Cuprins: 1.

Date generale despre apa
1.1 Structura moleculara a apei 1.2 Clasificarea surselor de apa potabila 1.3 Proprietatile apei potabile Proprietatile fizice ale apei Proprietatile organoleptice ale apei Proprietatile chimice ale apei 1.4 Continutul apei in natura

2. Apele uzate
2.1 Surse de poluare a apelor 2.1 Poluantii apelor

3. Parametrii apei potabile si ai apei uzate 4. Legislatia de mediu 5. Epurarea apelor uzate
5.1 Procese unitare pentru tratarea apelor uzate 5.1.1Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Flotatia Centrifugarea Filtrarea Separarea prin membrane Procese unitare care utilizeaza transferul intre faze 5.1.2 Procese chimice Neutralizarea Oxidarea si reducerea Precipitarea Coagularea si flocularea Schimb ionic 5.1.3 Procese biologice Procese aerobe Procese anaerobe 5.1.4 Dezinfectia 5.2 Metode si scheme de statii de epurare 5.2.1 Epurarea mecanica 5.2.2 Epurarea mecano-chimica 5.2. 3 Epurarea mecano-biologica

Capitolul I. Date generale despre apa

1.1

Structura moleculară a apei

Secole de-a randul apa a fost considerată ca fiind un element. In 1781, fizicianul englez H. Cavendish a arătat că apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen şi oxigen, cu ajutorul scanteii electrice. In 1783, Lavoisier a repetat experienţa, realizand pentru prima oară sinteza cantitativă a apei. S-a stabilit atunci că 2g de hidrogen se combină cu 16g oxigen pentru a da 18g apă. In 1805, Humboldt şi Gay-Lussac au arătat că apa este formată din două volume de hidrogen şi un volum de oxigen. Apa naturală (fig.2) constă din amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului:
18 16

O, 17O,

O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H (fig. 1).

Fig. 1.Izotopii hidrogenului

Fig.2. Molecula de apă Combinarea acestora generează 18 specii de molecule de apă.

Apa pură este intotdeauna un amestec de apă uşoară (H2O - formulă infiinţată de italianul Stanislau Cannizzarro) şi de cantităţi extrem de mici de apă grea (D2O) şi apă hipergrea (T2O). Apa este substanţa aparent cea mai comună şi totuşi ieşită din comun, prin caracterele fizico-chimice de excepţie, din care derivă proprietăţi unice. Apa se prezintă in natură sub trei forme: solidă (zăpada şi gheaţa), lichidă (apa chimic pură sau in soluţie), gazoasă (la diferite grade de presiune şi saturaţie). Schimbarea de fază a apei depinde esenţial de temperatură şi de presiune, dar şi de gradul de poluare a atmosferei. Figura 3 prezintă diferitele condiţii de temperatură şi presiune pentru cele trei stări de agregare ale apei, precum şi transformarea de fază.

Figura 3. Diagrama de fază a apei Tabelul 1. Proprietăţile fizice ale apei lichide
Stare de agregare lichid Incolor(in straturi groase este albastru) Inodor Insipid 00C 1000C Culoare Miros Gust Pt Pf Densitatea la 40C 1g/cm3 Conductibilitatea electrică izolator

Reţeaua moleculară a apei in stare solidă (gheaţa) prezintă un numar aproape dublu de legături de hidrogen decat a apei in stare lichidă. Acest lucru este explicat de faptul ca cei doi atomi de hidrogen legaţi covalent de oxigen formează două legături de hidrogen cu moleculele vecine. prin deversarea in ele a unor ape reziduale neepurate . cristalul de gheaţă are o structură afanată (cu goluri). .2 Clasificarea surselor de apa potabila Apa joaca un rol important in activitatea social-economica. Rezervele de apa dulce. Anomalia densităţii apei are o mare influenţă asupra climei planetei şi a vieţii animalelor şi plantelor. constituind un element indispensabil pentru inceperea si dezvoltarea oricarei activitati. a lacurilor şi a mărilor scade sub 4 grade. Deoarece cele doua covalenţe din apă au o anumită orientare (un unghi de 105°). In strat subţire este incolora. Fiind protejate de stratul de gheaţă. Fig. 1. inodora şi nu are gust. Structura gheţii Din cauza acestei aşezări a moleculelor. Cand apa raurilor. ci au. 4. fiind mai uşor ramane la suprafaţă şi ingheaţă aici. sub stratul de gheaţă.creşterea volumului prin solidificarea (ingheţarea) apei. stratul de la suprafaţă. Structura internă a gheţii explică unele anomalii ale apei: . temperatura de 4 grade la care viaţă plantelor şi animalelor poate continua. apele mai adanci nu ingheaţă pană la fund.densitatea gheţii mai mică decat a apei lichide.Apa curată este transparentă. iar in strat mai gros albastră. se micsoreaza an de an datorita poluarii apelor naturale. destul de reduse si limitate. moleculele de apă sunt orientate in cristalul de gheaţă dupa o schema tetraedrică.

3s. mai scumpe decat cele clasice. argila. compozitia ei variind in functie de natura straturilor subterane strabatute. depinzand de anotimp. Compozitia apei subterane este foarte variata. oxizi de azot si de sulf si compusi organici din atmosfera oraselor industriale. hidrogen sulfurat. O categorie distincta de ape de suprafata sunt cele in stare solida. devenite nesatisfacatoare. Cu toate ca apa meteorica este cea mai pura. Din punct de vedere al raspandirii apei in natura. marilor si oceanelor.sau insuficient epurate. deoarece cresterea cotei de utilizare a apelor depinde calitatile fizico-chimice si bacteriologice ale acestora. acumulandu-se in bazine sau rauri subterane. intrucat iesirea lor la suprafata se datoreaza unor conditii geologice locale. c) dupa pozitia stratului de apa. Apele subterane se clasifica dupa mai multe criterii: a) dupa gradul de mineralizare. De asemenea. de natura solului. Apele de izvor se incadreaza in categoria apelor subterane. in drum spre pamant ea absoarbe. Aceste ape de izvor prezinta calitati pe deplin satisfacatoare pentru o apa potabila. ca: polen de plante. apa meteorica mai poate contine si o serie de suspensii antrenate de atmosfera. ceea ce impune metode de epurare mai avansate. Compozitia apelor de suprafata se caracterizeaza printr-o mare diversitate. b) dupa compozitia chimica. dar sunt in cantitati insuficiente pentru alimentarea centrelor urbane. fluviilor. ci si un mijloc de crestere a gradului de reutilizare a apelor. lacurilor. se numesc ape minerale. A crescut simtitor numarul poluantilor. conditiile climatice etc. Apele de izvor cu un continut mai mare de saruri dizolvate. Apa de izvor contine dizolvate saruri minerale pana la 1 g/L. putem stabili urmatoarele categorii de ape: apa meteorica. dar si in mod . Apele de suprafata sunt alcatuite din apele raurilor. bacterii. silice etc. sub forma de ploi si zapada. Apa meteorica provine prin evaporarea apelor de la suprafata pamantului si condensarea lor in paturile superioare ale atmosferei. din care nu lipsesc nici acidul carbonic. ape subterane si ape de suprafata. Apele minerale constituie un mijloc de tratament pentru diverse afectiuni interne. Protectia calitatii apelor a devenit nu numai o masura de salubritate. dioxid de carbon. Mari suprafete de pe pamant sunt acoperite sezonier sau permanent de zapada sau gheata [2. pe langa oxigen. Gheata acopera temporar suprafata multor rauri si lacurisi mari in zone de coasta. Apa subterana provine din infiltrarea apelor meteorice prin straturile permeabile ale pamantului. fiind legata de compozitia rocilor minerale prin care a trecut.

Aceste metode se bazează fie pe variaţia cu temperatura a unei mărimi caracteristice corpului respectiv (de exemplu strălucire).permanent suprafete din muntii inalti (ghetari alpini) sau din zone polare. mai multe corpuri au.5s din care se desprind aisberguri ce se topesc lent si uneori sunt duse in deriva de curentii marini pana in zone calde. Cele organoleptice (la a căror determinare se utilizează simţurile) sunt reprezentate prin gust şi miros. Ea este influenţată de regimul termic al aerului. a. Valoarea sa este exprimată prin diferite scări termometrice.. densitatea. cum sunt lacurile numite curent de acumulare sau respectiv canalele. Temperatura este o mărime fizică scalară prin care se apreciază starea de incălzire a unui sistem fizic. In cazul apelor de suprafaţă temperatura depinde . după un timp. Termometrul este un instrument pentru măsurarea temperaturii corpurilor cu care este pus in contact. radioactivitatea ş. fie pe cea a unei mărimi caracteristice a unui alt corp aflat in contact cu primul (termometru de dilatatie.a. transparenţa. hidrogen. luminozitatea. Puse in contact. turbiditatea. căldura specifică. formand ghetari continentali (de exemplu calota de gheata antarctica sau groenlandiana) sau banchize la suprafata marilor polare (banchiza arctica. termometru cu rezistenţă). culoarea. bazat pe variaţia unei marimi caracteristice unei anumite substanţe numită corp termometric. in funcţie de tipul apei (de suprafaţă sau subterană). După natura variaţiei există termometre cu dilataţie (cu lichid (mercur) sau cu gaz (aer. heliu) ) şi termometre cu rezistenţă ce conţin un conductor sau semiconductor a cărui rezistenţă variază cu temperatura. 1. Temperatura apelor naturale variază in spaţiu şi timp. dependent la randul său de latitudine şi altitudine. aceeaşi temperatură. conductibilitatea electrică. Din multitudinea de ape naturale. Termometria este ştiinţa care se ocupă cu metodele de determinare a temperaturii corpurilor. cele din jurul continentului antarctic) [4. Temperatura unui corp este cu atat mai mare cu cat energia cinetică a particulelor sale este mai mare.3 Proprietăţile apei Proprietatile fizice ale apei Principalele proprietăţi fizice ale apei sunt: temperatura. omul a intervenit asupra unora care le denumim modificate antropic (de obicei rauri care au fost regularizate) si chiar a creat el ape statatoare sau curgatoare artificiale.

Luminozitatea este cantitatea de radiaţie solară. un rol important revine adancimii la care acestea sunt situate. S-a constatat că influenţa oscilaţiilor termice ale aerului se resimte in interiorul scoarţei pană la nivelul zonei neutre (izotermice). Astfel.şi de adancimea şi dinamica lor. fiind egală cu temperatura medie a aerului din regiunea respectivă. iar în cel al apelor subterane. Transparenţa depinde de cantitatea şi dimensiunile substanţelor minerale şi organice în suspensie. Sub zona neutră temperatura creşte in medie cu 1°C la 33 m (treapta geotermică normală). In cazul lacurilor. Gradul de transparenţă este indicat de grosimea stratului de apă (în m sau cm) prin care se pot distinge contururile unui obiect. ce cade pe o anumită suprafaţă terestră în decursul unei perioade de timp. Temperatura apei are o mare importanţă in dezvoltarea biocenozelor. apa este considerată tulbure. unde temperatura este constantă.20 m. de 8-10°C. fixat la capătul unui cablu de 1.20 m. firul de platină cu diametrul de 1 mm şi 25 mm lungime. de natura substratului. la 20-30 m in Europa Centrală şi la cca. in afară de variaţiile termice lunare se remarcă şi oscilaţii pe verticală. Dacă acest fir nu mai poate fi observat până la adâncimea de 1. in timp ce la apele subterane. fiind un factor determinant. pentru determinarea transparenţei se utilizează discul lui Secchi. temperatura apelor aflate la 10-30 m sub nivelul terestru este relativ constantă. de la 5-6 m in regiunea ecuatorială. Unitatea de măsură a luminozităţii este luxul. . Adancimile acestei zone sunt variabile. Un alt instrument ce poate permite stabilirea transparenţei este fluoroscopul. la latitudini medii. indeosebi la cele cu adancimi mari. b. În cazul apelor superficiale. Apele curgătoare au temperaturi ce oscilează intre 0°C iarna şi 25-26°C vara (la latitudini medii). de prezenţa vegetaţiei acvatice etc. c). 100 m in Siberia.

Altfel spus.01 lx pentru o noapte cu lună plină şi in jurul a 100000 lx in mijlocul unei zile insorite de vară. turbiditatea este relevantă din trei motive: -Estetice: orice apă potabilă turbidă produce consumatorului reacţie imediată. Un lux reprezintă iluminarea unei suprafeţe cu aria de un metru pătrat. care efectuează determinări fotoelectrice. Măsurarea turbidităţii este un mod rapid de a şti cand. Luxmetrul este un instrument pentru măsurarea iluminării. d)Turbiditatea se dovedeşte a fi un parametru hotărator in multiple aplicaţii. cu o construcţie asemanătoare fotometrului. a apelor reziduale sau a lichidelor in diverse faze ale proceselor de fabricaţie. cum ar fi: tratarea apelor potabile. luxul este unitatea de măsură a efectului de iluminare a suprafeţelor. cum şi de ce trebuie tratată o apă in conformitate cu specificaţiile cerute. Pentru măsurarea intensităţii luminoase a apei se va folosi luxmetrul de laborator. Figura 5. In cazul apei potabile. Luxmetru de laborator Luxmetrele pentru măsurători in aer şi apă sunt prevăzute cu un cap de măsurare montat prin intermediul unui cablu lung de 10 m. 1lx = lm m2 In natură luminozitatea variază in jurul a 0. . care primeşte un flux luminos uniform repartizat de un lumen. -De filtrabilitate: o dată cu creşterea turbidităţii creşte dificultatea fitrării şi costurile acesteia.

La apele curgătoare turbiditatea reprezintă cantitatea de aluviuni in susupensie. ca fiind proprietatea fizică ce se manifestă prin reducerea transparenţei apei şi este cauzată de prezenţa in apă a substanţelor minerale şi organice in suspensie. care indică existenţa unui număr necunoscut de substanţe diferite. Măsurarea turbidităţii Aprecierea turbidităţii se poate realiza prin comparaţii cu soluţii etalon in scara silicei. unde: FTU (formazine turbidity units . Turbidimetria si nefelometria reprezintă aplicaţii analitice ale fenomenelor asociate difuziei luminii – fig.-De dezinfecţie: O valoare mare a turbidităţii este un indicator al prezenţei materiei organice şi a microorganismelor in apă. Pentru a măsura turbiditatea este necesar să măsurăm lumina care traversează lichidul. turbiditatea este un parametru sumant. Putem defini turbiditatea. Cu cat particulele sunt mai numeroase cu atat turbiditatea creşte. precum şi a gazelor. sau mg / l ) şi se determină prin analiza apei. a fost introdusă suspensia-formazin. absorb şi difuzează lumina incidentă. talia şi compoziţia particulelor influenţează. nămolul. Din punct de vedere ştiintific. unităţi cunoscute şi sub denumirea de NTU .5 ppm SiO2. lichid sau solid). care duce la creşterea cantităţii de clor sau de ozon necesară dezinfecţiei surselor de apă potabilă studiate. Ca unitate de măsură.unităţi de turbiditate . incepand cu anul 1975. Unitatea de măsură a fost denumită TE/F. Suspensiile solide din lichide. Următoarele unităţi de măsură sunt identice: FTU=NTU=TE/F.1. existentă intr-un volum de apă ( g / m3 . Unităţi de măsură ale turbidităţii Turbiditatea se exprimă in mg/l sau grade de turbiditate. de asemenea turbiditatea apei. Astfel de determinări pot fi făcute cu ajutorul dispozitivelor automate (turbidimetre) şi al celulelor fotoelectrice. . preluată din standardul american de măsurare a turbidităţii. indiferent dacă acesta este gazos. cum ar fi algele. In cazul parametrului turbiditate acestea sunt substanţele sau elementele chimice sub formă nedizolvată. Forma. microbii sau alte particule.formazină). Turbidimetria este procedeul fizic de măsurare a turbidităţii. conţinute in lichidul măsurat.(difuzia luminii reprezintă fenomenul de imprăştiere a luminii datorat neomogenităţilor mediului.unităţi de turbiditate nefelometrice. 1 (NTU) = 7.

intensitatea luminii incidente. heterogen (sistem coloidal). Unele aparate utilizează tuburi bazate pe descărcări in gaze.intensitatea luminii transmise. Locul măsurării turbidităţii: Măsurarea turbidităţii se face in funcţie de situaţia reală. la trecerea luminii printr-un mediu dispers. Aceste instrumente permit să se facă o distincţie intre lumina absorbită de materialele dizolvate in apă şi particulele in suspensie. dar acestea consumă o cantitate mare de energie. Aceste surse luminoase au fost inlocuite cu fotodiodele. Tubidimetria este o tehnică nefelometrică in care unghiul de observaţie θ. care au o durată de viaţă mai mare. dacă neglijăm lumina reflectată. este zero – adică măsurarea se face in lumină transmisă. cu xenon. .intensitatea luminii absorbite. Deşi ambele categorii de materiale contribuie la atenuarea intensităţii razei incidente. Id -intensitatea luminii difuzate şi I . ţinand cont de difuzia şi absorbţia luminii: Io = Ia + Id + I (1) unde s-a notat cu Io . Există modele de aparate care combină sistemul de difuzie laterală (90°) cu transmiterea directă a luminii.Reprezentarea schematică a principiului de măsurare a tubidităţii Astfel. numai particulele in suspensie provoacă difuzia luminii. Se pot utiliza ca surse luminoase lămpi cu filament din wolfram.Figura 6 . Pentru aceste determinări pot fi folosite spectrofotometrele din domeniul vizibil sau instrumente specializate denumite turbidimetre. consum mai redus de energie şi sunt mai stabile. Prin utilizarea unui chopper aceste surse pot fi intermitente reducand energia consumată. Ia . putem scrie.

