asigura prin barbotarea gazului in apa in bazine deschise sau coloane cu talere. se recomanda descarcarea gazelor de stripare prin cosuri inalte. in acest din urma caz putandu-se folosi instalatii asemanatoare cu turnurile de racire.4) . iar substantele acide in solitii ale unor baze tari.a mercaptanilor si a bioxidului de carbon si.

Chiar in cazul utilizarii unor sisteme rationale de incalzire. Totusi. cum ar fi evaporatoare cu efect multiplu. Datorita volatilitatii reduse a majoritatii impuritatilor dizolvate. si in acest caz este avantajoasa existenta unei arii cat mai mari. in mecanice si pneumatice. temperatura de topire a hidratului este de circa 5. distilarea este in prezent dezavantajoasa datorita consumului relativ ridicat de energie. urmata de condensarea vaporilor. de obicei. dar. distilarea poate fi justificata cand este folosita pentru concentrarea unor efluenti cu toxicitate mare./1 kg apa. Formarea spumei este conditionata de prezenta in apa a . se obtine. respectiv datorita respingerii lor din masa de apa. In comparatie cu alte procese de epurare a apelor uzate. care poate fi obtinuta prin spumare. Spumarea Spumarea este procesul de separare din apa a unor impuritati organice dizolvate ca urmare a tendintei de acumulare a lor pe interfata apa-aer. cum ar fi hidrocarburi alifatice cu greutate moleculara mica sau derivati halogenati ai acestora. Pentru aerare sunt folosite numeroase tipuri de dispozitive. consta in trecerea apei din faza lichida in faza solida sub forma de cristale de gheata constituite din apa aproape pura. apa curata si agentul de hidratare. clasificate.ajutorul oxigenului gazos. o apa cu calitate net imbunatatita. intre apa si anumite substante. iar microorganismele sunt distruse aproape in totalitate. Prin distilare se indeparteaza si materii in suspensie . Cantitatea de poluant separata este proportionala cu aria interfetei aer-apa. acestea asigurand dispersia apei in aer sau /si a aerului in apa pentru crearea unei arii cat mai mari a suprafetei de separare apa-aer pe care are loc transferul. la temperaturi apropiate de 00C.70C. a unor combinatii solide care cuprind in reteaua lor cristalina molecule de apa pura si de hidrocarbura. care se separa de solutia reziduala imbogatita in impuritati. Daca acesta din urma este. de cca 45 kcal. Prin topirea cristalelor de gheata (dupa prealabila lor spalare cu apa curata) se obtine o apa de puritate ridicata. Distilarea Distilarea este procesul de epurare a apelor uzate prin trecerea apei in faza de vapori prin incalzire. propanul. care urmeaza a fi distrusi prin incinerare. Dupa separarea din lichidul initial si topirea cristalelor rezulta doua faze nemiscibile. de exemplu. Inghetarea Inghetarea ca proces de epurare. cu ajutorul aerului (aerare). mai eficient. consumul de caldura este semnificativ. de obicei. O varianta a procesului de inghetare se bazeaza pe formarea.

are la baza fenomenul de retinere pe suprafata unui corp a moleculelor unei substante dizolvate in apa.substantelor superficial-active. pentru formarea spumei sau pentru a imbunatati separarea unor impuritati se adauga agenti de spumare. Exista si situatii in care. de preferinta difuzat sub forma de bule fine. pot fi prezente ca poluanti in apele uzate. ca proces de epurare. la echilibru. La carbunele activ. cenusile fine de la arderea combustibililor. suprafata specifica ajunge la valori in jurul a 1000 m2/g. Separarea prin spumare a fost aplicata la indepartarea detergentilor din ape si la epurarea apelor uzate din industria celulozei si a hartiei. cum ar fi detergentii cationici In doza minima de circa 0. Procesul de adsorbtie este caracterizat prin echilibrul de adsorbtie. Astfel de substante. care urmareste mecanismul procesului si viteza cu care se desfasoara acesta. Substantele retinute pot fi indepartate prin incalzire sau extractie. proteinele si hidrolizate de proteine. .. Materialul solid sau lichid pe care are loc retinerea se numeste adsorbant iar substanta care este retinuta adsorbat. Adsorbtia permite retinerea unor poluanti chiar cand acestia sunt prezenti in concentratii mici si prezinta selectivitate pentru anumite substante. sa nu depaseasca 1% din volumul apei epurate. adsorbantul cel mai folosit in epurarea apelor. in asemenea cantitate si de la o astfel de diferenta de la suprafata masei de lichid.5 mm). astfel incat adsorbantul isi recapata aproape in intregime proprietatile initiale. In afara carbunelui activ au fost folositi ca adsorbanti pentru epurare si cocsul. iar timpii de retentie hidraulica in bazinul de spumare de 5-10 min. cenusile de la arderea namolurilor etc. Adsorbtia Adsorbtia. Ca adsorbanti se utilizeaza materiale solide caracterizate printr-o suprafata specifica foarte mare. a substantei adsorbite intre faza de adsorbant si faza apoasa supusa epurarii si prin cinetica de adsorbtie.5 mg/l. de exemplu detergentii.1-0. Formarea spumei este indusa prin barbotarea in apa a aerului. Consumurile de aer sunt de ordinul a 4-8 m3/m3 apa uzata. saponine etc. incat continutul in apa al spumei sa fie cat mai scazut. care au capacitatea de a micsora tensiunea superficiala a apei. saruri ale unor acizi organici sulfonici si carboxilici. Carbunele activ se utilizeaza sub forma de granule (diametre de 1-6 mm) sau de pulberi (0. rezultat dupa spargerea spumei. Este de dorit ca volumul de concentrat lichid. Spuma acumulata la suprafata apei in bazinul de spumare se indeparteaza continuu prin raclare. care exprima repartitia cantitativa.

9000C in atmosfera cu compozitie controlata de aer si vapori de apa.capacitatea de adsorbtie este puternic influentata de greutatea moleculara a adsorbatului . . o viteza marita de circulatie a apei favorizeaza adsorbtia. mobil sau fluidizat de adsorbant. Sunt rare cazurile in care substantele adsorbite din apa sunt separate din adsorbant prin desorbtie in vederea valorificarii. la cca. Cresterea timpului de contact intre apa si carbune influenteaza semnificativ eficienta epurarii. 5% din masa sa. mai ales in filtre inchise. apa uzata strabate in flux continuu un strat fix. Adsorbtia se aplica. au fost folosite si filtre deschise. fiind maxima la atingerea echilibrului. La filtrele cu carbune activ se adopta viteze de filtrare de 5-30 m / h.5-1. adsorbantii epuizati sunt fie aruncati. ramase dupa aplicarea altor procese de epurare si atunci cand se impune un grad de epurare foarte ridicat. Dupa modul in care se realizeaza contactul intre apa de epurat si adsorbant se disting adsorbtia statica si dinamica. . cu viteze mai mici si cu inaltimi ale stratului de 0. Cele mai multe instalatii de epurare prin adsorbtie sunt de tipul dinamic si utilizeaza paturi fixe de carbune activ cu granulatia de 0. Aceasta se face mai ales pe cale termica. . Pentru a evita colmatarea filtrelor este importanta indepartarea prealabila a poluantilor in suspensie.cresterea temperaturii micsoreaza capacitatea de adsorbtie. . dar mareste viteza de adsorbtie. in timp ce in cazul adsorbtiei dinamice. pentru indepartarea din apa a unor impuritati in concentratie scazuta. dupa care este necesara regenerarea. fie regenerati pentru refolosire.0 mm. inaltimea stratului de carbune in aceste filtre fiind de 1-3 m. . In unele cazuri.Cercetarile privind adsorbtia pe carbune activ a impuritatilor dizolvate in apa au condus la urmatoarele concluzii: . Din experienta rezulta ca un carbune activ de buna calitate poate adsorbi o masa de substante organice reprezentand cca.capacitatea de adsorbtie depinde de timpul de contact. crescand o data cu aceasta.0 m. in cazul adsorbantilor ieftini.capacitatea de adsorbtie si viteza de adsorbtie cresc la micsorarea dimensiunilor particulelor de adsorbant. In primul caz adsorbantul fin divizat este agitat cu apa si dupa un timp anumit este separat prin decantare sau filtrare. de regula. in timp ce.5-2.scaderea pH-ului influenteaza de obicei favorabil capacitatea de adsorbtie.

