Monopolul Cuprins

1. Aspecte teoretice privind monopolul .......................................................... 1 1.1. Definirea monopolului ............................................................................................. 1 1.2. Tipuri de monopol.................................................................................................... 1 1.3. Bariere privind intrarea pe piata de monopol .......................................................... 2 1.4. Efectele nocive ale monopolului.............................................................................. 3 1.5. Reglementari actuale................................................................................................ 4 1.5.1. Reglementarile comunitare actuale .................................................................. 4 1.5.2. Reglementarile nationale actuale ..................................................................... 4 1.6. Formarea pretului in situatia de monopol ................................................................ 6 2. Studii de caz ....................................................................................... 9 2.1. Gazprom - monopol al extractiei si productiei rusesti de gaze naturale .................. 9 2.2. Romexpo monopol pe piata organizarii de targuri si expozitii........................... 10 2.3. Tarom - monopol pe piata interna......................................................................... 11 2.4. Loteria Romana...................................................................................................... 12 3. Concluzii ......................................................................................... 15 4. Bibliografie ...................................................................................... 16

1. Aspecte teoretice privind monopolul 1.1. Definirea monopolului

In structura oricarei economii de piata, pe langa concurenta, apare si monopolul, fie ca o replica la concurenta, fie ca o forma modificata a acesteia. In intelesul obisnuit- luat ca o replica la concurenta- o intreprindere are situatia de monopol atunci cand ea este unicul producator al unui produs omogen din ramura, in prezenta unui numar mare de cumparatori. Consecinta fundamentala este urmatoarea: pretul nu mai este stabilit, in mod exogen, prin jocul liber al fortelor pietei,ca in cazul concurentei perfecte, ci este fixat, impreuna cu volumul productiei, de insasi firma producatoare. Prin urmare, o firma pusa in situatia de a fi monopolista trebuie sa fie singura care ofera produse pe piata fara alti producatori concurenti (nationali sau straini), iar produsul sa nu fie substituibil. Astfel, monopolul reprezinta situatia de pe piata unui anumit bun a carui oferta este asigurata de o singura persoana sau firma, produsul respectiv neavand substituenti apropiati, iar furnizorul lui dispunand de posibilitatea ingradirii accesului altor firme in ramura sau sectorul sau de activitate.

1.2. Tipuri de monopol

Luand ca criterii principale formele monopolurilor si cauzele care le dau nastere si care contribuie la dezvoltatea lor, putem distinge urmatoarele tipuri de monopol: Monopolul natural. Economia de scara realizata in anumite domenii contribuie la scaderea costurilor de productie intr-o masura atat de mare incat alte firme cu un volum mai redus de activitate nu ar putea ajunge la o atare performanta. In acelasi timp, in anumite domenii, nici tehnologic si nici economic nu ar fi posibila existenta mai multor intreprinderi concurente deoarece ar insemna cheltuieli prea mari de investitii. Sunt exemplele clasice privind retelele de distributie a electricitatii, gazelor si apei, retelele de termoficare, sistemele de irigatii, reteaua de cai ferate. Dublarea sau triplarea acestor retele numai din dorinta de a exista intreprinderi concurente ar fi irational din punct de vedere economic, intrucat pe de o parte, ar necesita o dublare sau triplare a volumului de investitii, iar pe de alta parte, intre aceste intreprinderi s-ar putea realiza intelegeri secrete, pentru fixarea preturilor si, in fond, problema restaurarii concurentei tot nu s-ar rezolva. Monopolul legal. Exista anumite produse sau sectoare de interes strategic (apararea nationala) si de interes public care trebuie sa intre sub incidenta controlului public. In aceasta privinta pot fi mentionate cele apartinand sectorului sanatatii sau celor care trebuie supuse controlului public, cum sunt, de exemplu, fabricarea si distributia unor medicamente sau substante farmaceutice (morfina) productia si comercializarea tutunului si alcoolui, precum si productia si utilizarea uranului, a izotopilor radioactivi, productia banilor, timbrelor etc. Monopolul tehnologic este generat in special de proprietatea asupra patentului de inventie si a dreptului de autor, ceea ce confera inventatorului sau autorului

controlul exclusiv asupra noului produs sau asupra noii tehnologii intreaga perioada prevazuta de lege (15-17 ani pentru patente). De altfel orice producator de produs nou vandut pe piata dispune, o perioada, de pozitia de monopol, perioada care va dura pana cand alte firme vor veni pe piata cu produse similare sau substitubile. In conditiile contemporane, monopolul tehnologic este foarte raspandit datorita, pe de o parte, sistemului in care se desfasoara cercetarile si inovarile, iar pe de alta parte, preocuparilor de a stimula si extinde activitatea de cercetare-dezvoltare, generatorul principal al procesului de inovare. Monopolul asupra marcii comerciale cuprinde astazi un mare numar de produse ale industriei moderne. Imaginea produsului creata de originalitatea modelelor reinnoite la anumite intervale de timp, si garantia calitatii produselor sunt legate de marca comerciala care este unica, irepetabila si recunoscuta prin investitia facuta in reclama insistenta, prin seriozitatea si promptitudinea cu care sunt serviti clientii. Monopolul ca rezultat al economiilor de scara, care consta in faptul ca, daca intr-o anumita ramura de activitate s-a format o firma de mari dimensiuni, beneficiara deja a avantajelor productiei de scara, concretizate in esenta intr-un nivel redus al costurilor, este dificil sa mai patrunda si o noua intreprindere care, pentru inceput, are costuri ridicate. Din punct de vedere al formei de proprietate, pot exista: monopoluri private monopoluri publice monopoluri mixte, rezultate din cooperarea primelor doua. Din punct de vedere al ariei pe care-si desfasoara activitatea, pot exista: monopoluri nationale monopoluri transnationale. O situatie de monopol poate exista si atunci cand mai multe firme dintr-o ramura se inteleg sa conlucreze pentru maximizarea profiturilor lor, eliminand concurenta dintre ele si comportandu-se ca si cum ar fi o singura firma. Ele vor actiona prin limitarea productiiilor lor totale la cantitatea care maximizeaza profitul ramurii. Aceste firme formeaza astfel un cartel, in cadrul caruia, fiecarui participant i se aloca o anumita cota din productia ramurii. De obicei, asemenea forme de intelegere sunt descurajate sau chiar interzise prin masurile adoptate de guverne in cadrul asa-numitelor politici de concurenta.