Valoarea adancimii de introducere a sondei se poate citi pe cablul de măsurare a sondei. In aceste cazuri. Prin aceasta se formeaza o turtă de filtrare nouă. In faza regimului nămolului activat. In practică s-a dovedit că o aceasta se poate economisi o cantitate apreciabilă de apă de respălare. prin care se imbunătăţeşte filtrarea iniţială. dacă procesul de respălare se opreşte la o turbiditate de 20 FNU. Prin măsurarea turbidităţii se poate descoperi nemijlocit şi urgent un proces perturbat de sedimentare. se poate controla.In cadrul barajelor lacurilor de acumulare a apei. prin observarea procesului de demarare a filtrului. Prin instalarea unui turbidimetru la ieşirea unei camere de filtrare. măsurarea turbidităţii nu este de folos.Turbiditatea apei potabile se poate măsura: . Se măsoară turbiditatea in punctele de control a staţiilor de decantare a apelor reziduale cat şi in fluvii.In cadrul reglării şi supravegherii proceselor de sedimentare sau filtrare in cazul instalaţiilor de purificare a apelor. prin măsurarea turbidităţii se poate concluziona asupra conţinutului de materii solide. . sau de blocare prematură a filtrelor. . pană cand valoarea turbidităţii se schimbă brusc. efectul procesului de respălare a filtrelor. .In laboratorul uzinei de apă. nămoluri şi componente de argilă in rezervorul de apă. . Nivelul nămolului poate fi determinat cu ajutorul măsurării turbidităţii prin introducerea unei sonde speciale de turbiditate in apa de nămol. pentru ca procesul ulterior de filtrare să nu fie ingreunat. anumite valori limită nu ar trebui depăşite. O măsurare precisă a turbidităţii este inevitabilă dacă se urmăreşte livrarea unei ape de calitate ridicată. Evitarea deversării nămolului la gura de scurgere a decantorului este pe deplin asigurată prin folosirea unei sonde ieftine (fără pompă) de turbiditate cu autocurăţarea ferestrei de măsură. .In cadrul filtrelor. In acest regim de măsurare este necesară utilizarea unui turbidimetru cu un dispozitiv de autocurăţare a ferestrei de măsură. foarte simplu. Măsurarea turbidităţii apei la staţiile de epurare In cadrul pre-epurării. vor perturba in mod considerabil procesul de preparare a apei. care la randul lor. In aceste locuri. prin ploi puternice sau inundaţii pot fi aduse nisipuri.In cadrul instalaţiilor de folosire a apelor din fantani.

realizand un strat protector sub care viaţa poate continua. circuitele de răcire cu apă. Prezenţa punţilor de hidrogen produce in apa lichidă asociaţii moleculare de tip polimeric (H2O)n.99987 g/cm3 la 1g/cm3.densitatea maximă a apei. filtru cu membrană. scăderea densităţii la ingheţ produce fisurarea stancii in care s-a infiltrat apa. ajungand la temperatura de 25°C la 0. Densitatea apei exprimă raportul dintre masă şi volum şi este direct influenţată de temperatura pe care o are apa. filtru sub presiune. De asemenea. etc.Măsurarea turbidităţii in industrie In industrie sunt necesare controlul şi supravegherea diverselor procese de filtrare. Densitatea maximă a apei este de 1 g/cm3. In schimb. motiv pentru care ea se formează şi pluteşte la suprafaţa apei. echivalent unui mho sau in micro-Siemens pe cm (μ0. industria galvanică. Alte domenii de aplicaţie a măsurării turbidităţii ar fi la: alimentarea cu apă a cazanelor. această temperatură să permită existenţa vieţii bentonice. f. gheaţa are o densitate inferioară (ρ =9100 kg/m3).15 K). producerea vinului şi a alcoolului. Producerea densităţii maxime la 4°C face ca pe fundul celor mai adanci unităţi acvatice. e. echivalent unui μxmho. filtru cu vid si filtru de bandă. in schimb congelarea ţesuturilor vii produce lezarea lor prin expansiune. Exemplu: La presiunea de 1 atm (101325 Pa) şi temperatura de 4 oC (277. apa este din punct de vedere statistic un amestec de 30% trimer (avand ρ =9080 kg/m3) 70% dimer (avand ρ =10500 kg/m3). Ea se atinge la temperatura de 4°C şi presiunea de o atmosferă. In diverse procese tehnologice specifice unor industrii: industria berii. Se mai poate exprima in Siemens (S). deschizand calea pentru rădăcinile plantelor. densitatea creşte de la 0. Aparate de măsurare a turbidităţii pot fi instalate la controlul filtrării la următoarele tipuri de filtre: filtru cu cameră. rezultand o densitate de ρ =104 kg/m3 . bazine de inot.99707 g/cm3. Intre 0°C şi 4°C.5/cm). Ea are valoarea inversă rezistenţei electrice şi se exprimă in mho (ortografia inversă a unităţii de măsură a rezistenţei . după care scade. filtru cu rame. in funcţie de temperatură.ohm) sau μxmho. . Variaţia neliniară a densităţii. Conductivitatea electrică exprimă capacitatea apei de a conduce curentul electric. industria zahărului (de exemplu in timpul procesului de preparare a sucului subţire şi gros).

transpiraţia este un mecanism foarte eficient de termoreglare. depinde de concentraţia in ioni. In procedeul bazat pe etalonarea lanţului de măsurare este necesar să dispunem de un set de soluţii etalon cu conductivităţi k cunoscute şi de posibilitatea unor reglaje de zero şi de pantă la punte la afişaj. . fiind folosită astfel ca indicator al gradului de mineralizare a apei. de natura ionilor şi de viscozitatea soluţiei. Astfel. aparatul este pus să afişeze direct valori ale conductivităţii. toate rezultatele trebuie aduse la aceeaşi temperatură de referinţă.055 . Pentru determinarea conductivităţii există două procedee: primul pe baza măsurării directe a conductanţei G şi pe baza folosirii constantei celulei de măsurare şi al doilea pe baza etalonării lanţului direct in unităţi de conductanţă cu soluţii etalon. cunoscand constanta celulei de măsurare K [m -1s sau [cm-1 s. Ansamblul se etalonează direct in unităţi de rezistenţă sau de conductivitate la temperatura de referinţă. Conductivitatea. Pentru determinarea conductivităţii echipamentul este format in principiudintr-un montaj de tipul unei punţi echilibrate sau neechilibrate. Prin aceste reglaje. pentru a decide asupra calităţii apei. In primul procedeu. in cazul soluţiilor apoase.25 μmho. pe baza valorilor soluţiilor etalon. apa pură are o conductivitate de 0. Pe baza valorilor conductivităţii se apreciază gradul de mineralizare cu relaţia Gradul de mineralizare [mg/ls= C x Conductivitatea [μS/cms unde coeficientul C are valorile orientative. prin disiparea căldurii. este puternic influenţată de concentraţia substanţelor. Apa pură este slab conducătoare de electricitate. o celulă de măsurare şi un traductor de temperatură.Conductivitatea electrică este direct dependentă de temperatura apei şi gradul de mineralizare. De aceea. Măsurarea conductivităţii apei este reglementată de STAS 7722-84. Celula de măsurare este compusă dintr-un cilindru deschis.Căldura latentă specifică de vaporizare a apei are o valoare ridicată (1940 kcal/ mol). intre 30 şi 200 μmho.55000 μmho. spre deosebire de cea cu un conţinut ridicat in săruri. conţinand electrozi de platină lucioşi şi platinaţi. Datorită variaţiei importante a conductivităţii cu temperatura. din relaţia k = GK se obţine conductivitatea k. apa freatică potabilă. precum şi de ISO 7888-1983. Conductivitatea electrică se măsoară cu ajutorul conductivimetrelor. g). in timp ce apele oceanice au conductivităţi electrice de 45000 . şi măsurand conductanţei G cu ajutorul punţii.

preluand sau cedand căldură cu modificări relativ reduse ale temperaturii. dar şi biochimic.sau endogenă dintr-o anume regiune a organismului.7x 10-3 N/m. O unitate Mache reprezintă concentraţia de radium la 1l de apă care generează un curent de saturaţie egal cu 0. De aceea. explicand caracterul de emulsionant şi excelent solvent. compuşi ai manganului. Ca termini de definire a culorii se folosesc: incoloră. De obicei sunt considerate radioactive şi folosite ca ape curative cele a căror radioactivitate depăşeşte 3.001 unităţi electrostatice: 1UM=3. coeficientul de tensiune superficială fiind s =72. importante in circulaţia in organismele vii. polaritatea inaltă a moleculei ii permite legarea de ioni (iar punţile de hidrogen de substanţel nepolare). Proprietăţile organoleptice ale apei Culoarea apei. cafenie. In stare impură (săruri solvite). ceea ce permite uniformizarea temperaturii şi disiparea căldurii excesive de provenienţă exo. Astfel. In strat subţire apa este incoloră. prevenind astfel degerăturile şi arsurile. a clorurilor o culoare . clorofilă din frunze. Cand stratul de apă depăşeşte 6cm grosime are un aspect albăstrui. l)Momentul de dipol al moleculei de apă este m =1. Aceasta ii conferă proprietăţi capilare bune. Radioactivitatea apelor este determinată de contactul pe care il are apa in scurgerea sa peste roci radioactive. m). j)Tensiunea superficială a apei este foarte mare comparativ cu masa ei moleculară. apa devine insă un bun cunductor electric.5UM/l. apa din ţesuturi amortizează şocurile termice. slab gălbuie. Radioactivitatea se exprimă in unităţi Mache (UM) sau “emane”. Din punct de vedere al habitatului. lăptoasă. i)Conductibilitatea termică a apei este ridicată in comparaţie cu a altor lichide. o culoare verde gălbuie. albastră.h) Căldura specifică (c) are o valoare ridicată (1 cal / g x grd). Existenţa unei culori se datoreşte unor substanţe dizolvate (oxizi fenici. prezenţa unor cantităţi mari de săruri acide de fier.87 D la 20oC. gălbuie. acizi humici). intinderile de apă au caracter moderator pentru temperatura ambiantă: Răcirea cu 1oC a 1 m3 de apă poate incălzi cu 1oC 3222. k)Rezistivitatea electrică ridicată (permitivitatea = constanta dielectrică este e = 80 la 20 oC) face ca apa să fie un dielectric perfect. Substanţele humice dau apei culoarea gălbuie pană la cafenie. pentru fixarea substratului la suprafaţa moleculelor enzimatice.6 “emane”=10-3unităţi electrostatice.4 m3 de aer.

) sau prezenţei unor substanţe chimice provenite din ape uzate. Gustul apei este datorat substanţelor dizolvate in apă şi se defineşte ca: . etc).dulceag (determinat de prezenţa unor mari cantităţi de substanţe organice). Acţiunea apei asupra metalelor Metalele: potasiu. Se apreciază prin caracteristicile: lipseşte. Proprietăţile chimice ale apei Experimental s-a demonstrat că apa este o combinaţie chimică foarte stabilă. stătut. sodiu reacţionează violent cu apa. oxizii bazici. cu formare de hidroxid şi degajare de hidrogen. Ex: piatra acră. . Ea reacţionează in anumite condiţii cu metalele. Mirosul apei se determină pentru apă nefiartă.acru (datorat alaunilor / alaun = sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent. CO2). . Ea poate fi descompusă la peste 10000C sau cu ajutorul curentului electric: 2H2O = 2H2+ O2 Din punct de vedere chimic apa este foarte reactivă. protozoare. oxizii acizi. Mg. . calciu.sălciu (ape sărace in săruri minerale ). . .plăcut( cand apa conţine cantităţi reduse de Ca. Stabilirea culorii se face prin comparaţie cu o scară calorimetrică etalon alcătuită din clorură de platină şi cobalt intr-o anumită proporţie.neplăcut (concentraţii mari de substanţe dizolvate ).amar (in prezenţa MgSO4). la rece. .albăstruie. de putrefacţie şi se poate datora unor substanţe organice in descompunere sau microorganismelor vii(alge..cu gust nedefinit. cu unele săruri. industriale (fenoli. crezoli. Na + H2O = NaOH + 1/2H2 Magneziul reacţionează cu apa la cald sau in stare de vapori: Mg + 2H2O = Mg(OH)2 + H2 Aluminiul este atacat de apă numai dacă este curăţat de stratul protector de oxid: 2Al + 6H2O = 2Al(OH)3 + 3H2 Fierul inroşit reacţionează cu apa in stare de vapori şi formează oxid feroferic (oxid al Fe II şi Fe III): 3Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2 .sărat (datorat unei mari concentraţii de NaCl).sulfat dublu de aluminium şi potasiu). nemetalele. .

fiind pe ansamblu neutră. Acţiunea apei asupra nemetalelor Clorul in reacţie cu apa formează apa de clor: Cl2 + H2O = HCl + HClO HClO = HCl + [Os Trecand un curent de vapori de apă peste cocs(carbon) la temperatura de cel puţin 10000C se formează un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen. turbiditatea. radioactivitatea etc. La dizolvarea dioxidului de sulf in apă are loc şi o reacţie chimică din care rezultă o soluţie acidă. Proprietăţi ale apei de importanţă practică sunt şi duritatea. ea este un bun mediu de reacţie şi. Una dintre reacţiile cu importanţă practică o constituie stingerea varului. Aciditatea este condiţionată de prezenţa in apă a anionilor . dar in procent foarte redus. mercurul. culoarea. Astfel. alcalinitatea. aurul. care reprezintă o suspensie finăde Ca(OH)2 intro soluţie saturată de hidroxid de calciu. acid sulfuros.Plumbul. Apa disociază spontan. mirosul. SO2 + H2O = H2SO3 Reacţia cu carbidul sau carbura de calciu la CaC2 duce la formarea acetilenei. cuprul. amortizează tendinţele de modificare a pH-ului. argintul nu sunt atacate de apă sau de vaporii acestuia. prin caracterul amfoter. Unele metale se corodează in prezenţa apei. denumit gaz de apă. CaO + H2O = Ca(OH)2 + Q Hidroxidul de calciu obţinut este relativ puţin solubil in apă şi de aceea la stingerea varului se obţine aşa-zisul lapte de var. gustul. Aciditatea este capacitatea unor substanţe din compoziţia apei de a lega o cantitate echivalentă de bază tare. Reacţia are importanţă industrială: C + H2O = CO + H2 Acţiunea apei asupra oxizilor Apa reacţionează cu oxizii metalici solubili cu formare de hidroxizi. simetric. in ioni H+ şi OH-. Atacul este mai puternic in prezenţa oxigenului şi a dioxidului de carbon. Ea este chiar element de referinţă. reacţie puternic exotermă. baza sistemului pH. substanţă organică utilizată la sudarea şi tăierea metalelor in suflătorul oxiacetilenic: CaC2 + 2H2O = C2H2 + Ca(OH)2 + Q Neutralitatea electrochimică.

Hartiile indicatoare sunt nişte faşii de hartie de filtru imbibate cu un indicator oarecare. care se folosesc individual. este determinarea cu ajutorul hartiilor indicatoare. o substanţă care la o anumită valoare de pH este capabilă să-şi schimbe culoarea. In multe procese de producţie se folosesc soluţii de apă din diferite substanţe care au o reacţie neutră. indeosebi ai metalelor grele. O metodă mai puţin precisă. in funcţie de domenuil pH-ului urmărit. in industrie se mai folosesc soluţii sau hartii indicatoare de pH universale. potenţialul de hidrogen sau pH-ul este logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei sau activităţii ionilor de hidrogen intr-o soluţie: pH= -log CH+ unde CH+ este activitatea ionilor de hidrogen: CH+= H+ fH H+ fiind concentratia ionilor de hidrogen exprimată in moli/litru. Aciditatea se exprimă prin pH. iar fH este coeficientul lor de activitate. Gama uzuală de valori pentru pH este 1-14. Pentru apa pură şi pentru soluţiile neutre la temperatura de 25oC. Noţiunea de pH a fost introdusă de Sorensen in anul 1909 sub denumirea de exponent de hidrogen.care sunt echilibraţi cu ioni de hidrogen. Indicatorii sunt substanţe care işi schimbă culoarea după valoarea pH-ului soluţiei cu care vin in contact. care reprezintă inversul ionilor de hidrogen. iar valorile 7-14 corespund solutiilor bazice. Prin definitie. In afara de indicatorii obişnuiţi. notat pH. pH= 7. O soluţie acidă sau bazică se poate recunoaşte cu ajutorul indicatorilor. acidă sau alcalină. cu cationii bazelor slabe. s-a căzut de acord ca noţiunea de pH să fie definită pur experimental. dar la indemana tuturor. . Gradul de aciditate sau alcalinitate reprezintă unul dintre indicii cei mai importanţi ai soluţiilor ce intervin in procesele de fabricaţie cu caracter chimic. in funcţie de metoda de măsurare. Datorită unor inconveniente de ordin experimental al metodelor de determinare al pH-ului. Gradul de aciditate sau alcalinitate a acestor soluţii se caracterizează prin mărimea curentului numit indicator de concentraţie activă a ionilor de hidrogen. valorile 1-7 corespund soluţiilor acide. măsura sa fiind dată de concentraţia ionilor de hidrogen.

Duritatea apei este o caracteristică determinată de conţinutul de săruri de Ca şi Mg aflate in soluţie. iar potentialul joncţiunii lichide trebuie sa fie de acelaşi ordin de mărime cu cel al soluţiei de determinat. Aciditatea sau alcalinitatea apei considerată in funcţie de valoarea pH-ului se prezintă astfel: · pH<7 apă acidă. O altă metodă constă in determinarea pH-ului cu ajutorul pH-metrului. Un pHmetru masoara diferenta de potential intre doi electrozi (in mV) si apoi converteste in unitati de pH.Cand se doreşte să se neutralizeze un acid se adaugă turnesol. Pentru a obtine o masurare corecta. Valoarea pH-ului unei ape serveşte la: · aprecierea insuşirilor sale corosive. Indicatorii se introduc in soluţia al cărei pH trebuie determinat sau se imbibă o hartie de filtru care se pune in contact cu apa de analizat. · reglarea condiţiilor optime de desfăşurare a proceselor de epurare biologică. · stabilirea dozelor de neutralizanţi. soluţia capata culoarea roşie (devine bază). Principiul constructiv al unui pH-metru este redat in urmatoarea schema. etc. a căror culoare se schimbă in funcţie de concentraţia ionilor de hidrogen. Astfel de solutii se numesc solutii tampon. In acest scop trebuie folosita o solutie cu un pH cunoscut exact. · pH=7 apă neutră. Reactivii folositi la prepararea solutiilor tampon trebuie sa fie foarte puri si stabili. iar mai apoi culoarea se va transforma in violet (soluţia devine neutră). . iar bazele pe cea roşie in albastru (soluţiile neutre nu işi schimbă culoarea). Pentru a se face acordul intre electrozi si pH-metru este necesara o calibrare. Determinarea valorii pH-ului se realizează cu ajutorul unor indicatori de pH. Aceste săruri pot fi: carbonaţi. semnalul de intrare al amplificatorului si circuitul convertorului trebuie sa indeplineasca anumite cerinte. valorile pH-ului sa fie bine stabile. cloruri. Acizii transformă hartia albastră in roşu. pH>7 apa alcalină. Hartia indicatoare este folosită şi in laboratoare pentru a determina acizii şi bazele. · supravegherea calităţii apelor naturale impotriva murdăriri. sulfaţi.Vopseaua care coloreaza aceste hartii se numeste “litmus” şi provine de la plantele numite licheni.

DT =Dt +Dp (1) Duritatea temporală este dată de carbonaţii acizi de calciu şi magneziudin apă. engleze) care variază in timp şi spaţiu in funcţie de acţiunea de dizolvare a apelor asupra rocilor.salinitatea in [g/kgs . Salinitatea reprezintă conţinutul in săruri al unei ape (marine. lacustre). CO32 . HCO3 .) şi anioni (Cl . cloruri.etc.ape dure 18o-30o. . Duritatea se exprimă in grade de duritate (germane.Mg2+.Apa naturală folosită in industrie conţine săruri provenite din rocile cu care apa vine in contact. 1grad german=17. Un grad de duritate reprezintă 10mg CaO sau 1. Ea dispare la fierberea apei.Fe3+..temperatura in [ 0C s.25 grade engleze. . Dacă notăm S .Al3+. Se exprimă in grame la litru (g/l). Pentru alimentarea cu apă potabilă duritatea nu trebuie să depăşească 12o. franceze. etc).H+. O metodă de determinare a salinităţii unei probe de apă este determinarea conductivităţii acesteia deoarece intre aceşti 2 parametri există o stransă legătură. După gradele de duritate apele se caracterizează astfel: . in anumite condiţii de concentraţie şi temperatură.9 grade franceze=1. aceste săruri sunt dissociate electrolitic. .ape destul de dure 12o-18o. In soluţie. conduc la compuşi greu solubili care iau parte la formarea nămolurilor şi a pietrei de cazan. existand cationi (Ca2+. etc. Duritatea totală (DT) se compune din duritatea temporală (Dt) şi duritatea permanentă (Dp). SO42 . Un grad german corespunde la 10mgCaO/l de apă.42mg MgO la un litru de apă. carbonaţi. Prezenţa unora din aceştia (in special a Ca2+.ape semidure 8o-12o. Duritatea apei este dată de suma ionilor de calciu şi magneziu prezenţi in apă. T . Mg2+) constituie un neajuns deoarece. .ape moi 4-8o.K+. Duritatea permanentă este dată de sărurile de calciu şi magneziu stabile termic: sulfaţi. In practică se folosesc formule aproximative de determinare a salinităţii. Na+.ape foarte moi 0o-4o. oceanice. carbonaţii acizi descompunandu-se in compuşi greu solubili.ape foarte dure peste 30o. putem scrie: ρS ( kg/m3 ) = ρ0 + A·S + B·S3/2 + C·S2 . .