etc. industria metalurgica . instalatii de obtinere a derivatilor organici halogenati . Alegerea neutralizantului se face in functie de natura acidului care trebuie neutralizat. Neutralizarea apelor acide Industriile care evacueaza acizi sunt foarte variate : fabrici de acizi si de explozivi . NaOH si Na2CO3. Pentru neutralizarea apelor acide se poate folosi o gama larga de substante cu caracter bazic (oxizi. constructii si instalatii de transport sau de epurare. Inainte de a stabili masurile de neutralizare este necesar. trebuie examinata posibilitatea de neutralizare reciproca . hidroxizi. bazine din care se poate realiza apoi o dozare proportionala cu debitele medii ale celor doua categorii. Neutralizarea apei are ca efect si micsorarea insusirilor corozive ale apei care pot determina degradarea materialelor cu care vine in contact. prin aceasta . rezultate din aceeasi intreprinderea sau din intreprinderi invecinate. Neutralizantii care pot fi luati in consideratie in practica sunt : piatra de var CaCO3 si dolomita CaMg(CO3)2. a apelor uzate acide si alcaline . cum ar fi conducte .5-8. de exemplu prin procese biologice. varul CaO sub forma de hidroxid de calciu(lapte de var sau var stins praf). decapari si acoperiri metalice. in primul rand .5). carbonati). In astfel de cazuri.1. se prevad bazine de egalizare separate pentru ape acide si cele alcaline.2 Procese chimice Procesele chimice de epurare sunt acelea in care poluantii sunt transformati in alte substante mai usor de separat. de costul neutralizantului. Pentru neutralizare se pot folosi si unele deseuri . 5.Pentru alegerea adsorbantului si pentru stabilirea conditiilor de exploatare optime se recomanda efectuarea prealabila de teste de laborator. In al doilea rand . avand valori in afara intervalului favorabil dezvoltarii florei si faunei acvatice (pH=6. cum ar fi precipitate insolubile sau gaze care pot fi stripate. de volumul si caracteristicile sedimentelor formate dupa neutralizare. fabrici de ingrasaminte . totala sau partiala . cu nocivitate mai scazuta sau mai susceptibile de a fi indepartate prin alte procese de epurare. sa se epuizeze toate posibilitatile de a micsora cantitatea de acizi evacuata . este reglat prin adaus de acizi sau baze dupa caz. Neutralizarea Neutralizarea este procesul prin care pH-ul unei ape uzate. rafinarii de petrol . in afara de economia de acizi se obtine si micsorarea cheltuielilor pentru neutralizare.

Avand in vedere ca prin reactia calcarului cu acidul sulfuric rezulta sulfat de calciu greu solubil. se produce o cimentare a granulelor din patul filtrant.2 %). cand rezulta un precipitat cu granule mai mari care sedimenteaza mai repede. Aceasta depinde de compozitia chimica si mai ales de structura cristalina a materialului. se recomanda ca reglarea adausului sa fie facuta astfel Incat pH-ul amestecului sa fie cat mai aproape de valoarea pH=7. Filtrarea printr-un strat de calcar granular are efect de neutralizare numai in cazul apelor cu continut mic de acizi pana la 0. Neutralizarea prin filtrare peste piatra de var nu este posibila cand in apa sunt prezenti ioni ai metalelor grele care formeaza pelicule de hidroxizi pe suprafata granulelor. depozitat si dozat. transportat si dozat in aceasta stare cu multa usurinta. legate de natura si concentratia acizilor. In cazul neutralizarii acidului sulfuric. desi dau compusi de reactie solubili. calcarul nu este indicat pentru ape uzate care contin acest acid. Si in acest caz apar limitele mentionate. piatra de var prezinta reactivitate variabila fata de acizii minerali. Reactivitatea diferitelor feluri de carbonati de calciu naturali scade in ordinea: dolomita.3-0. intrucat sulfatul de calciu format pe suprafata granulelor impiedica contactul ulterior al acidului cu carbonatul de calciu. Piatra de var (CaCO3) este unul dintre primii neutralizanti folositi pentru neutralizarea apelor acide. costul lor este mai ridicat. unele sterile de la preparatiile miniere. Dozarea varului sub forma de praf are In plus avantajul ca reduce timpul de decantare si volumul sedimentelor Laptele de var (suspensie de hidroxid de calciu in apa) se foloseste la neutralizare in concentratie de 5-10 % CaO. etc. Explicatia pare a fi aceea ca la concentratii mari de acizi rezulta o cantitate sporita de bioxid de carbon care. creta. sau sub forma de suspensie apoasa.daca concentratia este mai mare.industriale cum sunt namolurile de la fabricile de soda. marmura. in afara de scaderea reactivitatii . daca acestia sunt prezenti in concentratii mai mari (peste 1. namolurile de la obtinerea acetilenei din carbid. Piatra de var se poate folosi la neutralizare si sub forma de pulbere care se adauga ca atare. care duc la formarea unor sedimente mai putin voluminoase decat calcarul si varul. ardezie. acoperind o mare parte din granulele de calcar. calcar de scoici. Hidroxidul si carbonatul de sodiu sunt neutralizanti foarte eficienti. Varul stins sub forma de praf (var hidratat) prezinta avantajul ca poate fi manipulat. In schimb. Doza de var se calculeaza astfel incat sa reprezinte circa 105 % din valoarea calculata stoichiometric. Cele doua . Reactivitatea pietrei de var este micsorata chiar si in cazul acizilor clorhidric si azotic. Dupa provenienta ei.5 % . usor de transportat. le micsoreaza suprafata de contact. in stare uscata.

