Sunteți pe pagina 1din 3

Curentele literare

Curentul literar defineste activitatea literara a scriitorilor, dintr-o anumita perioada de timp, ce au aceleasi principii estetice, folosite in operele lor. Termenul de curent literar defineste, de asemenea si determinarea social istorica. Toate principiile unui curent literar sunt exprimate intr-un program literar, insa acesta nu este suficient pentru descrierea unui curent. Sinonimul acestui concept este cel de "miscare literara", iar un alt termen, insa mult mai indepartat este cel de "scoala literara". "Scoala literara" reprezinta influentele unor personalitati asupra creatiilor literare dintr-o anumita perioada. Un bun exemplu il constituie articolele teoretice ale lui Titu Maiorescu asupra perioadei numite "epoca marilor clasici". Aria curentelor literare este foarte extinsa deoarece in aceeasi perioada pot exista mai multe curente literare si chiar in aceeasi opera se pot intalni principii a mai multor miscari literare. Din acest motiv, este aproape imposibil ca un scriitor sa se axeze pe principiile unui singur curent literar. Cele mai importante curente literare sunt renasterea, clasicismul, romantismul, realismul, simbolismul si avangardismul. Termenul "simbolism" desemneaza miscarea artistica si literara care a luat nastere in Franta, la sfarsitul secolului XIX, mai exact in jurul anului 1885. Simbolismul se opune naturalismului si parnasianismului si plaseaza valoarea operei de arta in capacitatea ei de a configura un spatiu al armoniei dintre trairi, sentimente, ganduri si formule pe care acestea le iau prin materialul artistic. In literatura, acest curent literar se manifesta cu precadere in poezie si are ca punct de plecare principiul corespondentelor. Potrivit poetului francez Charles Baudelaire, prin corespondente se intalnesc cele mai diferite senzatii pentru a exprima ideea unei armonii totale. Acest lucru face ca simbolismul sa fie considerat un neoromantism. Arthour Rimbaud, Charles Baudelaire si Stephane Mallarme sunt reprezentantii francezi ai simbolismului. Acestia, potrivit principiilor simbolismului, cultivau starile sufletesti vagi, greu de definit prin care se facea legatura dintre universul spiritual si cel fizic. De asemenea, poezia simbolista, din punct de vedere retoric, pune accentul pe muzicalitatea versului si pe sinestezie, imaginile create fiind totale si complexe. Refrenul si versul liber sunt si ele procedee utilizate de simbolisti la nivel prozodic. In 1886 Jean Monreas scrie un manifest literar al simbolismului, prin care vorbeste despre o arta ce neaga gandirea stiintifica, rationalista si indeamna la folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate si la inoirea limbajului poetic.

Perioada simbolista a literaturii romane l-a avut ca principal reprezentant pe Alexandru Macedonski. Pe langa acesta, simbolismul romanesc a fost reprezentat de Stefan Petica, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu si George Bacovia.

George Bacovia

Plumb Dormeau adnc sicriele de plumb, Si flori de plumb si funerar vestmint -Stam singur n cavou... si era vint... Si scirtiiau coroanele de plumb. Dormea ntors amorul meu de plumb Pe flori de plumb , si-am inceput sa il strig

Stam singur lng mort... si era frig... Si-i atirnau aripile de plumb.

Exercitii : I . Identificati in poezia '' Plumb urmatoarele aspecte : 1) Ce simbolizeaaza titlul . 2) Structura poeziei 3) Semnificatia epitetelor 4) Compozitia versuriilor 5) Limbajul poetic

II. Scrieti un eseu in care sa prezentati trasaturile simboliste ale unei poezii de George Bacovia .