Sindromul burnout: oameni pe care stresul emotional ii arde pe interior

Andrada Floria, Laurentiu Ungureanu,

Medici, piloti, casieri, jurnalisti, programatori, brokeri - cu totii sunt predispusi la sindromul secolului: epuizare emotionala. De fapt, tulburarea ii pandeste pe toti cei care muncesc mult, fara rasplata pe masura. Lumea medicala este ,,infectata". Medicii insisi sunt atinsi de un flagel dintre cele mai periculoase, cu consecinte importante pentru ei, dar si pentru cei pe care-i trateaza. Asa a inceput sa se vorbeasca, in anii 1970, despre o afectiune care consuma, incet-incet, toate resursele energetice ale organismului, o ardere pe interior sindromul burnout. In '70, psihologul american Herbert Freudenberger a folosit pentru prima oara termenul de sindrom burnout pentru a exprima starea psihica a unor categorii profesionale care, prin definitie, inseamna sacrificarea vietii si a nevoilor personale in beneficiul celorlalti. Se considera, deci, ca medicii ,,ard complet". Astazi, ,,flagelul" s-a extins, nu mai afecteaza doar categoriile profesionale care vin in ajutorul celorlalti. In manifestarile sindromului burnout se regaseste, probabil, peste jumatate din populatia activa profesional a planetei, estimeaza specialistii. Ceea ce-i confera, fara posibilitate de tagada, dimensiunea de fenomen al societatii moderne. Nu e oboseala, nici stres ,,Conditiile de trai tot mai dificile din ultimii ani reprezinta o presiune psihica uriasa", este de parere medicul psihiatru Alexandru Paziuc de la Spitalul de Psihiatrie Campulung Moldovenesc. Mai ales adultul tanar care

vrea sa-si construiasca un viitor munceste pana peste puteri, iar rasplata - si asa nesatisfacatoare - vine cu dificultate. Raport inechitabil: efort-rasplata ,,Sindromul burnout nu inseamna doar oboseala. Oboseala este o stare normala cand muncesti mult. Nu inseamna nici stres. Stresul poate fi benefic, te poate ajuta sa te mobilizezi sa finalizezi sarcinile la serviciu in timp util. Sindromul burnout este, pur si simplu, un sentiment de epuizare, un stres emotional cauzat de un raport inechitabil intre cat de mult muncim, cat de eficient si felul in care suntem rasplatiti sau apreciati pentru asta", explica medicul psihiatru Alexandru Paziuc. Cum recunosti un epuizat emotional O asa-numita stare de epuizare emotionala. Este principalul simptom al sindromului burnout. Omul e scurs de energie, obosit, coplesit si, pe scurt, are o stare generala proasta. Apoi vine frustrarea - locul de munca nu-l mai multumeste. Incepe sa afiseze o atitudine cinica fata de colegi.

Dilemele etice ale unui lucrator in call-center Marti. Ora 15.00. 42 de tineri stau in fata calculatoarelor, poarta casti cu microfon si le spun, deodata, altor 42 de persoane, aproape acelasi lucru. Un turn Babel, asezat pe orizontala intr-o hala cu birouri despartite de panouri monocrome, depersonalizate. ,,Buna ziua, numele meu este Laurentiu Ungureanu si va sun din partea companiei X. As putea sa vorbesc cu titularul acestui numar de telefon, va rog "

Dar, cateodata, pot sa vorbeasca doar cu bunica titularului, care, de cele mai multe ori, are o nevoie aparte sa auda acelasi lucru de doua sau mai multe ori. Sau cu fiul, care abia s-a intors de la scoala si se uita la ce filme vrea el in absenta titularului. Sau chiar cu titularul, care tocmai facea bilantul facturilor neplatite, alaturi de sotie. Si toti cei 42 de tineri trebuie sa vanda, in functie de clientul trecut de majorat cu care vorbesc, servicii de telefonie, televiziune si date. Prin telefon. Frica Marti. Ora 15.07. 42 de tineri se ridica in picioare. In companie tocmai a venit o circulara motivationala: ,,Nu aveti voie sa va asezati pana nu faceti doua vanzari. Trebuie sa stiti sa va castigati scaunul!". Aurelian Grigore (foto), un prea-jovial rasfatat al tristetilor miccorporatiste si liderul unei echipe de 14 din cei 42 de tineri, intelege mai mult din mesajul circularei: ,,Superiorii nostri cred ca trebuie sa meriti sa stai pe scaunul acela 8 ore incontinuu. Din punctul lor de vedere, trebuie sa impui frica pentru a obtine rezultate". Aurelian lucreaza de un an si jumatate intr-un callcenter axat pe vanzarea de servicii. Desi are, in sine, o experienta mica in cladirea cu panouri monocrome, este un veteran al locului sau de munca. Si, ca orice veteran care a vazut cateva lucruri pe fronturile sale, nul mai revolta circularele absurde, deciziile nefiresti ale superiorilor, clientii suparati, din principiu, pe agentii telefonici, zumzetul continuu al discutiilor cu acelasi tipar rigid, programul extenuant de peste 9 ore sau aplicatia care nu-i permite sa aiba o pauza mai mare de 15 minute. Nu se mai enerveaza. Ofteaza, cu o mahnire batraneasca, si merge mai departe. Dupa ce termin programul, trebuie sa fac rapoartele de activitate, pe care nu le pot face atunci cand cineva foloseste aplicatia pe care lucram. Asadar, trebuie sa-i astept pe toti sa termine si apoi sa raman, cel putin o ora, sa completez tabele. Gravitatia Aurelian are 26 de ani. Are pometii albastriti de cearcane si parca fruntea i-a inghetat incruntata. In ultima jumatate de an, a slabit 10 kilograme si a pierdut, constant, cu fiecare noapte, cateva minute de somn. Si asta pentru ca viata sa graviteaza in jurul locului de munca, pe care nu poate sa nu-l pastreze. ,,Ajung acasa cu ultimul metrou. Pana imi pregatesc sa mananc si ma asez sa dorm se face cel putin 2.00, insa, de cele mai multe ori, adorm in jurul orei 4.00. Dimineata, nu ma pot trezi mai devreme de 10.00, iar la 11.30 trebuie sa plec la serviciu." Incepe o noua zi. Sindromul saraciei Aurelian locuieste cu iubita sa intr-un apartament pentru care plateste lunar 1.200 de lei. Din salariul lui, care nu prea depaseste 1.400 de lei si e calculat dupa un sistem de bonusare riguros, schimbat periodic in functie de mofturile superiorilor. ,,Daca vrei sa-ti vorbesc despre sindromul burnout, ar trebui, mai intai, sa stii ca eu am si sindromul saraciei!"

Iubita sa castiga lunar 900 de lei si are un program care incepe la ora 08.00 dimineata, astfel ca timpul petrecut impreuna depaseste cu greu doua ore. Dilema etica Aurelian a absolvit Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti si Facultatea de Stiinte Politice a Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA). Astazi, cand are o zi libera, merge la cursurile de masterat ale Facultatii de Filosofie. ,,La finalul facultatii, aveam trei variante de a ma angaja: ca lucrator comercial, intr-un call-center sau la videochat. Abia acum imi dau seama ca am ales prost. Conduc 14 studenti intr-un call-center. Ce sa fac, s-aplic etica lui Kant in relatiile cu eie", glumeste Aurelian, dar nu glumeste, caci tot o dilema etica a ajuns sa fie si aceasta: cum sa-ti motivezi subalternii, fara sa-i umilesti Eu am incercat o abordare prieteneasca, nu vreau ca echipa mea sa vina la serviciu de frica. Dar sefii mei spun ca, atunci cand vii la munca, trebuie sa-ti inghete fundul pe scaun. Minciuna ,,La angajare, ti se enumera toate cliseele: ca vei lucra intr-un mediu placut, tanar, motivational, creativ, cu program flexibil, ca sunt pers-pective de avansare. Apoi, dupa ce semnezi, daca ai un examen la scoala, de pilda, si vrei sa lipsesti cateva ore, ti se raspunde: <<Acesta este un loc de munca si trebuie tratat ca atare. Nu putem sa ne dispensam de tine decat definitiv>>", explica Aurelian. Mai facea concursuri intre agenti: trei vanzari intr-o ora inseamna 5 minute de pauza in plus! ,,Stii cum trageau pentru alea 5 minutem Dar acum nu mi se mai permit initiative de acest fel. Si cum sa-mi motivez angajatiil Sa le dau stelute simbolicea", rade Aurelian si crede, in continuare, ca, de fapt, este unul dintre norocosii care au un loc de munca. Rezistenta Daca vrea sa schimbe ceva, sa plecen Vrea, dar spune ca va mai ramane o perioada aici. ,,Ramai pentru ca ai nevoie disperata de bani si nu te poti angaja altundeva. De obicei, pentru fiecare call-center, e mai avantajos sa ruleze oamenii. Angajeaza un student, il muncesc trei luni pana cand nu mai rezista si-apoi pleaca singur. Eu am rezistat un an si jumatate. Si mai rezist. Trebuie sa-mi castig existenta." ,,Cine estie" ,,Sunt colegul tau" In hala de birouri in care lucreaza Aurelian, nu poti intra decat pe baza de amprenta. In plus, legitimatia de serviciu trebuie sa fie, in permanenta, la vedere. ,,Daca vii la munca si te-ai lovit la deget, mai intai trebuie sa suni la usa. Iti deschide un coleg, care evident ca te cunoaste, dar care trebuie sa te intrebe, potrivit regulamentului: <<Cine esti,>> <<Sunt colegul tau, Aurica.>> <<De ce nu functioneaza amprentarea Lasa-ma sa cer acordul unui superior si iti pot permite accesul in incinta.>> E un teatru absurd." Urmatorul pas: depresia ,,Dupa un timp, sindromul burnout culmineaza, aproape inevitabil, cu depresie si anxietate. Cele mai predispuse sunt persoanele care fac totul cu mult suflet. Este vorba despre oameni inteligenti, cu studii superioare, care traiesc cu intensitate. Pot fi preoti, medici, avocati, profesori", semnaleaza medicul psihiatru Alexandru Paziuc. De la sentimentul de inutilitate si de la lipsa de motivatie cauzata de lipsa rasplatei pentru efortul depus la serviciu se ajunge cu usurinta la o scadere a stimei de sine, la pierderea sperantei si chiar la tendinte suicidale,

avertizeaza specialistii. N-ai voie sa-ti iei pauza cand vrei, unde te crezia Ai voie 5 minute la fiecare ora lucrata, dar in prima si-n ultima ora nu te poti ridica. Pauza nu trebuie sa depaseasca 15 minute. Aplicatia pe care-o folosesti contorizeaza tot. Apoi, nu pot sa fie mai mult de sase oameni in pauza. Mic chestionar de om epuizat Raspundeti cu ,,Da" sau ,,Nu" la urmatoarele intrebari pentru a identifica predispozitia catre sindromul burnout. Daca raspundeti cu ,,Da" la mai mult de cinci intrebari, va incadrati in categoria epuizatilor profesional. 1. Stati mult peste programi 2. Adormiti cu dificultate searaa 3. Problemele de la birou va ,,fura" din timpul liberd 4. Va treziti greu dimineatav 5. Va este greu sa va mobilizati pentru a pleca la serviciui 6. Drumul spre serviciu va deprima 7. La serviciu va gasiti greu resursele de a va apuca de munca 8. Simtiti adesea ca nu va puteti concentras 9. Sunteti usor irascibil in relatia cu colegii si chiar cu sefiie 10. Simtiti ca va neglijati sanatatea si timpul liber in favoarea serviciuluiu Si medicii psihiatri au caderi

Medicul Alexandru Paziuc a trecut si el printr-un episod de burnout In mijlocul unei gradini din centrul orasului Campulung Moldovenesc, intr-o camera cufundata in clarobscur si invaluita in miros de ceai de tei, medicul Alexandru Paziuc vede si trateaza cu vorbe bune si cu medicamente 160-170 de oameni cu depresii, fobii, anxietate, schizofrenie, psihoze. Atatia pacienti se trateaza in fiecare luna in Spitalul de Psihiatrie din Campulung Moldovenesc, unde medicul Paziuc a fost director. Un stres enorm. Dar nu greutatea cazurilor pe care le trateaza zi de zi l-a facut pe medicul psihiatru, cu o experienta de peste 20 de ani in descifrarea psihicului uman, sa sufere el insusi o cadere. ,,Toate eforturile au fost inutile" Finalul anului 2010. In tara s-au inchis mai multe spitale, iar unele au fost integrate ca sectii ale unor spitale mai mari. In camera cu miros de tei din centrul orasului Campulung Moldovenesc ajunge o decizie: Spitalul de Psihiatrie nu va mai functiona ca institutie independenta, ci va fuziona cu Spitalul Municipal Campulung Moldovenesc. Dupa 20 de ani de munca de dimineata pana seara, de succese si esecuri, cand medicul Paziuc visa la un Centru de Sanatate Mintala, totul este sters cu o semnatura de Ministru. ,,M-a cuprins un puternic sentiment de neputinta. Am simtit ca tot ceea ce am cladit pana atunci cu eforturi care uneori mi-au depasit puterile a fost inutil", marturiseste astazi (n. r. - luni, 13 mai) medicul Alexandru Paziuc, la ora 21.30, in timp ce-si uda florile din gradina. ,,Vorbim acum, ca sunt cel mai relaxat cand imi ud florile", spune el. ,,Iti vine sa-ti faci bagajele"

Daca ar fi sa rezume in cateva cuvinte sentimentele pe care le traia atunci, medicul Paziuc ar spune ca ,,iti vine sa-ti iei bagajele si sa renunti la tot". ,,Pentru mine nici nu conta efortul fizic sau intelectual pe care-l depuneam. Aveam satisfactia ca ajut niste oameni la ananghie, ei imi multumeau, aveam recunoastere din afara tarii...", povesteste el. Am simtit ca tot ceea ce am cladit pana atunci cu eforturi careuneori mi-au depasit puterile a fost inutil. Totul pana cand si-a dat seama ca pentru autoritatile din Romania nu conteaza atat de mult munca lui, ca, in loc de rasplata, este pedepsit prin inchiderea spitalului. Medicul s-a autodiagnosticat cu sindrom burnout: stres emotional cauzat de nerecunoasterea eforturilor pe care le-a depus in cei peste 20 de ani de practica medicala, astenie, sentimentul ,,ce sens are sa merg mai departea". A vrut sa renunte si la conducerea spitalului, si la meserie, si la bolnavii de care era apropiat. ,,Nu am facuto, nu am renuntat. Pentru ca baiatul meu s-a hotarat, in ciuda recomandarilor mele, sa faca si el psihiatrie. Si atunci a trebuit sa ma motivez, sa gasesc in mine resursele ca sa continuu. Si, in plus, nici nu au mai inchis spitalul", spune cu resemnare medicul Alexandru Paziuc. Astazi incearca sa nu-si mai fixeze obiective atat de indraznete cum este infiintarea unui Centru de Sanatate Mintala la Campulung Moldovenesc, incearca sa nu se mai gandeasca la problemele sistemului de sanatate din Romania si sa vada doar de bolnavii la ananghie care trec pragul camerei cu miros de tei. ,,Este foarte important ca atunci cand simti ca nu mai esti motivat, cand te simti inutil, cand emotional esti la pamant din cauza serviciului, sa faci o schimbare. Si, in plus, sa cauti solutii sa-ti manageriezi timpul mai bine. Dar cel mai important cred ca este sa regasesti placerile simple si sa-ti faci timp pentru ele. Eu imi ingrijesc florile, imi petrec timpul liber gradinarind", ne sfatuieste medicul Alexandru Paziuc. Medicii romani sunt extenuati Numarul medicilor din Romania este din ce in ce mai mic, in ultimii ani au plecat in strainatate 14.000 de medici. Cei ramasi sunt supraaglomerati, iar salariile sunt in continuare invers proportionale cu realizarile si cu performantele. ,,Medicul roman este un personaj obosit, extenuat", subliniaza profesorul doctor Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor din Romania. Oboseala unui pilot de cursa lunga

Diferentele de fus orar si-au pus amprenta asupra organismului lui Catalin Popescu Catalin Popescu, director ,,Operatiuni zbor" al Scolii Superioare de Aviatie Civila (SSAvC), spune ca pilotii de avion sunt printre cele mai expuse persoane la epuizarea profesionala. Efectul mediului stresant in care lucreaza - carlinga unui avion - si al programului nefiresc la care trebuie sa se adapteze este vizibil in statistici dezolante: speranta de viata a unui pilot de avion nu depaseste 65 de ani. ,,Programul este total neconform cu un ciclu de viata normal. In general, pilotul, cand toata lumea merge la culcare, se apuca de treaba. Cand toata lumea pleaca la serviciu, el merge sa se odihneasca. Ciclul de viata este total anormal. In plus, pentru ca nu mananci in fiecare zi la aceeasi ora, organismul va avea de suferit", explica directorul SSAvC. O alta problema a pilotilor de cursa lunga este schimbarea permanenta de fus orar. Se intampla adesea, spune Catalin Popescu, ca un pilot sa faca ruta Bucuresti-New York, adica sa parcurga 7 fusuri orare, sa stea maximum 30 de ore in Statele Unite, sa se intoarca in Romania si apoi sa mearga la Beijing, in China, adica sa traverseze alte 7 fusuri orare. Totul, intr-o saptamana. ,,In mod normal, organismul simte diferenta de fus la doua unitati, iar adaptarea organismului se face in atatea zile cate fusuri orare ai traversat." Sa lucrezi pe Varful Omu In plus, desi cabina este presurizata, la 11.000 de metri, sus, in aer, nu are cum sa fie aceeasi atmosfera ca la sol. ,,E ca si cand ai urca pe Varful Omu si ai munci de acolo. Apoi, in <<biroul>> sau, pilotul trebuie sa tina legatura cu organele de trafic, sa lucreze cu computerele de bord, sa aiba grija ca avionul sa-si mentina viteza, sa ocoleasca norii de furtuna si multe altele. Un englez spunea, acum 30 de ani, ca un pilot are de luat in calcul 2.000 de elemente intr-o cursa Londra-Paris. Iar toate acestea se petrec pe un scaun care are sase grade de libertate." In meseria de pilot de avion exista reglementari severe. Spre exemplu, este interzis sa lucrezi mai mult de sase

zile consecutiv, trebuie sa te odihnesti minimum 48 de ore la un numar de fusuri orare si nu poti zbura mai mult de trei nopti consecutiv. ,,Sunt reguli pe care companiile serioase le respecta, dar problema este cu companiile mai mici, care nu prea au multi angajati si ruleaza aceiasi baieti", spune Catalin Popescu. Eu fac aceasta meserie din 1978. Pentru ca organismul se adapteaza, ma recuperez mult mai repede dupa o noapte de munca. Nu si dupa o noapte la sprit. Cifre 800 km/h este viteza medie a unui avion. ,,Daca nu mentii viteza, avionul devine un fier de calcat", glumeste Catalin Popescu. 4 fusuri orare poate traversa un pilot de avion intr-o singura saptamana. 6 zile are voie un pilot de avion sa lucreze fara sa aiba 24 de ore libere. 65 de ani este speranta de viata a unui pilot de avion. Vedete epuizate

Sindromul epuizarii psihice nu tine cont de nume sau de rang. Puternica Madonna a fost aproape doborata de finalul unui turneu epuizant, dupa ce a parcurs 32 de tari si a cantat impreuna cu 3,5 milioane de fani. La Sofia, cantareata americana a lesinat de doua ori in timpul concertului, dar s-a ridicat de fiecare data. Diagnosticul a fost clar: epuizare combinata cu anemie. ,,Madonna a fost foarte ingrijorata in culise. Ea a trebuit sa ia o pauza mai lunga decat de obicei intre melodii. Sufera de epuizare", nota ,,The Sun", imediat dupa concert. Exemple se gasesc chiar si la noi. Dupa divortul de Stefan Banica Jr., Andreea Marin s-a afundat in munca, fara sa mai tina cont de propria sanatate. Urmarea a fost fireasca: epuizare si spitalizare. ,,Am avut la sfarsitul saptamanii trecute un moment mai dificil din pricina stresului si a nesomnului si am dat o fuga la spital", a motivat ,,Zana". Poate cea mai mare pierdere suferita de o persoana cu un asemenea diagnostic a fost cea suferita de Theodor Stolojan. Cu doua luni inainte de alegerile prezidentiale din 2004, Stolojan a clacat. ,,Din pacate, drumul meu spre cursa prezidentiala se incheie aici. A fost un drum de uzura, de mare efort, care a meritat fiecare clipa. Din pacate, a lasat urme adanci. Starea mea de sanatate ma opreste din acest drum. Problemele cu care ma confrunt pot fi remediate acum. Daca nu ma concentrez acum asupra lor, risca sa se agraveze iremediabil", anunta, sec,

Stolojan. Dupa acest episod, istoria avea sa-l recunoasca drept ,,Draga Stolo". Lucrul cu cifre oboseste mintea Munca de casier poate parea lipsita de creativitate, aproape robotica. Asa si este, dar pentru o persoana perfectionista, careia lucrurile trebuie sa-i iasa intotdeauna ca la carte, banii si cifrele sunt un stres constant, de dimineata pana seara. De fapt, seara stresul nu ia sfarsit, fiindca noaptea viseaza deconturi nefinalizate, ca nu ,,iese casa". Narcisa A. (70 de ani) din Bacau a lucrat 36 de ani casier la Posta. De multe ori, inchiderea si sigilarea cu ceara a casei de bani se intampla de-abia dupa ora 21.00, fiindca Narcisa voia sa iasa totul ,,la banut", cum spune ea. ,,Nu am putut sa ies la pensie normal, a trebuit sa ies mai devreme, sa ma pensionez pe caz de boala, fiindca lucrul cu cifrele, dublat de lipsa unei satisfactii materiale sau de orice alt tip, m-a consumat interior enorm", povesteste femeia, care acum are 70 de ani. Diagnostic de depresie De teama de a nu fi catalogata drept ,,nebuna" de cei din jur daca se duce la psiholog (de altfel, in anii '80 vizitele la psiholog erau o raritate), Narcisa a ignorat sentimentul de inutilitate, lipsa de motivatie si starea de anxietate care o acaparase in ultimii ani de munca. Totul a culminat cu o cadere nervoasa puternica. Nu se mai putea da jos din pat, nu mai considera ca merita sa mearga la serviciu. A ajuns, inevitabil, la spital, unde a fost diagnosticata cu depresie si a primit tratament de psihoterapie, asociat cu medicamente. A mai mers un an la serviciu, dupa care si-a dat seama ca nu face decat sa-si mareasca riscurile de recadere in depresie, asa ca s-a pensionat pe caz de boala. Narcisa A. se lupta si in ziua de astazi cu depresia. Andreea a invins corporatia Andreea a fost, timp de patru ani, director general adjunct al unei companii care se ocupa cu tranzactionarea actiunilor din piete internationale. Teoretic, Andreea trebuia sa monitorizeze partea financiara, de control intern si de manangement al riscurilor din companie. Practic, Andreea statea, zilnic, intre 10 si 12 ore la serviciu, pentru a se asigura ca fiecare tranzactie inceputa este si finalizata. ,,Exista un termen fix, de trei zile, in care clientii care cumparau actiuni trebuiau sa livreze si banii. Pentru ca, daca nu se intampla asa, firma trebuie sa-si asume tranzactia. Or, daca se intampla sa cumperi actiuni de un milion de euro pentru un client, iar el nu mai confirma, trebuie sa aduci tu acesti bani. Si intotdeauna ajungeam la situatii-limita in care, in ultima secunda, reuseam sa incheiem o tranzactie", explica Andreea. Si, cand lucrezi cu banii altora, orice secunda se poate transforma intr-o tragedie financiara. In 2008, dupa 4 ani de experienta in acest domeniu solicitant nu numai financiar, Andreea si-a dat demisia. S-a intors, ademenita de o oferta financiara mai generoasa, insa a doua oara si-a dat seama la timp ca ajunsese din nou in fata acelorasi nisipuri miscatoare. ,,Am inteles ca viata mea nu inseamna neaparat corporatie. Acum citesc, ma plimb, am timp de mine. Am capatat o liniste si increderea ca totul va bine. Am redescoperit toate lucrurile acestea cu o placere si o energie noua, pe care munca aproape ca mi le furase", povesteste Andreea. Acest articol a aparut in ,,Weekend Adevarul".