oxidarea se poate defini ca avand loc atunci cand are loc un transfer de specii diferite de cele ionice normale. cele din prima categorie fiind materiale reducatoare. In cazul celor organici. In cazul debitelor mici de ape uzate se pot adopta instalatii de neutralizare cu functionare discontinua. Despre materialele care se transforma cedand electroni se spune ca se oxideaza. Dioxidul de carbon pentru neutralizare poate fi produs si direct in apele uzate. dar cheltuielile sunt ridicate. Pentru neutralizarea apelor alcaline se pot folosi acizii reziduali rezultati din diferite procese industriale. hidroxidul de sodiu putand fi achizitionat si sub forma de lesie concentrata. atomul liber de clor Cl•. Aceasta interpretare a reactiilor de oxido-reducere este aplicabila compusilor anorganici. iar despre cele care accepta electroni. ca se reduc. ionul de clor Cl+ sau alte specii asemanatoare. si anume: electronul e-. cu conditia ca acestia sa nu contina in concentratii suparatoare alte impuritati. iar cele din a doua. atomul liber de oxigen O•. Cum in practica aciditatea sau alcalinitatea apelor uzate brute este foarte variabila.substante pot fi achizitionate ca produse solide. nu este posibila reglarea manuala a dozei de reactivi de neutralizare.. circa 14 % vol. Se poate utiliza si bioxidul de carbon imbuteliat. Un neutralizant ieftin pentru apele uzate alcaline il constituie gazele de ardere bogate in dioxid de carbon. simple. materiale oxidante. usor de exploatat si sigure. Oxidarea . procesul in ansamblul sau este numit o reactie de oxido-reducere. in domeniul epurarii apelor se poate accepta interpretarea reactiei de oxidare ca aceea in care are loc aditie de oxigen sau indepartare de hidrogen. Intrucat nu poate exista o reactie de oxidare fara o reactie cuplata de reducere. instalatia si exploatarea ei sunt foarte simple. Pentru scopuri practice. prin combustie cu ajutorul unui arzator scufundat. in acest caz. radicalul hidroxil OH•. La instalatiile de neutralizare cu functionare continua se recomanda automatizarea dozarii reactivilor In functie de pH-ul urmarit. care rezulta de exemplu de la centralele termice. atomul liber de hidrogen H•. Neutralizarea apelor alcaline Cantitatile de alcalii care se evacueaza cu apele uzate industriale sunt in general mai mici decat cele de acizi. 14 Oxidarea si reducerea Oxidarea si reducerea sunt procese in care substantele se transforma in altele ca urmare a schimbului de electroni.

clorul si bioxidul de clor. de exemplu cu clor activ. in cazul substantelor organice. acizi humici. detergenti. de exemplu.Scopul oxidarii in epurarea apelor uzate este de a converti compusii chimici nedoriti in altii care nu sunt. 7 kWh. Costul ridicat al unora dintre acestia. crom. fier. sau sunt mai putin suparatori. cianuri etc. SO32. prin aerare. indirecte. amine. S2-. pentru eliminarea culorii si a . nu este necesara oxidarea completa. CN-. In practica se recurge la agenti oxidanti mai energici: ozonul. oxidarea partiala a unor substante nocive (fenoli. raze ultraviolete. pentru a produce 1 kg. Oxigenul. apa si alti oxizi. dezinfectie. magneziu. nichel. pentru oxidarea ionilor bivalenti de fier si mangan si a sulfurilor. feratii. Oxidarea se aplica atat substantelor anorganice (de exemplu Mn2+.etc. In acest sens. dintre care cea mai importanta este oxidarea anodica directa prin intermediul unor produsi de electroliza. sau prin folosirea unor catalizatori (oxizi de cupru. producerea fenomenului de cavitatie etc. este introdus in apa uzata de epurat.). Aerul si oxigenul ozonizat sunt introduse in apa prin difuzorii porosi sau prin sisteme mecanice de dispersie. in prezenta de catalizatori. chinone. apa oxigenata. ozon se consuma o cantitate de energie de cca. Activitatea agentilor chimici oxidanti poate fi intensificata prin asociere cu introducerea in sistem de energie sub diferite forme pentru a favoriza aparitia speciilor de oxigen cu mare potential oxidant (radicali liber OH•. cum sunt feritii si apa oxigenata. oxigen atomic. In epurarea apelor uzate. Este de subliniat ca ozonul are o toxicitate ridicata. aplicand concomitent racirea pentru a evita descompunerea. a limitat mult aplicarea lor in practica. eventual.). platina poroasa. de exemplu. In acest scop. cobalt. capabil sa reactioneze rapid cu o gama larga de poluanti si cu microorganismele din apa. de obicei. In practica. peroxizi etc. Exista si alte metode de oxidare. Oxigenul molecular este folosit. ozonul este folosit pentru decolorare.). ozon. pentru expunere continua concentratia in aer fiind limitata 1a circa 0. ultrasunete.). El este generat prin descarcari electrice la tensiuni inalte (5000-30000 V) in aer sau in oxigen uscat. etc. Permanganatii sunt oxidanti puternici folositi mai ales pentru finisarea efluentilor care au fost supusi anterior altor procese de epurare. nu este necesara transformarea lor pana la bioxid de carbon. Ozonul este oxidant mult mai energic. care are o mare importanta in epurarea biologica aeroba.. se aplica iradiere cu raze gama. in prezenta de catalizatori).1 mg/m3). zinc.) cat si celor organice (de exemplu fenoli. diverse combinatii cu insusiri toxice. bacterii etc. Oxidarea chimica cu oxigen din aer decurge cu viteze satisfacatoare numai la temperaturi si presiuni peste cele ordinare si. permanganatii.

7) Reducerea se poate face cu fier bivalent sau cu acid sulfuros in mediu acid. reducerea este folosita pentru transformarea unor poluanti cu caracter oxidant. cloraminele. Un caz tipic este reducerea cromului hexavalent la crom trivalent in vederea precipitarii acestuia ca hidroxid.+ Cl2 CNO. mercaptanii. datorita stabilitatii sale scazute. acidul sulfuros si alte combinatii cu sulf la valente mai mici decat 6. Deosebit de raspandita este distrugerea cianurilor cu clor pana la formare de cianati sau chiar de azot molecular.→ N2 + 2 HCO3. Reducerea Ca si oxidarea poluantilor. dar pe de alta parte necesita a fi indepartat din apa. pentru epurarea se utilizeaza si alte produse cu continut de clor activ. prin reducere cu hidrogen nascand. insolubilizarea unor ioni metalici. Ag.mirosului. Clorul poate oxida eficient hidrogenul sulfurat. sulfurilor si cianurilor. transformarea nitroderivatilor aromatici in amine. Cu. pe de o parte functioneaza ca absorbant si coagulant. conform reactiilor: CN-+ OCI.+ 3 OCl. clorura de var. conform reactiei: Cr2O72. . oxidarea fierului. La tratarea cu permanganati rezulta bioxid de mangan hidratat. In afara clorului molecular.6) Un dezavantaj al folosirii clorului la tratarea apelor care contin substante organice este formarea compusilor organici halogenati cu nocivitate ridicata.5) (5. Agentii reducatori folositi curent in practica sunt sarurile fierului bivalent. se prepara in situ. cum ar fi hipocloritii de sodiu si de calciu.+ 3 Cl(5. reducerea este aplicata pentru eliminarea clorului activ in exces cu sulfiti sau cu bioxid de sulf. prin reducere cu metale ordinare (de exemplu cu fier). nociv. nitritii. amoniacul. Acest efect este eliminat in cazul folosirii bioxidului de clor. sulfitii. care. in substante inofensive sau care pot fi indepartate din apa prin aplicarea altor procese de epurare. fierul si manganul.→ CNO. fierul metalic in mediu acid. cianurile si unele substante organice. In afara de tratarea apelor cu continut de cromati si bicromati. transformarea compusilor organici halogenati prin inlocuirea halogenului cu hidrogen etc.+ 6FeSO4 + 7H2SO4 → Cr2(SO4)3 + 3Fe2(SO4)3 + 7H2O + SO42(5. care.

