Cuprins: 1.

Date generale despre apa
1.1 Structura moleculara a apei 1.2 Clasificarea surselor de apa potabila 1.3 Proprietatile apei potabile Proprietatile fizice ale apei Proprietatile organoleptice ale apei Proprietatile chimice ale apei 1.4 Continutul apei in natura

2. Apele uzate
2.1 Surse de poluare a apelor 2.1 Poluantii apelor

3. Parametrii apei potabile si ai apei uzate 4. Legislatia de mediu 5. Epurarea apelor uzate
5.1 Procese unitare pentru tratarea apelor uzate 5.1.1Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Flotatia Centrifugarea Filtrarea Separarea prin membrane Procese unitare care utilizeaza transferul intre faze 5.1.2 Procese chimice Neutralizarea Oxidarea si reducerea Precipitarea Coagularea si flocularea Schimb ionic 5.1.3 Procese biologice Procese aerobe Procese anaerobe 5.1.4 Dezinfectia 5.2 Metode si scheme de statii de epurare 5.2.1 Epurarea mecanica 5.2.2 Epurarea mecano-chimica 5.2. 3 Epurarea mecano-biologica

Capitolul I. Date generale despre apa

1.1

Structura moleculară a apei

Secole de-a randul apa a fost considerată ca fiind un element. In 1781, fizicianul englez H. Cavendish a arătat că apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen şi oxigen, cu ajutorul scanteii electrice. In 1783, Lavoisier a repetat experienţa, realizand pentru prima oară sinteza cantitativă a apei. S-a stabilit atunci că 2g de hidrogen se combină cu 16g oxigen pentru a da 18g apă. In 1805, Humboldt şi Gay-Lussac au arătat că apa este formată din două volume de hidrogen şi un volum de oxigen. Apa naturală (fig.2) constă din amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului:
18 16

O, 17O,

O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H (fig. 1).

Fig. 1.Izotopii hidrogenului

Fig.2. Molecula de apă Combinarea acestora generează 18 specii de molecule de apă.

Apa pură este intotdeauna un amestec de apă uşoară (H2O - formulă infiinţată de italianul Stanislau Cannizzarro) şi de cantităţi extrem de mici de apă grea (D2O) şi apă hipergrea (T2O). Apa este substanţa aparent cea mai comună şi totuşi ieşită din comun, prin caracterele fizico-chimice de excepţie, din care derivă proprietăţi unice. Apa se prezintă in natură sub trei forme: solidă (zăpada şi gheaţa), lichidă (apa chimic pură sau in soluţie), gazoasă (la diferite grade de presiune şi saturaţie). Schimbarea de fază a apei depinde esenţial de temperatură şi de presiune, dar şi de gradul de poluare a atmosferei. Figura 3 prezintă diferitele condiţii de temperatură şi presiune pentru cele trei stări de agregare ale apei, precum şi transformarea de fază.

Figura 3. Diagrama de fază a apei Tabelul 1. Proprietăţile fizice ale apei lichide
Stare de agregare lichid Incolor(in straturi groase este albastru) Inodor Insipid 00C 1000C Culoare Miros Gust Pt Pf Densitatea la 40C 1g/cm3 Conductibilitatea electrică izolator

densitatea gheţii mai mică decat a apei lichide. 1.Apa curată este transparentă. Reţeaua moleculară a apei in stare solidă (gheaţa) prezintă un numar aproape dublu de legături de hidrogen decat a apei in stare lichidă. . Fig. Structura internă a gheţii explică unele anomalii ale apei: . Rezervele de apa dulce. In strat subţire este incolora. prin deversarea in ele a unor ape reziduale neepurate . ci au. constituind un element indispensabil pentru inceperea si dezvoltarea oricarei activitati. apele mai adanci nu ingheaţă pană la fund. moleculele de apă sunt orientate in cristalul de gheaţă dupa o schema tetraedrică. destul de reduse si limitate. Acest lucru este explicat de faptul ca cei doi atomi de hidrogen legaţi covalent de oxigen formează două legături de hidrogen cu moleculele vecine. inodora şi nu are gust. cristalul de gheaţă are o structură afanată (cu goluri).creşterea volumului prin solidificarea (ingheţarea) apei. sub stratul de gheaţă. 4. Structura gheţii Din cauza acestei aşezări a moleculelor. fiind mai uşor ramane la suprafaţă şi ingheaţă aici. Fiind protejate de stratul de gheaţă. a lacurilor şi a mărilor scade sub 4 grade. Deoarece cele doua covalenţe din apă au o anumită orientare (un unghi de 105°). iar in strat mai gros albastră. Cand apa raurilor.2 Clasificarea surselor de apa potabila Apa joaca un rol important in activitatea social-economica. Anomalia densităţii apei are o mare influenţă asupra climei planetei şi a vieţii animalelor şi plantelor. temperatura de 4 grade la care viaţă plantelor şi animalelor poate continua. stratul de la suprafaţă. se micsoreaza an de an datorita poluarii apelor naturale.

Apa de izvor contine dizolvate saruri minerale pana la 1 g/L. fluviilor. ceea ce impune metode de epurare mai avansate. b) dupa compozitia chimica. intrucat iesirea lor la suprafata se datoreaza unor conditii geologice locale. ci si un mijloc de crestere a gradului de reutilizare a apelor. Cu toate ca apa meteorica este cea mai pura. oxizi de azot si de sulf si compusi organici din atmosfera oraselor industriale. silice etc.3s. De asemenea. ca: polen de plante. in drum spre pamant ea absoarbe. dar si in mod . Din punct de vedere al raspandirii apei in natura. devenite nesatisfacatoare. de natura solului. din care nu lipsesc nici acidul carbonic. compozitia ei variind in functie de natura straturilor subterane strabatute. Apele de suprafata sunt alcatuite din apele raurilor. acumulandu-se in bazine sau rauri subterane. marilor si oceanelor. lacurilor. O categorie distincta de ape de suprafata sunt cele in stare solida. Compozitia apei subterane este foarte variata. pe langa oxigen. Apa meteorica provine prin evaporarea apelor de la suprafata pamantului si condensarea lor in paturile superioare ale atmosferei. A crescut simtitor numarul poluantilor. conditiile climatice etc. apa meteorica mai poate contine si o serie de suspensii antrenate de atmosfera. Apa subterana provine din infiltrarea apelor meteorice prin straturile permeabile ale pamantului. mai scumpe decat cele clasice. ape subterane si ape de suprafata. dioxid de carbon. Gheata acopera temporar suprafata multor rauri si lacurisi mari in zone de coasta. Apele de izvor se incadreaza in categoria apelor subterane. Compozitia apelor de suprafata se caracterizeaza printr-o mare diversitate. Apele subterane se clasifica dupa mai multe criterii: a) dupa gradul de mineralizare. bacterii. putem stabili urmatoarele categorii de ape: apa meteorica.sau insuficient epurate. argila. c) dupa pozitia stratului de apa. deoarece cresterea cotei de utilizare a apelor depinde calitatile fizico-chimice si bacteriologice ale acestora. depinzand de anotimp. Apele minerale constituie un mijloc de tratament pentru diverse afectiuni interne. Aceste ape de izvor prezinta calitati pe deplin satisfacatoare pentru o apa potabila. Protectia calitatii apelor a devenit nu numai o masura de salubritate. fiind legata de compozitia rocilor minerale prin care a trecut. sub forma de ploi si zapada. Apele de izvor cu un continut mai mare de saruri dizolvate. hidrogen sulfurat. Mari suprafete de pe pamant sunt acoperite sezonier sau permanent de zapada sau gheata [2. dar sunt in cantitati insuficiente pentru alimentarea centrelor urbane. se numesc ape minerale.

1. mai multe corpuri au.. omul a intervenit asupra unora care le denumim modificate antropic (de obicei rauri care au fost regularizate) si chiar a creat el ape statatoare sau curgatoare artificiale.5s din care se desprind aisberguri ce se topesc lent si uneori sunt duse in deriva de curentii marini pana in zone calde. după un timp. Termometria este ştiinţa care se ocupă cu metodele de determinare a temperaturii corpurilor. In cazul apelor de suprafaţă temperatura depinde . Valoarea sa este exprimată prin diferite scări termometrice. culoarea. cum sunt lacurile numite curent de acumulare sau respectiv canalele. conductibilitatea electrică. termometru cu rezistenţă).a. luminozitatea. Puse in contact. transparenţa. turbiditatea. hidrogen. formand ghetari continentali (de exemplu calota de gheata antarctica sau groenlandiana) sau banchize la suprafata marilor polare (banchiza arctica. Din multitudinea de ape naturale. căldura specifică. a. aceeaşi temperatură. densitatea. Aceste metode se bazează fie pe variaţia cu temperatura a unei mărimi caracteristice corpului respectiv (de exemplu strălucire). cele din jurul continentului antarctic) [4.3 Proprietăţile apei Proprietatile fizice ale apei Principalele proprietăţi fizice ale apei sunt: temperatura. După natura variaţiei există termometre cu dilataţie (cu lichid (mercur) sau cu gaz (aer. dependent la randul său de latitudine şi altitudine. Temperatura este o mărime fizică scalară prin care se apreciază starea de incălzire a unui sistem fizic. Temperatura unui corp este cu atat mai mare cu cat energia cinetică a particulelor sale este mai mare. Cele organoleptice (la a căror determinare se utilizează simţurile) sunt reprezentate prin gust şi miros. radioactivitatea ş. Temperatura apelor naturale variază in spaţiu şi timp. Ea este influenţată de regimul termic al aerului. bazat pe variaţia unei marimi caracteristice unei anumite substanţe numită corp termometric.permanent suprafete din muntii inalti (ghetari alpini) sau din zone polare. Termometrul este un instrument pentru măsurarea temperaturii corpurilor cu care este pus in contact. fie pe cea a unei mărimi caracteristice a unui alt corp aflat in contact cu primul (termometru de dilatatie. in funcţie de tipul apei (de suprafaţă sau subterană). heliu) ) şi termometre cu rezistenţă ce conţin un conductor sau semiconductor a cărui rezistenţă variază cu temperatura.

la 20-30 m in Europa Centrală şi la cca. Sub zona neutră temperatura creşte in medie cu 1°C la 33 m (treapta geotermică normală). c). Un alt instrument ce poate permite stabilirea transparenţei este fluoroscopul. la latitudini medii. firul de platină cu diametrul de 1 mm şi 25 mm lungime. fiind un factor determinant. apa este considerată tulbure. in timp ce la apele subterane. Astfel. Temperatura apei are o mare importanţă in dezvoltarea biocenozelor. În cazul apelor superficiale. de natura substratului. S-a constatat că influenţa oscilaţiilor termice ale aerului se resimte in interiorul scoarţei pană la nivelul zonei neutre (izotermice). de 8-10°C. unde temperatura este constantă. fixat la capătul unui cablu de 1.şi de adancimea şi dinamica lor. ce cade pe o anumită suprafaţă terestră în decursul unei perioade de timp. . in afară de variaţiile termice lunare se remarcă şi oscilaţii pe verticală. pentru determinarea transparenţei se utilizează discul lui Secchi. temperatura apelor aflate la 10-30 m sub nivelul terestru este relativ constantă. Unitatea de măsură a luminozităţii este luxul. de prezenţa vegetaţiei acvatice etc. In cazul lacurilor. Luminozitatea este cantitatea de radiaţie solară. un rol important revine adancimii la care acestea sunt situate. fiind egală cu temperatura medie a aerului din regiunea respectivă. Apele curgătoare au temperaturi ce oscilează intre 0°C iarna şi 25-26°C vara (la latitudini medii). Dacă acest fir nu mai poate fi observat până la adâncimea de 1. iar în cel al apelor subterane. indeosebi la cele cu adancimi mari.20 m. de la 5-6 m in regiunea ecuatorială. Transparenţa depinde de cantitatea şi dimensiunile substanţelor minerale şi organice în suspensie.20 m. b. Gradul de transparenţă este indicat de grosimea stratului de apă (în m sau cm) prin care se pot distinge contururile unui obiect. Adancimile acestei zone sunt variabile. 100 m in Siberia.

Un lux reprezintă iluminarea unei suprafeţe cu aria de un metru pătrat. turbiditatea este relevantă din trei motive: -Estetice: orice apă potabilă turbidă produce consumatorului reacţie imediată. luxul este unitatea de măsură a efectului de iluminare a suprafeţelor. Luxmetrul este un instrument pentru măsurarea iluminării. cu o construcţie asemanătoare fotometrului. a apelor reziduale sau a lichidelor in diverse faze ale proceselor de fabricaţie. Pentru măsurarea intensităţii luminoase a apei se va folosi luxmetrul de laborator. Figura 5. 1lx = lm m2 In natură luminozitatea variază in jurul a 0. . care primeşte un flux luminos uniform repartizat de un lumen.01 lx pentru o noapte cu lună plină şi in jurul a 100000 lx in mijlocul unei zile insorite de vară. cum ar fi: tratarea apelor potabile. d)Turbiditatea se dovedeşte a fi un parametru hotărator in multiple aplicaţii. care efectuează determinări fotoelectrice. In cazul apei potabile. Luxmetru de laborator Luxmetrele pentru măsurători in aer şi apă sunt prevăzute cu un cap de măsurare montat prin intermediul unui cablu lung de 10 m.Altfel spus. -De filtrabilitate: o dată cu creşterea turbidităţii creşte dificultatea fitrării şi costurile acesteia. cum şi de ce trebuie tratată o apă in conformitate cu specificaţiile cerute. Măsurarea turbidităţii este un mod rapid de a şti cand.

5 ppm SiO2. Astfel de determinări pot fi făcute cu ajutorul dispozitivelor automate (turbidimetre) şi al celulelor fotoelectrice.unităţi de turbiditate nefelometrice. Din punct de vedere ştiintific. absorb şi difuzează lumina incidentă. a fost introdusă suspensia-formazin. Suspensiile solide din lichide. unde: FTU (formazine turbidity units . . indiferent dacă acesta este gazos. Pentru a măsura turbiditatea este necesar să măsurăm lumina care traversează lichidul. nămolul. Ca unitate de măsură. care indică existenţa unui număr necunoscut de substanţe diferite. preluată din standardul american de măsurare a turbidităţii.(difuzia luminii reprezintă fenomenul de imprăştiere a luminii datorat neomogenităţilor mediului. Următoarele unităţi de măsură sunt identice: FTU=NTU=TE/F.unităţi de turbiditate . La apele curgătoare turbiditatea reprezintă cantitatea de aluviuni in susupensie. Cu cat particulele sunt mai numeroase cu atat turbiditatea creşte. Turbidimetria si nefelometria reprezintă aplicaţii analitice ale fenomenelor asociate difuziei luminii – fig. care duce la creşterea cantităţii de clor sau de ozon necesară dezinfecţiei surselor de apă potabilă studiate. unităţi cunoscute şi sub denumirea de NTU . conţinute in lichidul măsurat. turbiditatea este un parametru sumant. sau mg / l ) şi se determină prin analiza apei. 1 (NTU) = 7. Unitatea de măsură a fost denumită TE/F.formazină). de asemenea turbiditatea apei. Forma. lichid sau solid). Unităţi de măsură ale turbidităţii Turbiditatea se exprimă in mg/l sau grade de turbiditate. Turbidimetria este procedeul fizic de măsurare a turbidităţii. In cazul parametrului turbiditate acestea sunt substanţele sau elementele chimice sub formă nedizolvată. microbii sau alte particule.-De dezinfecţie: O valoare mare a turbidităţii este un indicator al prezenţei materiei organice şi a microorganismelor in apă. precum şi a gazelor. incepand cu anul 1975. existentă intr-un volum de apă ( g / m3 . talia şi compoziţia particulelor influenţează. Măsurarea turbidităţii Aprecierea turbidităţii se poate realiza prin comparaţii cu soluţii etalon in scara silicei.1. cum ar fi algele. ca fiind proprietatea fizică ce se manifestă prin reducerea transparenţei apei şi este cauzată de prezenţa in apă a substanţelor minerale şi organice in suspensie. Putem defini turbiditatea.

consum mai redus de energie şi sunt mai stabile. Aceste surse luminoase au fost inlocuite cu fotodiodele. cu xenon.intensitatea luminii incidente. heterogen (sistem coloidal).Figura 6 . dacă neglijăm lumina reflectată. Unele aparate utilizează tuburi bazate pe descărcări in gaze. Se pot utiliza ca surse luminoase lămpi cu filament din wolfram.intensitatea luminii transmise. . care au o durată de viaţă mai mare. Tubidimetria este o tehnică nefelometrică in care unghiul de observaţie θ. Prin utilizarea unui chopper aceste surse pot fi intermitente reducand energia consumată. Deşi ambele categorii de materiale contribuie la atenuarea intensităţii razei incidente.intensitatea luminii absorbite. Aceste instrumente permit să se facă o distincţie intre lumina absorbită de materialele dizolvate in apă şi particulele in suspensie. este zero – adică măsurarea se face in lumină transmisă. numai particulele in suspensie provoacă difuzia luminii. la trecerea luminii printr-un mediu dispers. Pentru aceste determinări pot fi folosite spectrofotometrele din domeniul vizibil sau instrumente specializate denumite turbidimetre. Există modele de aparate care combină sistemul de difuzie laterală (90°) cu transmiterea directă a luminii.Reprezentarea schematică a principiului de măsurare a tubidităţii Astfel. dar acestea consumă o cantitate mare de energie. Ia . Locul măsurării turbidităţii: Măsurarea turbidităţii se face in funcţie de situaţia reală. ţinand cont de difuzia şi absorbţia luminii: Io = Ia + Id + I (1) unde s-a notat cu Io . Id -intensitatea luminii difuzate şi I . putem scrie.

. prin care se imbunătăţeşte filtrarea iniţială. In practică s-a dovedit că o aceasta se poate economisi o cantitate apreciabilă de apă de respălare. Valoarea adancimii de introducere a sondei se poate citi pe cablul de măsurare a sondei. . pentru ca procesul ulterior de filtrare să nu fie ingreunat. măsurarea turbidităţii nu este de folos.In cadrul barajelor lacurilor de acumulare a apei. prin ploi puternice sau inundaţii pot fi aduse nisipuri. sau de blocare prematură a filtrelor. Prin măsurarea turbidităţii se poate descoperi nemijlocit şi urgent un proces perturbat de sedimentare. anumite valori limită nu ar trebui depăşite. . vor perturba in mod considerabil procesul de preparare a apei. dacă procesul de respălare se opreşte la o turbiditate de 20 FNU.In cadrul filtrelor. Nivelul nămolului poate fi determinat cu ajutorul măsurării turbidităţii prin introducerea unei sonde speciale de turbiditate in apa de nămol. O măsurare precisă a turbidităţii este inevitabilă dacă se urmăreşte livrarea unei ape de calitate ridicată. nămoluri şi componente de argilă in rezervorul de apă. foarte simplu. prin măsurarea turbidităţii se poate concluziona asupra conţinutului de materii solide. pană cand valoarea turbidităţii se schimbă brusc. In faza regimului nămolului activat. se poate controla.In cadrul instalaţiilor de folosire a apelor din fantani. . In aceste locuri. Se măsoară turbiditatea in punctele de control a staţiilor de decantare a apelor reziduale cat şi in fluvii. In aceste cazuri.Turbiditatea apei potabile se poate măsura: .In cadrul reglării şi supravegherii proceselor de sedimentare sau filtrare in cazul instalaţiilor de purificare a apelor. efectul procesului de respălare a filtrelor. In acest regim de măsurare este necesară utilizarea unui turbidimetru cu un dispozitiv de autocurăţare a ferestrei de măsură. care la randul lor. Evitarea deversării nămolului la gura de scurgere a decantorului este pe deplin asigurată prin folosirea unei sonde ieftine (fără pompă) de turbiditate cu autocurăţarea ferestrei de măsură. Măsurarea turbidităţii apei la staţiile de epurare In cadrul pre-epurării. Prin aceasta se formeaza o turtă de filtrare nouă. Prin instalarea unui turbidimetru la ieşirea unei camere de filtrare. prin observarea procesului de demarare a filtrului.In laboratorul uzinei de apă. .

