Exam la filozofie: 1. Filosofia ca concepie despre lume i modalitate de gndire.

Corelaia dintre filosofie i alte forme de cultur: mitologie, religie, tiin. Filosofia i tiina economic. Filozofia este o concepie general despre lume i via: opinii, viziuni, cunostinte, aprecieri despre lume si sine, raport om-lume, norme comportament. structura Conceptului: cunostinte, aprecieri, convingeri, idealuri , scopuri. Mitologia (mituri, povestiri, poeme, credinte in eroi, zeitati), religia (bazate pe mituri insa e mai complex: credinta, dogme, ritualuri, organizatii), filosofia (totalitatea cunostintelor nereligioase, laice), Stiinta (studiul naturii prin observaie i raionament) prezinta conceptii despre lume; Economia este o tiin social care studiaza aspectul economic al lumii cu ajutorul metodelor stiintifice cantitative si calitative axindu-se pe producia i desfacerea, comerul i consumul de bunuri i servicii. Insa bazele acestei stiinte ca si a celorlalte stiinte au fost puse mai intii pe cale filosofica. fundamentele filosofice ale economiei Include conceptii despre gospodarie, proprietate, mrfuri, bani, politica economic, principiile de distribuire, problema alegerii etc. unii din filosofii care au adus contributii in acest domeniu a fost Adam Smith, Alfred Marshall, Lionel Robbins, John Mill. Filosofia si economia face relaia dintre teoriile economice i viziunea asupra lumii a oamenilor. 2. 4. Obiectul de studiu i problema fundamental a filosofiei. Avind ca obiect cunoaterea formelor i proceselor gindirii; de alungul istoriei obiectul de studiu se schimba dupa cum urmeaza: cosmologice, antropologie, religie, natura, lumea, societatea, siinta; problema fundamentala ale filosofiei este raportul dintre existententa subiectiva si obiectiva conform careia filozofii s-au divizat in orientarile: a) ontologic / existential (consta in raspunsul la intrebarea: ce este primar materia sau spiritul?): materialisti, idealisti, dualisti; b) gnoseologic (este oare posibila cunoasterea?): optimisti, agnostici, sceptici; c) axiologic: valori materiala. 3. 5 . Domeniile principale ale refleciei filosofice. Funciile i metodele de cunoatere ale filosofiei. Ontologia (teoria existenei): studiul fiinei in sine; Gnoseologia (teoria cunoaterii): studiul fundamentelor cunoaterii. Logica: studiul raionrii n sine, abstracie fcnd de materia la care se aplic i de procesele psihologice. Axiologia (teoria general a valorii): studiul esenei valorilor, al genezei, ierarhizrii i relaiilor dintre ele. Epistemologia: studiul naturii i condiiilor cunoaterii umane, ale raiunii i intelectului. Etica: studiul fundamentelor i principiilor morale. Estetica: studiul principiilor i expresiilor frumosului. Antropologia se ocup cu studiul tiinific al omului; Functii: Conceptuala (conceptie despre lume); Metodologica (metode de cercetare stiintifica): dialectica (toate fenomenele trebuie cercetate permanent in raport cu altele si in dinamica ascendenta), metafizica ( cercetare dincolo de fizic, de fizicalitatea lumii nconjurtoare i, deci, dincolo de real sau de experimental), hermeneutica (interpretarea textelor), maieutica (gasirea raspunsurilor prin intrebari socrate), fenomenologie (descrie structura experienei, aa cum este reprezentat n contiin, nu ca fapte ci ca esen a lucrurilor (eidos), fr s apeleze la teorii sau la metodele altor discipline), euristica (metoda de abordare si rezolvare a

problemelor bazata pe intuitie si starea temporara a circumstanelor, n scopul de a genera noi cunotine), analitica (analiza conceptelor i la clarificarea ideilor.), gnoseologica (analiza, sinteza, inductie, deductie, eroare, constructiv critica). 4. Filosofia antic oriental: coli, reprezentani, problematica. cele mai vechi - hindus , cri numite vede - sistem de cunotine sacre, culese n 4 cri principale: Samaveda (imnuri), Iajurveda(rugciuni), Rigveda (cunoaterea cntecelor), Atharbaveda (descntece). contin modaliti de interpretare a natu rii, a tradiiilor i obiceiurilor antice, moravuri, imnuri consacrate zeilor. Autoritatea pstrat apn n sec. VII- ncep. Sec V .e.n, dup care apar 2 direcii: ortodox (Vedanta, Vaieika, Nyaya, Yoga, Mimansa) i heterodox (criticism: buddhist, jainist, charvaca). Buddhismu sec. VI .e.n., fondator fiind Buddha (iluminatul), din concepie filosofic trece n religioas. astzi, buddhismul este una din religiile mondiale. La baza buddhismului stau 4 principii: viaa este suferin; => trebuie s existe i anumite cauze care o fac astfel; (cauzele principala satisfac dorinele, ceea ce nu ntotdeauna i reuete i-i provoac suferin, dar aceast suferin poate provoca uneori i satisfacia spre care a tins). trebuie s existe i anumite ci de depire a suferinei date: folosirea corect a cuvintelor, respectarea modului corect de via, excluderea erorilor contiente din conduit i vorbirea individului; cale suprem: nbuirea sentimentelor, pasiunilor, dorinelor, reacii a corpului, influene din exterior i obinerea linitii totale a sufletului : nirvana (- scopul vieii i idealul vieii umane). Jainismul (Jayna biruitorul) atitudinea ascetic cu viaa (lupta cu trupul, dorine carnale, iar scopul vieii este de a birui corpul prin pasiunile sale, sustrage sufletul de la destinaia lui principal meditaia asupra sensului vieii omeneti, existenei umane). Omul dominat de 2 pasiuni: frica de moarte i dorina de a tri. cnd omul le nvinge scopul vieii acestuia este realizat. Pt aceasta omul trebuie contient, timp ndelungat, s-i interzic oricare din plcerile existentei. coala Charvaca valori diametral opuse: satisfac toate plcerile, deoarece att corpul, ct i sufletul sunt alctuite din particule materiale, naterea fiind integrarea lor, moartea dezintegrarea, care-I sensul s te limitezi de ceva ? aceast scoal a obinut popularitate enorm, ns a existat doar 2 secole. China Antic contextul social, problematica statal, funcionarea statului antic, relaia dintre cetean i stat. Conform mitologiei chineze, la baza lumii stau 2 particule opuse: yin i yang care se conin n orice lucru existent (yang binele, frumosul, adevrul, lumina, activitatea i nceputul masculin; yin ntunericul, pmntul, rul, pasivitatea i nceputul feminin). coli: coala confucionist (statul este bazat pe norme morale); coala legist (statul nu trebuie s se bazeze pe norme morale, ci s aplice pedepse aspre); coala moist (n frunte cu Mo -Di: problema eticii sociale. ideea despre iubirea general: Fiecare cetean s se gndeasc la semenii si), coala daoist (natura, cosmosul care pot fi nelese prin ptrunderea direct cu ajutorul noiunilor n natura existenei). 5. Problema temeiului ultim n filosofia cosmologic a Greciei Antice. Primul Thales din Milet, pt care acea substan primordial este apa tot ce exist, nimic nu poate exista fr, e mai mult ca substan, e nsufleit => toate lucrurile au suflet.