1.3. Bariere privind intrarea pe piata de monopol

Barierele de intrare pe piata pot fi fie naturale, fie create.Barierele naturale apar cel mai adesea ca rezultat al economiilor de scara. Atunci cand curba costului mediu pe termen lung are panta negativa pentru un interval mai mare al nivelului productiei, firmele mari au costuri medii semnificativ mai scazute decat firmele mici. Un monopol natural apare atunci cand, data fiind tehnologia curenta a industriei, conditiile cererii nu permit ca mai mult de o firma sa acopere costurile, in timp ce

produce la un punct minim la curbei de costuri pe termen lung. Intr-un monopol natural nu exista pret la care doua firme sa produca amandoua destul, astfel incat sa-si acopere costurile totale. Un alt tip de bariera determinata tehnologic este costul de instalare. Daca o firma ar putea fi catapultata pe piata complet dezvoltata, ar putea fi capabila sa intre in competitie efectiva cu monopolistii existenti. Insa costul ca o noua firma sa intre pe piata, sa-si dezvolte produsele si sa stabileasca astfel de lucruri cum ar fi imaginea si reteaua de colaboratori pot fi atat de mari, incat intrarea ar putea fi neprofitabila. Multe bariere de intrare sunt create prin actiune guvernamentala constienta si, de aceea, sunt oficial acceptate. Legile care vizeaza protectia inventiilor si inovatiilor, de exemplu, pot preveni intrarea, conferind doar detinatorului patentului unicul drept legal de a produce un produs, pentru o perioada de timp specifica. Protectia inventiilor a condus la o batalie majora si prelungita intre natiuni, desfasurata in organizatii internationale, care incearca sa forteze conditiile pentru comert si investi incearca sa forteze conditiile pentru comert si investitii corecte. Majoritatea tarilor dezvoltate, unde se realizeaza cea mai mare parte a cercetarilor si dezvoltarii mondiale, au incercat sa-si extinda drepturile de protectie a investitiilor si la alte tari. Ei obiecteaza ca, fara profiturile temporare de monopol pe care le creaza protectia unei inventii, stimularea de a crea noi produse si noi procedee de productie ar fi slabita. Tarile mai putin dezvoltate au incercat sa mentina legi slabe sau inexistente ale protectiei inventiilor. Aceasta le permite sa produca produse noi in conditii mai competitive si sa evite astfel plata profiturilor de monopol detinatorilor drepturilor de brevet din tarile dezvoltate. Alte bariere pot fi create de o firma sau de firme care exista deja pe piata. In cazuri extreme, teama de violenta sau de sabotaj poate stopa intrarea. Cele mai evidente bariere de acest tip sunt intalnite in productia si vanzarea de bunuri si produse ilegale, unde operarea in afara legii permite impunerea unor bariere in fata noilor intrari ilegale, dar foarte puternice. Comertul cu droguri este un exemplu curent. Dimpotriva, firmele legitime pot utiliza tactici legale care au ca scop cresterea costurilor de instalare ale unui nou venit. Exemple sunt teama de reduceri de pret, care sunt destinate impunerii de pierderi insuportabile unui nou venit, si o reclama intensa a numelor de marca.

1.4. Efectele nocive ale monopolului

Pozitia de monopol reprezinta consecinta unei dominatii exclusive a unor agenti economici, astfel ca monopolul poate fi de fapt sau legal. Astfel ca, dominatia exclusiva a unei piete nu duce intotdeauna la practici restrictive de concurenta, deoarece dominatia poate sa creeze fie o reducere a tarifelor ca urmare a economiilor de scara, fie agentii economici rivali vor lua locul agentului monopolist, situatii prin care se manifesta o asanumita concurenta monopolistica. Monopolul genereaza, inainte de toate, efecte nocive pentru consumatori, ducand in principal la cresterea preturilor si scaderea calitatii produselor, fapt care determina clientii sa plateasca un pret mai mare pe un anumit produs decat valoarea reala a marfii. Un alt efect al monopolismului este acela al destabilizarii functionalitatii relatiilor

economice de piata, dictand conditiile economice ale operatiunilor comerciale, anihileaza posibilitatea negocierilor libere a schimbului de valori materiale.