0227 · 10-4 · T . numit şi pierderea la calcinare. Conţinutul apei in natură Apa lichidă din natură nu este niciodata pură. 7).724 · 10-3 + 1. A = 8. in apa din natură putem găsi: . Cea mai curată apă este apa de ploaie sau provenită din topirea zăpezii. Reziduul fix fix (reziduu sec. 7. reziduu uscat) exprimă in [mg/1s cantitatea de substanţe solide organice şi anorganice dizolvate intr-un litru de apă.3675 ·10-9· T4 B = -5.6438·10-5 T2 . Fig. Diferenţa intre reziduul la evaporare şi reziduul al calcinare reprezintă conţinutul in susbstanţe organice dizolvate.2467·10-7·T3 + 5.8314 ·10-4 .6546 · 10-6 · T2 C = 4. Schema de obţinere a rezidului fix 1.unde: ρS [ kg/m3 s densitatea soluţiei. Prin calcinarea reziduului sec la temperatura de 600 °C se obţine reziduul la calcinare care exprimă conţinutul de substanţe minerale dizolvate in apă.0899 ·10-3 T + 7.4. fiindcă ea dizolvă o parte din substanţele solide şi gazoase cu care vine in contact. Astfel.8.4.1.24493·10-1 . El corespunde substanţelor solide rămase după evaporarea completă a apei (din care s-au inlăturat suspensiile prin filtrare sau centrifugare) şi uscarea la 105°C (in etuvă) timp de doua ore (fig.

Cele mai importante surse de elemente biogene se dovedesc a fi procesele din interiorul bazinului şi pătrunderile cu apele de şiroire. brom. molibden. grase. in special compuşii azotului şi fosforului.0001 la 0. · Constituenţi prezenţi ca urme (de regulă sub 0. crom. azot. azotat. magneziu. mangan. mangan. scandiu. beriliu etc. thaliu. detergenţi. vanadiu. comunale şi agricole. litiu. aur. cobalt. fenoli. brom. yterbiu.1 mg/litru): stibiu. cadmiu. sronţiu. bismut. fosfat. rubidiu. hidroxil. plumb. aur. Abundenţa relativă a solidelor dizolvate in apă este desigur dependentă mult de natura geologică a zonei şi de alţi factori. hidrogen sulfurat.. azotat. amoniac. germaniu. bariu. Substanţele biogene cuprind de asemenea compuşii siliciului şi compuşii fierului. lantan. cupru.01 la 10 mg/ litru): fier. titan. magneziu. potasiu. in limite foarte mari: de la cantităţi in urme pină la 10 mg/l. carbonat.nichel. O statistică asupra compoziţiei apei potabile propune următoarea ordine a abundenţei: · Constituenţi majori (de la 1 la 1000 mg/litru): sodiu. cositor. calciu. cadmiu. dioxid de carbon. cesiu.anioni : fluor. radon etc. itriu. bariu.) . cian. plumb. titan.faună. in apele dulci de suprafaţă. toriu. . in cantităţi mai mici şi metan. stronţiu. argint. . cobalt. ruteniu. fier. neobiu. oxizi de azot. bicarbonat.microfloră . litiu. galiu. · Constituenţi secundari ( de la 0. crom.. gaze dizolvate (oxigen. aluminiu. silice. bor. carbonat. zinc. · Constituenţi minori (de la 0. Totuşi statistic unele elemente sunt prezente in cea mai mare parte a apelor şi au concentraţii semnificative. fosfat. . sulfat. arsen. staniu. cupru. substanţe uleioase. seleniu. seleniu. aluminiu. zinc. care se găsesc in apele naturale in special sub formă de hidroxid microcoloidal sau sub formă de complecşi fulvici. fluor bor.001 mg/ litru): beriliu. bicarbonat. pe cand altele apar rar sau numai in cantităţi extrem de reduse. potasiu.cationi: calciu. uraniu. cu precipitaţiile atmosferice sau cu apele uzate industriale. petroliere. . Concentraţiile substanţelor biogene. iod.substanţe neionice / substanţele biogene: silice. sodiu. ceriu. sulfat. indiu. nichel. clor. tungsten. variază. arsen. platina. . zirconiu. iod. azotit etc.

900 tone de bariu.000. .000 tone de clorură de magneziu.000 tone de clorură de sodiu.7 tone de uraniu.6400 de tone de fluor. In practică această distincţie este foarte utilă la apele minerale.25 de tone de aur . .000.18.intre 100 şi 12. .000 tone de sulfat de calciu.6. . .000 de tone de sronţiu.50 pană la 350 tone de arsenic.000 de tone de iod.000 tone de carbonat de calciu.000 tone de sulfat de magneziu.350. Exemplu: Cantităţi impresionante de diverse minerale solvite există in medie intr-un volum cubic de apă de mare cu latura de o milă: .120. . .8. .550.60.21.000.In funcţie de ionii dominanţi.000 tone de sulfat de potasiu. Majoritatea apelor raurilor mari sunt calcice-hidrocarbonatate.4.000. . .000 de tone de bromură de magneziu. . putem clasifica apa dulce in 24 de categorii. .45 tone de argint. . .000.000 tone de bor. .

1 Surse de poluare a apelor Apa este un vector al agentilor poluanti. Cunoasterea conditiilor de viata. Poluarea poate avea loc: . dar in acelasi timp. mari si oceane) si apa subterana (straturi acvifere si izvoare). care ar putea prejudicia dezvoltarea vietii si apoi impactul lor asupra mediului – vietii. constituenti ai biosferei. produsa direct. Toate aceste cunostinte conduc. in mod natural sau atropic. sau indirect. trebuie sa i se asigure un mediu ambiant cât mai curat-sanatos. bazinele naturale de apa formeaza biotopuri specifice. Dintre cei trei factori de mediu – apa. In fiecare din acestia se dezvolta o fauna si o flora specifica care. creând numeroase probleme pentru pastrarea si imbunatatirea calitatii ei. la masuri de prevenire si combatere a poluarii factorilor de mediu si conditii propice vietii pe pamânt. conduce la o protectie eficienta a mediului. este necesar sa se cunoasca sursele de poluare.Capitolul II. sunt cunoscuti sub denumirea de factori de mediu. aer. sol – apa este cea mai afectata de poluare. chimice si biologice ale apelor. lacuri. in final. apa in natura exista sub urmatoarele forme: apa de suprafata (fluvii. Pentru aceasta insa. in care salasluiesc numeroase comunitati ecologice acvatice. din cadrul fiecarui factor de mediu. respectiv poluantii. aerul si solul. 2. râuri. Apa poluata devine improprie utilizarii normale. Apele uzate Apa. Dupa cum se stie. pentru a putea supravietui. Poluarea apelor reprezinta alterarea calitatilor fizice.

cu litosfera. temporar (exemplu colonii provizorii). in cazul canalizarii dintr-un oras. de exemplu. Sursele de poluare ale apei se clasifica dupa urmatoarele criterii. apelor meteorice. alte substante) . Poluarea artificiala se datoreaza surselor de ape uzate de orice fel. . sau rezidiile discontinuu. Poluarea apelor poate fi naturala sau artificiala. evacuate intr-un receptor. colectate si transportate prin reteaua de canalizare la statia de epurare sau direct in receptor. de unde sunt apoi transportate in aval de curentul de apa. de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie. Poluarea controlata (organizata) se refera la poluarea datorata apelor uzate transportate prin reteaua de canalizare si evacuate in anumite puncte stabilite prin proiecte. navigatiei etc. sau neregulate de timp.activitatile menajere (dejectii. când se produce dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa.- continuu (permanent). ca urmare a dereglarii unor procese industriale. reziduurilor. Poluarea naturala se datoreaza surselor de poluare naturale si se produce in urma interactiei apei cu atmosfera. imediat ce gazele rezultate in urma fermentarii materiilor organice depuse din substantele in suspensie antreneaza restul de suspensii si le aduce la suprafata apei. la intervale regulate. Poluarea secundara apare. pe patul acesteia. când cantitati mari (anormale) de substante nocive ajung in reteaua de canalizare sau. Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara. in cazuri de avarie. Poluarea primara apare. Poluarea accidentala apare. când are loc o dizolvare a gazelor existente in aceasta. ca urmare a defectarii unor obiective din statia de preepurare sau epurare. Poluarea normala provine din surse de poluare cunoscute. Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. provenite din industrie si deversate in ape. Se poate vorbi si despre poluare controlata si necontrolata. dat fiind diversitatea lor: a) Dupa provenienta: . in urma depunerii substantelor in suspensie din apele uzate. namolurilor. detergenti. accidental. de exemplu. de exemplu. Poluarea necontrolata (neorganizata) provine din surse de poluare care ajung in emisari pe cale naturala.

Sunt situatii in care incarcatura radioactiva a deversarilor nu este deloc de neglijat. solventi. in principiu. substante nocive transportate.). hidrocarburi. Apele uzate de la crescatoriile de animale si pasari au. caracteristici asemanatoare substanelor chimice sau fizice utilizate in procesul tehnologic. caracteristici oarecum asemanatoare cu ale apelor uzate orasenesti. resturi vegetale si animale. fertilizanti. de exemplu. . ce pot depasi continutul apelor menajere de 5 ori la consumul de oxigen.industrie (substante chimice. organice si anorganice. caldura. Apele uzate de la campinguri. lubrifianti. solventi. detergenti.agricultura si transporturi (pesticide. detergenti. a pasagerilor sau animalelor transportate. ele constituie o sursa de poluare. Navele pot evacua impuritati deosebit de nocive. apa calda etc. produse petroliere). O apa industriala uzata are. detergenti). Astfel. depasind fondul natural de radioactivitate. miscibile sau nemiscibile cu apa. hidrocarburi. hoteluri si in buna parte din mica industrie. usor sau greu volatile. Materialele pot fi in stare solida. pierderile de combustibil. poluantii fiind substante organice si suspensiile. resturi vegetate si animale. provenite din gospodarii. Apele uzate rezultate in urma irigarii terenurilor agricole sunt poluate cu fertilizatori organici. restaurante. Apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale. reprezinta una din principalele surse de poluare. apele uzate rezultate de la fabricile de zahar contin atât substante in suspensie cât si organice. asa zisele ape de balast etc. terenuri de sport sunt practic asemanatoare apelor uzate orasenesti. mai mult sau mai putin toxice.. conform datelor publicate de OMS. in mare masura. atât din punct de vedere calitativ cât si cantitativ. Navele pot impurifica apele prin: evacuarea reziduurilor lichide si solide provenite din activitatea personalului navigant. Activitatile menajere polueaza chimic si biologic apele naturale. Epurate sau nu. Transporturile deverseaza produse petroliere. b) Dupa aria de raspândire a poluantilor . pesticide si cu substante nocive ce se gasesc in atmosfera. de 7 ori la azotul total si de peste 10 ori la materialele solide. Industria deverseaza in apele naturale substante chimice. zone de agrement. Agricultura deverseaza in apele naturale ape cu incarcatura mare de substante chimice (pesticide. Apele uzate orasenesti. apele uzate provenite de la minele de carbuni au drept caracteristica principala continutul in substante in suspensie – sterilul. fertilizanti. lichida. Apele uzate industriale provin din apele folosite in procesul tehnologic industrial.

- surse locale (conducte de canalizare, rampe de descarcare); - difuze – cand poluantii se raspândesc pe o arie mare. Uneori este dificil de localizat sursa sau sursele poluante. c) Dupa pozitie: - surse fixe: activitati industriale, zootehnice etc. - surse mobile: autovehicule, locuinte si instalatii care se deplaseaza etc. 2.2 Poluantii apelor Poluantii apelor sunt foarte diversi si de aceea clasificarea adopta mai multe criterii: a) Dupa natura lor exista poluanti: organici, anorganici, biologici, radioactivi, termici. Substantele organice, de origine naturala sau artificiala, reprezinta si pentru apa poluantul principal. Organismele animale si vegetale contin substante organice care, dupa moartea lor, incep sa se descompuna, devenind nocive si periculoase. Industria chimica, petrochimia, fabricile de celuloza si hartie, industria alimentara elimina poluanti de origine organica, din care unii sunt foarte toxici (fenolul, ierbicidele) si cu persistenta ridicata in mediu. Substantele organice de origine naturala, mai importante, sunt: titeiul, taninii, lignina, hidratii de carbon, terpentinele, biotoxinele marine. Titeiul, ca de altfel si produsele petroliere (poluanti de origine organica artificiala, despre care se va vorbi ulterior) sunt poluanti deosebit de puternici si prezenti uneori in cantitati mari, atât in apele de suprafata cât si subterane, de mare si, rareori, in apa potabila. Poluantii mai pot ajunge in emisari prin intermediul pierderilor din timpul transportului titeiului sau produselor petroliere, pe uscat sau pe mare, in urma unor accidente ale mijloacelor de transport, degradarii rezervoarelor de inmagazinare a titeiului sau produselor petroliere, functionarii necorespunzatoare a schelelor marine. Titeiul este un amestec complex de hidrocarburi solide (parafine, cicloparafine aromatice) si gazoase in hidrocarburi lichide, alaturi de care se gasesc, in cantitati reduse, compusi cu sulful, azotul si oxigenul. Compozitia elementara a titeiului este in medie: 85% carbon, 12% hidrogen si 3% sulf, azot si oxigen. La extractia titeiului apar ape uzate de zacamânt de la decantarea noroiului de foraj si de la purjarea instalatiilor de reciclare a apelor. Titeiul, nefiind miscibil cu apa, se ridica la suprafata acesteia si incepe sa se deplaseze in directiile dominante. Compusii volatili se evapora repede, daca ramân expusi in atmosfera. Titeiul poate pierde prin evaporare pâna la 30% din greutate in timp de 30 ore. Titeiul ramas la suprafata marii continua sa se oxideze si ca urmare compozitia

acestuia este in continua schimbare. Titeiul depus pe plaje se oxideaza in continuare formând reziduuri gudrunoase care necesita timp indelungat pentru oxidarea lor totala. O alta grupa de substante organice naturale este cea a biotoxinelor marine. Aceste substante sunt produsi naturali insa, numeroase cercetari demonstreaza ca inmultirea lor in mediu marin se datoreaza schimbarilor antropogene, deci, ar fi vorba de produsi artificiali. Aceste toxine au, in mod curent, originea in oflagelatii din familia fitoplanctonului care pot deveni atât de abundenti incât coloreaza apa; de exemplu, asa-numitele "maree rosii". In privinta poluantilor organici artificiali, acestia provin din prelucrarea diferitor substante in cadrul rafinariilor, industriei chimice organice, industriei petrochimice. In rafinarii, poluantii artificiali apartin produse petroliere, care cuprind ca poluanti principali: benzina, motorina, uleiurile, solventii organici, bitumul, produsele medicinale si gaze. Poluantii organici artificiali din industria chimica organica si industria petrochimica sunt: hidrocarburile (benzen, eter de petrol, acetona, cloroform, esteri, sulfura de carbon, benzina); hidrocarburile halogenate, a caror folosire s-a raspândit foarte mult in industrie si agricultura; hidrocarburile clorurate, care stau la baza hidrocarburilor halogenate si care poarta si denumirea generica de pesticide (insecticide pentru distrugerea insectelor, rodenticide pentru soareci, ierbicide pentru ierburi); detergentii, acizii naftenici, hidrogenul sulfurat, substantele aromatice, vopsele de anilina, alchil-arilsulfonatii. Substantele anorganice, in suspensie sau dizolvate, ca si substantele organice sunt poate mai putin poluante ca cele organice. Poluarea anorganica rezulta din industria produselor clorosodice, chimie, extractia titeiului, prepararea minereurilor, hidrometalurgie. Substantele anorganice sunt frecvente in apele uzate industriale; dintre acestea se mentioneaza, in primul rând, metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr), clorurile, sulfatul de magneziu, fierul. Apele poluante contin saruri, acizi, baze, modifica pH-ul apelor naturale, corodeaza conductele, instalatiile, aduc prejudicii agriculturii, au efecte stresante pentru organismele acvatice. Poluarea biologica este produsa de activitatile menajere, abatoare, zootehnie. {n apa apar microorganisme patogene care genereaza uneori imbolnaviri in masa. Prin apa se transmit boli: - bacteriene (febra tifoida, dizenteria, holera); - virotice (poliomielita, hepatita epidemica); - parazitare (ambioza, giardioza).

Apele poluante biologic favorizeaza inmultirea unor paraziti, ca: tantarii, transmitatori de paludism, musca tze-tze, transmitatoarea bolii somnului. Poluarea radioactiva apare la apa rezultata din industria extractiva a minereurilor de uraniu, thoriu la instalatiile de preparare a minereurilor radioactive, din zonele de depozitare necorespunzatoare a deseurilor radioactive, in urma unor avarii la reactoarele nucleare, naufragii de vapoare cu incarcatura nucleara. Poluarea termica apare prin deversarea de apa calda in efluentii naturali. {n aceste conditii scade continutul de oxigen din apa, creste sensibilitatea organismelor acvatice la poluanti, unele vietuitoare dispar, se inmultesc algele albastre. Acest tip de poluare apare pe langa unele instalatii industriale si din energetica nucleara. Apele naturale pot degrada poluantii organici, sub actiunea microorganismelor existente, a radiatiilor solare si a oxigenului. Din degradare rezulta compusi mai simpli, pana la moleculele cele mai mici: CO2, CH4, NH3, H2O, H2S. {n primele zile se degradeaza compusii cu carbon, apoi in etapa a doua se oxideaza biologic compusii cu azot. b) Dupa starea de agregare se diferentiaza: suspensii (substante insolubile in apa), poluanti solubili in apa, dispersii coloidale. Substantele in suspensie, organice si anorganice, se gasesc atât in apele uzate orasenesti cât si in cele industriale, ele ajungând in masura mai mica sau mai mare in emisari. Materialele in suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului formând bancuri care pot impiedica navigatia, consum oxigenul din apa daca materiile sunt de origine organica, determina formarea unor gaze urât mirositoare. Substantele in suspensie plutitoare, cum ar fi titeiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorata detergentilor, produc prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust si miros neplacut, impiedica absorbtia oxigenului la suprafata apei si deci autoepurarea, se depun pe diferite instalatii, colmateaza filtrele, sunt toxice pentru fauna si flora acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea instalatiilor de racire, irigatii, agrement. c) Dupa durata degradarii naturale in apa se deosebesc: - poluanti usor biodegradabili; - poluanti greu biodegradabili (degradarea naturala dureaza sub 30 de zile); - nebiodegradabili (degradarea in 30-60 de zile); - refractari (cu degradare si peste 2 ani).

Coli) Enterococi Valoarea admisa (numar / 100 ml) 0 0 Tabelul 1B.De exemplu.01 1. Parametru Escherichia coli (E. deci are timp sa se acumuleze in apa.50 50 10 50 Unitate de masura µg/l µg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l . Parametru Acrilamida Arsen Benzen Benz(a)piren Bor Bromati Cadmiu Clorura de vinil Cianuri totale Cianuri libere Crom total Valoare CMA 0. caprolactama se biodegradeaza la substante mai simple in decurs de 3 saptamani.10 10 1. marind efectele toxice. Parametrii de calitate ai apei potabile sunt: microbiologici.0 0. Tabelul 1A. chimici si indicatori.coli) 0/250 ml Enterococi 0/250 ml Pseudomonas aeruginosa 0/250 ml Numar de colonii la 220C 100/ml 0 Numar de colonii la 37 C 20/ml Tabelul 2. 458/2002 privind calitatea apei potabile. Parametrii chimici. Parametrii microbiologici pentru apa comercializata in sticle sau alte recipiente. Parametrii microbiologici. Parametru Valoarea admisa Escherichia coli (E.0 0. Capitolul III Parametrii apei potabile si ai apei uzate Parametrii de calitate ai apei potabile Legea numarul 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. pe cand clorbenzenul in 2 ani.0 10 5.