Ea se atinge la temperatura de 4°C şi presiunea de o atmosferă. Se mai poate exprima in Siemens (S).99987 g/cm3 la 1g/cm3. Alte domenii de aplicaţie a măsurării turbidităţii ar fi la: alimentarea cu apă a cazanelor. realizand un strat protector sub care viaţa poate continua. filtru cu rame.15 K). filtru sub presiune. . echivalent unui μxmho. Densitatea apei exprimă raportul dintre masă şi volum şi este direct influenţată de temperatura pe care o are apa. Exemplu: La presiunea de 1 atm (101325 Pa) şi temperatura de 4 oC (277. industria zahărului (de exemplu in timpul procesului de preparare a sucului subţire şi gros). Densitatea maximă a apei este de 1 g/cm3. Variaţia neliniară a densităţii. ajungand la temperatura de 25°C la 0. această temperatură să permită existenţa vieţii bentonice.99707 g/cm3.Măsurarea turbidităţii in industrie In industrie sunt necesare controlul şi supravegherea diverselor procese de filtrare. De asemenea. filtru cu membrană. bazine de inot. Producerea densităţii maxime la 4°C face ca pe fundul celor mai adanci unităţi acvatice. In schimb. Conductivitatea electrică exprimă capacitatea apei de a conduce curentul electric. echivalent unui mho sau in micro-Siemens pe cm (μ0. Intre 0°C şi 4°C.densitatea maximă a apei. industria galvanică. Aparate de măsurare a turbidităţii pot fi instalate la controlul filtrării la următoarele tipuri de filtre: filtru cu cameră. in schimb congelarea ţesuturilor vii produce lezarea lor prin expansiune. f.ohm) sau μxmho. motiv pentru care ea se formează şi pluteşte la suprafaţa apei. gheaţa are o densitate inferioară (ρ =9100 kg/m3).5/cm). producerea vinului şi a alcoolului. In diverse procese tehnologice specifice unor industrii: industria berii. etc. densitatea creşte de la 0. deschizand calea pentru rădăcinile plantelor. filtru cu vid si filtru de bandă. Ea are valoarea inversă rezistenţei electrice şi se exprimă in mho (ortografia inversă a unităţii de măsură a rezistenţei . Prezenţa punţilor de hidrogen produce in apa lichidă asociaţii moleculare de tip polimeric (H2O)n. scăderea densităţii la ingheţ produce fisurarea stancii in care s-a infiltrat apa. după care scade. e. in funcţie de temperatură. circuitele de răcire cu apă. apa este din punct de vedere statistic un amestec de 30% trimer (avand ρ =9080 kg/m3) 70% dimer (avand ρ =10500 kg/m3). rezultand o densitate de ρ =104 kg/m3 .

spre deosebire de cea cu un conţinut ridicat in săruri. pe baza valorilor soluţiilor etalon. g). Conductivitatea. conţinand electrozi de platină lucioşi şi platinaţi. fiind folosită astfel ca indicator al gradului de mineralizare a apei. Conductivitatea electrică se măsoară cu ajutorul conductivimetrelor. precum şi de ISO 7888-1983. o celulă de măsurare şi un traductor de temperatură. toate rezultatele trebuie aduse la aceeaşi temperatură de referinţă. .055 . Ansamblul se etalonează direct in unităţi de rezistenţă sau de conductivitate la temperatura de referinţă. In primul procedeu. in timp ce apele oceanice au conductivităţi electrice de 45000 . Pentru determinarea conductivităţii există două procedee: primul pe baza măsurării directe a conductanţei G şi pe baza folosirii constantei celulei de măsurare şi al doilea pe baza etalonării lanţului direct in unităţi de conductanţă cu soluţii etalon. din relaţia k = GK se obţine conductivitatea k.25 μmho. Pe baza valorilor conductivităţii se apreciază gradul de mineralizare cu relaţia Gradul de mineralizare [mg/ls= C x Conductivitatea [μS/cms unde coeficientul C are valorile orientative. cunoscand constanta celulei de măsurare K [m -1s sau [cm-1 s. Datorită variaţiei importante a conductivităţii cu temperatura. aparatul este pus să afişeze direct valori ale conductivităţii. transpiraţia este un mecanism foarte eficient de termoreglare.Căldura latentă specifică de vaporizare a apei are o valoare ridicată (1940 kcal/ mol). Prin aceste reglaje. intre 30 şi 200 μmho.55000 μmho. depinde de concentraţia in ioni. Pentru determinarea conductivităţii echipamentul este format in principiudintr-un montaj de tipul unei punţi echilibrate sau neechilibrate. apa pură are o conductivitate de 0. pentru a decide asupra calităţii apei.Conductivitatea electrică este direct dependentă de temperatura apei şi gradul de mineralizare. Apa pură este slab conducătoare de electricitate. De aceea. este puternic influenţată de concentraţia substanţelor. prin disiparea căldurii. Măsurarea conductivităţii apei este reglementată de STAS 7722-84. in cazul soluţiilor apoase. apa freatică potabilă. şi măsurand conductanţei G cu ajutorul punţii. de natura ionilor şi de viscozitatea soluţiei. Celula de măsurare este compusă dintr-un cilindru deschis. In procedeul bazat pe etalonarea lanţului de măsurare este necesar să dispunem de un set de soluţii etalon cu conductivităţi k cunoscute şi de posibilitatea unor reglaje de zero şi de pantă la punte la afişaj. Astfel.

Cand stratul de apă depăşeşte 6cm grosime are un aspect albăstrui. apa din ţesuturi amortizează şocurile termice. prevenind astfel degerăturile şi arsurile. prezenţa unor cantităţi mari de săruri acide de fier. explicand caracterul de emulsionant şi excelent solvent. importante in circulaţia in organismele vii. cafenie. Radioactivitatea se exprimă in unităţi Mache (UM) sau “emane”. In stare impură (săruri solvite). l)Momentul de dipol al moleculei de apă este m =1. pentru fixarea substratului la suprafaţa moleculelor enzimatice. Din punct de vedere al habitatului.87 D la 20oC. Substanţele humice dau apei culoarea gălbuie pană la cafenie. lăptoasă. compuşi ai manganului. In strat subţire apa este incoloră. a clorurilor o culoare . gălbuie. Existenţa unei culori se datoreşte unor substanţe dizolvate (oxizi fenici. preluand sau cedand căldură cu modificări relativ reduse ale temperaturii. Aceasta ii conferă proprietăţi capilare bune. Proprietăţile organoleptice ale apei Culoarea apei. clorofilă din frunze.sau endogenă dintr-o anume regiune a organismului. i)Conductibilitatea termică a apei este ridicată in comparaţie cu a altor lichide. o culoare verde gălbuie. acizi humici). De obicei sunt considerate radioactive şi folosite ca ape curative cele a căror radioactivitate depăşeşte 3.4 m3 de aer.5UM/l. k)Rezistivitatea electrică ridicată (permitivitatea = constanta dielectrică este e = 80 la 20 oC) face ca apa să fie un dielectric perfect. intinderile de apă au caracter moderator pentru temperatura ambiantă: Răcirea cu 1oC a 1 m3 de apă poate incălzi cu 1oC 3222. ceea ce permite uniformizarea temperaturii şi disiparea căldurii excesive de provenienţă exo. j)Tensiunea superficială a apei este foarte mare comparativ cu masa ei moleculară. Ca termini de definire a culorii se folosesc: incoloră. Radioactivitatea apelor este determinată de contactul pe care il are apa in scurgerea sa peste roci radioactive.h) Căldura specifică (c) are o valoare ridicată (1 cal / g x grd). O unitate Mache reprezintă concentraţia de radium la 1l de apă care generează un curent de saturaţie egal cu 0. De aceea. Astfel. albastră. m). apa devine insă un bun cunductor electric.7x 10-3 N/m. dar şi biochimic. polaritatea inaltă a moleculei ii permite legarea de ioni (iar punţile de hidrogen de substanţel nepolare). coeficientul de tensiune superficială fiind s =72. slab gălbuie.001 unităţi electrostatice: 1UM=3.6 “emane”=10-3unităţi electrostatice.

Acţiunea apei asupra metalelor Metalele: potasiu.dulceag (determinat de prezenţa unor mari cantităţi de substanţe organice). etc). oxizii acizi. Se apreciază prin caracteristicile: lipseşte. . Mg.albăstruie. Na + H2O = NaOH + 1/2H2 Magneziul reacţionează cu apa la cald sau in stare de vapori: Mg + 2H2O = Mg(OH)2 + H2 Aluminiul este atacat de apă numai dacă este curăţat de stratul protector de oxid: 2Al + 6H2O = 2Al(OH)3 + 3H2 Fierul inroşit reacţionează cu apa in stare de vapori şi formează oxid feroferic (oxid al Fe II şi Fe III): 3Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2 . CO2). crezoli. calciu. Gustul apei este datorat substanţelor dizolvate in apă şi se defineşte ca: . Ea reacţionează in anumite condiţii cu metalele. stătut. Ex: piatra acră.sălciu (ape sărace in săruri minerale ). de putrefacţie şi se poate datora unor substanţe organice in descompunere sau microorganismelor vii(alge. la rece.neplăcut (concentraţii mari de substanţe dizolvate ).sărat (datorat unei mari concentraţii de NaCl). Mirosul apei se determină pentru apă nefiartă.) sau prezenţei unor substanţe chimice provenite din ape uzate. .cu gust nedefinit. . nemetalele. cu unele săruri. protozoare.plăcut( cand apa conţine cantităţi reduse de Ca. industriale (fenoli.. Ea poate fi descompusă la peste 10000C sau cu ajutorul curentului electric: 2H2O = 2H2+ O2 Din punct de vedere chimic apa este foarte reactivă.sulfat dublu de aluminium şi potasiu). . sodiu reacţionează violent cu apa. cu formare de hidroxid şi degajare de hidrogen. Proprietăţile chimice ale apei Experimental s-a demonstrat că apa este o combinaţie chimică foarte stabilă. . Stabilirea culorii se face prin comparaţie cu o scară calorimetrică etalon alcătuită din clorură de platină şi cobalt intr-o anumită proporţie. . oxizii bazici.acru (datorat alaunilor / alaun = sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent.amar (in prezenţa MgSO4). .

Ea este chiar element de referinţă. alcalinitatea. ea este un bun mediu de reacţie şi. fiind pe ansamblu neutră. mercurul. Unele metale se corodează in prezenţa apei. in ioni H+ şi OH-. argintul nu sunt atacate de apă sau de vaporii acestuia. Aciditatea este capacitatea unor substanţe din compoziţia apei de a lega o cantitate echivalentă de bază tare. La dizolvarea dioxidului de sulf in apă are loc şi o reacţie chimică din care rezultă o soluţie acidă. aurul.Plumbul. prin caracterul amfoter. radioactivitatea etc. culoarea. Apa disociază spontan. amortizează tendinţele de modificare a pH-ului. Proprietăţi ale apei de importanţă practică sunt şi duritatea. reacţie puternic exotermă. acid sulfuros. simetric. Atacul este mai puternic in prezenţa oxigenului şi a dioxidului de carbon. Aciditatea este condiţionată de prezenţa in apă a anionilor . turbiditatea. cuprul. mirosul. Una dintre reacţiile cu importanţă practică o constituie stingerea varului. SO2 + H2O = H2SO3 Reacţia cu carbidul sau carbura de calciu la CaC2 duce la formarea acetilenei. baza sistemului pH. gustul. Reacţia are importanţă industrială: C + H2O = CO + H2 Acţiunea apei asupra oxizilor Apa reacţionează cu oxizii metalici solubili cu formare de hidroxizi. Astfel. dar in procent foarte redus. substanţă organică utilizată la sudarea şi tăierea metalelor in suflătorul oxiacetilenic: CaC2 + 2H2O = C2H2 + Ca(OH)2 + Q Neutralitatea electrochimică. denumit gaz de apă. care reprezintă o suspensie finăde Ca(OH)2 intro soluţie saturată de hidroxid de calciu. CaO + H2O = Ca(OH)2 + Q Hidroxidul de calciu obţinut este relativ puţin solubil in apă şi de aceea la stingerea varului se obţine aşa-zisul lapte de var. Acţiunea apei asupra nemetalelor Clorul in reacţie cu apa formează apa de clor: Cl2 + H2O = HCl + HClO HClO = HCl + [Os Trecand un curent de vapori de apă peste cocs(carbon) la temperatura de cel puţin 10000C se formează un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen.

care reprezintă inversul ionilor de hidrogen. iar valorile 7-14 corespund solutiilor bazice. o substanţă care la o anumită valoare de pH este capabilă să-şi schimbe culoarea. Hartiile indicatoare sunt nişte faşii de hartie de filtru imbibate cu un indicator oarecare. potenţialul de hidrogen sau pH-ul este logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei sau activităţii ionilor de hidrogen intr-o soluţie: pH= -log CH+ unde CH+ este activitatea ionilor de hidrogen: CH+= H+ fH H+ fiind concentratia ionilor de hidrogen exprimată in moli/litru. dar la indemana tuturor. indeosebi ai metalelor grele. Noţiunea de pH a fost introdusă de Sorensen in anul 1909 sub denumirea de exponent de hidrogen. valorile 1-7 corespund soluţiilor acide. Datorită unor inconveniente de ordin experimental al metodelor de determinare al pH-ului. In multe procese de producţie se folosesc soluţii de apă din diferite substanţe care au o reacţie neutră. iar fH este coeficientul lor de activitate. Aciditatea se exprimă prin pH. pH= 7. in funcţie de metoda de măsurare. acidă sau alcalină. Gradul de aciditate sau alcalinitate a acestor soluţii se caracterizează prin mărimea curentului numit indicator de concentraţie activă a ionilor de hidrogen. este determinarea cu ajutorul hartiilor indicatoare. in industrie se mai folosesc soluţii sau hartii indicatoare de pH universale.care sunt echilibraţi cu ioni de hidrogen. Prin definitie. Indicatorii sunt substanţe care işi schimbă culoarea după valoarea pH-ului soluţiei cu care vin in contact. s-a căzut de acord ca noţiunea de pH să fie definită pur experimental. in funcţie de domenuil pH-ului urmărit. Gradul de aciditate sau alcalinitate reprezintă unul dintre indicii cei mai importanţi ai soluţiilor ce intervin in procesele de fabricaţie cu caracter chimic. O soluţie acidă sau bazică se poate recunoaşte cu ajutorul indicatorilor. . cu cationii bazelor slabe. măsura sa fiind dată de concentraţia ionilor de hidrogen. Gama uzuală de valori pentru pH este 1-14. In afara de indicatorii obişnuiţi. care se folosesc individual. O metodă mai puţin precisă. Pentru apa pură şi pentru soluţiile neutre la temperatura de 25oC. notat pH.

Hartia indicatoare este folosită şi in laboratoare pentru a determina acizii şi bazele. Pentru a obtine o masurare corecta. Aciditatea sau alcalinitatea apei considerată in funcţie de valoarea pH-ului se prezintă astfel: · pH<7 apă acidă. Astfel de solutii se numesc solutii tampon. · supravegherea calităţii apelor naturale impotriva murdăriri. valorile pH-ului sa fie bine stabile. etc. · reglarea condiţiilor optime de desfăşurare a proceselor de epurare biologică. Valoarea pH-ului unei ape serveşte la: · aprecierea insuşirilor sale corosive. pH>7 apa alcalină. Acizii transformă hartia albastră in roşu. · stabilirea dozelor de neutralizanţi. iar bazele pe cea roşie in albastru (soluţiile neutre nu işi schimbă culoarea). In acest scop trebuie folosita o solutie cu un pH cunoscut exact. · pH=7 apă neutră. sulfaţi. Duritatea apei este o caracteristică determinată de conţinutul de săruri de Ca şi Mg aflate in soluţie. O altă metodă constă in determinarea pH-ului cu ajutorul pH-metrului. Aceste săruri pot fi: carbonaţi.Vopseaua care coloreaza aceste hartii se numeste “litmus” şi provine de la plantele numite licheni. semnalul de intrare al amplificatorului si circuitul convertorului trebuie sa indeplineasca anumite cerinte. Determinarea valorii pH-ului se realizează cu ajutorul unor indicatori de pH. iar potentialul joncţiunii lichide trebuie sa fie de acelaşi ordin de mărime cu cel al soluţiei de determinat. cloruri. .Cand se doreşte să se neutralizeze un acid se adaugă turnesol. Principiul constructiv al unui pH-metru este redat in urmatoarea schema. Un pHmetru masoara diferenta de potential intre doi electrozi (in mV) si apoi converteste in unitati de pH. iar mai apoi culoarea se va transforma in violet (soluţia devine neutră). a căror culoare se schimbă in funcţie de concentraţia ionilor de hidrogen. Reactivii folositi la prepararea solutiilor tampon trebuie sa fie foarte puri si stabili. Indicatorii se introduc in soluţia al cărei pH trebuie determinat sau se imbibă o hartie de filtru care se pune in contact cu apa de analizat. Pentru a se face acordul intre electrozi si pH-metru este necesara o calibrare. soluţia capata culoarea roşie (devine bază).

cloruri.Mg2+. Duritatea permanentă este dată de sărurile de calciu şi magneziu stabile termic: sulfaţi. Un grad german corespunde la 10mgCaO/l de apă.ape foarte dure peste 30o. carbonaţii acizi descompunandu-se in compuşi greu solubili. oceanice. Na+. . 1grad german=17. O metodă de determinare a salinităţii unei probe de apă este determinarea conductivităţii acesteia deoarece intre aceşti 2 parametri există o stransă legătură. Duritatea se exprimă in grade de duritate (germane. etc.25 grade engleze. conduc la compuşi greu solubili care iau parte la formarea nămolurilor şi a pietrei de cazan.H+.42mg MgO la un litru de apă. franceze.ape moi 4-8o. HCO3 . etc). Salinitatea reprezintă conţinutul in săruri al unei ape (marine. După gradele de duritate apele se caracterizează astfel: .salinitatea in [g/kgs . . Prezenţa unora din aceştia (in special a Ca2+. Un grad de duritate reprezintă 10mg CaO sau 1. Dacă notăm S . Ea dispare la fierberea apei. aceste săruri sunt dissociate electrolitic. CO32 .ape semidure 8o-12o.etc. SO42 .9 grade franceze=1. DT =Dt +Dp (1) Duritatea temporală este dată de carbonaţii acizi de calciu şi magneziudin apă. putem scrie: ρS ( kg/m3 ) = ρ0 + A·S + B·S3/2 + C·S2 .temperatura in [ 0C s. existand cationi (Ca2+.Fe3+.ape destul de dure 12o-18o. . lacustre).Al3+. carbonaţi. In soluţie.Apa naturală folosită in industrie conţine săruri provenite din rocile cu care apa vine in contact.ape dure 18o-30o. in anumite condiţii de concentraţie şi temperatură. In practică se folosesc formule aproximative de determinare a salinităţii. . .) şi anioni (Cl . Se exprimă in grame la litru (g/l). Duritatea apei este dată de suma ionilor de calciu şi magneziu prezenţi in apă. engleze) care variază in timp şi spaţiu in funcţie de acţiunea de dizolvare a apelor asupra rocilor.K+. T . Duritatea totală (DT) se compune din duritatea temporală (Dt) şi duritatea permanentă (Dp). Pentru alimentarea cu apă potabilă duritatea nu trebuie să depăşească 12o. Mg2+) constituie un neajuns deoarece.ape foarte moi 0o-4o..