partea exterioara. care pot fi indepartate prin coagulare si sedimentare. Stratul fix este asemanator unui condensator si este denumit strat dublu electric.8) Coagularea si flocularea Asa cum s-a mentionat la inceputul capitolului. Particulele foarte fine sunt inconjurate de invelisuri de ioni si poseda deci o incarcare electrica care provoaca repulsia particulelor intre ele. la precipitarea lor ca fluorura de calciu. Intrucat insa o parte din impuritati au dimensiuni si deci viteze de sedimentare prea mici pentru a putea fi separate din apa pe aceasta cale. ionogena. conform reactiei: 2 F. In legatura cu acest ultim exemplu. de regula. care constituie masa micelei. O parte din acestea pot fi separate prin sedimentare. partea interioara. neutra din punct de vedere electric. se recurge la agregarea lor in particule mai mari.+ Ca2+ → CaF2 15 Precipitat (5. . dimensiunea particulelor de impuritati care pot fi prezente in apele uzate variaza de la 10-7 mm la circa 1 mm. prin introducerea de ioni de calciu. eventual prin adaus de CaCl2.in fluorura de calciu greu solubila. care adera direct la nucleu si este denumit strat fix sau Helmholtz si un strat difuz. pentru agregarea particulelor fiind necesara invingerea sau anularea acestor forte de repulsie. micsorarea solubilitatii unei sari prin marirea concentratiei unuia dintre ionii care o compun respectiv a ionului cu nocivitate scazuta.nucleul. Acest adaus deplaseaza echilibrul in favoarea transformarii unei cantitati mai mari de ion F. care este format din antiioni sau contraioni. . micsorarea solubilitatii unor substante organice prin sporirea concentratiei de electroliti. Precipitarea este. dar ea poate avea loc si in urma schimbarii unor conditii fizice. Conform conceptiei stratului dublu electric exista un strat de adsorbtie. cum ar fi suprasaturarea unei ape prin concentrare. rezultatul unor reactii chimice din care rezulta substante mai greu solubile. este ilustrativa marirea eficientei de indepartare a fluorurilor din apa. formata din doua straturi de ioni.Precipitarea Precipitarea este procesul de epurare bazat pe transformarea poluantilor din apele uzate in produsi greu solubili. Toti solii liofobi (adica particulele intre care nu exista interactiune) sunt alcatuiti din doua parti: .

datorita incarcarii superficiale cu sarcini electrice. . incarcare ce le confera stabilitate sau echilibru stabil. Mecanismele coagularii-flocurarii sunt mecanismele destabilizarii coloizilor. vizibile cu ochiul liber.hidroliza ionilor polivalenti si formarea de specii monomerice si polimerice de hidroliza . Stricarea echilibrului coloidal se realizeaza prin neutralizarea sarcinilor electrice ce conduce la sedimentarea particulelor datorita formarii unor particule mai mari. Me-OH-Me. prin structura lor. de aceea. iar termenul de floculare se refera la destabilizarea prin adsorbtia unor molecule mari de polimeri care formeaza punti de legatura intre particule. cand are loc neutralizarea si formarea de microflocoane neobservabile cu ochiul liber. ceea ce face posibila agregarea lor. Factorii care contribuie la destabilizarea particulelor sunt: . care au fost stabilite in decursul timpului si confirmate prin numeroase cercetari experimentale.neutralizarea sarcinilor electrice ale coloizilor. Deci exista numeroase teorii cu privire la stabilitatea coloizilor si la mecanismele prin care se poate realiza destabilizarea.faza ortocinetica. termenul de coagulare este folosit pentru a descrie procesul de destabilizare produs prin compresia celor doua invelisuri electrice care inconjoara particulele coloide. Coloizii. Multi specialisti folosesc termenul de floculare pentru a descrie fenomenele de transport care concura la realizarea coagularii.compresia stratului electric al coloizilor. Astazi sunt considerate patru mecanisme si anume: . nici una dintre acestea nu permite prognoza comportarii in detaliu a unui sistem coloid si.faza pericinetica. apar incarcati negativ.adsorbtie si legare intre particulelor de precipitare prin punti sau lanturi in punte. apar incarcate cu un potential negativ. in care are loc formarea de flocoane mari. chiar agregate. Procesul de coagulare se petrece in doua faze: . numit potential zeta sau potential electrocinetic. in practica aceasta comportare este evidentiata prin teste experimentale. Aceasta semnificatie a termenilor nu este unanim acceptata. intr-un timp foarte scurt. In literatura de specialitate. . nu sedimenteaza si se mentin in echilibru mult timp. la introducerea reactivului. Daca la inceputul procesului cantitatea de flocoane este de ordinul sutelor de mii/cm3 de apa. . usor sedimentabile.Particulele coloidale din apa. flocoane. se ajunge ca la sfarsitul procesului sa existe 5-10 flocoane/cm3 de apa.formarea precipitatelor. .

Procesul de coagulare-floculare depinde de chimismul apei. . de pH si de prezenta in solutie a altor ioni. printre care si cele din namolul activ. incarcati electric pozitiv. respectiv de pH. de substante organice prezente in special acizi humici si acizi fulvici. Adaosul de coagulanti cationici sau de polielectroliti in doze excesive poate duce la inversarea sarcinii particulelor coloidale si la restabilizarea lor. Influenta unuia sau mai multor factori se manifesta in functie de compozitia chimica si biologica a mediului apos si de natura fizico-chimica a particulei. eficienta sporind cu valenta ionilor.intalniti mai frecvent in practica .se poate realiza prin tratarea cu ioni metalici pozitivi. . sarurile de metale trivalente. La coagularea cu saruri metalice are loc formarea de hidroxizi metalici polimerizati.antrenarea particulelor destabilizate prin forte Van der Waals. Concentratia cationilor bivalenti si trivalenti din apa poate exercita o influenta importanta asupra capacitatii polielectrolitilor anionici de a agrega coloizii incarcati negativ. alcalinitatea. polistiren sulfonat etc. acestia avand un rol important in flocularea namolului activ. cu contributie in adsorbtia flocoanelor. cu precadere. pentru a obtine acelasi efect de coagulare cu saruri de potasiu. Doza de coagulant necesara pentru destabilizare depinde de concentratia coloizilor. Drept polielectrolit anorganic se foloseste in special acidul silicic polimerizat.) sau neionici (poliacrilamida. SO. . Pentru formarea puntilor de legatura intre particulele coloidale destabilizate se utilizeaza polimeri organici sau anorganici. Fe(III) si Al(III). Astfel.). oxid de polietilena etc. . poliacrilamida mai mult sau mai putin hidrolizata.adsorbtia speciilor de hidroliza la interfata particulelor coloidale. De asemenea.schimbari in structura polimerilor de tip Me-OH-Me. Destabilizarea coloizilor cu sarcina electrica negativa . procesul de coagulare este dependent in cazul apelor cu incarcare biologica de tipul algelor existente. Polimeri organici cu insusiri floculante sunt prezenti si in secretiile extracelulare ale unor microorganisme. capabili sa se adsoarba pe suprafata particulelor si in acelasi timp sa asigure legaturi intre mai multe particule. anionici (polimeri ai acidului acrilic.prinderea particulelor destabilizate in agregate. calciu si aluminiu este nevoie de o doza de saruri de circa 10 ori mai mare in cazul calciului si de circa 500 de ori mai mare in cazul potasiului decat in cazul aluminiului. Cei organici pot fi cationici (polimeri de amine tertiare).. In practica se folosesc. valoarea indicatorilor Cl−3HCO-.

