P. 1
Curs Optional Romana - Frazeologia Limbii Romane II-I

Curs Optional Romana - Frazeologia Limbii Romane II-I

|Views: 557|Likes:
Published by Luciana Radu

More info:

Published by: Luciana Radu on Sep 15, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/11/2015

pdf

text

original

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” din SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

SPECIALIZAREA: Română-Franceză/Germană

Frazeologia limbii române
ANUL II, semestrul I

Lector univ. dr. Monica BILAUCA

Capitolul 1. Conceptul de frazeologie
Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs; b) să identifice principalele probleme în discuţie ale frazeologiei. Frazeologia ca disciplină lingvistică Prezent în limbile romanice, germanice şi slave, termenul latinesc phraseologia numeşte, în limba română, spaniolă şi catalană, potrivit unei recente sinteze lexicografice1: a) modalitatea particulară de individualizare a unei limbi sau a unui scriitor; b) limbaj emfatic şi insignifiant; c) disciplină lingvistică ce studiază unităţile frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi, în italiană; d) culegere de locuţiuni şi e) ansamblu de expresii proprii unei limbi. Urmărirea accepţiilor termenului duce la constatarea că frazeologia, ca disciplină lingvistică independentă, există în puţine spaţii lingvistice, deşi celelalte semnificaţii ale termenului (cu excepţia celei notate cu b), avînd în comun limbajul, înţeles (în sens coşerian) ca activitate la nivel istoric, universal sau individual, privilegiază, cel puţin la nivel teoretic, includerea lor într-un cadru mai larg al disciplinei. Ca disciplină lingvistică independentă frazeologia există de puţină vreme, începuturile acestei direcţii de cercetare regăsindu-se în anii cincizeci ai secolului trecut în lucrările lui V.V. Vinogradov. Nu există, după ştiinţa noastră, un studiu teoretic amplu dedicat frazeologiei. În spaţiul lingvistic românesc, frazeologia este considerată de Hristea, Sinteze, p. 140, ,,un compartiment lingvistic deosebit de vocabular şi, mai ales, de sintaxă […] o disciplină lingvistică relativ independentă, care nu poate avea alt nume decît obiectul ei de investigaţie”; de Zugun, Lexicologia, p. 10, „o ramură a lexicologiei care combină lexicologia cu gramatica şi istoriologia şi are ,,cele mai mari şanse să devină disciplină independentă” sau, după DSL, p. 224, „o disciplină lingvistică în curs de constituire, care se ocupă cu studiul unităţilor frazeologice dintr-o limbă sau un grup de limbi”. Rezervele enunţate mai sus privind statutul disciplinei rezultă mai ales din cauza obiectului de studiu, care, prin pluralitatea posibilităţilor de interpretare şi clasificare, care, potrivit principiului obiectivităţii limbajului, numit de Coşeriu (Principii, p. 12), „numai toate împreună ne pot ajuta [...] ne pot reda obiectul în totalitatea sa, aşa cum se prezintă el pentru cunoaşterea intuitivă”, au favorizat considerarea, în mod justificat, a frazeologiei, de către Dimitriu, Tratat, p. 47, ca un domeniu de frontieră, situat, de obicei, în preajma altor ştiinţe2. Interpretate ca elemente lexicale simple, caracterizate prin înţeles unitar şi avînd valoarea unui lexem, unităţile frazeologice au fost înglobate lexicului şi discutate în cadrul lexicologiei. Ca argument suplimentar pentru această încadrare a fost evidenţiată de către Hristea, Contribuţii, p. 588, posibilitatea stabilirii pentru îmbinarea stabilă, ca şi pentru cuvînt, a originii, fapt ce se constituie într-un ,,indiciu că frazeologia se apropie mai mult
1 2

Micul dicţionar academic, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002. Autorul nota, loc. cit., că obiectul de studiu al îmbinărilor stabile este „prin excelenţă al sintaxei, al

lexicologiei şi al stilisticii”.

2

Harald/ Sialm. ireductibile la soluţii unice şi definitive. 24. IX. Expresii. Fundamentarea teoretică a disciplinei este indisolubil legată de obiectul de studiu al acesteia. interpretat şi numit diferit în funcţie de criteriul aplicat. Reader zur sowjetischen Phraseologie. după criteriul idiomaticităţii. Tübingen. p. 27. oameni de seamă etc. Ianko-Trinickaia5. de specificul fiecărei limbi.. reprezentate în vorbire într-un . cu accepţia de . care urmăreşte realizarea relaţiilor sintactice de diferite naturi. 587-598. p. 36] Berlin. Sinteze.adevărata bogăţie” a unei limbi7. şi o frazeologie literară. îmbinări de cuvinte etc. Bucureşti. Eine Eiführung am Beispiel des Deutschen [= Grundlagen der Germanistik.tot”. frazeologia a fost apropiată de Hristea. New Work. p. Berlin. O abordare ce antrenează o viziune mai largă asupra disciplinei a fost propusă de N. 5 Zur Phraseologizität sprachlicher Einheiten verschiedener Sprachebenen. unde se întrebuinţează. Franz-Josef (eds.A. din perspectiva acestui ultim criteriu enunţat. 4 Das hientergründige Idiom. loc.integrare” a unităţilor purtătoare de sens într-o unitate mai complexă”. Interpretate ca „moneme” ce funcţionează după anumite reguli gramaticale. cit. de stilistica funcţională. p. Rainer/Berens. Expresii.ştiinţă ce studiază expresiile idiomatice sau idiomul”. „acele tiparuri neschimbate cari se formează în curs de mii de ani şi dau fiecărei limbi o fizionomie proprie” (Opere. 45. p. frazeologismele au fost delimitate de către Harald Bürger3. Complexitatea aspectelor.. Walter de Gruyter& Co. aparţinînd unor scriitori. denumirea de frazeologie este puternic concurată de idiomatică. de idiomuri. 25. 1980. Erich Schmidt. ceea ce ar justifica existenţa frazeologismelor la toate nivelurile limbii.. în urma analizei unităţilor frazeologice. Harald. dar şi de valoarea surselor. 6 7 Vezi Zaharia. 3 . De altfel. conceperea duală a frazeologiei: Ioana Boroianu. în Jaksche. pe axa sintagmatică. termenul a suferit o extensie.. mai ales printr-o interpretare din punctul de vedere al antropologiei culturale. Conceput ca denumire generală pentru orice abatere de la regulile de . p. 1998. Über die Implikatur als theoretischen Erklärungsansatz für den Idiomgebrauch. Discuţiile de lungă durată în legătură cu perspectiva de cercetare a frazeologismelor au favorizat.în sens restrîns” (avînd drept caracteristică componenta idiomatică). 4564. Unitate frazeologică I.. care se concretizează în îmbinări . după Gertrud Gréciano4. apud Casia Zaharia.. a impus introducerea unor delimitări teoretice şi în ceea ce priveşte denumirea disciplinei. înţeleasă ca . considerată de specialişti ca neconvenabilă din cauza lipsei unei diferenţieri clare între proprietăţile limbii şi mecanismele de producere şi receptare6. în Wimmer.. p. analiza surselor ar putea porni. 134. vorbe de spirit. Contribuţii.. Prin raportare la capacitatea de a diferenţia.de lexicologie decît de sintaxă”.în sens larg” (definită prin stabilitate şi polilexicalitate) şi . Wortbildung und Phraseologie.date/pre-formate” de moneme. Ambros/ Burger. 487).. după Hristea. Gunther Narr. prin 3 Phraseologie. mai ales în spaţiul lingvistic german şi cel englez..). iar această perspectivă a condus la înţelegerea frazeologiei ..aforisme. 1997.mijloc de expresie a unei colectivităţi”. de la urmărirea provenienţei acestora: „externă. în care sînt incluse . p. considerate de Eminescu . şi care au caracter accidental”. distinge o frazeologie lingvistică. perspectivă ce antreneză toate componentele limbii. apud Zaharia. stilurile şi variantele funcţionale ale unei limbi. Impusă din necesitatea unei cercetări obiective. în sensul că se porneşte de la cuvînt şi se ajunge pînă la nivelul textului.

Expresii). perifrază proverbială (Dimitriu. ale căror contribuţii terminologice notabile le vom semnala în continuare. Influenţa orientală. şi internă. unitate frazeologică (Dimitrescu. 391-410. p. în timp. p. Structura sintagmatică a expresiilor figurate. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în 10 limba română. Gheorghe Constantinescu-Dobridor12). locuţiune. respectînd ordinea cronologică: asociaţie metaforică. în . Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile. locuţiune frazeologică (DSL). unitate frazeologică (Puşcariu. în opinia noastră. 1966. 235-253. locuţiune. Lexic). expresiune metaforică (Şăineanu. expresie frazeologică.Limbă şi literatură”. al VI-lea. generatoare de terminologie şi de exigenţele impuse de cercetători în formularea unor termeni cît mai precişi şi mai expresivi. Lexic. 11 12 13 Unitate frazeologică (I).împrumuturi din alte limbi şi calchiere după modele străine. Acestor două căi de îmbogăţire frazeologică i s-ar putea adăuga. expresie idiomatică (Al. analizabile şi neanalizabile. şi discursul repetat. ca strategie de reflectare ce valorifică atît sursa externă cît şi cea internă. locuţiune. clişeu (Hristea. perifrază. Dumistrăcel. izolare (Iordan. Lexic). Dumistrăcel. Bucureşti. Stilistica. Şăineanu. Zaharia. Limbajul publicistic). Influenţa orientală). anul VIII. Zugun. zicători (Şăineanu.Limbă şi literatură”. Locuţiunile). Sinteze). unitate frazeologică (Ioana Boroianu11. îmbinare de cuvinte sudate (Dumistrăcel. 8 9 Îmbinări de cuvinte indivizibile. Iordan. Concluzii Inventarul denumirilor aferente frazeologiei a cunoscut. XI. Stilistica). 242-247. vol. expresie. create în interiorul unei limbi din material preexistent”. îmbinare stabilă. Tratat). Construcţii idiomatice). 1977. 154. motivată de eterogenitatea criteriilor aplicate. idiom (Avădanei. o mare diversitate. 1998. p. Stil şi limbaj. expresie perifrastică. Principii. Limba română). proverbe. ansamblu frazeologic. grup sintactic stabil (Finuţa Asan/Fulvia Ciobanu10). expresie. în sincronie. element metaforic. Bucureşti.. în . Andriescu13. Dicţionar de termeni lingvistici. paremiologie. Semasiologia). Editura Academiei RSR. frazeologism (Dumistrăcel. Structurile lingvistice identificate în teoria limbii sub denumirea de frazeologisme au fost cercetate de numeroşi şi importanţi lingvişti români.. Iaşi. 1967. expresie figurată (Elena Slave9). idiotism (Philippide. Lexicologia. p. îmbinare de cuvinte indivizibile (Gheorghe Dragomirescu8). 4 .