Diferenţa intre reziduul la evaporare şi reziduul al calcinare reprezintă conţinutul in susbstanţe organice dizolvate. fiindcă ea dizolvă o parte din substanţele solide şi gazoase cu care vine in contact.8.unde: ρS [ kg/m3 s densitatea soluţiei.6546 · 10-6 · T2 C = 4.3675 ·10-9· T4 B = -5. reziduu uscat) exprimă in [mg/1s cantitatea de substanţe solide organice şi anorganice dizolvate intr-un litru de apă. Schema de obţinere a rezidului fix 1. El corespunde substanţelor solide rămase după evaporarea completă a apei (din care s-au inlăturat suspensiile prin filtrare sau centrifugare) şi uscarea la 105°C (in etuvă) timp de doua ore (fig. 7).8314 ·10-4 . A = 8. in apa din natură putem găsi: .0227 · 10-4 · T .0899 ·10-3 T + 7. 7. Fig.4.1.24493·10-1 . Cea mai curată apă este apa de ploaie sau provenită din topirea zăpezii.2467·10-7·T3 + 5.6438·10-5 T2 . numit şi pierderea la calcinare. Prin calcinarea reziduului sec la temperatura de 600 °C se obţine reziduul la calcinare care exprimă conţinutul de substanţe minerale dizolvate in apă. Reziduul fix fix (reziduu sec.724 · 10-3 + 1.4. Conţinutul apei in natură Apa lichidă din natură nu este niciodata pură. Astfel.

cupru. mangan. ceriu. ruteniu. bismut. fier. indiu.faună. potasiu. titan.1 mg/litru): stibiu. scandiu..microfloră . silice. nichel. litiu. radon etc. stronţiu. galiu. . grase. . aluminiu. clor. Totuşi statistic unele elemente sunt prezente in cea mai mare parte a apelor şi au concentraţii semnificative. dioxid de carbon. fenoli.nichel. azotat. rubidiu. magneziu. sulfat. azotit etc.cationi: calciu. pe cand altele apar rar sau numai in cantităţi extrem de reduse. . sronţiu. neobiu. cesiu. petroliere. cian. lantan. in cantităţi mai mici şi metan. calciu. thaliu. toriu. comunale şi agricole. vanadiu. · Constituenţi prezenţi ca urme (de regulă sub 0. cobalt. plumb. brom. litiu. magneziu. mangan. in limite foarte mari: de la cantităţi in urme pină la 10 mg/l. germaniu. aur. yterbiu. in apele dulci de suprafaţă.anioni : fluor. beriliu etc.01 la 10 mg/ litru): fier.0001 la 0. cadmiu. gaze dizolvate (oxigen. Concentraţiile substanţelor biogene. Cele mai importante surse de elemente biogene se dovedesc a fi procesele din interiorul bazinului şi pătrunderile cu apele de şiroire. zirconiu. sulfat. cobalt. zinc. carbonat. in special compuşii azotului şi fosforului. carbonat.001 mg/ litru): beriliu. care se găsesc in apele naturale in special sub formă de hidroxid microcoloidal sau sub formă de complecşi fulvici. fosfat. bicarbonat. bariu. molibden. azot. uraniu. · Constituenţi minori (de la 0. . bicarbonat. amoniac. substanţe uleioase. plumb. potasiu. oxizi de azot. crom. aluminiu. fluor bor. iod. titan. cadmiu. zinc. sodiu.substanţe neionice / substanţele biogene: silice. bariu. iod. seleniu. . staniu. itriu. platina. azotat. brom. detergenţi. cositor. fosfat. · Constituenţi secundari ( de la 0.. hidroxil. arsen.) . cu precipitaţiile atmosferice sau cu apele uzate industriale. O statistică asupra compoziţiei apei potabile propune următoarea ordine a abundenţei: · Constituenţi majori (de la 1 la 1000 mg/litru): sodiu. argint. Abundenţa relativă a solidelor dizolvate in apă este desigur dependentă mult de natura geologică a zonei şi de alţi factori. aur. seleniu. hidrogen sulfurat. bor. crom. tungsten. arsen. variază. cupru. Substanţele biogene cuprind de asemenea compuşii siliciului şi compuşii fierului.

000 tone de clorură de magneziu.000. .4.000 de tone de iod.000. .000 de tone de bromură de magneziu.550.7 tone de uraniu.350.000 tone de sulfat de calciu. .120. Majoritatea apelor raurilor mari sunt calcice-hidrocarbonatate.900 tone de bariu. . . . . .8. .000 de tone de sronţiu.21.000 tone de sulfat de potasiu.25 de tone de aur . putem clasifica apa dulce in 24 de categorii. . .000 tone de carbonat de calciu. .18.50 pană la 350 tone de arsenic.45 tone de argint. In practică această distincţie este foarte utilă la apele minerale.000 tone de clorură de sodiu. .000.000 tone de sulfat de magneziu. .In funcţie de ionii dominanţi.6400 de tone de fluor.intre 100 şi 12. .000 tone de bor.60.000.000. Exemplu: Cantităţi impresionante de diverse minerale solvite există in medie intr-un volum cubic de apă de mare cu latura de o milă: .6.

apa in natura exista sub urmatoarele forme: apa de suprafata (fluvii. este necesar sa se cunoasca sursele de poluare. in mod natural sau atropic. aerul si solul. In fiecare din acestia se dezvolta o fauna si o flora specifica care. Pentru aceasta insa. Poluarea poate avea loc: . in care salasluiesc numeroase comunitati ecologice acvatice. sau indirect.Capitolul II. conduce la o protectie eficienta a mediului. pentru a putea supravietui. in final. produsa direct. Cunoasterea conditiilor de viata. bazinele naturale de apa formeaza biotopuri specifice. Apa poluata devine improprie utilizarii normale. Poluarea apelor reprezinta alterarea calitatilor fizice. respectiv poluantii. râuri. lacuri. la masuri de prevenire si combatere a poluarii factorilor de mediu si conditii propice vietii pe pamânt. Toate aceste cunostinte conduc.1 Surse de poluare a apelor Apa este un vector al agentilor poluanti. dar in acelasi timp. din cadrul fiecarui factor de mediu. trebuie sa i se asigure un mediu ambiant cât mai curat-sanatos. sunt cunoscuti sub denumirea de factori de mediu. care ar putea prejudicia dezvoltarea vietii si apoi impactul lor asupra mediului – vietii. aer. Apele uzate Apa. creând numeroase probleme pentru pastrarea si imbunatatirea calitatii ei. chimice si biologice ale apelor. constituenti ai biosferei. Dintre cei trei factori de mediu – apa. sol – apa este cea mai afectata de poluare. 2. Dupa cum se stie. mari si oceane) si apa subterana (straturi acvifere si izvoare).

. Poluarea artificiala se datoreaza surselor de ape uzate de orice fel. navigatiei etc. Poluarea normala provine din surse de poluare cunoscute. in cazul canalizarii dintr-un oras.- continuu (permanent). temporar (exemplu colonii provizorii). ca urmare a defectarii unor obiective din statia de preepurare sau epurare. Poluarea primara apare. imediat ce gazele rezultate in urma fermentarii materiilor organice depuse din substantele in suspensie antreneaza restul de suspensii si le aduce la suprafata apei. accidental. sau rezidiile discontinuu. cu litosfera.activitatile menajere (dejectii. sau neregulate de timp. namolurilor. Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara. Poluarea accidentala apare. când are loc o dizolvare a gazelor existente in aceasta. reziduurilor. de exemplu. detergenti. apelor meteorice. pe patul acesteia. Se poate vorbi si despre poluare controlata si necontrolata. Poluarea controlata (organizata) se refera la poluarea datorata apelor uzate transportate prin reteaua de canalizare si evacuate in anumite puncte stabilite prin proiecte. de unde sunt apoi transportate in aval de curentul de apa. de exemplu. de exemplu. colectate si transportate prin reteaua de canalizare la statia de epurare sau direct in receptor. ca urmare a dereglarii unor procese industriale. de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie. Poluarea naturala se datoreaza surselor de poluare naturale si se produce in urma interactiei apei cu atmosfera. Poluarea secundara apare. Sursele de poluare ale apei se clasifica dupa urmatoarele criterii. provenite din industrie si deversate in ape. la intervale regulate. in urma depunerii substantelor in suspensie din apele uzate. alte substante) . Poluarea apelor poate fi naturala sau artificiala. dat fiind diversitatea lor: a) Dupa provenienta: . când cantitati mari (anormale) de substante nocive ajung in reteaua de canalizare sau. in cazuri de avarie. Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. când se produce dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa. Poluarea necontrolata (neorganizata) provine din surse de poluare care ajung in emisari pe cale naturala. evacuate intr-un receptor.

a pasagerilor sau animalelor transportate. atât din punct de vedere calitativ cât si cantitativ. detergenti. in principiu. b) Dupa aria de raspândire a poluantilor . Apele uzate orasenesti. in mare masura. O apa industriala uzata are. Epurate sau nu. ce pot depasi continutul apelor menajere de 5 ori la consumul de oxigen. ele constituie o sursa de poluare. hidrocarburi.agricultura si transporturi (pesticide. Apele uzate rezultate in urma irigarii terenurilor agricole sunt poluate cu fertilizatori organici. Transporturile deverseaza produse petroliere. solventi. zone de agrement. lichida. Apele uzate de la campinguri. reprezinta una din principalele surse de poluare. caracteristici oarecum asemanatoare cu ale apelor uzate orasenesti. conform datelor publicate de OMS. Apele uzate industriale provin din apele folosite in procesul tehnologic industrial. hidrocarburi. asa zisele ape de balast etc. produse petroliere). solventi. depasind fondul natural de radioactivitate.industrie (substante chimice. terenuri de sport sunt practic asemanatoare apelor uzate orasenesti. provenite din gospodarii. miscibile sau nemiscibile cu apa..). caldura. resturi vegetate si animale. Navele pot impurifica apele prin: evacuarea reziduurilor lichide si solide provenite din activitatea personalului navigant. usor sau greu volatile. . detergenti. apa calda etc. detergenti). poluantii fiind substante organice si suspensiile. Materialele pot fi in stare solida. mai mult sau mai putin toxice. hoteluri si in buna parte din mica industrie. Navele pot evacua impuritati deosebit de nocive. organice si anorganice. Agricultura deverseaza in apele naturale ape cu incarcatura mare de substante chimice (pesticide. restaurante. Astfel. apele uzate rezultate de la fabricile de zahar contin atât substante in suspensie cât si organice. Apele uzate de la crescatoriile de animale si pasari au. de 7 ori la azotul total si de peste 10 ori la materialele solide. Industria deverseaza in apele naturale substante chimice. apele uzate provenite de la minele de carbuni au drept caracteristica principala continutul in substante in suspensie – sterilul. pesticide si cu substante nocive ce se gasesc in atmosfera. pierderile de combustibil. de exemplu. fertilizanti. Activitatile menajere polueaza chimic si biologic apele naturale. caracteristici asemanatoare substanelor chimice sau fizice utilizate in procesul tehnologic. resturi vegetale si animale. fertilizanti. lubrifianti. Apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale. substante nocive transportate. Sunt situatii in care incarcatura radioactiva a deversarilor nu este deloc de neglijat.

- surse locale (conducte de canalizare, rampe de descarcare); - difuze – cand poluantii se raspândesc pe o arie mare. Uneori este dificil de localizat sursa sau sursele poluante. c) Dupa pozitie: - surse fixe: activitati industriale, zootehnice etc. - surse mobile: autovehicule, locuinte si instalatii care se deplaseaza etc. 2.2 Poluantii apelor Poluantii apelor sunt foarte diversi si de aceea clasificarea adopta mai multe criterii: a) Dupa natura lor exista poluanti: organici, anorganici, biologici, radioactivi, termici. Substantele organice, de origine naturala sau artificiala, reprezinta si pentru apa poluantul principal. Organismele animale si vegetale contin substante organice care, dupa moartea lor, incep sa se descompuna, devenind nocive si periculoase. Industria chimica, petrochimia, fabricile de celuloza si hartie, industria alimentara elimina poluanti de origine organica, din care unii sunt foarte toxici (fenolul, ierbicidele) si cu persistenta ridicata in mediu. Substantele organice de origine naturala, mai importante, sunt: titeiul, taninii, lignina, hidratii de carbon, terpentinele, biotoxinele marine. Titeiul, ca de altfel si produsele petroliere (poluanti de origine organica artificiala, despre care se va vorbi ulterior) sunt poluanti deosebit de puternici si prezenti uneori in cantitati mari, atât in apele de suprafata cât si subterane, de mare si, rareori, in apa potabila. Poluantii mai pot ajunge in emisari prin intermediul pierderilor din timpul transportului titeiului sau produselor petroliere, pe uscat sau pe mare, in urma unor accidente ale mijloacelor de transport, degradarii rezervoarelor de inmagazinare a titeiului sau produselor petroliere, functionarii necorespunzatoare a schelelor marine. Titeiul este un amestec complex de hidrocarburi solide (parafine, cicloparafine aromatice) si gazoase in hidrocarburi lichide, alaturi de care se gasesc, in cantitati reduse, compusi cu sulful, azotul si oxigenul. Compozitia elementara a titeiului este in medie: 85% carbon, 12% hidrogen si 3% sulf, azot si oxigen. La extractia titeiului apar ape uzate de zacamânt de la decantarea noroiului de foraj si de la purjarea instalatiilor de reciclare a apelor. Titeiul, nefiind miscibil cu apa, se ridica la suprafata acesteia si incepe sa se deplaseze in directiile dominante. Compusii volatili se evapora repede, daca ramân expusi in atmosfera. Titeiul poate pierde prin evaporare pâna la 30% din greutate in timp de 30 ore. Titeiul ramas la suprafata marii continua sa se oxideze si ca urmare compozitia

acestuia este in continua schimbare. Titeiul depus pe plaje se oxideaza in continuare formând reziduuri gudrunoase care necesita timp indelungat pentru oxidarea lor totala. O alta grupa de substante organice naturale este cea a biotoxinelor marine. Aceste substante sunt produsi naturali insa, numeroase cercetari demonstreaza ca inmultirea lor in mediu marin se datoreaza schimbarilor antropogene, deci, ar fi vorba de produsi artificiali. Aceste toxine au, in mod curent, originea in oflagelatii din familia fitoplanctonului care pot deveni atât de abundenti incât coloreaza apa; de exemplu, asa-numitele "maree rosii". In privinta poluantilor organici artificiali, acestia provin din prelucrarea diferitor substante in cadrul rafinariilor, industriei chimice organice, industriei petrochimice. In rafinarii, poluantii artificiali apartin produse petroliere, care cuprind ca poluanti principali: benzina, motorina, uleiurile, solventii organici, bitumul, produsele medicinale si gaze. Poluantii organici artificiali din industria chimica organica si industria petrochimica sunt: hidrocarburile (benzen, eter de petrol, acetona, cloroform, esteri, sulfura de carbon, benzina); hidrocarburile halogenate, a caror folosire s-a raspândit foarte mult in industrie si agricultura; hidrocarburile clorurate, care stau la baza hidrocarburilor halogenate si care poarta si denumirea generica de pesticide (insecticide pentru distrugerea insectelor, rodenticide pentru soareci, ierbicide pentru ierburi); detergentii, acizii naftenici, hidrogenul sulfurat, substantele aromatice, vopsele de anilina, alchil-arilsulfonatii. Substantele anorganice, in suspensie sau dizolvate, ca si substantele organice sunt poate mai putin poluante ca cele organice. Poluarea anorganica rezulta din industria produselor clorosodice, chimie, extractia titeiului, prepararea minereurilor, hidrometalurgie. Substantele anorganice sunt frecvente in apele uzate industriale; dintre acestea se mentioneaza, in primul rând, metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr), clorurile, sulfatul de magneziu, fierul. Apele poluante contin saruri, acizi, baze, modifica pH-ul apelor naturale, corodeaza conductele, instalatiile, aduc prejudicii agriculturii, au efecte stresante pentru organismele acvatice. Poluarea biologica este produsa de activitatile menajere, abatoare, zootehnie. {n apa apar microorganisme patogene care genereaza uneori imbolnaviri in masa. Prin apa se transmit boli: - bacteriene (febra tifoida, dizenteria, holera); - virotice (poliomielita, hepatita epidemica); - parazitare (ambioza, giardioza).

Apele poluante biologic favorizeaza inmultirea unor paraziti, ca: tantarii, transmitatori de paludism, musca tze-tze, transmitatoarea bolii somnului. Poluarea radioactiva apare la apa rezultata din industria extractiva a minereurilor de uraniu, thoriu la instalatiile de preparare a minereurilor radioactive, din zonele de depozitare necorespunzatoare a deseurilor radioactive, in urma unor avarii la reactoarele nucleare, naufragii de vapoare cu incarcatura nucleara. Poluarea termica apare prin deversarea de apa calda in efluentii naturali. {n aceste conditii scade continutul de oxigen din apa, creste sensibilitatea organismelor acvatice la poluanti, unele vietuitoare dispar, se inmultesc algele albastre. Acest tip de poluare apare pe langa unele instalatii industriale si din energetica nucleara. Apele naturale pot degrada poluantii organici, sub actiunea microorganismelor existente, a radiatiilor solare si a oxigenului. Din degradare rezulta compusi mai simpli, pana la moleculele cele mai mici: CO2, CH4, NH3, H2O, H2S. {n primele zile se degradeaza compusii cu carbon, apoi in etapa a doua se oxideaza biologic compusii cu azot. b) Dupa starea de agregare se diferentiaza: suspensii (substante insolubile in apa), poluanti solubili in apa, dispersii coloidale. Substantele in suspensie, organice si anorganice, se gasesc atât in apele uzate orasenesti cât si in cele industriale, ele ajungând in masura mai mica sau mai mare in emisari. Materialele in suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului formând bancuri care pot impiedica navigatia, consum oxigenul din apa daca materiile sunt de origine organica, determina formarea unor gaze urât mirositoare. Substantele in suspensie plutitoare, cum ar fi titeiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorata detergentilor, produc prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust si miros neplacut, impiedica absorbtia oxigenului la suprafata apei si deci autoepurarea, se depun pe diferite instalatii, colmateaza filtrele, sunt toxice pentru fauna si flora acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea instalatiilor de racire, irigatii, agrement. c) Dupa durata degradarii naturale in apa se deosebesc: - poluanti usor biodegradabili; - poluanti greu biodegradabili (degradarea naturala dureaza sub 30 de zile); - nebiodegradabili (degradarea in 30-60 de zile); - refractari (cu degradare si peste 2 ani).

Parametrii microbiologici pentru apa comercializata in sticle sau alte recipiente. chimici si indicatori.0 10 5. Tabelul 1A. Coli) Enterococi Valoarea admisa (numar / 100 ml) 0 0 Tabelul 1B. Parametrii chimici. Capitolul III Parametrii apei potabile si ai apei uzate Parametrii de calitate ai apei potabile Legea numarul 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. marind efectele toxice. deci are timp sa se acumuleze in apa. Parametru Escherichia coli (E. Parametru Acrilamida Arsen Benzen Benz(a)piren Bor Bromati Cadmiu Clorura de vinil Cianuri totale Cianuri libere Crom total Valoare CMA 0. caprolactama se biodegradeaza la substante mai simple in decurs de 3 saptamani.coli) 0/250 ml Enterococi 0/250 ml Pseudomonas aeruginosa 0/250 ml Numar de colonii la 220C 100/ml 0 Numar de colonii la 37 C 20/ml Tabelul 2. Parametru Valoarea admisa Escherichia coli (E.0 0. Parametrii de calitate ai apei potabile sunt: microbiologici. Parametrii microbiologici.01 1.0 0.50 50 10 50 Unitate de masura µg/l µg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l .10 10 1.De exemplu. pe cand clorbenzenul in 2 ani. 458/2002 privind calitatea apei potabile.

minim 5 Fier 200 Gust Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala Mangan 50 Miros Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala 0 Numar de colonii la 22 C Nicio modificare anormala Numar colonii la 370C Nicio modificare anormala Oxidabilitate 5. ≤ 9.50 Bacterii coliforme 0 Carbon organic total Nicio modificare (COT) anormala Cloruri 250 Clostridium perfrigens 0 (inclusiv spori) Clor rezidual liber 0.5 Unitate de masura µg/l mg/l numar/100ml mg/l numar/100ml mg/l µS cm-1 la 200C grade germane µg/l µg/l mg O (2)/l unitati de pH .10 1.0 pH ≥ 6.0 0.1 3.5. Parametru Valoare CMA Aluminiu 200 Amoniu 0.10 mg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l mg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l Tabelul 3.2 0.Cupru Dicloretan Epiclorhidrina Fluor Hidrocarburi policiclice aromatice Mercur Nichel Nitrati Nitriti Pesticide Pesticide total Plumb Seleniu Stibiu Tetracloretan si Tricloretena (suma concentratiilor compusilor specificati) Trihalometani total (suma concentratiilor compusilor specificati) 0. Parametrii indicatori.500 Culoare Acceptabila consumatorilor si nicio modificare anormala Duritate totala.50 Conductivitate 2.