Succesorul lui Thales - Anaximandru - apeiron (infinitul). unic, n micare, nedeterminat, traduce ca infinit, cauza oricrei nateri i pieiri; venic, extratemporal, infinit; nceputul, izvorul existenei. alt reprezentant: Anaximene - aer orice este o form a aerului, fiind echivalent cu apeironul; Din aer apare totul, tot ia forma aerului: Focul, norii, apa, pmntul, pietrele, toate lucrurile. Pythagora - numerele, misterios, mistic, figurat-simbolic de necrezut; esena, substana lucrurilor materiale, spirituale: dreptatea, sufletul, raiunea; finitului, infinitului. Heraclit - foc. Tot e/e din/e in foc: cosmosul, pmntul, apa, aerul, e divin. n foc, cosmosul se supune unei legi universale, numit logos. Logosul crmuiete universul, omul i tot ce-l nconjoar se supune lui. logosul gospodrete pe toate i toate se realizeaz conform lui. Empidocle - 4 elemente-principii: apa, pmntul, aerul, focul: venice nu se nasc / pier. existena e din ele. n univers mai exist i acioneaz 2 fore opuse philia (-iubire) i neicos (-vrajb), - venice. Datorit lor elementele de baz sunt n micare: Philia le unete, Neicos le dezmembreaz. Anaxagora homoiomeriile (particule materiale invizibile ca mrime i infinite ca numr. fiecare din ele e complicat ca form, conine toate componentele, - principiile existenei reale /materia; sunt pasive.) i Nousul (le pune n micare). Democrit 2 cauze materiale fiina i nefiina (vidul /spaiul gol n care atomii exist, mic). atomii (fiine), vidul (nefiina) - reali, mpreun alctuiesc cauza fiinrii. 6. Problema omului n filosofia antic greac (sofitii, Socrate, Platon, Aristotel, stoicii etc.). ncepnd cu sec. V: care este esena valorii omeneti? care este izvorul cunotinelor? care ar fi criteriul cunoaterii adevrate? Primii au fost sofitii- ideea c important nu este existena sau inexistena unui lucru, ci necesitatea personal a unui adevr. Socrate combate sofistica ca modalitate de gndire, concepie despre lume: autocunoaterii (cunoate-te pe tine nsui, de unde i ncepe filosofia antropologic); ndoielii (maieutic) ( eu tiu c nu tiu nimic; identitii binelui, adevrului i a frumosului; prioritii, primordialitii interesului statal fa de cel particular). La Platon - lumea ideilor: Sufletul: afecte, senzaii, raiune; migreaz dup moartea corpului n plante i animale pt a se purifica; venic, perfect, tot tinde spre ea, abosult, perfecta, adevrata, frumoasa, buna, linitita. Sufletul este influenat de corp i tras n jos spre nceputul material si nu poate atinge lumea ideilor, doar se apropie de ea. nostalgie a sufletului ce tinde spre o perfeciune de neatins se numete eros (- iubire)- iubirea platonic. statul platonic: 3 tipuri de categorii sociale aka 3 elemente ale sufletului: agricultorii i meteugarii (pasiuni i senzaii, cumptare); strjerii, militarii ( voin, curaj); filosofii sau nelepii ( raiunii, nelepciune). Aristotel: sufletul act al corpului. Omul - animal raional. Sufletul are regiuni: inferioar (vegetativ, comun tuturor plantelor i animalelor), senzorial (rezervat animalelor vii), raiunea (rezervat omului). Spiritul uman se nate ca o foaie curat pe care se imprim experiena ctigat intelect pasiv, dar exist i unul activ care este nemuritor partea comun a oamenilor i a zeilor. Epicur - sarcina filosofiei - stiinta despre comportament -> omul fericit: eliberarea sufletului de tot ce-i intimplator si sta in calea placerii: tulburari, neliniste, frica (de zei,

moarte, viata de apoi). sanatatea corpului si tihna sufletului 7. 6. Ontologia i gnoseologia n concepia filosofic a lui Platon. nvtura despre lumea ideilor i lumea senzorial. baza teoriei cunoaterii - nvtura despre lumea ideilor i lumea lucrurilor senzoriale. Ideile la om se gsesc n suflet. Cunoaterea reamintirea sufletului (cunotine cndva tiute). Influena - Pythagora. Sufletul la moartea orpului se desparte de el, migreaz n plante, animale pt purificare. apoi sufletul se unete cu alt corp - n clipa unirii sufletul uit tot ce a tiut. cunoaterea pornete de la 0 ca o reamintire a sufletului prin asocieri influenata de 2 factori: discuiile purtate de indivizi ntre ei; lucrurile din exterior. exist cunotine simple i compuse, senzoriale i raionale. Cunotinele senzoriale (exteriorul lucrurilor: culoarea, forma, gustul, locul) - umbre ale cunotinelor teoretice, neeseniale, superficiale. Cunotinele teoretice - lumina soarelui. 8. Caracteristica general a filosofiei lui Aristotel. nvtura despre form i materie. Aristotel nvtura despre materie i form; Forma este definit ca realitate a existenei,(raiunea, cunotinele) activ, productiv, creativ. materia fiind potena existenei. forma mereu se conine n materie. Forma - lumea ideal, cunotinele teoretice. Fiecare lucru exist datorit cauzelor: formal: raiunea, gndirea; material: ceea din ce ceva poate deveni; activ; scopul/cauza final. Lumea structurata: forma formelor fiind Dzeu - raiune universal, cosmic ce creeaz lumea, universul din materie. cauza final a tuturor lucrurilor, miscarilor din univers. 9. Caracteristica general a filosofiei medievale: etapele dezvoltrii i problemele principale. Perioada medieval (sec. I XIV) 3 etape: apologetica (sec. I III); patristica (sec. IV VIII); scolastica (sec. VIII XIV) care conine 2 subetape: scoalstica timpurie (sec. VIII XII), scolastica trzie (sec. XII XIV). dominaia religiei cretine asupra tuturor domeniilor de activitate ale omului. activitatea spiritual - caracter teocentrist: problema existenei lui Dzeu. biserica cretin - rol primordial - neascultarea, punerea la ndoial se pedepsea. alt trstur a filo medievale identitatea cu teologia. Apologetica - aprarea ideologiei cretine, stabileasc autoritate n contiina credincioilor. Reprezentant: Tertulian cu teza: cred fiindc este absurd, alogic; ideea superioritii cretinismului fa de tiinele antice i c omul nu poate concepe esena Bibliei. Patristica - ir de personaliti canonizate datorit modului lor de via, scrierilor, ideilor sale, numii sfini ai bisericii cretine. Reprezentant: Augustin (Prea Fericitul) - sistem filosofico-religios ce a dominat n teologia cretin pn n sec. XIII influenat de lumea ideilor a lui Platon, consider c omului i este caracteristic cunoaterea adevrurilor: exist cunoaterea laic (ndoiala fa de realitate i de cunotinele existente), tiinific (autoritate), religioas (Thoma dAquino recunoaste valoarea cunoaterii filosofice n sistemul cunotinelor totale de care dispune omul, si afirm c nainte de credin i raiune, religie i filosofie trebuie s existe armonie.

10. Filosofia renascentist: umanismul, filosofia naturii, filosofia social-politic. Epoca renaterii (sec. XV-XVI). O perioad din cauza dominaiei religiei cretine, multe realizri au fost interzise, ns datorit intelectualitii arabe sint reevaluate valorile antice greceti, filosofiei, tiinei i culturii. ncepnd cu sec. XV se schimb caracterul vieii economice ntii n Italia- noi relaii economice capitaliste, nou tip de art, literatur, tiin. explozie a intelectului laic: omul n literatur, art, mai apoi n tiin, filosofie, limiteaz extinderea lui Dzeu. prim plan - valoarea umana. in art se pune in evidenta frumuseea spiritual, corporal. n literatur - strile, sentimentele omului; n tiin -natura, universul: astronomia, mecanica cereasc, fizica; tiinelor sociale - funcionarea statului, necesitatea instaurrii unui sistem politic care ar corespunde omului. perioada umanist: Boccaccio, Mountaigne, Lorenzo Valla, F. Petrarca. tiinelor naturii: Kopernik, Jordano Bruno, Kepler. dezvoltrii social-politice: Campanella, Thomas Morus, Nicolo Machiavelli. Umanism: valoarea omului ca fiin biologic, spiritual, frumuseea corporal, puterea intelectual, naturaleea sentimentelor. oricare ar fi originea universului, el se supune unor legiti obiective, independente de influena lui Dzeu; tiine sociale - constituirii unui stat laic, pe valori civile, laice; integrrii statale, depirii dezmembrrii. idei umaniste, utopiste: nzuina de a crea un stat bazat pe dreptate, valoarea suprem ar fi cea spiritual. 11. Filosofia modern. Problema metodei cunoaterii tiinifice. Sensualismul, empirismul i raionalismul principalele curente gnoseologice. Ctre secolul XVII n Europa Occidental - relaii capitaliste producie. descoperirilor geografice: omul cunoate o dezvoltare progresiv, sporind productivitatea i calitatea muncii. n faa filosofiei - constituirea metodelor noi de cunoatere necesare tiinelor. n aspect gnoseologic n filosofia modern se evideniaz 3 curente: empriric (F. Bacon, opera principala Organon; cunostintele laice pot fi deosebite de cele religioase prin experiment. Condiia furirii tiinei, metodei noi e critica cunotinelor existente, eliberarea spiritului uman de sub tirania prejudecilor denumite idoli ai tribului- care in de natura uman; ai peterii- determinai de educaia; ai forului- neconcordanele limbajului cu viaa real; ai teatrului- generai de autoritatea tiranic a vechilor sisteme filosofice); sensualism (John Locke; izvor al cunoaterii sunt senzaiile, organele de sim; la natere raiunea uman este o foaie curat); raionalism (Descartes: cunotinele senzoriale poart un caracter superficial; Numai raiunea prin metoda deductiv poate da cunotine obiective, universale, necesare, tiinifice; omul posed deja anumite cunotine, nscndu-se cu acestea; cuget, deci exist). 12. Problema substanei n filosofia modern dualismul, monismul, pluralismul. n aspect ontologic n filosofia modern se evideniaz 3 direcii: monist (monismul lui Spinoza: o subst identica cu dzeu cu 2 atribute: spatiu si gindirea; subst: natura creatoare si creata; dzeu identic cu natura panteism; natura e insufletita), dualist (dualismul lui Descartes: subst materiala si spirituala /gindirea) i pluralist (pluralismul lui Leibnitz: monadele- substante, particule spirituale/ideale, nemateriale, contiine individuale;

diversitatea lucrurilor determinat de mulimea monadelor. Fiecare monad este separat dar impreuna sint active, unite de monada suprem Dzeu; nu pot fi distruse (i lumea ntreag) dect de Dzeu. Leibnitz - predecesorul fizicii nucleare contemporane: descrierea monadelor coincide cea a nucleului atomului). 13. Filosofia iluminist european: omul, societatea, raiunea. Sec. XVIII luminilor/ iluminismului. Iluminismul - curent spiritual cu gnditori care raspindeau realizrile tiinifice, culturale i politice. n Anglia, Frana, reprezentani: Rousseau, Voltaire. literatura scris n limbile naionale destinat maselor populare. cristalizarea burgheziei care gsete n ideile iluminste o exprimare a propriei filosofii. Apariia iluminismului determinata de spiritul revoluionar al burgheziei. apariia unei mari opere colective (17 volume i 11 volume de plane) - Enciclopedia, alcatuit sub coordonarea lui Rousseau in care se afla cunotinele umane acumulate din cele mai vechi timpuri pn n acel moment. Ideile iluminismului: Raiunea (specifica omului) -> egalitatea oamenilor; Monarhul - primul slujitorul statului; societatea structurat pe baza unui contract social ntre om i semenii si; Monarhul - ideal politic, filosof care nelege mecanismele societii; Oraul e pentru ceteanul universal loc n care rzboiele ar disprea, iar prejudecile de ordin rasial sau religos ar fi excluse. Idealul uman al acestei epoci este filosoful. Reprezentanii iluminsmului au militat pentru revoluionare sistemului educaional i introducera nvmntului n limbile naionale. Manifestrile iluministe n literatura european: Robinson Crusoe - Daniel Defoe; Gullivers travels_Johantan Swift; Scisori persane Montesquieu; Operele lui Voltaire; Romanele i eseurile lui Diderot; Nunta lui Figaro i Barbierul din Sevilla de Beaumarchais; 14. Filosofia clasic german teoria cunoaterii ca expresie a activitii contiinei. Ctre sfritul sec. XVIII centrul gndirii filosofice i revine Germaniei: kant, Fichte, Selling, Hegel Feuerbach. constituirea teoriei cunoaterii ca disciplin autonom: caracterul activ al cunoaterii, subordonndu-l unei analize sistematice, formele i categoriile logice i gnoseologice, integrnd omul n natur (Feuerbach). Filosofia clasic german are mai multe realizri, printre care: demonstrarea, descoperirea caracterului activ, creativ al gndirii. Idealismul german a demonstrat c gndirea, contiina fromeaz un ir de cunotine noi care nu pot fi induse/ deduse. Dup logica formal, au demonstrat c raiunea, procesul de cunoatere poart un caracter contradictoriu. A doua realizare -descoperirea, elaborarea metodei dialectice de gndire. La baza teoriei cunoaterii a lui Kant st apriorismul, scopul lui fiind unirea cunoaterii senzoriale cu cea raional i de a demonstra dreptul la existena tiinei i filosofiei tiinifice. Un alt reprezentant al filosofiei clasice germane este Johann Fichte, care se bazeaz pe contiina eului. Existena absolut este cea a eului pur, supraindividual. El a elaborat un sistem filosofic idealist-subiectiv, conform cruia lumea este produsul dintre eul absolut i non-eul (natura), deci obiectul este creat de obiect i nu poate exista fr el.

15. Descoperirea i elaborarea metodei dialectice de gndire n filosofia clasic german (Kant i Hegel). Incercari de a depasi alternativa metafizica, conform careia cunoasterea este un proces ori senzorial ori rational, a existat in filozofia clasica germana (Kant, Hegel). exemplu In critica ratiunii pure Kant afirma: dar daca orice cunoastere a noastra incepe cu experienta, aceasta nu inseamna ca ea provine toata din experienta. El face distinctie intre cunostintele empirice care isi au izvoarele lor aposteriori, adica in experienta, de cunostintele apriori care sunt independente absolut de orice experienta, fiind rezultatul structurilor cognitive ale subiectului epistemic. Prin analiza critica a conditiilor de posibilitate ale cunoasterii, Kant ajunge la contestarea capacitatii intelectului de a cunoaste lucrul in sine, care exista independent si in afara subiectului cunoscator, spre deosebire de Hegel, celalalt reprezentant de seama al filozofiei clasice germane. In Fenomenologia spiritului, Hegel se preocupa de strategia urmata in miscarea gandirii...care isi produce si parcurge momentele sale, deoarece metoda nu este altceva decat structura intregului, infatisat in pura sa esentialitate. In felul acesta, el subliniaza unitatea dintre teorie si metoda, interdependenta intre explicare (interpretare) si modul de abordare a universului ca totalitate pentru a obtine despre el cunostinte autentice. Metoda sa dialectica de gandire si cunoastere va fi preluata de Marx si Engels dar de pe pozitia materialismului. Delimitandu-se de Hegel, Marx declara: Metoda mea dialectica este, nu numai diferita de cea a lui Hegel, ci este exact opusul ei. Pentru Hegel, procesul gandirii, pe care sub denumirea de idee, el il transforma intr-un subiect de sine statator, este demiurgul realului La mine, dimpotriva, idealul nu este altceva decat materialul transpus si tradus in capul omului. Hegel, numeste metoda sa cu termenul de dialectica sau cu expresia de metoda speculativa si o opune metodei metafizice. Metoda dialectica este o metoda interioara filosofiei si, respectiv, obiectului ei de studiu: Absolutul. "Metoda nu este altceva decat structura intregul infatisat in pura sa esentialitate" (Hegel, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, 1965, p 33). Toate celelalte metode, considera Hegel, erau exterioare obiectului filosofiei, Absolutului; erau abstracte si metafizice. Metoda dialectica este o metoda concreta care vrea sa reproduca in planul mintii miscarea reala a gandirii. Dialectica este, cum sustine Hegel, o metoda care admite, in mod constitutiv, contradictia. Ontologia sau metafizica, pune problema Fiintei in sine a principiului. Dar ce este Fiinta in sine? Ea este ceea ce este, ea este si nu poate decat sa fie. Dar aceasta afirmatie - "Fiinta este ceea ce este" - este o judecata de tip analitic (in sens kantian). Prin aceasta judecata este afirmata Fiinta pura, Fiinta fara determinatii, fara proprietati. Ea este o judecata tautologica. Desfacem explicit intr-o judecata ceea ce deja stim; anume ca este ceea ce este. Prin urmare, spunem ca fiinta este dar nu si cum este. Avem, spune Hegel, un concept abstract asupra fiintei in sine. In paranteza fie spus, abstract, in sens hegelian, inseamna acel concept care poseda note, insusiri sau determinatii mai sarace (putine) prin raportare la un alt concept subordonat logic lui. De exemplu "animal" este un concept abstract pentru faptul ca el contine mai putine insusiri decat conceptul "om" pe care il include in sfera sa. Prin raportare la conceptul "om", conceptul "animal" are o sfera mai larga, cuprinzand si alte notiuni in extensiunea lui. In

schimb, "animal" are un continut mai sarac decat conceptul "om". A fi abstract sau concret depinde de felul in care conceptele se raporteaza unele la altele in functie de sfera si continutul lor. Evident ca cel mai abstract concept este "fiinta", intrucat el le cuprinde toate celelalte concepte fara ca la randul sau sa fie cuprins de un concept de o mai larga generalitate. Fiinta se contine doar pe sine. Despre fiinta nu putem spune decat ca este. In schimb despre om, in calitate de concept concret, cu multe insusiri, putem spune extrem de multe lucruri: ca este o fiinta rationala, bipeda, ca vorbeste, rade etc. 16. Filosofia marxist. Crearea dialecticii materialiste i a concepiei materialiste despre istorie. Marxismul este o filosofie a istoriei, teorie economic i doctrin politic afirmat n contextul crizei capitaliste la mijl. sec. al XIX-lea, fiind elaborat n lucrrile lui K. Marx i Fr. Engels. Karl Marx i-a numit concepia filosofic materialism practic, n sensul c este real tot ceea ce este rezultatul practicii, adic al activitii complexe prin care omul se raporteaz la lume i la sine. Punctul de vedere al practicii este decisiv n nelegerea realitii n genere, n ndeplinirea adevrului, n explicarea i nelegerea omului, a societii i istoriei. Filosofia marxist a istoriei pretinde c a descifrat legile societii ntemeiate pe proprietatea privat. n faza modern capitalist contradicia dintre nivelul forelor de producie (fora de munc a oamenilor unit cu mijloacele de producie) i relaiile de producie determin prbuirea acestui tip de societate printr-un proces revoluionar, care ar avea loc n rile cele mai industrializate. Dispariia luptei de clas (n formele specifice secolului al XIX-lea), constituirea claselor mijlocii n societile moderne, faptul c toi cetenii triesc din produsul muncii lor, evoluia regimurilor comuniste i a celor numite capitaliste demonstreaz c marxismul se prezint astzi mai mult ca un articol al credinei dect ca o legalitate real a istoriei. Este cert c marxismul a influenat realitatea contemporan, dar n condiiile trecerii la o societate postindustrial, n care sunt reevaluate personalitatea individului uman i libertile lui fundamentale, el este depit. Filozofia marxismului este materialismul. n decursul ntregii istorii moderne a Europei i mai ales la sfritul secolului al XVIII-lea, n Frana, unde se desfura lupta decisiv mpotriva a tot felul de rmie medievale, mpotriva spiritului feudal n instituii i n idei, materialismul s a dovedit a fi singura filozofie consecvent, credincioas tuturor teoriilor tiinelor natu rii, ostil superstiiilor, bigotismului etc. Din aceast cauz dumanii democraiei se strduiau din rsputeri s combat, s submineze, s ponegreasc materialismul i aprau le forme ale idealismului filozofic, care se reduce ntotdeauna, ntr-un fel sau altul, la aprarea sau susinerea religiei. Marx i Engels au susinut n modul cel mai hotrt materialismul filozofic i au lmurit de repetate ori ct de profund greite snt orice abateri de la aceast baz. Concepiile lor snt expuse, n modul cel mai clar i amnunit, n operele lui Engels: Ludvig Feuerbach i Anti-Dhring, care, la fel ca Manifestul Comunist, snt crile de cpti pentru fiecare muncitor contient. Marx nu s-a oprit ns la materialismul secolului al XVIII-lea, ci a dezvoltat filozofia mai departe. El a mbogit-o cu realizrile filozofiei clasice germane, mai ales ale sistemului lui Hegel, care, la rndul su, a dus la materialismul

lui Feuerbach. Cea mai important dintre aceste realizri este dialectica, adic teoria dezvoltrii n forma ei cea mai complet, mai profund i mai eliberat de unilateralitate, teoria relativitii cunoaterii umane, care ne d o reflectare a materiei n venic dezvoltare. Ultimele descoperiri n domeniul tiinelor naturii radiul, electronii, transformarea elementelor au confirmat n mod strlucit materialismul dialectic al lui Marx, n pofida concepiilor filozofilor burghezi, cu noile lor rentoarceri la vechiul i putredul idealism. Aprofundnd i dezvoltnd materialismul filozofic, Marx l-a desvrit i l-a extins de la cunoaterea naturii la cunoaterea societii omeneti. Materialismul istoric al lui Marx a constituit cea mai remarcabil cucerire a gndirii tiinifice. Haosul i arbitrarul, care domnea pn atunci n concepiile asupra istoriei i politicii, au fost nlocuite printr-o teorie tiinific uimitor de unitar i armonioas, care arat cum dintr-o ornduire social se dezvolt, n urma creterii forelor de producie, o alt ornduire, superioar cum din ornduirea feudal, de pild, ia natere ornduirea capitalist. 17. Iraionalismul, voluntarismul i problema omului n filosofia lui A. Schopenhauer i F. Nietzsche. Printre primii filosofi care vine s combat raionalismul hegelian este Arthur Schopenhau er, care consider c sarcina filosfiei sale const n a-i explica individului care este adevratul mers al lucrurilor i, n coresponden cu acest adevr, a-i indica noile orientri n via. Efortul lui Schopenhauer de a reevalua persoana uman s-a concretizat n teza potrivit creia voina primeaz n raport cu raiunea. Deciziile i aciunile omului sunt dictate de voin, iar raiunea nu poate interveni dect pt a le justifica. Filosoful consider c voina constituie factorul primordial nu numai al existenei umane, ci i al lumii n totalitate: ea constituie esena ascuns a tot ce exist, manifestndu-se diferit n fiecare nivel al lumii. Schopenhauer ajunge la concluzia c voina, fiind absolut, este liber. Natura uman se identific cu Voina, dar omul nu este liber, el dispune doar de iluzia libertii, ivit atunci cnd i contientizeaz scopurile, care de fapt, ar fi obiectivarea Voinei Universale. n mod logic, voluntarismul lui Schopenhauer se coreleaz cu pesimismul, o concepie care neag puterea omului de a-i conferi un sens vieii prin raiune i, n genere, valorile ntemeiate pe raiune. Omul, care a neles c viaa este lipsit de sens i de aceea i dorete libertatea, se pronun mpotriva voinei iraionale i tinde spre nirvana. Viaa nu face s fie trit. Prin sinucidere n-ai ucis voina de a tri, ci, prin acest fapt, ai distrus cel mult lumea ca reprezentare. Schopenhauer este ferm convins c filosofia, determinnd esena lumii, deci i inutilitatea eforturilor noastre, i va schimba modul de a fi i se va deprta de tiin i raiune pt a nelege suflul incontient al vieii. Nietzsche trage concluzii despre nvtura despre voin i anume nu de mpcare cu realitatea existent, ci transformarea radical a ei, noiunea principal fiind voina spre putere. Fiecare om este determinat nu de tendina de a cunoate ca la Hegel sau de a tri ca la Schopenhauer, ci de a domina asupra altora i aceast voin spre putere poart caracter biologic nnscut, este caracteristic tuturor. Doar c la diferii oameni se manifest n mod diferit, de aceea indivizii sunt clasificai n 2 categorii: 1. robi cei cu voina slab spre putere; 2. aristocrai cei care tind spre a domina fr limit

asupra altora. Morala tradiional, bazat pe noiunile de bine i ru, dreptate i egalitate, comptimire, este caracteristic celor slabi. Morala aristocrailor este alta scopul scuz mijloacele, adic lipsa oricrei morale, oricror norme pt cel care voiete s -i realizeze dorina de a domina asupra altora, nu poate exista nicio limitare a voinei sale, lui i se permite totul. 18. Filosofia sec. XX. Principalele curente contemporane. Perioada contemporan sec. XX este secolul revoluiei tehnico-tiinifice i a dezvoltrii n general. Filosofiei contemporane i sunt specifice urmtoarele curente: intuitivismul, fenomenologie, pozitivismul, pragmatism, marxism. Intuitivismul i filosofia vieii din Frana sunt reprezentate de henri Bergson: ceea ce confer devenirii caracter creator este elanul vital, torent, nentrerupt schimbare, permanent apariie a noului. elanul vital - durata pur, dimensiune temporal diferit de timpul lumii exterioare, nu se spaializeaz, nu se fragmenteaz trecut, prezent i viitor; pot fi cunoscute dect prin intuiie, act cognitiv nemediat, spontan, originat n instinct i desvrit n intelect, prin care se surprinde esena devenirii. Prin urmare, H. Bergson asociaz filosofia vieii cu intuiionismul. Pozitivismul reprezentant: A. Comte: apropiat de empirism prin aceea c ntemeiaz cunoaterea pe experien, dar se deosebete de el prin respingerea metafizicii. La baza: ideea progresului, ca progres intelectual. 3 stadii ale gndirii: teologic fenomenelor naturale li se atribuie puteri supranaturale; metafizic fenomenele sunt explicate prin entiti abstracte (natur, raiune etc.); pozitiv etapa cercetrii tiinifice, axate pe observarea faptelor, fenomenelor i a raporturilor constante dintre ele. Pleda pt formarea unei tiine noi sociologia, care ar deveni o for a reorganizrii societii. Marxismul (vezi p.16) Pragmatismul american (Ch. S. Peirce, W. James, J. Dewey) curentul filosofic aprut la sf. Sec. Al XIX-lea n cultura nord-american: conceptul de practic, cutnd s realizeze o legtur fertil ntre universul cunotinelor i cel al aciunilor. Fenomenologia (Ed.Husserl) cunoaterea, inclusiv cea empiric, este posibil numai n condiiile admiterii unor presupoziii ideale. adevrul nu este posibil dect sub condiia unui sens. A surprinde sensul nseamn a reduce fenomenologic sau a nu lua n considerare tot ceea ce se datoreaz cunoaterii lumii exterioare, precum i subiectul sub aspect empiric i logic, pt a ajunge la ultima treapt a contiinei ca atare, numit eu pur sau ego transcedental. Existenialismul este o doctrin filozofic i de aciune caracterizat printr-o accentuare a individualitii, propagarea libertii individuale i a subiectivitii. Existenialismul i are originea n lucrrile lui Kierkegaard, este dezvoltat de contribuiile lui Husserl i Heidegger, devenind faimos dup sfritul celui de-al doilea rzboi mondial prin lucrrile lui Jean-Paul Sartre i ale autorilor grupai n Frana n jurul revistei "Les Temps Modernes" , Simone de Beauvoir, Maurice Merleau-Ponty. Existenialismul cuprinde deopotriv un sistem ideatic, o moral i o doctrin de aciune.

12 teme ale gndirii existenialiste: Fiina uman nu este o fiin necesar; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine s nu fie. Raiunea nu i este de ajuns omului pentru a-i lumina destinul. Devenirea fiinei umane. Existenialismul l invit pe om s-i construiasc viaa prin efort. Fragilitatea fiinei umane. Sunt mereu expus propriului meu sfrit, distrugerii mele ca fiin uman, deoarece eu nu exist ca atare dect prin efortul meu. De aici sentimentul de angoas care ne nsoete existena. existena noastr e finit i se ndreapt ctre moarte. Fiecare fiin uman se simte solitar, impenetrabil celorlali. omul este o fiin-a-neantului, el survine din neant i se ndreapt ctre el.Devenirea personal. Omul trebuie s aiba o via cu adevrat personal i contient. Omul nseamn libertate; pentru ai construi viaa, el trebuie s opteze, s aleag n permanen, s se angajeze constient n raport cu destinul su i cu al celorlali. Omul constat c n realitate nu este singur: el este o fiin alturi de cei cu care e nevoit s existe; Viaa expusa. 19. Apariia i dezvoltarea gndirii filosofice n Moldova. Neamul nostru are o gindire bogata, o cultura interesanta; sursa: populara, folclorul. Creatia populara este o proptofilosofie care ne vb despre viata neamului nostru, despre obiceiurile, traditiile,- profund umanista in centrul ei se afla omul. In folclor se vb in expresii plastice despre raporturile sociale, relatii complicate dintre oameni,- a evoluat in strinsa legatura cu viata si activitatea omului. rol important - crestinismului. In spiritualitatea sensibila a getodacilor, dominata de credinta in nemurirea sufletului se desfasoara lent, pe cale pasnica crestinarea populatiei autohtone. biserica a contribuit si a stimulat dezvoltarea invatamintului, a cultivat respectul fata de carte. In perioada medievala, gindirea filosofica si sociala romaneasca este profund religioasa: cronicele bisericesti letopisetile: 2 perioade: secolul XIII- XIV in limba slavona si sec. XVII in limba moldoveneasca: Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce. Cronografia moldoveneasca este redactata in limb romana, iar cronicarii apartin marii boierimi care ii exprima interesele. Carturarii moldoveni din sec XIII-XVI orientari: lucrarile clasicilor bisericesti, spre literatura patristica. traduse / transcrise textele autorilor antici : Aristotel, Democrit, Pitagora. In aceasta perioade filosofia - dragoste de intelepciune. primului tratat umanist- Neagoe Basarab: principe ideal , un om ideal. In acest scop scrie teze in lucrare: universul a creat pt om, care se naste ca un Dzeu. Pozitia de exceptie a omului in univers este argumentata prin evidentierea dreptului de a alege intre bine si rau. Omul poate deveni un Dzeu daca se conduce de ratiunea sa. Lucrarea contine caracteristica valorilor respective in acele timpuri. binele este tot ceea ce e adecvat firii omului iar raulcontine faptele ce-l abat pe om de la firea sa. Capacitatea omului de a deosebi binele si raul il caracterizeaza ca pe o fiinta deosebita de celelalte vietuitoare. Altii: Petru Movila, Varlaam, Dosoftei. Petru Movila: prima scoala superioara Colegiul Revean, programul de studiu in care gasim filosofia greaca, latina. In lucrarea Antologie, Petru Movila constata rolul major al stiintei in viata omului. Dosoftei= constiinta umanista. Inzestrat cu o vointa de a se cunoaste si cu dor de perfectiune, dosoftei studiaza teologia (patristica si dogmatica), istoria si filosofia. Opera lui Dosoftei se deosebeste prin pafosul patriotic, prin mindria de neam si dragostea pt mult patimata tara.

cronicarului Grigore Ureche Letopisetul Tarii Moldovei defineste rolul istoriei in societate: istoria este un indrumar moral pt generatiile viitoare, conceptia umanista despre cultura si civilitatia ca note definitorii al omului. Miron Costin -primul poem de meditatie filosofica Viata lumii : soarta schimbatoare, ideea scurgerii irepetabile a timpului, existenta trecatoare a omului. In lucrarile cronicarilor este adecvat apreciata cultura si virtutea omeneasca, se observa tendinta de eliberare de mentalitatea strict teologica si de afirmarea a gindirii rationale. 20. Ontologia ca parte component a filosofiei. Noiunea de existen i materie, formele lor. Obiectivitatea materiei i obiectivitatea spiritului. Ontologia din greaca =tiina despre existen. concepia despre existen a fost abordat nc din antichitate. non-existen (opusul acesteia). Non-existena poate avea 2 semnificaii: identificat ca potena, posibilitatea de a fi i ce-ar nsemna, ceea ce nu este, dar poate fi; nu este i nici nu poate fi vreodat (perpetuum motor). Domeniile existenei: Ex. natural; social; ideal. Ontologia rspunde la ntrebrea ce este primordial n raportul despre gndire contient, natur ?. ontologia se divizeaz n 2 pri: material (existena material, ce e n spaiu i timp) i ideal (idei, cunotine). Noiunea de existen este una dintre cele mai vaste categorii filosofice, deoarece include n sine totul ce exist, indiferent de faptul dac exist n mod real, obiectiv, ireal i indiferent de faptul c aceast existen este material sau ideal. 21. Spaiul i timpul. Timpul i spaiul social - problema permanent a refleciei filosofice. concepia substanial a spaiului i timpului conform creia ele exist independent de procesele materiale i spirituale, a fost dezvoltat de Newton n lucrarea principiile materiale ale filosofiei naturale. spaiul ntins al lui Euclid este la fel n toate prile universului. Timpul dup Newton este absolut ca i spaiul un torent care curge uniform n toate prile universului. Spaiul desemneaz ntinderea, mrimea, forma, figura corpurilor. Orice corp are o ntindere i form, iar ntre corpuri apar raporturi de coexisten. Timpul este doar o relaie de succesiune, exprim durata, succesiunea, simultaneitatea proceselor i fenomenelor din Univers. interes deosebit problema timpului social: abordarea reducionist, curgerea rapid, legtura unical dintre trecut, prezent i viitor, ireversibilitatea,eterogen, clipele si duratele avand valori. caracterizeaza durata, succeseiunea, deveniea activitatii umane si relatiilor sociale in dezvoltarea proceselor sociale. - diferit de la o epoca la alta si are diferita intensitate. - devine tot mai saturat si cu capacitate informativa mai mare.- particularitatea de a se contracta permanent. 22. Micarea i formele ei. Noiunea de progres i regres. Micarea - n aspect cantitativ i calitativ, simpl deplasare n spaiu ca micare mecanic, nensoit de modificri ale obiectului dat, - ce semnific schimbare n dependen de caracterul acestor micri, transformri. - progres atunci cnd este vorba de dezvoltare pe

linie ascendent i poate fi interpretat ca regres atunci cnd are un caracter descendent i destructiv. 5 forme principale de micare a materiei: mecanic (deplasare a macrocorpurilor, corpurilor cereti n spaiul universului, macrocosmice pe pmnt), fizic (moleculelor, misc in interior corpurilor, stele, planete, interaciunea particulelor elementare, a fenomenelor electromagnetice), chimic (atomilor n interiorul moleculelor), biologic (procesele de formare i activitate vital a organismelor vii), social (apariia i dezvoltarea societii umane, activitatea vital). 23. Esena dialecticii i legile ei. Dialectica - priceperea de a purta discuii i de a ajunge la adevr prin scoaterea la iveal i combaterea contradiciilor n afirmaiile concurentului. Mai trziu - metoda general de explicare a lumii n continu micare, schimbare, transformare, dezvoltare, pronind de la contradiciile interne. ntreaga natur este un sistem, o conexiune unitar de corpuri. La baza stau 3 legi principale: unitii i luptei contrariilor ( lucrurile sunt contradictorii n esena lor, dar nu oricare 2 pri contrare formeaz o contradicie); transformrii cantitative i calitative reciproce (orice fenomen const din cantitate i calitate => unitate, numit msur); negrii negaiei (negare logico-formal; negarea dialectic). 24. Determinismul i indeterminismul. Noiunea de lege. Clasificarea legilor. determinism -pe de o parte caracterul determinat al proceselor din univers, si mecanismele proceselor de determinare, pe de alta teoriile ce releva caracterul determinant si mecanismele determinarii din univers. cel putin 3 modalitati de concepere si definire a determinismului: modalitatea descriptiva (determinismul constatare si descriere a tipurilor de determinism, in varietatea si specificitatea lor); modaliateta explicativa (determinismul teorie a mecanismului determinativ al ordinii din univers, indeosebi teorie a cauzalitatii); modalitatea gobala (determinismul conceptie de ansamblu asupra procesului cosmic, apta sa exprime seensul si ordinea lucrurilor). Legea - o teorie filosofica ce desemneaza raporturi necesare, relativ stabile si receptabile intre sisteme sau procese, intre aspectele interne ale aceluiasi sistem sau fenomen sau intre stadiile succesive ale unui anumit proces. dupa gradul lor de generalitate: legile specifice; legile universale; dupa criteriul complexitatii interactiunilor pe care le exprima: legile dinamice actioneaza in fiecare caz individual in parte, fixind tocmai elementele de generalitate si necesitate care se manifesta in toate cazurile individuale. Legi statice reprezinta relatii generale constante existente in cadrul unor ansambluri alcatuite dintr-un mare numar de obiecte sau fenomene relativ independente, ele fiind o expresie a necesarului la nivelul fenomenelor de masa.