Acestia inlocuiesc total sau partial coagulantii pe baza de aluminiu si fier. elementul metalic este trecut in stare ionica Adjuvanti sau floculanti . Coagulantii organici de sinteza se utilizeaza in doze de 10-50 mg/l si pot fi grupati in trei clase de compusi: melaminformaldehide. Prin procesul de dizolvare anodica.sulfatul de aluminiu. Sarurile de fier utilizate in tratarea apei.Intrucat particulele coloidale sunt prezente in aproape toate categoriile de ape uzate industriale. Se folosesc celulele de electroliza cu anozi metalici. cupru.coagularea electrica sau electrocoagulare. cele mai utilizate in procesul de coagulare sunt: . Coagularea electrochimica (electrocuagularea) Electrocoagularea consta in introducerea in apa a ionilor metalici necesari coagularii. .Sulfat feric Fe2(SO4)3 ⋅ 9H2O.domeniul de precipitare al Fe(OH)3 este mai extins decat la Al(OH)3. In practica tratarii apei. fier. epiclorhidrin – dimetilamina.coagularea cu adaus de reactivi chimici numiti coagulanti.aluminat de sodiu .policlorura bazica de aluminiu (PCBA) etc. cat si la procesul de epurare sunt: . prin procesul de electroliza.Sulfat feros FeSO4 ⋅ 7H2O. Cel mai folosit reactiv la scara industriala este sulfatul de aluminiu. . . policrorura de dialidimetil amoniu. coagularea este unul dintre procesele de epurare care isi gaseste o aplicare larga in practica.clorura de aluminiu . Coagulanti organici. tip cationic. de aluminiu.Clorura ferica FeCl3 ⋅ 6 H2O. Coagularea cu saruri de fier Sarurile de fier sunt utilizate in cazul purificarii apelor reziduale. . incepand de la pH=3. . Coagularea cu saruri de aluminiu Sarurile de aluminiu. Polielectroliti cationici In calitate de coagulanti primari pot fi utilizate unele substante organice cu greutate moleculara mai mare de 104 cu denumire de polielectroliti organici. . cele mai folosite procedee sunt: .

Adjuvanti organici de sinteza Sunt macromolecule cu catene lungi.carbonat de calciu.argile (bentonita. avand sarcini electrice sau grupe ionizabile. anionici.silicea activa (silicat de sodiu neutralizat cu H2SO4). . Adjuvantii organici de sinteza se clarifica in trei grupe: neutri (neionici) de tip policrilamida. Adjuvantii organici de sinteza se prezinta ca produse solide.1 – 1%). in statii de tratare pentru apa potabila si doze de peste 0. Aceste substante sunt cunoscute sub denumirea de adjuvanti . . polizaharidele etc. . obtinute prin asocierea monomerilor sintetici. Adjuvantii naturali Adjuvantii naturali sunt polimeri naturali extrasi din substante de natura animala sau vegetala.2 mg/l apa. Adjuvanti minerali Din aceasta grupa fac parte: . .1-0. Acesti produsi au masa moleculara 104 – 105 si prezinta eficienta superioara polimerilor naturali. care sunt de obicei copolimeri ai acrilamidei cu acid acrilic.silico-aluminat (silicat de sodiu activat cu sulfat de Al). In practica tratarii este necesara prepararea de solutii diluate (0. Alginatii de sodiu sunt obtinuti din acid alginic extras din algele marine.nisip fin.In scopul imbunatatirii procesului de coagulare – floculare .kiselgur (diatomee). in tratarea apei se utilizeaza diferite substante cu efect de marire a flocoanelor si a vitezei de sedimentare. amidonul . Adjuvantii utilizati in coagulare – floculare sunt de origine minerala.5 mg/l in prelucrarea apelor uzate si a namolurilor. cationici de tip copolimeri ai acrilaminei cu un monomer cationic. Dozele utilizate sunt de 0. Exemplu: metacrilat de dimetilaminoetil. . Din aceasta categorie fac parte alginatii. Prezenta o structura polimerica constituita din acid mannuronic si acid glucuronic.carbune activ. carboxilic (-COOH) sau sulfuric (-SO3H). caolin). ca emulsii (polimer in solvent organic) sau ca solutii (20 g/l in apa). sunt caracterizati prin existenta unui grup ce permite adsorbtia si alt grup ionizat negativ. . sau de origine organica. Adjuvantii sunt .

Se deosebesc schimbari de cationi (cationiti) si schimbari de anioni (anioniti). Ea se desfasoara prin reactii de descompunere si de sinteza. In aceste conditii.eficace ca floculanti mai ales cu sarurile de fier dar dau rezultate bune si cu cele de aluminiu. 5. sa inlocuiasca (sa schimbe) ionii din apa cu ioni proprii (prezenti in materialul insusi). in sarja si in coloana.1. In momentul epuizarii se trece la regenerarea schimbatorului introducand in coloana solutie regenerata si spaland apoi cu apa curata. Schimbul ionic Acest proces de epurare are la baza proprietatea unor metale (mai ales solide) ca. Dozele utilizate sunt de ordinul 0. Se presupune ca reactiile enzimatice se desfasoara in mai multe etape. respectiv de reproducerea (inmultirea) microorganismelor. In aceasta varianta apa. se descompun eliberand produsul (sau . intr-o faza urmatoare. Un inconvenient important al schimbatorilor de ioni este acela al formarii unor produse de regenerare care constituie reziduuri apoase a caror evacuare finala comporta dificultati mari. 3. respectiv drept sursa de carbon. Epurarea realizata cu ajutorul microorganismelor este numita biologica. Al doilea mod este preferat. Exista doua moduri de aplicare a schimbatorilor de ioni in epurarea apelor. Intr-o prima faza. Folosirea schimbatorilor de ioni pentru demineralizarea apelor uzate se aplica numai in zonele cu deficit mare de apa. eliberata in prealabil de suspensii si impuritati organice dizolvate.1-2 mg/l. Situatia se schimba atunci cand sarurile retinute pe schimbatorii de ioni si eliberate la regenerare isi gasesc o valorificare. Procese biologice Substantele organice pot fi indepartate din apa de catre microorganismele care le utilizeaza ca hrana. epurati in prealabil prin alte metode pentru indepartarea suspensiilor si a substantelor organice dizolvate. este trecuta peste un pat fix de schimbator sub forma de granule. schimbatorul se epuizeaza treptat dinspre zona amonte spre zona aval. catalizatori biologici generati de catre celulele vii. atunci cand sunt puse in contact cu o apa mineralizata (continand saruri ionizate). legate de sinteza de materie vie. unde se impune recuperarea apei din efluentii reziduali. mijlocite de enzime. intre moleculele de enzima si de substanta utilizata ca hrana (substrat) se formeaza complecsi care. O parte din materiile organice utilizate de catre microorganisme servesc la producerea energiei necesare pentru miscare sau pentru desfasurarea altor reactii consumatoare de energie. Aplicarea extinsa a procesului este limitata de costul ridicat al tratarii.