proverbe (de ex.: Crucea roşie). are o circulaţie redusă. frazeologisme idiomatice (ce cuprind . care au dus la identificarea. de la care a fost creat. 5 .1. Frazeologism Derivat din grecescul φράσις . ci şi). de către diverşi autori. tinde să se impună în lingvistica actuală.. în familia lexicală şi în apropierea numelui disciplinei. circumscrise procesului de comunicare (de ex. expresie idiomatică.V. ce trimit la realităţi concrete sau imaginare (de ex. constatăm că termenul frazeologism. a următoarelor tipuri: • frazeologisme propriu-zise.unité phraséologique”15 întîi prin forma frazeologhiceskaia ediniţa. Vinogradov..: Păcatul intră rîzînd şi iese plîngînd . Expresii. • frazeologisme structurale. prin lucrările apărute în deceniul patru al secolului al XX-lea.vorbire. considerat părintele frazeologiei. cu posibilitatea de recunoaştere în plan metaforizat a sensurilor de 14 De către V. realizate numai nivel gramatical (de ex. definitorii în orice discurs ştiinţific. p. cu acelaşi sens. Concepte aferente frazeologiei Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs. 25-26). constituindu-se în obiect de studiu. Definirea frazeologismelor şi cuprinderea acestora într-o perspectivă unitară au generat interpretări marcate de o accentuată eterogenitate. termen preluat de limbile europene.: nu numai . Contribuţii... îmbinare stabilă de cuvinte. îmbinări frazeologice. expresii idiomatice.greşeala este însoţită uneori de plăceri. locuţiune etc. expresie. prin această expresie.expresie”. de către V. mod de exprimare.. 2. frazeologisme onimice (de ex.. Genève. formal.: Doamne ajută!). după Hristea. 138. Esquisse d'une méthode fondée sur l’étude du français moderne.. expresii frazeologice. frazeologisme referenţiale. termenul frazeologism a rezultat din traducerea14.legăturile nerepetabile” (Cernişeva.: de-a popa prostu .V. clasă deosebită de cea a îmbinărilor stabile prin modificarea semantică a termenilor şi prin . text” sau din latinescul phrasis .. compuse din minimum două cuvinte. p. frazeologhizm. apud Zaharia. 587-598 şi Sinteze. Deşi se situează.. p. frazeologisme comunicative. fapt probat de polemica din literatura de specialitate şi de diversele proiecţii ce reflectă opţiuni în această problemă. a conceptului numit de Charles Bally . dar urmările ei sînt neplăcute”). apoi. clasă în care este cuprins un număr mare de constituenţi: unităţi frazeologice. b) să identifice diferite tipuri de unităţi frazeologice şi să distingă semnificaţia convocării acestora în diferite tipuri de limbaje şi stiluri funcţionale. 15 Précis de stylistique. 1905 (capitolul La phraséologie). unde a dobîndit şi alte semnificaţii. care pot fi argumentate prin nevoia mereu simţită în orice stadiu de cercetare a limbii a unor opţiuni terminologice şi conceptuale precise.joc de cărţi”.. Vinogradov. unde o componentă este metaforizată (de exemplu: vorbe de duh). Termenul este puternic concurat de unitate frazeologică. unde toate elementele din structură sînt metaforizate (de exemplu: slab de înger). idiom.idiomuri în sens larg”. considerat părintele frazeologiei..Capitolul 2. care.

a-şi asuma riscul suprem”). atunci cînd o componentă îşi păstrează sensul propriu (de ex. ce permit argumentarea trăsăturilor generale ale frazeologismelor. pentru primul tip.a merge la judecată”). Opinarea divergentă din studiile de specialitate privitoare la conceptul de frazeologism se întîlneşte şi în legătură cu criterii aplicate. Expresii. 6 . parţial motivate – prin recunoaşterea sensului cel puţin a unui component. frazeologisme nemotivate (de ex. recunoscute de majoritatea lingviştilor: • Stabilitatea şi unitatea semantică.a fi extrem de bucuros”.. apud Zaharia.idiomuri în sens restrîns”. semantic pentru ultimul tip). unde motivaţia este o variabilă ce vizează gradul de înţelegere a semnificaţiei generale din sensurile componentelor: direct motivat – semnificaţia generală rezultă din semnificaţia componentelor. atunci cînd semnificaţia generală nu rezultă din semnificaţia literală a componentelor (de ex. • frazeologisme cu fuziune semantică totală.: A umbla pe la icoane .bază (de ex. • Semnificaţia generală nu corespunde cumulului semnificaţiilor elementelor din structură. sintactic. semantic. frazeologisme asemănătoare cu îmbinările de cuvinte. şi pragmatic pentru al doilea tip..a muri”) (Fleisher. Chişinău. de ex..: tăcere mormîntală şi . p. apud Zaharia. vizînd posibilitatea de realizare a semnificaţiei.. • Posibilitatea relativă de înlocuire a cuvintelor şi de preluare a rolului sintactic al acestora. nemotivate – prin nerecunoaşterea unei semnificaţii generale rezultată din cumulul semnificaţiilor literale ale componentelor (Burger..: a nu cunoaşte moarte). Expresii.. după gradul de contopire semantică şi structura gramaticală pentru al treilea tip. a aţipi”). 111).: a se îmbrăca cu cămaşa morţii .a adormi. frazeologisme parţial motivate (de ex. 114). frazeologisme cu fuziune semantică parţială.a nu înţelege nimic”) şi frazeologisme parţial idiomatice. unde recunoaşterea sensurilor de bază este imposibilă (de ex.: A bea zeamă de clopot . Termeni folosiţi în lingvistica frazeologică românească (alfabetic) Termen Ansamblu frazeologic Asemănare Asociaţie metaforică Element metaforic Expresie Expresie Expresie figurată Expresie idiomatică Expresiune metaforică Expresie perifrastică Frazeologism 16 introdus/folosit Dimitrescu 1958 Zanne 1895 Şăineanu 1887 Şăineanu 1887 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Slave 1966 Dumistrăcel 1980 Şăineanu 1887 Puşcariu 1940 Cujbă 1999 Frazeologia limbii române. frazeologisme direct motivate (neidiomatice. cu cuvintele şi cu frazele (Gheorghe Colţun16). principial relevante (structuralsemantic.: a fi în al şaptelea (nouălea) cer .: a se uita ca mîţa (pisica) în calendar . frazeologisme motivate metaforic (de ex.. motivate metaforic – prin identificarea semnificaţiei literale a elementelor în cadrul unei semnificaţii generale figurate. • frazeologisme complet idiomatice. Editura Arc. 2000. p.: A-l fura pe cineva sfinţii .

prin asociere. Frankfurt am Main. p. Amasova17.unité de pensé” şi li s-au atribuit..N. Athenaum. sintagma terminologică .minim de context”. vol. Vinogradov au identificat 17 18 N. Semantik und generative Grammatik. Expresii. prin dezvoltarea teoriei şi aplicarea altor criterii. unitatea frazeologică trebuie să deţină.. Considerate funcţionale la diferite niveluri ale limbii şi caracterizate prin capacitatea de substituţie printr-un cuvînt. cel puţin . frazeoloizii. Delimitarea accepţiei conceptului a avut în vedere. Probleme bei der Analzse vom Idioms.. fie altele. au dobîndit o singură semnificaţie.V. Kiefer. un punct de vedere comun care să reglementeze avantajele utilizării lui. Din punctul de vedere al capacităţii de descompunere semantică şi al posibilităţii componentelor de a stabili legături. Unitate frazeologică Propus şi întrebuinţat iniţial de Charles Bally. în primul rînd.unité phraséologique” desemnează un grup de cuvinte în care elementele din structură şi-au pierdut înţelesurile iniţiale şi. 223.contextul minimal”. specialişti precum V. după Uriel Weinreich18. Ference. Amasova19 distinge două subgrupe: frazeme – unităţi ce conţin cuvînt cheie şi idiomuri – fără cuvînt cheie. privită însă divergent. în acest sens. al II-lea.. op. p. Amasova. după N. perspectiva semantică. N. cit. 415-474. p. Leningrad. clasă poziţionată între îmbinările libere (numite în DSL. fie semnificaţii suplimentare.N. asocieri libere) şi idiomuri. total diferite de cele propuse de iniţiator. alta decît cea care ar rezulta din suma sensurilor componentelor. 7 . 21-22.. Amasova. Nu există. ca indice contextul sau .o constituentă polisemă” sau un cuvînt cheie.2. de aceea termenul a fost deseori apreciat ca ambiguu. apud Zaharia. în timp. Osnowy anglijkoj frazeologii. N. deschisă de Bally (numită de acesta coeziune semantică). unităţile frazeologice au fost definite din perspectiva reflectării în vorbire a unei singure . În funcţie de acest . 1963.N.Grup sintactic stabil Idiotism Idiotism Idiotism Idiotism Idiotizm Izolare Izolare Îmbinare de cuvinte indivizibile Îmbinare de cuvinte sudate Locutiune Locuţiune Locuţiune Locutiune Locutiuni Paremiologie Proverbe/zicători Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Zicători Asan/ciobanu 1967 Iordan 1975 Hristea 1968 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Philippide 1894 Dumistrăcel 1980 Iordan 1975 Dragomirescu 1964 Dumistrăcel 1980 Bulgăr 1971 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Şăineanu 1900 Şăineanu 1900 Avram 1986 Boroianu 1974 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Zanne 1895 2. Recunoscînd. 19 N.