1.5. Reglementari actuale

1.5.1. Reglementarile comunitare actuale Comisia Europeana a constituit instrumentul de baza care a condus la liberalizarea comertului si, implicit, a concurentei si, prin urmare, la nivel comunitar exista reglementari sporadice in materia monopolurilor. Se prevede ca statele membre trebuie sa adapteze in mod treptat orice monopol de stat cu caracter comercial, astfel incat la expirarea perioadei de tranzitie sa nu existe nicio discriminare intre cetatenii statelor membre privind conditiile de achizitionare si comercializare a marfurilor. In privinta reprimarii practicilor monopoliste, Comisia asigura aplicarea principiilor stabilite in Tratatul C.E. La cererea unui stat membru sau din proprie initiativa, in cooperare cu autoritatile competente din statele membre, Comisia investigheaza cazurile care se presupune ca incalca aceste principii. In conditiile in care se constata ca s-a comis o incalcare, Comisia propune masurile care se impun pentru ca masura sa inceteze, iar daca incalcarea nu inceteaza Comisia consemneaza incalcarea principiilor printr-o decizie motivata, ocazie cu care o va putea publica si va solicita statului membru sa ia masuri de remediere a situatiei. 1.5.2. Reglementarile nationale actuale In prezent, monopolul si reprimarea practicilor monopoliste formeaza obiectul dreptului antitrust; in Romania actele normative de baza le constituie Legea concurentei nr. 21/1996 si Legea monopolului nr.31/1996. In afara de actele normative interne, reprimarea practicilor monopoliste este condusa si de reglementarile Conventiilor multilaterale semnate de Romania, dintre care: Acordul cu statele Asociatiei Europene a Liberului Schimb si a aranjamentelor agricole bilaterale incheiat la Geneva, Acordul european incheiat la Bruxelles intre Romania si Comunitatile Europene, Acordul interimar privint comertul si aspectele legate de comertul dintre Romania si Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea Europeana a Carbunelui. In doctrina se utilizeaza si notiunea de monopol natural. Astfel, in doctrina economica se apreciaza ca, in unele cazuri, este mai eficient sa existe o singura firma intr-o ramura si nu mai multe. Daca prin aparitia mai multor firme costurile totale s-ar mari comparativ cu situatia in care ar exista una singura, atunci firma respectiva se apreciaza ca este un monopol natural. Astfel, daca productia este caracterizata de fenomenul economiilor de scara, atunci costul mediu este in permanenta descrescator si deci o singura firma poate realiza orice nivel al productiei la costuri mai mici decat in cazul in care ar fi mai multe firme pe piata respectiva. In consecinta, aparitia concurentei pe o piata de tip monopol natural nu este eficienta, deoarece ar duce la cresterea preturilor. In legislatie, o activitate economica de productie sau servicii va constitui monopol natural daca, datorita necesitatii unor tehnologii specifice sau a unor investitii de capital cu costuri ridicate, nu se poate realiza cu eficienta normala.

Reglementarea cadru privind monopolul statului cu privire la unele activitati economice o constituie Legea nr.31/1996 privind regimul monolului de stat. Astfel, prin monopol de stat se intelege dreptul statului de a stabili regimul de acces al agentilor economici cu capital de stat si privat la activitatile economice constituind monopol de stat si conditiile de exercitare ale acestora. Sunt clasificate ca activitati constituind monopol de stat urmatoarele tipuri de activitati: Fabricarea si comercializarea armamentului, munitiilor si explozibililor Producerea si comercializarea stupefiantelor si a medicamentelor care contin substante stupefiante Extractia, producerea si prelucrarea in scopuri industriale a metalelor pretioase si a pietrelor pretioase Producerea si emisiunea de marci postale si timbre fiscale Fabricarea si importul, in vederea comercializarii in conditii de calitate, alcoolului si a bauturilor spirtoase distilate Fabricarea si importul, in vederea comercializarii in conditii de calitate, a produselor din tutun si a hartiei pentru tigarete Organizarea si exploatarea sistemelor de joc cu miza, directe sau disimulate Organizarea si exploatarea pronosticurilor sportive Prin exceptie, nu reprezinta monopol de stat fabricarea bauturilor alcoolice in gospodariile personale pentru consum propriu Pozitia de monopol oferita intreprinderilor conduce la cresterea preturilor, la scaderea calitatii serviciilor oferite si la o ramanere in urma din punct de vedere al inovatiilor si investitiilor. De aceea, Comisia Europeana a considerat ca libera concurenta trebuie introdusa si in sectoarele sub monopol, pentru a imbunatati calitatea serviciilor si a scadea nivelul preturilor. Procesul de deschidere a acestor sectoare spre concurenta antreneaza un impact pozitiv atat pentru utilizatorii intermediari, cat si pentru consumatorii finali. In general, monopolul a fost prezent in industriile de retea-transport, energie si telecomunicatii. In aceste sectoare, trebuie sa se faca distinctie intre infrastructura si serviciile oferite prin intermediul acestei infrastructuri. In timp ce este greu sa se creeze o a doua infrastructura din motive de costuri ale investitiilor si ale eficientei economice, este posibil si este de dorit sa se creeze conditii de concurenta in domeniul serviciilor oferite. In consecinta, Comisia Europeana a dezvoltat conceptul de separare a infrastructurii de activitatile comerciale. Astfel, infrastructura devine numai mijlocul care face posibila concurenta, in timp ce dreptul la proprietate exclusiva poate ramane in vigoare. Procesul de deschidere a competitiei contribuie la imbunatatirea generala a concurentei din intreaga economie, iar efectul se simte cel mai bine de catre consumatorii finali, care beneficiaza de preturi mai mici si de servicii mai eficiente. In vederea demararii acestui proces, Comisia utilizeaza diferite metode pentru a aplica principiul deschiderii pietelor supuse monopolului, verifica daca antrepenorii si tarile membre din care acestia provin respecta regulile comunitare privind concurenta, urmaresc daca autoritatile publice, atunci cand stabilesc conditiile in care intreprinderile vor presta servicii de interes general, sa nu depaseasca limitele necesare prestarii serviciilor respective.