nitratii. Substantele de la interfata sunt adsorbite si transferate in prezenta enzimelor din celula vie.) fata de cea de aer (21% vol. Microorganismele implicate in procesele aerobe necesita pentru metabolism (ansamblul proceselor vitale de asimilare a unor substante din mediul inconjurator si la eliminare a produselor de dezasimilare in mediu) oxigen. De aceea. care poate actiona succesiv asupra unor noi molecule de substrat. apa. In absenta oxigenului dizolvat. In mod normal. de unde cei volatili se degaja in atmosfera. cantitatea de poluanti organici aplicata in unitatea de timp unitatii de biomasa (incarcarea organica) este la randul sau limitata. in sensul general si isi micsoreaza continutul de hidrogen. Cei mai importanti produsi de descompunere anaeroba sunt bioxidul de carbon si metanul. In procesele de epurare substantele organice sunt oxidate. in sensul ca poate deveni cu usurinta deficitar in oxigen.). flaconul sau alte forme sub care apare masa de microorganisme (biomasa) prin contactul interfacial si prin procese de adsorbtie desorbtie. prezent in proportie foarte mica (0. Capacitatea de epurare a unei instalatii biologice depinde de masa de microorganisme (biomasa) pe care o contine.8% vol. Ea este limitata de cantitatea de poluanti care poate fi asimilata de unitatea de biomasa in unitatea de timp. impuritatile trec din apa uzata spre filmul.produsii) de reactie si enzima regenerata. gradientul de concentratie este mai pronuntat si daca pe interfata nu sunt acumulari de substante care pot frana procesul. Principalele produse finale ale degradarii aerobe sunt bioxidul de carbon. organismele aerobe mor. respectiv de hidrogen sulfurat. Acest transfer este cu atat mai eficient cu cat aria interfetei lichid-biomasa este mai mare. de exemplu din nitrati si din sulfati cu formare de amoniac. Dupa tipul microorganismelor care asigura indepartarea poluantilor organici din apa se disting procesele aerobe si cele anaerobe. eventual trec in forme latente. necesarul de oxigen este acoperit de oxigenul molecular dizolvat in apa. Epurarea biologica se realizeaza pe baza unui transfer de materiale dinspre apa spre celulele vii si dinspre acestea inapoi spre masa de apa. . In prima faza. iar produsii finali de descompunere trec inapoi in apa. Aceasta face mediul acvatic foarte sensibil la nevoile de oxigen ale microorganismelor. iar locul lor este luat de organismele anaerobe sau facultativ anaerobe care folosesc oxigenul din materia organica sau din unele combinatii anorganice. Drept rezultat sunt sintetizate celule noi.

5 kg oxigen pentru 1 kg CBO5 indepartat). fie este fixata pe suprafata unui suport solid sub forma unei pelicule gelatinoase. variantele in care apa uzata si namolul recirculat sunt distribuite uniform in intregul bazin de aerare si in care compozitia este practic aceeasi in orice punct din bazin .0-1. Cea mai uzuala varianta de epurare in care microorganismele sunt suspendate in apa sub forma de flocoane este procesul cu namol activ. modificandu-si treptat continutul de poluanti de la capatul amonte pana la cel din aval al bazinului. constructii in care biomasa este fie suspendata in apa sub forma de agregate de microorganisme (flocoane). unde biomasa este separata prin decantare. O parte din biomasa sedimentata. care este unul dintre produsele concentrate ale epurarii biologice. de obicei din aer. sistemele sunt aprovizionate cu oxigen. Concentratiile obisnuite de biomasa (exprimate in substanta uscata) in bazinul de aerare sunt cuprinse intre 0. In linii mari. este eliminata din sistem. Ambele tipuri de procese se aplica pentru epurarea apelor uzate in mai multe variante. la randul sau. In ambele cazuri. apa uzata (de obicei eliberata in prealabil de impuritati nedizolvate) este introdusa intr-un bazin de aerare care contine o suspensie de flocoane biologice (namol activ) si in care se administreaza oxigenul necesar respiratiei. suspensia din bazinul de aerare trece dintr-un decantor secundar. impreuna cu namolul recirculat parcurge pe lungime un bazin rectangular. epurarea biologica aeroba se realizeaza in incinte deschise.Atat in procesele aerobe cat si in cele anaerobe inmultirea microorganismelor determina formarea de biomasa noua (namol excedentar). Si procesul cu namol activ se aplica.6 si 4 kg/m3. Pe masura admisiei de apa uzata. corespunzatoare vitezei de inmultire a microorganismelor. intre 0. iar lichidul limpezit (apa epurata) este evacuat din sistem.05 si 2 kg/kg zi. inclusiv in amestecul evacuat spre decantorul secundar varianta distributiei in trepte a incarcarii organice din namol si . Debitul oxigenului introdus (mai frecvent prin aerare si mai rar prin folosirea oxigenului tehnic) depinde de cantitatea de biomasa din sistem si de debitul poluantilor organici care trebuie degradati (in mod obisnuit se asigura 1. in care apa uzata. intre care se mentioneaza: varianta epurarii clasice. in mai multe variante. Procese aerobe In practica. in practica. iar in evacuarea de fund a decantorului secundar intre 5 si 20 kg/m3. dar cea mai mare parte este readusa in bazinul de aerare (namolul de recirculare). Incarcarea cu poluanti organici (data in CBO5) aplicata namolului activ (substanta uscata) este cuprinsa.

cu aeratoarele mecanice cu ax orizontal. O varianta constructiva a procesului cu namol activ. dintre care cea mai uzuala o constituie filtrele biologice. raportate la volum) mici de cca. de asemenea. de regula.) este santul de oxidare. in cazul celor mai usoare (mase plastice) se realizeaza inaltimi mai mari (5 m sau mai mult). la care bazinul de aerare este un canal. o reprezinta iazurile biologice care sunt exploatate la incarcari organice (CBO5. recomandata pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara. de regula. Ca material filtrant (suport pentru pelicula) se folosesc. sau materiale filtrante din alte materiale (mai ales din mase plastice cu care se pot atinge suprafete specifice in jur de 100 m2/m3).001 kg/ m3 zi (cca. la care bazinul de aerare este un canal. in care namolul evacuat din decantorul secundare este supus oxigenarii intr-un bazin separat ( de “ regenerare “ ) inainte de a fi amestecat cu apa uzata in conditii de incarcare organica ridicata . recomanda pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara. unitati zootehnice mici etc. inaltimea acestora este intre 1 si 2 m. Pe fata superioara a materialului filtrant este . care sunt umplute cu material filtrant cu suprafata specifica (aria suprafetei exterioare raportata la unitatea de volum) cat mai mare. cu aeratoare mecanice cu ax orizontal. bucati de roca (granit. in dorinta de a obtine un grad ridicat de epurare si micsorarea sau chiar anularea productiei de namol excedentar ( acest ultim deziderat sa dovedit practic irealizabil ). realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza.) concasata sau de ceramica la dimensiuni intre 50 si 80 mm. realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza. industrie usoara.varianta de aerare prelungita sau oxidare totala este caracterizata prin exploatarea sistemului de aerare la incarcari organice foarte scazute . varianta numita cu sterilizare de contact. 50 kg/ ha zi). O alta varianta de epurare aeroba cu cultura floculata de microorganisme. etc.) este santul de oxidare. O varianta constructiva a procesului cu namol activ. In cazul materialelor filtrante grele. Epurarea biologica aeroba in sisteme cu biomasa fixata sub forma de pelicula pe un suport solid se realizeaza. Acestea constau din bazine prevazute la fund cu un radier drenant. in mai multe variante. tufuri vulcanice etc. industrie usoara. 0.apa . de exemplu. Constructia este astfel realizata incat aerul sa aiba acces in materialul filtrant prin tiraj natural sau fortat. unitati zootehnice mici. in care nu se realizeaza decantarea secundara si deci recircularea biomasei.