500 Culoare Acceptabila consumatorilor si nicio modificare anormala Duritate totala.0 0.5 Unitate de masura µg/l mg/l numar/100ml mg/l numar/100ml mg/l µS cm-1 la 200C grade germane µg/l µg/l mg O (2)/l unitati de pH .5. minim 5 Fier 200 Gust Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala Mangan 50 Miros Acceptabil consumatorilor si nicio modificare anormala 0 Numar de colonii la 22 C Nicio modificare anormala Numar colonii la 370C Nicio modificare anormala Oxidabilitate 5.2 0.50 Conductivitate 2.0 pH ≥ 6.10 mg/l µg/l µg/l mg/l µg/l µg/l µg/l mg/l mg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l µg/l Tabelul 3. ≤ 9. Parametrii indicatori.10 1.1 3.Cupru Dicloretan Epiclorhidrina Fluor Hidrocarburi policiclice aromatice Mercur Nichel Nitrati Nitriti Pesticide Pesticide total Plumb Seleniu Stibiu Tetracloretan si Tricloretena (suma concentratiilor compusilor specificati) Trihalometani total (suma concentratiilor compusilor specificati) 0. Parametru Valoare CMA Aluminiu 200 Amoniu 0.50 Bacterii coliforme 0 Carbon organic total Nicio modificare (COT) anormala Cloruri 250 Clostridium perfrigens 0 (inclusiv spori) Clor rezidual liber 0.

5 – 8. încât viata plantelor si a animalelor este în pericol.0 10.000 100 0. chimici si microbiologici.0 0. Epurarea apelor reziduale industriale este una din cele mai importante probleme ale vietii contemporane.Sodiu Sulfat Sulfuri si hidrogen sulfurat Turbiditate Zinc Tritiu Doza efectiva totala de referinta Activitatea alfa globala Activitatea beta globala 200 250 100 ≤5 5. Parametrii apei uzate Indicator de calitate A.1 STAS 8619/3-90 STAS 6953-81 STAS 6560-82 STAS 9887-74 STAS 6954-82 STAS 8683-70 STAS 7312-83 STAS 8900/1-71 STAS 8900/2-71 STAS 7510-66 C Unit.0 20. Uneori. însa. care sunt în legatura cu capacitatea de diluare a efluentului primitor si nu de calitatea râului. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici.0 25.0 40.1 1 mg/l mg/l µg/l UNT µg/l Bq/l mSv/an Bq/l Bq/l Parametrii apelor uzate Apele uzate sunt apele provenite din diferite sectoare industriale si din reteaua de canalizare a asezarilor urbane.0 2. polueaza în asa masura apa râurilor. bacteriile existente în apa pot descompune substante de natura organica. continutul si compozitia apelor reziduale provenite din diferite activitati industriale.0 60. Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997. proces numit autopurificarea apei. transformându-le în dioxid de carbon.5 – 9.5 6.Indicatori fizici Temperatura B. Indicatori chimici Concentratia ionilor de hidrogen Pentru fluviul Dunarea Materii totale in suspensie (MTS) Consum biochimie de oxigen la 5 zile (CBOs) Consum chimic de oxigen – mp (CCO-Mn) Consum chimic de oxigen – mcbp(CCO-Cr) Azot amoniacal (NH4+) Azot total (N) Azotati (NO3-) Azotiti (NO2-) Sulfuri si hidrogen sulfurat UM 0 Limite maxime Metode de analiza admisibile 30grade C 6.0 1. Ele reprezinta ape cu un continut mai mare sau mai mic de substante cu actiune nociva asupra animalelor si plantelor acvatice din râurile sau lacurile în care acestea sunt deversate.10 0. în special din industria chimica si petrochimica. Alteori.0 70.pH mg/dm 3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 .

1 0.05 8.(H2S) Sulfiti (SO32-) Fenoli antrenabili cu vapori de apa (C6H5OH) Substante extractibile cu eter de petrol Produse petroliere Fosfati (PO43-) Fosfor total (P) Detergenti sintetici anion activi.05 5. Indicatori bacteriologici Bacterii coliforme totale Bacterii coliforme fecale Streptococi fecali Salmonella mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 nr. biodegradabili Arsen Aluminiu (Al3+) Calciu (Ca2+) Plumb (Pb2+) Cadmiu (Cd2+) Crom trivalent (Cr3+) Crom hexavalent (Cr6+) Fier total ionic (Fe2+Fe3+) Cupru (Cu2+) Nichel (Ni2+) Zinc (Zn2+) Mercur (Hg2+) Argint (Ag plus) Fluoruri (F) Molibden (Mo2+) Seleniu (Se2+) Mangan (Mn2+) Magneziu (Mg2+) Cobalt (Co2+) Cianuri (CN-) Clor liber (Cl2) Cloruri (Cl-) Reziduu filtrat la 105 grade C C./100 cm3 nr.1 1.0 0.0 1./100 cm3 nr./100 cm3 nr. 10 5 absent STAS 7661-89 STAS 7167-92 STAS 7587-66 STAS 7877-87 STAS 10064-75 STAS 10064-75 STAS 7576-e66 STAS 7885-67 STAS 9411-83 STAS 3662-90 STAS 8637-79 STAS 7852-80 STAS 7884-91 STAS 7884-91 STAS 8634-70 STAS 7795-80 STAS 7987-67 STAS 8314-87 STAS 8014-79 STAS 8190-68 STAS 8910-71 STAS 11422-84 STAS 12663-88 STAS 8662-70 STAS 6674-77 STAS 8288-69 STAS 7685-79 STAS 6364-78 STAS 8663-70 STAS 9187-84 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 STAS 3001-91 .2 0.0 2000.0 0.1 1.0 0.0 300 0.0 0.05 500.1 0.0 1.5 0.5 5 0.1 5.0 0.0 1 mil.5 0.1 0./100 cm3 1.1 0.0 100.0 1.05 0.0 4.

Polonia si-a propus sa construiasca 3. cu ocazia Conferinţei asupra Mediului – când a luat fiinta Sistemul Global de Monitoring al Mediului Înconjurator. Primul institut de cercetari din ţara pe probleme de mediu a fost infiintat în anul 1953 – Institutul de Studii şi Cercetari Hidrotehnice – care la început a avut preocupari doar în domeniul apei. dovada fiind si realizarea pe plan internaţional a proiectului “Lupta contra poluarii apei si aerului” în colaborare cu Programul Naţiunilor Unite şi Organizaţia Mondiala a Sanatatii. a luat fiinţă Consiliul National pentru Protecţia Mediului şi a intrat în vigoare Legea numarul 9 privind Protecţia Mediului Înconjurator. care a degradat mediul înconjurator pâna în pragul unui dezastru ecologic. sol. În acelasi an s-a constituit în România Sistemul Naţional de Monitorizare a Calitatii Mediului Înconjurator pentru apa. În Europa de Est. . aer. activitatea în domeniul protecţiei mediului se desfasoara sub îndrumarea Forumului Mondial – United Nation Environment Programme (UNEP) – înfiinţat în anul 1972 la Stockholm. iar pe parcurs a trecut la abordarea complexa a problemei tinând cont si de ceilalţi factori de mediu (aer si sol). Problema mediului înconjurator este o problema de actualitate. la care a participat si România.Capitolul IV Legislatia de mediu La nivel mondial. în prezent guvernele duc o politica de închidere a întreprinderilor neperformante si poluante si iau masuri de reducere a poluarii prin demararea unor programe autohtone de investitii în probleme de mediu (de exemplu.000 de staţii de epurare şi 80 de întreprinderi foarte poluante vor fi închise pentru ca nu pot respecta normele de mediu). în 1973. care preocupa specialisti din întreaga lume. datorita industrializarii rapide din ultimile decenii. iar un an mai târziu.

sanatos. foarte periculosi pentru mediu. Sunt necesare cooperări în fabricaţia de echipamente. Un exemplu în acest sens îl constituie Protocolul de la Montreal (1987) referitor la substantele chimice care distrug stratul de ozon. Padurilor si Protecţiei Mediului. Numeroase state s-au văzut nevoite să acţioneze în vederea stopării fenomenului de poluare prin iniţiativele legislative drastice. . Impactul pe care îl au poluantii asupra mediului înconjurator si implicit asupra omului. a caror limite denumite limite admisibile sau nivel de toleranta nu au voie sa fie depasite. CO2 etc. la nivel international. România a aderat la unele tratate internaţionale de protecţie a mediului. cum ar fi: NOx. Legislatia româneasca si aranjamente institutionale După 1989. în SUA. limitele admise pentru poluanţi sunt reglementate prin Directiva 76/464. care impune controlul tuturor emisiilor de substanţe periculoase stabilite prin Clear Water Act din 1997. . iar normativele care reglementează limitele de încărcare cu poluanţi sunt: . în vederea obţinerii unui mediu cât mai curat si sanatos. reactivi chimici. cât si internaţional. decembrie 1995. sa apara reglementari referitoare şi la alţi poluanţi regionali si globali. de monitorizare a noxelor. aparatură.Preocuparile oamenilor de stiinta pentru protejarea mediului. SOx. a calităţii factorilor de mediu şi de integrare a reţelelor naţionale în cele europene de monitorizare a protecţiei mediului. care aplica pedepse drastice pentru cei care o încalca. masuri severe de productie si manipulare a compusilor de tip clorofluorocarbon. Ministerul Apelor. la serviciile de consultanţă care să contribuie la reducerea poluării şi obţinerea unui mediu curat.OMS 645/1997 – pentru deversarea apelor uzate în reţelele de canalizare. care impun măsuri serioase de realizare a unor instalaţii de tratare a emisiilor poluante. limitele de toleranţa ale poluantilor sunt stabilite prin Lege federala. Pe plan naţional. De exemplu. poate fi masurat cantitativ prin determinari de concentratii reziduale. Aceasta premiera juridica internationala în materie de protecţie a mediului impune natiunilor care au aderat la ea. Este de asteptat ca în viitorul apropiat. sunt tot mai evidente atât la nivel national. Legea protecţiei mediului numărul 137/29.NTPA 001/1997 – pentru resursele de apa.

Recunoscând interesul public major al acesteia. Normele de tratare a apelor uzate menajere si industriale sunt reglementate prin NTPA-001/1997. în funcţie de gradul de diluare. Legislaţia europeana si acorduri internaţionale relevante1 1 . inclusiv:  prevenirea pagubelor şi a riscului ecologic. capacitatea tehnică a staţiilor de epurare şi alte obiective de calitate pentru râuri. legea stabileşte mai multe principii fundamentale. conform acordului din anul 1996. Sunt incluse si prevederi pentru controlul poluarii si penalitati pentru provocarea poluarii mediului. Septembrie 1996 Această lege stabileşte procedeele pentru protecţia cursurilor de apă pe întreg cuprinsul ţării şi include conceptele de posesie publică a cursurilor de apă şi a resurselor de apă în general. sub conducerea Ministerului Apelor. Acolo unde diluţia este mai mică de 1:3.  conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor . Nivelele de deversare sunt fixate între standardele naţionale (NTPA-001/1997) şi normale de calitate a râurilor.  întreţinerea şi ameliorarea calităţii mediului.  eliminarea poluanţilor periculoşi pentru sănătate. Normele actuale se bazeaza pe apa de categoria a II-a din Normele Româneşti NTPA-001/1997.  dezvoltarea colaborării internaţionale în vederea îmbunătăţirii calităţii mediului. care sunt în legătură cu capacitatea de diluare a efluentului primitor şi nu de calitatea râului. STAS 4706-88. chimici si microbiologici. Se specifica norme pentru o serie de parametri fizici. se negociază anual normele de deversare între Apele Române şi beneficiar (în calitate de operator).  poluatorul plăteşte. STAS 4706-88 defineşte standardele de calitate a râurilor.Obiectivul acestei legi este reglementerea protecţiei mediului. Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Legislaţia de calitate a apei Calitatea cursurilor de apa transfrontaliere este negociata cu Serbia. Legea stabileşte faptul că domeniul public va fi administrat de Apele Române. Legea apelor numărul 107/25.

1. 4. 1992. Acordul de la Szeged cu privire la protecţia râului Tisa si a afluenţilor Convenţia de la Helsinki cu privire la protecţia şi folosirea cursurilor Acordul de cooperare de la Sofia cu privire la protecţia Dunarii. 4.3. Convenţia de la Bucuresti cu privire la Planul Strategic de Acţiune cu acestuia împotriva poluarii.4. 1996. transfrontaliere de apă şi a lacurilor internaţionale.Directivele europene relevante conţinute în Acquis-ul Communitaire includ: * 91/271/EEC Directiva tratarii apelor uzate urbane. * 86/278/EEC Directiva cu privire la utilizarea namolurilor în agricultura.1.1.2. România a ratificat o serie de tratate internaţionale cu privire la protecţia calităţii apei: 4. * 75/442/EEC. . 4. * 91/676/EEC Directiva cu privire la azotati. cadru pentru Directiva deseurilor. modificata prin 91/156/EEC şi 91/692/EEC. * 80/778 EEC şi amendamentele 98/83/EC: Directiva apei potabile. privire la Marea Neagra.1. * 75/440/EE Directiva asupra calitaţii necesare a apelor de suprafaţa în scopul captarii de apă potabila.1.

Oricat de complicata ar fi o tehnologie. indiferent daca sunt de natura fizica. chimica sau mixta. distincte care se realizeaza in instalatii si aparate corespunzatoare. Exista totusi unele procese unitare care din considerente economice sau tehnologice. ea consta dintr-un numar limitat de operatii simple. fizica. isi gasesc aplicare curenta numai in tratarea apei sau numai in epurarea apei.Capitolul V Epurarea apelor uzate 5. In ambele cazuri. substantele nedorite sunt indepartate din apa si transformate in substante acceptabile.1 Procese unitare pentru tratarea apelor Orice tehnologie de transformare este constituita dintr-o serie de operatii succesive.studiul principiilor stiintifice de baza .experimentarea la scara de laborator sau pilot urmata de prelucarea datelor experimentale pentru stabilirea de relatii care sa permita dimensionarea instalatiilor (stabilirea parametrilor optimi) . de natura mecanica. Pentru fiecare operatie sau proces unitar sunt importante urmatoarele aspecte: . . In cele ce urmeaza se adopta termenul de proces unitar pentru toate transformarile care intervin intr-o schema tehnologica de tratare a apelor. chimica sau biologica. continue sau ciclice. comune pentru diverse variante de tehnologii. diferenta constand in natura apei brute supuse tratarii si in calitatea efluentului final care trebuie obtinuta. Intre procesele unitare prin care se realizeaza tratarea apei naturale pentru obtinerea apei potabile si cele de epurare a apelor uzate nu exista deosebiri esentiale.alegerea instalatiilor si utilajelor adecvate pentru realizarea in conditii optime a transformarilor dorite.

compozitia apelor uzate este aleatoare. in fabricile de zahar si conserve. prezinta variatii in timp ale debitelor si compozitiei. metanolului. iar debitele prezinta fluctuatii. debitele de ape uzate sunt sezoniere. cu periodicitate diferita. In majoritatea industriilor intervin operatii discontinue care. acidului azotic. rezultatele depind de stabilitatea. unele procese metalurgice. ce functioneaza in regim stationar si in care nu intervin operatii ciclice. Apele uzate. Aceste debite sunt influentate si de gradul de recirculare a apelor din industria respectiva. Instabilitatea vitezelor de curgere este daunatoare mai ales in bazinele de decantare. iar acela al unei statii de epurare un efluent acceptabil care nu inrautateste calitatea resurselor naturale de apa. Sunt relativ rare cazurile in care debitul si compozitia sunt constante. iar in cazul sistemelor de canalizare mixte si de regimul precipitatiilor. In aceste conditii. cum ar fi procesele industriale cu caracter continuu. determina variatii dezordonate ale debitului si compozitiei apelor uzate. datorita lipsei de uniformitate a consumurilor de apa. prepararea minereurilor. pe platformele industriale complexe. unde se obtin cantitati mici de produse pe perioade variabile de timp. De exemplu. intervenind astfel un transfer de faza intre cele trei faze existente : gazoasa. in care vitezele mari de curgere antreneaza in efluent materiale in suspensie sau chiar materiale deja sedimentate. pana la limita maxima determinata de capacitatea sistemului din care se face alimentarea cu apa. iar in industria chimica de sinteza. pe ansamblu. .Produsul unei statii de tratare este o apa de calitate superioara care corespunde cerintelor unei folosinte. cum sunt industria de sinteza a amoniacului. respectiv uniformitatea regimului de intrare a apelor uzate in sistemul de tratare. Cele mai multe procese de tratare si de epurare a apelor aduc schimbari ale concentratiilor unor substante care sunt fie scoase. de obtinere a medicamentelor si colorantilor. Variatiile de debit in statiile de tratare au ca rezultat salturi de viteza ce perturba regimul de curgere. lichida. a cantitatilor de apa eliminata din proces si a continutului acestora in substante poluante. precum si de evacuarea materialelor nedorite. conduc la evacuarea de ape uzate cu caracter aleator. indiferent de sursa. Variabilitatea compozitiei apelor uzate poate fi o consecinta si a modificarii in timp a profilului si a capacitatii de productie. In instalatiile de tratare a apelor uzate. Prezenta mai multor surse de evacuare discontinue. fie introduse in apa. etc. Variatiile de debit sunt intotdeauna insotite si de variatii de concentratii ale substantelor poluante. solida. se produc ape uzate numai in aceste perioade. Concentratiile poluantilor sunt determinate de evacuarile specifice de apa pe unitatea de produs.

grasimi. Principalele grupe de procese fizice au la baza separarea gravitationala. nedizolvate in apa. cum ar fi reactii de neutralizare. are loc prin sedimentare sau flotatie. a particulelor cu densitate medie mai mica decat a apei. aceasta separare fiind denumita centrifugare. in cursul separarii lor din apa. cu forme si dimensiuni adaptate fiecarui caz in parte. In instalatiile de uniformizare a apelor uzate. 5. de precipitare sau procese biochimice. ce sunt suflate in apa prin partea inferioara a bazinului. toate conducand la o degrevare a etapei de epurare. in care iau nastere forte gravitationale. ce determina deplasarea corpului spre fundul bazinului de separare. de oxigenare. sub influenta campului gravitational. filtrarea si transferarea poluantilor din faza apoasa in alta faza.1. Stratul de material plutitor. Flotatia Flotatia este procesul unitar de separare din apa. Daca sedimentarea gravitationala nu este eficienta se utilizeaza o separare sub actiunea unui camp de rotatie creat artificial.1 Procese fizice de tratare a apelor industriale Separare gravitationala Se bazeaza pe faptul ca asupra unui corp aflat intr-un camp gravitational actioneaza o forta. datorita asocierii lor cu bulele de aer. este indepartat prin raclare. Flotatia este procesul prin care particulele mai grele decat apa sunt antrenate la suprafata. particulele materiale mai usoare decat apa (uleiuri. In procesul de flotatie naturala. In aceste procese substantele poluante nu sufera. hidrocarburi) formeaza asociatii cu bule de aer sau gaz din procesele microbiologice ridicandu-se la suprafata apei care stationeaza sau care se afla In curgere libera. respectiv in bazinele de uniformizare. pot avea loc si transformari chimice intre diferitii poluanti din aceste ape. Aceasta asociere cu bule de aer are consecinte pozitive . Astfel de particule pot fi constituite din materiale omogene sau din asocieri de materiale cu densitati diferite.Uniformizarea debitelor si a compozitiei apelor uzate se face in bazine de uniformizare amplasate in serie sau in derivatie cu colectorul de canalizare si permite dimensionarea statiei de tratare la nivelul debitelor medii. redox. sub actiunea fortelor gravitationale. transformari in alte substante. Separarea particulelor relativ grosiere. ridicat prin flotatie.

Datorita vitezelor mari de urcare a particulelor in procesul de flotatie. fie prin degazarea aerului dizolvat in apa.aderarea particulelor insolubile la suprafata bulei de aer (gaz). Ridicarea particulelor insolubile in apa. Necesarul de aer variaza functie de natura si concentratia suspensiilor si depind de conditiile care trebuie indeplinite de apa tratata. pentru o apa uzata data. Diametrul bulelor de aer este de 1-2 mm. industria de prelucrare a proteinelor si in industriile fermentative.1 mm) se pot obtine prin destinderea apei sau prin suprasaturarea apei cu aer. pe un model fizic. Astfel de substante pot fi chiar unii constituenti din apele uzate. Flotatia cu aer dispersat se utilizeaza la prepararea minereurilor si la indepartarea materiilor grase din apele uzate. Intr-o instalatie de flotatie cu aer difuzat.incorporarea de bule de aer in interiorul particulei floculate cu structura afanata. ce are loc in doua moduri: . este rezultatul asocierilor reciproce. ca urmare a unei detente. textila. in cazul separarii prin flotatie cu aer nu este suficient doar ridicarea particulelor la suprafata ci este necesara si formarea unei spume uilizand substante spumante. In flotatia cu aer. iar cand acestia nu exista in apa trebuiesc adaugati. aflata in echilibru in apa. La aceste dimensiuni bulele de aer au o viteza ascensionala foarte mare si pot provoca distrugerea suspensiei coagulate din apa. ce are tendinta de acumulare si orientare a moleculelor pe interfete. . Pentru stabilirea parametrilor optimi ai procesului de flotatie. cand se produce scaderea brusca a presiunii gazului. timpul de retentie a apelor uzate in bazinul de flotatie este mai mic decat in bazinul de decantare. consumul de aer este de cca 0. In practica. Capacitate de spumare mare au apele uzate din industria celulozei. Bulele mai fine (cu diametrul mai mic decat 0. se recomanda efectuarea de teste la scara de laborator. de catre bulele de aer. . obtinute prin trecerea aerului prin difuzoare poroase.2-1 m3 aer/m3 apa uzata. Pentru a se obtine o buna separare prin flotatie trebuie luate masuri pentru a reduce la minimum turbulenta din zona de separatie. aerul este introdus fie sub forma de bule. Marimea fortelor care retin particule insolubile pe interfata apa-aer sau apa-gaz depind de marimea suprafetei particulelor si de prezenta unei substante tensioactive.deoarece particulele mai grele decat apa capata o viteza ascensionala datorita particulelor de aer.

pe care are loc retinerea prin fenomene predominant fizice a unora din constituentii apelor. Solidele depuse pe acest perete datorita fortelor centrifuge sunt raclate si impinse de catre corpul melcat spre zona conica a corpului centrifugei. Functie de spatiile libere ale mediului poros.cu o viteza ceva mai mica – un ax melcat. . Apa cu suspensii este introdusa prin axul corpului melcat si este proiectata spre fata interioara a peretelui corpului centrifugei. prin centrifugare se obtin concentrate de namol cu un continut mai mare de 50% de substanta uscata. ceea ce poate readuce materialul solid in corpul centrifugei. la randul sau. Astfel. fiind oprite toate particulele cu dimensiuni mai mari decat porii filtrelor. centrifugele decantoare cu ax orizontal. ceea ce duce la o separare a unei mase mari de suspensii in unitatea de timp. In epurarea apelor se utilizeaza. Lichidul limpezit. acest procedeu se aplica de preferinta apelor uzate cu continut mare de suspensii sau pentru concentrarea namolurilor. In cazul centrifugarii se obtin viteze mari de sedimentare. datorita fortelor mari de forfecare care intervin. Transportul materialului concentrat pe zona conica este o sarcina delicata. Prin centrifugare se obtin concentrate mai compacte. Filtrarea Filtrarea este procedeul de trecere a apelor printr-un mediu poros.Centrifugarea Centrifugarea este un proces de separare gravitationala a suspensiilor din apa in care intervin acceleratii superioare celei gravitationale. comparativ cu namolurile obtinute prin alte metode de separare la care concentratia in substante uscate este intre 4% si 10%. numit centrat. La mediile poroase cu pori mari. Pe masura ce dimensiunile porilor se micsoreaza. Adancimea stratului de lichid deasupra peretelui centrifugei este stabilita cu ajutorul unor deversoare circulare reglabile. Acestea sunt constituite dintr-un corp cilindro-conic rotativ in care se roteste. cu functionare continua. de regula. peste care se evacueaza lichidul limpezit. Se vorbeste astfel de un fenomen de sitare. . pana la poluanti foarte fini. de la dimensiuni foarte mari cum ar fi poluantii grosieri. precum si datorita posibilitatilor de stropire cu lichid limpezit. Datorita costurilor mari ale instalatiilor si a consumului de energie. mecanismele de retinere pe filtre este simplu. cu un continut mai mare de solid. este evacuat pe la capatul opus al centrifugei. in instalatiile de filtrare se pot retine din apa impuritati de dimensiuni variabile. mai intervin si alte fenomene.

Viteza apei la intrarea apei in gratare trebuie sa fie de 0. Filtrele de nisip sunt impartite in: . . de caracteristicile mediului filtrant. curgerea are loc in conformitate cu legea lui Darcy. se obtine spontan o aranjare a granulelor cu diametrul descrescand in sensul de curgere din timpul fazei de filtrare. cat si dupa colmatarea lui cu suspensii. In cele ce urmeaza se prezinta pe scurt principalele procese de retinere prin filtrare. Materialul granular folosit frecvent este nisipul cuartos.Mecanismele care contribuie la retinerea din apa a particulelor de impuritati pe un filtru sunt foarte complexe. Varietatea mecanismelor de retinere a impuritatilor din apa prin filtare si gama larga de dimensiuni a particulelor care se retin a dus la o diferentiere intre procesele in care predomina efectul de sita si cele in care primeaza alte mecanisme. Retinerea pe filtre Cele mai utilizate filtre pentru indepartarea suspensiilor sunt filtrele granulare si filtrele cu prestrat. atat pentru corpuri grosiere. Curgerea prin medii filtrante poroase este mentinuta in mod normal in domeniul laminar atat initial (in filtru curat). gurile de evacuare si deversoarele. Pentru retinerea impuritatilor de dimensiuni mai mici se utilizeaza site statice sau mobile. pompele si vanele. Filtrele cu nisip sunt formate din mai multe straturi cu densitati diferite care intr-un curent de apa ascendent se stratifica conform densitatii si la care. inclinate cu 30-90°fata de orizontala. Retinerea pe gratare si site. dupa spalare.filtre rapide cu viteze de filtrare de 3 – 6 m/h. Gratarele servesc pentru indepartarea din apa a impuritatilor grosiere care pot forma depuneri greu de evacuat si care ar bloca sistemele de raclare.6 m/h. In aceste conditii. de viteza de filtrare si de caracteristicile fizice ale apei. cat si pentru particule de dimensiunea ionilor si moleculelor.3-1 m/s pentru evitarea depunerilor in camera gratarului. Materialele retinute. fapt care permite o folosire mai eficienta a adancimii filtrului. Retinerea pe suprafata filtranta depinde de caracteristicile fizico-chimice ale particulelor.1 – 0.2 cm asezate la o distanta de 12–60 mm. . formeaza ele insele straturi filtrante care maresc treptat pierderea de sarcina a apei pe gratar si trebuiesc indepartate periodic.8– 1. cu dimensiuni mai mari decat interstitiile dintre bare. Gratarele sunt formate din bare cu grosimi de 0.filtre lente cu viteze de filtrare de 0.

ionii substantelor ionice sau ionii formati prin ruperea unei molecule polare sunt hidratati astfel incat volumul ionilor este mult mai mare decat volumul unei molecule de apa. Filtrele cu prestrat sunt formate din suporturi poroase rigide asezate intr-o carcasa. pe care se depune un strat subtire de material filtrant granular. pe langa procesele fizice de retinere a particulelor insolubile si procese microbiologice de degradare a unor materiale organice dizolvate sau in suspensie. Prin porii unei membrane semipermeabile (de dimensiuni moleculare) vor putea trece molecule de apa. din geluri imbibate cu solventi sau din lichide imobilizate intr-o structura poroasa si rigida. Fazele unui ciclu de functionare cuprind formarea prestratului. Dintre metodele ce utilizeaza separarea prin membrane. In aceste filtre au loc. Pentru a prelungi durata fazei de filtare. Practic o membrana trebuie sa aiba o permeabilitate mai mare pentru unele specii decat pentru altele. membrana este definita ca o faza ce actioneaza ca o bariera pentru speciile moleculare sau ionice din apa. uneori se adauga In apa supusa tratarii materialul granular chiar In timpul filtrarii. Separarea prin membrane In procesele de epurare a apei. cea mai mare utilizare o au osmoza. In solutie. deci sa fie permeoselectiva. osmoza inversa. apa va trece prin membrana din solutia mai diluata spre cea mai concentrata. . In epurarea apelor uzate filtrele cu nisip se utilizeaza in treapta secundara de epurare sau pentru finisarea efluentilor treptei biologice. filtarea si regenerarea. Separarea prin membrane este utilizata in cea mai mare masura pentru obtinerea apei potabile. Membranele pot fi constituite din materiale solide (membrane consistente). ultrafiltrarea si electrodializa. dar nu vor putea trece ionii hidratati. prin membrana putand trece in general numai molecule de apa.Aceste doua tipuri de filtre difera prin caracteristicile granulometrice ale nisipului si prin modul de regenerare. sau chiar a moleculelor de apa asociate prin legaturi de hidrogen. format din particule foarte fine de 5 – 100 μm. dar si pentru tratarea apelor uzate. Osmoza si osmoza inversa In cazul solutiilor apoase cand doua solutii de concentratii diferite sunt separate printr-o membrana semipermeabila.

). o structura compacta. Ulterior s-au obtinut si membrane semipermeabile din materiale polimerizate stabile (poliamide. Primul material folosit la confectionarea membranelor semipermeabile a fost acetatul de celuloza. Se aplica mai ales pentru a separa substantele dizolvate cu greutate moleculara peste500. durabilitate mare si sa evite colmatarea si polarizarea de concentratie. datorita presiunii exterioare mari. . mai ales a speciilor ionice.daca exista posibilitatea recuperarii de materiale utile. . Astfel. reducandu-se cheltuielile de evacuare a poluantilor. Aplicatiile osmozei inverse pentru tratarea apelor uzate sunt satisfacatoare in urmatoarele conditii: .care la concentratii mici au presiuni osmotice mici si nu pot fi separate prin osmoza. Membranele folosite in separarea prin osmoza sunt foarte subtiri (0. . s. obtinut in conditii speciale (celofan cu calitati speciale).a. o circulatie a apei in sens invers. Membranele utilizate sunt caracterizate printr-o permeabilitate selectiva pentru anumiti componenti ai unei solutii lichide. in proportie de 95-99%.daca se impune recuperarea apei in zonele sarace in apa.reducerea cantitatilor de ape uzate prin obtinerea unor solutii concentrate cu volum mai mic decat al celor de ape uzate.daca se poate realiza concentrarea poluantilor in volume mici de apa. Procesul normal de osmoza poate fi inversat daca asupra solutiei concentrate se va exercita o presiune mai mare decat presiunea osmotica. In prezent se obtin membrane ce permit o eliminare a substantelor dizolvate. cunoscut sub numele de osmoza inceteaza cand presiunea hidrostatica care se exercita asupra solutiei mai concentrate atinge o anumita valoare de echilibru numita presiune osmotica. Ultrafiltrarea Ultrafiltrarea este procesul de separare prin membrane sub influenta unei diferente de presiune. se va produce.2 μm) si au o fragilitate ridicata. ceea ce determina dificultati deosebite la realizarea instalatiilor practice care trebuie sa aiba o buna etanseitate.Acest proces. amestecuri de acetat si nitrat de celuloza.butirat de celuloza. Acest proces este utilizat pentru obtinerea apei dulci din apa de mare. Membranele utilizate in osmoza inversa sunt supuse la diferente mari de presiune de 20 – 100 bar. Presiunea osmotica variaza proportional cu concentratia substantei dizolvate In apa si cu temperatura. In acest caz. esteri micsti de acetat . . dintr-o apa bogata in saruri se va obtine in compartimentul 1 o apa curata.

proportia de energie consumata pentru transportul ionilor creste in raport cu aceea pentru deshidratarea acelor ioni care ajung in compartimentele electrozilor. sa fi fost indepartate in prealabil. respectiv la cationi. se cere ca membranele de ultrafiltrare sa manifeste retinere selectiva pe un domeniu relativ ingust de greutati moleculare si un flux mare de solvent la diferenta mica de presiune. precum si de conditiile de exploatare. din cauza consumurilor mari de energie in compartimentele electrozilor (pentru deshidratarea ionilor). In cazul ultrafiltrarii prin membrane. ultrafiltrarea are un efect echivalent cu cel realizat prin coagulare. Pentru scopuri practice. Limita superioara a greutatii moleculare a substantelor care pot fi retinute prin ultrafiltrare este de circa 500 000. . floculare. Daca demineralizarea este impinsa peste anumite limite. In practica se folosesc baterii de electrodializa cu 40-500 compartimente. In practica. amidon. prin electrodializa se obtine o apa demineralizata numai partial. cu conditia ca substantele organice. iar produsul devine asemanator cu electroliza. In acest caz. Daca numarul de compartimente dintre electrozi este marit. Utilizarea unei instalatii de electrodializa cu o singura celula este neeconomica. Ele pot fi obtinute din filme de polimeri poroase. forma si flexibilitatea moleculelor constituente ale membranei. Electrodializa Electrodializa constituie un proces de separare prin membrane cu permeabilitate selectiva la anioni. Pentru epurarea apelor uzate separarea selectiva nu prezinta importanta decat in cazul in care concentratele separate pot fi valorificate. grupe functionale schimbatoare de ioni. virusi. decantare si ingrosare. lianti inerti si solventi. consumurile de energie pe unitatea de apa produsa cresc foarte mult. Prin acest proces pot fi indepartate materii organice inerte si microorganisme. sub forma de granule. Electroliza poate fi utilizata pentru indepartarea sarurilor din apele uzate (de exemplu a nitratilor din apele evacuate de pe terenurile agricole). in functie de diametrul particulelor de substante poluante si diametrul porilor. Capacitatea de retinere a unei membrane pentru o substanta data depinde de dimensiunea. pigmenti din vopsele.Prin ultrafiltrare pot fi indepartate din apa bacterii. deplasarea acestora realizandu-se sub actiunea unui camp electric ca in procesul de electroliza. in care se introduc prin reactie chimica. proteine. peste aceasta limita separarea avand loc prin filtrare obisnuita. eventual prezente in acestea. Membranele pentru electroliza se realizeaza prin turnare de placi dintr-un amestec de rasini schimbatoare de ioni. mecanismul principal este sitarea selectiva.

1) 3 apa de epurat solventul 4 Apa de epurat este pusa in contact cu solventul S in care poluantul P este mult mai solubil decat apa. p. ceea ce in cazul ideal al recuperarii totale a solventului duce la rezultatul final exprimat prin schema: 5 (A+P) = (A-a) + p + a + (P-p) concentratul de poluant (5. Notand apa cu A. Cea mai rationala varianta a procesului este extractia in contracurent. apa extrasa extrasul (5. Dupa separarea acestora urmeaza recuperarea solventului (de obicei prin distilare). poluantul cu P si solventul cu S . solida sau gazoasa.2) 6 apa uzata apa epurata O extractie inaintata a poluantului din apa se realizeaza prin repetarea operatiei de extractie cu portiuni noi de solvent proaspat. Intre aceste procese se incadreaza extractia lichidlichid. principiul extractiei este redat prin schema: 1 2 (A+P) + S = (A-a) + a + p + s + (P-p) +(S-s). Procese unitare care utilizeaza transferul Intre faze In timp ce in cazul proceselor fizice descrise mai inainte. cromati. etc. antrenarea poluantilor volatili cu abur sau cu gaz (stripare). si respectiv s. spumarea si adsorbtia. iar cantitatile mici ale acestora in diferite faze cu a. Un bun solvent pentru extractia poluantilor din ape uzate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: . Dupa agitare ( pentru realizarea unei suprafete cat mai mari de contact intre cele doua lichide) si dupa sedimentare se formeaza conform schemei de mai sus doua straturi: apa extrasa si extractul. lignite. exista alte procese in care epurarea are la baza transferul poluantilor din apa intr-o alta faza nemiscibila cu apa lichida. citric. Extractia lichid-lichid Extractia este o operatie de separare bazata pe diferenta de solubilitate a componentilor din apa in unul sau mai multi solventi nemiscibili cu apa. lactic).Prin electroliza se pot recupera din apele uzate o varietate de substante utile: acizi carboxilici (acetic. impuritatile raman tot in faza apoasa sub forma unor concentrate. distilarea. dupa izolarea din apa.

in special. Procesul este analog cu acela de extractie. . solubili in solventi nemiscibili cu apa. In acest scop sau dovedit eficienti ca solventi aminele alifatice cu 5 si 6 atomi de carbon (de exemplu diizopropilamina). Astfel. de obicei. . gaze de ardere. prin modificarea pHului si prin ridicarea temperaturii. . Varianta de aplicare a extractiei in purificarea apei este aceea in care substanta extrasa din amestec este insasi apa..care extrag in mod selectiv apa si in care impuritatile (mai ales cele minerale) au o solubilitate scazuta.sa aiba punct de fierbere cat mai indepartat de al apei.sa fie ieftin. .+ 2 H+ → H2 S hidrogen sulfurat molecular greu solubil In apa (5. nu substante dizolvate in aceasta. pH-ul actionand favorabil prin transformarea unor poluanti in forma lor neionizata. sa aiba o solubilitate cat mai scazuta in apa si sa dizolve cat mai putina apa pe un domeniu larg de temperatura. mai greu solubila. acesta din urma fiind refolosit in proces. Desfasurarea procesului este favorizata de crearea unor conditii care duc la micsorarea solubilitatii in apa a substantei poluante. Transferul lichid-gaz Substantele volatile prezente in apa pot fi indepartate (stripate) prin antrenare cu gaze sau vapori (aer. astfel ca prin incalzirea extractului are loc separarea apei si a dizolvantului.sa aiba o densitate cat mai diferita de a apei. rolul solventului fiind preluat de faza gazoasa sau de vapori. 7 S2.sa nu formeze emulsii cu apa. aceasta putandu-se obtine. Pentru epurarea apelor uzate se folosesc.3) 8 sulfura solubila 9 In apa . Extractia se foloseste la scara industriala pentru separarea si recuperarea fenolului din apele condensate de la prelucrarea termica a carbunilor si pentru extractia din apele uzate a unor metale ce sunt transformate in prealabil in complecsi organici. moleculara.sa posede fata de impuritati o afinitate cat mai ridicata in comparatie cu a apei. . hidrocarburi alifatice. dintre care hexanul este utilizat cel mai frecvent. la valori mici ale pH-ului. vapori de apa).sa nu sufere transformari chimice in timpul utilizarii. devine posibila indepartarea hidrogenului sulfurat. Solubilitatea apei in dizolvantii de acest fel variaza puternic cu temperatura.

a acizilor slabi volatili. ori prin prelingerea apei peste o umplutura prin care circula in contracurent faza gazoasa. prin absorbtia hidrogenului sulfurat in hidroxid de sodiu se obtine sulfura de sodiu utilizabila in industria celulozei. de exemplu in cazul amoniacului care absorbit in acid sulfuric formeaza sulfat de amoniu. Astfel. iar la valori ridicate ale pH-ului a amoniacului. Din date experimentale a reiesit ca pentru a indeparta 1 kg. de aceea. care in mod natural au o solubilitate scazuta in apa.4) . In epurarea apelor uzate. pentru unele scopuri. fiind avantajoasa circulatia in contracurent a celor doua faze. Metoda este convenabila mai ales in cazul apelor uzate care rezulta din procesul de productie si deci. Striparea poluantilor in atmosfera conduce la impurificarea acesteia si. in acest din urma caz putandu-se folosi instalatii asemanatoare cu turnurile de racire.→ NH3 + H2O 11 ioni de amoniu 12 solubili in apa 13 Striparea componentilor volatili din apele uzate se face prin realizarea unei suprafete mari de contact intre apa si faza gazoasa sau de vapori. literatura mentioneaza (In cazul folosirii instalatiilor de tipul turnurilor de racire cu functionare la temperatura ambianta) consumuri de aer foarte ridicate de 2000-3500 m3 aer/1m3 apa uzata. O solutie mai rationala este captarea si valorificarea poluantilor. folosit ca ingrasamant agricol. Cel mai important caz este acela de introducerii de oxigen in apa. iar substantele acide in solitii ale unor baze tari. 10 NH4+ + OH. de exemplu.a mercaptanilor si a bioxidului de carbon si. in deosebi la temperaturi mai ridicate. se recomanda descarcarea gazelor de stripare prin cosuri inalte. in general. aminelor alifatice inferioare si in general a bazelor slabe volatile. Contactul lor se poate asigura prin barbotarea gazului in apa in bazine deschise sau coloane cu talere. Un contact bun poate fi obtinut si prin pulverizarea apei in faza gazoasa (de obicei in aer). Aceasta se realizeaza cu amoniac molecular greu solubil in apa calda (5. Striparea cu gaze si vapori da rezultate pozitive si in cazul poluantilor organici volatili nepolari. de transfer in apa a unor componenti din faza gazoasa. nu mai necesita consum de energie pentru incalzire. In cazul striparii amoniacului. substantele volatile cu caracter bazic pot fi absorbite in solutii ale unor acizi tari cu obtinerea de saruri. prezinta importanta practica si procesul invers. de hidrogen sulfurat sunt necesari 100-200 m3 aer/m3 apa uzata.

/1 kg apa. si in acest caz este avantajoasa existenta unei arii cat mai mari.70C. Totusi. Prin distilare se indeparteaza si materii in suspensie . Dupa separarea din lichidul initial si topirea cristalelor rezulta doua faze nemiscibile. temperatura de topire a hidratului este de circa 5. urmata de condensarea vaporilor. de obicei. distilarea poate fi justificata cand este folosita pentru concentrarea unor efluenti cu toxicitate mare. In comparatie cu alte procese de epurare a apelor uzate. de obicei. Datorita volatilitatii reduse a majoritatii impuritatilor dizolvate. Daca acesta din urma este. intre apa si anumite substante. se obtine. propanul. acestea asigurand dispersia apei in aer sau /si a aerului in apa pentru crearea unei arii cat mai mari a suprafetei de separare apa-aer pe care are loc transferul. dar. de exemplu. la temperaturi apropiate de 00C. Formarea spumei este conditionata de prezenta in apa a . care poate fi obtinuta prin spumare.ajutorul oxigenului gazos. Prin topirea cristalelor de gheata (dupa prealabila lor spalare cu apa curata) se obtine o apa de puritate ridicata. cu ajutorul aerului (aerare). consumul de caldura este semnificativ. iar microorganismele sunt distruse aproape in totalitate. Pentru aerare sunt folosite numeroase tipuri de dispozitive. Spumarea Spumarea este procesul de separare din apa a unor impuritati organice dizolvate ca urmare a tendintei de acumulare a lor pe interfata apa-aer. cum ar fi evaporatoare cu efect multiplu. in mecanice si pneumatice. clasificate. respectiv datorita respingerii lor din masa de apa. distilarea este in prezent dezavantajoasa datorita consumului relativ ridicat de energie. Chiar in cazul utilizarii unor sisteme rationale de incalzire. care se separa de solutia reziduala imbogatita in impuritati. Cantitatea de poluant separata este proportionala cu aria interfetei aer-apa. mai eficient. Distilarea Distilarea este procesul de epurare a apelor uzate prin trecerea apei in faza de vapori prin incalzire. cum ar fi hidrocarburi alifatice cu greutate moleculara mica sau derivati halogenati ai acestora. de cca 45 kcal. apa curata si agentul de hidratare. a unor combinatii solide care cuprind in reteaua lor cristalina molecule de apa pura si de hidrocarbura. consta in trecerea apei din faza lichida in faza solida sub forma de cristale de gheata constituite din apa aproape pura. O varianta a procesului de inghetare se bazeaza pe formarea. care urmeaza a fi distrusi prin incinerare. Inghetarea Inghetarea ca proces de epurare. o apa cu calitate net imbunatatita.

Formarea spumei este indusa prin barbotarea in apa a aerului. cum ar fi detergentii cationici In doza minima de circa 0. iar timpii de retentie hidraulica in bazinul de spumare de 5-10 min. de exemplu detergentii. rezultat dupa spargerea spumei. Substantele retinute pot fi indepartate prin incalzire sau extractie. care au capacitatea de a micsora tensiunea superficiala a apei. are la baza fenomenul de retinere pe suprafata unui corp a moleculelor unei substante dizolvate in apa. in asemenea cantitate si de la o astfel de diferenta de la suprafata masei de lichid. a substantei adsorbite intre faza de adsorbant si faza apoasa supusa epurarii si prin cinetica de adsorbtie. Consumurile de aer sunt de ordinul a 4-8 m3/m3 apa uzata. Procesul de adsorbtie este caracterizat prin echilibrul de adsorbtie. suprafata specifica ajunge la valori in jurul a 1000 m2/g. care urmareste mecanismul procesului si viteza cu care se desfasoara acesta. Carbunele activ se utilizeaza sub forma de granule (diametre de 1-6 mm) sau de pulberi (0.. Separarea prin spumare a fost aplicata la indepartarea detergentilor din ape si la epurarea apelor uzate din industria celulozei si a hartiei. Spuma acumulata la suprafata apei in bazinul de spumare se indeparteaza continuu prin raclare. . care exprima repartitia cantitativa. la echilibru. Este de dorit ca volumul de concentrat lichid. saponine etc. sa nu depaseasca 1% din volumul apei epurate. Adsorbtia Adsorbtia. ca proces de epurare.substantelor superficial-active. Materialul solid sau lichid pe care are loc retinerea se numeste adsorbant iar substanta care este retinuta adsorbat. La carbunele activ. In afara carbunelui activ au fost folositi ca adsorbanti pentru epurare si cocsul.5 mg/l. cenusile fine de la arderea combustibililor. cenusile de la arderea namolurilor etc. proteinele si hidrolizate de proteine. de preferinta difuzat sub forma de bule fine. Astfel de substante. incat continutul in apa al spumei sa fie cat mai scazut.5 mm).1-0. saruri ale unor acizi organici sulfonici si carboxilici. astfel incat adsorbantul isi recapata aproape in intregime proprietatile initiale. Adsorbtia permite retinerea unor poluanti chiar cand acestia sunt prezenti in concentratii mici si prezinta selectivitate pentru anumite substante. pentru formarea spumei sau pentru a imbunatati separarea unor impuritati se adauga agenti de spumare. adsorbantul cel mai folosit in epurarea apelor. Exista si situatii in care. pot fi prezente ca poluanti in apele uzate. Ca adsorbanti se utilizeaza materiale solide caracterizate printr-o suprafata specifica foarte mare.

in timp ce.capacitatea de adsorbtie este puternic influentata de greutatea moleculara a adsorbatului . In unele cazuri. la cca. Cresterea timpului de contact intre apa si carbune influenteaza semnificativ eficienta epurarii.Cercetarile privind adsorbtia pe carbune activ a impuritatilor dizolvate in apa au condus la urmatoarele concluzii: . de regula. Din experienta rezulta ca un carbune activ de buna calitate poate adsorbi o masa de substante organice reprezentand cca. cu viteze mai mici si cu inaltimi ale stratului de 0. mai ales in filtre inchise.0 mm.scaderea pH-ului influenteaza de obicei favorabil capacitatea de adsorbtie. dar mareste viteza de adsorbtie.5-2. Aceasta se face mai ales pe cale termica. inaltimea stratului de carbune in aceste filtre fiind de 1-3 m. crescand o data cu aceasta.capacitatea de adsorbtie si viteza de adsorbtie cresc la micsorarea dimensiunilor particulelor de adsorbant. fie regenerati pentru refolosire.cresterea temperaturii micsoreaza capacitatea de adsorbtie. ramase dupa aplicarea altor procese de epurare si atunci cand se impune un grad de epurare foarte ridicat. dupa care este necesara regenerarea. adsorbantii epuizati sunt fie aruncati. pentru indepartarea din apa a unor impuritati in concentratie scazuta. mobil sau fluidizat de adsorbant. . Pentru a evita colmatarea filtrelor este importanta indepartarea prealabila a poluantilor in suspensie. .5-1. in cazul adsorbantilor ieftini. 5% din masa sa. fiind maxima la atingerea echilibrului. . Dupa modul in care se realizeaza contactul intre apa de epurat si adsorbant se disting adsorbtia statica si dinamica. La filtrele cu carbune activ se adopta viteze de filtrare de 5-30 m / h. Adsorbtia se aplica. . 9000C in atmosfera cu compozitie controlata de aer si vapori de apa.capacitatea de adsorbtie depinde de timpul de contact. Cele mai multe instalatii de epurare prin adsorbtie sunt de tipul dinamic si utilizeaza paturi fixe de carbune activ cu granulatia de 0. Sunt rare cazurile in care substantele adsorbite din apa sunt separate din adsorbant prin desorbtie in vederea valorificarii. In primul caz adsorbantul fin divizat este agitat cu apa si dupa un timp anumit este separat prin decantare sau filtrare. in timp ce in cazul adsorbtiei dinamice. apa uzata strabate in flux continuu un strat fix.0 m. . o viteza marita de circulatie a apei favorizeaza adsorbtia. au fost folosite si filtre deschise.

trebuie examinata posibilitatea de neutralizare reciproca . a apelor uzate acide si alcaline . este reglat prin adaus de acizi sau baze dupa caz. Neutralizarea Neutralizarea este procesul prin care pH-ul unei ape uzate. de exemplu prin procese biologice. industria metalurgica . cum ar fi conducte . in afara de economia de acizi se obtine si micsorarea cheltuielilor pentru neutralizare. prin aceasta . se prevad bazine de egalizare separate pentru ape acide si cele alcaline. instalatii de obtinere a derivatilor organici halogenati . Neutralizarea apei are ca efect si micsorarea insusirilor corozive ale apei care pot determina degradarea materialelor cu care vine in contact. cu nocivitate mai scazuta sau mai susceptibile de a fi indepartate prin alte procese de epurare. Inainte de a stabili masurile de neutralizare este necesar. totala sau partiala . constructii si instalatii de transport sau de epurare. etc. Neutralizarea apelor acide Industriile care evacueaza acizi sunt foarte variate : fabrici de acizi si de explozivi . in primul rand . fabrici de ingrasaminte . carbonati). 5. de costul neutralizantului.5-8. Alegerea neutralizantului se face in functie de natura acidului care trebuie neutralizat. rafinarii de petrol . hidroxizi. cum ar fi precipitate insolubile sau gaze care pot fi stripate.1. varul CaO sub forma de hidroxid de calciu(lapte de var sau var stins praf). Pentru neutralizare se pot folosi si unele deseuri . In astfel de cazuri. decapari si acoperiri metalice.Pentru alegerea adsorbantului si pentru stabilirea conditiilor de exploatare optime se recomanda efectuarea prealabila de teste de laborator. bazine din care se poate realiza apoi o dozare proportionala cu debitele medii ale celor doua categorii. NaOH si Na2CO3.2 Procese chimice Procesele chimice de epurare sunt acelea in care poluantii sunt transformati in alte substante mai usor de separat. rezultate din aceeasi intreprinderea sau din intreprinderi invecinate. sa se epuizeze toate posibilitatile de a micsora cantitatea de acizi evacuata .5). Neutralizantii care pot fi luati in consideratie in practica sunt : piatra de var CaCO3 si dolomita CaMg(CO3)2. In al doilea rand . avand valori in afara intervalului favorabil dezvoltarii florei si faunei acvatice (pH=6. de volumul si caracteristicile sedimentelor formate dupa neutralizare. Pentru neutralizarea apelor acide se poate folosi o gama larga de substante cu caracter bazic (oxizi.

Reactivitatea pietrei de var este micsorata chiar si in cazul acizilor clorhidric si azotic. se produce o cimentare a granulelor din patul filtrant.5 % .industriale cum sunt namolurile de la fabricile de soda. daca acestia sunt prezenti in concentratii mai mari (peste 1. namolurile de la obtinerea acetilenei din carbid. acoperind o mare parte din granulele de calcar. creta. Doza de var se calculeaza astfel incat sa reprezinte circa 105 % din valoarea calculata stoichiometric. in stare uscata. Dupa provenienta ei. depozitat si dozat. Reactivitatea diferitelor feluri de carbonati de calciu naturali scade in ordinea: dolomita. etc. cand rezulta un precipitat cu granule mai mari care sedimenteaza mai repede. In schimb. legate de natura si concentratia acizilor. Aceasta depinde de compozitia chimica si mai ales de structura cristalina a materialului. Varul stins sub forma de praf (var hidratat) prezinta avantajul ca poate fi manipulat. in afara de scaderea reactivitatii . le micsoreaza suprafata de contact. Hidroxidul si carbonatul de sodiu sunt neutralizanti foarte eficienti. se recomanda ca reglarea adausului sa fie facuta astfel Incat pH-ul amestecului sa fie cat mai aproape de valoarea pH=7. Si in acest caz apar limitele mentionate. ardezie. Neutralizarea prin filtrare peste piatra de var nu este posibila cand in apa sunt prezenti ioni ai metalelor grele care formeaza pelicule de hidroxizi pe suprafata granulelor. calcarul nu este indicat pentru ape uzate care contin acest acid. unele sterile de la preparatiile miniere. care duc la formarea unor sedimente mai putin voluminoase decat calcarul si varul.2 %). Piatra de var se poate folosi la neutralizare si sub forma de pulbere care se adauga ca atare. calcar de scoici. sau sub forma de suspensie apoasa. costul lor este mai ridicat. Avand in vedere ca prin reactia calcarului cu acidul sulfuric rezulta sulfat de calciu greu solubil.3-0. In cazul neutralizarii acidului sulfuric. desi dau compusi de reactie solubili.daca concentratia este mai mare. transportat si dozat in aceasta stare cu multa usurinta. Cele doua . piatra de var prezinta reactivitate variabila fata de acizii minerali. marmura. Explicatia pare a fi aceea ca la concentratii mari de acizi rezulta o cantitate sporita de bioxid de carbon care. Filtrarea printr-un strat de calcar granular are efect de neutralizare numai in cazul apelor cu continut mic de acizi pana la 0. Dozarea varului sub forma de praf are In plus avantajul ca reduce timpul de decantare si volumul sedimentelor Laptele de var (suspensie de hidroxid de calciu in apa) se foloseste la neutralizare in concentratie de 5-10 % CaO. intrucat sulfatul de calciu format pe suprafata granulelor impiedica contactul ulterior al acidului cu carbonatul de calciu. usor de transportat. Piatra de var (CaCO3) este unul dintre primii neutralizanti folositi pentru neutralizarea apelor acide.

La instalatiile de neutralizare cu functionare continua se recomanda automatizarea dozarii reactivilor In functie de pH-ul urmarit. in domeniul epurarii apelor se poate accepta interpretarea reactiei de oxidare ca aceea in care are loc aditie de oxigen sau indepartare de hidrogen.substante pot fi achizitionate ca produse solide. hidroxidul de sodiu putand fi achizitionat si sub forma de lesie concentrata. procesul in ansamblul sau este numit o reactie de oxido-reducere. Aceasta interpretare a reactiilor de oxido-reducere este aplicabila compusilor anorganici. In cazul celor organici. prin combustie cu ajutorul unui arzator scufundat. circa 14 % vol. Se poate utiliza si bioxidul de carbon imbuteliat. Oxidarea . Pentru scopuri practice. In cazul debitelor mici de ape uzate se pot adopta instalatii de neutralizare cu functionare discontinua. iar despre cele care accepta electroni. usor de exploatat si sigure. atomul liber de clor Cl•. 14 Oxidarea si reducerea Oxidarea si reducerea sunt procese in care substantele se transforma in altele ca urmare a schimbului de electroni. si anume: electronul e-. radicalul hidroxil OH•. cu conditia ca acestia sa nu contina in concentratii suparatoare alte impuritati. Neutralizarea apelor alcaline Cantitatile de alcalii care se evacueaza cu apele uzate industriale sunt in general mai mici decat cele de acizi. dar cheltuielile sunt ridicate. iar cele din a doua. ionul de clor Cl+ sau alte specii asemanatoare. Intrucat nu poate exista o reactie de oxidare fara o reactie cuplata de reducere. instalatia si exploatarea ei sunt foarte simple. atomul liber de hidrogen H•. oxidarea se poate defini ca avand loc atunci cand are loc un transfer de specii diferite de cele ionice normale. care rezulta de exemplu de la centralele termice. Dioxidul de carbon pentru neutralizare poate fi produs si direct in apele uzate. cele din prima categorie fiind materiale reducatoare. simple. materiale oxidante. in acest caz. Pentru neutralizarea apelor alcaline se pot folosi acizii reziduali rezultati din diferite procese industriale. Cum in practica aciditatea sau alcalinitatea apelor uzate brute este foarte variabila. ca se reduc. Un neutralizant ieftin pentru apele uzate alcaline il constituie gazele de ardere bogate in dioxid de carbon. atomul liber de oxigen O•. nu este posibila reglarea manuala a dozei de reactivi de neutralizare. Despre materialele care se transforma cedand electroni se spune ca se oxideaza..

pentru a produce 1 kg. ozonul este folosit pentru decolorare. sau sunt mai putin suparatori. de exemplu. in prezenta de catalizatori). In epurarea apelor uzate. in prezenta de catalizatori. In practica se recurge la agenti oxidanti mai energici: ozonul.) cat si celor organice (de exemplu fenoli. permanganatii. Costul ridicat al unora dintre acestia. fier. Permanganatii sunt oxidanti puternici folositi mai ales pentru finisarea efluentilor care au fost supusi anterior altor procese de epurare. ozon. de obicei. feratii.Scopul oxidarii in epurarea apelor uzate este de a converti compusii chimici nedoriti in altii care nu sunt. sau prin folosirea unor catalizatori (oxizi de cupru. diverse combinatii cu insusiri toxice. a limitat mult aplicarea lor in practica. apa oxigenata. SO32. eventual. Este de subliniat ca ozonul are o toxicitate ridicata. oxigen atomic. dezinfectie. zinc. ozon se consuma o cantitate de energie de cca. amine.). raze ultraviolete. acizi humici. Oxidarea chimica cu oxigen din aer decurge cu viteze satisfacatoare numai la temperaturi si presiuni peste cele ordinare si. cobalt. de exemplu cu clor activ. El este generat prin descarcari electrice la tensiuni inalte (5000-30000 V) in aer sau in oxigen uscat. care are o mare importanta in epurarea biologica aeroba. In acest sens. prin aerare. Oxigenul. nu este necesara transformarea lor pana la bioxid de carbon. pentru oxidarea ionilor bivalenti de fier si mangan si a sulfurilor. In practica. crom.). detergenti..). Exista si alte metode de oxidare.etc. CN-. de exemplu. in cazul substantelor organice. cum sunt feritii si apa oxigenata. 7 kWh. ultrasunete. oxidarea partiala a unor substante nocive (fenoli. nu este necesara oxidarea completa. bacterii etc. nichel. platina poroasa. Oxidarea se aplica atat substantelor anorganice (de exemplu Mn2+. producerea fenomenului de cavitatie etc. Activitatea agentilor chimici oxidanti poate fi intensificata prin asociere cu introducerea in sistem de energie sub diferite forme pentru a favoriza aparitia speciilor de oxigen cu mare potential oxidant (radicali liber OH•. indirecte. apa si alti oxizi. etc. Oxigenul molecular este folosit. In acest scop. dintre care cea mai importanta este oxidarea anodica directa prin intermediul unor produsi de electroliza. Aerul si oxigenul ozonizat sunt introduse in apa prin difuzorii porosi sau prin sisteme mecanice de dispersie.). magneziu. aplicand concomitent racirea pentru a evita descompunerea. chinone. capabil sa reactioneze rapid cu o gama larga de poluanti si cu microorganismele din apa. clorul si bioxidul de clor. cianuri etc. pentru eliminarea culorii si a . se aplica iradiere cu raze gama.1 mg/m3). S2-. Ozonul este oxidant mult mai energic. este introdus in apa uzata de epurat. pentru expunere continua concentratia in aer fiind limitata 1a circa 0. peroxizi etc.

→ N2 + 2 HCO3. oxidarea fierului. in substante inofensive sau care pot fi indepartate din apa prin aplicarea altor procese de epurare. care.7) Reducerea se poate face cu fier bivalent sau cu acid sulfuros in mediu acid. Deosebit de raspandita este distrugerea cianurilor cu clor pana la formare de cianati sau chiar de azot molecular. datorita stabilitatii sale scazute. Ag. fierul metalic in mediu acid.+ 3 Cl(5. insolubilizarea unor ioni metalici.+ 6FeSO4 + 7H2SO4 → Cr2(SO4)3 + 3Fe2(SO4)3 + 7H2O + SO42(5.+ Cl2 CNO.+ 3 OCl. prin reducere cu hidrogen nascand. cloraminele. fierul si manganul. reducerea este aplicata pentru eliminarea clorului activ in exces cu sulfiti sau cu bioxid de sulf. Reducerea Ca si oxidarea poluantilor. dar pe de alta parte necesita a fi indepartat din apa. care. Clorul poate oxida eficient hidrogenul sulfurat. nitritii. se prepara in situ. acidul sulfuros si alte combinatii cu sulf la valente mai mici decat 6.5) (5. prin reducere cu metale ordinare (de exemplu cu fier). Cu. Un caz tipic este reducerea cromului hexavalent la crom trivalent in vederea precipitarii acestuia ca hidroxid. Acest efect este eliminat in cazul folosirii bioxidului de clor. pentru epurarea se utilizeaza si alte produse cu continut de clor activ. sulfitii. sulfurilor si cianurilor. reducerea este folosita pentru transformarea unor poluanti cu caracter oxidant. transformarea nitroderivatilor aromatici in amine. La tratarea cu permanganati rezulta bioxid de mangan hidratat. nociv. . clorura de var.mirosului. In afara clorului molecular. amoniacul. cianurile si unele substante organice. cum ar fi hipocloritii de sodiu si de calciu. mercaptanii.6) Un dezavantaj al folosirii clorului la tratarea apelor care contin substante organice este formarea compusilor organici halogenati cu nocivitate ridicata. pe de o parte functioneaza ca absorbant si coagulant. conform reactiilor: CN-+ OCI. Agentii reducatori folositi curent in practica sunt sarurile fierului bivalent. In afara de tratarea apelor cu continut de cromati si bicromati.→ CNO. transformarea compusilor organici halogenati prin inlocuirea halogenului cu hidrogen etc. conform reactiei: Cr2O72.

prin introducerea de ioni de calciu. eventual prin adaus de CaCl2. ionogena. neutra din punct de vedere electric. In legatura cu acest ultim exemplu.+ Ca2+ → CaF2 15 Precipitat (5.partea exterioara. Stratul fix este asemanator unui condensator si este denumit strat dublu electric. pentru agregarea particulelor fiind necesara invingerea sau anularea acestor forte de repulsie. O parte din acestea pot fi separate prin sedimentare. Conform conceptiei stratului dublu electric exista un strat de adsorbtie.nucleul. formata din doua straturi de ioni. care pot fi indepartate prin coagulare si sedimentare. Precipitarea este. care constituie masa micelei. cum ar fi suprasaturarea unei ape prin concentrare. conform reactiei: 2 F. Intrucat insa o parte din impuritati au dimensiuni si deci viteze de sedimentare prea mici pentru a putea fi separate din apa pe aceasta cale. partea interioara. Toti solii liofobi (adica particulele intre care nu exista interactiune) sunt alcatuiti din doua parti: . . se recurge la agregarea lor in particule mai mari. este ilustrativa marirea eficientei de indepartare a fluorurilor din apa. de regula.8) Coagularea si flocularea Asa cum s-a mentionat la inceputul capitolului. Particulele foarte fine sunt inconjurate de invelisuri de ioni si poseda deci o incarcare electrica care provoaca repulsia particulelor intre ele. care adera direct la nucleu si este denumit strat fix sau Helmholtz si un strat difuz. dimensiunea particulelor de impuritati care pot fi prezente in apele uzate variaza de la 10-7 mm la circa 1 mm. .in fluorura de calciu greu solubila. care este format din antiioni sau contraioni. Acest adaus deplaseaza echilibrul in favoarea transformarii unei cantitati mai mari de ion F. rezultatul unor reactii chimice din care rezulta substante mai greu solubile. la precipitarea lor ca fluorura de calciu.Precipitarea Precipitarea este procesul de epurare bazat pe transformarea poluantilor din apele uzate in produsi greu solubili. micsorarea solubilitatii unei sari prin marirea concentratiei unuia dintre ionii care o compun respectiv a ionului cu nocivitate scazuta. micsorarea solubilitatii unor substante organice prin sporirea concentratiei de electroliti. dar ea poate avea loc si in urma schimbarii unor conditii fizice.

la introducerea reactivului.adsorbtie si legare intre particulelor de precipitare prin punti sau lanturi in punte. Astazi sunt considerate patru mecanisme si anume: . termenul de coagulare este folosit pentru a descrie procesul de destabilizare produs prin compresia celor doua invelisuri electrice care inconjoara particulele coloide. ceea ce face posibila agregarea lor. Stricarea echilibrului coloidal se realizeaza prin neutralizarea sarcinilor electrice ce conduce la sedimentarea particulelor datorita formarii unor particule mai mari. Deci exista numeroase teorii cu privire la stabilitatea coloizilor si la mecanismele prin care se poate realiza destabilizarea.faza pericinetica.formarea precipitatelor. numit potential zeta sau potential electrocinetic. usor sedimentabile. chiar agregate. Me-OH-Me. . se ajunge ca la sfarsitul procesului sa existe 5-10 flocoane/cm3 de apa. Mecanismele coagularii-flocurarii sunt mecanismele destabilizarii coloizilor. incarcare ce le confera stabilitate sau echilibru stabil. iar termenul de floculare se refera la destabilizarea prin adsorbtia unor molecule mari de polimeri care formeaza punti de legatura intre particule.compresia stratului electric al coloizilor.faza ortocinetica.Particulele coloidale din apa. Coloizii. Aceasta semnificatie a termenilor nu este unanim acceptata. cand are loc neutralizarea si formarea de microflocoane neobservabile cu ochiul liber.hidroliza ionilor polivalenti si formarea de specii monomerice si polimerice de hidroliza . de aceea. nu sedimenteaza si se mentin in echilibru mult timp. In literatura de specialitate. prin structura lor. in practica aceasta comportare este evidentiata prin teste experimentale. Factorii care contribuie la destabilizarea particulelor sunt: . intr-un timp foarte scurt. . apar incarcati negativ. in care are loc formarea de flocoane mari. Multi specialisti folosesc termenul de floculare pentru a descrie fenomenele de transport care concura la realizarea coagularii. .neutralizarea sarcinilor electrice ale coloizilor. apar incarcate cu un potential negativ. datorita incarcarii superficiale cu sarcini electrice. . Daca la inceputul procesului cantitatea de flocoane este de ordinul sutelor de mii/cm3 de apa. care au fost stabilite in decursul timpului si confirmate prin numeroase cercetari experimentale. vizibile cu ochiul liber. flocoane. Procesul de coagulare se petrece in doua faze: . nici una dintre acestea nu permite prognoza comportarii in detaliu a unui sistem coloid si.

. Doza de coagulant necesara pentru destabilizare depinde de concentratia coloizilor. Fe(III) si Al(III).). alcalinitatea. oxid de polietilena etc. La coagularea cu saruri metalice are loc formarea de hidroxizi metalici polimerizati. anionici (polimeri ai acidului acrilic.antrenarea particulelor destabilizate prin forte Van der Waals. . polistiren sulfonat etc. Drept polielectrolit anorganic se foloseste in special acidul silicic polimerizat. SO. cu contributie in adsorbtia flocoanelor. Procesul de coagulare-floculare depinde de chimismul apei. Polimeri organici cu insusiri floculante sunt prezenti si in secretiile extracelulare ale unor microorganisme. procesul de coagulare este dependent in cazul apelor cu incarcare biologica de tipul algelor existente. valoarea indicatorilor Cl−3HCO-. . poliacrilamida mai mult sau mai putin hidrolizata. Concentratia cationilor bivalenti si trivalenti din apa poate exercita o influenta importanta asupra capacitatii polielectrolitilor anionici de a agrega coloizii incarcati negativ. De asemenea. Adaosul de coagulanti cationici sau de polielectroliti in doze excesive poate duce la inversarea sarcinii particulelor coloidale si la restabilizarea lor.) sau neionici (poliacrilamida. .schimbari in structura polimerilor de tip Me-OH-Me. Influenta unuia sau mai multor factori se manifesta in functie de compozitia chimica si biologica a mediului apos si de natura fizico-chimica a particulei. de pH si de prezenta in solutie a altor ioni. Astfel. cu precadere. .intalniti mai frecvent in practica . incarcati electric pozitiv.adsorbtia speciilor de hidroliza la interfata particulelor coloidale. In practica se folosesc. eficienta sporind cu valenta ionilor.prinderea particulelor destabilizate in agregate. sarurile de metale trivalente. Destabilizarea coloizilor cu sarcina electrica negativa . acestia avand un rol important in flocularea namolului activ. pentru a obtine acelasi efect de coagulare cu saruri de potasiu. printre care si cele din namolul activ. respectiv de pH. capabili sa se adsoarba pe suprafata particulelor si in acelasi timp sa asigure legaturi intre mai multe particule. Cei organici pot fi cationici (polimeri de amine tertiare). calciu si aluminiu este nevoie de o doza de saruri de circa 10 ori mai mare in cazul calciului si de circa 500 de ori mai mare in cazul potasiului decat in cazul aluminiului.se poate realiza prin tratarea cu ioni metalici pozitivi. Pentru formarea puntilor de legatura intre particulele coloidale destabilizate se utilizeaza polimeri organici sau anorganici. de substante organice prezente in special acizi humici si acizi fulvici.

Coagulantii organici de sinteza se utilizeaza in doze de 10-50 mg/l si pot fi grupati in trei clase de compusi: melaminformaldehide. Coagularea cu saruri de aluminiu Sarurile de aluminiu. incepand de la pH=3. cat si la procesul de epurare sunt: . coagularea este unul dintre procesele de epurare care isi gaseste o aplicare larga in practica. . Acestia inlocuiesc total sau partial coagulantii pe baza de aluminiu si fier. . Coagularea electrochimica (electrocuagularea) Electrocoagularea consta in introducerea in apa a ionilor metalici necesari coagularii. Coagularea cu saruri de fier Sarurile de fier sunt utilizate in cazul purificarii apelor reziduale.clorura de aluminiu . Se folosesc celulele de electroliza cu anozi metalici.Sulfat feros FeSO4 ⋅ 7H2O. cele mai folosite procedee sunt: . Prin procesul de dizolvare anodica. cupru. elementul metalic este trecut in stare ionica Adjuvanti sau floculanti . Cel mai folosit reactiv la scara industriala este sulfatul de aluminiu.coagularea cu adaus de reactivi chimici numiti coagulanti. . fier.coagularea electrica sau electrocoagulare.Clorura ferica FeCl3 ⋅ 6 H2O. epiclorhidrin – dimetilamina.Intrucat particulele coloidale sunt prezente in aproape toate categoriile de ape uzate industriale. tip cationic. Coagulanti organici. . . cele mai utilizate in procesul de coagulare sunt: .domeniul de precipitare al Fe(OH)3 este mai extins decat la Al(OH)3.Sulfat feric Fe2(SO4)3 ⋅ 9H2O. prin procesul de electroliza. de aluminiu. Polielectroliti cationici In calitate de coagulanti primari pot fi utilizate unele substante organice cu greutate moleculara mai mare de 104 cu denumire de polielectroliti organici. policrorura de dialidimetil amoniu.sulfatul de aluminiu. . Sarurile de fier utilizate in tratarea apei.policlorura bazica de aluminiu (PCBA) etc.aluminat de sodiu . In practica tratarii apei.

care sunt de obicei copolimeri ai acrilamidei cu acid acrilic.silico-aluminat (silicat de sodiu activat cu sulfat de Al). . Adjuvantii utilizati in coagulare – floculare sunt de origine minerala.1-0. in tratarea apei se utilizeaza diferite substante cu efect de marire a flocoanelor si a vitezei de sedimentare. caolin). Din aceasta categorie fac parte alginatii. cationici de tip copolimeri ai acrilaminei cu un monomer cationic. .carbune activ. carboxilic (-COOH) sau sulfuric (-SO3H). Dozele utilizate sunt de 0. ca emulsii (polimer in solvent organic) sau ca solutii (20 g/l in apa). .2 mg/l apa.silicea activa (silicat de sodiu neutralizat cu H2SO4).In scopul imbunatatirii procesului de coagulare – floculare .carbonat de calciu. . In practica tratarii este necesara prepararea de solutii diluate (0. avand sarcini electrice sau grupe ionizabile. Adjuvanti minerali Din aceasta grupa fac parte: . in statii de tratare pentru apa potabila si doze de peste 0. .1 – 1%). . Prezenta o structura polimerica constituita din acid mannuronic si acid glucuronic.nisip fin. Adjuvantii naturali Adjuvantii naturali sunt polimeri naturali extrasi din substante de natura animala sau vegetala. Acesti produsi au masa moleculara 104 – 105 si prezinta eficienta superioara polimerilor naturali. amidonul . obtinute prin asocierea monomerilor sintetici.argile (bentonita. Adjuvantii organici de sinteza se clarifica in trei grupe: neutri (neionici) de tip policrilamida. Adjuvantii sunt . Alginatii de sodiu sunt obtinuti din acid alginic extras din algele marine.kiselgur (diatomee). Adjuvantii organici de sinteza se prezinta ca produse solide. sau de origine organica. Exemplu: metacrilat de dimetilaminoetil. Adjuvanti organici de sinteza Sunt macromolecule cu catene lungi. Aceste substante sunt cunoscute sub denumirea de adjuvanti . polizaharidele etc. anionici.5 mg/l in prelucrarea apelor uzate si a namolurilor. sunt caracterizati prin existenta unui grup ce permite adsorbtia si alt grup ionizat negativ.

epurati in prealabil prin alte metode pentru indepartarea suspensiilor si a substantelor organice dizolvate. Folosirea schimbatorilor de ioni pentru demineralizarea apelor uzate se aplica numai in zonele cu deficit mare de apa. Un inconvenient important al schimbatorilor de ioni este acela al formarii unor produse de regenerare care constituie reziduuri apoase a caror evacuare finala comporta dificultati mari. In momentul epuizarii se trece la regenerarea schimbatorului introducand in coloana solutie regenerata si spaland apoi cu apa curata.eficace ca floculanti mai ales cu sarurile de fier dar dau rezultate bune si cu cele de aluminiu. Situatia se schimba atunci cand sarurile retinute pe schimbatorii de ioni si eliberate la regenerare isi gasesc o valorificare. Exista doua moduri de aplicare a schimbatorilor de ioni in epurarea apelor. Aplicarea extinsa a procesului este limitata de costul ridicat al tratarii.1-2 mg/l. O parte din materiile organice utilizate de catre microorganisme servesc la producerea energiei necesare pentru miscare sau pentru desfasurarea altor reactii consumatoare de energie. Epurarea realizata cu ajutorul microorganismelor este numita biologica. Ea se desfasoara prin reactii de descompunere si de sinteza. legate de sinteza de materie vie. este trecuta peste un pat fix de schimbator sub forma de granule. respectiv de reproducerea (inmultirea) microorganismelor. intre moleculele de enzima si de substanta utilizata ca hrana (substrat) se formeaza complecsi care. In aceste conditii. 5. Procese biologice Substantele organice pot fi indepartate din apa de catre microorganismele care le utilizeaza ca hrana. Al doilea mod este preferat. mijlocite de enzime. In aceasta varianta apa. intr-o faza urmatoare. catalizatori biologici generati de catre celulele vii. atunci cand sunt puse in contact cu o apa mineralizata (continand saruri ionizate). Se deosebesc schimbari de cationi (cationiti) si schimbari de anioni (anioniti). schimbatorul se epuizeaza treptat dinspre zona amonte spre zona aval. Se presupune ca reactiile enzimatice se desfasoara in mai multe etape. in sarja si in coloana. eliberata in prealabil de suspensii si impuritati organice dizolvate. Intr-o prima faza. unde se impune recuperarea apei din efluentii reziduali. Dozele utilizate sunt de ordinul 0. Schimbul ionic Acest proces de epurare are la baza proprietatea unor metale (mai ales solide) ca. se descompun eliberand produsul (sau . 3.1. respectiv drept sursa de carbon. sa inlocuiasca (sa schimbe) ionii din apa cu ioni proprii (prezenti in materialul insusi).

Aceasta face mediul acvatic foarte sensibil la nevoile de oxigen ale microorganismelor. eventual trec in forme latente. in sensul general si isi micsoreaza continutul de hidrogen. care poate actiona succesiv asupra unor noi molecule de substrat. cantitatea de poluanti organici aplicata in unitatea de timp unitatii de biomasa (incarcarea organica) este la randul sau limitata. iar produsii finali de descompunere trec inapoi in apa.produsii) de reactie si enzima regenerata. de unde cei volatili se degaja in atmosfera. necesarul de oxigen este acoperit de oxigenul molecular dizolvat in apa. Cei mai importanti produsi de descompunere anaeroba sunt bioxidul de carbon si metanul. . apa. Dupa tipul microorganismelor care asigura indepartarea poluantilor organici din apa se disting procesele aerobe si cele anaerobe. In absenta oxigenului dizolvat. nitratii. Substantele de la interfata sunt adsorbite si transferate in prezenta enzimelor din celula vie. de exemplu din nitrati si din sulfati cu formare de amoniac. In procesele de epurare substantele organice sunt oxidate.8% vol. flaconul sau alte forme sub care apare masa de microorganisme (biomasa) prin contactul interfacial si prin procese de adsorbtie desorbtie. De aceea. Drept rezultat sunt sintetizate celule noi. In prima faza. Microorganismele implicate in procesele aerobe necesita pentru metabolism (ansamblul proceselor vitale de asimilare a unor substante din mediul inconjurator si la eliminare a produselor de dezasimilare in mediu) oxigen. In mod normal. iar locul lor este luat de organismele anaerobe sau facultativ anaerobe care folosesc oxigenul din materia organica sau din unele combinatii anorganice. impuritatile trec din apa uzata spre filmul. prezent in proportie foarte mica (0. Capacitatea de epurare a unei instalatii biologice depinde de masa de microorganisme (biomasa) pe care o contine. respectiv de hidrogen sulfurat. Acest transfer este cu atat mai eficient cu cat aria interfetei lichid-biomasa este mai mare. gradientul de concentratie este mai pronuntat si daca pe interfata nu sunt acumulari de substante care pot frana procesul.). Ea este limitata de cantitatea de poluanti care poate fi asimilata de unitatea de biomasa in unitatea de timp. in sensul ca poate deveni cu usurinta deficitar in oxigen. Epurarea biologica se realizeaza pe baza unui transfer de materiale dinspre apa spre celulele vii si dinspre acestea inapoi spre masa de apa.) fata de cea de aer (21% vol. organismele aerobe mor. Principalele produse finale ale degradarii aerobe sunt bioxidul de carbon.

corespunzatoare vitezei de inmultire a microorganismelor. modificandu-si treptat continutul de poluanti de la capatul amonte pana la cel din aval al bazinului.5 kg oxigen pentru 1 kg CBO5 indepartat). fie este fixata pe suprafata unui suport solid sub forma unei pelicule gelatinoase. unde biomasa este separata prin decantare.05 si 2 kg/kg zi. in mai multe variante. Pe masura admisiei de apa uzata. Procese aerobe In practica. O parte din biomasa sedimentata. este eliminata din sistem. Ambele tipuri de procese se aplica pentru epurarea apelor uzate in mai multe variante. iar lichidul limpezit (apa epurata) este evacuat din sistem. Concentratiile obisnuite de biomasa (exprimate in substanta uscata) in bazinul de aerare sunt cuprinse intre 0. de obicei din aer. iar in evacuarea de fund a decantorului secundar intre 5 si 20 kg/m3. in care apa uzata. Si procesul cu namol activ se aplica. care este unul dintre produsele concentrate ale epurarii biologice. inclusiv in amestecul evacuat spre decantorul secundar varianta distributiei in trepte a incarcarii organice din namol si . In ambele cazuri. epurarea biologica aeroba se realizeaza in incinte deschise. constructii in care biomasa este fie suspendata in apa sub forma de agregate de microorganisme (flocoane). apa uzata (de obicei eliberata in prealabil de impuritati nedizolvate) este introdusa intr-un bazin de aerare care contine o suspensie de flocoane biologice (namol activ) si in care se administreaza oxigenul necesar respiratiei.0-1. In linii mari. dar cea mai mare parte este readusa in bazinul de aerare (namolul de recirculare).6 si 4 kg/m3. intre care se mentioneaza: varianta epurarii clasice. Incarcarea cu poluanti organici (data in CBO5) aplicata namolului activ (substanta uscata) este cuprinsa. variantele in care apa uzata si namolul recirculat sunt distribuite uniform in intregul bazin de aerare si in care compozitia este practic aceeasi in orice punct din bazin . intre 0. suspensia din bazinul de aerare trece dintr-un decantor secundar. Debitul oxigenului introdus (mai frecvent prin aerare si mai rar prin folosirea oxigenului tehnic) depinde de cantitatea de biomasa din sistem si de debitul poluantilor organici care trebuie degradati (in mod obisnuit se asigura 1. sistemele sunt aprovizionate cu oxigen. impreuna cu namolul recirculat parcurge pe lungime un bazin rectangular. Cea mai uzuala varianta de epurare in care microorganismele sunt suspendate in apa sub forma de flocoane este procesul cu namol activ. la randul sau.Atat in procesele aerobe cat si in cele anaerobe inmultirea microorganismelor determina formarea de biomasa noua (namol excedentar). in practica.

Epurarea biologica aeroba in sisteme cu biomasa fixata sub forma de pelicula pe un suport solid se realizeaza. unitati zootehnice mici.001 kg/ m3 zi (cca. realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza. industrie usoara. cu aeratoarele mecanice cu ax orizontal. tufuri vulcanice etc. realizat direct in pamant (avand peretii si fundul protejati de eroziune) si unde aerarea se realizeaza. inaltimea acestora este intre 1 si 2 m. O varianta constructiva a procesului cu namol activ.) este santul de oxidare. in care namolul evacuat din decantorul secundare este supus oxigenarii intr-un bazin separat ( de “ regenerare “ ) inainte de a fi amestecat cu apa uzata in conditii de incarcare organica ridicata . in cazul celor mai usoare (mase plastice) se realizeaza inaltimi mai mari (5 m sau mai mult). recomanda pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara. Constructia este astfel realizata incat aerul sa aiba acces in materialul filtrant prin tiraj natural sau fortat. unitati zootehnice mici etc.apa . de exemplu. 50 kg/ ha zi). raportate la volum) mici de cca. Pe fata superioara a materialului filtrant este . de regula. industrie usoara. care sunt umplute cu material filtrant cu suprafata specifica (aria suprafetei exterioare raportata la unitatea de volum) cat mai mare. in care nu se realizeaza decantarea secundara si deci recircularea biomasei. O alta varianta de epurare aeroba cu cultura floculata de microorganisme. o reprezinta iazurile biologice care sunt exploatate la incarcari organice (CBO5. Acestea constau din bazine prevazute la fund cu un radier drenant. bucati de roca (granit. in dorinta de a obtine un grad ridicat de epurare si micsorarea sau chiar anularea productiei de namol excedentar ( acest ultim deziderat sa dovedit practic irealizabil ). de asemenea. de regula. Ca material filtrant (suport pentru pelicula) se folosesc. O varianta constructiva a procesului cu namol activ. la care bazinul de aerare este un canal. varianta numita cu sterilizare de contact.) concasata sau de ceramica la dimensiuni intre 50 si 80 mm. dintre care cea mai uzuala o constituie filtrele biologice. la care bazinul de aerare este un canal. etc. in mai multe variante.) este santul de oxidare. sau materiale filtrante din alte materiale (mai ales din mase plastice cu care se pot atinge suprafete specifice in jur de 100 m2/m3). In cazul materialelor filtrante grele. 0. recomandata pentru debite mici de ape uzate cu poluanti organici usor asimilati de microorganisme (unitati de industrie alimentara. cu aeratoare mecanice cu ax orizontal.varianta de aerare prelungita sau oxidare totala este caracterizata prin exploatarea sistemului de aerare la incarcari organice foarte scazute .

imersat pana sub ax intr-o cuva strabatuta continuu de apa uzata. Epurarea anaeroba a apelor uzate poate fi intensificata prin ridicarea temperaturii in bazinul de fermentare la valori de 20 . ceea ce asigura contactul peliculei biologice. productia de . Incarcarile cu poluanti organici (CBO5) aplicate sunt cuprinse intre 0. Prin aceasta. iar din descompunerea poluantilor organici rezulta gaze de fermentare combustibile (datorita continutului ridicat de metan) care pot servi la acoperirea unor nevoi de energie din statia de epurare. intrucat treapta de aerare. se realizeaza in incinte inchise ( bazine de fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhiba activitatea microorganismelor anaerobe. Apa uzata este trecuta continuu prin cuva cu un debit corespunzator unei incarcari cu substante organice (CBO5) cuprins intre 0.03 kg/zi la 1 m2 suprafata de umplutura. de 45 600C (domeniul termofil). aceasta revine la o incarcare volumetrica de 1-3 kg/m3zi. fiind colectata apoi sub radierul drenant. Dupa un anumit timp de la inceperea alimentarii cu apa uzata. formate pe suprafata suportului.200C (domeniul criofil). este eliminata. pe suprafata materialului filtrant se formeaza o pelicula gelatinoasa de microorganisme care elimina poluantii organici din apa utilizand pentru respiratie oxigenul din aer. In aceste conditii se realizeaza eficiente de epurare de 70-90%. Epurarea anaeroba a apelor uzate prezinta fata de cea aeroba avantaje mai ales din punct de vedere energetic. O alta varianta de sistem de epurare aeroba cu masa biologica fixata pe o suprafata solida o reprezinta reactoarele biologice rotative. dar poate avea loc si la temperaturi de 10 .1 si o. la care suportul solid sub forma unui tambur cu suprafata specifica mare. mare consumatoare de energie electrica.4 kg/zi la 1 m3 material filtrant ajungand pana la circa 5 kg/m3zi la filtrele biologice de mare incarcare. este mentinut intr-o miscare de rotatie lenta (cateva rotatii pe minut). Procese anaerobe Epurarea anaeroba a apelor uzate. la fiecare rotatie.01 sI 0. atat cu poluantii din apa uzata cat si cu oxigenul atmosferic.400C (domeniul mezofil) sau mai mari. Incarcarile hidraulice aplicate sunt de 1-5 m3/m2 zi la biofiltrele de mica incarcare si de circa 10 ori mai ridicate la cele de mare incarcare. spre deosebire de cea aeroba. Pe de alta parte. elementele suprafetei suportului patrund in apa si apoi revin in aer.distribuita apa uzata (eliberata in prealabil de suspensii) care se prelinge pe suprafata granulelor materialului filtrant.

In acest fel. Prin procesele anaerobe pot fi obtinute grade de indepartare din apa a poluantilor organici (masurati prin CBO). unitati de crestere a animalelor. dezvoltata pe un suport granular poros (granule de 1-3 mm) format de exemplu din carbune activ sau din argila calcinata. pot fi aplicate si apelor uzate cu continut relativ scazut de poluanti organici. In alta varianta.4. mai ales ultimele doua variante. in care apa uzata supusa epurarii este agitata cu suspensia de microorganisme in bazinul de fermentare si de aici. Si la epurarea anaeroba a apelor uzate se utilizeaza variante cu masa biologica. fie sub forma de suspensie. . precum si anumitor ape uzate din industria chimica. bazinul fiind inchis. Dezinfectia Dezinfectia este procesul de indepartare din apele uzate a microorganismelor patogene. cuprinde intre 50 si 90% la incarcari organice care uneori pot sa le depaseasca pe cele realizate la instalatiile de epurare aeroba. fie sub forma de pelicula fixata pe un suport solid. In sfarsit. cu deosebirea ca accesul aerului este impiedicat. in varianta de filtru anaerob. apa uzata este pusa in contact cu un material filtrant asemanator cu acel de la filtrele biologice. prin aceasta evitandu-se cheltuielile legate de evacuarea finala a unor astfel de namoluri.namol excedentar este nula si neinsemnata. Microorganismele anaerobe dezvoltate si fixate pe materialul filtrant asigura degradarea impuritatilor organice. Procesele anaerobe se aplica pentru epurarea apelor uzate din zootehnie. este mentinuta in stare de expansiune la partea inferioara a bazinului de fermentare sub actiunea bulelor de gaze formate si a vitezei ascensionale a apei (procesul anaerob cu recircularea apei uzate prin stratul de namol). Pentru prima categorie este tipic procesul anaerob de contact. industria alimentara. ceea ce duce la scaderea cheltuielilor de investitii.1. iar materialul filtrant complet inecat. Namolul anaerob sedimentat in acesta este recirculat in bazinul de fermentare. pe masura alimentarii cu apa uzata. Experienta a demonstrat ca procesele de epurare anaeroba. 5. epurarea anaeroba poate asigura in multe cazuri indepartarea inaintata a substantelor organice fara a mai fi necesara asocierea unei trepte finale de epurare biologica aeroba. Aplicarea procesului este oportuna in cazul apelor uzate industriale care contin astfel de microorganisme (tabacarii. amestecul este transferat intr-un decantor inchis. masa de microorganisme anaerobe. iar apa epurata este evacuata din instalatie. industria textila si a pielariei. abatoare.

industrie fermentativa. razele X si cele ultraviolete. alge. Amoniacul prezent in apa reactioneaza cu clorul activ dand nastere (in functie de raportul clor activ-amoniac) la monodi. clor. care actioneaza sub forma de ion e hipoclorit. bioxid de clor. dar intr-o masura mai mica datorita costului mai ridicat. Se pot aplica cu succes razele gama. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin. virusuri etc. Trebuie sa se faca distinctie intre dezinfectie si sterilizare. care are avantajul de a forma in mai mica masura derivati halogenati cu substante organice. in timp ce dezinfectia nu distruge toate microorganismele. efectele sunt mai pronuntate la valori mici ale pH. Un dezinfectant foarte energic este bioxidul de clor. Dintre metodele fizice de dezinfectie se mentioneaza metoda termica si de iradiere cu radiatii de energie ridicata.si tricloramina. .fabrici de conserve. Agentii chimici (ozon.). La doze sporite de clor. Iradierea este foarte eficienta ca metoda de dezinfectie. etc. Pentru dezinfectie au fost folositi. Mecanismul dezinfectiei cuprinde doua faze: patrunderea dezinfectantului prin peretele celular pe de o parte si denaturarea materiilor proteice din protoplasma. acestea sunt oxidate la azot molecular. iod.). Dupa oxidarea lor totala (punctul de "rupere") concentratia clorului incepe sa creasca din nou. spori. se presupune ca efectul se datoreaza formarii in celule a unor radicali liberi in urma absorbtiei energiei radiante. etc. Dezinfectia termica este rar aplicata. cele din urma fiind preferate. Si cloraminele exercita efecte dezinfectante datorita clorului activ pe care il contin: La doze sporite de clor. mai ales de catre acizii nucleici. inclusiv a enzimelor. Sterilizarea presupune distrugerea tuturor microorganismelor (bacterii. brom. Viteza de distrugere a microorganismelor corespunde unei reactii de ordinul intai. Efectul de dezinfectie este influentat si de prezenta in apa a altor substante. in timp ce metodele fizice induc modificari chimice ale acestui material. acestea sunt oxidate la azot molecular.) pot degrada materia celulara reactionand direct cu aceasta. datorita consumurilor mari de energie. dintre ceilalti halogeni. care pot reactiona cu agentii dezinfectanti inactivandu-i. care la randul sau poate fi oxidata de un exces de clor la azot molecular. iodul si bromul. ceea ce determina scaderea clorului activ remanent in solutie. respectiv viteza de disparitie a microorganismelor este proportionala cu concentratia acestora in momentul considerat. cand hipocloritul actioneaza sub forma de acid hipocloros slab disociat. Un dezinfectant obisnuit pentru ape este clorul activ. mai ales compusi organici. pe de alta parte.

în functie de compozitia sa.Ozonul este folosit in epurarea apelor uzate atat pentru insusirile sale dezinfectante. dupa o prealabila prelucrare. b) prelucrarea substantelor rezultate din prima operatie.2 Metode si scheme de statii de epurare Prevenirea poluarii apelor se face prin masuri de supraveghere si control. se aplica o metoda de epurare care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica sau o metoda de epurare mecano-biologica. Acesti produsi pot fi valorificati în continuare pe diverse cai: apa epurata prin irigare. precum si pentru retinerea si valorificarea anumitor substante utile pe care le contin. astfel încât cantitatile ramase sa determine concentratii mici în apele receptoare. Statii de epurare generale. cat si pentru capacitatea sa de a indeparta unii poluanti organici. Uneori procesul de epurare este completat de epurarea avansata pentru îmbunatatirea calitatilor apei reziduale la epurare Statiile de epurare grupeaza constructiile si instalatiile pentru epurarea uzate. urmatoarele etape: epurarea mecanica. epurarea biologica a apelor reziduale si a namolului rezultat in urma decantarii suspensiilor din apa. in linii mari. epurarea mecano-chimica. care sa nu provoace dezechilibre ecologice si sa nu poata stânjeni utilizarile ulterioare. 5. Procesul de epurare a apelor uzate cuprinde doua grupe de operatii successive: a) retinerea si neutralizarea substantelor nocive . iar namolul. orasenesti sau uzinale de canalizare. Ca produsi ai procesului de epurare rezulta apa epurata si namolul. la debite si incarcari mari. . Epurarea apelor uzate cuprinde. Epurarea apelor consta în totalitatea tratamentelor aplicate care au ca rezultat diminuarea continutului de poluanti. iar combaterea poluarii apelor se realizeaza cu ajutorul instalatiilor numite statii de epurare a apelor. care au rolul de a epura apele uzate pana la un grad de purificare necesar pentru a fi deversate in retelele publice. care purifica totalitatea apelor colectate de pe un intreg teritoriul unui oras sau centru industrial. poate fi valorificat ca îngrasamânt organic. In functie de rolul pe care il au fata de epurarea totalitatii apelor uzate de pe un anumit teritoriu sau centru industrial. denumite namoluri. In mod curent. ele se clasifica astfel: Statii de epurare locale(sau de preepurare).

In functie de conditiile locale namolul poate fi indepartat in stare proaspata sau este prelucrat in instalatiile pentru fermentare si apoi incinerare.1 este reprezentata o schema de epurare mecanica cu decantor. . laborator de analiza a apelor etc. decantoare. etc. pentru conducere stiintifica a proceselor tehnologice si pentru existenta unui laborator de analiza a apelor bine pus la punct. Realizarea acestor procedee tehnologice impune existenta unor instalatii auxiliare. dispozitive si aparate de masura si control. In figura 5. 5. dezintegretoare(tocatoare). cu un aspect neplacut si cu un inalt grad de nocivitate. In modul acesta se centralizeaza operatiile creandu-se conditiile pentru exploatare mai eficienta. site. deznisipatoare. platforme pentru depozitarea namolurilor. urat mirositoare.1 Epurarea mecanica Epurarea mecanica are rolul de a retine prin procedee fizico-chimice substantele in suspensie in constructii si instalatii a caror alcatuire difera dupa marimea suspensiilor si a procedeelor utilizate: gratare.2. din punct de vedere tehnico-economic si sanitar. rezervoare unde se inmagazineaza gazele produse la fermentarea namolurilor. ca: centrala termica ce produce energie calorica necesara uscarii namolurilor. statii de pompare de ape uzate si de namol. separatoare de grasimi. retea de alimentare cu apa potabila si industriala.In masura in care este acceptabil. filtre. se recomanda ca epurarea tuturor apelor uzate sa se faca in comun. Suspensiile retinute din apele uzate formeaza namolul care este o masa vascoasa.

2). 3 – dezintegrator. 4 – deznisipator. intervin si o alta serie de procese chimice ca. influent. . Pe langa operatia de precipitare chimica. 5. aplicata in cazul cand apa uzata contine substante organice biorezistente sau unele substante anorganice nedorite prin dozarea clorului si a derivatilor sai.2 Epurarea mecano-chimica Epurarea mecano-chimica este un procedeu mai complex care inglobeaza o treapta mecanica si una chimica cu scopul de a indeparta substantele prezente in apa(figura 5. operatie care se aplica apelor uzate acide sau alcaline evacuate din diferite intreprinderi industriale. 5 – decantor primar. 9 – emisar. frecvent utilizata. bazat pe insusirea unor substante – schimbatori de ioni – de a schimba ionii din solutia cu acre vin in contact si in care nu se dizolva. permanganatul de potasiu si feritii de sodiu sau potasiu. 6 – ape decantate. sau corectarea indicelui pH. 8 – ape de drenaj. Oxidarea chimica. 7 – platforme de uscare. Schimbul ionic. 2 – gratar. de exemplu: Neutralizarea.1 Schema epurarii mecanice cu decantor 1. Epurarea chimica urmareste in special coagularea namolurilor avand la baza precipitarea chimica care constituie un procedeu industrial de tratare cu coagulanti ce maresc depunerile gravimetrice reducand cantitatile de suspensii si coloizi cu 60…85%.Figura 5.2.

3) si iazuri biologice – din care se colecteaza apele de drenaj si se varsa ca ape epurate in emisar si constructii in care epurarea biologica se realizeaza in conditii artificiale – filtre biologice si bazine cu namol activ. 5–bazin de amestec si reactie.Dezinfectia. Figura 4. 6–efluent-ape epurate. ce se bazeaza pe principiul de distrugere a celulei vii prin metode chimice.2 Schema epurarii mecano – chimice 1– influent ape uzate. o supraveghere atenta si o tratare corespunzatoare cu doze exacte de reactiv. 7-emisar Epurarea mecano-biologica Epurarea biologica. Epurarea mecano-biologica poate fi realizata prin doua grupe mari de constructii in care epurarea se poate produce in conditii apropiate de cele naturale – campuri de irigatii. O exploatare insuficient de atenta provoaca perturbarea decantarii. . ce urmeaza treptei mecanice. de infiltratii(figura 5. 2–epurare mecanica. 4–statie de preparare si dozare. 3–ape decantare. Un mare dezavantaj al acestei tehnologii este ca se impune o exploatare in permanenta adancita prin experimentari de laborator si la scara industriala. se bazeaza pe activitatea unor microorganisme care mineralizeaza substantele organice din apa in prezenta oxigenului. cu reactivi care difuzeaza in interiorul celulelor bacteriene. amestecarea namolului cu apa care trebuie tratata si alte fenomene ce duc in final la evacuarea de apa murdara din decantor in emisar.

3 Schema epurarii mecano-biologice in camp de infiltratie 1-influent. 3-camp de infiltratie. . sustrasa circuitului agricol si in special datorita pericolului de infectare a panzei de apa freatica cu bacterii patogene. 2-epurare mecanica. 5-ape de drenaj.Metoda de epurare mecanobiologica naturala(campuri de irigatii si de infiltratie) se foloseste din ce in ce mai rar datorita in principal marii suprafete ocupate de campul de infiltratie. Figura 5. 6-emisar. 4-camp de irigatie.