Ocrotirea pietei libere impotriva practicilor monopoliste poate fi urmarite pe doua cai distincte, cea a controlului preventiv si a aplicarii de sanctiuni. In Romania, administrarea monopolurilor de stat se face de catre Ministerul Finantelor, iar exploatarea activitatilor constituind monopol de stat se face de catre agentii economici cu capital de stat si privat, inclusiv de catre producatorii individuali, pe baza de licente eliberate de Ministerul Finantelor, cu avizul ministerului de resort sau al BNR in cazul metalelor si al pietrelor pretioase. Preturile si tarifele maximale la produsele si serviciile ce intra in sfera monopolului de stat sunt supravegheate de Guvern, cu avizul Consiliului Concurentei. Controlul respectarii regimului legal al activitatilor din domeniul monopolului de stat se exercita de catre organele de specialitate ale Ministerului Finantelor. In vederea exercitarii controlului, ministerele de resort si, dupa caz, autoritatile publice interesate vor comunica, la solicitarea Ministerului Finantelor, lista cu specialistii agreati pentru activitatile ce intra in sfera monopolului de stat.

1.6. Formarea pretului in situatia de monopol

Spre deosebire de situatia concurentei perfecte, cand pretul este exogen intreprinderii, in situatia de monopol sau monopson, fixarea preturilor depinde de actunea acestora, iar strategiile principale constau in stabilirea simultana a preturilor si a cantitatilor. Trecerea de la concurenta perfecta la monopol poate avea ca efecte, fie cresterea productiei, reducerea costului si a pretului de vanzarea in conditii de eficienta economica, de obtinere a profiturilor ridicate, fie de antrenare a risipei, reducerii eficientei economice, ceea ce provoaca ridicarea pretului, concomitent cu diminuarea productiei. Monopolul are avantajul puterii economice ridicate in fata riscului, al inovatiilor, al aparitiei de noi bunuri si de noi metode de producere a acestora care asigura in final obtinerea de profituri suficiente pentru a stimula innoirea. Echilibrul producatorului se obtine atunci cand el nu mai este interesat sa modifice pretul si cantitatea bunului produs. Obiectivul fundamental al maximizarii profitului se infaptuieste prin strategiile alternative posibile de aplicat in intreprinderea monopolista. Strategia stabilirii pretului pentru acel nivel al incasarii medii obtinute la nivel al productiei pentru care incasarea marginala medie este egala cu costul marginal mediu, profitul unitar fiind maxim. Incidenta preturilor in regulile alternative de gestionare folosite de monopol. Se cunosc trei reguli importante care pot fi aplicate in scopul echilibrului producatorului, bazate pe cuplul cantitate-pret. ( PQ): Maximizarea cifrei de afaceri, metoda ce se aplica atunci cand monopolistul urmareste evitarea aparitiei concurentilor, preferand sa aiba profituri imediate mai putin ridicate, chiar sa riste niste pierderi uneori, pentru a-si proteja situatia de monopol. Conditia ce permite atingerea acestui obiectiv este: Incasarea marginala = 0. Astfel, producatorul castiga nu pe seama profitului pe produs, ci pe seama cantitatii mari a productiei, ceea ce duce la o cifra de afaceri totala ridicata.

Gestiunea la echilibru, metoda cese aplica atunci cand producatorul este preocupat pentru sporirea productiei sale impotriva eventualilor concurenti, fara a se expune la pierderi. Pretul si costul se afla la nivelul pragului de rentabilitate, fiind egale. Strategia vizeaza vanzarea ultimelor cantitati pentru evitarea crearii stocurilor de marfuri nevandute si, deci, a unor pierderi mai mari. La nivelul volumului total de activitate, anularea profitului este data de egalitatea dintre incasarile totale ( cifra de afaceri) si costurile totale. Aceasta metoda se poate aplica si atunci cand monopolul este administrat de catre stat, care urmareste suprimarea profiturilor si evitarea pierderilor. Stabilirea pretului la nivelul costului marginal.In cadrul acestei metode pretul este egal cu costul marginal. Se aplica atunci cand gestiunea la echilibru nu da rezultatele dorite sau in situatia de administrare a monopolului de catre stat. In acest fel, se inlatura supraprofiturile, dar scad si sarcinile asupra finantelor publice de a acoperi pierderile. Aplicarea acestei metode determina mai ales pe utilizatori sa economiseasca resursele, deoarece prin pretul produselor se asigura acoperirea costului real al obtinerii ansamblului bunurilor. De asemenea, metoda ofera si posibilitatea de diferentiere a preturilor sau tarifelor acelorasi produse sau servicii in functie de factorii care influenteaza nivelul costului marginal - de exemplu: consumul de energie diferentiat, ziua sau noaptea; folosirea serviciilor telefonice dupa gradul de incarcare a retelei; taxarea transportului in comun dupa sezon, s.a. Strategia discriminarii in stabilirea pretului de catre monopoluri. Aceasta se manifesta atunci cand intreprinderea vinde aceleasi produse la preturi diferite, pe piete diferite, in scopul sporirii vanzarilor. Astfel, se procedeaza la vanzarea ultimelor cantitati mai ieftin decat a primelor cantitati. Strategia, fiind avantajoasa, se poate aplica numai pe piete diferite, care nu comunica intre ele. Separarea pietelor poate fi temporala (sezon), geografica ( piata interna si piata externa), sociologica( pe baza comportamentului sau tratamentului diferit al diferitelor categorii de cumparatori). Profitul total este cu atat mai ridicat cu cat se pot distinge pietelele diferite pe care se practica preturi deosebite. Discriminarea cunoaste si cazuri limita, de discriminare perfecta, in care pretul este ajustat la cat este dispus clientul sa plateasca (bunuri si cantitati de cumparaturi foarte reduse si putine la numar, care atrag interesul discriminarii). O conditie a discriminarii este ca elasticitatea cererii sa fie diferita de la o piata la alta. La elasticitati identice, preturile trebuie sa fie aceleasi. Discriminarea prin preturi este profitabila, pentru ca fie diferitii cumparatori doresc sa plateasca sume diferite pentru acel produs, fie un cumparator doreste sa plateasca sume diferite pentru unitati diferite din acelasi produs. Discriminarea prin pret poate lua trei forme: Discriminare de gradul intai (perfecta) intreprinderea cunoaste curba cererii fiecarui consumator pentru bunul pe care il produce si va incerca sa determine consumatorul sa plateasca pretul maxim si sa atraga majoritatea consumatorilor Discriminare de gradul doi intreprinderea fixeaza preturi diferite pentru cantitati diferite de bunuri cerute, incercand sa obtina o parte din surplusul consumatorului

 Discriminare de gradul trei intreprinderea isi va creste profitul prin vanzarea productiei la preturi diferite pe fiecare piata in conditiile mentinerii separate a pietelor. Pretul va fi mai mare pe piata unde cererea este mai putin elastica. Discriminarea prin pret prezinta doua consecinte importante: 1) Pentru orice nivel dat al productiei, cel mai profitabil sistem de preturi discriminatorii va oferi un venit total mai mare firmei decat pretul unic, corespunzator situatiei de maximizare a profitului. 2) Productia, in conditiile discriminarii prin preturi, va fi in general mai mare decat in conditiile unui monopol cu pret unic. Exista doua probleme relativ separate, implicate in evaluarea oricarui exemplu particular de discriminare de pret. Una priveste efectul discriminarii asupra nivelului de productie, iar cealalta priveste efectul discriminarii asupra distributiei venitului. Discriminarea face, de obicei, ca productia sa fie mai mare decat ar fi daca s-ar cere un pret unic. Adesea, insa, efectul discriminarii apare asupra distributiei venitului, care este responsabil de reactiile puternic emotionale ale oamenilor in fata lor. La cresterea profiturilor firmei-monopol, discriminarea prin preturi transfera venitul de la cumparatori la vanzatori. Atunci cand cumparatorii sunt saraci si vanzatorii sunt bogati, aceasta poate parea indezirabil. Insa, discriminarea permite uneori oamenilor cu venituri mai mici sa cumpere un produs pe care ar fi incapabili sa si-l permita, daca acesta ar fi vandut la un singur pret. Aceasta permite maximizarea profiturilor producatorului.

2. Studii de caz
2.1. Gazprom - monopol al extractiei si productiei rusesti de gaze naturale
Gazprom este cea mai mare companie producatoare de gaze naturale din lume. In mai 200, capitalizarea companiei a ajuns la 348 miliarde dolari, facand-o, in aceasta privinta, a treia din lume, dupa ExxonMobil si General Electric si prima din Europa. Gazprom controleaza 17% din rezervele mondiale cunoscute de gaze naturale, acoperind aproximativ un sfert din consumul Europei si detine monopolul extractiei si productiei de gaze naturale in Rusia. La sfarsitul anului 2004, Gazprom era unicul furnizor in Bosnia si Hertegovina, Estonia, Finlanda, Macedonia, Lituania, Letonia, Moldova si Slovacia si furniza 97% din gazele Bulgariei, 89% din ale Ungariei, 86% din ale Poloniei, aproape 75% din ale Cehiei, 67% din alte Turciei, 65% din ale Austriei, 40% din ale Romaniei, 36% din ale Germaniei, 27% din ale Italiei si 25% din ale Frantei. 25% din gazele utilizate in Uniunea Europeana per ansamblu sunt furnizate de Gazprom. Profitand de pozitia pe care o are pe piata europeana a gazelor naturale, Gazprom a socat Europa, la inceputul anului 2006, cand a intrerupt livrarile catre Ucraina, stat traversat de principalele conducte de gaze catre statele europene, din cauza unui conflict legat de pretul gazelor. Autoritatile de la Kiev refuzasera sa semneze un nou contract cu Moscova care prevedea majorarea de patru ori a pretului perceput de Rusia pentru gaze. Pana in prezent, Rusia vindea Ucrainei gaz la pretul de 50 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, dar de la 1 ianuarie 2005 Gazprom a cerut de peste patru ori mai mult, adica 230 de dolari pe mia de metri cubi, un pret pe care Ucraina nu si-l putea permite. Intelegerea care era valabila inainte de acest conflict prevedea ca Ucraina primea gaz ieftin din Rusia, in vreme ce Rusia folosea conductele de transport ale Ucrainei pentru gazul pe care il exporta in alte tari. In cele din urma s-a ajuns la un acord prin care Rusia nu va mai vinde gaze direct Ucrainei ci unei companii intermediare, la pretul pe care Moscova l-a cerut de la bun inceput, adica 230 de dolari pe 1000 de metri cubi. Ulterior, Ucraina va cumpara gaz de la compania intermediara, la un pret mult mai mic, de 95 de dolari pe 1000 de metri cubi - un pret pe care Kievul si-l poate permite. Compania intermediara se numeste Rosukrenergo, este o firma ruso-elvetiana, si va putea vinde Ucrainei gaze la un pret mai mic fiindca primeste gaze la un tarif redus si din Turkmenistan. Asta inseamna ca, potrivit intelegerii din prezent, Ucraina va primi un amestec de gaze din Rusia si Turkmenistan, la un pret mediu. Anterior, Ucraina importa gaze din Turkmenistan la pretul de 50 de dolari pe mia de metri cubi. Uniunea Europeana incearca prin proiectele sale sa impiedice monopolul rusesc sa achizitioneze retelele de distributie a gazelor naturale din spatiul european. Controlul UE asupra expansiunii Gazprom este insa limitat. Faptul ca Rusia a utilizat resursele energetice in scopuri de santaj (situatia produsa in 2006, cand Gazprom a intrerupt livrarile de gaze naturale spre Ucraina si tarile invecinate, foste membre ale URSS, incercand sa le determine sa accepte tarife mai mari pentru gazele naturale livrate si

dorinta de a pedepsi statele care au adoptat politici contrare intereselor sale) a determinat liderii europeni sa isi schimbe atitudinea fata de aceasta. Gazprom continua sa se extinda pe plan mondial la inceputul anului 2008 a reusit sa convinga Iranul sa permita intrarea sa in cel mai mare proiect energetic iranian: South Pars (respectiv cel mai mare zacamant gazifer din lume), a inceput negocierile cu compania americana Conoco Phillips pentru producerea gazului natural in Alaska si construirea conductei Den Ali din Alaska la Chicago. Totodata, Gazprom a amenintat din nou Ucraina, la sfarsitul lunii noiembrie 2008, cu sistarea furnizarii de gaze naturale, in cazul in care Kievul nu achita o datorie de 2,4 miliarde dolari pentru carburantul furnizat de compania rusa. Gazprom profita de pozitia monopolista pe care o are in anumite tari sau dominanta in altele si practica tarife foarte mari in Romania de exemplu s-a majorat tariful de la 376$/1.000 m3 la 390$/1.000 m3. Gazprom are o formula de stabilire a pretului customer-made, adica individual, in functie de client, aceasta fiind explicatia pentru pretul ridicat al gazului importat in Romania. Putem vorbi deci despre existenta unei discriminari prin pret, pentru ca se practica preturi diferite pe piete diferite. Daca Gazprom isi va continua expansiunea si va ajunge sa detina o pozitie monopolista in mai mlte tari, resursele energetice ar putea deveni realmente un mijloc de santaj, iar pretul acestora ar putea creste nejustificat de mult.

2.2. Romexpo monopol pe piata organizarii de targuri si expozitii

Cel mai mare spatiu expozitional din Capitala este in patrimoniul Romexpo. Astfel, monopolul exercitat de companie pe piata organizarii de targuri si expozitii impiedica dezvoltarea acestei piete, pentru ca celelalte companii specializate nu dispun de spatiile expozitionale necesare afacerilor lor. Monopolul exercitat de Romexpo impiedica, totodata, aparitia pe piata romaneasca a jucatorilor internationali importanti din domeniul organizarii de targuri si expozitii, intrucat acestia nu ar dispune, aici, de spatii pentru a-si desfasura activitatea. In 2005, liderul pietei de targuri si expozitii din Romania, Romexpo, a inregistrat un profit net de 19,18 milioane lei (circa 5,3 milioane euro) si o cifra de afaceri de aproape 58,7 milioane lei (16,21 milioane euro). Tot in 2005, compania ABPlus, specializata in organizarea de targuri, expozitii si conferinte, a inregistrat un profit net de 417.760 lei (115.403 euro) si o cifra de afaceri de 4,58 milioane lei (1,26 milioane euro). In acest an, Romexpo a cerut agentiilor de turism taxe foarte mari pentru participarea cu standuri la Targul de Turism, calitatea serviciilor fiind insa foarte scazuta. Preturile pentru un metru patrat de spatiu inchiriat de agentiile de turism in pavilionul expozitional au fost intre 84 si 96 de euro, iar firmele care au semnat un contract de colaborare cu organizatorii au primit o reducere de 50%. Cu toate acestea, reprezentantii agentiilor de turism sunt nemultumiti si de preturi, si de felul cum au fost gestionati, de catre Romexpo, banii incasati de la ei cu ocazia celei de-a XX-a editii a Targului de Turism. Preturile practicate de Romexpo nu se justificau, bugetul cheltuit de o agentie pentru participarea la targ fiind echivalent cu cel pentru realizarea unei adevarate campanii de promovare. De asemenea, Romexpo nu a folosit o parte din sumele incasate

10

pentru a oferi si servicii de promovare ale targului, costurile devenind astfel foarte mari in raport cu numarul de clienti adusi. Au existat de asemenea probleme si cu serviciile de internet oferite, iar comunicarea cu organizatorii, pe orice fel de problema, a fost deficitara. Exemplul Romexpo ilustraza foarte bine unul dintre efectele nocive ale monopolismului si anume faptul ca clientii platesc un pret mai mare pentru un anumit serviciu decat valoarea reala a acestuia.

2.3. Tarom - monopol pe piata interna

Tarom detine un cvasi-monopol pe piata zborurilor interne. In martie 2006, compania Blue Air a oprit zborurile pe ruta Bucuresti-Timisoara, insa in prezent a reluat cursele interne, insa pe rutele Bucuresti-Arad si Bucuresti-Constanta.Astfel, Tarom detine monopolul pe rutele dintre orasele Bucuresti, Baia Mare, Bacau, Timisoara, Iasi, Cluj, Oradea, Satu Mare, Timisoara, Targu Mures. Incercarile de a concura Taromul in interiorul tarii au fost, pana acum, sortite esecului. Din decembrie 2005 si pana la 1 martie 2006, Blue Air a operat zilnic pe ruta Bucuresti - Timisoara doua curse dus-intors, dimineata si seara. Pentru a putea fi profitabila, era nevoie de un grad grad mediu de ocupare de peste 70%, insa a fost atins doar 30-35%. Chiar daca tarifele practicate de Blue Air pe ruta Bucuresti-Timisoara erau de 39 de euro cursa, compania nu a putut concura cu Tarom, drept pentru care a decis sa se axeze doar pe curse externe. Ca sa se impuna pe piata, o companie noua trebuie sa lase tarifele cat mai jos. Scazand preturile, are nevoie de un grad de ocupare cat mai ridicat, doar ca acesta are sanse sa fie atins dupa mai mult de un an de zboruri, pana cand noul intrat incepe sa devina cunoscut si sa castige increderea calatorilor. Dar intr-un singur an, un operator aerian poate pierde milioane de dolari, si nimeni nu-i poate garanta ca dupa acest interval de timp va face profit. Pentru ca un avion nou poate costa si 30-40 de milioane de dolari, majoritatea companiilor aeriene care au incercat sa intre pe piata au apelat la leasing-ul operational, adica inchirierea avioanelor pentru un numar de ani contra platii unor sume fixe lunare destul de ridicate. Blue Air, de exemplu, plateste lunar aproape 200.000 de dolari pentru fiecare din cele doua aeronave Boeing-737, care au cate 148 de locuri, luate in leasing operational de la o firma din Marea Britanie. In aceste conditii, sunt extrem de putini cei care se incumeta sa investeasca. A facut asta firma Dac Air, care a zburat doar intre 1996 si 1998, atat pe rute interne, cat si externe. A urmat apoi in 2001 Angel Airlines, care opera cu avioane de 18 locuri, dar nu au rezistat mai mult de trei ani. Este foarte greu ca o firma nou intrata pe piata sa poata concura cu Tarom, din mai multe motive: numarul insuficient de aeronave pe care si-l poate permite o companie noua pentru a putea acoperi mai multe rute, timpul indelungat necesar acesteia pentru a se face cunoscuta, costurile mari pe care le implica astfel de zboruri, lucruri la care se adauga faptul ca, atunci cand apare concurenta, Tarom isi permite sa lanseze oferte promotionale prin care sa reduca substantial preturile pentru a o elimina. Ca orice monopol, si cel al Tarom se traduce in primul rand prin tarife mari. De exemplu, in 2006, un bilet dus-intors cu Tarom pe ruta Bucuresti-Cluj putea costa chiar si 262 de euro, in conditiile in care multi operatori aerieni au oferte promotionale care

11

anunta ca o cursa dus-intors de la Bucuresti catre New York, Montreal sau Toronto sau catre alte curse din Europa nu costa mai mult de 300 de euro. Cu toate acestea, Tarom practica tarife interne mari, iar incasarile din acestea cresc de la an la an. Transportul de pasageri pe cursele interne a adus companiei Tarom venituri de peste cinci milioane de dolari in 2002. In anul urmator, acestea au crescut la peste noua milioane de dolari, pentru ca in primele noua luni ale anului 2004, sa se realizeze venituri care au depasit zece milioane de dolari. In conditiile unui pret pentru un bilet dus-intors pe o ruta interna poate costa mai mult decat salariul mediu pe economie, zborurile sunt profitabile pentru ca, in general, pasagerii sunt oameni de afaceri, ale caror cheltuieli sunt suportate de companie. Avantajul este ca un om de afaceri poate pleca dimineata din Cluj spre Bucuresti si se poate intoarce in aceeasi seara cu avionul. In schimb, daca merge cu o masina, va trebui sa ramana peste noapte si calculand costul benzinei si inchirierii camerei la hotel plus timpul pierdut costurile devin comparabile. Tarom, care profita din plin de cresterea de la an la an a traficului de business in interiorul tarii si de faptul ca pentru oamenii de afaceri este mult mai important timpul castigat decat pretul biletului de avion. La fel se intampla si pentru cealalta categorie de clienti fideli ai curselor aeriene interne, parlamentarii, care zboara permanent dintr-un oras in altul. De asemenea, pretul nu este, nici pentru ei o problema.

2.4. Loteria Romana

Loteria Nationala este una dintre cele mai profitabile companii romanesti, are un rulaj imens si un profit de circa 50 de milioane de euro anual. Functionand in regim de monopol al statului, loteria se subordoneaza direct Ministerului de Finante. Guvernul Tariceanu a adoptat o ordonanta de urgenta in martie 2005 care prevedea ca o parte din castiguri merge direct catre Agentia Nationala pentru Sport care finanteaza la randul ei, Comitetul Olimpic Roman si Federatia Romana de Fotbal, iar cel putin 60% din venituri sunt destinate constructiei de locuinte pentru tineri, dar si proiectelor privind doua mari arene sportive. Potrivit statutului de functionare, majoritatea fondurilor obtinute de loterie sunt folosite pentru sustinerea unor programe sociale sau din domeniul sanatatii. Loteria Nationala a fost infiintata in 1906, la initiativa regelui Carol I, iar profiturile erau indreptate spre "ameliorarea starii de sanatate si igiena a poporului roman". In 1931, institutia a fost reorganizata, iar banii au inceput sa mearga direct catre Fondul General Sanitar. Loteria a supravietuit regimului comunist, iar actuala forma de organizare dateaza din 1994. Jocurile de noroc constituie monopol de stat si aceasta optiune este asumata de toate guvernele statelor civilizate care pastreaza astfel controlul asupra ofertei de jocuri de noroc dar si asupra destinatiei fondurilor obtinute din jocuri de noroc care trebuie sa fie utilizate preponderant pentru finantarea unor obiective ori nevoi sociale.

12

Evolutia profitului net in perioada 2005 - 2007

160.000,00

140.000,00

120.000,00

100.000,00 mii lei

80.000,00

60.000,00

40.000,00

20.000,00

0,00

2005

2006

2007

PROFIT NET

85.302,00

122.597,00

147.968,24

Evolutia cifrei de afaceri in perioada 2005 - 2007

1.200.000,00

1.000.000,00

800.000,00

mii lei

600.000,00

400.000,00

200.000,00

0,00

2005

2006

2007

Cifra de afaceri

704.056,00

945.288,00

1.114.770,46

In 2004, Loteria a scumpit dintr-o data cu 2 lei varianta, ajungandu-se la 4 lei pe varianta. In 2007, pretul unei variante era de 4,4 lei, adica aproximativ 1,33 euro, comparabil cu preturile din Anglia, Germania sau Irlanda, tari cu putere de cumparare mult mai mare. Cat costa o varianta simpla la jocurile principale ale loteriilor europene: Moldova(loto 6/36) - 0,3 euro Belgia(loto 6/42) - 0,5 euro

13

Franta(loto 6/49) - 1,2 euro pentru doua variante (exista obligatia de a juca cel putin doua variante) Luxemburg(loto 6/49) - 0,75 euro Italia(loto 6/90) - 1 euro Anglia (loto 6/49) - 1,45 euro Irlanda(loto 6/42) - 3 euro pentru doua variante jucate obligatoriu Germania (loto 6/49) - 1,65 euro In prezent, pretul unei variante este de 6 lei. Loteria Romana are in vedere in stabilirea preturilor, in primul rand, inflatia, cresterea atractivitatii jocurilor si asteptarile publicului in ceea ce priveste castigurile oferite la categoriile de joc. Preturi mai mari pot inseamna bilete mai putine jucate si deci sanse mai putine de castig si poturi mai mari. Strategia a functionat in anul 2007, cand timp de15 saptamani nu s-a mai castigat la Loto, premiul cel mare ajungand la un nivel istoric: peste 10 milioane de euro. Pretul pentru varianta la 6/49, stabilit in urma unor analize de piata, este inflentat de faptul ca jocul are o cautare atat de mare si ca jucatorii de Loto au la dispozitie trageri si mai ieftine. Cei care nu sunt dispusi sa plateasca pretul unei variante la 6/49 pot alege alte jocuri - de exemplu 5/40 - dar la care premiile sunt mai mici. Tot bazandu-se pe strategia poturilor mari, Loteria nu doreste sa redistribuie suma de la fondul de castiguri catre celelalte categorii inferioare; oamenii sunt atrasi de reportul foarte mare si redistribuirea potului ar aduce pierderea unui numar important de clienti.

14

3. Concluzii
Monopolul apare in economie fie ca o replica la concurenta, fie ca o forma modificata a acesteia. Consecinta fundamentala a monopolului este ca pretul nu mai este stabilit, in mod exogen, prin jocul liber al fortelor pietei,ca in cazul concurentei perfecte, ci este fixat, impreuna cu volumul productiei, de insasi firma producatoare. Prin urmare, o firma pusa in situatia de a fi monopolista trebuie sa fie singura care ofera produse pe piata fara alti producatori concurenti (nationali sau straini), iar produsul sa nu fie substituibil. In economiile de piata monopolul si modul de a mentine si restaura concurenta au devenit probleme clasice ale stiintei economice. Treptat, s-au clarificat problemele teoretice privind monopolul prin studiul realitatilor economice in care evolueaza structurile monopoliste in cadrul economiilor de piata, precum si prin evidentierea fenomenelor noi aparute in economiile moderne contemporane, paralel cu elaborarea si aplicarea pe scara tot mai larga a unor politici antimonopoliste. Din cauza efectelor negative asupra consumatorilor finali pe care monopolul le poate avea este necesara supravegherea acestuia si existenta unui cadru care sa il reglementeze. Totodata, este necesara continua analiza a sitatiilor de monopol si incadrarea lor in cadrul realitatii economice pentru o mai buna intelegere a acesteia din urma.

15

4. Bibliografie
1. Aurelia Cotutiu Drept roman si comunitar al concurentei, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2008 2. David Begg, Stanley Fischer Economics, Editura McGraw-Hill, Londra, 2005 3. Tatiana Mosteanu, coord. Preturi si concurenta, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000 4. Tatiana Mosteanu, coord. Preturi si concurenta, Editura Universitara, Bucuresti, 2006 5. Maican Ovidiu Monopolurile comerciale, Tribuna Economica, nr.9, anul 2007, pag. 66-68 6. http://www.infonews.ro/article77036.html 7. http://www.loto.ro/homepage/loteriaromana/despre-noi.aspx 8. www.tarom.ro 9. http://www.wall-street.ro/articol/Real-Estate/22613/Romexpo-detine-monopolpe-piata-organizarii-de-targuri-si-expozitii.html 10. http://en.wikipedia.org/wiki/Gazprom 11. http://en.wikipedia.org/wiki/Russia-Ukraine_gas_dispute 12. http://www.antena3.ro/stiri/externe/gazprom-se-extinde-in-sua_58096.html 13. http://www.capital.ro/index.php?section=articol&screen=index&id=114521&rss= 1 14. http://www.businessmagazin.ro/actualitate/curse-aeriene-cerul-liber-o-piatapentru-cei-alesi.html?5531;977447 15. http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/01/060104_acord_rusia_ucraina .shtml

16