dar poate avea loc si la temperaturi de 10 . de 45 600C (domeniul termofil).200C (domeniul criofil). Epurarea anaeroba a apelor uzate poate fi intensificata prin ridicarea temperaturii in bazinul de fermentare la valori de 20 . Procese anaerobe Epurarea anaeroba a apelor uzate.4 kg/zi la 1 m3 material filtrant ajungand pana la circa 5 kg/m3zi la filtrele biologice de mare incarcare. la fiecare rotatie. Prin aceasta. este eliminata. mare consumatoare de energie electrica. Epurarea anaeroba a apelor uzate prezinta fata de cea aeroba avantaje mai ales din punct de vedere energetic.1 si o. la care suportul solid sub forma unui tambur cu suprafata specifica mare. Pe de alta parte.400C (domeniul mezofil) sau mai mari.01 sI 0. fiind colectata apoi sub radierul drenant.distribuita apa uzata (eliberata in prealabil de suspensii) care se prelinge pe suprafata granulelor materialului filtrant. O alta varianta de sistem de epurare aeroba cu masa biologica fixata pe o suprafata solida o reprezinta reactoarele biologice rotative. ceea ce asigura contactul peliculei biologice. Dupa un anumit timp de la inceperea alimentarii cu apa uzata. intrucat treapta de aerare. Incarcarile hidraulice aplicate sunt de 1-5 m3/m2 zi la biofiltrele de mica incarcare si de circa 10 ori mai ridicate la cele de mare incarcare. elementele suprafetei suportului patrund in apa si apoi revin in aer. spre deosebire de cea aeroba. Incarcarile cu poluanti organici (CBO5) aplicate sunt cuprinse intre 0. pe suprafata materialului filtrant se formeaza o pelicula gelatinoasa de microorganisme care elimina poluantii organici din apa utilizand pentru respiratie oxigenul din aer. se realizeaza in incinte inchise ( bazine de fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhiba activitatea microorganismelor anaerobe. este mentinut intr-o miscare de rotatie lenta (cateva rotatii pe minut). atat cu poluantii din apa uzata cat si cu oxigenul atmosferic. In aceste conditii se realizeaza eficiente de epurare de 70-90%. aceasta revine la o incarcare volumetrica de 1-3 kg/m3zi. imersat pana sub ax intr-o cuva strabatuta continuu de apa uzata. iar din descompunerea poluantilor organici rezulta gaze de fermentare combustibile (datorita continutului ridicat de metan) care pot servi la acoperirea unor nevoi de energie din statia de epurare. formate pe suprafata suportului. productia de .03 kg/zi la 1 m2 suprafata de umplutura. Apa uzata este trecuta continuu prin cuva cu un debit corespunzator unei incarcari cu substante organice (CBO5) cuprins intre 0.

industria textila si a pielariei. abatoare. Aplicarea procesului este oportuna in cazul apelor uzate industriale care contin astfel de microorganisme (tabacarii. in care apa uzata supusa epurarii este agitata cu suspensia de microorganisme in bazinul de fermentare si de aici. iar apa epurata este evacuata din instalatie.4. Procesele anaerobe se aplica pentru epurarea apelor uzate din zootehnie. fie sub forma de suspensie. masa de microorganisme anaerobe. pot fi aplicate si apelor uzate cu continut relativ scazut de poluanti organici. bazinul fiind inchis. cuprinde intre 50 si 90% la incarcari organice care uneori pot sa le depaseasca pe cele realizate la instalatiile de epurare aeroba. pe masura alimentarii cu apa uzata. 5. fie sub forma de pelicula fixata pe un suport solid. In alta varianta. Pentru prima categorie este tipic procesul anaerob de contact. in varianta de filtru anaerob. este mentinuta in stare de expansiune la partea inferioara a bazinului de fermentare sub actiunea bulelor de gaze formate si a vitezei ascensionale a apei (procesul anaerob cu recircularea apei uzate prin stratul de namol). Si la epurarea anaeroba a apelor uzate se utilizeaza variante cu masa biologica. cu deosebirea ca accesul aerului este impiedicat. mai ales ultimele doua variante. precum si anumitor ape uzate din industria chimica. apa uzata este pusa in contact cu un material filtrant asemanator cu acel de la filtrele biologice. Microorganismele anaerobe dezvoltate si fixate pe materialul filtrant asigura degradarea impuritatilor organice. unitati de crestere a animalelor. iar materialul filtrant complet inecat. Prin procesele anaerobe pot fi obtinute grade de indepartare din apa a poluantilor organici (masurati prin CBO). prin aceasta evitandu-se cheltuielile legate de evacuarea finala a unor astfel de namoluri. In acest fel. Dezinfectia Dezinfectia este procesul de indepartare din apele uzate a microorganismelor patogene. epurarea anaeroba poate asigura in multe cazuri indepartarea inaintata a substantelor organice fara a mai fi necesara asocierea unei trepte finale de epurare biologica aeroba. industria alimentara. In sfarsit. Namolul anaerob sedimentat in acesta este recirculat in bazinul de fermentare. amestecul este transferat intr-un decantor inchis. ceea ce duce la scaderea cheltuielilor de investitii. . dezvoltata pe un suport granular poros (granule de 1-3 mm) format de exemplu din carbune activ sau din argila calcinata. Experienta a demonstrat ca procesele de epurare anaeroba.1.namol excedentar este nula si neinsemnata.

acestea sunt oxidate la azot molecular. La doze sporite de clor. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin: La doze sporite de clor.) pot degrada materia celulara reactionand direct cu aceasta. mai ales de catre acizii nucleici. care actioneaza sub forma de ion e hipoclorit. pe de alta parte. Sterilizarea presupune distrugerea tuturor microorganismelor (bacterii. Trebuie sa se faca distinctie intre dezinfectie si sterilizare. etc. in timp ce metodele fizice induc modificari chimice ale acestui material. virusuri etc. dintre ceilalti halogeni. mai ales compusi organici. Un dezinfectant obisnuit pentru ape este clorul activ. alge. Dintre metodele fizice de dezinfectie se mentioneaza metoda termica si de iradiere cu radiatii de energie ridicata. in timp ce dezinfectia nu distruge toate microorganismele. Mecanismul dezinfectiei cuprinde doua faze: patrunderea dezinfectantului prin peretele celular pe de o parte si denaturarea materiilor proteice din protoplasma. acestea sunt oxidate la azot molecular. iod. inclusiv a enzimelor. care la randul sau poate fi oxidata de un exces de clor la azot molecular.si tricloramina. care are avantajul de a forma in mai mica masura derivati halogenati cu substante organice. clor. Dezinfectia termica este rar aplicata.fabrici de conserve. industrie fermentativa.). cand hipocloritul actioneaza sub forma de acid hipocloros slab disociat. se presupune ca efectul se datoreaza formarii in celule a unor radicali liberi in urma absorbtiei energiei radiante. Iradierea este foarte eficienta ca metoda de dezinfectie. Un dezinfectant foarte energic este bioxidul de clor. Pentru dezinfectie au fost folositi. Se pot aplica cu succes razele gama. razele X si cele ultraviolete. ceea ce determina scaderea clorului activ remanent in solutie. respectiv viteza de disparitie a microorganismelor este proportionala cu concentratia acestora in momentul considerat. spori. Agentii chimici (ozon. datorita consumurilor mari de energie. bioxid de clor.). dar intr-o masura mai mica datorita costului mai ridicat. care pot reactiona cu agentii dezinfectanti inactivandu-i. etc. Dupa oxidarea lor totala (punctul de "rupere") concentratia clorului incepe sa creasca din nou. Viteza de distrugere a microorganismelor corespunde unei reactii de ordinul intai. cele din urma fiind preferate. efectele sunt mai pronuntate la valori mici ale pH. iodul si bromul. brom. . Amoniacul prezent in apa reactioneaza cu clorul activ dand nastere (in functie de raportul clor activ-amoniac) la monodi. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin. Efectul de dezinfectie este influentat si de prezenta in apa a altor substante.