însa. continutul si compozitia apelor reziduale provenite din diferite activitati industriale.5 6.Indicatori fizici Temperatura B. Indicatori chimici Concentratia ionilor de hidrogen Pentru fluviul Dunarea Materii totale in suspensie (MTS) Consum biochimie de oxigen la 5 zile (CBOs) Consum chimic de oxigen – mp (CCO-Mn) Consum chimic de oxigen – mcbp(CCO-Cr) Azot amoniacal (NH4+) Azot total (N) Azotati (NO3-) Azotiti (NO2-) Sulfuri si hidrogen sulfurat UM 0 Limite maxime Metode de analiza admisibile 30grade C 6. polueaza în asa masura apa râurilor.0 10. încât viata plantelor si a animalelor este în pericol.0 0. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici.0 2.pH mg/dm 3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 . care sunt în legatura cu capacitatea de diluare a efluentului primitor si nu de calitatea râului. chimici si microbiologici.0 25. transformându-le în dioxid de carbon. Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997. Parametrii apei uzate Indicator de calitate A. Alteori.1 1 mg/l mg/l µg/l UNT µg/l Bq/l mSv/an Bq/l Bq/l Parametrii apelor uzate Apele uzate sunt apele provenite din diferite sectoare industriale si din reteaua de canalizare a asezarilor urbane. bacteriile existente în apa pot descompune substante de natura organica.Sodiu Sulfat Sulfuri si hidrogen sulfurat Turbiditate Zinc Tritiu Doza efectiva totala de referinta Activitatea alfa globala Activitatea beta globala 200 250 100 ≤5 5. în special din industria chimica si petrochimica.0 40. proces numit autopurificarea apei.0 60. Epurarea apelor reziduale industriale este una din cele mai importante probleme ale vietii contemporane.0 20. Uneori.000 100 0.10 0.5 – 9.1 STAS 8619/3-90 STAS 6953-81 STAS 6560-82 STAS 9887-74 STAS 6954-82 STAS 8683-70 STAS 7312-83 STAS 8900/1-71 STAS 8900/2-71 STAS 7510-66 C Unit.0 1.0 70. Ele reprezinta ape cu un continut mai mare sau mai mic de substante cu actiune nociva asupra animalelor si plantelor acvatice din râurile sau lacurile în care acestea sunt deversate.5 – 8.

0 1. biodegradabili Arsen Aluminiu (Al3+) Calciu (Ca2+) Plumb (Pb2+) Cadmiu (Cd2+) Crom trivalent (Cr3+) Crom hexavalent (Cr6+) Fier total ionic (Fe2+Fe3+) Cupru (Cu2+) Nichel (Ni2+) Zinc (Zn2+) Mercur (Hg2+) Argint (Ag plus) Fluoruri (F) Molibden (Mo2+) Seleniu (Se2+) Mangan (Mn2+) Magneziu (Mg2+) Cobalt (Co2+) Cianuri (CN-) Clor liber (Cl2) Cloruri (Cl-) Reziduu filtrat la 105 grade C C. Indicatori bacteriologici Bacterii coliforme totale Bacterii coliforme fecale Streptococi fecali Salmonella mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 nr.1 0.0 0.0 100.1 1. 10 5 absent STAS 7661-89 STAS 7167-92 STAS 7587-66 STAS 7877-87 STAS 10064-75 STAS 10064-75 STAS 7576-e66 STAS 7885-67 STAS 9411-83 STAS 3662-90 STAS 8637-79 STAS 7852-80 STAS 7884-91 STAS 7884-91 STAS 8634-70 STAS 7795-80 STAS 7987-67 STAS 8314-87 STAS 8014-79 STAS 8190-68 STAS 8910-71 STAS 11422-84 STAS 12663-88 STAS 8662-70 STAS 6674-77 STAS 8288-69 STAS 7685-79 STAS 6364-78 STAS 8663-70 STAS 9187-84 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 .1 0.0 1.0 0.(H2S) Sulfiti (SO32-) Fenoli antrenabili cu vapori de apa (C6H5OH) Substante extractibile cu eter de petrol Produse petroliere Fosfati (PO43-) Fosfor total (P) Detergenti sintetici anion activi.05 5.0 0./100 cm3 nr.2 0.0 1.0 4.05 500.5 0.0 0./100 cm3 nr.1 5./100 cm3 1.1 0.0 0.05 0.5 0.05 8.0 1 mil./100 cm3 nr.0 300 0.0 2000.1 0.1 1.5 5 0.

sol. În Europa de Est.000 de staţii de epurare şi 80 de întreprinderi foarte poluante vor fi închise pentru ca nu pot respecta normele de mediu). a luat fiinţă Consiliul National pentru Protecţia Mediului şi a intrat în vigoare Legea numarul 9 privind Protecţia Mediului Înconjurator. datorita industrializarii rapide din ultimile decenii. care preocupa specialisti din întreaga lume. dovada fiind si realizarea pe plan internaţional a proiectului “Lupta contra poluarii apei si aerului” în colaborare cu Programul Naţiunilor Unite şi Organizaţia Mondiala a Sanatatii. În acelasi an s-a constituit în România Sistemul Naţional de Monitorizare a Calitatii Mediului Înconjurator pentru apa. în 1973. iar pe parcurs a trecut la abordarea complexa a problemei tinând cont si de ceilalţi factori de mediu (aer si sol). aer. Polonia si-a propus sa construiasca 3. cu ocazia Conferinţei asupra Mediului – când a luat fiinta Sistemul Global de Monitoring al Mediului Înconjurator.Capitolul IV Legislatia de mediu La nivel mondial. Problema mediului înconjurator este o problema de actualitate. la care a participat si România. activitatea în domeniul protecţiei mediului se desfasoara sub îndrumarea Forumului Mondial – United Nation Environment Programme (UNEP) – înfiinţat în anul 1972 la Stockholm. Primul institut de cercetari din ţara pe probleme de mediu a fost infiintat în anul 1953 – Institutul de Studii şi Cercetari Hidrotehnice – care la început a avut preocupari doar în domeniul apei. în prezent guvernele duc o politica de închidere a întreprinderilor neperformante si poluante si iau masuri de reducere a poluarii prin demararea unor programe autohtone de investitii în probleme de mediu (de exemplu. care a degradat mediul înconjurator pâna în pragul unui dezastru ecologic. . iar un an mai târziu.

iar normativele care reglementează limitele de încărcare cu poluanţi sunt: .OMS 645/1997 – pentru deversarea apelor uzate în reţelele de canalizare. reactivi chimici. sunt tot mai evidente atât la nivel national. Legislatia româneasca si aranjamente institutionale După 1989. . România a aderat la unele tratate internaţionale de protecţie a mediului. care impun măsuri serioase de realizare a unor instalaţii de tratare a emisiilor poluante. Pe plan naţional. Un exemplu în acest sens îl constituie Protocolul de la Montreal (1987) referitor la substantele chimice care distrug stratul de ozon. în vederea obţinerii unui mediu cât mai curat si sanatos. la nivel international. care aplica pedepse drastice pentru cei care o încalca. Padurilor si Protecţiei Mediului.Preocuparile oamenilor de stiinta pentru protejarea mediului. foarte periculosi pentru mediu. de monitorizare a noxelor. Numeroase state s-au văzut nevoite să acţioneze în vederea stopării fenomenului de poluare prin iniţiativele legislative drastice. Este de asteptat ca în viitorul apropiat. Ministerul Apelor. limitele de toleranţa ale poluantilor sunt stabilite prin Lege federala. a caror limite denumite limite admisibile sau nivel de toleranta nu au voie sa fie depasite. poate fi masurat cantitativ prin determinari de concentratii reziduale. cum ar fi: NOx. în SUA. De exemplu. masuri severe de productie si manipulare a compusilor de tip clorofluorocarbon. a calităţii factorilor de mediu şi de integrare a reţelelor naţionale în cele europene de monitorizare a protecţiei mediului. care impune controlul tuturor emisiilor de substanţe periculoase stabilite prin Clear Water Act din 1997. decembrie 1995. CO2 etc. SOx. sa apara reglementari referitoare şi la alţi poluanţi regionali si globali. Aceasta premiera juridica internationala în materie de protecţie a mediului impune natiunilor care au aderat la ea. la serviciile de consultanţă care să contribuie la reducerea poluării şi obţinerea unui mediu curat. Impactul pe care îl au poluantii asupra mediului înconjurator si implicit asupra omului. . Sunt necesare cooperări în fabricaţia de echipamente.NTPA 001/1997 – pentru resursele de apa. cât si internaţional. aparatură. limitele admise pentru poluanţi sunt reglementate prin Directiva 76/464. Legea protecţiei mediului numărul 137/29. sanatos.

Obiectivul acestei legi este reglementerea protecţiei mediului. Normele actuale se bazeaza pe apa de categoria a II-a din Normele Româneşti NTPA-001/1997. Septembrie 1996 Această lege stabileşte procedeele pentru protecţia cursurilor de apă pe întreg cuprinsul ţării şi include conceptele de posesie publică a cursurilor de apă şi a resurselor de apă în general. capacitatea tehnică a staţiilor de epurare şi alte obiective de calitate pentru râuri. Nivelele de deversare sunt fixate între standardele naţionale (NTPA-001/1997) şi normale de calitate a râurilor. Legea apelor numărul 107/25. chimici si microbiologici. se negociază anual normele de deversare între Apele Române şi beneficiar (în calitate de operator). Recunoscând interesul public major al acesteia. sub conducerea Ministerului Apelor. Acolo unde diluţia este mai mică de 1:3.  dezvoltarea colaborării internaţionale în vederea îmbunătăţirii calităţii mediului.  eliminarea poluanţilor periculoşi pentru sănătate. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici. care sunt în legătură cu capacitatea de diluare a efluentului primitor şi nu de calitatea râului. Legea stabileşte faptul că domeniul public va fi administrat de Apele Române. conform acordului din anul 1996.  poluatorul plăteşte. Legislaţia de calitate a apei Calitatea cursurilor de apa transfrontaliere este negociata cu Serbia. Pădurilor şi Protecţiei Mediului. legea stabileşte mai multe principii fundamentale. STAS 4706-88 defineşte standardele de calitate a râurilor. în funcţie de gradul de diluare.  întreţinerea şi ameliorarea calităţii mediului. Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997. inclusiv:  prevenirea pagubelor şi a riscului ecologic. Sunt incluse si prevederi pentru controlul poluarii si penalitati pentru provocarea poluarii mediului. STAS 4706-88. Legislaţia europeana si acorduri internaţionale relevante1 1 .  conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor .

Directivele europene relevante conţinute în Acquis-ul Communitaire includ: * 91/271/EEC Directiva tratarii apelor uzate urbane. 1996. 4. * 91/676/EEC Directiva cu privire la azotati. privire la Marea Neagra. Acordul de la Szeged cu privire la protecţia râului Tisa si a afluenţilor Convenţia de la Helsinki cu privire la protecţia şi folosirea cursurilor Acordul de cooperare de la Sofia cu privire la protecţia Dunarii. * 75/442/EEC. transfrontaliere de apă şi a lacurilor internaţionale. România a ratificat o serie de tratate internaţionale cu privire la protecţia calităţii apei: 4.1. * 86/278/EEC Directiva cu privire la utilizarea namolurilor în agricultura. Convenţia de la Bucuresti cu privire la Planul Strategic de Acţiune cu acestuia împotriva poluarii.4.1. 4.2.1. 4.1. 1992. * 75/440/EE Directiva asupra calitaţii necesare a apelor de suprafaţa în scopul captarii de apă potabila. cadru pentru Directiva deseurilor.3. * 80/778 EEC şi amendamentele 98/83/EC: Directiva apei potabile. .1. modificata prin 91/156/EEC şi 91/692/EEC.

In ambele cazuri.alegerea instalatiilor si utilajelor adecvate pentru realizarea in conditii optime a transformarilor dorite. chimica sau mixta. distincte care se realizeaza in instalatii si aparate corespunzatoare. indiferent daca sunt de natura fizica. substantele nedorite sunt indepartate din apa si transformate in substante acceptabile. continue sau ciclice. Intre procesele unitare prin care se realizeaza tratarea apei naturale pentru obtinerea apei potabile si cele de epurare a apelor uzate nu exista deosebiri esentiale. . de natura mecanica. Pentru fiecare operatie sau proces unitar sunt importante urmatoarele aspecte: . isi gasesc aplicare curenta numai in tratarea apei sau numai in epurarea apei. chimica sau biologica. ea consta dintr-un numar limitat de operatii simple. In cele ce urmeaza se adopta termenul de proces unitar pentru toate transformarile care intervin intr-o schema tehnologica de tratare a apelor.1 Procese unitare pentru tratarea apelor Orice tehnologie de transformare este constituita dintr-o serie de operatii succesive. comune pentru diverse variante de tehnologii. Oricat de complicata ar fi o tehnologie.experimentarea la scara de laborator sau pilot urmata de prelucarea datelor experimentale pentru stabilirea de relatii care sa permita dimensionarea instalatiilor (stabilirea parametrilor optimi) . fizica.studiul principiilor stiintifice de baza . Exista totusi unele procese unitare care din considerente economice sau tehnologice. diferenta constand in natura apei brute supuse tratarii si in calitatea efluentului final care trebuie obtinuta.Capitolul V Epurarea apelor uzate 5.

Aceste debite sunt influentate si de gradul de recirculare a apelor din industria respectiva.Produsul unei statii de tratare este o apa de calitate superioara care corespunde cerintelor unei folosinte. iar debitele prezinta fluctuatii. de obtinere a medicamentelor si colorantilor. a cantitatilor de apa eliminata din proces si a continutului acestora in substante poluante. precum si de evacuarea materialelor nedorite. cum sunt industria de sinteza a amoniacului. Concentratiile poluantilor sunt determinate de evacuarile specifice de apa pe unitatea de produs. iar acela al unei statii de epurare un efluent acceptabil care nu inrautateste calitatea resurselor naturale de apa. pe ansamblu. acidului azotic. respectiv uniformitatea regimului de intrare a apelor uzate in sistemul de tratare. cum ar fi procesele industriale cu caracter continuu. In instalatiile de tratare a apelor uzate. . De exemplu. in fabricile de zahar si conserve. datorita lipsei de uniformitate a consumurilor de apa. conduc la evacuarea de ape uzate cu caracter aleator. unele procese metalurgice. Instabilitatea vitezelor de curgere este daunatoare mai ales in bazinele de decantare. cu periodicitate diferita. metanolului. pana la limita maxima determinata de capacitatea sistemului din care se face alimentarea cu apa. In majoritatea industriilor intervin operatii discontinue care. Variatiile de debit sunt intotdeauna insotite si de variatii de concentratii ale substantelor poluante. determina variatii dezordonate ale debitului si compozitiei apelor uzate. lichida. indiferent de sursa. pe platformele industriale complexe. solida. Apele uzate. In aceste conditii. iar in industria chimica de sinteza. unde se obtin cantitati mici de produse pe perioade variabile de timp. Cele mai multe procese de tratare si de epurare a apelor aduc schimbari ale concentratiilor unor substante care sunt fie scoase. intervenind astfel un transfer de faza intre cele trei faze existente : gazoasa. Variabilitatea compozitiei apelor uzate poate fi o consecinta si a modificarii in timp a profilului si a capacitatii de productie. debitele de ape uzate sunt sezoniere. Variatiile de debit in statiile de tratare au ca rezultat salturi de viteza ce perturba regimul de curgere. prepararea minereurilor. in care vitezele mari de curgere antreneaza in efluent materiale in suspensie sau chiar materiale deja sedimentate. fie introduse in apa. iar in cazul sistemelor de canalizare mixte si de regimul precipitatiilor. prezinta variatii in timp ale debitelor si compozitiei. ce functioneaza in regim stationar si in care nu intervin operatii ciclice. compozitia apelor uzate este aleatoare. rezultatele depind de stabilitatea. Prezenta mai multor surse de evacuare discontinue. Sunt relativ rare cazurile in care debitul si compozitia sunt constante. etc. se produc ape uzate numai in aceste perioade.

1.Uniformizarea debitelor si a compozitiei apelor uzate se face in bazine de uniformizare amplasate in serie sau in derivatie cu colectorul de canalizare si permite dimensionarea statiei de tratare la nivelul debitelor medii. particulele materiale mai usoare decat apa (uleiuri. in care iau nastere forte gravitationale. grasimi. de precipitare sau procese biochimice. redox. Flotatia este procesul prin care particulele mai grele decat apa sunt antrenate la suprafata. hidrocarburi) formeaza asociatii cu bule de aer sau gaz din procesele microbiologice ridicandu-se la suprafata apei care stationeaza sau care se afla In curgere libera. sub actiunea fortelor gravitationale. cu forme si dimensiuni adaptate fiecarui caz in parte. toate conducand la o degrevare a etapei de epurare. Separarea particulelor relativ grosiere. are loc prin sedimentare sau flotatie. a particulelor cu densitate medie mai mica decat a apei. Aceasta asociere cu bule de aer are consecinte pozitive . este indepartat prin raclare. pot avea loc si transformari chimice intre diferitii poluanti din aceste ape. ce sunt suflate in apa prin partea inferioara a bazinului. In aceste procese substantele poluante nu sufera. In procesul de flotatie naturala. Stratul de material plutitor. In instalatiile de uniformizare a apelor uzate. ridicat prin flotatie. aceasta separare fiind denumita centrifugare. ce determina deplasarea corpului spre fundul bazinului de separare. Astfel de particule pot fi constituite din materiale omogene sau din asocieri de materiale cu densitati diferite. transformari in alte substante. Daca sedimentarea gravitationala nu este eficienta se utilizeaza o separare sub actiunea unui camp de rotatie creat artificial. nedizolvate in apa. cum ar fi reactii de neutralizare. Flotatia Flotatia este procesul unitar de separare din apa. sub influenta campului gravitational. de oxigenare.1 Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Se bazeaza pe faptul ca asupra unui corp aflat intr-un camp gravitational actioneaza o forta. filtrarea si transferarea poluantilor din faza apoasa in alta faza. Principalele grupe de procese fizice au la baza separarea gravitationala. 5. datorita asocierii lor cu bulele de aer. in cursul separarii lor din apa. respectiv in bazinele de uniformizare.

ce are loc in doua moduri: . In flotatia cu aer. Astfel de substante pot fi chiar unii constituenti din apele uzate. Datorita vitezelor mari de urcare a particulelor in procesul de flotatie. Diametrul bulelor de aer este de 1-2 mm. industria de prelucrare a proteinelor si in industriile fermentative. Pentru a se obtine o buna separare prin flotatie trebuie luate masuri pentru a reduce la minimum turbulenta din zona de separatie. aflata in echilibru in apa. La aceste dimensiuni bulele de aer au o viteza ascensionala foarte mare si pot provoca distrugerea suspensiei coagulate din apa. obtinute prin trecerea aerului prin difuzoare poroase. . Bulele mai fine (cu diametrul mai mic decat 0. in cazul separarii prin flotatie cu aer nu este suficient doar ridicarea particulelor la suprafata ci este necesara si formarea unei spume uilizand substante spumante. Necesarul de aer variaza functie de natura si concentratia suspensiilor si depind de conditiile care trebuie indeplinite de apa tratata. fie prin degazarea aerului dizolvat in apa. textila. Intr-o instalatie de flotatie cu aer difuzat.deoarece particulele mai grele decat apa capata o viteza ascensionala datorita particulelor de aer.aderarea particulelor insolubile la suprafata bulei de aer (gaz). cand se produce scaderea brusca a presiunii gazului.1 mm) se pot obtine prin destinderea apei sau prin suprasaturarea apei cu aer. timpul de retentie a apelor uzate in bazinul de flotatie este mai mic decat in bazinul de decantare.incorporarea de bule de aer in interiorul particulei floculate cu structura afanata. aerul este introdus fie sub forma de bule. Marimea fortelor care retin particule insolubile pe interfata apa-aer sau apa-gaz depind de marimea suprafetei particulelor si de prezenta unei substante tensioactive. Capacitate de spumare mare au apele uzate din industria celulozei. In practica. pe un model fizic. Pentru stabilirea parametrilor optimi ai procesului de flotatie. iar cand acestia nu exista in apa trebuiesc adaugati. Flotatia cu aer dispersat se utilizeaza la prepararea minereurilor si la indepartarea materiilor grase din apele uzate. de catre bulele de aer. consumul de aer este de cca 0. ca urmare a unei detente. ce are tendinta de acumulare si orientare a moleculelor pe interfete. pentru o apa uzata data. se recomanda efectuarea de teste la scara de laborator.2-1 m3 aer/m3 apa uzata. Ridicarea particulelor insolubile in apa. . este rezultatul asocierilor reciproce.

. la randul sau. acest procedeu se aplica de preferinta apelor uzate cu continut mare de suspensii sau pentru concentrarea namolurilor. Lichidul limpezit. Acestea sunt constituite dintr-un corp cilindro-conic rotativ in care se roteste. prin centrifugare se obtin concentrate de namol cu un continut mai mare de 50% de substanta uscata. Pe masura ce dimensiunile porilor se micsoreaza. pe care are loc retinerea prin fenomene predominant fizice a unora din constituentii apelor. mai intervin si alte fenomene. ceea ce poate readuce materialul solid in corpul centrifugei. Solidele depuse pe acest perete datorita fortelor centrifuge sunt raclate si impinse de catre corpul melcat spre zona conica a corpului centrifugei. . precum si datorita posibilitatilor de stropire cu lichid limpezit. comparativ cu namolurile obtinute prin alte metode de separare la care concentratia in substante uscate este intre 4% si 10%. Adancimea stratului de lichid deasupra peretelui centrifugei este stabilita cu ajutorul unor deversoare circulare reglabile. Datorita costurilor mari ale instalatiilor si a consumului de energie. numit centrat. ceea ce duce la o separare a unei mase mari de suspensii in unitatea de timp. Apa cu suspensii este introdusa prin axul corpului melcat si este proiectata spre fata interioara a peretelui corpului centrifugei. In cazul centrifugarii se obtin viteze mari de sedimentare. Filtrarea Filtrarea este procedeul de trecere a apelor printr-un mediu poros. Transportul materialului concentrat pe zona conica este o sarcina delicata. Se vorbeste astfel de un fenomen de sitare.cu o viteza ceva mai mica – un ax melcat. datorita fortelor mari de forfecare care intervin. Prin centrifugare se obtin concentrate mai compacte. Functie de spatiile libere ale mediului poros.Centrifugarea Centrifugarea este un proces de separare gravitationala a suspensiilor din apa in care intervin acceleratii superioare celei gravitationale. mecanismele de retinere pe filtre este simplu. este evacuat pe la capatul opus al centrifugei. In epurarea apelor se utilizeaza. Astfel. de regula. peste care se evacueaza lichidul limpezit. cu functionare continua. centrifugele decantoare cu ax orizontal. in instalatiile de filtrare se pot retine din apa impuritati de dimensiuni variabile. La mediile poroase cu pori mari. pana la poluanti foarte fini. fiind oprite toate particulele cu dimensiuni mai mari decat porii filtrelor. de la dimensiuni foarte mari cum ar fi poluantii grosieri. cu un continut mai mare de solid.

In aceste conditii. pompele si vanele. se obtine spontan o aranjare a granulelor cu diametrul descrescand in sensul de curgere din timpul fazei de filtrare.2 cm asezate la o distanta de 12–60 mm.Mecanismele care contribuie la retinerea din apa a particulelor de impuritati pe un filtru sunt foarte complexe. gurile de evacuare si deversoarele. Gratarele sunt formate din bare cu grosimi de 0. Retinerea pe suprafata filtranta depinde de caracteristicile fizico-chimice ale particulelor. Materialul granular folosit frecvent este nisipul cuartos. cat si dupa colmatarea lui cu suspensii. . Curgerea prin medii filtrante poroase este mentinuta in mod normal in domeniul laminar atat initial (in filtru curat). Varietatea mecanismelor de retinere a impuritatilor din apa prin filtare si gama larga de dimensiuni a particulelor care se retin a dus la o diferentiere intre procesele in care predomina efectul de sita si cele in care primeaza alte mecanisme.1 – 0. de caracteristicile mediului filtrant. Pentru retinerea impuritatilor de dimensiuni mai mici se utilizeaza site statice sau mobile. Filtrele de nisip sunt impartite in: .filtre rapide cu viteze de filtrare de 3 – 6 m/h. dupa spalare.8– 1. Retinerea pe filtre Cele mai utilizate filtre pentru indepartarea suspensiilor sunt filtrele granulare si filtrele cu prestrat. Materialele retinute. fapt care permite o folosire mai eficienta a adancimii filtrului. curgerea are loc in conformitate cu legea lui Darcy. Viteza apei la intrarea apei in gratare trebuie sa fie de 0. de viteza de filtrare si de caracteristicile fizice ale apei. Filtrele cu nisip sunt formate din mai multe straturi cu densitati diferite care intr-un curent de apa ascendent se stratifica conform densitatii si la care.3-1 m/s pentru evitarea depunerilor in camera gratarului. In cele ce urmeaza se prezinta pe scurt principalele procese de retinere prin filtrare. formeaza ele insele straturi filtrante care maresc treptat pierderea de sarcina a apei pe gratar si trebuiesc indepartate periodic.filtre lente cu viteze de filtrare de 0. cat si pentru particule de dimensiunea ionilor si moleculelor. Retinerea pe gratare si site. atat pentru corpuri grosiere. . inclinate cu 30-90°fata de orizontala. Gratarele servesc pentru indepartarea din apa a impuritatilor grosiere care pot forma depuneri greu de evacuat si care ar bloca sistemele de raclare. cu dimensiuni mai mari decat interstitiile dintre bare.6 m/h.

Practic o membrana trebuie sa aiba o permeabilitate mai mare pentru unele specii decat pentru altele. Separarea prin membrane In procesele de epurare a apei. Dintre metodele ce utilizeaza separarea prin membrane. Fazele unui ciclu de functionare cuprind formarea prestratului. uneori se adauga In apa supusa tratarii materialul granular chiar In timpul filtrarii. ultrafiltrarea si electrodializa.Aceste doua tipuri de filtre difera prin caracteristicile granulometrice ale nisipului si prin modul de regenerare. In solutie. din geluri imbibate cu solventi sau din lichide imobilizate intr-o structura poroasa si rigida. Separarea prin membrane este utilizata in cea mai mare masura pentru obtinerea apei potabile. membrana este definita ca o faza ce actioneaza ca o bariera pentru speciile moleculare sau ionice din apa. prin membrana putand trece in general numai molecule de apa. Prin porii unei membrane semipermeabile (de dimensiuni moleculare) vor putea trece molecule de apa. deci sa fie permeoselectiva. filtarea si regenerarea. apa va trece prin membrana din solutia mai diluata spre cea mai concentrata. dar si pentru tratarea apelor uzate. In epurarea apelor uzate filtrele cu nisip se utilizeaza in treapta secundara de epurare sau pentru finisarea efluentilor treptei biologice. osmoza inversa. Membranele pot fi constituite din materiale solide (membrane consistente). ionii substantelor ionice sau ionii formati prin ruperea unei molecule polare sunt hidratati astfel incat volumul ionilor este mult mai mare decat volumul unei molecule de apa. In aceste filtre au loc. format din particule foarte fine de 5 – 100 μm. pe care se depune un strat subtire de material filtrant granular. dar nu vor putea trece ionii hidratati. cea mai mare utilizare o au osmoza. Osmoza si osmoza inversa In cazul solutiilor apoase cand doua solutii de concentratii diferite sunt separate printr-o membrana semipermeabila. sau chiar a moleculelor de apa asociate prin legaturi de hidrogen. pe langa procesele fizice de retinere a particulelor insolubile si procese microbiologice de degradare a unor materiale organice dizolvate sau in suspensie. Pentru a prelungi durata fazei de filtare. Filtrele cu prestrat sunt formate din suporturi poroase rigide asezate intr-o carcasa. .

Presiunea osmotica variaza proportional cu concentratia substantei dizolvate In apa si cu temperatura.a. . .reducerea cantitatilor de ape uzate prin obtinerea unor solutii concentrate cu volum mai mic decat al celor de ape uzate. Astfel. Membranele utilizate sunt caracterizate printr-o permeabilitate selectiva pentru anumiti componenti ai unei solutii lichide.daca exista posibilitatea recuperarii de materiale utile. . Primul material folosit la confectionarea membranelor semipermeabile a fost acetatul de celuloza. dintr-o apa bogata in saruri se va obtine in compartimentul 1 o apa curata.butirat de celuloza. obtinut in conditii speciale (celofan cu calitati speciale). se va produce. . Se aplica mai ales pentru a separa substantele dizolvate cu greutate moleculara peste500. In acest caz. ceea ce determina dificultati deosebite la realizarea instalatiilor practice care trebuie sa aiba o buna etanseitate. Procesul normal de osmoza poate fi inversat daca asupra solutiei concentrate se va exercita o presiune mai mare decat presiunea osmotica. Membranele utilizate in osmoza inversa sunt supuse la diferente mari de presiune de 20 – 100 bar.2 μm) si au o fragilitate ridicata. Aplicatiile osmozei inverse pentru tratarea apelor uzate sunt satisfacatoare in urmatoarele conditii: . s. esteri micsti de acetat . o structura compacta. in proportie de 95-99%. In prezent se obtin membrane ce permit o eliminare a substantelor dizolvate.). datorita presiunii exterioare mari. mai ales a speciilor ionice.Acest proces. Ulterior s-au obtinut si membrane semipermeabile din materiale polimerizate stabile (poliamide. durabilitate mare si sa evite colmatarea si polarizarea de concentratie.daca se poate realiza concentrarea poluantilor in volume mici de apa. amestecuri de acetat si nitrat de celuloza. Acest proces este utilizat pentru obtinerea apei dulci din apa de mare. cunoscut sub numele de osmoza inceteaza cand presiunea hidrostatica care se exercita asupra solutiei mai concentrate atinge o anumita valoare de echilibru numita presiune osmotica. o circulatie a apei in sens invers. Membranele folosite in separarea prin osmoza sunt foarte subtiri (0.daca se impune recuperarea apei in zonele sarace in apa. Ultrafiltrarea Ultrafiltrarea este procesul de separare prin membrane sub influenta unei diferente de presiune.care la concentratii mici au presiuni osmotice mici si nu pot fi separate prin osmoza. reducandu-se cheltuielile de evacuare a poluantilor.

Electrodializa Electrodializa constituie un proces de separare prin membrane cu permeabilitate selectiva la anioni. virusi. pigmenti din vopsele. In practica se folosesc baterii de electrodializa cu 40-500 compartimente. In acest caz. in functie de diametrul particulelor de substante poluante si diametrul porilor. Daca numarul de compartimente dintre electrozi este marit. Capacitatea de retinere a unei membrane pentru o substanta data depinde de dimensiunea. Pentru scopuri practice. floculare. sa fi fost indepartate in prealabil. ultrafiltrarea are un efect echivalent cu cel realizat prin coagulare. In practica. eventual prezente in acestea. proportia de energie consumata pentru transportul ionilor creste in raport cu aceea pentru deshidratarea acelor ioni care ajung in compartimentele electrozilor. respectiv la cationi. prin electrodializa se obtine o apa demineralizata numai partial. consumurile de energie pe unitatea de apa produsa cresc foarte mult. precum si de conditiile de exploatare. cu conditia ca substantele organice. lianti inerti si solventi. In cazul ultrafiltrarii prin membrane.Prin ultrafiltrare pot fi indepartate din apa bacterii. forma si flexibilitatea moleculelor constituente ale membranei. grupe functionale schimbatoare de ioni. Membranele pentru electroliza se realizeaza prin turnare de placi dintr-un amestec de rasini schimbatoare de ioni. proteine. Pentru epurarea apelor uzate separarea selectiva nu prezinta importanta decat in cazul in care concentratele separate pot fi valorificate. Daca demineralizarea este impinsa peste anumite limite. Limita superioara a greutatii moleculare a substantelor care pot fi retinute prin ultrafiltrare este de circa 500 000. mecanismul principal este sitarea selectiva. Prin acest proces pot fi indepartate materii organice inerte si microorganisme. in care se introduc prin reactie chimica. . se cere ca membranele de ultrafiltrare sa manifeste retinere selectiva pe un domeniu relativ ingust de greutati moleculare si un flux mare de solvent la diferenta mica de presiune. Utilizarea unei instalatii de electrodializa cu o singura celula este neeconomica. peste aceasta limita separarea avand loc prin filtrare obisnuita. Ele pot fi obtinute din filme de polimeri poroase. Electroliza poate fi utilizata pentru indepartarea sarurilor din apele uzate (de exemplu a nitratilor din apele evacuate de pe terenurile agricole). decantare si ingrosare. amidon. sub forma de granule. din cauza consumurilor mari de energie in compartimentele electrozilor (pentru deshidratarea ionilor). iar produsul devine asemanator cu electroliza. deplasarea acestora realizandu-se sub actiunea unui camp electric ca in procesul de electroliza.

spumarea si adsorbtia. poluantul cu P si solventul cu S . Intre aceste procese se incadreaza extractia lichidlichid. distilarea. Notand apa cu A. p. iar cantitatile mici ale acestora in diferite faze cu a. Dupa agitare ( pentru realizarea unei suprafete cat mai mari de contact intre cele doua lichide) si dupa sedimentare se formeaza conform schemei de mai sus doua straturi: apa extrasa si extractul. Dupa separarea acestora urmeaza recuperarea solventului (de obicei prin distilare). Extractia lichid-lichid Extractia este o operatie de separare bazata pe diferenta de solubilitate a componentilor din apa in unul sau mai multi solventi nemiscibili cu apa. si respectiv s. apa extrasa extrasul (5. cromati. lactic). lignite. dupa izolarea din apa. ceea ce in cazul ideal al recuperarii totale a solventului duce la rezultatul final exprimat prin schema: 5 (A+P) = (A-a) + p + a + (P-p) concentratul de poluant (5. citric. antrenarea poluantilor volatili cu abur sau cu gaz (stripare). Cea mai rationala varianta a procesului este extractia in contracurent. Un bun solvent pentru extractia poluantilor din ape uzate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: .Prin electroliza se pot recupera din apele uzate o varietate de substante utile: acizi carboxilici (acetic. exista alte procese in care epurarea are la baza transferul poluantilor din apa intr-o alta faza nemiscibila cu apa lichida. solida sau gazoasa. etc. impuritatile raman tot in faza apoasa sub forma unor concentrate.1) 3 apa de epurat solventul 4 Apa de epurat este pusa in contact cu solventul S in care poluantul P este mult mai solubil decat apa. principiul extractiei este redat prin schema: 1 2 (A+P) + S = (A-a) + a + p + s + (P-p) +(S-s). Procese unitare care utilizeaza transferul Intre faze In timp ce in cazul proceselor fizice descrise mai inainte.2) 6 apa uzata apa epurata O extractie inaintata a poluantului din apa se realizeaza prin repetarea operatiei de extractie cu portiuni noi de solvent proaspat.

nu substante dizolvate in aceasta. . . acesta din urma fiind refolosit in proces. .care extrag in mod selectiv apa si in care impuritatile (mai ales cele minerale) au o solubilitate scazuta.sa aiba o densitate cat mai diferita de a apei. . de obicei. mai greu solubila. la valori mici ale pH-ului.sa fie ieftin. In acest scop sau dovedit eficienti ca solventi aminele alifatice cu 5 si 6 atomi de carbon (de exemplu diizopropilamina). devine posibila indepartarea hidrogenului sulfurat..+ 2 H+ → H2 S hidrogen sulfurat molecular greu solubil In apa (5. aceasta putandu-se obtine. moleculara. Varianta de aplicare a extractiei in purificarea apei este aceea in care substanta extrasa din amestec este insasi apa. rolul solventului fiind preluat de faza gazoasa sau de vapori. Astfel. Pentru epurarea apelor uzate se folosesc. hidrocarburi alifatice. 7 S2. vapori de apa). gaze de ardere. in special. . Extractia se foloseste la scara industriala pentru separarea si recuperarea fenolului din apele condensate de la prelucrarea termica a carbunilor si pentru extractia din apele uzate a unor metale ce sunt transformate in prealabil in complecsi organici.sa nu formeze emulsii cu apa.3) 8 sulfura solubila 9 In apa .sa nu sufere transformari chimice in timpul utilizarii.sa aiba punct de fierbere cat mai indepartat de al apei. pH-ul actionand favorabil prin transformarea unor poluanti in forma lor neionizata. Procesul este analog cu acela de extractie. Solubilitatea apei in dizolvantii de acest fel variaza puternic cu temperatura. sa aiba o solubilitate cat mai scazuta in apa si sa dizolve cat mai putina apa pe un domeniu larg de temperatura. dintre care hexanul este utilizat cel mai frecvent. Desfasurarea procesului este favorizata de crearea unor conditii care duc la micsorarea solubilitatii in apa a substantei poluante. astfel ca prin incalzirea extractului are loc separarea apei si a dizolvantului. solubili in solventi nemiscibili cu apa. Transferul lichid-gaz Substantele volatile prezente in apa pot fi indepartate (stripate) prin antrenare cu gaze sau vapori (aer.sa posede fata de impuritati o afinitate cat mai ridicata in comparatie cu a apei. prin modificarea pHului si prin ridicarea temperaturii.

O solutie mai rationala este captarea si valorificarea poluantilor. In epurarea apelor uzate. In cazul striparii amoniacului. in general. folosit ca ingrasamant agricol. Astfel. Cel mai important caz este acela de introducerii de oxigen in apa. Striparea cu gaze si vapori da rezultate pozitive si in cazul poluantilor organici volatili nepolari. ori prin prelingerea apei peste o umplutura prin care circula in contracurent faza gazoasa. de hidrogen sulfurat sunt necesari 100-200 m3 aer/m3 apa uzata. de aceea. fiind avantajoasa circulatia in contracurent a celor doua faze. aminelor alifatice inferioare si in general a bazelor slabe volatile. iar substantele acide in solitii ale unor baze tari. prezinta importanta practica si procesul invers. pentru unele scopuri. Din date experimentale a reiesit ca pentru a indeparta 1 kg. literatura mentioneaza (In cazul folosirii instalatiilor de tipul turnurilor de racire cu functionare la temperatura ambianta) consumuri de aer foarte ridicate de 2000-3500 m3 aer/1m3 apa uzata. in acest din urma caz putandu-se folosi instalatii asemanatoare cu turnurile de racire. se recomanda descarcarea gazelor de stripare prin cosuri inalte. nu mai necesita consum de energie pentru incalzire. Un contact bun poate fi obtinut si prin pulverizarea apei in faza gazoasa (de obicei in aer). substantele volatile cu caracter bazic pot fi absorbite in solutii ale unor acizi tari cu obtinerea de saruri. Striparea poluantilor in atmosfera conduce la impurificarea acesteia si. de transfer in apa a unor componenti din faza gazoasa.→ NH3 + H2O 11 ioni de amoniu 12 solubili in apa 13 Striparea componentilor volatili din apele uzate se face prin realizarea unei suprafete mari de contact intre apa si faza gazoasa sau de vapori. de exemplu in cazul amoniacului care absorbit in acid sulfuric formeaza sulfat de amoniu. prin absorbtia hidrogenului sulfurat in hidroxid de sodiu se obtine sulfura de sodiu utilizabila in industria celulozei. de exemplu. care in mod natural au o solubilitate scazuta in apa. in deosebi la temperaturi mai ridicate. Metoda este convenabila mai ales in cazul apelor uzate care rezulta din procesul de productie si deci. a acizilor slabi volatili. 10 NH4+ + OH. iar la valori ridicate ale pH-ului a amoniacului.a mercaptanilor si a bioxidului de carbon si.4) . Contactul lor se poate asigura prin barbotarea gazului in apa in bazine deschise sau coloane cu talere. Aceasta se realizeaza cu amoniac molecular greu solubil in apa calda (5.

ajutorul oxigenului gazos. Distilarea Distilarea este procesul de epurare a apelor uzate prin trecerea apei in faza de vapori prin incalzire. care poate fi obtinuta prin spumare. dar. In comparatie cu alte procese de epurare a apelor uzate. Dupa separarea din lichidul initial si topirea cristalelor rezulta doua faze nemiscibile. o apa cu calitate net imbunatatita. la temperaturi apropiate de 00C. care urmeaza a fi distrusi prin incinerare. clasificate. Datorita volatilitatii reduse a majoritatii impuritatilor dizolvate. si in acest caz este avantajoasa existenta unei arii cat mai mari. de obicei. temperatura de topire a hidratului este de circa 5. Totusi. cum ar fi hidrocarburi alifatice cu greutate moleculara mica sau derivati halogenati ai acestora. de exemplu.70C. distilarea poate fi justificata cand este folosita pentru concentrarea unor efluenti cu toxicitate mare. a unor combinatii solide care cuprind in reteaua lor cristalina molecule de apa pura si de hidrocarbura. iar microorganismele sunt distruse aproape in totalitate. Prin distilare se indeparteaza si materii in suspensie . mai eficient. propanul. distilarea este in prezent dezavantajoasa datorita consumului relativ ridicat de energie. in mecanice si pneumatice. apa curata si agentul de hidratare. de obicei. urmata de condensarea vaporilor. Daca acesta din urma este. cum ar fi evaporatoare cu efect multiplu. consta in trecerea apei din faza lichida in faza solida sub forma de cristale de gheata constituite din apa aproape pura. Inghetarea Inghetarea ca proces de epurare. intre apa si anumite substante. Spumarea Spumarea este procesul de separare din apa a unor impuritati organice dizolvate ca urmare a tendintei de acumulare a lor pe interfata apa-aer. Formarea spumei este conditionata de prezenta in apa a . cu ajutorul aerului (aerare). Chiar in cazul utilizarii unor sisteme rationale de incalzire. consumul de caldura este semnificativ. de cca 45 kcal. Prin topirea cristalelor de gheata (dupa prealabila lor spalare cu apa curata) se obtine o apa de puritate ridicata. O varianta a procesului de inghetare se bazeaza pe formarea. respectiv datorita respingerii lor din masa de apa. care se separa de solutia reziduala imbogatita in impuritati. acestea asigurand dispersia apei in aer sau /si a aerului in apa pentru crearea unei arii cat mai mari a suprafetei de separare apa-aer pe care are loc transferul. Cantitatea de poluant separata este proportionala cu aria interfetei aer-apa. se obtine. Pentru aerare sunt folosite numeroase tipuri de dispozitive./1 kg apa.

pot fi prezente ca poluanti in apele uzate. . In afara carbunelui activ au fost folositi ca adsorbanti pentru epurare si cocsul. Adsorbtia Adsorbtia. Separarea prin spumare a fost aplicata la indepartarea detergentilor din ape si la epurarea apelor uzate din industria celulozei si a hartiei. de exemplu detergentii. Substantele retinute pot fi indepartate prin incalzire sau extractie. care exprima repartitia cantitativa. sa nu depaseasca 1% din volumul apei epurate. astfel incat adsorbantul isi recapata aproape in intregime proprietatile initiale. Materialul solid sau lichid pe care are loc retinerea se numeste adsorbant iar substanta care este retinuta adsorbat. Formarea spumei este indusa prin barbotarea in apa a aerului. ca proces de epurare.5 mg/l. care au capacitatea de a micsora tensiunea superficiala a apei. Astfel de substante. Consumurile de aer sunt de ordinul a 4-8 m3/m3 apa uzata. Exista si situatii in care. la echilibru. rezultat dupa spargerea spumei. in asemenea cantitate si de la o astfel de diferenta de la suprafata masei de lichid. cenusile de la arderea namolurilor etc. proteinele si hidrolizate de proteine. incat continutul in apa al spumei sa fie cat mai scazut. are la baza fenomenul de retinere pe suprafata unui corp a moleculelor unei substante dizolvate in apa. care urmareste mecanismul procesului si viteza cu care se desfasoara acesta. adsorbantul cel mai folosit in epurarea apelor.5 mm). La carbunele activ. suprafata specifica ajunge la valori in jurul a 1000 m2/g. a substantei adsorbite intre faza de adsorbant si faza apoasa supusa epurarii si prin cinetica de adsorbtie.1-0. pentru formarea spumei sau pentru a imbunatati separarea unor impuritati se adauga agenti de spumare. Adsorbtia permite retinerea unor poluanti chiar cand acestia sunt prezenti in concentratii mici si prezinta selectivitate pentru anumite substante. Spuma acumulata la suprafata apei in bazinul de spumare se indeparteaza continuu prin raclare. iar timpii de retentie hidraulica in bazinul de spumare de 5-10 min. Procesul de adsorbtie este caracterizat prin echilibrul de adsorbtie. Este de dorit ca volumul de concentrat lichid. Ca adsorbanti se utilizeaza materiale solide caracterizate printr-o suprafata specifica foarte mare. saruri ale unor acizi organici sulfonici si carboxilici.. cenusile fine de la arderea combustibililor. cum ar fi detergentii cationici In doza minima de circa 0. Carbunele activ se utilizeaza sub forma de granule (diametre de 1-6 mm) sau de pulberi (0.substantelor superficial-active. saponine etc. de preferinta difuzat sub forma de bule fine.

dupa care este necesara regenerarea. Adsorbtia se aplica. In unele cazuri. in timp ce. . .capacitatea de adsorbtie si viteza de adsorbtie cresc la micsorarea dimensiunilor particulelor de adsorbant. au fost folosite si filtre deschise. .0 mm. . mobil sau fluidizat de adsorbant. cu viteze mai mici si cu inaltimi ale stratului de 0.Cercetarile privind adsorbtia pe carbune activ a impuritatilor dizolvate in apa au condus la urmatoarele concluzii: . de regula. fie regenerati pentru refolosire. inaltimea stratului de carbune in aceste filtre fiind de 1-3 m. Cele mai multe instalatii de epurare prin adsorbtie sunt de tipul dinamic si utilizeaza paturi fixe de carbune activ cu granulatia de 0.cresterea temperaturii micsoreaza capacitatea de adsorbtie. . Dupa modul in care se realizeaza contactul intre apa de epurat si adsorbant se disting adsorbtia statica si dinamica. Cresterea timpului de contact intre apa si carbune influenteaza semnificativ eficienta epurarii. dar mareste viteza de adsorbtie. La filtrele cu carbune activ se adopta viteze de filtrare de 5-30 m / h. Pentru a evita colmatarea filtrelor este importanta indepartarea prealabila a poluantilor in suspensie.5-2. adsorbantii epuizati sunt fie aruncati. la cca.0 m. mai ales in filtre inchise.capacitatea de adsorbtie este puternic influentata de greutatea moleculara a adsorbatului . pentru indepartarea din apa a unor impuritati in concentratie scazuta.capacitatea de adsorbtie depinde de timpul de contact. o viteza marita de circulatie a apei favorizeaza adsorbtia. in cazul adsorbantilor ieftini. 9000C in atmosfera cu compozitie controlata de aer si vapori de apa. fiind maxima la atingerea echilibrului. in timp ce in cazul adsorbtiei dinamice. crescand o data cu aceasta.5-1. 5% din masa sa.scaderea pH-ului influenteaza de obicei favorabil capacitatea de adsorbtie. Aceasta se face mai ales pe cale termica. Sunt rare cazurile in care substantele adsorbite din apa sunt separate din adsorbant prin desorbtie in vederea valorificarii. In primul caz adsorbantul fin divizat este agitat cu apa si dupa un timp anumit este separat prin decantare sau filtrare. Din experienta rezulta ca un carbune activ de buna calitate poate adsorbi o masa de substante organice reprezentand cca. apa uzata strabate in flux continuu un strat fix. ramase dupa aplicarea altor procese de epurare si atunci cand se impune un grad de epurare foarte ridicat.

de exemplu prin procese biologice. NaOH si Na2CO3. Neutralizarea Neutralizarea este procesul prin care pH-ul unei ape uzate. de volumul si caracteristicile sedimentelor formate dupa neutralizare.1. cu nocivitate mai scazuta sau mai susceptibile de a fi indepartate prin alte procese de epurare. in afara de economia de acizi se obtine si micsorarea cheltuielilor pentru neutralizare. cum ar fi precipitate insolubile sau gaze care pot fi stripate. Pentru neutralizarea apelor acide se poate folosi o gama larga de substante cu caracter bazic (oxizi. in primul rand . prin aceasta . carbonati). totala sau partiala . etc. instalatii de obtinere a derivatilor organici halogenati . varul CaO sub forma de hidroxid de calciu(lapte de var sau var stins praf). hidroxizi. In al doilea rand . Neutralizantii care pot fi luati in consideratie in practica sunt : piatra de var CaCO3 si dolomita CaMg(CO3)2. cum ar fi conducte . constructii si instalatii de transport sau de epurare. avand valori in afara intervalului favorabil dezvoltarii florei si faunei acvatice (pH=6. industria metalurgica . Neutralizarea apei are ca efect si micsorarea insusirilor corozive ale apei care pot determina degradarea materialelor cu care vine in contact. este reglat prin adaus de acizi sau baze dupa caz.5-8. 5. de costul neutralizantului. Inainte de a stabili masurile de neutralizare este necesar. rafinarii de petrol . Alegerea neutralizantului se face in functie de natura acidului care trebuie neutralizat. Pentru neutralizare se pot folosi si unele deseuri .5). a apelor uzate acide si alcaline . rezultate din aceeasi intreprinderea sau din intreprinderi invecinate. In astfel de cazuri.2 Procese chimice Procesele chimice de epurare sunt acelea in care poluantii sunt transformati in alte substante mai usor de separat. sa se epuizeze toate posibilitatile de a micsora cantitatea de acizi evacuata . Neutralizarea apelor acide Industriile care evacueaza acizi sunt foarte variate : fabrici de acizi si de explozivi . trebuie examinata posibilitatea de neutralizare reciproca . bazine din care se poate realiza apoi o dozare proportionala cu debitele medii ale celor doua categorii.Pentru alegerea adsorbantului si pentru stabilirea conditiilor de exploatare optime se recomanda efectuarea prealabila de teste de laborator. decapari si acoperiri metalice. fabrici de ingrasaminte . se prevad bazine de egalizare separate pentru ape acide si cele alcaline.

Avand in vedere ca prin reactia calcarului cu acidul sulfuric rezulta sulfat de calciu greu solubil. transportat si dozat in aceasta stare cu multa usurinta. piatra de var prezinta reactivitate variabila fata de acizii minerali. cand rezulta un precipitat cu granule mai mari care sedimenteaza mai repede. care duc la formarea unor sedimente mai putin voluminoase decat calcarul si varul.5 % . usor de transportat. Si in acest caz apar limitele mentionate. Piatra de var (CaCO3) este unul dintre primii neutralizanti folositi pentru neutralizarea apelor acide.industriale cum sunt namolurile de la fabricile de soda. se produce o cimentare a granulelor din patul filtrant. Aceasta depinde de compozitia chimica si mai ales de structura cristalina a materialului. creta. Neutralizarea prin filtrare peste piatra de var nu este posibila cand in apa sunt prezenti ioni ai metalelor grele care formeaza pelicule de hidroxizi pe suprafata granulelor. le micsoreaza suprafata de contact. Reactivitatea diferitelor feluri de carbonati de calciu naturali scade in ordinea: dolomita. Doza de var se calculeaza astfel incat sa reprezinte circa 105 % din valoarea calculata stoichiometric. acoperind o mare parte din granulele de calcar. calcarul nu este indicat pentru ape uzate care contin acest acid. in stare uscata. sau sub forma de suspensie apoasa. In cazul neutralizarii acidului sulfuric. calcar de scoici. Dozarea varului sub forma de praf are In plus avantajul ca reduce timpul de decantare si volumul sedimentelor Laptele de var (suspensie de hidroxid de calciu in apa) se foloseste la neutralizare in concentratie de 5-10 % CaO.2 %). daca acestia sunt prezenti in concentratii mai mari (peste 1. Cele doua . namolurile de la obtinerea acetilenei din carbid. In schimb.3-0. depozitat si dozat. in afara de scaderea reactivitatii . desi dau compusi de reactie solubili. Dupa provenienta ei. Varul stins sub forma de praf (var hidratat) prezinta avantajul ca poate fi manipulat. etc. intrucat sulfatul de calciu format pe suprafata granulelor impiedica contactul ulterior al acidului cu carbonatul de calciu. ardezie. Reactivitatea pietrei de var este micsorata chiar si in cazul acizilor clorhidric si azotic. Hidroxidul si carbonatul de sodiu sunt neutralizanti foarte eficienti. Filtrarea printr-un strat de calcar granular are efect de neutralizare numai in cazul apelor cu continut mic de acizi pana la 0. legate de natura si concentratia acizilor.daca concentratia este mai mare. unele sterile de la preparatiile miniere. Explicatia pare a fi aceea ca la concentratii mari de acizi rezulta o cantitate sporita de bioxid de carbon care. Piatra de var se poate folosi la neutralizare si sub forma de pulbere care se adauga ca atare. costul lor este mai ridicat. se recomanda ca reglarea adausului sa fie facuta astfel Incat pH-ul amestecului sa fie cat mai aproape de valoarea pH=7. marmura.

Aceasta interpretare a reactiilor de oxido-reducere este aplicabila compusilor anorganici. simple. Dioxidul de carbon pentru neutralizare poate fi produs si direct in apele uzate. Neutralizarea apelor alcaline Cantitatile de alcalii care se evacueaza cu apele uzate industriale sunt in general mai mici decat cele de acizi. cele din prima categorie fiind materiale reducatoare. circa 14 % vol. Intrucat nu poate exista o reactie de oxidare fara o reactie cuplata de reducere. Un neutralizant ieftin pentru apele uzate alcaline il constituie gazele de ardere bogate in dioxid de carbon. iar cele din a doua. Pentru scopuri practice. cu conditia ca acestia sa nu contina in concentratii suparatoare alte impuritati. radicalul hidroxil OH•. Pentru neutralizarea apelor alcaline se pot folosi acizii reziduali rezultati din diferite procese industriale. Despre materialele care se transforma cedand electroni se spune ca se oxideaza. materiale oxidante. in domeniul epurarii apelor se poate accepta interpretarea reactiei de oxidare ca aceea in care are loc aditie de oxigen sau indepartare de hidrogen. ca se reduc. Se poate utiliza si bioxidul de carbon imbuteliat. usor de exploatat si sigure. instalatia si exploatarea ei sunt foarte simple. In cazul celor organici. ionul de clor Cl+ sau alte specii asemanatoare. prin combustie cu ajutorul unui arzator scufundat. Cum in practica aciditatea sau alcalinitatea apelor uzate brute este foarte variabila.substante pot fi achizitionate ca produse solide.. iar despre cele care accepta electroni. atomul liber de oxigen O•. Oxidarea . 14 Oxidarea si reducerea Oxidarea si reducerea sunt procese in care substantele se transforma in altele ca urmare a schimbului de electroni. atomul liber de clor Cl•. hidroxidul de sodiu putand fi achizitionat si sub forma de lesie concentrata. nu este posibila reglarea manuala a dozei de reactivi de neutralizare. La instalatiile de neutralizare cu functionare continua se recomanda automatizarea dozarii reactivilor In functie de pH-ul urmarit. care rezulta de exemplu de la centralele termice. si anume: electronul e-. dar cheltuielile sunt ridicate. In cazul debitelor mici de ape uzate se pot adopta instalatii de neutralizare cu functionare discontinua. oxidarea se poate defini ca avand loc atunci cand are loc un transfer de specii diferite de cele ionice normale. procesul in ansamblul sau este numit o reactie de oxido-reducere. atomul liber de hidrogen H•. in acest caz.

Exista si alte metode de oxidare.etc. acizi humici. bacterii etc. de exemplu. ozon se consuma o cantitate de energie de cca. Oxidarea chimica cu oxigen din aer decurge cu viteze satisfacatoare numai la temperaturi si presiuni peste cele ordinare si.) cat si celor organice (de exemplu fenoli. Oxigenul. oxigen atomic.). apa si alti oxizi. sau prin folosirea unor catalizatori (oxizi de cupru. se aplica iradiere cu raze gama. pentru eliminarea culorii si a . ozonul este folosit pentru decolorare. S2-. ultrasunete. Este de subliniat ca ozonul are o toxicitate ridicata. sau sunt mai putin suparatori. de exemplu cu clor activ. care are o mare importanta in epurarea biologica aeroba.). pentru a produce 1 kg. zinc. platina poroasa. In acest scop. eventual. de exemplu. Ozonul este oxidant mult mai energic. amine. In acest sens. dezinfectie. a limitat mult aplicarea lor in practica. El este generat prin descarcari electrice la tensiuni inalte (5000-30000 V) in aer sau in oxigen uscat. In practica. nichel. CN-. producerea fenomenului de cavitatie etc. diverse combinatii cu insusiri toxice. pentru expunere continua concentratia in aer fiind limitata 1a circa 0. Aerul si oxigenul ozonizat sunt introduse in apa prin difuzorii porosi sau prin sisteme mecanice de dispersie. nu este necesara transformarea lor pana la bioxid de carbon. Costul ridicat al unora dintre acestia. in cazul substantelor organice. este introdus in apa uzata de epurat. Permanganatii sunt oxidanti puternici folositi mai ales pentru finisarea efluentilor care au fost supusi anterior altor procese de epurare. etc. cianuri etc. oxidarea partiala a unor substante nocive (fenoli. Oxigenul molecular este folosit. permanganatii. clorul si bioxidul de clor. in prezenta de catalizatori).Scopul oxidarii in epurarea apelor uzate este de a converti compusii chimici nedoriti in altii care nu sunt. SO32. cobalt. prin aerare.). crom. apa oxigenata.1 mg/m3). magneziu. cum sunt feritii si apa oxigenata. pentru oxidarea ionilor bivalenti de fier si mangan si a sulfurilor. feratii. Oxidarea se aplica atat substantelor anorganice (de exemplu Mn2+. in prezenta de catalizatori. fier.). In epurarea apelor uzate. aplicand concomitent racirea pentru a evita descompunerea. raze ultraviolete. detergenti. chinone. indirecte. ozon. peroxizi etc. 7 kWh. capabil sa reactioneze rapid cu o gama larga de poluanti si cu microorganismele din apa.. dintre care cea mai importanta este oxidarea anodica directa prin intermediul unor produsi de electroliza. Activitatea agentilor chimici oxidanti poate fi intensificata prin asociere cu introducerea in sistem de energie sub diferite forme pentru a favoriza aparitia speciilor de oxigen cu mare potential oxidant (radicali liber OH•. In practica se recurge la agenti oxidanti mai energici: ozonul. nu este necesara oxidarea completa. de obicei.

pentru epurarea se utilizeaza si alte produse cu continut de clor activ. oxidarea fierului. cianurile si unele substante organice. fierul metalic in mediu acid. care. care. clorura de var.+ 3 OCl. Clorul poate oxida eficient hidrogenul sulfurat. in substante inofensive sau care pot fi indepartate din apa prin aplicarea altor procese de epurare. nociv. fierul si manganul. In afara clorului molecular. prin reducere cu metale ordinare (de exemplu cu fier). sulfurilor si cianurilor. Acest efect este eliminat in cazul folosirii bioxidului de clor. transformarea compusilor organici halogenati prin inlocuirea halogenului cu hidrogen etc. In afara de tratarea apelor cu continut de cromati si bicromati. cloraminele. reducerea este aplicata pentru eliminarea clorului activ in exces cu sulfiti sau cu bioxid de sulf. cum ar fi hipocloritii de sodiu si de calciu. nitritii.5) (5.+ Cl2 CNO. Agentii reducatori folositi curent in practica sunt sarurile fierului bivalent. mercaptanii. Un caz tipic este reducerea cromului hexavalent la crom trivalent in vederea precipitarii acestuia ca hidroxid.7) Reducerea se poate face cu fier bivalent sau cu acid sulfuros in mediu acid. sulfitii. insolubilizarea unor ioni metalici. reducerea este folosita pentru transformarea unor poluanti cu caracter oxidant. dar pe de alta parte necesita a fi indepartat din apa. conform reactiei: Cr2O72. Deosebit de raspandita este distrugerea cianurilor cu clor pana la formare de cianati sau chiar de azot molecular. acidul sulfuros si alte combinatii cu sulf la valente mai mici decat 6. La tratarea cu permanganati rezulta bioxid de mangan hidratat. Reducerea Ca si oxidarea poluantilor.mirosului. datorita stabilitatii sale scazute. pe de o parte functioneaza ca absorbant si coagulant. Cu.→ N2 + 2 HCO3.6) Un dezavantaj al folosirii clorului la tratarea apelor care contin substante organice este formarea compusilor organici halogenati cu nocivitate ridicata. se prepara in situ. Ag. transformarea nitroderivatilor aromatici in amine. prin reducere cu hidrogen nascand. conform reactiilor: CN-+ OCI. amoniacul.→ CNO.+ 3 Cl(5.+ 6FeSO4 + 7H2SO4 → Cr2(SO4)3 + 3Fe2(SO4)3 + 7H2O + SO42(5. .

In legatura cu acest ultim exemplu. pentru agregarea particulelor fiind necesara invingerea sau anularea acestor forte de repulsie. Precipitarea este. partea interioara. care adera direct la nucleu si este denumit strat fix sau Helmholtz si un strat difuz. O parte din acestea pot fi separate prin sedimentare. Toti solii liofobi (adica particulele intre care nu exista interactiune) sunt alcatuiti din doua parti: . conform reactiei: 2 F.8) Coagularea si flocularea Asa cum s-a mentionat la inceputul capitolului. Conform conceptiei stratului dublu electric exista un strat de adsorbtie. la precipitarea lor ca fluorura de calciu. ionogena. Acest adaus deplaseaza echilibrul in favoarea transformarii unei cantitati mai mari de ion F. .partea exterioara.nucleul. eventual prin adaus de CaCl2. dimensiunea particulelor de impuritati care pot fi prezente in apele uzate variaza de la 10-7 mm la circa 1 mm. cum ar fi suprasaturarea unei ape prin concentrare.Precipitarea Precipitarea este procesul de epurare bazat pe transformarea poluantilor din apele uzate in produsi greu solubili.+ Ca2+ → CaF2 15 Precipitat (5. care pot fi indepartate prin coagulare si sedimentare. Particulele foarte fine sunt inconjurate de invelisuri de ioni si poseda deci o incarcare electrica care provoaca repulsia particulelor intre ele. formata din doua straturi de ioni. . prin introducerea de ioni de calciu. Stratul fix este asemanator unui condensator si este denumit strat dublu electric. care constituie masa micelei. Intrucat insa o parte din impuritati au dimensiuni si deci viteze de sedimentare prea mici pentru a putea fi separate din apa pe aceasta cale. este ilustrativa marirea eficientei de indepartare a fluorurilor din apa. se recurge la agregarea lor in particule mai mari. neutra din punct de vedere electric. micsorarea solubilitatii unei sari prin marirea concentratiei unuia dintre ionii care o compun respectiv a ionului cu nocivitate scazuta. micsorarea solubilitatii unor substante organice prin sporirea concentratiei de electroliti.in fluorura de calciu greu solubila. de regula. dar ea poate avea loc si in urma schimbarii unor conditii fizice. care este format din antiioni sau contraioni. rezultatul unor reactii chimice din care rezulta substante mai greu solubile.

in practica aceasta comportare este evidentiata prin teste experimentale. . Aceasta semnificatie a termenilor nu este unanim acceptata.formarea precipitatelor. . In literatura de specialitate. Deci exista numeroase teorii cu privire la stabilitatea coloizilor si la mecanismele prin care se poate realiza destabilizarea. usor sedimentabile. datorita incarcarii superficiale cu sarcini electrice. Astazi sunt considerate patru mecanisme si anume: . . Coloizii. cand are loc neutralizarea si formarea de microflocoane neobservabile cu ochiul liber. ceea ce face posibila agregarea lor. in care are loc formarea de flocoane mari. de aceea. care au fost stabilite in decursul timpului si confirmate prin numeroase cercetari experimentale. chiar agregate.Particulele coloidale din apa. Procesul de coagulare se petrece in doua faze: . iar termenul de floculare se refera la destabilizarea prin adsorbtia unor molecule mari de polimeri care formeaza punti de legatura intre particule. Stricarea echilibrului coloidal se realizeaza prin neutralizarea sarcinilor electrice ce conduce la sedimentarea particulelor datorita formarii unor particule mai mari.compresia stratului electric al coloizilor. intr-un timp foarte scurt. Multi specialisti folosesc termenul de floculare pentru a descrie fenomenele de transport care concura la realizarea coagularii. vizibile cu ochiul liber.hidroliza ionilor polivalenti si formarea de specii monomerice si polimerice de hidroliza . Daca la inceputul procesului cantitatea de flocoane este de ordinul sutelor de mii/cm3 de apa. la introducerea reactivului. Mecanismele coagularii-flocurarii sunt mecanismele destabilizarii coloizilor. nu sedimenteaza si se mentin in echilibru mult timp.adsorbtie si legare intre particulelor de precipitare prin punti sau lanturi in punte. numit potential zeta sau potential electrocinetic. Factorii care contribuie la destabilizarea particulelor sunt: . Me-OH-Me. apar incarcate cu un potential negativ. prin structura lor. .faza ortocinetica. incarcare ce le confera stabilitate sau echilibru stabil. nici una dintre acestea nu permite prognoza comportarii in detaliu a unui sistem coloid si. se ajunge ca la sfarsitul procesului sa existe 5-10 flocoane/cm3 de apa. flocoane. termenul de coagulare este folosit pentru a descrie procesul de destabilizare produs prin compresia celor doua invelisuri electrice care inconjoara particulele coloide.faza pericinetica. apar incarcati negativ.neutralizarea sarcinilor electrice ale coloizilor.

Polimeri organici cu insusiri floculante sunt prezenti si in secretiile extracelulare ale unor microorganisme. Cei organici pot fi cationici (polimeri de amine tertiare).intalniti mai frecvent in practica . Drept polielectrolit anorganic se foloseste in special acidul silicic polimerizat.adsorbtia speciilor de hidroliza la interfata particulelor coloidale. Concentratia cationilor bivalenti si trivalenti din apa poate exercita o influenta importanta asupra capacitatii polielectrolitilor anionici de a agrega coloizii incarcati negativ. polistiren sulfonat etc. procesul de coagulare este dependent in cazul apelor cu incarcare biologica de tipul algelor existente. calciu si aluminiu este nevoie de o doza de saruri de circa 10 ori mai mare in cazul calciului si de circa 500 de ori mai mare in cazul potasiului decat in cazul aluminiului. cu precadere. La coagularea cu saruri metalice are loc formarea de hidroxizi metalici polimerizati. acestia avand un rol important in flocularea namolului activ. capabili sa se adsoarba pe suprafata particulelor si in acelasi timp sa asigure legaturi intre mai multe particule. Influenta unuia sau mai multor factori se manifesta in functie de compozitia chimica si biologica a mediului apos si de natura fizico-chimica a particulei. eficienta sporind cu valenta ionilor. printre care si cele din namolul activ.se poate realiza prin tratarea cu ioni metalici pozitivi. Pentru formarea puntilor de legatura intre particulele coloidale destabilizate se utilizeaza polimeri organici sau anorganici. pentru a obtine acelasi efect de coagulare cu saruri de potasiu. SO. anionici (polimeri ai acidului acrilic.. sarurile de metale trivalente. respectiv de pH. de substante organice prezente in special acizi humici si acizi fulvici. de pH si de prezenta in solutie a altor ioni. incarcati electric pozitiv. Destabilizarea coloizilor cu sarcina electrica negativa . . . . Adaosul de coagulanti cationici sau de polielectroliti in doze excesive poate duce la inversarea sarcinii particulelor coloidale si la restabilizarea lor. cu contributie in adsorbtia flocoanelor. oxid de polietilena etc.antrenarea particulelor destabilizate prin forte Van der Waals. In practica se folosesc.). valoarea indicatorilor Cl−3HCO-.schimbari in structura polimerilor de tip Me-OH-Me. Fe(III) si Al(III). Astfel. Procesul de coagulare-floculare depinde de chimismul apei. Doza de coagulant necesara pentru destabilizare depinde de concentratia coloizilor.) sau neionici (poliacrilamida. De asemenea. alcalinitatea.prinderea particulelor destabilizate in agregate. poliacrilamida mai mult sau mai putin hidrolizata. .

In practica tratarii apei. Prin procesul de dizolvare anodica. Coagularea cu saruri de aluminiu Sarurile de aluminiu. . . fier.sulfatul de aluminiu. .aluminat de sodiu .policlorura bazica de aluminiu (PCBA) etc.coagularea cu adaus de reactivi chimici numiti coagulanti. Coagulanti organici.domeniul de precipitare al Fe(OH)3 este mai extins decat la Al(OH)3. Coagularea cu saruri de fier Sarurile de fier sunt utilizate in cazul purificarii apelor reziduale. Acestia inlocuiesc total sau partial coagulantii pe baza de aluminiu si fier. elementul metalic este trecut in stare ionica Adjuvanti sau floculanti .Clorura ferica FeCl3 ⋅ 6 H2O. prin procesul de electroliza. Polielectroliti cationici In calitate de coagulanti primari pot fi utilizate unele substante organice cu greutate moleculara mai mare de 104 cu denumire de polielectroliti organici. Se folosesc celulele de electroliza cu anozi metalici.coagularea electrica sau electrocoagulare. cat si la procesul de epurare sunt: . . incepand de la pH=3. Coagularea electrochimica (electrocuagularea) Electrocoagularea consta in introducerea in apa a ionilor metalici necesari coagularii. de aluminiu. Cel mai folosit reactiv la scara industriala este sulfatul de aluminiu. policrorura de dialidimetil amoniu. coagularea este unul dintre procesele de epurare care isi gaseste o aplicare larga in practica. tip cationic.Sulfat feros FeSO4 ⋅ 7H2O.clorura de aluminiu . Coagulantii organici de sinteza se utilizeaza in doze de 10-50 mg/l si pot fi grupati in trei clase de compusi: melaminformaldehide.Sulfat feric Fe2(SO4)3 ⋅ 9H2O. . cele mai folosite procedee sunt: . cele mai utilizate in procesul de coagulare sunt: . cupru. Sarurile de fier utilizate in tratarea apei.Intrucat particulele coloidale sunt prezente in aproape toate categoriile de ape uzate industriale. epiclorhidrin – dimetilamina. .

Adjuvantii naturali Adjuvantii naturali sunt polimeri naturali extrasi din substante de natura animala sau vegetala.1 – 1%). . obtinute prin asocierea monomerilor sintetici. In practica tratarii este necesara prepararea de solutii diluate (0. Dozele utilizate sunt de 0. Exemplu: metacrilat de dimetilaminoetil. Adjuvanti organici de sinteza Sunt macromolecule cu catene lungi. Adjuvanti minerali Din aceasta grupa fac parte: .5 mg/l in prelucrarea apelor uzate si a namolurilor. ca emulsii (polimer in solvent organic) sau ca solutii (20 g/l in apa).kiselgur (diatomee). carboxilic (-COOH) sau sulfuric (-SO3H).2 mg/l apa. Aceste substante sunt cunoscute sub denumirea de adjuvanti . Din aceasta categorie fac parte alginatii. Prezenta o structura polimerica constituita din acid mannuronic si acid glucuronic. in statii de tratare pentru apa potabila si doze de peste 0. anionici.argile (bentonita. . . polizaharidele etc.carbonat de calciu.carbune activ. sunt caracterizati prin existenta unui grup ce permite adsorbtia si alt grup ionizat negativ.1-0. Adjuvantii organici de sinteza se clarifica in trei grupe: neutri (neionici) de tip policrilamida. caolin). cationici de tip copolimeri ai acrilaminei cu un monomer cationic. . Adjuvantii utilizati in coagulare – floculare sunt de origine minerala. . Alginatii de sodiu sunt obtinuti din acid alginic extras din algele marine. Acesti produsi au masa moleculara 104 – 105 si prezinta eficienta superioara polimerilor naturali.silico-aluminat (silicat de sodiu activat cu sulfat de Al).silicea activa (silicat de sodiu neutralizat cu H2SO4). care sunt de obicei copolimeri ai acrilamidei cu acid acrilic. Adjuvantii organici de sinteza se prezinta ca produse solide.nisip fin. Adjuvantii sunt . . amidonul .In scopul imbunatatirii procesului de coagulare – floculare . avand sarcini electrice sau grupe ionizabile. in tratarea apei se utilizeaza diferite substante cu efect de marire a flocoanelor si a vitezei de sedimentare. sau de origine organica.

In momentul epuizarii se trece la regenerarea schimbatorului introducand in coloana solutie regenerata si spaland apoi cu apa curata. O parte din materiile organice utilizate de catre microorganisme servesc la producerea energiei necesare pentru miscare sau pentru desfasurarea altor reactii consumatoare de energie.1. In aceasta varianta apa. Procese biologice Substantele organice pot fi indepartate din apa de catre microorganismele care le utilizeaza ca hrana. Exista doua moduri de aplicare a schimbatorilor de ioni in epurarea apelor.eficace ca floculanti mai ales cu sarurile de fier dar dau rezultate bune si cu cele de aluminiu. Un inconvenient important al schimbatorilor de ioni este acela al formarii unor produse de regenerare care constituie reziduuri apoase a caror evacuare finala comporta dificultati mari. catalizatori biologici generati de catre celulele vii. atunci cand sunt puse in contact cu o apa mineralizata (continand saruri ionizate).1-2 mg/l. schimbatorul se epuizeaza treptat dinspre zona amonte spre zona aval. Al doilea mod este preferat. Aplicarea extinsa a procesului este limitata de costul ridicat al tratarii. Folosirea schimbatorilor de ioni pentru demineralizarea apelor uzate se aplica numai in zonele cu deficit mare de apa. Dozele utilizate sunt de ordinul 0. Epurarea realizata cu ajutorul microorganismelor este numita biologica. Ea se desfasoara prin reactii de descompunere si de sinteza. se descompun eliberand produsul (sau . sa inlocuiasca (sa schimbe) ionii din apa cu ioni proprii (prezenti in materialul insusi). Intr-o prima faza. este trecuta peste un pat fix de schimbator sub forma de granule. 3. In aceste conditii. respectiv de reproducerea (inmultirea) microorganismelor. respectiv drept sursa de carbon. intr-o faza urmatoare. Se deosebesc schimbari de cationi (cationiti) si schimbari de anioni (anioniti). unde se impune recuperarea apei din efluentii reziduali. Se presupune ca reactiile enzimatice se desfasoara in mai multe etape. eliberata in prealabil de suspensii si impuritati organice dizolvate. epurati in prealabil prin alte metode pentru indepartarea suspensiilor si a substantelor organice dizolvate. intre moleculele de enzima si de substanta utilizata ca hrana (substrat) se formeaza complecsi care. 5. legate de sinteza de materie vie. mijlocite de enzime. Situatia se schimba atunci cand sarurile retinute pe schimbatorii de ioni si eliberate la regenerare isi gasesc o valorificare. in sarja si in coloana. Schimbul ionic Acest proces de epurare are la baza proprietatea unor metale (mai ales solide) ca.

8% vol.produsii) de reactie si enzima regenerata. Cei mai importanti produsi de descompunere anaeroba sunt bioxidul de carbon si metanul. Acest transfer este cu atat mai eficient cu cat aria interfetei lichid-biomasa este mai mare. de unde cei volatili se degaja in atmosfera. care poate actiona succesiv asupra unor noi molecule de substrat. flaconul sau alte forme sub care apare masa de microorganisme (biomasa) prin contactul interfacial si prin procese de adsorbtie desorbtie. iar locul lor este luat de organismele anaerobe sau facultativ anaerobe care folosesc oxigenul din materia organica sau din unele combinatii anorganice. eventual trec in forme latente. Principalele produse finale ale degradarii aerobe sunt bioxidul de carbon. Aceasta face mediul acvatic foarte sensibil la nevoile de oxigen ale microorganismelor. impuritatile trec din apa uzata spre filmul. . De aceea. In mod normal. In absenta oxigenului dizolvat. organismele aerobe mor.). In procesele de epurare substantele organice sunt oxidate. in sensul ca poate deveni cu usurinta deficitar in oxigen. Ea este limitata de cantitatea de poluanti care poate fi asimilata de unitatea de biomasa in unitatea de timp. nitratii.) fata de cea de aer (21% vol. In prima faza. Capacitatea de epurare a unei instalatii biologice depinde de masa de microorganisme (biomasa) pe care o contine. in sensul general si isi micsoreaza continutul de hidrogen. Substantele de la interfata sunt adsorbite si transferate in prezenta enzimelor din celula vie. apa. respectiv de hidrogen sulfurat. gradientul de concentratie este mai pronuntat si daca pe interfata nu sunt acumulari de substante care pot frana procesul. necesarul de oxigen este acoperit de oxigenul molecular dizolvat in apa. Epurarea biologica se realizeaza pe baza unui transfer de materiale dinspre apa spre celulele vii si dinspre acestea inapoi spre masa de apa. Microorganismele implicate in procesele aerobe necesita pentru metabolism (ansamblul proceselor vitale de asimilare a unor substante din mediul inconjurator si la eliminare a produselor de dezasimilare in mediu) oxigen. prezent in proportie foarte mica (0. iar produsii finali de descompunere trec inapoi in apa. de exemplu din nitrati si din sulfati cu formare de amoniac. Drept rezultat sunt sintetizate celule noi. cantitatea de poluanti organici aplicata in unitatea de timp unitatii de biomasa (incarcarea organica) este la randul sau limitata. Dupa tipul microorganismelor care asigura indepartarea poluantilor organici din apa se disting procesele aerobe si cele anaerobe.

suspensia din bazinul de aerare trece dintr-un decantor secundar. in mai multe variante. Cea mai uzuala varianta de epurare in care microorganismele sunt suspendate in apa sub forma de flocoane este procesul cu namol activ. inclusiv in amestecul evacuat spre decantorul secundar varianta distributiei in trepte a incarcarii organice din namol si . Pe masura admisiei de apa uzata. de obicei din aer.5 kg oxigen pentru 1 kg CBO5 indepartat). care este unul dintre produsele concentrate ale epurarii biologice. Incarcarea cu poluanti organici (data in CBO5) aplicata namolului activ (substanta uscata) este cuprinsa.0-1. epurarea biologica aeroba se realizeaza in incinte deschise. fie este fixata pe suprafata unui suport solid sub forma unei pelicule gelatinoase. Ambele tipuri de procese se aplica pentru epurarea apelor uzate in mai multe variante. O parte din biomasa sedimentata. unde biomasa este separata prin decantare. Procese aerobe In practica. In linii mari. intre care se mentioneaza: varianta epurarii clasice. in practica. iar lichidul limpezit (apa epurata) este evacuat din sistem. sistemele sunt aprovizionate cu oxigen. modificandu-si treptat continutul de poluanti de la capatul amonte pana la cel din aval al bazinului. Debitul oxigenului introdus (mai frecvent prin aerare si mai rar prin folosirea oxigenului tehnic) depinde de cantitatea de biomasa din sistem si de debitul poluantilor organici care trebuie degradati (in mod obisnuit se asigura 1. in care apa uzata. la randul sau. Si procesul cu namol activ se aplica. dar cea mai mare parte este readusa in bazinul de aerare (namolul de recirculare).05 si 2 kg/kg zi.6 si 4 kg/m3. constructii in care biomasa este fie suspendata in apa sub forma de agregate de microorganisme (flocoane). In ambele cazuri. variantele in care apa uzata si namolul recirculat sunt distribuite uniform in intregul bazin de aerare si in care compozitia este practic aceeasi in orice punct din bazin .Atat in procesele aerobe cat si in cele anaerobe inmultirea microorganismelor determina formarea de biomasa noua (namol excedentar). iar in evacuarea de fund a decantorului secundar intre 5 si 20 kg/m3. corespunzatoare vitezei de inmultire a microorganismelor. este eliminata din sistem. Concentratiile obisnuite de biomasa (exprimate in substanta uscata) in bazinul de aerare sunt cuprinse intre 0. apa uzata (de obicei eliberata in prealabil de impuritati nedizolvate) este introdusa intr-un bazin de aerare care contine o suspensie de flocoane biologice (namol activ) si in care se administreaza oxigenul necesar respiratiei. intre 0. impreuna cu namolul recirculat parcurge pe lungime un bazin rectangular.

unitati zootehnice mici. recomanda pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara. Ca material filtrant (suport pentru pelicula) se folosesc. etc. cu aeratoarele mecanice cu ax orizontal. o reprezinta iazurile biologice care sunt exploatate la incarcari organice (CBO5.001 kg/ m3 zi (cca. Pe fata superioara a materialului filtrant este . O varianta constructiva a procesului cu namol activ.) este santul de oxidare. de asemenea. In cazul materialelor filtrante grele. in cazul celor mai usoare (mase plastice) se realizeaza inaltimi mai mari (5 m sau mai mult). realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza.varianta de aerare prelungita sau oxidare totala este caracterizata prin exploatarea sistemului de aerare la incarcari organice foarte scazute . in care nu se realizeaza decantarea secundara si deci recircularea biomasei. de exemplu. la care bazinul de aerare este un canal. varianta numita cu sterilizare de contact. in care namolul evacuat din decantorul secundare este supus oxigenarii intr-un bazin separat ( de “ regenerare “ ) inainte de a fi amestecat cu apa uzata in conditii de incarcare organica ridicata . in dorinta de a obtine un grad ridicat de epurare si micsorarea sau chiar anularea productiei de namol excedentar ( acest ultim deziderat sa dovedit practic irealizabil ). Constructia este astfel realizata incat aerul sa aiba acces in materialul filtrant prin tiraj natural sau fortat. realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza. dintre care cea mai uzuala o constituie filtrele biologice. unitati zootehnice mici etc. recomandata pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara. de regula. 0. O alta varianta de epurare aeroba cu cultura floculata de microorganisme. Epurarea biologica aeroba in sisteme cu biomasa fixata sub forma de pelicula pe un suport solid se realizeaza. sau materiale filtrante din alte materiale (mai ales din mase plastice cu care se pot atinge suprafete specifice in jur de 100 m2/m3).) este santul de oxidare. raportate la volum) mici de cca. Acestea constau din bazine prevazute la fund cu un radier drenant. de regula. care sunt umplute cu material filtrant cu suprafata specifica (aria suprafetei exterioare raportata la unitatea de volum) cat mai mare. bucati de roca (granit. tufuri vulcanice etc. cu aeratoare mecanice cu ax orizontal. in mai multe variante. inaltimea acestora este intre 1 si 2 m. industrie usoara. 50 kg/ ha zi). la care bazinul de aerare este un canal.) concasata sau de ceramica la dimensiuni intre 50 si 80 mm.apa . O varianta constructiva a procesului cu namol activ. industrie usoara.

Apa uzata este trecuta continuu prin cuva cu un debit corespunzator unei incarcari cu substante organice (CBO5) cuprins intre 0. formate pe suprafata suportului. pe suprafata materialului filtrant se formeaza o pelicula gelatinoasa de microorganisme care elimina poluantii organici din apa utilizand pentru respiratie oxigenul din aer. la fiecare rotatie. fiind colectata apoi sub radierul drenant. Epurarea anaeroba a apelor uzate poate fi intensificata prin ridicarea temperaturii in bazinul de fermentare la valori de 20 . imersat pana sub ax intr-o cuva strabatuta continuu de apa uzata. Dupa un anumit timp de la inceperea alimentarii cu apa uzata. se realizeaza in incinte inchise ( bazine de fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhiba activitatea microorganismelor anaerobe. dar poate avea loc si la temperaturi de 10 . este mentinut intr-o miscare de rotatie lenta (cateva rotatii pe minut). productia de . de 45 600C (domeniul termofil). In aceste conditii se realizeaza eficiente de epurare de 70-90%. Procese anaerobe Epurarea anaeroba a apelor uzate.4 kg/zi la 1 m3 material filtrant ajungand pana la circa 5 kg/m3zi la filtrele biologice de mare incarcare. O alta varianta de sistem de epurare aeroba cu masa biologica fixata pe o suprafata solida o reprezinta reactoarele biologice rotative.distribuita apa uzata (eliberata in prealabil de suspensii) care se prelinge pe suprafata granulelor materialului filtrant. la care suportul solid sub forma unui tambur cu suprafata specifica mare. Epurarea anaeroba a apelor uzate prezinta fata de cea aeroba avantaje mai ales din punct de vedere energetic. ceea ce asigura contactul peliculei biologice. atat cu poluantii din apa uzata cat si cu oxigenul atmosferic.03 kg/zi la 1 m2 suprafata de umplutura. iar din descompunerea poluantilor organici rezulta gaze de fermentare combustibile (datorita continutului ridicat de metan) care pot servi la acoperirea unor nevoi de energie din statia de epurare.1 si o. intrucat treapta de aerare.01 sI 0. Pe de alta parte. este eliminata. spre deosebire de cea aeroba.200C (domeniul criofil). Prin aceasta. aceasta revine la o incarcare volumetrica de 1-3 kg/m3zi. Incarcarile hidraulice aplicate sunt de 1-5 m3/m2 zi la biofiltrele de mica incarcare si de circa 10 ori mai ridicate la cele de mare incarcare. Incarcarile cu poluanti organici (CBO5) aplicate sunt cuprinse intre 0. mare consumatoare de energie electrica.400C (domeniul mezofil) sau mai mari. elementele suprafetei suportului patrund in apa si apoi revin in aer.

In sfarsit. unitati de crestere a animalelor. . 5. In acest fel. Dezinfectia Dezinfectia este procesul de indepartare din apele uzate a microorganismelor patogene. precum si anumitor ape uzate din industria chimica. cu deosebirea ca accesul aerului este impiedicat. In alta varianta. epurarea anaeroba poate asigura in multe cazuri indepartarea inaintata a substantelor organice fara a mai fi necesara asocierea unei trepte finale de epurare biologica aeroba. dezvoltata pe un suport granular poros (granule de 1-3 mm) format de exemplu din carbune activ sau din argila calcinata. iar apa epurata este evacuata din instalatie. industria alimentara. Pentru prima categorie este tipic procesul anaerob de contact. fie sub forma de suspensie. Microorganismele anaerobe dezvoltate si fixate pe materialul filtrant asigura degradarea impuritatilor organice. industria textila si a pielariei. este mentinuta in stare de expansiune la partea inferioara a bazinului de fermentare sub actiunea bulelor de gaze formate si a vitezei ascensionale a apei (procesul anaerob cu recircularea apei uzate prin stratul de namol). Prin procesele anaerobe pot fi obtinute grade de indepartare din apa a poluantilor organici (masurati prin CBO). in care apa uzata supusa epurarii este agitata cu suspensia de microorganisme in bazinul de fermentare si de aici.1. mai ales ultimele doua variante.4. Namolul anaerob sedimentat in acesta este recirculat in bazinul de fermentare. in varianta de filtru anaerob.namol excedentar este nula si neinsemnata. pot fi aplicate si apelor uzate cu continut relativ scazut de poluanti organici. masa de microorganisme anaerobe. amestecul este transferat intr-un decantor inchis. fie sub forma de pelicula fixata pe un suport solid. Si la epurarea anaeroba a apelor uzate se utilizeaza variante cu masa biologica. bazinul fiind inchis. pe masura alimentarii cu apa uzata. prin aceasta evitandu-se cheltuielile legate de evacuarea finala a unor astfel de namoluri. Aplicarea procesului este oportuna in cazul apelor uzate industriale care contin astfel de microorganisme (tabacarii. apa uzata este pusa in contact cu un material filtrant asemanator cu acel de la filtrele biologice. abatoare. iar materialul filtrant complet inecat. ceea ce duce la scaderea cheltuielilor de investitii. cuprinde intre 50 si 90% la incarcari organice care uneori pot sa le depaseasca pe cele realizate la instalatiile de epurare aeroba. Procesele anaerobe se aplica pentru epurarea apelor uzate din zootehnie. Experienta a demonstrat ca procesele de epurare anaeroba.

fabrici de conserve. Trebuie sa se faca distinctie intre dezinfectie si sterilizare. care la randul sau poate fi oxidata de un exces de clor la azot molecular. Efectul de dezinfectie este influentat si de prezenta in apa a altor substante. Dupa oxidarea lor totala (punctul de "rupere") concentratia clorului incepe sa creasca din nou. . spori. Amoniacul prezent in apa reactioneaza cu clorul activ dand nastere (in functie de raportul clor activ-amoniac) la monodi. Agentii chimici (ozon. care are avantajul de a forma in mai mica masura derivati halogenati cu substante organice. bioxid de clor. mai ales compusi organici. Dezinfectia termica este rar aplicata.) pot degrada materia celulara reactionand direct cu aceasta. razele X si cele ultraviolete. Un dezinfectant foarte energic este bioxidul de clor. Un dezinfectant obisnuit pentru ape este clorul activ. brom. iod. etc.si tricloramina. Mecanismul dezinfectiei cuprinde doua faze: patrunderea dezinfectantului prin peretele celular pe de o parte si denaturarea materiilor proteice din protoplasma. datorita consumurilor mari de energie. mai ales de catre acizii nucleici. acestea sunt oxidate la azot molecular. Iradierea este foarte eficienta ca metoda de dezinfectie. respectiv viteza de disparitie a microorganismelor este proportionala cu concentratia acestora in momentul considerat. virusuri etc. Sterilizarea presupune distrugerea tuturor microorganismelor (bacterii. iodul si bromul. industrie fermentativa. efectele sunt mai pronuntate la valori mici ale pH.). Se pot aplica cu succes razele gama. se presupune ca efectul se datoreaza formarii in celule a unor radicali liberi in urma absorbtiei energiei radiante. ceea ce determina scaderea clorului activ remanent in solutie. in timp ce dezinfectia nu distruge toate microorganismele. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin: La doze sporite de clor. Viteza de distrugere a microorganismelor corespunde unei reactii de ordinul intai. inclusiv a enzimelor. care actioneaza sub forma de ion e hipoclorit.). Pentru dezinfectie au fost folositi. cele din urma fiind preferate. La doze sporite de clor. alge. dintre ceilalti halogeni. Dintre metodele fizice de dezinfectie se mentioneaza metoda termica si de iradiere cu radiatii de energie ridicata. in timp ce metodele fizice induc modificari chimice ale acestui material. etc. dar intr-o masura mai mica datorita costului mai ridicat. cand hipocloritul actioneaza sub forma de acid hipocloros slab disociat. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin. care pot reactiona cu agentii dezinfectanti inactivandu-i. acestea sunt oxidate la azot molecular. clor. pe de alta parte.

la debite si incarcari mari. 5. Epurarea apelor uzate cuprinde. b) prelucrarea substantelor rezultate din prima operatie. in linii mari. In functie de rolul pe care il au fata de epurarea totalitatii apelor uzate de pe un anumit teritoriu sau centru industrial. Ca produsi ai procesului de epurare rezulta apa epurata si namolul. Procesul de epurare a apelor uzate cuprinde doua grupe de operatii successive: a) retinerea si neutralizarea substantelor nocive . ele se clasifica astfel: Statii de epurare locale(sau de preepurare). .2 Metode si scheme de statii de epurare Prevenirea poluarii apelor se face prin masuri de supraveghere si control. cat si pentru capacitatea sa de a indeparta unii poluanti organici. epurarea biologica a apelor reziduale si a namolului rezultat in urma decantarii suspensiilor din apa.Ozonul este folosit in epurarea apelor uzate atat pentru insusirile sale dezinfectante. In mod curent. în functie de compozitia sa. Epurarea apelor consta în totalitatea tratamentelor aplicate care au ca rezultat diminuarea continutului de poluanti. Uneori procesul de epurare este completat de epurarea avansata pentru îmbunatatirea calitatilor apei reziduale la epurare Statiile de epurare grupeaza constructiile si instalatiile pentru epurarea uzate. iar namolul. iar combaterea poluarii apelor se realizeaza cu ajutorul instalatiilor numite statii de epurare a apelor. epurarea mecano-chimica. poate fi valorificat ca îngrasamânt organic. urmatoarele etape: epurarea mecanica. orasenesti sau uzinale de canalizare. dupa o prealabila prelucrare. care sa nu provoace dezechilibre ecologice si sa nu poata stânjeni utilizarile ulterioare. denumite namoluri. Statii de epurare generale. precum si pentru retinerea si valorificarea anumitor substante utile pe care le contin. care au rolul de a epura apele uzate pana la un grad de purificare necesar pentru a fi deversate in retelele publice. se aplica o metoda de epurare care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica sau o metoda de epurare mecano-biologica. Acesti produsi pot fi valorificati în continuare pe diverse cai: apa epurata prin irigare. care purifica totalitatea apelor colectate de pe un intreg teritoriul unui oras sau centru industrial. astfel încât cantitatile ramase sa determine concentratii mici în apele receptoare.

dezintegretoare(tocatoare). retea de alimentare cu apa potabila si industriala.In masura in care este acceptabil. urat mirositoare. dispozitive si aparate de masura si control. platforme pentru depozitarea namolurilor. In figura 5. ca: centrala termica ce produce energie calorica necesara uscarii namolurilor. In functie de conditiile locale namolul poate fi indepartat in stare proaspata sau este prelucrat in instalatiile pentru fermentare si apoi incinerare. 5. din punct de vedere tehnico-economic si sanitar. rezervoare unde se inmagazineaza gazele produse la fermentarea namolurilor. Suspensiile retinute din apele uzate formeaza namolul care este o masa vascoasa. separatoare de grasimi. In modul acesta se centralizeaza operatiile creandu-se conditiile pentru exploatare mai eficienta. se recomanda ca epurarea tuturor apelor uzate sa se faca in comun. laborator de analiza a apelor etc. site.2. Realizarea acestor procedee tehnologice impune existenta unor instalatii auxiliare. pentru conducere stiintifica a proceselor tehnologice si pentru existenta unui laborator de analiza a apelor bine pus la punct. .1 Epurarea mecanica Epurarea mecanica are rolul de a retine prin procedee fizico-chimice substantele in suspensie in constructii si instalatii a caror alcatuire difera dupa marimea suspensiilor si a procedeelor utilizate: gratare. decantoare. statii de pompare de ape uzate si de namol. cu un aspect neplacut si cu un inalt grad de nocivitate. etc. deznisipatoare.1 este reprezentata o schema de epurare mecanica cu decantor. filtre.

bazat pe insusirea unor substante – schimbatori de ioni – de a schimba ionii din solutia cu acre vin in contact si in care nu se dizolva. frecvent utilizata. 5 – decantor primar. 3 – dezintegrator. . influent. Schimbul ionic. permanganatul de potasiu si feritii de sodiu sau potasiu. 5. sau corectarea indicelui pH. 7 – platforme de uscare. 8 – ape de drenaj. de exemplu: Neutralizarea.2. 4 – deznisipator.Figura 5.1 Schema epurarii mecanice cu decantor 1. Pe langa operatia de precipitare chimica. Epurarea chimica urmareste in special coagularea namolurilor avand la baza precipitarea chimica care constituie un procedeu industrial de tratare cu coagulanti ce maresc depunerile gravimetrice reducand cantitatile de suspensii si coloizi cu 60…85%.2 Epurarea mecano-chimica Epurarea mecano-chimica este un procedeu mai complex care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica cu scopul de a indeparta substantele prezente in apa(figura 5. 9 – emisar. aplicata in cazul cand apa uzata contine substante organice biorezistente sau unele substante anorganice nedorite prin dozarea clorului si a derivatilor sai. operatie care se aplica apelor uzate acide sau alcaline evacuate din diferite intreprinderi industriale. intervin si o alta serie de procese chimice ca.2). 2 – gratar. 6 – ape decantate. Oxidarea chimica.

amestecarea namolului cu apa care trebuie tratata si alte fenomene ce duc in final la evacuarea de apa murdara din decantor in emisar. 3–ape decantare. ce urmeaza treptei mecanice. Figura 4. 5–bazin de amestec si reactie. . O exploatare insuficient de atenta provoaca perturbarea decantarii. ce se bazeaza pe principiul de distrugere a celulei vii prin metode chimice. 2–epurare mecanica. se bazeaza pe activitatea unor microorganisme care mineralizeaza substantele organice din apa in prezenta oxigenului.3) si iazuri biologice – din care se colecteaza apele de drenaj si se varsa ca ape epurate in emisar si constructii in care epurarea biologica se realizeaza in conditii artificiale – filtre biologice si bazine cu namol activ. Un mare dezavantaj al acestei tehnologii este ca se impune o exploatare in permanenta adancita prin experimentari de laborator si la scara industriala. cu reactivi care difuzeaza in interiorul celulelor bacteriene.2 Schema epurarii mecano – chimice 1– influent ape uzate.Dezinfectia. Epurarea mecano-biologica poate fi realizata prin doua grupe mari de constructii in care epurarea se poate produce in conditii apropiate de cele naturale – campuri de irigatii. o supraveghere atenta si o tratare corespunzatoare cu doze exacte de reactiv. de infiltratii(figura 5. 4–statie de preparare si dozare. 7-emisar Epurarea mecano-biologica Epurarea biologica. 6–efluent-ape epurate.

6-emisar. . 5-ape de drenaj.3 Schema epurarii mecano-biologice in camp de infiltratie 1-influent. Figura 5. sustrasa circuitului agricol si in special datorita pericolului de infectare a panzei de apa freatica cu bacterii patogene. 2-epurare mecanica.Metoda de epurare mecanobiologica naturala(campuri de irigatii si de infiltratie) se foloseste din ce in ce mai rar datorita in principal marii suprafete ocupate de campul de infiltratie. 3-camp de infiltratie. 4-camp de irigatie.