Nauka. termenul în discuţie a cunoscut. aceasta din cauza eterogenităţii criteriilor aplicate şi propuse pentru interpretarea funcţională a acestuia. . prin sfera mult mai cuprinzătoare” şi includerea. Sinteze.Învăţămîntul Superior”. p. idiotisme. după criteriul logico-tematic. Leningrad. cu aceeaşi semnificaţie. 1946. aceea în care se încadrează echivalentul lor semantic”. fiind întîlnită deseori întrebuinţarea alternativă a acestora. De aceea. Rezultatele aplicabilităţii criteriilor funcţional-structural şi expresiv. iar G. 20-21. caracterizate prin imposibilitatea descompunerii semantice şi sintactice. p.).. în Stepanova. 1975..atît la expresii propriu-zise cît şi la locuţiuni”. reprezentînd semne pentru o noţiune. Einführung in die Semasiologie. Moskow. Hristea. Unitate frazeologică I. Locuţiunile. p. există puţine proiecţii teoretice. de aici. şi.N. întîlnite în majoritatea studiilor dedicate clasificării şi descrierii expresiilor. [1968]. Moscova. 25-26. 26. p. De exemplu. semne pentru o situaţie. L.foarte drept”)../Cernişeva. de unităţile paremice. p. a unui număr considerabil de termeni: locuţiuni. Florica Dimitrescu.a o păţi”) şi definite în opoziţie cu unităţile frazeologice. Pentru evitarea încadrării diferite a aceloraşi îmbinări stabile. M. apud Zaharia. Expresii. apud Zaharia. consideră criteriul disocierii gramaticale irelevant pentru delimitarea expresiilor de 20 21 Trudy Jubelejnoj Sessi LGU. Permyakov23. 1975.. în teoria şi practica frazeologică. Expresie În ciuda frecvenţei utilizării termenului în teoria şi practica limbii.unibuc. Lexicologia. Lexikologie der deutschen Gegenwartssprache. Introducere în teoria lingvistică (cf. Editura . expresie. 1979.. Dezvoltarea teoriei privitoare la conceptul de unitate frazeologică este în legătură cu diversitatea criteriilor şi metodelor algoritmice propuse. definit ca . propune întrebuinţarea unui singur termen general. 2. apud Zaharia. Definirea conceptului reflectă opţiuni în problema accepţiunii şi descrierii noţiunii de expresie mai ales prin raportare la comportamentul stilisticofuncţional al locuţiunilor (la Sextil Puşcariu. Bibliographisches Institut. p. Sinteze.D. cu o semnificaţie generală independentă de cea a componentelor (de ex.. Constantin Dominte.preferabil.3.îmbinare stabilă de cuvinte avînd.gata făcute” şi descrise în opoziţie cu îmbinările libere. Florica Dimitrescu.. 22 Phraseologie. lipsa unui punct de vedere comun. şi evidenţiază lipsa unei distincţii clare între cei doi termeni. expresii. 23 From Proverb to Folk-Tale. izolări. semnalată de Hristea. clişee. care a favorizat accepţia lui . Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology]. p. Identificarea şi descrierea coerentă a conceptului în discuţie reprezintă o problemă divergent soluţionată în teoria lingvistică. Irina Ivanovna (eds. Theodor Hristea. sub această denumire. Notes on the General Theory of Cliché. Petru Zugun.: drept ca lumînarea .ro/eBooks/filologie/dominte/index. 138. după Boroianu. locuţiuni frazeologice. 44. Leipzig. Elena Slave). a căror semnificaţie generală rezultă din sensul elementelor (de ex. 8 . 23. Irina Cernişeva22 le încadrează. 45-69. în urma aplicării criteriului situaţional delimitează unităţile frazeologice. unităţile frazeologice au fost clasificate de Thea Schippan21 pe baza unor considerente de ordin formal (existenţa/inexistenţa unui grup verbal/nominal) şi expresiv. un singur sens (sensuri) şi comportîndu-se ca o singură parte de vorbire. în cadrul frazeologismelor propriu-zise.htm) o extensie.: a-l vedea pe cineva sfîntul . p.. p. Expresii. [1972]. care trimite . Expresii. 28. care nu reuşeşte să cuprindă varietatea fenomenelor lingvistice.unităţi frazeologice concrescute20. interpretate ca unităţi . sînt de multe ori derutant argumentate. www. împreună. Translated from the Russian by Y. 141.cu un sens general”.

În acest sens. • expresii cu valoare globală de superlativ..foarte largă” sau cu valoare nedeterminată.: A-l vedea (pe cineva) sfîntul sau a-l lua sfîntul „1. Expresii. alături de cel al posibilităţilor combinatorii şi de comutare. teafăr) sub Evanghelie). fără ca prin această analiză să se ajungă la nonsensuri. Unitate frazeologică (II). 242-247. termeni diferiţi. ce permit o clasificare în funcţie de identificarea unor indici.. exclamative sau interogative (de ex.: [mare] cît o zi de post).: a vedea moartea cu ochii .cu propoziţie subordonată” (de ex. mai ales în cadrul expresiilor . de către Ioana Boroianu. a favorizat definirea. sub numele de expresie. wellerisme. în grade diferite. Această abordare a convocat. p. Petru Zugun diferenţiază expresiile de locuţiuni folosind criteriul expresivităţii şi al logicii conţinutului: . • expresii cu valoare de propoziţii. apreciat de Zugun. XI. 26 A se vedea şi DSL. op. Einführung in die strukturelle Betrachtung des Wortschatzes. p. 1966..a trece printr-o mare încercare”).. prin aplicarea criteriului enunţat mai sus. • expresii propoziţii enunţiative.locuţiuni”. mai ştii păcatul?). Lexicologia.Limbă şi literatură”. 72. însă dacă ele nu sînt expresive (sau sînt foarte puţin expresive). a expresiilor „ca grupări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii”. de către Coşeriu25. termenul expresie este întrebuinţat ca termen general pentru locuţiuni. .: cum va da Dumnezeu!. expresii idiomatice cu rol de propoziţie26. de obicei postpus predicatului (de ex. criteriul expresivităţii este generator de confuzii în legătură cu alegerea unui termen teoretic adecvat. . puncte de vedere disonante. expresii idiomatice. vîrî) capul (sănătos.în măsura în care îmbinările stabile numite expresii sînt expresive şi analizabile în părţi de propoziţie.locuţiuni. în care termenii au suferit. p.. mai mult. proverbe. deci cu subiect şi indice de predicaţie şi a generat următoarea încadrare tipologică: expresii cu subiectul exprimat. [= Tübingen Beiträge zur Linguistik. Astfel. caracterizate prin utilizare largă şi invariabilitatea verbului (de ex. cu lungime variabilă. în sensul suprapunerii conceptului de expresie cu cel de expresie idiomatică. după Coşeriu. desemnînd deseori aceeaşi realitate: îmbinare stabilă. sentinţe. Gunter Narr.: a-şi pune (băga. p. p. MDA). apud Zaharia. în care se cuprind: propoziţii metaforice. pot fi numite expresii. în direcţia metaforizării lor sau. iar Elena Slave24 apreciază acest criteriu lipsit de precizie. cit. în . foarte întuneric”). • expresii cu subiect neexprimat. 9 . aflate în raport de coordonare sau subordonare (de ex. a o păţi 2.. caracterizate prin semnificaţie imprecisă. criteriul funcţionalităţii acestora la nivel morfo-sintactic. zdravăn. 1970. Tübingen. 29-30. mai simple şi mai stabile decît expresiile. 397 şi urm. Dacă perspectiva funcţională poate fi considerată coerentă în privinţa posibilităţilor concrete oferite. 28. p... 14]. a trei clase: . 223. care au dus la identificarea.texteme”. În colaborare cu Erich Braun şi Gisela Kohler. . p. şi prin 24 25 Structura sintagmatică a expresiilor figurate. 30 ca fiind cel mai important. • expresii cu variabilitate verbală.. modificări semantice. caracterizate prin topica subiectului. a da peste un noroc neaşteptat” (DLR X/3. în aparenţă. în care recunoaştem folosirea verbului la diferite moduri şi timpuri şi preferinţa pentru anumite moduri.: Parcă-i gura iadului „adică întuneric beznă. principale sau secundare. şi nedefiniţi. în teoria şi practica românească.frazeme”. atunci cînd verbul trimite la persoana a II-a singular (de ex.

p. 62). DSL. 73). Observaţia privitoare la imposibilitatea unei delimitări exacte a fost notată mai înainte.éxpression constituée par l’union de plusieurs mots formant une unité syntaxique et lexicologique” (Pierre Guiraud. Gramatica limbii române.On comprend qu'entre ces deux extrêmes il y a place pour une foule de cas intermédiaires qui ne laissent ni préciser ni classer. a privilegiat exprimarea unei opţiuni proprii: . Cela importe peu d'ailleurs. p. la care Hristea ajunge. prin definiţie. s-a gramaticalizat. ajunge la concluzii nesatisfăcătoare. p. Concluziile. op... mai mult sau mai puţin expresivă. . care. p. pentru limba franceză. înzestrate cu o funcţie gramaticală unitară” (Dimitrescu.. 62-68. p. DSL. . apud Zaharia. 41. Locuţiunile. p. deoarece autoarea nu porneşte . 2005.ansamblu de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat. Sinteze.o locuţiune provine dintr-o expresie. Contribuţii. definea expresiile ca . noi dificultăţi.. expresii frazeologice catacretice). şi susţinută de un bogat material faptic. Locuţiunile.grupul de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat care are un înţeles unitar şi se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” (Gramatica. 246. cf. mais caractéristique des tendences générales et des faits typiques pouvant servir de points de repère”.. care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” sau . Enciclopedia. cf. deşi nu definitive. on connaît notre principe de recherche: pas de divisions rigoureuses.. fie că aceste relaţii se realizează printr-unul din elementele ei alcătuitoare. Pentru o taxinomie morfologică. larg-subînţeles) şi predicat. p. sudura grupului şi o cît mai puternică . ca trăsături specifice ale locuţiunilor. 34).. prin aplicarea criteriului funcţionalităţii la nivel morfo-sintactic şi semantic. 224 şi de Dimitrescu.Grupare de două sau mai multe cuvinte.. 10 .analiza lor semantică se ajunge la nonsensuri. în urma unei folosiri de lungă durată. cu privire la statutul locuţiunilor şi al expresiilor.. 589. Unitate frazeologică (II).îmbinări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii. 68: . unitară ca sens şi care stabileşte relaţii cu contextul ca un singur element. 243)28. lingvistul consideră că. Bucureşti..de la criterii ştiinţifice ferme şi nu-şi întemeiază distincţia pe fapte numeroase şi concludente”. Investigaţia realizată de Hristea. p.. apreciate de Hristea ca neconvingătoare. pierzîndu-şi 27 28 Cf. Amintim că Ioana Boroianu. care au aşadar subiect (exprimat sau subiect-general.. faptul că . Expresii. Locuţiunile. 1974. Unitate frazeologică (II). p. Încercarea de delimitare a locuţiunilor de alte unităţi lingvistice asemănătoare a relevat. spre deosebire de locuţiuni. 142. p. pentru că includ termeni specifici sau pentru că aceasta ar duce la perceperea altui sens decît cel transmis şi în care raporturile sintactice sînt suspendate. stabilitatea (fixitatea27). Locuţiune Inventarul definiţiilor propuse pentru termenul de locuţiune (numită frazeologică de Hristea. Editura Academiei Române. este precedată de un excurs teoretic. p. caracterizate prin dispariţia expresivităţii. printre care. stabileşte relaţii ca termen unic” (Boroianu.. În legătură cu observaţiile notate de Ioana Boroianu. p. îmbinările stabile pot fi numite locuţiuni”. după Hristea.între care nu se pot stabili totdeauna limite precise”. cu un înţeles unitar determinat. 2. 223) nu este foarte bogat şi evidenţiază recunoaşterea. . cu eventualele compliniri”. 328. a se vedea şi Sala. 9.a făcut cîteva precizări utile”. p. au fost numite. deşi autoarea .îmbinări de cuvinte cu caracter permanent. p. .4. nr. de Charles Bally. 2. cit. fie că gruparea. ce surprinde opiniile exprimate de Florica Dumitrescu. în legătură cu statutul locuţiunilor şi expresiilor.împietrire” (din această perspectivă. în ansamblul ei. unitatea sintactică şi de sens: .Ceea ce trebuie de pe acum considerat un adevăr indiscutabil ni se pare faptul că orice expresie (ca grup lexical stabil şi unitar) este. adică generatoare de efecte stilistice”..

mai ales în spaţiul englez şi german33. două direcţii de abordare: . Charles Hockett. cf.5. ceea ce probează încă o dată complexitatea problemelor pe care le pune definirea frazeologismelor. numite astfel de Boroianu. Moscova. Phraseologie. la Hervé Curat36. care înregistrează cu acest sens (de . Puşcariu. vezi şi Dumitru Nica. 141. Iordan. propune pentru diferenţierea acestora urmărirea structurii lexico-gramaticale şi a utilizării lexico-funcţionale. clasificări (structurale. Adam Makkai. Expresie idiomatică Observarea demersului teoretic aferent definirii şi caracterizării expresiilor idiomatice a evidenţiat. ireductibilă la soluţii unice şi definitive. La locution verbale en français moderne. XII (1963). 35 36 Stilistica. 2. Sinteze. Paul Postal. Problemele vizează distincţia dintre îmbinarea liberă de cuvinte şi locuţiuni. pragmatice şi de contrastivitate frazeologică”.a) reprezentarea lexicografică a expresiilor idiomatice. Unitate frazeologică II. rezultatele acestor investigaţii. după Zaharia. după Dimitrescu. întrebuinţează alternativ.Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”. Stilistica. 265-304. Lexikoloder deutschen Gegenwartssprache. p. Editura „Învăţămîntul Superior”. N. Bruce Fraser. p. p. 223.morfemele nu au dependenţă proprie.cnaa. Expresii. la Iordan35. îmbinare idiomatică. nu pot fi utilizate în limbă indiferent la orice adjectiv sau adverb. 235-252. Irina Ivanovna (eds. în . Expresii. p. care se pierde o dată cu suprimarea unuia dintre elemente” (Boroianu. M. Hristea. 514-526. Locuţiunile substantivale în limba română. locuţiune. IV (1967).expresivitatea”. Permyakov37. la G.. p. 243).acad. izolare. p. la diverşi autori români32. 65. Wallace Chafe. unitate idiomatică. b) interesul specialiştilor cu privire la aspecte psiholingvistice.morfeme condiţionate semantic”: . www. Locuţiunile în sistemul unităţilor nominative ale limbii române. a locuţiunilor de cuvintele compuse29 sau expresii (frazeologice)30.clasificarea după o normă lingvistică” se manifestă întîi în terminologie. atît termenul expresie (p. după Iordan. Gheorghe Popa. apud Zaharia. Avînd acelaşi comportament sintactic cu cel al locuţiunilor propriu-zise. DSL. apoi de Hristea. Heinz Weinreich.expresii a căror semnificaţie generală nu rezultă din suma semnificaţiilor componentelor”. Pluralitatea punctelor de vedere şi varietatea fenomenelor. în Stepanova. 24. Limba română. Les presses de l'Université de Laval. Expresii. 265-304. 30 Cf. vol. ca valoroase. Lexicologia. Stilistica. 33. cu referire la a făgădui marea cu sarea.. care nu favorizează. denumirea de . apud Zaharia.md/thesis/2540. 32 33 La Philippide. ci pot apărea numai pe lîngă un anumit adjectiv sau adverb”. Sinteze. 254). p. la exegeţii ruşi34. Unitate frazeologică (II).A. 34 Irina Ivanovna Cernişeva. p.D. 31 Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile. p. Sinteze. locuţiunile de intensitate. 245. Amasova. Melciuc38.. 1982. frazeologism. dotate cu idiomaticitate) mai mulţi termeni: idiotism (idiomatism). 29 Zugun. semantice şi funcţionale) şi de evidenţiere a valorilor stilistice ale expresiilor în diferite tipuri de texte.L. idiom. ceea ce justifică. dar şi în cel rusesc: N. 1975. 146. Hans Schemann.). nr. p. Principii. 2006. Essai d'explication psycho-systematique. se caracterizează prin posibilitatea fiecărui element „de a contribui în egală măsură la realizarea sensului global... în „Limba română”.. . Expresii. la I./Cernişeva. 5. Québec. la care se adaugă cele realizate de Finuţa Asan şi Fulvia Ciobanu 31 fiind apreciate de Hristea. Locuţiunile. p. apud Zaharia. 11 . 253) cît şi locuţiune (p. p.

vol. Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology] Moskow. Translated from the Russian by Y. prin raportare la aceeaşi funcţie expresivă. căreia i se asociază. în Fundations of language. expresia idiomatică este definită. 6. care înţelege prin . a accepţiei termenului. la Klaus Dieter Pilz39. uneori. 22-24. Din punctul de vedere al momentul utilizării şi al apariţiei lor. în plus. op. în sens saussurian. 505-510. şi simultan. În încercarea de delimitare. 93. în Muttersprache.. 1970.opacification”. 38 39 40 O terminach «ustojčivos» i «idiomatičnost». 136-137. înţeleasă în sensul invers al procesului de . Nauka. 1981. în care figurativitatea este înţeleasă ca remetaforizare a unei semnificaţii literale. Notes on the General Theory of Cliché. 47. Editura Univers. şi pentru acest concept. 23-24. funcţia de comunicare. 4. Astfel. Aplicînd aceste posibilităţi de înlocuire. 1988. Publishing House. 1979. Bucureşti. 12 . excerptate din romane poliţiste. Librairie Klincksieck. 41 Idioms within a Transformational Grammar. cit. 42 43 loc. Gertrud Gréciano43 a încercat descrierea expresiilor idiomatice prin urmărirea figurativităţii.rigidizare” (împietrire). expresiile idiomatice se situează fie pe treapta 0 (pe o scală de la 0 la 6). 1983. 1983. Pornind dinspre limbă spre teoria limbii.. psihologice. scrisori ale unor muzicieni. 6. adăugare. 1969. nr. Signification et dénotation en allemand. Din această perspectivă.figé et figuré”. Sinteze. 73-80. cu semnificaţie generală ce nu rezultă din cumulul semnificaţiilor componentelor). Paralelisme frazeologice. în această ordine de idei. Bucureşti. Aspecte ale limbii şi traducerii (traducere din engleză). posibilitatea clasificării expresiilor pe baza idiomaticităţii a necesitat identificarea unor indici ce au rezultat din aplicarea unor aspecte ce pot fi integrate nivelului semantic. p. Soluţia dezambiguizării. vol. porneşte de la un corpus de 800 de expresii. după Klaus Dieter Pilz. în urma unui proces de . cu funcţie explicativă sau afectivă. 63. fie sînt integrate. p. apud Zaharia. p. Gelu Ionescu. Din această perspectivă. dificultăţi precum: trasarea unor linii clare de demarcaţie între expresiile idiomatice şi cele neidiomatice. SUA. aflate în raport de interdependenţă. a chestiunii jocului idiomatic. cu precizie. George Steiner. ea este rezultatul unei gîndiri simbolice”. în cadrul fenomenelor lingvistice. p.frazeolexem. Locuţiunile. decît în cadrul contextului şi al vorbitorului şi.. unde nu sînt permise nici un fel de transformări. după Bruce Fraser41. Vezi Dimitrescu. La sémantique des expressions idiomatiques [=Recherches Linguistiques. a fost relevată dimensiunea epistemologică a expresiilor idiomatice: „expresia idiomatică rezultă întotdeauna dintr-un raţionament conceptual şi. p. p. în „Limba română”.frozenness” posibilităţi cît mai reduse de transformare a îmbinărilor prin permutare. 1983. Ştefan Munteanu. După Babel. traducerea lor în altă limbă40 etc. analiza semantică a acestora privilegiuindu-i abordarea. ca semn polilexical . nu poate fi rezolvată. p. cit. şi Hristea. în categoria frazeolexemelor exosememice42 (neinterpretabile în sens literal. în cadrul demersului teoretic. recunoaştem. 44 Lexic. nr. 9] Paris. mai ales pentru criteriul semantic. obţinute.N. Fraser identifică şase clase. Orizontul traducerii. inserare. p... ceea ce justifică opţiunea cercetătorilor. Editura Univers. Constanţa Avădanei. 336-350. după Gréciano (op. 274). cit. p. Zur Terminologie der Phraseologie. În cadrul acestui demers s-a pornit de la raportarea semnificaţiei îmbinărilor libere la cea a îmbinărilor stabile.. Expresii. tot prin interpretare semantică.. Stelian Dumistrăcel distinge44 două categorii: 37 From Proverb to Folk-Tale.

50. I. se referă la un fapt real.. prin pierderea posibilităţii de a funcţiona ca imagini”.nonsensul asocierii elementelor sau faptelor descrise”. 48 op. Versuch einer interdisziplinaren Abgrenzung. porneşte de la observaţiile formulate de Al. – Ne-idiomaticitate (sau îmbinare liberă de cuvinte). Cluj-Napoca.. 139-236. 2. p. cit.o funcţie obiectivă de comunicare” şi . Beriffsbestimmung und Systematisierung unter besonderer Berucksichtigung der deutschen Gegenwartssprache . 34-111. 63-75. 2004. în care figurativitatea poate fi rezultatul unui . Bălţi. termeni ai unor comparaţii ireale. 127. cit. 46 Pentru aprecieri în legătură cu vechimea cuvintelor ce intră în structura frazeologismelor. vezi Lilia Trinca. W. Fleicher. .. recunoscute prin prezenţa arhaismelorşi neologismelor46. p. 4. adică aceeaşi expresie ar putea fi discutată în cadrul mai multor categorii”. 84-88 şi L.accident” şi trimit la aspecte din viaţa colectivităţii sau fac referire la meserii ori profesii. Iancu.] pe care îmbinările de cuvinte sudate numite expresii le descriu”.idiotisme care şi-au pierdut o parte din valoarea afectivă iniţială. p. 258-301. loc... Stelian Dumistrăcel..• expresii . în „Limbă şi Literatură”.nu este exclusivistă. cit.idiotisme care de la naşterea lor şi pînă astăzi servesc nevoile afectivităţii ca imagini”. op. încadrîndu-se aici două tipuri de expresii45: expresii nemarcate temporal. p.. Groza... Phraseologie. Gréciano. VII (1956). în .. p. p. 1993. op. Limbă şi rostire românească. în . cit. Bucureşti. autor care a propus o clasificare care . 13 . 505-551]. vol. 47 D.cópii ale realităţii”. Dumistrăcel.. la care se poate stabili momentul apariţiei.. 3. 45 Referindu-se la problema expresivităţii. pentru conceptul de frazeologism arhaic. – Componente unice. Expresii.K. Lexic. Andriescu. 246. – Idiomaticitate parţială (măcar o componentă poate fi înţeleasă în sens literal).imaginare”. Filologie. vezi V. Preocupările pentru interpretarea expresiilor idiomatice şi evidenţierea comportamentului acestora pornind de la aplicarea criteriului semantic s-au manifestat şi în lingvistica universală47. – Anomalii sintactice. vol. 1. Iaşi. • . . în Strategii actuale în lingvistică.o funcţie stilistică mijlocită de o serie de factori [. Valoarea stilistică a expresiilor idiomatice.. Editura Dacia. p. Idiomaticitate/figurativitate – Idiomaticitate totală (nici o componentă nu poate fi înţeleasă în sens literal). ieri şi azi. Stabilitate semantică – Stabilitate prin metaforizare. Prevalîndu-se de sintezele formulate. expresii marcate temporal.. glotodidactică şi ştiinţă literară. motivată de valoarea de figură de stil pe care au din momentul creării lor şi derivată din . ce avea iniţial . Pilz. Stabilitatea şi varietatea frazeologismelor arhaice. I [= Göppinger Arbeiten yur Germanistik. p. 1996.. Lexicalizare.. p. Momente ale constituirii fondului frazeologic al limbii române literare.Studii şi cercetări ştiinţifice”. Reproductibilitate.. Casia Zaharia48 admite următoarele trăsături: 1.idiotisme care s-au născut în anumite împrejurări istorice”. apud Zaharia. Presa universară bălţeană. şi se caracterizează printr-un grad ridicat de expresivitate.

un minim de referinţă”. de L.echivalent de traducere unic”56. 16. cînd o componentă a îmbinării le determină pe celelalte şi îmbinări idiomatice cu stabilitate incompletă.. 49 50 N. op. sau la . b) a traducerii expresiilor în altă limbă. Zaharia. cit.L. Linguitische Aspekte. apud Zaharia. pentru delimitarea îmbinărilor libere de cuvinte de expresii idiomatice (parţiale sau totale). p. 223. 415-474. Athenaeum.. pentru a aduce în discuţie noi accepţii ale termenului în discuţie. Pentru funcţiile expresiilor în politic al presei a se vedea Werner Koller. de I. G. ce îşi dovedeşte utilitatea în cadrul delimitării expresiilor idiomatice de cele neidiomatice şi care a fost interpretat din două perspective: a) a identificării. Melciuc 51 în: îmbinări idiomatice cu stabilitate completă.. Melciuc. 32.. mai ales la proverbe şi. 5].N. Ference. cit. expresii. . expresiile idiomatice au fost raportate. în cadrul limbii a unui . foloseşte termenul idiom. Sprachspiel [= Germanistische Linguistik. în funcţie de specificul limbilor. într-un studiu contrastiv română-germană. 51 52 53 54 55 56 op. La I. p. În această ordine de idei. structura şi funcţia lor.. echivalentul de traducere unic desemnează cel puţin un cuvînt care trebuie să aibă corespondent intralingvistic într-o îmbinare. p. cf. ne vom folosi de direcţiile enumerate mai sus. Frankfurt am Main. propusă de I. Redensarten. proverbe. p.A. op. • îmbinări idiomatice ne-stabile.. Raportate la îmbinările stabile de cuvinte sau urmărite în interiorul unităţilor idiomatice53. Uriel Weinreich. Zaharia. Un model de clasificare a expresiilor idiomatice.I. în Kiefer. 47-48.. 57 op. cit. Expresii. Permyakov. deci fără cuvînt-cheie. p. raportarea la . Cu privire la punctul 2 reţinem clasificarea expresiilor. p. p. 1972. Din perspectivă structurală. Expresii. p. această din urmă observaţie fiind valabilă numai pentru anumite expresii idiomatice. Expresii. bazat pe criteriul structural-formal a realizat. p. expresiile idiomatice au fost încadrate şi discutate.alegerea contextuală reciprocă”50.A. le distinge de cuvinte şi proverbe prin forma. cit. Din punctul nostru de vedere.îmbinări libere52. Gunter Narr. clişee. • îmbinări stabile ne-idiomatice. în cadrul frazeologismelor propriu-zise sau integrate. al II-lea. iar în cadrul acestora au fost discutate: • îmbinări idiomatice stabile. 127. 222. limbajul Vorkommensanalysen. s-a propus. • îmbinări ne-stabile ne-idiomatice: . la un context minimal. Tübingen. cit. care discută de îmbinare idiomatică. 73-80.Lăsînd la o parte multiplele aspecte discutabile pe care această încadrare generalizată o poate ridica. Stilistica. prin prisma nerepetabilităţii lor şi a transformării semantice a componentelor. Amasova. în sensul adăugării criteriul traductibilităţii. Cernişeva54. Semantik und generative Grammatik. idiotismelor ori izolărilor.îmbinări ne-libere: termeni compuşi. 43-49.. Probleme bei der Analzse vom Idioms. 14 . vol. Referitor la punctul 1. 1977. reprezentat de un cuvînt cheie49. analiza în legătură cu criteriile semnalate mai sus ar permite o reevaluare. 265-304. au fost identificate diferite clase. Rőhrich 57 . Sau alăturare liberă de cuvinte. de Iordan55. DSL. op. idiomul este considerat o unitate lipsită de minim de referinţă. p.

în „Limba română”. Cernişeva. al reproductibilităţii şi al posibilităţii de comutare. loc. vezi Dimitriu. analizabile şi neanalizabile. vol. în sensul lor literal şi a căror semnificaţie generală rezultă din suma semnificaţiilor componentelor (de ex. cit. p. Paris. 68. 15 . p. Observaţii asupra îmbinărilor de cuvinte. a II- a). în . Heideberg – Paris. 9. 47. în Gertrud Gréciano (ed. c) sens unic.2. p... p. o dată cu dezvoltarea teoriei şi a viziunii privitoare la criteriile avute în vedere: complexe stabile de cuvinte (Cernişeva60). îmbinare de cuvinte sudate (Stelian Dumistrăcel66). 65 Îmbinări de cuvinte indivizibile. însă explicabil în lingvistică”. în . Max Niemeyer. apud Zaharia. de obicei. Pornind de la observaţia ce vizează posibilitatea substituirii îmbinărilor libere printr-o parte de vorbire. uneori chiar contrariant de sensurile cuvintelor alcătuitoare. Locuţiunile. I. Vezi Jürg Hausermann. 59 Vezi şi I. p. care sînt înţelese. Tratat. grup sintactic stabil (Finuţa Asan /Fulvia Ciobanu64). o augumentare. Micro et macrolexémes et leur figement discursif. sintagme stabile (Annely Rothkegel61). frasme (Jürg Hausermann63). următoarele categorii de îmbinări stabile: 58 Primul lingvist care a făcut această observaţie a fost Charles Bally. vol. p.. Expresii. Lexicologia. b) cuvinte rare. diferit cel mai adesea. Editura Academiei RSR. Tübingen. 133. Etudes de linguistique comparée français/allemand. 191- 410. 66 67 68 Lexic. 47].)..Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”. cit. 30.a) pierderea capacităţii combinatorii a termenilor componentelor. În lingvistica românească au fost definite.: construcţii superlative.fără aplicabilitate absolută”: . 62 63 op. îmbinare de cuvinte indivizibilă (Gheorghe Dragomirescu65). . p. de Dimitrescu. Phraseologie. Peters Louvain. în care fiecare element îşi păstrează autonomia semantică” 59. în privinţa inventarului terminologic. Petru Zugun. 60 61 I.6. Structurile lingvistice identificate în teoria limbii prin termenul de îmbinare stabilă au cunoscut. VI. Phraseme: Fenster zur Textkohärenz. Expresii. Îmbinare stabilă Apariţia termenului a avut ca punct de plecare necesitatea stabilirii unei delimitări faţă de îmbinările libere58. I (1919). Amasova62). în baza comportamentului morfologic. nr.). 1977. 29. pentru limba română. apud Zaharia. N. 222. neobişnuite. op. cit. 235-253. 64 Cuvinte compuse şi grupuri sintactice stabile. unitate lingvistică (complexă) stabilă (GA67). 1962.. Hauptprobleme der deutschen Phraseologie auf der Basis sowjetischer Forschungsergebnisse [=Linguistiche Arbeiten. cit. op. au fost identificate. conjuncţii corelative. p. forme verbale analitice etc. Traité de stylisque française (ed.Limbă şi literatură”. 2000. 514- 523. anul VIII. p. XI. chiar unice. cu subcategorizarea îmbinărilor stabile: perifraze propriu-zise „prin care se comunică o informaţie semantică (noţiune)/gramaticală sau logică (negaţia) şi perifraze proverbiale „cu structuri imuabile” şi Constanţa Avădanei. 5. pentru spaţiul lingvistic german şi românesc68. 1967. Rizescu. p. 2005. şabloane de tip frazeologic (N. ca „asocieri de două sau mai multe cuvinte. identifică trei criterii de identificare a îmbinărilor stabile. Bucureşti..

Vezi Constanţa Avădanei. 86. pe de o parte şi îmbinări verbale.7. 73 Probleme der Phraseologie. Rothkegel. op.. Rothkegel. op.. Italienischen. p. cu metaforizarea unei semnificaţii. • tipul omogen III (cu componente semantic prezente şi absente). A. care trebuie bine cunoscute pentru a înţelege sensul şi felul în care au apărut aceste frazeologisme devenite internaţionale”. cit. . prin păstrarea trăsăturilor morfo-sintactice ale elementelor. Tübingen.. 69 70 71 72 A. pe de altă parte. îmbinările stabile au fost încadrate în clasa frazeologismelor propriu-zise şi clasificate în: • unităţi frazeologice. 2. Max Niemeyer. • sintagme stabile69 de rang unu. cit. op. caracterizate prin semnificaţie unitară.. în care elementele constituente nu sînt comutabile şi sintagme stabile de rangul doi. • expresii frazeologice. Spanischen und Rumänischen.semantic prezente” sau . p. 34. în care toate elementele şiau pierdut independenţa semantică. • stabilitatea nivelului funcţional. clasă ce se apropie. cit. Convenabilitatea aplicării criteriului sintactic este argumentată mai ales în spaţiul lingvstic german70 şi cel românesc71 este susţinută prin utilizarea următoarelor criterii: • stabilitatea topicii îmbinărilor. 13 Idem. în care doar o parte a îmbinării şi-a păstrat independenţa semantică. • îmbinări frazeologice. denumire preluată de la Hristea. p. Din perspectivă semantică. raportarea la statutul semantic al componentelor (ce pot fi . adverbiale.. proverbe. Untersuchungen zur wiederholten Rede mit Beispielen aus dem Französischen. 144. din prisma variabililăţii/invariabilităţii la nivelul contextului. metaforizarea componentelor.semantic absente”) a dus la sistematizarea. 16 . ce se manifestă în specializarea anumitor tipuri de fraze la anumite valori morfologice. şi a favorizat identificarea a numeroase clase şi subclase72. formaţiunile modelate (ce permit introducerea unei componente).. adverbiale şi prepoziţionale. nominale şi pronominale. Pe lîngă actualizările teoretice referitoare la context la care trimit îmbinările stabile. formulele şi clişeele internaţionale.• îmbinări adjectivale. în care sînt cuprinse: îmbinările idiomatizate (cu o componentă figurată şi integrată unei anumite clase de semnificaţii). a îmbinărilor stabile în trei tipuri: • tipul omogen I (cu componente semantic prezente) cuprinzînd îmbinări în care elementele prezintă independenţă semantică. cu posibilitatea comutării unui element. de către Harald Thun73. cit. • stabilitate morfologică. iar în cadrul ultimei grupe stabileşte nouăsprezece tipuri de bază. identifică patru clase de sintagme stabile: nominale. • tipul omogen II (cu componente semantic absente). loc. La această repartiţie taxinomică s-a ajuns în urmă raportării unităţilor lingvistice în discuţie la îmbinările stabile de cuvinte ne-frazeologice. Formule şi clişee internaţionale Denumite şi interpretate diferit în fiecare limbă. Sinteze. unităţi lexicale (caracterizate prin păstrarea sensurilor de bază ale componentelor). p.. de îmbinările libere.au la bază legende antice (uneori biblice) sau chiar întîmplări reale. 1978. prepoziţionale şi verbale. expresii idiomatice.

pe scara cuvânt/expresii idiomatice/proverbe. turnul (lui) Babel. diferenţiate de cele paremice prin cantitate (anecdote şi fabule). deoarece nu respectă un criteriu determinant. 192 de tipuri gramaticale de proverbe şi expresii proverbiale. p. situată pe o poziţie intermediară. Dintre clişeele internaţionale ce trimit la domeniul religios reţinem: arca lui Noe.. p. Bucureşti. Alte observaţii au vizat cunoaşterea sensului şi a . 17 . 2. p. cea a pseudoproverbelor. cuvinte adevărate.clişee lingvistice”74 sau . adaptate însă la specificul limbii germane. . ce vor funcţiona în limbă. munca şi ocupaţiile. identificarea unui mecanism generator de construcţii paremiologice76. 146 şi în Contribuţii. O nouă sistematizare a proverbelor este oferită de aplicarea criteriului figurativităţii şi a perspectivei cultural-istorice. Ungaria. filosofia.. 74 75 76 Numite astfel de Hristea. cit. a unei clase. băutura. Editura Librăriei Socecu & Comp. p. istoria. prinderea păsărilor. Op. s-a încercat. . povăţuiri. • unităţi supraparemice. eresurile.Referirea la această clasă a urmărit identificarea unui indice de recunoaştere. s-au materializat în studii ce au urmărit în special posibilităţile de delimitare şi de clasificare faţă de frazeologisme. Urmărite din perspectiva structurii lingvistice şi logice şi din punctul de vedere al conţinutului motivaţional. proverbe propriu-zise. zicători. 11. vol.. ţinându-se cont de specificul limbii. în urma realizării unei tipologii. după Rodica Zafiu. dar şi puterea numelor proprii de a genera clişee. animalele. p. termeni conotativi. iar acesta a fost apreciat avîndu-se în vedere structura acestor îmbinări. Istria şi Macedonia. Grigori Lvovici Permiakov. iar această investigaţie. care cunoaşte multiple posibilităţi de compunere.paremice”75. afacerile. Respectarea aceloraşi criterii. Friedrich Seiler.. Sinteze. viaţa intelectuală şi morală. asemănări. Bucovina. loc. p. şcoala.. sărutul lui Iuda. obiceiurile. Iuliu Zanne. mâncarea. concepută dihotomic. domeniul juridic. artele şi ştiinţele. cit. iar acestea au antrenat stabilirea domeniilor de provenienţă78 pentru proverbele din limba germană: vânătoarea. I-X. pentru limba rusă . deşi nu au fost o constantă a teoriei limbii. caracterizate şi ele divergent din acest punct de vedere. pescuitul. a favorizat încadrarea acestor unităţi într-o perspectivă ce integrează toate componentele acestui nivel: • unităţi frazeologice/idiomatice. 590. semne pentru o noţiune. iar pentru limba română79: natura fizică. stabileşte domeniile pentru limba germană. 77 78 79 Lutz Röhrich. Diversitate. Op.8.genezei” acestora. 231. ca . Permiakov identifică. a permis identificarea77. mărul lui Adam.. • unităţi paremice.un nume propriu (de obicei de persoană)”. semne pentru o situaţie (expresii proverbiale. fară tradiţie. transportul. cit. Proverbe.veritabile repere ale actualităţii”.. cit. viaţa fizică. Proverbe Preocupările pentru teoretizarea .unităţilor frastice”. 16. banii. aforisme).. Op.. idiotisme şi cimilituri cu un glosar româno-frances. biserica. include în această categorie exclamaţiile (de ex: Du ahnst es nicht!). credinţele. din care nu trebuie să lipsească. 5. viaţa socială. slujba religioasă. omul şi organele sale. după Hristea. Proverbele românilor din România.

. la cutare şi cutare popor”. criteriul semantic a dus la excluderea . • proverbe particulare. Aplicat însă restrisctiv.. Sinteze. p. .. 81 Theodor Hristea. ceea ce justifică delimitarea proverbelor în: • proverbe universale. din prisma posibilităţilor de .cari exprimă un adevăr recunoscut ori şi unde şi în ori-ce timp”.. 18 . 146.Corelarea adecvată a perspectivei semantice cu criteriul cultural-istoric a generat şi formularea unui model de clasificare80.cari se rézemă pe un adevăr constatat prin experienţă. Denumiri date proverbelor în literatura română Termen Cimilitură (cu înteles de proverb) Cuvânt Cuvânt Cuvânt bătrân Cuvânt prost Parimie Pildă Poveste Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea ăluia Precum zic bătrânii Prostul cuvânt Proverb Proverb Proverb Proverbul bătrânesc Vorbă Vorba altuia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba bătrânească Vorba (a) ceea Vorba ceea Vorba cea bătrână Vorba cea veche Vorba veche 80 introdus/folosit Ţichindeal Ţichindeal Cantemir Cantemir Neculce Cantemir Cronica anonimă Costin Baican Ghica Varron Pann Ispirescu Cantemir Cantemir Negruzzi Pann Ţichindeal Donici Odobescu Odobescu Ispirescu Jipescu Odobescu Laurian şi Massim Ghane Creangă Donici Slavici Creangă Realizat pentru limba română de Iuliu Zanne.echivalare reală ori potenţială a cuvintelor”81.. în funcţie de ideea generală. în încercarea de a clasifica materialul lucrării dedicate proverbelor românilor. clasă în care sînt incluse şi zicătorile şi idiotismele.unităţilor frastice” din sfera obiectului de studiu al frazeologiei. însă printr-o experienţă specială şi locală.

perifrazele au fost definite şi integrate (Hristea. Sintagma şi sistemul sintactic al limbii române. Tratat. unitate de sens. nr.Zicală Zicală Zicătoare (cu înţeles de proverb) Zisa Ispirescu Pann Ţichindeal Varron 2. p. proprietatea de a funcţiona în . VIII. op. Lexicologia. p. expresivitate. alături de expresii. „România literară”.. 9). îmbinările uzuale.9. p. 19 . Iordan. Încadrate de Zugun.nu sînt echivalente reale ori potenţiale ale cuvintelor (cum sînt locuţiunile şi expresiile) şi îngreuează şi mai mult operaţia de clasificare a unităţilor frazeologice şi aşa extrem de numeroase şi de variate”. consideră că proverbele ar trebui excluse din obiectul de studiu al frazeologiei deoarece . limitîndu-ne la notarea cîtorva observaţii în legătură cu conceptul de proverb.neapărat pe o treaptă superioară îmbinărilor superioare libere” (Hristea. opţiunea pentru întrebuinţarea acestei denumiri se justifică prin lipsa de specializare a termenului. 48. sinapsele. pentru accepţie din perspectivă sintactică. urmînd anumite modele în limbă”. 1957. Alte tipuri de frazeologisme Lăsînd la o parte detalierea critică a argumentelor ştiinţifice. Frazeologia. poate fi încadrat. Stilistica. p. 83 84 Discutate şi de Thun. cu celelalte unităţi lingvistice cuprinse sub conceptul de frazeologism (stabilitate. sub numele de comparaţii fixe. cit. p. p. 7. cu rol determinant în cadrul expresiilor. 145).serii frazeologice deschise. p. Rodica Zafiu. 4. loc. pentru procedeul formării perifrazelor vezi şi Dimitrescu. 123-124 („datul sufletului”). 20-26 aprilie 1994. încadrate diferit în funcţie de expresivitate: locuţiunile. 86 Hristea. p. locuţiuni şi îmbinări uzuale. 33). idiomaticitate). cit. reţinem. deşi în literatura de specialitate se apreciază că face obiectul de studiu al paremiologiei86. formulele uzuale de comparaţie84. 43. perifrazele82. 22. pentru Dimitriu. 15. datorită recunoaşterii unor mărci funcţionale comune.la limita dintre asocierile libere de cuvinte şi unităţile frazeologice” (Boroianu. în urma recunoaşterii unor caracteristici specifice frazeologismelor: frecvenţă. Unitate frazeologică I.. an XXVII. p. nr. dar .. Sinteze. atrăgea atenţia că „vorbirea umană constă din sintagme”. în SCL. comparaţiile stereotipe83. 85 În legătură cu acest concept. 209. vechime. repetabilitate.) în obiectul de studiu al frazeologiei. sub acest titlu. datorită interesului acordat în cadrul demersului teoretic. Locuţiunile. care. sintagmele85. perifrază desemnînd „un grup de cuvinte «pentru» un singur cuvînt”.. vezi Sorin Stati. în cadrul îmbinărilor stabile de cuvinte. îmbinările uzuale şi perifrazele nu cunosc valoarea expresivă. 82 Situate ..

locuţiunile fixe. Ibidem. 167. formule tradiţionale de comparaţie.reguli de construcţie”.. în stadiul limbii sincronice şi discutat în opoziţie cu tehnica liberă a discursului. .o serie ordonată de distincţii [. asupra faptul că. p. cunosc corespondent funcţional în unităţi de . tipologia „discursului repetat”.. de coerenţă cu cunoaşterea lucrurilor şi cu principiile generale ale gîndirii” şi anumite . atrage atenţia. wellerismele. mai ales în cadrul unui domeniu specializat al comunicării.0.norma generală.. dar marcat de lipsă organizaţională provocată de suspendarea normelor. Deontologia. 171. b) analiza unor categorii de fapte deviante din hebdomadarul „Academia Caţavencu” şi a tendinţelor contemporane ce rezultă din interacţiunea emiţător-receptor. ca fragment lung sau scurt a ceea ce s-a spus deja”88. Idem. anumite sintagme. observaţia că. Încadrat. perifrazele lexicale. 3. . deşi. proverbele. cuvintele nu sînt comutabile .. p. Conceptul coşerian de „discurs repetat” („wiederholte Rede”) a făcut parte din preocupările magistrului pentru argumentarea caracterului unitar al limbii.în domeniul lor specific”. 3. din perspectiva funcţionalităţii şi răspîndirii lor. p. Idem. Trebuie făcută. Acest limbaj. 258-262. Pornind dinspre limbă spre teoria limbii. 53. Limba funcţională. aduc ceva ca 87 88 89 90 91 Coşeriu. avînd caracter general pentru limbă. printre speciile menţionate de autor se află: citatele – .. cum este jurnalistica. de aici lipsa unei participări la opoziţii funcţionale actuale. Coşeriu.diferite niveluri ale tehnicii libere şi sînt comutabile cu acestea” 90.expresii introduse de (sau însoţite de) unele formule şi care au pretenţia că se referă la o reacţie verbală a cuiva într-o anumită situaţie”.. discursul repetat . Idem.Capitolul 3. de asemenea.aceste expresii care ni se par imposibile să fie expresii cu totul normale... 259. 20 . p. formele „discursului repetat” cunosc cîteva particularităţi: nu respectă . „de importanţă socială.1. cu referire specială la „quadripartita ratio”.un compartiment autonom al competenţei idiomatice” 89.. culturală şi politică mare”91.. cu specificarea că ultimele trei forme enunţate ar putea constitui . lingvistul stabileşte. cu prilejul descrierii limbii funcţionale.. Arhitectura . pentru care identifică şi notează într-o reprezentare figurativă.repetarea unor fragmente de texte – literare sau altele – cunoscute ca atare”.cuprinde tot ceea ce în vorbirea unei comunităţi se repetă într-o formă mai mult sau mai puţin identică sub formă de discurs deja făcut sau combinare mai mult sau mai puţin fixă. Conceptul de „discurs repetat” Obiective operaţionale: a) studierea problematicii generale a „destructurării” şi „restructurării” enunţurilor aparţinând discursului repetat din perspectiva universaliilor limbajului şi a retoricii generale. ..] între lucruri şi limbaj”. manifestate întîi la nivelul vorbirii87. pe baza exemplelor. p. Ibidem.

. p. 52 (1/2004). a reprezentărilor stereotipe..2. 217 . Editura Trinitas. 97 Lectura. în „Semn”. aduc ceva nou. 2003. p. conştiente şi ocazionale ale enunţurilor aparţinînd «discursul repetat»”. pentru formularea teoriei şi aplicarea metodei cf. Bucureşti. Un termen de … ruşine şi ocară: mioritic.. 92 93 Idem. O modalitate paradoxală de manifestare a apartenenţei etnoculturale: modificarea «discursului repetat». realizate de Stelian Dumistrăcel96. Competenţa. Iaşi. La langue et les parlants/Language and its Users/Limba şi vorbitorii.informaţie. p. nr. locuţiuni fixe. De la acest punct de plecare. 3. a schemelor secvenţiale sau generice” (vezi şi infra). Din perspectiva construirii textului şi a . în toate aceste expresii. Pentru definirea funcţiei relevante în limbajul publicistic. ca să zicem aşa.modificările intenţionate. 55.a. în „Dacia literară”. Limbajul. concretizate într-o tipologie a enuţurilor aparţinînd „discursului repetat”. 147-149). notate de Coşeriu. 3-4/2003. self-made man în discursurile italiene sau spaniole) şi răspîndirea acestora. în funcţie de specificul comunităţii lingvistice. cu privire la modificarea şi combinarea elementelor limbii reprezentînd tehnica liberă a vorbirii cu «discursul repetat»” Eugeniu Coşeriu compară discursul cu un „tablou realizat. p. în Limbajul publicistic. printro astfel de recurgere frecventă. pe lîngă porţiuni executate cu tehnica pictorului care pictează. contestatar în discursul public actual. în materialul lingvistic utilizat. p. a locuţiunilor. de exemplu cele privind . anul VI. ce diferă. 34. edited by Tatiana Slama-Cazacu. în parte ca [un] colaj.atît la nivel extraliterar cît şi literar sub forma clişeelor de limbă. Proeminenţa de statut a acestor „prefabricate de vorbire” („vorgefertigte Redeabschnitte”). nr. 163 – 178. este tehnică actuală şi în parte sînt bucăţi de vorbire deja existente şi duse. 94 95 96 Idem. anul VI. România. p. Iaşi. se datorează structurii lor. 1-2/2003. în care se pot regăsi forme neidentificabile (de ex. 21 . de tradiţie. „vorbirea este ca un fel de pictură cu colaj simultan. Cocktailuri. adică. pictate de către alţi pictori”94. în legătură cu problema codurilor literare. citate ş. în tablou. Acest joc al constituenţilor urmăreşte stabilirea unui anumit tip de contact cu receptorul şi focalizează atenţia asupra mesajului. în parte. concludente privind extrapolarea în materie de „discurs repetat” se dovedesc a fi referirile exegeţilor lui Coşeriu. a locurilor comune. în Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora. vezi Stelian Dumistrăcel. pot exista deopotrivă fragmente luate din alte tablouri. an XV (serie nouă).d”95. Limbajul poetic. 259. 130-131.: resta din limba italiană. Editura Arvin-Press. Revenirea la fondatori: «faticul» cu referire la funcţia «de apel» a limbajului. p. 190-196. în proverbe. în „Semn”. 15-30. Idem. şi cele notate de Sofia Dima97.m. Transmutatio boum (şi a altora). care reprezintă o modalitate de manifestare a intertextualităţii. p.regulilor «actuale». Limba funcţională. urmărite în analiza discursului jurnalistic din presa românească actuală. nr.237. şi. Arhitectura. a diverselor forme de „discurs repetat” pe care acesta le cunoaşte şi care sînt reperabile . în comparaţie cu discursul public reflectat de presă”. spun ceva care nu e conţinut în noţiunea respectivă”92. p. asupra funcţiei „reflexive”93 care este „concentrată asupra mesajului şi asupra modului în care se structurează mesajul” (a se vedea comentariul lui Coşeriu la sloganul electoral a lui Eisenhower „I like Ike”. Repeated Discourse as a Means of «Contact» and Manipulation in Journalistic Discourse. în vol.

atribuite unor personalităţi din istorie. următoarele categorii de enunţuri: [a] versuri propriu-zise. opere de artă plastică). 2) Criteriul calitativ. reiterarea unei vorbiri deja rostite. 123-125. opere muzicale. 4) Criteriul istoric priveşte discursul scris .. rezultate ale uzurii. [b] formule stereotipe din basme. a schemelor secvenţiale sau generice”. [b] citate propriu-zise din opere (scrise) din categoria precedentă. filme. dar şi cauze ale stabilităţii sensului”. . din perspectiva antropologiei culturale a enunţurilor ce au la bază distorsionări ale enunţului canonic. Din literatura populară [β] sînt solicitate. de următoarele categorii de contexte: [a] formule din discursul religios. pentru interpretarea titlului ca paratext. [c] sloganuri. care constitue . banalitatea. au fost identificate două tipuri principale: [A] enunţuri „anonime” (care sînt. 5) Criteriul interpretării. a locurilor comune. de două tipuri: [A¹] populare şi [A²] culte) şi [B] enunţuri cu autori cunoscuţi. expresiv. reţinem: 1) Criteriul cantitativ. inclusă aici din cauza înrudirii generale ca statut. Iniţial..în fapt. următoarelor categorii: [a] locuţiuni expresive. vezi Maria Cvasnîi Cătănescu. [c] parimii (zicători. [c] cuvinte „celebre”.posibilitatea apariţiei la toate nivelurile (ideatic. la alţi autori. de o modalitate de textualizare sau de un stil căruia i s-ar putea stabili originea” în care s-ar regăsi discursul repetat.. n. ce pot fi probate parţial şi de titlurile jurnalistice (subl. este cel care variază în timp şi spaţiu o dată cu competenţa culturală a celui care citeşte”. categorie mai puţin importantă. 130-131). [d] formule uzuale/stereotipe de comparaţie. Enunţurile cu autori (în principiu) cunoscuţi [B] sînt reprezentate de următoarele categorii: [a] titluri de opere de diverse genuri (beletristică.. a reprezentărilor stereotipe.) şi în toate domeniile de expresie şi de gîndire”. filozofie. Editura Universităţii Bucureşti. la rîndul lor.. Limbajul publicistic. [b] dictoane. care . de care ne vom folosi în problema tratării în massmedia a temei religiei (partea a doua a lucrării). atît baza scriiturii cît şi a lecturii” a exprimat şi Sofia Dima. reţinem clasificarea. [e] nume proprii de notorietate. 2006 şi opiniile exprimate în legătură cu această chestiune de Stelian Dumistrăcel.ar defini recurenţa interdiscursivă. ce permit identificarea speciilor „discursului repetat” şi efectelor. tradiţionalismul.. din diverse domenii ale ştiinţelor şi din viaţa publică (cf. propusă de Stelian Dumistrăcel. Sintezînd criteriile şi operaţiile propuse de Sofia Dima. [b] expresii idiomatice.pune în evidenţă operaţiile de la baza reproducerii discursului repetat şi mirajul formelor pe care acesta le poate îmbrăca” 98.sugerează lipsa de originalitate şi autenticitate.atît la nivel extraliterar cît şi literar” sub forma clişeelor de limbă. reperabile . din cultură (literatură. De la paratext la text. eseistică. istorie. plasarea voită sau inconştientă sub autoritatea unui discurs preexistent. care . Pentru prima categorie [A¹] pot fi deosebite două clase: [α] EDR reprezentînd „vorbirea” şi [β] „citatele” din literatura populară.fie că e vorba de o formulă. a locuţiunilor. 98 Opţiuni în privinţa clasificărilor ce iau în consideraţie competenţe literare (arhi/ meta/ paratextuală) sînt semnalate şi în lucrări mai recente. adică .).Cu privire la tipologia EDR. în principal. Contextele din vorbire [α] aparţin. platitudinea. 22 . p... cit. [c] „ghicitori”. proverbe). în Retorică publicistică. care . tematic. cu cele precedente. în capitolul Codurile literare. Opţiuni. p. cu statut de EDR.subsumat tuturor celor enumerate anterior. în procesul comunicării. surprinse de autoare într-o reprezentare figurativă. loc. 6) Criteriul constitutivconfiguraţional. [d] formule tehnice din diferite texte aparţinînd stilurilor funcţionale. dar şi asigurarea perenităţii discursului în general”. Enunţurile anonime „culte” [A²] sînt reprezentate.. descriptiv etc. în ceea ce priveşte diversele forme pe care acesta le cunoaşte. Paratextul publicistic. 3) Criteriul locului de manifestare vizează omniprezenţa discursului repetat. Limbajul. arte). în principal.

Averi după e-vanghelie”. în articolul intitulat . 3. O aplicaţie reuşită a „figurilor de construcţie” ale lui Quintilian a realizat un grup de poeticieni belgieni. persoane şi moduri” (I. 99 M. 32/1999. timpuri. Luca sau Matei”. Această greşeală poate fi întîlnită la toate părţile de vorbire. p. 38 – 39. că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor”. cunoscuţi sub numele de „Grupului µ” (semnătură conveţională pentru numele a şase cercetători. printre exemplele ce urmează: scripsere. 26). „părăsit de autorii tîrzii” pe care l-au considerat. ne hoc fecit” («Pentru ambulo in via. făcută de Stelian Dumistrăcel.. Fabius Quintilianus.3. fiindcă el suferă cele mai numeroase modificări. propunem cîteva titluri de articole care cuprind forme modificate ale unor proverbe şi zicători: [I] „Încercarea de a trăi mult moarte n-are” (AC.~ gură de rai”. 26). traducere. avînd ca obiect „analiza tehnicilor de transformare. Marcu.1. pe care au apreciato „ca sinteza cea completă şi mai aprofundată a moştenirii clasice” (ibidem.Lăsaţi copiii să vină la mine” (AC.Crede şi cercetează ” (R.. in Alexandriam trebuie construit fără prepoziţie»..Reflecţii asupra traducerii şi sensului concret al unor rugăciuni“. p. în paranteze prezentăm adnotările traducerii româneşti ale Mariei Hetco) [tipul I de mai sus]. Astfel. 33/2001. Bucureşti. faţă de . Aegypto venio. 31/2001. indici de Maria Hetco.la o examinare mai atentă. în demersul teoretic dedicat figurilor limbajului şi figurilor naraţiunii. subestimînd în acest fel valoarea „teoriei acelei quadripartita ratio”. de exemplu: Nam enim de susum. J.Evanghelia dupa Ioan. F. in Alexandriam” («Ambele conjuncţii. vol. faţă de „Încercarea moarte n-are”. p. 61) [tipul III].. – „Fără îndoială. [III] .. . Avînd ca preocupăre iniţială schiţarea unei „retorici generale”. § 44) [tipul IV]”. ca un instrument foarte eficace” (loc. Arta oratorică.Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi.3. 1974 (vol. [II] .Să-ţi faci chip cioplit” (AC. 5). faţă de . – „prin suprimare” [„detractio”].. Limbajul. Handbuch der Literarischen Rhetorik. Minguet. 9). I. 2004. enim hoc voluit. 41..Pe-un picior de plai. tabel cronologic. Klinkenberg. I. cit. Deoarece în literatura de specialitate românească au existat puţine încercări de evidenţiere a caracteristicilor proiecţiiilor „figurilor de construcţie” realizate de retorul latin Quintilian99. P. p... p. cu particularizările interpretative şi reevaluările descrierii teoretice ale acestora. faţă de .).3.Să nu-ţi faci chip cioplit” . cu referire la numele unui controversat om politic bucureştean. . . F. 51-52/2006. faţă de . ca în: ambulam viam. dar îndeosebi la verb. studiu introductiv. Trinon. ne hoc quidem fecit») [tipul II]. pe-o cenzură de rai” (AC. autorii au pornit de la lucrarea lui Heinrich Lausberg. dar au aplicat.. ca în: qouque ego.3. Dubois. 10). 5. schimbîndu-se ordinea. la verb se produc solecisme de diateze. Editura „Minerva” („Biblioteca pentru toţi”)..Dar din dar” (RL. modelul lui Quintilian. ~ rai”. J. faţă de .. I. note. cauzal-explicative. autem non habuit” («Trebuie spus: ego quoque. are loc o substituire [„immutatio”] cînd se pune un cuvînt în locul altuia. 2/2003. hoc enim voluit.. 39-41). în loc de scripserunt. faţă de ..Crede şi nu cerceta”. vol. [IV] . 23 . I-III. recurgem la prezentarea. ediţia citată.M. deosebind cu grijă speciile ca şi obiectele lor” (Retorica. în fiecare caz. Perspectiva retoricii şi a neoretoricii Ca o prefigurare a metodei pe care urmează să o explicităm şi să o utilizăm în demersul nostru. 3. . 7).2.L.. Edeline. – „prin inversiunea cuvintelor” [„transmutatio”]. 128: – „prin adăugire [„adiectio”]. 21 08. 7). Pire şi H. 5. non autem habuit». de la Universitatea din Liège). 14). de Aegypto venio.

permutarea. prin care se modifică ordinea sintagmelor în frază. Activităţi de consolidare a cunoştinţelor 1. a lui Heinrich F. să poată prezenta complet şi univoc toate aspectele structurii sale. pentru analiza conceptului de care îl discutăm se impune să menţionăm şi contribuţia. 24 .. suprimarea şi substituirea (Retorica.3. estetic. aşadar a figurilor prin care se modifică substanţa. Tentaţia instituirii comuniunii fatice prin mass-media. pentru ca în felul acesta.trebuie să apeleze atît la inovaţii terminologice. p.3. şi a doua „relaţională”. sintactic. însuşi conţinutul enunţului. din această optică. morfologic. Iaşi. respectiv. poate mai cuprinzătoare decît cea a Grupului µ. care a pus bazele unui nou model. 2. cit. dintre nivelul de analiză a acţiunii „figurilor de construcţie” recunoscută în modificări la nivelul sintaxei părţilor de vorbire şi al topicii (de la Quintilian) şi cel al analizei modificării structurilor narative (Grupul µ). (a cuvintelor) în propoziţie. Faţă de cele avansate deja cu privire la conceptul de „discurs repetat”. Indentificaţi formele canonice ale frazeologismelor în paginile “Academiei Caţavencu”. 162). 59). p.ambele. 3.). cu aplicaţie la nivel fonologic. cît şi la restricţii. 2006. Luînd ca puncte de reper deviaţia lingvistică şi unitatea lingvistică. ce . reţinem.4. necesară. iar interrelaţiile lor să se prezinte transparent” (Ştiinţa. 3. lucrarea Discursul repetat în textul jurnalistic. semnată de Stelian Dumistrăcel. Plett. Indicaţi efectele obţinute în urma “destructurării” şi “restructurării” enunţului aparţinând discursului repetat. Realizaţi un articol de presă în care să întrebuinţaţi frazeologisme modificate. În ceea ce priveşte exegeza de profil. cuprinzînd adăugarea. Plett consideră că . Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. pentru analiza enunţurilor vorbirii. 3.3..Aceşti autori propun o clasificare a „figurilor” limbajului în două clase: prima a „substanţialelor”. semantic şi grafematic. în care pot fi localizate cele mai multe figuri retorice” (loc. cu toate subdiviziunile lor formează o reţea de coordonate. prin care se face legătura.

expresii. Al. Dumitru. Diversitate stilistică în româna actuală.Limba română”. I. 2000. p. 25 . secţiunea a III-a (Ştiinţe sociale). Berg.Travaux de linguistique et de litterature”. Editura Universităţii. Istria şi Macedonia). p. Ungaria. Bahner. Eugeniu.. Chişinău. Timişoara. Ioan Grigorie. Livia. 193-203. I. C.. Editura Librăriei Socec. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. Frazeologia limbii române. fascicolul 1-2. tomul I. 1942. I. Pour une sémantique diacronique structurale. Coşeriu. Iaşi. Bucureşti. X (1961). Editura Albatros. Coşeriu. I – X.. 1995. Cuza” Iaşi (serie nouă). Chişinău. Bucureşti. Bucureşti. Editura „Arc”. Zafiu. A. 2001. în . Bucureşti. 1975. p.. 2000. Editura Minerva. Editura Saeculum şi Editura Vestala.. Poetica proverbului. vol. Basarabia. Coşeriu. în .BIBLIOGRAFIE Andriescu. Eugeniu. „Ştiinţa”. W. Colţun. 139-154. Observaţii asupra metodelor actuale de cercetare a vocabularului. Eugeniu. 1992. în vol. Gheorghe. Bucovina. Bucureşti.. Rodica. Observaţii asupra întrebuinţării expresiei idiomatice în proza artistică. 1992. Bogdan. Expresivitatea limbii române. 1955. Principiile lingvisticii ca ştiinţă a culturii. Proverbele românilor (din România. Omul şi limbajul său. Bucureşti. Dicţionar de cuvinte. Tabarcea. 1895 – 1912. citate celebre. Editura Mirton. 139-186. Studia linguistica in honorem Eugenio Coşeriu. Semantica lexicală. Zanne. Caracostea. Proverbe şi cugetări despre omenie. 1994. II (1964). Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă. Vasiluţă. în Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al..

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->