care purifica totalitatea apelor colectate de pe un intreg teritoriul unui oras sau centru industrial. iar combaterea poluarii apelor se realizeaza cu ajutorul instalatiilor numite statii de epurare a apelor. Statii de epurare generale. 5. în functie de compozitia sa. cat si pentru capacitatea sa de a indeparta unii poluanti organici. care sa nu provoace dezechilibre ecologice si sa nu poata stânjeni utilizarile ulterioare. epurarea biologica a apelor reziduale si a namolului rezultat in urma decantarii suspensiilor din apa. orasenesti sau uzinale de canalizare. ele se clasifica astfel: Statii de epurare locale(sau de preepurare). urmatoarele etape: epurarea mecanica. .2 Metode si scheme de statii de epurare Prevenirea poluarii apelor se face prin masuri de supraveghere si control. care au rolul de a epura apele uzate pana la un grad de purificare necesar pentru a fi deversate in retelele publice. In functie de rolul pe care il au fata de epurarea totalitatii apelor uzate de pe un anumit teritoriu sau centru industrial. Procesul de epurare a apelor uzate cuprinde doua grupe de operatii successive: a) retinerea si neutralizarea substantelor nocive . poate fi valorificat ca îngrasamânt organic. epurarea mecano-chimica. se aplica o metoda de epurare care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica sau o metoda de epurare mecano-biologica.Ozonul este folosit in epurarea apelor uzate atat pentru insusirile sale dezinfectante. Ca produsi ai procesului de epurare rezulta apa epurata si namolul. Acesti produsi pot fi valorificati în continuare pe diverse cai: apa epurata prin irigare. la debite si incarcari mari. iar namolul. In mod curent. b) prelucrarea substantelor rezultate din prima operatie. astfel încât cantitatile ramase sa determine concentratii mici în apele receptoare. in linii mari. dupa o prealabila prelucrare. denumite namoluri. Epurarea apelor uzate cuprinde. precum si pentru retinerea si valorificarea anumitor substante utile pe care le contin. Uneori procesul de epurare este completat de epurarea avansata pentru îmbunatatirea calitatilor apei reziduale la epurare Statiile de epurare grupeaza constructiile si instalatiile pentru epurarea uzate. Epurarea apelor consta în totalitatea tratamentelor aplicate care au ca rezultat diminuarea continutului de poluanti.

dispozitive si aparate de masura si control. cu un aspect neplacut si cu un inalt grad de nocivitate. rezervoare unde se inmagazineaza gazele produse la fermentarea namolurilor. 5. se recomanda ca epurarea tuturor apelor uzate sa se faca in comun.1 Epurarea mecanica Epurarea mecanica are rolul de a retine prin procedee fizico-chimice substantele in suspensie in constructii si instalatii a caror alcatuire difera dupa marimea suspensiilor si a procedeelor utilizate: gratare. platforme pentru depozitarea namolurilor. site. . din punct de vedere tehnico-economic si sanitar. separatoare de grasimi. dezintegretoare(tocatoare).In masura in care este acceptabil. Suspensiile retinute din apele uzate formeaza namolul care este o masa vascoasa. In figura 5. statii de pompare de ape uzate si de namol.1 este reprezentata o schema de epurare mecanica cu decantor. Realizarea acestor procedee tehnologice impune existenta unor instalatii auxiliare. urat mirositoare. decantoare. etc. laborator de analiza a apelor etc. retea de alimentare cu apa potabila si industriala.2. ca: centrala termica ce produce energie calorica necesara uscarii namolurilor. filtre. In functie de conditiile locale namolul poate fi indepartat in stare proaspata sau este prelucrat in instalatiile pentru fermentare si apoi incinerare. pentru conducere stiintifica a proceselor tehnologice si pentru existenta unui laborator de analiza a apelor bine pus la punct. deznisipatoare. In modul acesta se centralizeaza operatiile creandu-se conditiile pentru exploatare mai eficienta.

2 – gratar. . Schimbul ionic. 9 – emisar. 4 – deznisipator. sau corectarea indicelui pH. bazat pe insusirea unor substante – schimbatori de ioni – de a schimba ionii din solutia cu acre vin in contact si in care nu se dizolva. influent. Pe langa operatia de precipitare chimica. frecvent utilizata. Epurarea chimica urmareste in special coagularea namolurilor avand la baza precipitarea chimica care constituie un procedeu industrial de tratare cu coagulanti ce maresc depunerile gravimetrice reducand cantitatile de suspensii si coloizi cu 60…85%.2. 5. de exemplu: Neutralizarea.1 Schema epurarii mecanice cu decantor 1. permanganatul de potasiu si feritii de sodiu sau potasiu. 5 – decantor primar.2 Epurarea mecano-chimica Epurarea mecano-chimica este un procedeu mai complex care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica cu scopul de a indeparta substantele prezente in apa(figura 5. 3 – dezintegrator.Figura 5. 6 – ape decantate. Oxidarea chimica. operatie care se aplica apelor uzate acide sau alcaline evacuate din diferite intreprinderi industriale. 8 – ape de drenaj. 7 – platforme de uscare.2). aplicata in cazul cand apa uzata contine substante organice biorezistente sau unele substante anorganice nedorite prin dozarea clorului si a derivatilor sai. intervin si o alta serie de procese chimice ca.

3–ape decantare. Un mare dezavantaj al acestei tehnologii este ca se impune o exploatare in permanenta adancita prin experimentari de laborator si la scara industriala. 6–efluent-ape epurate. de infiltratii(figura 5.2 Schema epurarii mecano – chimice 1– influent ape uzate. se bazeaza pe activitatea unor microorganisme care mineralizeaza substantele organice din apa in prezenta oxigenului. amestecarea namolului cu apa care trebuie tratata si alte fenomene ce duc in final la evacuarea de apa murdara din decantor in emisar. ce se bazeaza pe principiul de distrugere a celulei vii prin metode chimice. .3) si iazuri biologice – din care se colecteaza apele de drenaj si se varsa ca ape epurate in emisar si constructii in care epurarea biologica se realizeaza in conditii artificiale – filtre biologice si bazine cu namol activ. cu reactivi care difuzeaza in interiorul celulelor bacteriene. o supraveghere atenta si o tratare corespunzatoare cu doze exacte de reactiv. 7-emisar Epurarea mecano-biologica Epurarea biologica. 4–statie de preparare si dozare. Figura 4. 5–bazin de amestec si reactie. 2–epurare mecanica. ce urmeaza treptei mecanice.Dezinfectia. O exploatare insuficient de atenta provoaca perturbarea decantarii. Epurarea mecano-biologica poate fi realizata prin doua grupe mari de constructii in care epurarea se poate produce in conditii apropiate de cele naturale – campuri de irigatii.

Figura 5.Metoda de epurare mecanobiologica naturala(campuri de irigatii si de infiltratie) se foloseste din ce in ce mai rar datorita in principal marii suprafete ocupate de campul de infiltratie. 3-camp de infiltratie. 2-epurare mecanica. 5-ape de drenaj. . 4-camp de irigatie.3 Schema epurarii mecano-biologice in camp de infiltratie 1-influent. 6-emisar. sustrasa circuitului agricol si in special datorita pericolului de infectare a panzei de apa freatica cu bacterii patogene.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful