Sunteți pe pagina 1din 48

ISLAMUL de Azzedine Guellouz Mrturisesc c nu exist dumnezeu afar de Dumnezeu si c Mahomed este trimisul su.

" Aderarea la islam se reduce la aceast profesiune de credin. Sau, mai exact, la aceast dubl profesiune: n arab shahadatan, dual de la shaha-da, mrturie depus", atestare". Toi adepii islamului vor fi ntr-adevr de acord cu faptul c nu mai trebuie ndeplinit nici o alt cerin pentru ca aproapelui lor s-i fie recunoscut apartenena la comunitatea musulmanilor: aceast vocabul (musulmani") vine de la muslimun, plural de la mustim, singular care a fost reinut de ctre anglofoni si care este participiul activ al verbului aslama, specializat n araba modern pentru sensul de a deveni musulman", a se converti la islam". A devenit un loc comun a da ca sens etimologic al lui aslama a se supune" si, prin urmare, a spune c mustim nseamn literalmente supus" [lui Dumnezeu]. De fapt, adevrata etimologie introduce o nuan important: radicalul slm are ca neles primordial lips de contestare", de unde sensul bine cunoscut al cuvntului salam, pace", mntuire"; factitivul su, aslama, ar nsemna, tranzitiv, a aduce cuiva pacea", iar intranzitiv a-si afla/gsi pacea". Musulmanul este asadar n primul rnd cel care se afl n pace cu Dumnezeu, care situeaz existena lui Dumnezeu si puterea sa n afara oricrei contestri. De asemenea, trebuie s ne delimitm dintru nceput de o anume tradiie care, pornind de la o pretins etimologie, d acestei religii o not fatalist. Este adevrat c, n simplitatea lapidar a expresiei lor, cele dou profesiuni de credin" au sensul de pact si angajare... Acestea fiind spuse, se vor gsi unii care s considere constiina credinciosului anagajat n acest fel obligat s dea socoteal numai siesi (si aceluia cu care a acceptat s se afle n pace) n privina sinceritii si coerenei angajrii sale. Dup cum se vor gsi si alii, pentru care aceast angajare atrage dup sine supunerea fa de alte instane, fa de procedurile lor de apreciere, de cntrire si cenzur. 252 RELIGIILE LUMII O astfel de disparitate n evaluarea sau devalorizarea respectului fa de constiina aproapelui nu este deloc specific islamului. Ea nu exist. Nu s-a manifestat nici n istoria religiilor si, n general, a gndirii care ofer spectacolul frecvent, dac nu continuu, al unei cristalizri de efervescene ct se poate de creatoare n ideologii sclerozate. A primeni izvorul ini ial de lecturile prea zeloase, si nu mai puin de cele reductoare, nseamn a-si ncerca sansa de a mbogi omenirea de astzi cu un plus de suflet. Islamul nu se potriveste unei lecturi simpliste mai mult dect alte sisteme religioase; nuanele si gradarea unor nuane snt la ele acas, ne oblig la reflecie, ne rein... Nu trebuie s credem c nu exist rivaliti locale dect n snul crestinismului; si n islam abund controversele si controversele legate de controverse, de limitele lor, de legitimitatea si codurile lor. Numai manualele de deontologie a controversei musulmane ar putea constitui o bibliotec. Totusi nu s-ar comite o prea mare greseal metodologic dac s-ar ncerca o simplificare, ns din interior; ceea ce, att din punct de vedere intelectual, ct si moral, reprezint contrariul faptului de a reduce din exterior. A spune c musulmanul n-ar putea pretinde c cere din partea altui musulman altceva dect atestarea unicitii lui Dumnezeu si a autenticitii mesajului lui Mahomed poate prea o lozinc pe care ns nar fi lipsit de interes s o lum n serios. Monoteismul este, fr ndoial, cuvntul principal al discursului islamului despre sine. Satisfaciile spirituale, intelectuale si afective pe care le au participanii, tot mai numerosi la dezbaterile ntre monoteisti, nu trebuie s oblitereze aceast idee. Islamul simte si trieste existena unei caliti particulare a ntlnirii lui cu unicitatea lui Dumnezeu. Aceast concepie este, la fiecare nou afirmare a credinei, ca un nceput: ntre cele dou mrturisiri de credin, cea de-a doua trebuie neleas ca o prelungire logic a celei dinti si deslusit ca afirmarea faptului c Mahomed este trimisul lui Dumnezeu, numai trimis al lui Dumnezeu. Astfel nct mrturisirea de credin, atunci cnd este rostit n cadrul liturgic al unei rugciuni rituale, devine: Mrturisesc c nu exist dumnezeu afar de Dumnezeu, singur si fr alt asociat, si mrturisesc c Mahomed este creatura si trimisul su". n sprijinul si mai ales la originea indicelui pe care l furnizeaz astfel ritul, trebuie invocate numeroase versete din Coran (n arab Qur 'n, literalmente Lectur") care atest refuzul categoric de a acorda un statut divin profetului Mahomed ca, de altfel, oric rui alt profet. Ca de exemplu acesta: Si Mahomed nu e nimic alta dect un trimis. naintea lui au murit [ali] trimisi. ns dac ar muri el sau ar fi ucis, v-ai ntoarce iarsi pe urmele voastre?" (3, 138).* * * Citatele folosite n acest capitol au fost extrase din Coran, trad. de Silvestru Octavian Isopescul, Cluj-

Napoca, ed. ETA, 1992 (./.). ! ISLAMUL 253 Alte versete, cu un limbaj mai pitoresc, au fost revelate ca r spuns la obiecia tgduitorilor" (n arab kfirun, plural de kfir): Dumnezeu ar fi putut sau trebuit s-si transmit mesajul vorbindu-le direct oamenilor sau, cel puin, alegrid ca trimisi fiine situate deasupra naturii omenesti, ngeri. La ntrebarea plin de mirare: Ce fel de trimis este acesta! El mnnc bucate si umbl prin piee" (25, 8), Coranul rspunde c, de la nceputul vremurilor, Dumnezeu nu a hrzit profeiile si profeii dect pentru a-i pune la ncercare pe oameni. Si naintea ta n-am trimis Noi trimisi, care nu mncau bucate si nu umblau pe piee si Noi i-am fcut pe unii din voi ispit pentru ceilali. Voi s fii statornici! Domnul tu vede" (25, 22). Aceasta este logica vrerii lui Dumnezeu. Cci ziua n care oamenii vor vedea ngeri va fi ziua judec ii, iar cei care, n timpul vieii, vor fi refuzat s spere c l vor ntlni pe Dumnezeu, nu vor avea, prin fapta lor, a se bucura de ceea ce-i asteapt.l F DOGM SI CREDIN Nu exist dumnezeu afar de Dumnezeu. "? Penau un musulman Dumnezeu este Dumnezeu. A afirma acest lucru nu este un simplu truism. ntlnim numele Allah", desemnndu-1 pe Dumnezeul Islamului"2, chiar si n texte scrise n alte limbi dect araba. Dar o asemenea grij pentru pstrarea specificitii nu are temei. Mai mult dect att, prin faptul c se sugereaz c Allah este numele unui zeu (fie el cel care a triumfat n fa a celorlali zei) se ncalc tocmai ceea ce orice musulman consider a fi esenial n credina sa: afirmarea intransigent a unicitii lui Dumnezeu. Allah, forma determinat a substantivului ilah, este echivalentul cuvntului Dumnezeu" din alte limbi. Coranul, adresndu-se celor care venereaz alte diviniti, atrage atenia: Acestea snt numiri pe care le-ai numit voi si prinii vostri. Dumnezeu n-a trimis asupra lor mputernicire" (52, 23~7 Nu vrem s spunem, departe de noi acest gnd, c numele ar fi lipsit de importan; Adam, n Coran, este acea creatur pe care Dumnezeu, n semn de privilegiu, l nva toate numele". Dar acestea snt nume care desemneaz fiine... Si tocmai acest lucru, n mod evident, i convinge pe mgeri, care la nceput contestaser oportunitatea crerii unei fiine suscep1 Capitolul 25, versetul 22. 2 Henri Masse, L 'Islam, Paris, Armnd Colin, 1940, p. 104. 254 RELIGIILE LUMII tibile de nesupunere fa de Dumnezeu, spre deosebire de ei, care se consacrau fr tgad adorrii lui3... Astfel, nu e de mirare c gsim n Coran, dup menionarea faptului c si ali trimisi au fost inta atacurilor necredinciosilor, porunca adresat Profetului de a lansa urmtoarea provocare, menit s-i reduc la neputin: Si totusi dau ei tovarsi lui Dumnezeu! Spune: Numii-i!..." (13, 33). Printr-o particularitate a lexicului limbii arabe, adjectivele snt o subdiviziune a categoriei substantivelor. Or, numele lui Dumnezeu este adesea evocat sau invocat n Coran urmat de unul sau altul dintre atributele sale. n mod constant, alegerea atributului este un element al sensului versetului iar interpretarea raportului su cu textul este un element determinant al exegezei.4 Unul dintre pasajele cel mai des evocate pentru ilustrarea acestei teme se gseste n capitolul intitulat Pribegirea". El este Dumnezeu, afar de care nu este Dumnezeu; El cunoaste cele mai ascunse si cele mai descoperite; El este cel milostiv, ndurat. El este Dumnezeu, afar de care nu este Dumnezeu, regele sfnt, fctorul de pace, credinciosul, aprtorul, puternicul, marele, preanaltul, Mrire lui Dumnezeu asupra celora ce-i fac ei ca tovarsi. El este Dumnezeu fctorul, alctuitorul, plsmuitorul; ale Lui snt numirile cele mai frumoase. Pe El l laud ceea ce este n ceruri si pe pmnt, si El este cel puternic, nelept" (59, 22-24). Grija pentru meninerea vigilenei fa de tentaia asocierii este bine precizat: Ale Lui Dumnezeu snt numirile cele mai frumoase; chemai-1 cu aceste si deprtai-v de cei ce fac eres cu numirile Lui. Ei vor primi rsplat pentru faptele lor" (7,179). De aceea, rugciunea i poate fi adresat o dat cu rostirea oricreia dintre numirile sale cele mai frumoase". Spune; Chemai-1 Allah sau chemai-1 Er-Rahman [Cel ndurat] orisicum l chemai, ale Lui snt cele mai frumoase numiri" (17, 110). Cititorul arab, datorit antepunerii predicatului (ale Lui snt), nu poate s nu neleag: ale Lui si numai ale Lui". Predicaia islamic avertizeaz cu privire la asociere (shirk sau ishrc): nu este vorba numai de a-i

nva monoteismul pe pgnii care l ignor (jhil, literalmente ignorant"), ci este necesar ca el s fie reamintit comunitilor care au fost educate n acest sens prin revelaii anterioare si care au ajuns s-1 dea uitrii. 3 2, 29-33. 4 Cte comentarii nu ar strni faptul c versetul de nceput al Coranului si al tuturor capitolelor este: n numele lui Dumnezeu, cel milostiv, ndurat" (1, 1). ISLAMUL 255 Aceasta a fost sarcina tuturor profeilor care l-au precedat pe Maho-med. Coranul, cnd se refer la un episod oarecare din viaa unuia dintre ei, recurge constant la urmtoarea schem: cnd o comunitate 1-a uitat" pe Dumnezeu (sau, ceea ce nu este mai puin grav, a uitat unicitatea lui Dumnezeu), un membru al ei este nsrcinat cu desteptarea congenerilor si; el reuseste cu preul multor eforturi si al unor grele ncercri; dar timpul si face lucrarea; aduce din nou uitarea... de unde necesitatea unui nou de stepttor". Nimic nu e mai fragil dect credina! Moise a trit experiena ironic a acestui adevr. Tocmai reusise s cstige bunvoina lui Dumnezeu (si, ceea ce este si mai de pre, cluzirea pe calea cea dreapt) pentru poporul su, cnd, mpreun cu acesta, trece printre oameni care adorau idoli. O, Moise, f -ne un zeu precum au si ei zei" (7,134). Pompa cultului acelor adoratori de falsi zei pruse poporului lui Moise un lucru de invidiat! Asemntor este si episodul cu vielul de aur (7,146), amintit n acelasi capitol, coninnd aceast fabul cu valoare universal: sntem cu toii fcui din acelasi lut care uit nvturile si nu are tria de a le urma dincolo de perioadele de ncercare cnd a implorat s-i fie date. Contrar afirmaiilor adversarilor si aprtorilor prea zelosi, Coranul nu a limitat valabilitatea unor astfel de judeci la popoarele vechi. Astfel, musulmanul este chemat nainte de toate s manifeste vigilen n orice moment. Unicul pcat de neiertat. A nega unicitatea lui Dumnezeu nseamn a-1 nega pe Dumnezeu si acesta este pcatul de neiertat: Dumnezeu nu iart celuia ce pune n rnd cu El o fiin afar de aceasta, ns iart cui voieste" (4,51). Acest pcat nu constituie doar o impietate: este o nclcare a adevrului, a logicii, care impune mrturisirea existenei lui Dumnezeu si a unicitii sale. Este totodat un pcat insidios, mpotriva cruia este pe ct de dificil, pe att de necesar luarea tuturor msurilor de precauie" (taqw, etimologic aciunea de a se pzi", este termenul utilizat cel mai curent n Coran pentru a desemna noiunea de pietate). Constituie o lips de pietate si de discernmnt a desemna intercesori pe lng Dumnezeu si a pretinde asemenea altora: Noi i servim numai ca ei s ne apropie de Dumnezeu" (39,4). De altfel, fiin ele care se fac alese Pentru a fi alturate lui Dumnezeu refuz aceast asociere dac snt nelepte si capabile s neleag nvtura divin: Nu se cade omului ca Dumnezeu s-i dea scriptura, nelepciunea si profeia, iar el apoi s zic oamenilor: Servii-mi mie lng Dumnezeu! ci el s zic: S fii nvai n scriptura pe care o cunoastei si v ndeletnicii n ea" (3,73). 256 RELIGIILE LUMII 1 II I Dac snt mai puini nelepi si se las mbtai de tmierea adoratorilor n aceast lume, vor da napoi sau vor ncerca mcar s dea napoi n ziua Judecii. n nenumrate evocri eshatologice, Coranul anticipeaz n termeni pitoresti contestrile ntre asociatori" si pretinsii asociai". Cnd asociatorii" vor fi ntrebai: Unde snt asadar cei pe care Mi i-ai asociat?" sau: Unde snt cei asociai Mie care v ofereau pretextul de a rupe uniunea cu mine?", ei vor ncerca zadarnic s -i cheme n ajutor pe cei pe care i-au divinizat, cci nimeni nu le va rspunde. Nu vor avea dect s fie de acord, fr nici un merit si, evident, prea trziu, c nu exista alt dumnezeu afar de Dumnezeu.5 Dramaticul situaiei este uneori mpins si mai departe, precum n aceast confruntare cu Judectorul suprem: Si idolatrii cnd vor vedea idolii vor zice:Doamne, acestia snt idolii nostri, pe care i-am chemat afar de Tine! si ei s le puie n preajm cuvntul: Voi sntei mincinosi!" (16, 88). n alte pasaje, falsii zei se dezic de adoratorii lor pn la a le ntoarce spatele, dup cum reiese din acest pasaj impregnat de o musctoare ironie: Si-i vom despri deolalt si idolii vor zice: Voi nu ne-ai servit.

Si ajunge lui Dumnezeu s mrturiseasc ntre voi si noi, c noi n-am bgat n seam slujba voastr" (10, 29-30). ntr-un pasaj care constituie una din laturile specifice ale discursului coranic pe aceast tem, Satan se eschiveaz de la a purta povara grea a tgduirii si responsabilitatea ei: Asemenea lui Satan, cnd zice el omului: Fii necredincios! Si dup ce s-a fcut necredincios, zice el: N-am treab cu tine; eu m tem doar de Dumnezeu, Domnul veacurilor!" (59, 16). ntr-un registru, n mod evident diferit, nsisi trimisii lui Dumnezeu se vd ameninai de o omenire rtcit de la calea cea dreapt si care le consacr un adevrat cult, ceea ce, desigur, este contrar nelepciunii si pietii lor. Astfel, Profetul Mahomed se vede n situaia de a indica o conduit prin Coran: Spune: Eu snt om ca si voi; mi s-a descoperit c Dumnezeul vostru este un unic Dumnezeu" (18, 110). Isus Cristos, n Coran, se afl n aceeasi ipostaz. Iat o anticipare a dialogului su cu Dumnezeu: Si dac va zice Dumnezeu: O, Isuse, fiul Mriei, zis-ai cndva oamenilor: Luai-m pe mine si pe maica mea ca doi Dumnezei afar de Dumnezeu! El 5 28, 62-64; 16,29. ISLAMUL 257 va zice: Mrire ie, nu mi se cuvine s zic ceva ce nu e adevrat; de as fi zis-o, ai sti-o, Tu doar stii ce este n sufletul meu, eu ns nu stiu ce este n sufletul tu; n adevr Tu stii cele ascunse. Nimic nu leam zis lor, afar de ceea ce mi-ai poruncit, adic: Servii lui Dumnezeu, Domnului meu si Domnului nostru!" (5, 116-117). Rspunderea este aruncat asupra extremismului sectar: O, voi, cei cu scriptura, nu trecei hotarele credinei voastre si nu vorbii despre Dumnezeu alta dect numai adevrul. ntr-adevr, Mesia Isus, fiul Mriei, este un trimis al lui Dumnezeu si cuvntul Su pe care 1-a pus n Mria, duhul su. Credei n Dumnezeu si n trimisul su si nu spunei nimic despre treime, oprii-v de la asta si va fi mai bine pentru noi. Dumnezeu e doar un unic Dumnezeu. M rire Lui! El s aib un fiu? A lui este ceea ce e n ceruri si pe pmnt, cci Dumnezeu e scut ndeajuns. Mesia nu este asa de seme, ca s nu fie servul lui Dumnezeu, nici chiar ngerii, care snt [asa de] aproape [de Dumnezeu]" (4, 169-170). Negarea unicitii lui Dumnezeu este dovada ignoranei sau a refuzului de a trage nvaturile cuvenite din ceea ce totusi apare ca evident n observarea universului si a omului. Este deopotriv si dovada inechitii morale, a injustiiei (31,10-14). Este nedreptate fa de Dumnezeu, fa de sine nsusi si fa de creaie. / De la creaie ca dovad a Creatorului la creaie ca dovad a creaturii. Coranul, asemenea tuturor revelaiilor, este o reamintire; dovezile existenei lui Dumnezeu pe care le aduce snt deja nscrise n creaie si n ordinea care guverneaz universul creat. Este semnificativ faptul c primul verset revelat lui Mahomed este faimosul: Citeste n numele Domnului tu care a fcut..." (96, 1). Dar nu este mai puin semnificativ s constatam c reamintirea are ca tem faptul c Dumnezeu este Ftir6, creatorul total, ex nihilo, organizatorul propriei sale creaii; astfel, supunerea universului si a multiplelor sale componente fa de anumite legi este prezentat (n sens contrar argumentaiei lui Epicur sau Lucreiu, reluat pe larg de ctre discipolii lor) ca o prob a crerii universului de ctre Dumnezeu, Dumnezeul unic.7 Textul coranic juxtapune aceste dou noiuni: A lui este stpnirea n ceruri si pe pmnt si El n-a nscut copil si n-are tovars ntru stpnire si a fcut toate lucrurile si le-a ornduit cu ornduial" (25, 2). 6 Fatir (Creatorul ex nihilo) este titlul capitolului 35; si capitolele: 6, 14; 12, 101; 14, 0; 39, 46; 43, 11 pun n lumin acelasi concept, n alte contexte. 7 Cf. 13, 3; 15, 2-3; 21, 30-33; 23, 17-21; 27, 60-64; 31, 25; 41, 9-12; 50, 6-11; 7, 27; 78, 6-16. 258 RELIGIILE LUMII Numeroase versete subliniaz c ordinea si msura guverneaz toate aspectele creaiei. Este chiar baza argumentaiei aduse mereu acelora care, pentru a-si manifesta adeziunea, pretind a avea percepia" unei minuni. Facerea de minuni nu este, bineneles, n afara puterii lui Dumnezeu, cel Atotputernic. Dar minunea ceea ce tgduitorul numeste minune , ca si dorina de a-1 vedea pe trimisul Domnului ncredinat ngerilor care nu se hrnesc cu mncare si nu umbl prin piee, srceste credina de orice merit si de orice profunzime eshatologic.

Totul decurge din aceast prim profesiune" conform creia nu exist dumnezeu afar de Dumnezeu, singurul, unicul. [Din conceptul unicitii lui Dumnezeu se deduce c universul este dovada creaiei nfptuite si care se nfptuieste potrivit proiectului lui Dumnezeu si n vederea unui scop. n vederea acestui scop-int, care se va dezvlui prin si o dat cu finalul-concluzie al acestui univers, totul este punere la ncercare pentru fiinele implicate n procesul care duce la realizarea proiectului si, n primul rnd, pentru creatura aleas, creat n acest scop: omul. i n evocarea acestui univers de creaturi, creatura uman are dreptul la un tratament particular. n legtur cu crearea ei, nu trebuie s ne asteptm la o naraiune linear, unic si univoc, asa cum si-a obisnuit Biblia cititorii. Coranul nu povesteste, atunci cnd povesteste, dect pentru a lamuri sau a ilustra. Episodul eventual, dar nu n mod necesar, biblic nu exista dect pentru a ilustra un discurs edificator ori una sau alta dintre faetele acestuia. Alte proceduri de trezire, de interpelare a constiinei pot s contribuie la realizarea acestui obiectiv educativ: la momentul potrivit, apelul de a medita la complexitatea, minuiozitatea structurrii si funcionrii masinii umane, n special a raporturilor sale de armonie sau de ruptur cu structura si funcionarea unei mecanici universale n cadrul creia ea reprezint un element, dar nu unul oarecare. n ceea ce priveste povestirea biblic", ntlnirea cu Adam are loc ntr-un pasaj n care i se reamintesc Profetului substana si caracterul misiunii sale. Capitolul 20, unde are loc aceast ntlnire, se intituleaz Taha", unul dintre numele Profetului. El ncepe cu aceast interpelare: Taha N-am trimis asupra ta Coranul ca s te aduc-n ticlosie, ci ca o ndemnare pentru cei cu frica lui Dumnezeu, o trimitere de la cel ce a fcut pmntul si cerurile nalte" (20, 1-3). n sprijinul ideii de mai sus, un alt episod evoc minunea lui Moise, personaj nfisat mereu n legtur cu tema constanei ferme si a senintii de care trebuie s dea dovad trimisii lui Dumnezeu. Apoi se trece la un ISLAMUL 259 alt episod biblic", al crui raport cu tema inaugural se deduce din brutala juxtapunere: Si Noi am ncheiat un legmnt cu Adam, si el 1-a uitat si Noi n-am aflat n el trie. Si cnd ziserm ngerilor: nchinai-v lui Adam! se nchinar ei, numai diavolul nu voi, deci ziser: O, Adam, acesta i este dusman ie si muierii tale; numai s nu v alunge din rai, ca s ajungi n ticlosie. Pentru tine este ca s nu rabzi foame n el si s nu fii gol. Si ca s nu fi nsetat acolo si s nu asuzi. Si sopti ctre el Satan si zise: O, Adam, oare s-i art drumul Ia pomul vesniciei si al stpniei, ce nu piere? Si ei mncar din el si li se art goliciunea lor si ei ncepur s coase asupra lor frunze din grdin si neasculttor a fost Adam fa de Domnul su si a ajuns n rtcire. Apoi l alese pe el Domnul su si se ntoarse la el si-1 ocrmui. Si zise: Iesii de aici cu toii, unul altuia dusman! Si dac va veni la voi ocrmuirea de la Mine, Atunci cel ce va urma ocrmuirii Mele s nu rtceasc si s nu ajung n ticlosie" (20, 114-122). Se vede c episodul cu Edenul are rolul de a constitui un antecedent pentru misiunea lui Mahomed si, prin aceasta, pentru condiia uman asa cum se nscrie ea si continu s se nscrie n istorie. Cheia fusese deja oferit: Dumnezeu nu reveleaz, nu este pe cale s se reveleze n Coranul trimisului su pentru a-i hrzi chinul si suferina. Aceast idee este reluat n cuvintele adresate de Dumnezeu lui Adam cnd au iesit la iveal ndemnurile vinovate ale lui Satan. Prin faptul c Satan nu a ndeplinit porunca de a se prosterna n faa noii creaturi ncepea s se realizeze marea punere la ncercare n cadrul creia nsusi procesul de creaie, inclusiv decizia de a-1 crea pe Adam, nu fusese dect o etap. Astfel, iesea la iveal un dusman declarat al fericirii omului: din acel moment, este prezent riscul pedepsei. Dac Adam si soia lui nu se pzesc", se vor pomeni alungai din gdina raiului. Adam a cedat uitrii si lipsei de raiune. Dar n Coran pedeapsa este limitat. De fapt, nu exist damnare. Adam, obiect al unei noi alegeri, care i aduce o nou ocrmuire, va fi nevoit de aici nainte s in seama de proba ispitei. Totusi, narmai n mod echitabil cu ndreptrile potrivite, aceia dintre descendenii lui Adam care vor avea grij s foloseasc armele cu care i-a nzestrat milostenia divin nu vor cunoaste nici rtcirea, nici pedeapsa. Se revine astfel la punctul de Plecare: Mahomed, descendent al lui Adam si succesorul su ca mesager aI lui Dumnezeu, nu va putea considera alegerea sa ca transmitor al Cornului drept o pedeaps. 260

RELIGIILE LUMII Este, asadar, vorba despre punerea la ncercare, nc de la crearea lumii, si nu despre damnare. Punerea la ncercare este ns hrzit tututor brbailor si femeilor, este prezent n toate momentele existenei fiecruia. Coranul o semnaleaz nu numai n prelungirea povestirii biblice sau ca extras din Biblie si redus la valoarea sa de parabol edificatoare. El i d o expresie original; crearea omului este prezentat drept fenomenul natural care este. Se stie c relatarea Facerii este reluat de mai multe ori n Coran, sub-liniindu-se faptul c, nc de la apariia sa, omul a mers mn-n mn cu Dumnezeu. ngerii nu svrsiser, oare, desi numai sub aspectul disciplinei, un antecedent al rebeliunii lui Satan atunci cnd s-au artat contrariai n faa riscului" pe care l reprezenta acordarea dreptului de a-i ine locul lui Dumnezeu pe acest pmnt unuia care avea s fac stricciuni acolo si s verse snge", cnd ei erau cu toii prezeni, druii laudei Transcendenei Lui (2,28)? Cednd ispitei lui Satan, Adam a fixat ali termi de scaden gestului su de nesupunere; punerea la ncercare pe care Dumnezeu a hrzit-o omului se fragmenteaz" n ncercri la care snt supusi toi oamenii, atta vreme ct vor exista. Este ns mult mai puin cunoscut, si neles, de ctre cititorii Coranului faptul c atenia pe care Cartea o acord speciei umane, considerat din acel moment n totalitatea ei supus ncercrii, va deveni minuios naturalist. Persiflrile lui Satan cu privire la Facere pentru a-si justifica refuzul prosternrii poruncite de Creator - au drept int de atac o fiin creat din lut, pe cnd el nsusi este creat din foc.8 Dar, atunci cnd demonstraia o cere, Coranul trece de la relatarea biblic la o evocare extrem de precis a procesului alctuirii fiinei umane: Acesta cunoaste cele ascunse si cele descoperite, El, cel puternic, ndurat, Care a fcut frumoase toate lucrurile si a scos fptura omului din lut. Apoi a fcut urmasii si din smn, din ap lepdat. Apoi 1-a plsmuit si a suflat n el duhul su si v-a dat vou auz si vz si inimi" (32, 5-8). Evoluia acestui umil lichid este evocat, cteva capitole mai departe, cu mult realism: Si Noi l-am fcut pe om din lutul cel mai curat, apoi l-am asezat ca o pictur ntr-un loc sigur, apoi l-am fcut snge nchegat si sngele nchegat l-am fcut carne, si camea am fcut-o oase si oasele le-am acoperit cu carne, apoi l-am scos la iveal ca o alt fptur si binecuvntat fie Dumnezeu, cel mai bun fctor" (23, 12-14).9 8Cf. 17, 61; 38, 76 si 7, 12. 9 Este important s remarcm faptul c aderarea este evocat nc din primele versete revelate si d titlul capitolului deschis de aceste versete (96, 1-4). ISLAMUL 261 Evocarea avatarurilor fiziologice ale acestui lichid nu este doar obiect al unor perifraze. Vigoarea polemicii si realismul medical se conjug pentru a permite s fie numit fr ajutorul metaforei n patru versete si n pasaje deosebit de gritoare, care preced referinele biblice, mai docte, necesare n dialogul cu oamenii Crii. Este si cazul capitolului nvierea", cu o poziie strategic: Oare, crede omul c va fi slobod? Oare n-a fost el o pictur de smn vrsat? Apoi a fost snge nchegat si El a fcut si 1-a plsmuit" (75, 36-38). Versetul final al capitolului revine Ia tema: Dumnezeu, care a hotrt aceasta nlnuire biologic, oare, n-are El puterea s nvie morii?" (75,40). Iat deci o logic ce nu vrea s aib nimic de a face cu evocarea miracolelor sau minunilor, n afar de cele care las s se ntrevad ordinea natural, a crei existen este dovada unicitii lui Dumnezeu, asa cum la Lucreiu ordinea natural este dovada c zeii Panteonului pgn nu ar putea interveni n ordinea ce guverneaz cosmosul fr a nclca logica si bunul-sim. Regsim aceast logic, asociat evocrii acestui strop de ap trivial si fecund, mbogit cu o provocare revoluionar, cci este evident o contestare a ordinii sociale stabilite. Aceasta sperm care reprezint onoarea masculului devine astfel obiect de medita ie, al unei meditaii suprtoare, n capitolul intitulat Sura celei ce se ntmpl" (al-Waqi'a), adjectiv substantivizat desemnnd ceasul de pe urm, cel ce va sosi cu siguran. Cei care se ndoiesc de aceast sosire, sht interpelai: Noi v-am fcut pe voi si de ce nu voii s credei? Ce credei ceea ce vrsai drept smn? Ai fcut-o voi sau am fcut-o Noi? Noi am hotrt ntre voi moarte, Noi nu sntem mpiedicai Ca s v nlocuim cu semeni de-ai nostri si s v facem [din nou] fr s o stii.

Voi cunoastei ntia facere, de ce dar nu v lsai ndemnai?" (56, 57-62). Omul din care Dumnezeu a hotrt s-si fac vicar" pe pmnt poate si trebuie s fie pus la ncercare ct va dura trecerea lui prin aceast lume, prin tot ceea ce i se ntmpl aici: toate cte se petrec sau cte s-au ntmplat n aceast lume trebuie s constituie pentru supleantul lui Dumnezeu tot attea ncercri menite s-i permit s-si msoare puterea de a recunoaste semnele lui Dumnezeu, semne infinite ca numr, cum infinit este fiecare dintre atributele lui Dumnezeu manifestat prin aceste semne. In faa acestor alegeri succesive, omul va fi singur. El nu va fi nici pri-yilegiat, nici apsat de povara a unei anume mosteniri, dup cum nu va fi ngrdit nici de efectul vreunei responsabiliti colective. Nu exista mijlocitor: plin de temere, credinciosul i cere lui Dumnezeu nsusi s-i fie mij262 RELIGIILE LUMII locitor pe lng Dumnezeu.10 Chiar si sacrificiul celor ce mor n lupt pentru cauza lui Dumnezeu nu este de folos altor credinciosi dect n msura n care a servit unei cauze care le este comun. El nu rscumpr. Omul apare singur n faa dreptii lui Dumnezeu: Si cel ce a fcut bine ct un fir de colb, va vedea-o. Si cel ce a fcut ru ct un fir de colb, va vedea-o" (99, 7-8). Cu diferena enorm, ntr-adevr c milostenia lui Dumnezeu face ca rul s fie pltit pe msur, n timp ce rsplata pentru binele fcut este sporit prin coeficieni de nmulire (6, 160 si passim). n plus, cina este ntotdeauna la ndemna pctosului: oricare ar fi gravitatea pcatelor svrsite, este interzis pierderea speranei n iertarea divin. Mai mare dect toate pcatele trecute este pcatul disperrii, care l priveaz pe om de o posibil rscumprare pe care o nfiorare de credin ar putea-o obine (29, 53). Specificitatea islamului n raport cu alte religii const, asadar, n locul pe care l ocup credina pe scara valorilor. Aceasta poate explica multe urcusuri. Dup cum poate explica, fr a le scuza, si multe coborsuri: atunci cnd ajungerea sau ntoarcerea la credin nu este nsoit de constiina drumului strbtut pentru a ajunge la ea si de nelegere fa de cei care nu l-au strbtut. n acelasi timp, nu mai poate fi vorba de credin atunci cnd convingerea c ai atins adevrul legitimeaz dispreuirea celor care nu l-au atins, cnd strdania de a merge tu nsui pe calea lui Dumnezeu te face s-i consideri dusmani pe cei care i se mpotrivesc sau doar i stau n cale. Astfel de rtciri snt fapta unor spirite si a unor suflete care si-au pierdut ncrederea n puterea lui Dumnezeu. In faa acestor ncercri ce comport multiple aspecte, fiinele umane snt egale. Mai exact, fiecare ncercare este pe msura forelor celui care trece prin ea, n funcie de vrst, de sex. Exist ncercri diferite pentru fiecare brbat si fiecare femeie. Ceea ce frapeaz este faptul c poruncile si vestirea rsplii snt ntotdeauna adresate brbailor si femeilor. Acelasi lucru cu privire la interdicii si ameninri: Moslemii si Moslemele, cei credinciosi si cele credincioase, cei asculttori si cele asculttoare, cei iubitori de adevr si cele iubitoare de adevr, cei statornici si cele statornice, cei umilii si cele umilite, cei ce dau milostenii si cele ce dau milostenii, cei ce postesc si cele ce postesc, cei ce pzesc rusinea lor si cele ce o pzesc, cei ce-1 pomenesc adesea pe Dumnezeu si cele ce-1 pomenesc lor le-a pregtit Dumnezeu iertare si rsplat mare" (33, 35). Aceasta reasaz ntr-o perspectiv just pasajele crora att de des li s-a dat o importan excesiv, referitoare la deliciile Paradisului musulman"; 10 Aceast tem este reluat ntr-o litanie a celebrului mistic Abu-1-Hasan al-Shaduli, Litania mrii (Hizb al-Bahr). ISLAMUL 263 femeile fiind si ele chemate ctre acest paradis, evocarea prezenei unor fiine deosebit de frumoase, inclusiv de sex masculin, nu poate fi neleas dect ca un element al perfeciunii fericirii care va rsplti virtutea, dup cum vinul, nectarul ideal, nu va da nici dureri de cap, nici moleseal (56, 19). O fericire despre care se spune c va avea ca principal component certitudinea de a fi agreat de Dumnezeu: Dumnezeu a fgduit celor credinciosi si celor credincioase grdini ptrunse cu ruri pe dedesubt. Acolo vor petrece n veci n locuine bune n grdinile Edenului. ns bineplcerea lui Dumnezeu e mai mare dect aceasta. Aceasta este marea fericire" (9, 73). \_ Mahomed este trimisul lui Dumnezeu Este cea de-a doua profesiune de credin a musulmanului sau, mai exact, cel de-al doilea element al profesiunii de credin (shahada): Mrturisesc c Mahomed este trimisul lui Dumnezeu".

f Ea implic faptul c Mahomed este unul dintre trimisii pe care Dumnezeu i-a ales pentru a transmite omenirii cuvntul su. El este un profet (nabi, cel care este informat", titlu atribuit personajelor a cror misiune se desfsoar n cadrul unei religii deja existente), dar si un trimis (rasul, cel care este trimis s transmit o risla ", un mesaj nou, ceea ce nu nseamn c este contrar celor care l-au precedat). Profesiunea de credin implic faptul c Dumnezeu a adresat umanitii si alte mesaje iar credina n existena acestor mesaje anterioare este parte integrant a credinei n misiunea Iui Mahomed. nvtura coranic referitoare, n modul cel mai sistematic, la credin este versetul final al capitolului 2: Cel trimis crede n ceea ce i s-a trimis de la Domnul su si toi credinciosii cred n Dumnezeu, n ngerii Si, n scriptura Sa si n trimisii Si. Noi nu facem deosebire cu vreunul din trimisii Si. Ei zic: Noi auzim si ascultm. Iertare pentru noi de la Tine, Doamne, cci la Tine ne ntoarcem!" (2, 285). Coranul insist asupra faptului c trimiterea unor mesageri, nlocuii, eventual, de profei, este o manifestare a dreptii si milostivirii divine. Deoarece pentru omenire ncercarea o constituie ns si istoria, iar pentru fiecare individ nsusi drumul su n via, este un lucru conform cu echitatea divin faptul de a nu-i lipsi de informaii pe candidaii acestei ncercri, situaie n care ne aflm cu toii. Coranul afirm c nu exist popor cruia Dumnezeu s nu-i fi trimis un mesager.11 Profetul subliniaz metaforic numrul imens al trimisilor, ntr-un hadith fiind vorba de o sut douzeci si patru de mii! Acest fapt ar putea fi considerat o confirmare a 11 10, 47 si mai ales 25, 24. 264 RELIGIILE LUMII ideii dezvoltate n numeroase pasaje din Coran, anume c mesajul divin este coninut n fiecare moment al istoriei creaiei, n fiecare element al creaiei. [ntre "cesti mesageri, numai unii puteau si trebuiau s fie numii n Coran: ei snt n numr de douzeci si cinci, adic ntemeietorii celor dou religii monoteiste, Moise si Isus, alturi de ali civa profei din Vechiul si Noul Testament. n schimb, alte cteva nume citate n Coran apar in profeilor trimisi n mod special arabilor si care nu snt pomenii n Biblie: Salih, Shu'ayb, Hud..oCeea ce nseamn c revelaia coranic, desi si proclam continuitatea n raport cu revelaiile iudeo-crestine, pe de o parte, si cu tradiia arab, pe de alt parte, nu ascunde ctusi de puin elementele care pot s o disting att de primele, ct si de cea din urm, ceea ce constituie o justificare si un nceput al unei vocaii universale... \ Un om ca toi oamenii. Mahomed ibn Abdullah s-a nscut n data de 12 raBi'al-awwal, cea de-a treia lun a calendarului arab (etimologic, prima lun a primverii") din anul Elefantului, dup cum au numit contemporanii anul n care a avut loc atacarea orasului Mecca de ctre trupele, dotate ntre altele si cu elefani, ale lui Abraha Abisinianul, suveran al Yemenului. Aceasta corespunde anului 570 al erei crestine. Mahomed a murit la 8 iunie 632. El este, asadar, un personaj istoric. Propovduirea, pe care a nceput-o la vrsta de 40 de ani, nu-i revendic n nici un fel alt statut dect acela de om, trimis al lui Dumnezeu". Proclamate la Mecca, n acel moment al istoriei acestui oras, si de ctre acest personaj, cele dou profesiuni de credin" au avut o semnificaie cu totul deosebit. Ele nu aveau s rmn lipsite de urmri. n acest oras situat la rspntie de drumuri, se cunosteau si se recunosteau adoratorii unor multiple si variate diviniti. Un fel de modus vivendi fcea s fie acceptai toi idolii lor ntr-un templu unic, Ka'ba (etimologic, Cub"), obiect de veneraie comun si loc comun de cult. Respectul fa de acest lcas", unde se afla Piatra neagr, se impunea tuturor si se manifesta n special prin celebrarea unui pelerinaj anual. Perioada pelerinajului, ca si lunile de dinainte si de dup el, erau interzise" (harm) sau sacre": nenumratele conflicte tribale ncetau n acest rstimp. Templul comun si avea pontificatul" su, recrutat din rndul aristocraiei citadine, care-si mprea cele dou funcii principale: ntreinerea templului (sadna) si asa-numita siqya, coordonarea distribuirii printre pelerini a apei puului Zamzam, sfint si preioas. Acestea erau obiceiuri imemoriale, att de bine instiruionalizate si legate de organizarea si administrarea orasului, nct, n mod paradoxal, chiar si partizanii credinei n Carte, evrei si crestini, preau s se fi acomodat cu ele. Ba chiar ntr-o asemenea msur, nct Ka'ba adpostea, n ISLAMUL 265 momentul n care s-a predat Mecca Profetului12, att o reprezentare a lui Avraam ct si una a Fecioarei cu Pruncul: aceste reprezentri se aflau n vecintatea celor peste trei sute de idoli asezai n templu.

Prezena lor semnifica o realist dar paradoxal coabitare". Si mai specific pentru ambiana spiritual a acestui oras este faptul c unii gnditori si proclamau independena faa de cultele instituionalizate si credina ntr-un Dumnezeu unic, ntr-o moral universal. Erau numii si se autonumeau hunqfa, adepii unicelor valori primordiale". Ei aveau o dogm ce se reducea la credina n Dumnezeul unic, creia i se altura referirea la Avram, fondatorul templului Ka'ba si purttorul unui mesaj divin anterior celor ale lui Moise si Isus, n care credeau asanumiii kita-biyyun, adepii religiei Crii. n calitate de observatori adesea critici ai decderii spirituale si ai delsrii din jurul lor, ei se delimitau att de idolatri, ct si de adepii religiilor revelate, la care denunau degenerescenta si formalismul lipsit de spirit. Ceea ce nu-i mpiedica ns pe unii dintre ei s participe la funciile liturgice pentru care erau desemnai prin titlurile lor sociale alt indice caracteristic al funcionrii instituiilor din Mecca nainte de islam, comparabile, pstrndu-se proporiile, cu acelea ale unei Rome decadente. Mahomed se naste si creste n condiii care i permit perceperea si depsirea acestei varieti si acestei simbioze. Tatl su, Abdullah, a murit la Ythrib, oras situat la cteva sute de kilometri de Mecca, ce avea s devin mai trziu Madnat al-Rastil (Orasul Trimisului) sau al-Madna (Orasul). Moartea 1-a surprins pe acest negustor n fruntea caravanei sale pe drumul de ntoarcere din Siria, unde c ltorise curnd dup nunt, nsoit de tnra sa soie, nsrcinat. Copilul 1-a avut ca tutore pe bunicul su, Abdul-1-Muttalib. Acesta 1-a considerat ca propriul su fiu si 1-a impus ca atare societii de la Mecca, membrii acesteia numindu-1 adesea Mahomed ibn Abdu-1Muttalib. Conform obiceiului, copilul a fost ncredinat spre crestere unuia dintre acele triburi beduine cunoscute pentru condiiile aspre de via, dar sntoase, considerate ca propice clirii pentru via. n acest mediu unde natura nu fusese poluat de cerinele vieii urbane, limba pstrase simplitatea si vigoarea pe care viaa cosmopolit de la Mecca le atenuase simitor. Doica aleas, Halima, aparinea tribului Banu Sa'd, de unde numele sub care este desemnat adesea: Halima as-Sa'dyya. Un amnunt semnificativ, acest nume si-a pstrat rangul pentru musulmani, deoarece a fost evocat ntotdeauna cu mare respect de ctre Profet, care i trata pe cei din tribul Banu Sa'd ca pe adevrai frai de snge.13[Perioada asa-numit 2 20 ramadan, anul 8 al hegirei, ianuarie 630. Felicitat de ctre un interlocutor pentru puritatea limbii arabe pe care o vorbea, Mahomed a r spus: Snt nscut n tribul Quraysh si crescut de tribul Banu Sa'd: deci unde * fi putut deprinde o limb incorect?" 266 RELIGIILE LUMII radh'a (literalmente: alptare) depsea n general perioada de alptare propriu-zis.'Abia spre vrsta de sase ani Mahomed a fost redat mamei sale. Apucase" deja s triasc viaa copiilor beduini, n special s pzeasc turmele, asa cum fceau copiii de vrsta lui. Mama sa a murit si ea Ia scurt timp dup ce Mahomed se ntorsese la ea. Copilul si-a trit primii ani la oras n casa bunicului su, Abdu-1-Mut-talib. Qr, acest bunic era una dintre marile personaliti ale orasului Mec-ca. El era titularul prestigioasei funcii numite siqya (distribuirea apei) / care i consacrase rangul printre membrii tribului Quraysh, dup cum consacrase preeminena tribului Quraysh asupra cetenilor din Mecca; aceast funcie i fusese ncredinat n urma succesului negocierilor purtate cu invadatorii abisinieni care fuseser pe punctul de a distruge Ka'ba cu ocazia expediiei din anul Elefantului, anul nasterii nepotului su, Mahomed. Abdu-1-Muttalib era si se proclama hanif. Mai mult dect att: Abdu-1-Muttalib era legat printr-o legtur personal de Avraam. si dorise s aib numerosi urmasi si l rugase pe Dumnezeu s-i druiasc zece fii: facnd legmnt n faa lui Dumnezeu s-i druiasc lui pe cel de-al zecelea fiu pe care l-ar fi avut. Cum Dumnezeu i mplinise dorina, el considerase, asemenea lui Avraam, c are tragica obligaie de a-si ine promisiunea crud pe care o fcuse. L-au fcut s renune protestele celor apropiai si astfel s-a lsat convins c poate, implo-rnd peniten, s se dezlege de un legmnt imprudent si imoral. Tocmai acest copil al miracolului, tatl lui Mahomed, a fost cel care, cstorit de curnd, a plecat n compania soiei nsrcinate, cu caravana sa, n Siria, si a murit la Yathrib, viitorul Madnat al-Rasul, Orasul Trimisului", nainte de nasterea fiului su. Este imposibil de imaginat ca raporturile nepotului cu bunicul s nu fi fost influenate de amintirea acestei ncercri divine care i-a marcat att de profund si pe unul si pe cellalt. nclinaia reciproc pe care o manifestau, si a crei amintire a rmas att de vie pentru nepot, si-ar putea afla n acest fel una dintre explicaii...

La moartea lui Abdu-1-Muttalib, fiul su Abu Tlib i-a urmat la conducerea clanului si a serviciului apei". Tot el i-a succedat ca tutore al t-nrului su nepot. Fiind si el tot un hanlf, i-a asigurat copilului o educaie asemntoare educaiei propriilor si copii, una n care formaia scolar a avut de fapt o pondere mic. n schimb, i s-a dat copilului ocazia de a se iniia ntr-o carier n care excelaser toi membrii familiei sale, comerul de caravan. El si-a fcut asadar foarte devreme ucenicia n ceea ce priveste responsabilitile unei astfel de ndeletniciri. Astfel nct, o serie de negociatori s-au gndit s-si asigure colaborarea lui pentru a le conduce caravanele. A fost si cazul unei vduve bogate, Khadija bint Khuwaylid, al crei so avea s devin. ISLAMUL 267 Mahomed avea 25 de ani, iar ea 40. Diferena de vrsta este ndeajuns de semnificativ pentru a fi semnalat. Este notat de altfel de ctre toi biografii care subliniaz la unison tandrul devotament eficient al soiei-confidente, cruia i rspundea atasamentul lipsit de complexe al tnrului so. Din cstorie au rezultat mai muli copii, dar nu au supravieuit dect: Ftimah, care se va cstori cu Aii, cel de-al patrulea succesor al Profetului, Umm Kalthum si Ruqayyah, care vor fi date succesiv n cstorie lui Uthman, cel de-al treilea succesor.14 Perioada de la Mecca. Khadija a fost prima persoan care a crezut n misiunea noului profet. El avea 40 de ani, iar ea 55 cnd Mahomed s-a ntors cu totul tulburat de pe muntele Hira15, unde, din cnd n cnd, si petrecea cteva zile si cteva nopi n meditaie. Dumnezeu l alesese pe el, iar Mahomed se simea descumpnit, strivit sub povara acestei alegeri. Soia lui 1-a linistit: oare nu se bucura el, printre compatrioii si, de o bun reputaie, datorat sinceritii sale, pentru care fusese supranumit al-Amn? Cum ar fi fost posibil de imaginat c justiia divin i-a ntins o capcan? Viziunea pe care o avusese nu putea fi o himer: Khadija a mers si mai departe. S-a dus s cear sfatul unei rude a ei, cunoscut ca unul dintre acei huna/a care cutau adevrul. Acesta a afirmat c nu gseste nici o contradicie ntre textele cunoscute de el si alegerea divin al crei obiect era nepotul su prin alian. Omul care venea s le vesteasc locuitorilor Mecci acest nou mesaj nu putea fi bnuit a priori de a fi fost mpins de nevoie sau de ambiie la asumarea rolului de profet. (Acesti civa ani din biografia lui Mahomed i ntresc credinciosului musulman convingerea c Mahomed este un om. Coranul afirm acest lucru, dndu-i de mai multe ori lui Mahomed ordinul de a preciza: Eu nu snt dect un om nsrcinat cu transmiterea unui mesaj", chiar cu riscul de a fi inta sarcasmului fondat pe concepii mai spectaculoase" cu privire la profeie. Mai mult dect att, acceptarea dimensiunii umane este considerat o condiie a profeiei monoteiste: Nu se cade omului ca Dumnezeu s-i dea scriptura, nelepciunea si profeia, iar el apoi s zic oamenilor: Servii-mi mie lng Dumnezeu!, ci el s zic: S fii nvai n scriptura pe care o cunoastei si v ndeletnicii n ea" (3, 73). 4 Uthman ibn Affan, aristocrat din Mecca, unul dintre primii converti i. A fost ales n fruntea califatului (n arab khilfa, succesiune") n 644, la moartea lui Omar. A murit n 656, dup o domnie marcat de contestaiile provocate de prea marea influen pe care o exercitau asupra lui rudele sale omeiade... 15 Este vorba despre un munte situat n vecintatea orasului Mecca, actualmente numit Jabal an-Nur (Muntele Luminii"). Aproape de vrf, mai exist nc acea ghar (grot" sau pester"). 268 RELIGIILE LUMII Coranul respinge astfel argumentaia celor care si bazeaz scepticismul pe absena minunilor. Nu numai c Dumnezeu este capabil s-si ncredineze mesajul cui voieste, dar el a si trimis numai mesageri care, ca toi semenii lor, mnnc mncare si umbl prin piee"... Revelaia suscit, n funcie de feluritele temperamente, adeziunea militant, simpatia sau ostilitatea. Adeziunea s-a limitat la nceput la rudele apropiate ale Profetului. Dar de la membrii familiei sale, constieni c o inovaie" religioas bazat pe asemenea principii constituia o ameninare a privilegiilor lor clericale, provenea si ostilitatea. Aceasta a avut consecine grave n momentul n care unchiul Abu Tlib a murit, conducerea clanului Quraysh revenindu-i altui unchi care nu-1 iubea pe nepotul contestatar: Abu Lahab care, dintr-o dat, s-a vzut si titular al serviciului apei" din puul Zamzam; el nu s-a mai simit obligat s respecte disciplina clanului si a proclamat c Mahomed nu va mai beneficia de protecia familial, n acelasi an a murit si Khadija: anul 699 este numit anul Tristeii". / Perioada de la Medina.j n aceste condiii s-a impus exodul, hegira. mpreun cu Abu Bakr16, Mahomed fuge la Yathrib, viitoarea Medina, nnde l asteapt att cei care au hotrt s cread n el, ct si unii care se gndeau c ar putea tolera o propovduire ca a lui. ns locuitorii orasului Mecca nu se

simeau satisfcui de exilul la care i constrnseser pe perturbatori. Ei le-au reprosat celor de la Medina faptul de a-i fi primit si au cerut s le fie extrdai". Aceast cerere, precum si violenele de care ar fi trebuit s fie nsoit executarea ei, au sudat noua comunitate si au fcut din ea o entitate politic. Mahomed cunoaste n acest moment toate satisfaciile si toate greutile unui conductor de cetate, ale unui sef de stat. Trebuie s organizeze aprarea mpotriva atacatorilor. Trebuie s administreze orasul n funcie de complicitatea (pe care singur o ghiceste sau care i se dezvluie) dintre unii locuitori ai Medinei si inamicul din afar. Trebuie s in cont de jocul dublu al unora. Cunoaste victoria si nfrngerea. Cunoaste diplomaia, tratatele. Cunoaste, n sfrsit, victoria triumfal o dat cu recucerirea Mec-ci, orasul care l respinsese chiar n momentul cnd el i d ruia o revelaie care avea s-1 determine s capituleze. Are loc o adevrat cotitur, dup cum subliniaz n mod unanim tradiia erudit, att islamic ct si neislamic, insistnd asupra clarificrii revelaiei n texte din perioada de la Mecca si texte din perioada Medinei. Revelaia care continu va rspunde de aici nainte noilor probleme ce se vor pune. Dar, n acelasi timp, enunnd diverse norme pornind de la cazuri 16 Negustor bogat din Mecca, al doilea convertit dup Khadija. Este prietenul si viitorul socru al Profetului, care avea s devin la moartea acestuia, n anul 11 de la hegira (632), primul khcd'ifa (etimologic: succesor"). A murit n anul 13/634. ISLAMUL 269 particulare, revelaia nu-si va pierde tonalitatea de mesaj divin. Profetul si tovarsii si concep noua situaie ca pe o alt punere la ncercare la care i supune Dumnezeu, prob care serveste elului divin: mesajul dictat, purttor att de evident al seninului ateniei divine acordate peripeiilor personale si colective, prescrie metodele care trebuie adoptate pentru a urma legea divin pas cu pas, innd cont de schimbrile intervenite n viaa indivizilor si societilor (3,4-7). Modul n care exegeii au stiut s pun n valoare aceste indicaii a variat, desigur, n func ie de varietatea temperamentelor si circumstanelor... Divergenele asupra acestui punct esenial, si vesnic actual, s-ar cuveni s fie analizate si, astfel, n mod sigur, aplanate n lumina acestei observaii. Revelaia continu de fapt pn n momentul asa-numitului pelerinaj de Adio (martie 632) la Mecca, n timpul cruia Profetul rosteste o predic socotit testamentul su spiritual. De altfel, unele versete din Coran care i-au fost revelate anunau apropiatul sfrsit al misiunii sale: Astzi v-am mplinit legea voastr si am svrsit asupra voastr harul meu si v-am dat Islamul ca lege" (5, 5). A-I SUCCEDA PROFETULUI? ^Profetul a murit trei luni mai trziu, n acest al zecelea an de la hegira, la Medina, acolo unde continuase s triasc. Acolo se afl mormntul su; tradiia ndeamn, dar nu oblig, s-i fie vizitat mormntul cu ocazia unui pelerinaj la templul lui Dumnezeu unicul. Mahomed nu-si stabilise succesiunea; majoritatea musulmanilor au vzut n acest lucru un semn divin: comunitii de credinciosi i revenea sarcina de a-si alege conductorul.17 Or, aceast comunitate i includea pe locuitorii ambelor orase, Mecca si Medina, si era deci necesar s fie menajat susceptibilitatea tuturor. Atunci s-a recurs la o decizie conform uzajului din punctul de vedere al fiecreia dintre pri: convocarea Nidwa (Adunare) n care erau reprezentate toate clanurile si triburile cetii. O prim propunere fcut de cei din Medina a prut celor mai nelepi plina de ameninri fa de coeziunea comunitii: Un prin dintre ai vostri si un prin dintre ai nostri." Asa nct membrii comunitii au primit cu usurare propunerea lui Omar (care ar fi avut de altfel suficiente atuuri pentru a-si susine propria campanie) de a-1 desemna pe Abu Bakr. Acest om cu experien si foarte evlavios l nsoise pe Mahomed n exod, cnd 17 Un anumit verset a atras atenia contemporanilor si, datorit semnificaiei sale de mare actualitate: Si Mahomed nu e nimic altul dect un trimis. naintea lui au murit [al i] trimisi. ns dac ar muri el sau ar fi ucis v-ai ntoarce iar pe urmele voastre?" (3, 138). 270 RELIGIILE LUMII acesta se hotrse s emigreze la Medina; Profetul l nsrcinase s conduc rugciunea cnd ultima suferin l mpiedicase s o fac el nsusi. Omar, om de stat energic si riguros, i-a succedat lui Abu Bakr, dup moartea acestuia (634). La moartea lui Omar, a existat propunerea de a-1 alege pe Aii, vr si ginere al Profetului; el a refuzat

datorit unor reineri, dar si din modestie. Alegerea a nclinat atunci spre Othman (644). Membru al aristocraiei din Mecca, ginere al Profetului, cu legturi n cele mai importante familii, el a avut slbiciunea de a permite anturajului su s aib prea mult influen n coordonarea afacerilor publice. Acest fapt a nemulumit alte familii. Rezultatul: a fost ucis de ctre un exaltat. Aii a fost ales al patrulea calif. Avea 52 de ani (656). Este nendoielnic faptul c AH trise pn atunci linistit situaia care-i fusese dat. Abia mai trziu a aprut, de exemplu, ideea de a se da o interpretare testamentar" elogiului public si susinut pe care Profetul i-1 adusese lui Aii, cu aproximativ doi ani n urm, cu ocazia unui incident militar. Aceste cuvinte de sus inere cu a cror materialitate toate mrturiile snt de acord fuseser rostite n faa trupelor, n urma unei miscri de contestare datorate severitii prea mari a lui AH; dup majoritatea comentatorilor, cuvintele respective nu avuseser drept scop dect stoparea contestaiilor duntoare disciplinei militare. Dup secole, unii politicieni au transformat comemorarea lor n solemnitate politico-religioas.18 Pentru moment, partizanii si adversarii lui Aii nu aveau alt preocupate dect s observe modul n care noul calif va trata diferitele dosare"... Primul dosar era deosebit de delicat: pedepsirea asasinului predecesorului su. Problema era foarte spinoas; apreau mereu acuzaii fictive din partea rudelor lui Othman, faimosii Omeiazi. Conflictul si avea rdcinile foarte adnc n trecutul arabilor, iar ramifica iile sale erau foarte complexe. Abu Sufyan, tatl lui Mu'awiya, seful clanului omeiad, fusese un dusman ncrncenat al islamului si al profetului su. El participase la expediiile n care locuitorii Mecci si aliaii lor se confruntaser cu Mahomed, aliat cu cei din Medina. Figurase printre cei din urm aprtori ai Mecci, a crei predare o negociase, convertindu-se imediat dup aceea la islam (630). Ocuparea de ctre fiul su a funciei de guvernator al Siriei nu fusese pe placul tuturor. Or, tocmai acest fiu, Mu'awiya, era promotorul r zbunrii morii lui Othman. AH, rezistnd preteniilor acestuia, manifesta n acelasi timp rezistena mprtsit de numerosi tovarsi ai Profetului fa de promovarea puin cam prea rapid printre tovarsi (sahba, plural de shib) a acestor credinciosi venii n rndurile lor n ceasul al doisprezecelea. Cele dou pri au intrat n conflict deschis. n 658, s-a recurs la un arbitraj 18 Aceast srbtoare, numit 'Id al-Ghadlr (srbtoarea Blii), dup numele Ghadr al-Khumim (Balta Al-Khumim"), teatru al evenimentelor n 962. ISLAMUL 271 care, prin naivitatea reprezentantului lui Aii, a dus la desemnarea lui Mu'awiya drept calif. Evenimentele anului 658 au fost decisive. Unii musulmani au considerat c arbitrajul acceptat de Aii rezolva problema juridic, dincolo de tot ce s-ar fi putut gndi n legtur cu valoarea candidailor si chiar cu desfsurarea operaiunilor. Alii au considerat c arbitrajul nu putea pune n discuie drepturile lui Aii la sucsesiune. n fine, o ultim categorie au considerat c Aii gresise acceptnd arbitrajul si-i negau calitatea de calif. Primii snt sunniii, cei din a doua categorie snt siiii, iar cei din urm snt kharijiii. Prima scindare n snul comunitii musulmane capt astfel o conota-ie politic, fapt ce va continua, desigur, s o marcheze, fr a autoriza ns ignorarea conotaiilor propriu-zis religioase. Treptat, ntr-adevr, revendicarea siit a alunecat de la dreptul lui Aii de a fi cel de-al patrulea calif, la dreptul su de a-i succeda, fr alegere, vrului su. Acesta a fost un pas pe care se nelege c muli musulmani nu l-au putut face, nici chiar atunci cnd mprtseau admiraia siiilor pentru personalitatea strlucitoare a lui Aii ori mprtseau, ba chiar mai mult dect att, rezervele fa de membrii noii dinastii. Considerentul pe care si fondau rezerva a fost urmtorul: conducerea musulmanilor nu trebuia s se bazeze pe ereditatea Profetului tocmai pentru c ea trebuia s se bazeze pe mostenirea lsat de el... Or, aceast mostenire era Coranul, al crui text i fusese revelat, alturi de ansamblul nvturilor sale, numit hadith, extins la ansamblul faptelor sale, numit Sunna19 de unde denumirea de sunnii". A fortiori, apariia revendicrii unui drept dinastic" al mostenitorilor lui Aii a accentuat divergena, ceea ce, printr-o lege a istoriei credinelor, a accentuat radicalizrile. Recurgerea la desemnarea prin alegeri sau cooptarea deintorului autoritii era conform obiceiurilor arabilor din desertul Arabiei de Nord. Dar ea a suscitat o serie de rezerve printre arabii de origine sud-arabic si, mai mult, printre musulmanii de alte origini. Astfel, alimentat de alte tradiii sacerdotale si politice, si-a fcut discret apariia o anumit nostalgie dup un mod de transmitere mai mistic" a cunoasterii divine si a autoritii aflate n legtur cu aceasta. De altfel, Aii nsusi a fost inta intransigenei ultralegitimiste a khariji-ilor (etimologic: secesionistii"), care i reprosau faptul de a fi permis s-i fie contestat autoritatea. Aii a fost asasinat

de unul dintre acestia, la Kufa, n Irak, n 661. Fiul su, Hassan (Hasan) a fost ales pentru a-i succeda. Sase luni i-au fost de ajuns pentru a nelege c membrii clanului advers nu vor da napoi 19 Cf. p. 280. 272 RELIGIILE LUMII n faa unui rzboi fratricid, care ar fi fost fatal comunitii musulmane. El si-a oferit abdicarea n favoarea lui Mu'awiya, n timp de Mu'awiya a acceptat la rndul s u limitarea gestului de renunare a lui Hassan pe durata propriei sale viei. Hassan si-a trit ultimele zile la Medina, ca simplu cetean, si a murit n 670. Fratele su Hussein (Husayn) i-a urmat exemplul timp de civa ani. Dar moartea lui Mu'awiya, n 680, i-a oferit un motiv juridic de a repune n chestiune acest modus vivendi. Mu'awiya, care se autointitula deschis primul rege" din islam, a asigurat succesiunea n fa voarea fiului su Yazid printr-un subterfugiu: nainte de a muri, el a obinut din partea notabilitilor de la Mecca un act de fidelitate fa de fiul su. Or, acest fiu era un destrblat notoriu. S-au ridicat deci glasuri mpotriva unui mod de desemnare a succesorului care fcea ca afacerile statului s ajung pe mini att de puin demne de ele. Hussein, la rndul su, s-a refugiat la Mecca. Acolo s-a lsat convins c va gsi un sprijin decisiv la Kufa, n chiar locul unde fusese ucis tatl su. A pornit deci ntr-acolo, nsoit de saptezeci si opt de tovarsi, crora li s-a alturat pe drum un grup de sase sute de oameni. Ei n-au putut face fa armatei regulate, cu mult superioar ca numr si armament, care i-a nfrnt la Kerbala (Irak), dup ce le-a tiat toate sursele de aprovizionare, n primul rnd cu ap . nfrngerea a fost marcat de masacrarea tuturor tovarsilor lui Hussein; au supravieuit numai doi dintre copiii si. Data de 10 muharram a anului 61 de la hegira (10 octombrie 680) marcheaz o cotitur decisiv n istoria siismului. Cum aceasta este data unei solemniti religioase, Ashura, aceast srbtoare avea s devin pentru siii un prilej de manifestaii spectaculoase de peniten si doliu.20 Hussein, cel de-al doilea fiu al lui Aii, datorit martiriului cu care a fost aureolat, este recunoscut de ctre toi siiii ca al treilea imam, dup tatl su si fratele su mai mare. Toat descendena lui a fost asociat acestui destin tragic si grandios: este o tradiie la majoritatea siiilor s declare c toi imamii au murit asasinai... Doctrina siit va extinde apoi semnificaia titlului si funciile imamului. Desemnarea lui, n sensul alegerii, este de sorginte divin si i confer competena de a preciza si chiar de a amenda si completa poruncile divine, n vreme ce cuvntul imam este utilizat de ctre ansamblul musulmanilor sunnii pentru desemnarea persoanei care sta n fa (amm), n primul rnd, n timpul rugciunii n comun pe care o conduce, fr s o celebreze", cci aceast noiune este lipsit de sens pentru musulmani. Afortiori, ei nu recunosc nici unei fiine umane statutul de intermediar ntre Creator si creaturile sale. 20 Instituirea acestei comemorri este contemporan celei a srbtorii Id al-Ghadir (962). ISLAMUL 273 Aceast divergen cu privire la accepiunea cuvntului imam d sensul opoziiei siit/sunnit, att din punct de vedere teologic, ct si istoric. Sunni-tul este convins c legea si credina snt definite, n mod suficient, de Coran si de Sunna. Siitul este convins de pertinena adevrurilor credinei provenind dintro alt surs: cuvntul imamului epocii". Imamul este astfel investit cu atribuii care au o cu totul alt dimensiune dect atribuiile califilor, succesori, dar nu si nlocuitori, ai Profetului. De aici importana acordat de siii identificrii imamului epocii", mergnd pn la a face din aceast identificare o condiie a mntuirii credinciosului. Divergena nu se reduce la simple lupte pentru succesiune. Este necesar s se fac distincia ntre, pe de o parte, preteniile unor familii (conductoare sau nu) la titlul de serif (sharij nseamn, etimologic, nobil"), ntemeiate pe o genealogie care ajunge pn la Profet (este cazul dinastiilor conductoare din Maroc si Iordania) si, pe de alt parte, controversele cu privire la titlul de imam. Chiar dac, pn la un anumit punct, se ntm-pl ca aceste dou probleme s se confunde. Genealogia descendenilor lui Aii, a Alizilor, pune n lumin, fr a se confunda cu ea, cronologia evoluiei care a dus la repartizarea actual a diferitelor ramuri ale islamului n lume; se nelege c snt socotii musulmani toi cei care se proclam musulmani, fr a trece cu vederea opinia altor musulmani despre legitimitatea unei astfel de apartenene. DIVERSELE RAMURI ALE ISLAMULUI: SUNNII, KHARIJII SI SUI Scindarea n trei ramuri care a avut loc o dat cu marea schism din anii 655-661, pe care istoriografia musulman o numeste Marea discordie", st la originea actualei repartizri geografice a

musulmanilor: sunnii (90% dintre musulmani), kharijii (0,2%) si siii (9,8%), dintre care majoritatea (80%) se afl n Iran. Din aceste ramuri principale deriv diferitele subramuri cu denumirea lor actual; n total, aproximativ douzeci de subramuri aprute la diverse date, ntre care unele foarte recente snt reprezentate n zilele noastre n mod inegal n diferite regiuni ale lumii. Predominana sunnismului Cele patru scoli sunnite nglobeaz singure 90% dintre musulmani: malekismul (Maghreb, sudul Egiptului, Africa occidental), hanefismul (predominant n Turcia si n rile care au fost sub dominaie turc, altele dect Maghrebul si Egiptul, unde nu constituie dect o minoritate), safiis274 RELIGIILE LUMII mul (majoritar n Indonezia, Malaysia, Filipine, prezent n Egipt, Caucaz, Asia Central, Yemen si Palestina) si hanbalismul (Arabia Saudit si Qatar). Fondatorii acestor scoli au trit ori si-au desfsurat activitatea n secolele al VHI-lea si al IX-lea. Qadyanii si lahoriii, separai din ahmadii (al cror ntemeietor a murit n anul 1908), nu totalizeaz mai mult de 500 000 de fideli. n general emigrani originari din sub-continentul indian si instalai n Africa de Vest, apartenena lor la islamul sunnit este adesea constatat sau cel puin privit cu suspiciune. Kharijiii: specificitate si dinamism Ibadiii snt urmasii acelor kharijii, ultra-legitimisti, care au ncetat s-1 mai susin pe AH n 657; ei chiar l-au combtut, imputndu-i faptul c a acceptat ca problema conducerii comunitii musulmane s fac obiectul unor negocieri ntre simple fiine umane. Ca urmare a derutei provocate de dezamgirea suferit, ei cred, asemeni siiilor, n necesitatea existenei unui imam al ntregii comuniti musulmane sau, la nevoie, pentru fiecare dintre grupurile sale constituante; dar acest imam este ales n conclav secret" de ctre respectiva comunitate si nu trebuie s ndeplineasc nici o condiie legat de origine. Numrul lor se ridic n prezent la circa dou milioane; snt majoritari n Oman, n Algeria populeaz oazele din zona Mzab, iar n Tunisia o parte a insulei Djerba. Rigorismul puritan al kharijiilor i determin s i exclud din islam pe pctosii vinovai de nclcri majore, dup cum i mpinge s se revolte mpotriva puterii nelegitime sau exercitate n mod nelegitim: aceasta a fcut ca, de-a lungul istoriei, ei s fie vrful de lance al ctorva revolte populare, chiar populiste. Acelasi rigorism i-a fcut pe kharijiii din Djerba si Mzab s fie, secole de-a rndul (potrivit unui destin care l aminteste pe cel al quakerilor), comerciani si oameni de afaceri reputai, att n ara lor de origine, ct si n coloniile unde au emigrat, datorit dinamismului, onestitii scrupuloase si solidaritii lor. Varietatea diferitelor ramuri ale siismului Siiii pot fi clasificai potrivit unui criteriu istorico-teologic, data apariiei credinei lor fiind legat, pe bun dreptate, de evenimente genealogice". Toi recunosc ntr-adevr statutul de imam al lui Aii, precum si nevoia comunitii umane de a avea un imam n via, singurul acreditat pentru a arta calea cea dreapt, fie interpretnd Scripturile, fie (n msuri diferite, n funcie de ramurile siismului), aducnd completri autoritii principale. Toate scolile recunosc c descendena lui Aii este ndreptit s exercite aceast autoritate. n privina celor doi fii ai lui Aii, Hassan si ISLAMUL 275 Hussein, nu exist nici o divergen. Cu att mai mult cu ct circumstanele tragice ale morii lui Hussein i-au creat o aureol de martir. Dincolo de aceste considerente, au existat mai multe scindri, bazate pe diferenele de interpretare att a statutului imamului, ct si a modului su de desemnare. Kaysanii si mukhtarii: primogenitur Alizilor. Adoptnd o logic de primogenitur n clanul Alizilor, kaysaniii si mukhtariii au considerat c Hussein ar fi trebuit sa-1 aib drept succesor nu numai pe fiul su, dar si pe fratele su nscut dup el, Mahomed ibn al-Hanafiyya, nscut din cea de-a doua cstorie a lui Aii ncheiat dup moartea primei soii, Fatima, fiica Profetului. Astfel, ei se opuneau celor care considerau c dreptul la succesiune ar trebui s se limiteze la copiii nscui de Fatima, adic la descendenii Profetului nsusi. Aceast miscare nu si-a atins scopurile: imediat dup moartea lui Mahomed ibn al-Hanafiyya a avut loc ntre adepi o scindare semnificativ. Unii au fcut legmnt de credin fa de unul dintre descendenii si, alii au afirmat c imamul rmsese ascuns" si c, n consecin, comunitatea continua s triasc sub autoritatea lui, asteptn-du-i ntoarcerea la sfirsitul vremurilor. Ei inaugurau astfel o doctrin care avea s adnceasc falia care i separ pe sunnii de siii. Doctrina imamului ascuns avea s capete forme mai sofisticate o dat cu apariia celor dou mari ramuri ale

siismului: cei care cred c aceast apoteoz" este legat de cel de-al saptelea imam (septimani) si cei care o cred a fi legat de cel de-al doisprezecelea (duodecimani). Zaydismul: un siism raionalist. ntre timp, a luat nastere o form de siism care s-a separat si se separ continuu de trunchiul de baz: zaydismul, majoritar n prezent n nordul Yemenului. Susintorii acestei doctrine au considerat c, circumscris descendenei Fatimei, regula succesiunii n ordinea primogeniturii trebuia prioritar respectat, iar apoi se inea seama de drepturile celui mai n vrst; astfel, la moartea fiului lui Hussein, Zayn al-Abidin, cel de-al patrulea imam, zaydiii l-au recunoscut ca succesor pe decanul de vrst al familiei, respectiv pe fratele nscut imediat dup el, Zayd. Zaydiii (cunoscui si sub numele de partizanii celui de-al cincilea imam) snt nc majoritari n prezent n nordul Yemenului. naintea instaurrii regimului republican n aceast ar, dinastia conductoare se proclama urmasa unui descendent al Fatimei, prin Hassan, ceea ce, potrivit regulii de primogenitur, se opunea dreptului celui mai vrstnic. De altfel, exist si alte elemente distinctive ale dogmei zaydite. Puternic marcat de raionalismul mu 'tazilit, ea limiteaz preeminena descendenilor lui Aii si ai Fatimei la un drept, condiional, de a exercita funcia de imam: este necesar ca desemnarea lor sa aib loc si pe baza unor caliti morale si intelectuale. Astfel, ntr-un anumit moment istoric poate exista 276 RELIGIILE LUMII un imam, n alt moment pot exista mai muli, iar n altul nici unul. De altfel, zaydiii neag eventualilor imami orice capacitate de cunoastere supranatural si orice putere miraculoas, ceea ce i apropie de sunnii si i distinge de siiii partizani ai celui de-al saptelea si respectiv al doisprezecelea imam (septimani si duodecimani). Septimanii: un mnunchi de minoriti contrastante. Acestia, dup cum arata si numele, recunosc sapte imami succesivi, adic dup cel de-al patrulea imam Zayn al-Abidin (mort n 712), pe fiul acestuia Mahomed al-Baqir (al cincilea imam), pe nepotul acestuia Ja'far al-Sadiq (al saselea imam, mort n 765). Str-strnepotul lui Hussen, Ismail, menit s devin cel de-al saptelea imam, a murit n 762, cu trei ani nainte de moartea tatlui su. De aici o problem de succesiune": cel de-al saselea imam l desemnase ca succesor pe fiul su mai mic, Musa al-Kazim. n numele dreptului celui mai vrstnic, o frac iune a siiilor a aprat drepturile primului nscut al fiului celui mare, cel de-al saptelea imam, Ismail. Desi reprezint o minoritate n snul unei minoriti (circa un milion fa de un miliard de musulmani ci exist n prezent), partizanii celui de-al saptelea imam sau ismailiii au jucat un rol important n istoria islamului, mai ales n istoria imaginii islamului. Fiecare dintre ramifica ii, uneori chiar infra-mi-noritar, a avut rolul su n aceast istorie. Fastul fatimid si particularismul druz. Exist o legtur ntre ismailii si fatimizi (909-1171) care au domnit la Mahdia, apoi la Kairouan, n Tunisia, nainte de a-si stabili o nou capital, Cairo, nfiinat n anul 969. Acestei dinastii i aparine califul al-Hakim (mort n 1021) care s-a proclamat dumnezeu si, sub acest titlu, si-a marcat atotputernicia prin revocarea Coranului si, n paralel, prin distrugerea Sfntului Mormnt de la Ierusalim. El si-a gsit un epigon n persoana lui Darazi, eponimul actualilor druzi din Palestina, Siria si Liban, unde au jucat si mai joac un rol politic important, avndu-i ca figuri de referin pe sefii clanului Jumblat. Din ramura lor deriv o form de cult ce afirm n termeni proprii divinitatea lui Aii, Ali-ilahi (partizanii lui Ali-Dumnezeu), reprezentata de cte-va mii de adepi n Irak si Iran. Hassasinii: un ordin conspirator. Mai trziu, n timpul conflictelor dinastice care au marcat sfrsitul dominaiei fatimide (1094), a nceput s se contureze o miscare cunoscuta n epoca respectiv sub numele de Fidiy-ya (literal: oamenii sacrificiului), Batiniyya (oamenii adevrului interior, ezoteric") sau Ta'limiyya (oamenii fideli doctrinei"), dar pe care europenii o cunosc sub denumirea de secta asasinilor" (de la hashshashn, literal: consumatori de hasis") ai crei sefi succesivi au fost desemnai cu ISLAMUL 277 numele romanesc de Btrnii muntelui". Partizanii acestei credine aveau ca obiectiv triumful cauzei ismaelite autentice (cea pe care o susineau ei, ramura nizari) n faa unui ismaelism declarat ilegitim, cel reprezentat de cealalt ramur a Fatimizilor, musta 'li, din care descind sulaymaniii, instalai actualmente n Yemen, si dandiii, grupai n Gujarat, n India. Secta practica o ndoctrinare sistematic a adepilor si (ndeosebi a celor pe care i pregtea pentru

misiuni teroriste), un fel de sp lare a creierului, n care folosirea drogului trebuie s fi avut un anumit rol, ns cu siguran mai mic dect cel descris n povestirile romanate ale lui Marco Polo, care se bazau pe informaii din auzite (el a traversat regiunea n 1271). Se nelege c membrii gruprii ta'limiyya, fideli vocaiei lor bti-nite (ezoterice) nu s-au consacrat cu toii si nici n exclusivitate formrii acelor comandouri" ale morii. Ei au creat si biblioteci, ncurajnd cercetarea stiinific: ismaelismul considera cosmologia si ansamblul stiinelor universului ca o etap, ca o form a cunoasterii lui Dumnezeu. Gruparea agha-khan. Din ismaelismul septiman (nizari) se consider c fac parte membrii gruprii agha-khan. Ei snt recunoscui ca succesorii celui de-al saptelea imam divinizat", sub denumirea de gruparea agha-khan dup titlul acordat strmosului lor Aii Shah de ctre un sah al Persiei care inteniona s fac din ara sa locul de ntrunire al siiilor septimani, asa cum era deja pentru siiii duodecimani. Ei mprtsesc convingerea celorlali siii c sarcina de a preleva asa numitul khums (o cincime din venitul fiecrui credincios) i revine reprezentantului imamului (chiar dac nu are de administrat un stat secular). Primesc de la adepii lor sume considerabile care le finaneaz activitile, fundaiile, precum si un mod de via n raport cu responsabilitile lor de gestionari ai acestui patrimoniu. Qarmai si Alaouii: Egalitarism mistic. n momentul n care, n numele doctrinelor septimane, prospera dinastia fatimid, ncepea s se dezvolte o alt form de siism; aceasta repunea n discuie contestrile ancestrale privind raportul de inegalitate a averilor si condiiilor sociale, propovduind si promind o mprire mai just a fericirii, ncepnd chiar cu aceast lume. Qarmaii, al cror nume este legat de fondatorul sectei, irakianul Hassan Qarmat, snt destul de numerosi. Ei nu au reprezentat doar o ameninare ipotetic, cci au ajuns s controleze teritorii deloc neglijabile n Arabia si Bahrein. Au rmas ntiprii n memoria musulmanilor datorit raidului ntreprins la Mecca (930), de unde au adus Piatra neagr. Aveau s-o napoieze abia douzeci de ani mai trziu, permindu-si luxul de a nsoi gestul de restituire de un tract" elocvent: Din porunc am luat-o, la porunc o dm napoi." Pentru a oferi o imagine a complexitii problemelor istorice, semnalm faptul c n epoc circula zvonul c Fati-negociaser aceast restituire... Iar pentru a sugera complexitatea 278 RELIGIILE LUMII problemelor actuale, semnalm faptul c, dac nu mai exist qarmai, exista ns fr ndoial o anumit nrudire ntre doctrina lor si cea a nu-sayriilor, aprui n secolul al X-lea si din care deriv actualii Alaouii, grup etno-religos cruia i aparine actualul presedinte al Republicii Arabe Siriene, Hafez al-Assad. Duodecimanii din Iran: un siism majoritar. Duodecimanii nu difer de septimani numai n privina identitii succesorului celui de-al saselea imam, care pentru ei este Musa al-Kazim, fratele lui Ismail, a crui descenden este ndeprtat de la succesiune pentru simplul motiv c el a murit nainte de a putea deveni imam. Lor le este caracteristic si credina c imamii s-au succedat, pe linia descendenei lui Musa al-Kazim, conform dreptului celui mai vrstnic, pn la cel de-al doisprezecelea imam, numit alImam al Mahdi al-Muntazar (Imamul cel bine ndreptat si asteptat") ntruchipare a lui Dumnezeu. Acesta din urm nu a murit. El a disprut privirilor oamenilor, care trebuie s cread n continuare c snt nc ndreptai de ctre el... Dup cderea Fatimizilor, n timp ce alte ramuri ale siismului septiman se marginalizau, repliindu-se pe poziii etno-centriste teoretizate chiar de unii dintre ei (este cazul Druzilor, care, de secole, consider nchis" afilierea la confesiunea lor), adeziunile cele mai numeroase si mai semnificative din punct de vedere politic au avut loc n favoarea ramurii duodeci-male a siismului. ntr-o prim etap, siismul a fost ntr-adevr adpostul teologic" al musulmanilor nearabi, ca reacie la politica arabocentrist a Omeiazilor.21 Sub primii Omeiazi, islamizarea a fost nso it ntr-adevr de o preponderen etnic a arabilor, mergndu-se pn la reducerea nearabilor la un statut de muwalla' (literal vasali"), aflai sub tutela unui waliyy (suzeran" sau cel puin nas"). Aceast msur extrem nu a constituit obiectul unei revizuiri dect sub domnia celui de-al optulea calif omeiad (Umr ibn Abd el-Aziz), suveran deosebit de evlavios care, n mod semnificativ, a interzis s i se aduc injurii lui AH de la amvon, obicei instituit dup tragicele evenimente sngeroase de la Kerbala, din 685. Ceea ce ne face s ne ntrebm dac si alte forme, mai subtile, de segregaie au fost durabile si resimite ca atare n mod durabil. 21 Acestia din urm nu ascundeau faptul c ntemeiau un regim politic, declinndu-si pretenia de a continua o perioad profetic sau post-profetic ncheiat cu cei patru Khu-laja. Rshidun (Califii ortodocsi"). Din acest punct de vedere, cuvintele lui Mu'awiya prin care s-a declarat primul rege al

islamului" au fost interpretate si ca o marc de modestie, un fel de non sum dignus. Cu condiia, desigur, de a considera c nici o fiin uman nu putea aspira la o asemenea demnitate... DESCENDENA IMAMILOR Quraysh Abdu Manf Abdu-Shams Hashim i Abdu-1-Muttaiib Clanul Omeiazilor I Abdullah Mahomed I Ftimah -------1------------------1------------------1 Abu-Tlib Abbas Abu-Lahab (eponimul Abassizilor) 1 Aii I 3 Hussein i 4 Zayn al-Abidin 2 Hassan Mahomed ibn al-Hanafiyya (linia kaysaniilor si mukiitariilor) 5 Mahomed al-Baqir I Ja'far al-Sadiq Zayd (linia zaydiilor) Ismail (linia septimanilor) 7 Musa al-Kazim 8 Ali'Ridha 9 Mahomed al-Jahwad 10 Aii al-Naqiy 11 Hasan al-'Askari 12 Mahomed al-Mahdi (imam ascuns) 280 RELIGIILE LUMII ntr-o a doua etap, Abasizii ajunsi la putere n 732 graie sprijinului conjugat acordat de miscrile siite si ale curentului shu Tibiyya (naionalism") s-au artat cel puin tolerani n privina difuzrii ideilor lor. Mai trziu, ntre 932 si 1055, dinastia, aflat n decadena, s-a vzut n situaia de supunere total fa de primarii de palat" ereditari: buyizii, siiii; ei au avut ideea multor msuri instituionale si culturale care au dus spre aceast situaie. n fine, dinastia safavid a ajuns la putere n Persia (15011732) si a revendicat o linie de filiaie cu imamii: a promovat siismul duodeci-man de la statutul lui minoritar la statutul de religie de stat pe care 1-a si pstrat. Un punct esenial al dogmei lor l constituie faptul c Imamul ascuns, dup apoteoza" sa, si exercita autoritatea asupra fidelilor prin intermedierea, nu numai admis, ci si impus, a unei ierarhii, totalmente sui-generis de mujtahid, literal, oameni care ntreprind strdania (ijtihd) de a cuta adevrul". Acesti cluzitori au titluri ce le evoc atribuiile si competenele: mollah (stpn, domn), ayatollah (semnul lui Dumnezeu), hojjatolis-lam (argumentul islamului). Problema, dezbtut de-a lungul secolelor, a fost aceea de a discerne dac aceast ierarhie trebuia s se supun puterii politice sau s o supun. Sub ultimul monarh al ultimei dinastii (cea fondat n 1925 de Reza Pahlavi), Persia, devenit n 1935 Iran, a fost teatrul unei evoluii moderniste care urmrea acordarea prioritii puterii monarhice asupra ierarhiei religioase. Lupta s-a sfirsit n favoarea propovduitorilor religiei, pe care masele i-au identificat cu toate aspiraiile lor naionaliste si egalitariste. ntemeierea unei republici islamice, n 1979, a institu-ionalizat ierarhia propriu-zis ecleziastic a mujtahizilor care avea n frunte un N'ib alImm (literal, vicar" al imamului) ayatolahul Ruhollah Khomeyni (1902-1989), care refuza s i se atribuie titlul de imam, titlu pe care ns adepii si si mass-media occidental i-1 acordau si continu s i-1 acorde chiar si dup moartea sa... IZVOARE SI FUNDAMENTE n mod obisnuit, religiei islamice i se atribuie patru izvoare" sau fundamente": Coranul, tradiia Profetului, consensul si reflecia.

Primele dou izvoare snt Scripturile", ntre care musulmanul distinge n mod absolut Coranul, textul revelaiei transmise Profetului, de Sunna, termen tradus n general prin Tradiie" (etimologic: Conduita" Profetului, asa cum o stabileste si o relateaz Tradiia). Aceasta din urm cuprinde hadth (literal, vorbele", spusele") si faptele Profetului. Aceste spuse si fapte au constat adesea n interpretri ale textului cora-nic, fcute uneori la cererea tovarsilor si apropiailor Profetului. Dar nici ISLAMUL 281 un moment spusele Profetului nu au fost confundate cu textul coranic. Profetul cerea s fie consemnat revelaia pe msur ce i era dezvluit iar el o transmitea, dar interzicea notarea propriilor sale cuvinte. Alctuirea textului Coranului s-a fcut pornind de la aceste note", n perioada imediat urmtoare morii Profetului (si, de altfel, urmnd indicaiile sale), n timp ce hadith a fost scris dup metode 22 corespunztoare unei mosteniri exclusiv si n mod deliberat orale. Cei mai cunoscui tradiionalisti snt incontestabil Bukhari (mort n 256/870), autor al lucr rii Jmi'alSahh (literal, Compendiul autenticului") si Muslim (mort n 261/875). Cele dou lucrri ale lor snt numite al-Sahlhayn (Cele dou autentice"). ns mai exist si alte lucrri foarte apreciate, dintre care cele pe care le-au stabilit fondatorii diverselor scoli (madhhab), fiecare n funcie de metoda sa de clasificare. Celelalte dou izvoare sau fundamente snt de fapt metode: ijtihd (etimologic: efort" de reflecie) si ijma' (etimologic: unanimitate"). Or, a devenit o modalitate clasic de a caracteriza o scoal de gnditori (madhhab; etimologic: manier de a merge", orientare") n funcie de ponderea pe care a acordat-o, n comparaie cu celelalte scoli, fiecruia dintre izvoare. Scolile Este de la sine neles c disensiunile majore pe care le-am evocat au stat la originea unor scoli de gnditori diferite. Prin urinare, nu este de mirare c exist o scoal kharijit corespunztoare curentului care a dat nastere miscrii de secesiune n urma concesiilor fcute de AH. Este la fel de normal, de asemenea, s existe cel puin cte o scoal pentru fiecare ramur a siismului: una dintre cele mai cunoscute, cea care reflect credinele siiilor duodecimani, se inspir din lucrrile lui Ja'far al-Sdiq (669-765), strnepotul lui Aii; datorit acestei caliti septimanii si duodecimanii l consider drept cel de-al saselea calif si, n plus, datorit autoritii sale stiinifice, drept o surs ezoteric. Credina n funcia de intercesori si de dascli ai imamilor, a asa-numiilor n'ib (vicar": era titlul ayatolahului Khomeyni) si a membrilor ierarhiei mujtahizilor, autorizai s practice ijtihad (efortul de reflecie personal) care i ndrepteste s constituie marja 'at-tagld (punct de referin, model de imitat) pentru credinciosi, atrage dup sine faptul c aceste autoriti au competena de a interpreta Legea Divin, ba chiar de a o modifica. 22 Metoda riguroas a culegerii si evalurii autenticitii spuselor adunate duce la o clasificare a hadith n mutawtir (recurent), sahih (exact), hasan (bun) si da "if (slab) n urma identificrii fiecrui element al asa-numitei silsila (lan) a isnd-uhii (faptul de a sprijini atribuirea unor spuse cuiva) printr-o veritabil procedur de apel la recuzare": redutabilul tajrih ce evoc sarcina avocatului diavolului" n procesele intentate cu prilejul canonizrii. 282 RELIGIILE LUMII Nu este ns de mirare ca siismul duodeciman a fost zguduit de ntreb ri privind cadrul, modalitile si limitele exercitrii acestei reflecii personale, fiind bine neles faptul c dezbaterea este limitat la cercul muj-tahizilor, dintre care credinciosul trebuie s si aleag un cluzitor, un model de imitat. Ruptura s-a produs ntre akbari (deintorii de akhbr, plural de khabar, informaie transmis") si iisuli (deintorii de usul, pluralul de 'asi, fundament, principiu"). Primii consider c autoritatea cluzitorului" se limiteaz la reproducerea a ceea ce a fost deja enunat de ctre imami. Pentru usuli, mujtahid-ul nu trebuie dect s rein principiile, pe baza crora i este permis s-si edifice propria autoritate. Din 1792, Persia, devenit n 1935 Iran, a adoptat doctrina usuli, ceea ce a avut drept urmare o rupere total de credinele si ritualurile sunnite, dar, n acelasi timp, prin ntrirea considerabil a autoritii religioase, s-a produs si o alt ruptur ntre gndirea religioas si gndirea progresist sau doar pozitivist... n rndul sunniilor adic al acelei majoriti a musulmanilor care perpetueaz opiunea celor care au refuzat s considere conducerea comunitii musulmane drept o problem de mostenire dup cum au refuzat s accepte c nsusirea dogmei si a Legii ar trebui s se bazeze pe sursele ezoterice scolile snt n numr de patru, ele fiind recunoscute si recu-noscndu-se reciproc. Exist principii constante care au determinat modul lor de apariie, de dezvoltare si difereniere.

Cea mai veche scoal a fost ntemeiat de Malik ibn Anas (mort n 795). Acest magistrat din Medina a lsat o culegere de hadth (faptele si spusele Profetului), nsoit de un tratat defiqh intitulat al-Muwatta (literal, Cel Simplificat", fcut accesibil"). El inaugureaz metodologia recurgerii la izvoare: nti Coranul si Sunna, asa cum a cules-o el nsusi, apoi, n ordine, orientrile date de dreptul cutumiar si interpretarea personal a jurisconsulilor: n ambele cazuri, el consider ijm '-ui (unanimitatea) ca pe un consens al autoritilor pe care le cunostea, respectiv autoritile de la Medina care fuseser martore, sau martore directe ale unor martori, ale vieii Profetului. Analiza dreptului cutumiar, pozitiv, si punerea ei n aplicare mpreun cu nvturile Scripturilor, au dat nastere unor sisteme juridice si morale care frapeaz prin extinderea lor si deschiderea ctre un principiu esenial: legile" dup care funcioneaz societile umane trebuie s fie ndeplinite" si cercetate" n acelasi mod si n aceeasi msur ca legile" naturii, adic drept semne ale Creatorului. Pentru om, considerat la nivelul colectivitii sau individual, raporturile cu societatea snt asadar tot attea puneri la ncercare a discernmntului, fapt ce implic reflecia si nu supunerea, n virtutea rutinei. Abu Hanifa, contemporanul su (nscut n 700 la Kufa, n Irak, si mort la Bagdad, n 767), extinde consensul" (ijm') la ansamblul comunitii ISLAMUL 283 musulmane. Recurgerea la ijtihad capt sensul mai larg de analogie" (qiys) creia i se asociaz criteriul de istihsan (alegerea lucrului mai bun"), criteriu precizat mai trziu prin noiunea de istislh (alegerea a ceea ce amelioreaz, conduce spre mai bine" starea comunitii). De notat c Prinii ntemeietori" au avut cu textele izvoarelor o relaie pe care nu o dezvluie comportamentul de membri ai confesiunii care consider c respect textele interzicnd tocmai acel efort" care le-a animat demersul. Ash-Shfi'i (mort n 820) s-a situat pe o poziie de arbitru ntre cele dou scoli anterioare. Dar s-a artat mai sensibil fa de riscurile pe care le-ar prezenta o prea mare marj de interpretare: a acordat o mai mare importan ideii de consens, explicnd-o cu un hadith: Comunitatea mea nu va fi niciodat unanim n privina unei erori." n acelasi timp, noiunea de ijm' a cptat o definiie mai larg si mai riguroas: s-a extins la toate comunitile din toate epocile, dar s-a limitat doar la nvai" {'ulam', de unde vine termenul ulema", este pluralul pentru 'lim, savant"). Se nelege totusi si din aceasta c fondatorul spera s imprime o dinamic de adaptare a normelor religioase si legilor sociologice. Ahmad ibn Hanbal (mort n 855) este, cronologic, ultimul sef de scoal recunoscut. Mai riguros n privina judecii personale, fie ea si deductiv, el considera c trebuie s se recurg la ea doar n caz de necesitate. Acest demers era justificat la origine prinr-o dorin de a da o lectur direct Coranului si Sunnei si o anumita libertate exegezelor, potrivit exemplului pe care l oferiser fondatorii primelor scoli. n particular, el s-a opus opiniei, care a cptat caracter oficial prin adeziunea califului abasid alMa'mun, referitoare la Crearea Coranului" (care afirm, n contradicie cu ideea increrii Coranului", c textul coranic este o creaie a lui Dumnezeu; fiind cuvntul lui Dumnezeu, textul coranic nu este un atribut al lui Dumnezeu, increat precum Dumnezeu nsusi). Se pot imagina resorturile psihologice si intelectuale ale unei astfel de atitudini, dac se ia n consideraie faptul c puterea crezuse posibil s o impun ca pe o interpretare a sa". Dar se poate vedea deopotriv la ce ar duce n alte circumstane politice fidelitatea fa de demersul lui Ibn Hanbal. Ibn Hanbal a fost urmat, si depsit, n aceast cale a rigorii, de ctre za-hirii (partizani ai ideii de zhir, aparent", evident", vizibil"). Acesti discipoli ai lui Ibn Hazm (384^456/994-1064) au radicalizat atitudinea de respingere a interpretrilor batinite prea nclinate spre a cuta n spatele sensului literal un sens bin (ascuns"). Dar, n mod semnificativ, aceast scoal nu a cptat dreptul de a fi recunoscut drept tradiional de ctre ansamblul comunitii sunnite. In schimb, lumea musulman a fost foarte profund marcat de resur-gena hanbalismului. Fundamentalismul wahhabit a fost fondat de Ibn Abd el-Wahhab (1115-1201/1703-1787); el s-a aliat cu Mahomed Ibn 284 RELIGIILE LUMII Sa'ud, strmosul eponim al actualei familii aflate la putere n Arabia Sau-dit, a crei doctrin oficial este wahhabismul. Diverse circumstane istorice au dus la repartiia geografic pe care o putem observa astzi. Malekismul este de departe majoritar n Maghreb, unde exist de asemenea si importante comuniti hanafite mostenitoare ale populaiei otomane, precum si comuniti kharijite, rezultate din cele care siau gsit refugiul n zona Mzab din Algeria si n insula Djerba din Tunisia (altele snt implantate si

majoritare n sultanatul Oman). Hanefis-mul domin n Turcia si printre diversele populaii turcofone. Shafi'ismul este larg reprezentat n Orientul Mijlociu si Extremul Orient... Dar ansamblul sunniilor recunoaste legitimitatea interpretrii teologiei si legii islamice n conformitate cu nvturile unuia sau altuia dintre cei patru sefi de scoal. Snt recunoscute de asemenea validitatea si legitimitatea efortului lor de deducie personal (ijtihd), n virtutea privilegiului pe care l-au avut, acela de a fi tbi'un (urmasi", succesori") ai tovarsilor Profetului. De aici denumirea de mujtahid mutlaq (interpret absolut", n sens etimologic fr opreliste", nelimitat") care li se d si care i situeaz ierarhic deasupra lui mujtahid (interpret" fr epitet) ceea ce oricare alt musulman poate fi. Dup cum se ntmpl adesea n istoria religiilor, acest tratat de bun nelegere" ntre autoritile religioase era nsoit de o limitare a iniiativei simplilor credinciosi si de o ntrire a supunerii lor fa defuqah ( plural defaqih, doct", nvat"). n acest sens, era deseori invocat un hadith: Cei mai buni oameni ai poporului meu snt cei din generaia mea; apoi snt cei care le urmeaz si apoi snt cei care vin dup ei." Interpretarea lui n sens limitat permitea rezervarea dreptului la ijtihd (efort de interpretare) pentru tbi 'un (cei care l urmaser pe Profet) si pentru tbi 'u-t-tabi 'In (cei care i urmau pe cei care l urmaser pe Profet). Dup acestia, se spunea, usa ijtihd-ulm s-a nchis". Acest mod de gndire s-a combinat, paradoxal, cu separarea, din ce n ce mai bine acceptat , ntre funciile sociale ale faqh-ului, nsrcinat cu interpretarea si aplicarea dreptului religios, si cele ale suveranului (amr, domn") si ale celorlali oameni de stat, nsrcinai cu conducerea afacerilor Cetii (siysa, literal, politic"); s-a conturat astfel un domeniu rezervat" al acestor fuqah, n care amir-u\ nu putea interveni fr a risca s-si atrag cele mai grave acuzaii cu privire la tradiionalismul lui. In mod paradoxal, aceast viziune musulman, n fond tipic laic, a repartizrii puterilor, a deschis calea apariiei unor situaii care i-au determinat pe unii, musulmani si nemusulmani, s afirme c islamul este incompatibil cu laicitatea. Excluderea de ctre islam a oricrei participri" a omului la divinitate, excludere ce decurge dintr-o concepie vigilent cu privire la transcendenISLAMUL 285 a divin, pregteste constiina musulman s denune n comportamentul uman tot ceea ce l-ar putea face s alunece spre asociere", acest faimos shirk care este pcatul de neiertat. n islam cel puin n islamul sunnit si sub rezerva celor semnalate n expunerea unor doctrine siite nu exist o comuniune a sfinilor"*, nu exist taina sfint si deci nu exist nici un ritual de conferire a unui ordin care s dea dreptul de iertare a pcatelor. Cu toate acestea, relaia nvailor religiosi si a oamenilor care propovduiesc religia cu ceilali membri ai comunitii musulmane ar putea degenera ntr-o relaie tipic pentru raportul dintre cler si credinciosi, cu toate consecinele ce decurg: pentru credinciosii care aspir la putere, sau vor s o pstreze, tentaia de a-si asigura aliana nvailor (ulema"), eventual prin subordonarea lor; pentru acestia din urm, tentaia de a interveni n lupta pentru putere susinndusi candidaii care corespund propriilor lor interese. Din motive istorice, datorit faptului c reflexul de pruden fa de inovaie a devenit mai puternic dect elanul ctre progres si nnoire, nsusi acest concept de ulema" a fost, pe de o parte, limitat la ansamblul celor care aparineau unei comuniti, iar pe de alt parte, extins la ulema" din orice alt comunitate. Aceasta nseamn de fapt c s-au dat puteri depline de interpretare, n cadrul fiecrei comuniti, ntregului corp de clerici si n exclusivitate lui. Or, am vzut deja c activitatea acestor nvai era limitata la fructificarea ijtihd-ului primelor dou generaii" de tbi'un si tbi'u-t-tbi'n. Primind calificarea de a dirija popoare si suverani, acesti nvai cunosctori ai religiei se vd neputinciosi cnd este vorba s predice si s gndeasc reforma. Neputinciosi n dublu sens: pe de o parte pentru c snt exclusi de la dreptul la ijtihd mutlaq (interpretare absolut"), monopol al primelor dou generaii, si, pe de alt parte, pentru c opinia lor, pentru a fi credibil, este supus condiiei de acceptare unanim din partea colegiului (ct se poate de real si periculos de nedeterminat) confrailor" lor, ulema" din epoca si din ara lor. Ei refuz dreptul de a imita marile elanuri novatoare ale prestigiosilor lor naintasi, foarte reale si foarte capabile de a trezi admiraia si de a stimula vocaiile, si recunosc ns dreptul de a nutri fa de interpretrile lor o veneraie care ar trebui s constituie privilegiul exclusiv al textelor fondatoare. Deoarece si-au rezervat si dreptul de a-i coopta pe ali savani asemenea lor, nu rareori se ntmpl ca recuzarea ijtihd-ului sau autorului lui (mujtahid) s se datoreasc unei neconcordane cu textele fondatoare, re-fuzndu-se n numele respectului purtat unei literaliti intangibile, deoarece textul este vorbire transcendent orice lectur diferit de a lor. Aceast problem naste o alta: textele fondatoare, chiar n literalitatea lor, au exclus oare legitimitatea unei lecturi diferite si, mai mult dect att: cine

* Legtur ntre credinciosii de pe pmnt, din Purgatoriu si din cer (n.t.). 286 RELIGIILE LUMII este calificat pentru a legitima sau autentifica o lectur, fie ea si literal, a textelor fondatoare? Aceste ntrebri pot da o idee despre complexitatea problemelor pe care le ridic statutul scripturilor n islam. Coranul Specificitatea statutului scripturilor n religia islamic se afl n miezul tuturor ntrebrilor pe care le pune islamul si pe care si le pune... Dac religiile Crii, cu care musulmanul afirm c are attea afiniti, au cri sacre, aceste texte se prezint ca texte de inspiraie divin. Coranul, n schimb, se prezint ca o carte a revelaiei". Este o distincie major, adesea ignorat: Biblia, Evanghelia, pe de o parte, si Coranul, pe de alta, nu in de concepte n ntregime superpozabile. CORANUL Perioada de revelaie: Numr de capitole" (sure): Numr de versete: Numr de cuvinte: Numr de caractere: Capitolul cel mai lung: Capitolul cel mai scurt: 612-632 114 6 536 99 400 3 116 670 282 versete 3 versete Coranul reprezint integralitatea a ceea ce musulmanul consider a fi fcut obiectul unei revelaii pentru Profet. Nu este o culegere despre ceea ce a fcut sau a spus Profetul, sub imperiul unei revelaii divine. Asemenea culegeri exist, separat de Coran: este vorba despre hadith. Ele constituie o alt surs, sau fundament, a dogmei si Legii, care nu se confund cu prima. Acelasi lucru n privina mrturiei de credin, unde menionarea numelui de Mahomed, cruia i se altur rolul su de mesager, nu constituie un ndemn la a-1 diviniza; grija plin de respect cu care snt culese bucile de hadith nu las loc confuziei ntre vorbirea profetic si revelaia divin. Timp de douzeci de ani, un om care avea constiina faptului c este un om, un simplu om, a ascultat dictndu-i-se texte. El le-a transmis pe msura revelrii lor, nu fr a bga de seam c prima lui datorie era s le pstreze n propria sa memorie. Aceste texte erau apoi consemnate de tovar sii si apropiaii si pe materialele ce le stteau la ndemn si de care dispuneau persoane pe care nimic nu le predestinase unei funcii sacerdotale: notau pe pergament uneori, dar cel mai adesea pe materiale mai puin potrivite unei redactri ce avea s se dovedeasc ndelungat si dificil; n plus, aceste persoane erau puin instruite. Profetul era analfabet, lucru ce trebuie luat n consideraie n sensul cel mai strict: analfabetismul su, la o dat la care alfabetul arab data de cel ISLAMUL 287 mult un secol, nu este un indiciu al unei slabe educaii; cariera" sa de dinainte de perioada profetic, aceea de comerciant" foarte apreciat, contrazice o astfel de interpretare. Se poate imagina efectul pe care 1-a putut produce asupra mediului su aflarea primelor cuvinte care i-au adus la cunostin acestui brbat matur, fr a fi btrn, c este chemat s primeasc un mesaj, sa l citeasc", n acel univers n care forma scris a stiinei era un lucru excepional, apoi s conserve mesajul respectiv si s-1 adune. Iat aceste cuvinte. Ele snt inaugurale" mai degrab dect augurale, cci Coranul ine s fac distincia ntre mesager si auguri: Citeste! n numele Domnului tu, care a fcut, a fcut pe om din snge nchegat! Citeste! Cci Domnul tu e prea bun, El este cel ce (ne)-a nvat [s purtm] condeiul, 1-a nvat pe om ceea ce n-a stiut!" (96, 1-5) Aceasta vestire" este nsoit de tot ceea ce o face s fie grav", deplin, dar de nerespins" de ctre cel ales s o asculte, cci Acela care i porunceste s citeasc este nsusi Acela care este autorul oricrei lecii. Dac istoria omenirii este bogat n lecii, ale cror urme s-au pstrat, este pentru c Dumnezeu ia creat pe oameni capabili s adune datele cunoasterii. Acest har care li s-a dat este o misiune la care ar trebui s mediteze si pe care ar trebui s o considere n paralel cu alt dar pe care Dumnezeu li 1-a fcut sau mai degrab li1 face", la prezent prin fiecare concepie", plmdire nainte de nastere: acest strop de snge nchegat" este la originea nasterii fiecrei fiine umane: este miracolul unei geneze

vesnic rencepute a omului, imagine a unei geneze a universului asemnare tradus prin repetarea verbului a face". ... Domnului tu care a fcut, a fcut pe om din snge nchegat." Se stabileste astfel raportul ntre noiunile care aveau s rmn inseparabile de aceast nou autoritate divin: crearea de ctre Dumnezeu, de ctre singur Dumnezeu, a tot ceea ce exist; prezena, printre componentele acestei creaii, a unor creaturi care snt venite s primeasc nvtura Creatorului unic. Aceast nvtur este constituit din semne. Ele le arat creaturilor ce primesc nvtura varietatea si unitatea creaiei manifestate n toate creaturile si n fiecare dintre ele. Semnele respective apar in asadar tuturor timpurilor si locurilor: profeia, nsoit sau nu de un mesaj avnd forma si statutul de Carte, nu este dect un semn privilegiat printre aceste semne. Dumnezeu nu doreste ca oamenii implicai n procesul creaie-punere la incercare-judecat", proces reeditat la infinit de-a lungul istoriei s Poat spune c nu au fost avertizai. 288 RELIGIILE LUMII Toi observatorii snt de acord: Coranul este omniprezent n via a fiecrui musulman. Este prezent n educaia copilului, care primeste nvtura coranica ncepnd cu cea mai fraged vrst. Coranul este punct de referin pentru orice conversaie, nu numai pe teme teologice, ci si literare. Lectura lui integral, khatm, este ntotdeauna, literal, o ducere la ndeplinire"; prin ea se celebreaz momentele festive, dup cum tot ea marcheaz si evenimentele nefericite. De asemenea, pentru ca o lectur integral s fie posibil, se obisnuieste, mai ales n Africa de Nord, s fie ncredinate fascicole de Coran celor care particip la astfel de ceremonii (un fascicol reprezentnd o treime din ansamblu). Fiecare persoan citeste partea care i revine, astfel nct, n aproximativ o or, este dus la bun sfrsit o lectur integral" (khitma). Veneraia fa de text este att de mare, nct, dup o astfel de sedin de lecturi individuale si paralele, se recita n cor o rugciune prin care i se cere lui Dumnezeu acceptarea strdaniei duse la ndeplinire si iertarea pentru toate greselile si omisiunile comise eventual.23 Aceast veneraie este, ntre altele, si urmarea statutului pe care Coranul nsusi si-1 asum n numeroasele versete n care se ntreptrunde textul cu metatextul si care fac s se spun c cel mai bun prezentator al textului su este Coranul. Exegeza coranica. O asemenea insisten se justific prin grija de a feri Cuvntul divin de orice deformare. Cci Coranul reprezint continuarea si confirmarea definitiv a mesajelor transmise anterior omenirii: mesaje ale altor cri, desigur, dar, n acelasi timp, mesaje emise prin creaie si prin fiecare dintre creaturi. Or, este evident c omul, destinatarul tuturor acestor semne, nu a avut ntotdeauna perspicacitatea de a crede n ele si, mai ales, nici perseverena de a-si pstra credina.24 Coranul trebuie s rmn la adpost de orice alterare; de aceea se insist att de mult pe deosebirea lui de orice alt mesaj uman, si este separat cunoasterea lui de interpretarea lui, iar textul este deosebit de comentariul la text. n felul acesta, este mpiedicat s greseasc acea cast n care nu are deloc ncredere noua religie: casta clericilor" (75, 16-20). Cci pentru fiecare musulman, ca si pentru Profetul nsusi, unicul miracol, n afara legilor naturii, este textul Coranului. Aceast intangibilitate, inimitabilitate (i 'jz, literal, faptul de a reduce la neputin") a Coranului a fost si este neleas n chipuri diferite. Pentru zahirii partizani ai aparenei", a ceea ce este vizibil, observabil", zhir ea implic faptul c orice element al discursului coranic trebuie 23 Inclusiv greselile de pronunie constnd n asimilarea unor sunete neasimilabile sau disimilarea unor nedisimilabile". Aceast rugciune de la sflrsitul lecturii" figureaz de asemenea n ncheierea oricrei ediii a corpusului coranic. 24 n primul rnd Adam care s-a dovedit a nu fi capabil de constan" (20, 119). Dar lista popoarelor care nu au stiut s pstreze" este foarte lung. ISLAMUL 289 luat la lettre, fr adugarea vreunei semnificaii ca rod al deduciei. Pentru batinii partizani ai esenei", a ceea ce este interior, ascuns", bin ea implic existena unor sensuri ascunse pe care omul, cu perspicacitatea sa, este chemat s le decripteze. Rezult de la sine c cele dou scoli", ca si omoloagele lor din snul altor familii spirituale, s-au acuzat reciproc, n cursul istoriei, de lipsa de respect pentru textul divin, fiecare dintre ele pretinznd c numai ea l respect cu adevrat. Pe baza lucrrilor unor exegei de valoare, din pcate mai degrab celebri dect ntr-adevr cunoscui, sar putea sugera o sintez.25 Textul si numai textul, cum spun zahiriii, dar atunci s fie ntregul text, deoarece sntem siguri c l deinem n integralitatea lui. Acest demers nu ar trebui s par prea ndrzne n inovaia propus. Una dintre caracteristicile Coranului a fost revelat nc de la primele

exegeze: este asa-numitul tnjim (literal nstelare"), adic dispersarea n stele" a termenilor si noiunilor. Pentru a interpreta fiecare termen ntlnit, trebuie s se in seama de sensul pe care i-1 confer poziia sa n contextul avut n vedere, dar si de sensul sau sensurile pe care i le confer prezena si poziia sa n alte contexte. Mai muli autori au preferat acestei metode recurgerea puin prea grbit la explicarea prin naskh (literal, stergere"), ntru ctva prea abuziv invocat si care d posibilitatea nvailor s aleag acolo unde structura nstelat" ar impune alte perspective. Si, ntr-adevr, cum poate fi neglijat invocarea de ctre Coran a acelui tartl, esalonare" n timp a revelaiei? Acesta este un element important al exegezei coranice. Cu att mai important cu ct, nc din timpul vieii Profetului, unii adepi ai religiilor Crii au invocat aceast esalonare pentru a pune n discuie originea divin a textului coranic. La aceasta, Coranul rspunde: esalonarea era necesar pentru a nrdcina autoritatea n suflete, permind ilustrarea nvmintelor coranice prin exemple concrete: ... Si n adevr l-am trimis pe el [Coranul], si n adevr s-a cobort el, chiar pe tine te-am trimis numai ca vestitor, ndemnator. Si Coranul l-am mprit noi, ca s-1 citesti asupra oamenilor n rstimpuri, si l-am trimis rnd pe rnd." (17, 106-107) Este un fapt, acela c profeia a nsoit, timp de douzeci de ani, meandrele unei viei omenesti, cea a lui Mahomed. O veritabil stiin, stiina 25 nelegem prin aceasta o depsire si nu eclectismul rigid din care se hrnesc prea adesea adepii obstinai ai concilierii lipsite de nuan. Ne gndim la foarte frumoasa exegez a lui Tahar ben Achour, At-Tahrir wa t-Tanwir (Eliberarea si luminarea"), Tunis, MTE, 1984, 32 volume. 290 RELIGIILE LUMII acelor asbb an-nuzul (motive ale revelrii") este consacrat acestui subiect. Rezultatele la care ajunge ea au fost utilizate n scopuri uneori divergente. Unii au indus din cunoasterea motivelor un pretext pentru restrn-gerea valorii paradigmatice a discursului coranic, pretinznd c s-ar putea mai degrab (tocmai pentru c motivele au fost artate) admira expansiunea normativ creia i face loc anecdota, ba chiar c s-ar cuveni imitat. ncadrarea revelaiei n limba si vorbirea arabilor ar putea beneficia de abordarea intelectual" pe care o sugerau consideraiile referitoare la n-stelarea textului" si la esalonarea leciei" coranice. Coranul si revendic raportarea la civilizaia arab att prin semnificant", ct si prin referentul" su. Numeroase versete subliniaz faptul c noua autoritate se instituie prin exprimarea ntr-o arab clar si elocvent (41, 2 si 13, 37). Mai mult dect att, de numeroase ori Coranul polemizeaz pe aceasta tem cu un auditoriu de cultur exclusiv araba, pentru a pune n valoare binecuvn-tarea divin pe care o reprezint alegerea limbii lui, si cu un auditoriu nearab, pentru a apra legitimitatea acestei alegeri. Oricare ar fi interlocutorul, Coranul stigmatizeaz hegemonismul sovin a crui prezen paralizant se ghiceste si de o parte si de alta. De unde recurgerea Ia ironie n tratarea acestei teme, ca si a altora: zadarnicele subtiliti invocate pentru refuzarea unei predicaii divine care l-ar plasa pe om deasupra responsabilitilor sale, pentru c ea ar nltura orice pretext de dezndejde ori de vanitate, nu in de limba n care a fost revelat mesajul divin: Si de am fi facut-o [Cartea] Coran barbar [n limb strin] ar fi zis ei: Dac nu snt ticluite semnele sale! Oare n o limb barbar, pe cnd el [Mahomed] este arab? Spune: El este pentru cei credinciosi o ocrmuire si un leac; ns n urechile celor ce nu cred este surzenie si el [Coranul] este orbire pentru ei. Acestia vor fi chemai din loc deprtat" (41, 44). nvtura coranic. Unele prescripii coranice, chiar dintre acelea al cror caracter novator, revoluionar chiar, a putut fi semnalat, au constat n instituirea, n mod direct si nedisimulat, a unor trsturi de comportament, obiceiuri si cutume proprii peninsulei arabe. Acestui demers i se atribuie chiar meritul de a ridica la rang universal constiine care erau inute departe de o asemenea deschidere prin particularismul tribal si de clan. Demon-strnd c noua nvtur pstreaz din valorile strvechi ceea ce ele au acceptabil, c adapteaz ceea ce aceste valori au adaptabil nvtura coranic respect de fapt atasamentul legitim al individului fa de rdcinile sale, condamnnd nversunarea conservatoare n termeni care fac din ea furie neputincioas si imoralitate. Acest efort evolueaz n paralel cu un altul: dialogarea cu adepii celorlalte dou religii ale Crii. Este adevrat c limbajul adoptat fa de evrei si crestini s-a armonizat, pe msura transmiterii treptate", cu preocuprile ISLAMUL 291 comunitii musulmane. Nu este mai puin adevrat c aceste msuri tactice au fost n mod constant

depsite de sentimentul c oamenii de bun credin sau, pentru a ne exprima mai precis, oamenii cu o credin bun, se ntlnesc n valori comune. n acest punct, ca si n altele, descoperirea care se doreste a fi mprtsit este aceea a unui fond comun, prfuit de rutin, sclerozat de formalismul sacerdotal, fond asupra cruia o nou privire ar avea efectul de resuscitare. De aici, un incontestabil ecumenism pe care l transmit multe versete. Precum acesta, de exemplu, care depseste cercul celor trei religii ale Crii, nglobnd si alte familii spirituale: ns cei ce cred, fie iudei, sau crestini, sau sabei dac numai cred n Dumnezeu si n ziua de apoi si fac bine, vor primi rsplata lor de la Domnul lor si nu va veni fric pentru ei si nu se vor ntrista" (2, 59). Acest ecumenism se asociaz cu o chemare la recentrarea acelorasi practici si dogme n jurul credinei n transcendena si clemena divin crora Ie rspund dreptatea si solidaritatea oamenilor. Cu aceast unitate de msur trebuie evaluate referirile" la Biblie. Este adevrat c exist relatri biblice n Coran, ns ele nu snt avizate n ele nsele si nici nu pretind a reproduce sau a completa relatarea original . Astfel, cu excepia episodului lui Iosif, nici un alt episod biblic nu este reprodus in extenso. n schimb, va fi regsit acelasi episod sau fragmente ale sale nstelnd" n diverse capitole. Aceasta pentru c episodul nu este niciodat evocat dect pentru a da ocazia rostirii unei predici sau nvturi. De altfel, relatrile coranice nu snt toate legate de Tora sau de Evanghelii. Unele par mprumutate din scrieri iudaice sau crestine posterioare textelor fondatoare; cel mai semnificativ este episodul referitor la Cei Sapte Adormii din pester (18, 8-25). Altele se refer la un fond de nelepciune anteislamic. Textul coranic face n mod explicit ca acest lucru s fie remarcat: Dumnezeu voieste s v dea de cunoscut si s v ocrmuiasc dup felul celor de dinaintea voastr si s se ntoarc spre voi, cci Dumnezeu e stiutor, nelept" (4, 31). Tratarea datelor provenite din ambele surse este aceeasi; n primul caz, ca si n al doilea, este urmrit nvtura care trebuie desprins, naraiunii acordndu-i-se o funcie ilustrativ. Cci este vorba despre nvtur si moral si numai despre asta. Dumnezeu creatorul a vrut s creeze cu un anumit scop. Acest scop a fost de a-1 pune la ncercare pe om, nu fr a-i asigura toate sansele la o informare care s-1 fac apt pentru o judecat echitabil. Textul coranic este formulat de asa manier nct s trezeasc constiinele ori s le readuc la vigilena de care eventual s-au ndeprtat. El mobilizeaz tot potenialul limbajului 292 RELIGIILE LUMII n vederea acestei treziri; ciudat este faptul c se doreste ca toi oamenii s poat avea acelasi drept la aceast trezire, cnd ei nu snt cu toii la fel, tocmai pentru c snt determinai de o infinitate de condiii spaio-temporale, fiziologice si psihologice. Pentru ca acest sir nesfirsit de nvturi s ncap n volumul Crii, a crei revelaie s-a ntins pe durata a douzeci de ani, a trebuit ca virtualit-ile semantice ale fiecrui element al textului s poat fi multiplicate n raport cu fiecare dintre celelalte elemente ale textului. n acest context se pune problema ambivalenei unor versete ale Coranului sau, mai exact, Coranul nsusi a ridicat aceast problem: Dumnezeu! Nu este Dumnezeu afar de El, cel viu, vesnic. El a trimis asupra ta scriptura n adevr, ntrind ceea ce a mers nainte. El a trimis Tora si Evanghelia acum de nainte ca ndreptare pentru oameni si a trimis Furqanul.* Cei ce nu cred n semnele lui Dumnezeu vor fi greu pedepsii, cci Dumnezeu e puternic, se poate rzbuna. Lui Dumnezeu nu-i este nimic ascuns pe pmnt si n cer, El este acela care v-a fcut n mitrasuri precum a voit. Nu este Dumnezeu afar de El, cel puternic si nelept. El este acela care a trimis asupra ta scriptura; n ea snt unele semne r svedite, acelea snt maica scripturii, altele snt numai pilde. Ce-i priveste pe cei cu ndoiala n inim, aceia voiesc pildele din ea s le cerceteze si caut tlcuirea ei, ns nu neleg tlcuirea ei, ci numai Dumnezeu, iar cei ce snt tari n pricepere zic: Noi credem n aceasta; toate snt de la Domnul nostru. ns asa cuget numai cei pricepui" (3, 1-5). Acest veritabil mod de ntrebuinare" a Coranului de ctre Coran arat c aceasta Carte are valoare universal si este valabil pentru toi oamenii din toate timpurile. Au existat, exista si vor exista ntotdeauna versete clare si versete ambivalene pentru un cititor sau altul. Dar versetele clare pentru unii nu snt n mod necesar clare si pentru alii; fiecare are dreptul la partea sa de versete clare si de versete ambivalene. Mai mult dect att, versetele clare si cele ambivalene se pot inversa n funcie de starea de spirit sau de schimbrile de dispoziie". ^Versetele Coranului constituie o graie divin n aceeasi msur n care snt un ajutor pe calea

descoperirii unui adevr care este el nsusi izvor de mntuire. Ele snt n acelasi timp o punere la ncercare", cci sufletele pervertite", dup ce ntlnesc versete clare, se cramponeaz de cele ambivalene, ndeprtndu-se cu att mai mult de calea de acces ctre nelegere si mntuire: dimpotriv, oamenii adevratei cunoasteri, contrar celor doar pe jumtate pricepui", vor sti s-si ia din ntlnirea cu versetele clare fora * O alt denumire a Coranului; deosebire ntre adevr si minciun, cf. versiunea romneasc, nota 3, p.65 (n.t.). ISLAMUL 293 de a spune, atunci cnd se vor izbi de neclaritate: Noi credem pentru c totul vine de la Dumnezeu." VIAA RELIGIOAS: STLPII ISLAMULUI" [ Obligaiile de cult ale musulmanului snt adesea desemnate prin expresia stlpii islamului": profesiunea de credin (shahda), rugciunea (sa-lt), dania (zakt), postul din luna ramadan (sawm) si pelerinajul comunitar la Mecca (hajj). Metafora trimite n esen la un hadith: Islamul este edificat pe cinci [stlpi]", care continu cu enumerarea celor cinci obligaii canonice. nsemntatea acestui hadith ne este transmis sub diferite forme. Una dintre cele mai pitoresti rmne aceasta: un om simplu, chiar puin ntng, a venit s-1 ntrebe pe Profet despre obligaiile sale. Profetul si-a fcut datoria de a-i enumera cei cinci stlpi"; vizitatorul puncta enumerarea cu o ntrebare, mereu aceeasi: Asta e tot?" La care- Profetul rspundea invariabil: Da, asta e tot". La sfr situl enumerrii, omul pune aceeasi ntrebare referitoare, de aceast dat, la ansamblu; i se d acelasi rspuns. Omul pleac spunnd: Pe Dumnezeu, n-o s adaug si nici no s tai nimic!" Profetul i-a uimit pe martorii ciudatei scene, afirmnd c acest om va avea si el dreptul la mntuire, dac este sincer". Unii dintre musulmanii din diverse epoci, inclusiv dintre contemporani, au ignorat adesea ironia unei pedagogii care viza chemarea la umilin a discipolilor pe care privilegiile situaiei lor i-ar putea atrage n mrejele uneia dintre cele mai periculoase ispite ale spiritului religios, aceea de a nu se sinchisi de credina omului de jos. Nu ritualismul acelui om de rnd i atr gea aprecierea Profetului, ci mai degrab simplitatea naiv a atitudinii sale si credina pe care aceasta o presupunea. Unii dintre observatorii islamului au redus aceast imagine. Astfel putem citi: Pentru un musulman viaa religioas const, n esen, n ndeplinirea celor cinci obliga ii rituale stabilite de Lege si denumite stlpii islamului (arkn ad-din). Ea nu implic nici o idee de paternitate divin, Dumnezeu fiind Domnul n faa cruia personalitatea credinciosului nu exist dect n virtutea unei convenii juridice."26 Asta nseamn a nu preui savoarea ironic oh, desigur nu lipsit de amrciune care se degaj din comentariul consacrat de ctre Profet acestui incident din care doreste, ca si din multe altele, asemntoare, s trag un folos pedagogic". nseamn, mai ales, a nu acorda suficienta 26 Dominique Sourdel, Islamul, Bucuresti, Humanitas, col.Ce stiu?", 1993, p.63. 294 RELIGIILE LUMII atenie comentariului Profetului care se ncheie astfel: Dac este sincer." Or, acest comentariu trimite la un alt lucru evident: stlpii islamului" snt n numr de cinci, lucru pe care nimeni nu-1 ignor, cu att mai puin oamenii simpli, care nva despre ei din manuale dintre cele mai elementare, uneori n versuri mnemotehnice, ce li se predau la kuttb (scoli cora-nice). Profesiunea de credin l Primul stlp este shahda, profesiunea de credin", despre care orice manual spune c reprezint condiia pus pentru a se putea trece la ndeplinirea celorlalte obligaii. Astfel c nici un act nu e considerat ndeplinire a unei obligaii rituale dac nu aparine unui subiect care a fcut mrturia c nu exist dumnezeu n afar de Dumnezeu" si c Mahomed este trimisul lui Dumnezeu". n acest sens, expunerile consacrate n manualele de specialitate fiec ruia dintre stlpii islamului" ncep cu un capitol n care snt enumerate elementele constitutive", capitol care de fiecare dat plaseaz n capul listei intenia" (niyya); ea este o condiie sine qua non a validitii, accep-tabilitii, taklif (literal, capacitate", aptitudine de a-si asuma responsabilitatea unei intenii"). Aceast noiune de niyya este consubstanial enunrii obligaiilor canonice si consfinit prin clasicul hadith: Faptele nu au dect valoarea inteniei: fiecruia n funcie de ceea ce a avut intenia s fac". Acest hadith a fost rostit n condiii deosebit de semnificative, cci Profetul tocmai evoca meritele tovarsilor lui de exod (hijra, hegira"). El continu cu distingerea celor care acceptaser exilul n numele credinei de cei care avuseser intenia ca, prin aceast decizie, s salveze unele bunuri materiale sau chiar s capete ceva sanse de reusit n vreo intrig galant. n privina acestora din urm,

n hadith se conchide ironic: ,Jiijra lor va avea valoarea a ceea ce au avut de gnd cnd au ndeplinit-o." Nenelegerea, ale crei dovezi frapante le-am putut constata n parte, si gseste n mod paradoxal explicaia n nssi importana pe care o acord exegeii credinei" inteniei (niyya) ca element constitutiv al actului religios, pe de o parte, si, pe de alt parte, profesiunii de credin (shahda) ca stlp al islamului". Acestia s-au strduit s defineasc intenia adecvat, ca si mrturia de credin adecvat, utiliznd vocabularul savanilor cunosctori ai religiei ('ulam'), cu toate preteniile sale de precizie si exhaustivitate! La aceasta se adaug situaia lingvistic, astfel nct se poate asista la spectacolul oferit de credinciosi care si nsoesc gesturile de o abunden de formule pe care exist motive s credem c nu le stpnesc ntru totul. n fapt, n funcie de gradul de familiarizare cu limbajul liturISLAMUL 295 gic, credinciosul suprapune formulei nvate propria sa nelegere a ceea ce se stie chemat sa fac. De aceea persist ntre credinciosii din rndul maselor si savanii religiei o tradiie de antagonism complice ale crei circumstane determinante trebuie bine cntrite de cel tentat s se situeze pe poziia arbitrului. Fapt pe care laicii" l verific pe propriul risc, fie ei musulmani sau strini de islam, si fr a renuna la inteniile lor. n realitate, comportamentul de zi cu zi al unui numr considerabil de credinciosi este marcat de ceea ce ezitm s numim formalism, dat fiind nuana coninut de acest termen, deloc de neglijat. Acesta poate cpta forma a ceea ce n Maghreb se numeste waswasa, adic meticulozitatea" si scrupulozitatea" mpinse pn la manie; de exemplu, acele ezitri, acele reluri care uneori strnesc rsul ale unor formule si gesturi din-tr-un ritual cruia oamenii cred c i respect caracteristica esenial: coincidena dintre act si intenie, intenia n ntregimea ei, care dicteaz si nsoeste actul. \ Rugciunea Cuvntul salt s-a tradus mult vreme prin rugciune". De fapt, salt este masdar (numele de aciune) al verbului sall, care nseamn a sanctifica". Astfel c acest verb, cnd Dumnezeu este complementul si creatura este subiectul, poate semnifica rugciunea, glorificarea, iar cnd Dumnezeu este subiectul si creatura este complementul, semnific faptul de a bi-necuvnta. Viaa musulman este strbtut de cele dou nelesuri ale cuvntului. Mai nti, n mod spectaculos, prin obiceiul care const n a rosti dup pomenirea numelui profeilor, n special al lui Mahomed, dar nu numai al lui, formula: Dumnezeu s-1 binecuvnteze [sall] si s-1 salute [sallam]\" Coranul asociaz adesea verbul sall si derivatele sale evocrii credinei (verbul 'amna, al crui nume de aciune este 'iman) n formula ca: Cei si cele care cred si se roag." In trei sferturi dintre cele aproximativ o sut de utilizri ale rdcinii sall n Coran, legarea ei de credin ('iman) este explicit. Gritoare prin sine nssi, aceast frecven si gseste elucidarea chiar n Coran; sensul ei nu este ctusi de puin echivoc conine elogiul si fgduina de izbnd pentru aceia crora ... dac le-am dat Noi locuri n ar, si mplinesc rugciunea si dau milostenii si poruncesc ce e drept si opresc ce e strmb" (22, 42). _ Rugciunea (salt), glorificarea lui Dumnezeu este astfel ac iunea prin care credinciosul se druieste n mod natural": Profetul Mahomed spune ntr-adevr c rugciunea este pupila ochiului [su]", singura metafor care ar putea traduce o expresie ca plcerea plcerilor". Nu este deci o obligaie, ci o adevrat ^' 296 RELIGIILE LUMII Rugciunea (salat) este n acelasi timp si un ritual, prescris conform unui calendar si unui orar precise, ndeplinit prin anumite gesturi. Exist si alte forme de a se ruga lui Dumnezeu: du'' (invocaie), dhikr (evocare), tahajjud (veghe), ibtihl (imploraie), care snt cele mai cunoscute. Ca prescripie canonic, rugciunea (salt) este primit la ore stabilite: Rugciunea este ornduit celor credinciosi pentru timpuri hotrte"(4, 104).27 Momentele prescrise pentru rugciune snt cinci pe zi. Ele nu snt ore fixe, ci etape ale miscrii soarelui: n zori (subli), miezul zilei (dhuhr), intervalul dintre prnz si apusul soarelui ('asr), apusul soarelui (maghrib) si intervalul de timp care ncepe cu dispariia ultimelor licriri ale crepusculului ('ish'). Orele variaz asadar n funcie de anotimp si locul geografic unde se afl credinciosul. De aici importana calendarului si a efemeridelor n viaa musulmanilor: ziarele lor consacr o rubric cotidian orelor celor cinci rugciuni. Orele indicate marcheaz intervalul de timp n care rugciunea este considerat ca fiind ndeplinit la

timpul ei". Aceste intervale de timp variaz, dar credinciosii scrupulosi se strduiesc s nfptuiasc rugciunea prescris la nceputul intervalului prevzut, de team ca nu cumva moartea care poate surveni oricnd s nu-i surprind ntr-un moment n care nu snt la zi" cu ndeplinirea obligaiilor. Rugciunea nendeplinit rmne ca o datorie: credinciosul se poate achita de ea n oricare alt moment; n acest caz, rugciunea care trebuia efectuat n momentul respectiv este ndeplinit prioritar, naintea rugciunilor restante". Rugciunea este precedat de abluiuni, numite ndeobste n limbile europene abluiuni mici si mari" (wudii'sighusl). Abluiunea wudu'const n splarea succesiv a minilor, antebraelor, gurii, nrilor, feei, udarea cu ap a urechilor, cefei, prului si picioarelor.}Acest tip de abluiune este anulat de ceea ce textele europene numesc cel mai adesea mica impuritate", termen prin care este tradus a sa-numitul hadath_ asghar incident minor" (hadah_ nseamn propriu-zis ceea ce se ntmpl fr s fi fost dorit"). Aceast precizare nu este att de nensemnat pe ct ar prea. n fapt, enumerarea a ceea ce este considerat hadah_ nu se limiteaz la satisfacerea nevoilor naturale"; ea include somnul, lesinul, furia si... renegarea, abjurarea. Se poate spune deci c starea necesar ndeplinirii rugciunii (hlaj'iza), tradus n general prin curenie ritual", se consider anulat dac individul si pierde controlul de sine. Nevoile naturale nu snt dect exemple, ntre altele, de situa ii cnd individul nceteaz s mai fie rspunztor" de ceea ce face. Dup orice astfel de caren a vigilenei 27 Aceast meniune urmeaz imediat enunului prin care i se permite credinciosului s l invoce pe Dumnezeu stnd n picioare, asezat sau ntins pe o parte". Juxtapunerea sugereaz de asemenea diferena care se face ntre rugciune, permis si meritorie, n orice poziie, orice loc si orice timp, si salt, rit instituional, liturghie. ISLAMUL 297 impuse de salat, care nseamn apariia n faa lui Dumnezeu, este necesar repetarea abluiunii (wudii'): ea este compus din gesturi care garanteaz trezirea si nu este o simpl toalet care asigur curenia. \ Curenia este, desigur, o condiie a rugciunii rituale (salt): curenia corpului celui care se roag (nu numai a prilor prevzute de wu^u"), curenia hainelor, a locului de rugciune. Covorasul de rugciune (noiune care a fost ntr-att banalizat, nct ui araba din Orientul Mijlociu covor" se spune sajjada, ceea ce ar avea ca echivalent obiect pe care se efectueaz prosternarea") asigur ferirea de contactul cu un sol despre care nu se poate sti dac nu a fost murdrit. nclmintea, care se scoate, si astfel se adun la intrarea n camerele de rugciune, n cazul n care nu este introdus ntr-o pies de mobilier special destinat, este scoas de fapt pentru c risc s fi pstrat urmele vreunei murdrii; Culegerile de Sunna relateaz c Profetul, cu nenumrate ocazii, s-a mulumit s dea cu mna psjnclrile sale" (khuffayn).2& __ Jat ns ceva si mai semnificativ: micii abluiuni i se poate substitui asa-numitul tayammum (numele de aciune al verbului tayammama, care nseamn a viza ceva", a recurge la")j<,Versetele coranice de referina, dup ce enumera circumstanele ce mpiedic ori fac contraindicat ablu-iunea (lipsa apei, boala), prescriu: Cutai atunci un pmnt curat si tre-cei-v minile peste fa si antebrae" {2, 43; 8, 6). Verbul tayammama a fost att de des utilizat n aceast accepiune ritual de purificare ce nlocuieste alt purificare" (de substituie) nct muli au uitat sensul lui primar. Profetul citeaz printre semnele graiei divine ce i s-au dat: Pmntul mi-a fost dat ca loc de rugciune si purificare." Aflm aici o bun ilustrare a deschiderii Coranului si nvturilor sale ctre o lectur nu simbolic (un asemenea adjectiv ar distinge n mod nejustificat un sens aparent de unul ascuns), ci plurivalent. Permisiunea de a substitui abluiunii simpla atingere a solului, tayammum (fr a uita niyya intenia, condiie a valabilitii actului) poate s fi fost neleas drept o form de curire, dar impactul ei istoric a fost mult mai durabil: timp de secole, nu s-a oferit credinciosilor posibilitatea de a se eschiva de la adorarea lui Dumnezeu, nici ocazia de a proceda la aceast adorare fr a-si fi asigurat revenirea la constientizarea deplin cerut de o asemenea celebrare. Cci salt nu este acea rugciune prin care i se cere lui Dumnezeu o favoare sau alta; ea este o oficiere religioas n care credinciosul este el nsusi propriul su oficiant. Asemenea unei oficieri religioase, rugciunea, salt, se conformeaz unui protocol alctuit din gesturi si formule. Ea ncepe cu orientarea credinciosului (qibla) n direcia locului sfint consacrat 2i Bukhr, Sahiii, voi. 1, pp. 49-50. De semnalat c s-a ntmplat ca Profetul s se roage si nclat (id, p.84). 298 RELIGIILE LUMII (masjid al-haram) al templului de la Mecca, acela unde se afl Kaaba: De ori si unde vii, ntoarce faa

ta spre templul cel sfnt" (2, 144 si 145). Credinciosul caut aceast direcie, ctre care snt orientate moscheile, mormintele si, pe ct posibil, casele. Este ceva obisnuit a vedeii un musulman instalat ntr-o cas necunoscut, consultndu-si busola2,?, chiar mai degrab dect ntrebndu-i pe cei din jur unde se afl qibla. Si n acest caz cercetarea reprezint mai nti un exerciiu spiritual. Trebuie amintit c orientarea ctre Templul extrem, respectiv templul de la Ierusalim, constituia o regul pn la data exodului la Medina. ntr-un mediu n care adepii noii religii coabitau cu crestini si musulmani, aceasta constituia o rmsia a unor vechi rituri, contrare spiritului nnoitor: ... Noi te vom ntoarce spre o Kibl care-i place" (2, 139). Coranul ofer un sir de argumente care scot n eviden nnoirea. Astfel, la obiecia necredinciosilor: De ce-i ntoarce de la Kibla pe care o aveau nainte?" (2, 136), Profetului i s-a poruncit s rspund: Al lui Dumnezeu este Rsritul si Apusul" (2, 136). Prin aceasta, riturile snt asezate la locul cuvenit: Si de ce am schimbat kibla pe care ai avut-o nainte? Numai ca s stim cine urmeaz trimisului si cine se ntoarce pe clciul su" (2, 138). Ceea ce pregteste o nvtur de imens importan: Nu st cuviosia ntru aceea ori s ndreptai faa voastr spre rsrit sau spre apus, ci cuvios este cel ce crede n Dumnezeu, n ziua de apoi, n ngeri, n scriptur si n profei si d din averea sa din dragoste ctre El rudelor, orfanilor, srmanilor, cltorilor, cersetorilor si celor din robie si si mplineste rugciunea si d milostenii, si cei ce in ntreolalt fgduinele pe care le-au fgduit si cei ce snt statornici n nenorociri si n timpul vitejiei" (2, 172). Iat o confirmare, dac mai era nevoie de ea, a faptului c, dac nu este fragmentat, n textul coranic se poate gsi afirmaia c practica fr credina propriu-zis este lipsita de orice merit, dar si c prin credin devin meritorii game comportamentale mai largi. Gesturile din timpul rugciunii corespund unui protocol simplu, dar precis. La nceputul ei, credinciosul efectueaz asa-numitul takbr (preamrire): ridic braele spre cer, rostind formula Allhn Akbar (Dumnezeu este mai mare dect tot"). Prin acest gest, el se transpune n starea de adoraie; nu mai este posibil s i se distrag atenia pentru a face nimic altceva, altminteri va trebui s reia ritualul. Acest gest delimiteaz un sanctuar (htaram) care rmne astfel delimitat pn la sfrsitul oficierii religioase, semnificaie pe care o sugereaz nssi denumirea gestului: takbrat alL29 Se fabric si busole prevzute cu un sistem care precizeaz aceast direcie, cu o aproximaie de o zecime de grad, n orice loc de pe glob; se gsesc chiar si covorase de rugciune cu busola ncorporat. "1 ISLAMUL 299 'iirm (preamrirea prin care credinciosul i se consacr n exclusivitate lui Dumnezeu"). Nimic din jur nu trebuie deci s-1 distrag pe credincios de la desfsurarea ritualului si nici s ptrund n spaiul propriu pe care si 1-a creat. Imediat dup aceea, credinciosul ncepe s recite prima sur din Coran, al-Ftiha (Deschiztoarea"). Este o bucat scurt: sapte versete, dintre care ultimele au propriu-zis aspectul unei rugi: Ocrmuieste-ne pe dramul cel drept, pe drumul celor de care te-ai ndurat nu al celor asupra crora esti nfuriat si nu al celor ce rtcesc" (1, 5-7). De aceea, oficiantul" si rspunde singur: Amin ('mn). Urmeaz apoi recitarea unor versete". Alegerea este lsat la latitudinea credinciosului. Nu vrem s se cread c am ceda unui gust ireverenios pentru anecdot semnalnd existena unui anumit numr de situaii n care alegerea versetelor respective a jucat un rol important: oficiantul, legnd de recitarea primei sure (al-Ftiha) recitarea unui verset al crui coninut ori exprimare snt potrivite situaiei, d de neles ceea ce nu vrea sau nu ndr zneste s spun. ndeobste, exist manuale" religioase sau cutume nescrise care ghideaz aceast alegere: unii sii rezum partea de recitare imediat urmtoare primei sure la capitolul celebru pentru concizia lapidar cu care se afirm unicitatea lui Dumnezeu: Spune: El este Dumnezeu cel unic, Dumnezeu cel vesnic, El nu se naste si nu este nscut si nimenea nu-i este asemenea."30 Exist si alte cutume n alegerea versetelor consecutive primei sure, dar ele nu au ajuns la o instituionalizare att de marcat. De exemplu, recitarea unui capitol, si el destul de scurt, intitulat Al'asr (timp" si miezul zilei"): Pe dupmiazzi omul este pierdut,

afar de cei ce cred si se poart bine si se ndeamn spre adevr si se ndeamn spre rbdare."31 30 Capitolul 112, numit n general Al-ikhlas. [n versiunea romneasc a Coranului, Sura curirii, n legtur cu care ne ngduim s facem urmtoarea observaie necesar: n textul coranic, apare fr echivoc formularea: el nu a dat nastere" (lam yalid) si nu el nu se naste" (n.t.).] 31 Capitolul 103, care nu cuprinde dect aceste trei versete. 300 RELIGIILE LUMII Acest capitol, printre primele revelate, s-a impus ca un fel de parol si de formul de ncheiere a ntlnirilor primilor tovarsi ai Profetului: recitarea ei nseamn rememorarea acestui timp" al solidaritii, curajului si speranei. Ct timp st n picioare, credinciosul care efectueaz rugciunea si ine, n funcie de scoal", braele si minile de-a lungul corpului (maleki-ii si kharijiii), braele strnse, mpreunate n dreptul taliei (hanefiii), strnse la piept (hanbaliii) sau puse n dreptul inimii (shafiiii). Fiecare dintre aceste poziii se leag de mrturii privind comportamentul Profetului. Aceste mrturii snt de altfel recunoscute de ctre toi: controversa nu se refer dect la interpretarea varietii de atitudini. Alegerea vine de la diferena dintre criteriile reinute (gestica cel mai des adoptat de Profet, de exemplu, sau cea adoptat n circumstane deosebit de semnificative). In viaa practic, musulmanul, care si poate face rugciunea n orice moschee, identific dintr-o privire ritul cruia i aparin tovarsii si de rugciune. Si, n consecin, ara lor de origine. Astfel, turistul maghrebin ma-lekit, adept al poziiei cu braele dea lungul corpului, este reperat cnd se roag ntr-o moschee turceasc (hanefit), egiptean (shafiit) sau saudit (hanbalit); acest fapt face din el obiectul unei amabiliti deosebite, al unei curtoazii mergnd pn la a-i oferi dirijarea invocaiei (du '') care urmeaz oficierii. Dup recitarea fcut n poziie vertical, credinciosul se nclin adnc, ducndu-si minile la genunchi. Este reverena, plecciunea sau rak'a, ce dureaz ct timpul necesar pronunrii de trei ori a formulei: Preamrire Domnului meu celui Mare si laud Lui!" Apoi credinciosul revine la poziia vertical pentru ca imediat s se prosterneze cu fruntea la pmnt, gest care dureaz att timp ct rosteste de trei ori formula: Preamrire Domnului meu Preanalt si laud Lui!" El se ridic pentru a se prosterna din nou la foarte puin timp. Astfel este completat ciclul" sau rak'a, a crui denumire vine de la gestul de reveren. Oficierea comport, n funcie de or, dou rak'a (rugciunea din zori), patru rak'a (rugciunea de la mijlocul zilei, cea de la mijlocul dup-amiezei si cea de-a cincea si ultima, rugciunea de noapte) sau trei (rugciunea de la apusul soarelui). La sfrsitul ultimei rak'a a fiecrui cuplu sau la sfrsitul fiecrei rugciuni rituale (de exemplu, cea de-a treia rak'a de la apusul soarelui), credinciosul si redreseaz poziia pentru a lua pentru un timp poziia asezat", n care recit asa-numitul tashahhud (reamintirea mrturiei de credin") care ncepe astfel: Ale lui Dumnezeu saluturile Ale lui Dumnezeu faptele neprihnite. Mrturisesc c nu exist Dumnezeu n afara lui ISLAMUL 301 Dumnezeu, Unic si fr de tovars. Si mrturisesc c Mahomed este trimisul si Profetul lui." El continu prin aceast invocare concluziv care se nscrie n tradiia lui Avraam: Doamne, sfineste, salut si binecuvnteaz pe Mahomed si pe apropiaii lui, asa cum i-ai sfinit, salutat si binecuvntat pe Ibrahim (Avraam) si pe apropiaii lui. (Astfel alesi) din lumile care snt." n cazul n care credinciosul se afl la sfirsitul oficierii, ntorcndu-se spre dreapta, el pronun cu glas tare: As-salmu 'alaykum wa rahmatul-lah". Apoi, ntorcndu-se spre stnga, repeta aceast formul care nseamn Pacea asupra voastr si ndurarea lui Dumnezeu". El pune astfel capt ritualului sacru pe care 1-a instituit el nsusi. Atunci cei din preajm pot s i se adreseze si s ptrund n spaiul care fusese pn atunci rezervat oficierii ritualului. Obiceiul cere ca adresarea s nceap cu urarea: Dumnezeu s primeasc!" La care oficiantul rspunde: De la noi si de la voi fapta cea bun!" n felul acesta este redat vieii civile" acela care se rupsese de ea pentru un interval de cinci, cel mult zece minute, ca regul general, interval pe care l pot prelungi zelul si erudiia n special prin recitarea, dup fiecare Ftiha (primul capitol din Coran) care preced rak'a, a unui pasaj deosebit de lung din Cartea sfnt. Am preferat s descriem rugciunea ritual a oficiantului solitar. Dar credinciosul are posibilitatea de a participa la o ceremonie n comun, care de altfel poate avea loc si n alt parte dect n moschee. I se

recomand s prefere, de cte ori este posibil, efectuarea rug ciunii n comun. ndat ce ora stabilit a sosit, anunat de apelul muezinului (deformare a cuvntului arab mu 'adhdhin (literal cel care anun" sau care d semnalul") sau doar observata prin consultarea unui ceas, musulmanii afla i ntr-o colectivitate, chiar si puin numeroas, propun unuia dintre ei s le fie 'imam (cel care st n fa). Cci imamul nu este altceva dect un credincios printre alii care i preced pe ceilali n efectuarea gesturilor rituale; ceilali i rspund, dac este vorba de formule ce trebuie rostite cu glas tare, iar atunci cnd ritualul impune o recitare a parte, silenioas", ei recit fiecare pentru sine formulele comune. Singurele texte rostite cu voce tare de ctre imam si lsate la iniiativa lui snt: al-Ftiha inaugural (recitat n picioare) si versetele din Coran alese s i urmeze.32 32 n cazul ngenuncherilor (rak'a) silenioase (ansamblu de patru rak'a ale rugciunilor a doua si a treia, a treia rak'a a celei de-a patra rugciuni, a treia si a patra a celei de-a cincea rugciuni rituale zilnice), lecturile snt si ele silenioase; si alegerea lor este lsat la iniiativa individual, imamul anunnd prin cuvintele Allhu-akbar trecerea la etapa urmtoare. 302 RELIGIILE LUMII Imamul joac un rol mai important n oficierile care cuprind o predic (khuba: dicurs", predic"). Este vorba de oficierea care are loc vinerea (salt al-juma 'a; numele acestei zile vine el nsusi de la verbulyamu 'a, a reuni", a aduna laolalt") si de cele dou salt al- 'id (oficierea de srbtoare", cuvnt derivat de la verbul 'da, a reveni", a se ntoarce", l'A'id", cum se numeste n francez, nsemnnd ceea ce revine n fiecare an", o solemnitate", o srbtoare"). Vinerea, oficierii de la mijlocul zilei, rugciunii de dhuhr, i se substituie celebrarea, prin definiie n comun, a unei salt-al-jumu 'a. n aceast zi, ritualul, redus la dou rak'a n loc de patru ct cuprinde oficierea obisnuit de la mijlocul zilei este precedat de o predic. Este adevrat c n cadrul ei, formulele consacrate si citatele abund, ns textul poart amprenta oratorului (khaib). Adaptarea la preocuprile zilei este, n principiu, prima calitate a textului, cealalt constnd n concizie. Profetul a dat exemple de texte care nu luau mai mult de un sfert de or. Emulaia, erudiia, adevrat sau fals, fac uneori s fie uitate att concizia vremurilor de nceput, ct si simul actualitii. Au circulat si mai circul nc n lumea musulman culegeri de predici model (khuab minbriyya, predici de amvon", de la minbar, amvon") care prevd de-a lungul sptmnilor texte pregtite gata, adaptate calendarului srbtorilor care urmeaz sau n curs: postul ramadanului, pelerinajul canonic, sfrsitul anului hegirian, aniversarea nasterii Profetului. Un alt tip de exces, simetric, amenin din alt punct de vedere: angajarea predicatorilor fa de o ideologie sau alta, supunerea lor fa de regimurile ai cror funcionari snt, n unele ri, i inspir sau le dicteaz sa predice cu multe argumente, cutate n textele religioase, n folosul unor cauze care nu snt n mod necesar religioase. Cele dou Aid (srbtoare) dau si ele ocazia rostirii unor predici. Predicatorul ia cuvntul dup rugciunea ritual efectuat n dimineaa zilei de srbtoare. n aceste cazuri, temele snt gata oferite. Predica numit 'Id al-fir (Srbtoarea ruperii postului") are loc la nceputul lunii shawwl ce urmeaz dup luna ramadan. Cealalt, 'Id al- 'idli (Srbtoarea sacrificiului") are loc n cea de-a zecea zi a lunii dhu al-hijja (luna pelerinajului"), n afara marilor precepte legate de pietate si moral, n aceste dou predici (khuba) snt reamintite virtuile si nvturile postului si ale pelerinajului ritual. Dania C Ceea ce n general este desemnat n textele europene prin cuvntul danie" (milostenie), mai rar danie legal", se numeste n arab zakt. Acesta este numele aciunii desemnate de verbul zak, a fi pur", de unde deriISLAMUL 303 v factitiyul zakka a face pur", a purifica" si reflexivul factitivului ta-zakk, a se purifica". Aceste dou derivate snt utilizate n Coran pentru a desemna faptul de a spla [pcate si greseli]" si, respectiv, de a se spla [de pcate si greseli]". Prea omeneasca infatuare a unora care mping sigurana de sine p-n la a se numi pe ei nsisi puri", acordndu-si un fel de certificat al mulumirii de sine, este denunat cu ironie n unele capitole: ... Nu v inei de curai voi nsiv. El stie cine se teme de El" (53, 33). Or, vocabularul politic al epocii noastre utilizeaz n chip curios aceast accepiune a cuvntului: candidaii la o consultaie electoral consider adesea util, sau necesar, s anune susinerea lor de ctre un partid sau o personalitate, obiceiul fiind ca n aceste situa ii s fie utilizat verbul zakk si numele su de aciune tazkiya ... n Coran, numele de aciune zakt (dania) este utilizat aproape n exclusivitate pentru a desemna o fapt

bun. Dania este aproape ntotdeauna asociat rugciunii (sali) rituale, ambele fiind asociate credinei" ('mn). De asemenea, mai snt asociate alte dou noiuni: aceea de credin n ziua de apoi (al-yawmu-l-akhr) si aceea de nfptuire a faptelor bune" (al-'a 'mi al-sliha). ' Legtura dintre iqmat as-salt (efectuarea rugciunii rituale") si 7 'a 'u-z-zakt (dania", acordarea milosteniei") este confirmata printr-o exprimare dur a lui Omar, cel de-al doilea calif: l voi ucide pe acela care face deosebire ntre salt si zakt". Aforismul a fost interpretat de ctre formalisti n sensul refuzrii caritii din partea cuiva lipsit de pietate. Dar contextul sugereaz mai degrab o denunare a celor care cred c poate exista devoiune acolo unde exist indiferen fa de solidaritatea cu aproapele. Un asemenea bun cunosctor al Coranului nu putea s nu se gndeasc la un capitol foarte scurt si foarte popular: acela care ncepe prin identificarea plin de indignare a celui care refuz religia cu cel care l respinge pe orfan", capitol ce se ncheie astfel: Deci vai de rugtorii care snt nepstori la rugciune care vor s fie numai vzui si tgduiesc sprijinul (nu vor s dea milostenii)" (107, 4-8). Este vorba aici de mustrarea deschis la adresa devoiunii ostentative, aceea lipsit de participarea sufletului si a spiritului. n acelasi timp, se atrage atenia asupra faptului c devoiunea ostentativ este legat de refuzul solidaritii cu ceilali oameni. Nu este utilizat cuvntul zakt, ci cuvn-tul ma'un (sprijin", ajutor"). Este vorba de a asocia adevratei devoiuni 304 RELIGIILE LUMII si, n consecin, credinei, nu numai simpla danie legal, ci si pomana voluntar" (sadaqa)^ si chiar simpla cheltuial" (injaq). Unii au crezut c se pot plnge dinaintea Profetului de inegalitatea fundamental a sanselor credinciosilor de a svrsi aceasta fapt pioas: bogaii pot ndeplini n egal msur cu sracii celelalte fapte de devoiune, dar i vor depsi cu siguran pe sraci n privina milosteniei voluntare (sadaqa). Profetul le-a rspuns c valoarea daniei fcute din proprie iniiativ nu se msoar dup valoarea ei comercial. Dar, mai ales, el a adugat c orice aciune a credinciosului poate constitui o sadaqa: orice gest amical, orice vorb bun adresat cuiva, oricare ar fi acel cineva. El i-a umplut de uimire pe interlocutorii si incluznd pe list mplinirea acelorasi amabiliti" fa de membrii propriei familii. Conceptul de sadaqa este deschis ideii de comunicare cu aproapele, prin injaq (literal cheltuial"): ceea ce posedm, posedm printr-o hotr-re a lui Dumnezeu. Sntem obligai s cheltuim aceast avere spre binele a ceea ce ne nconjoar. n primul rnd, spre binele celor apropiai nou: nu trebuie ca un altruism ostentativ prost neles s ne fac s neglijm acest lucru. Dar se nelege c aceast cheltuial" se extinde la orice fapt bun pe calea lui Dumnezeu" (f sabli-llh). Tema, ndelung abordat n Coran, a fcut s se spun c, pentru islamul incipient, conceptele de poman voluntar" si danie legal" nu erau clar difereniate. Termenul zakt desemneaz, ntradevr, dania datorat, msurat cu talgerul, prin cote, n natur, n scadene, exact ca n cazul unui impozit. Trebuie ns precizat c dania (zakt) nu se confund cu impozitul pe venit sau pe plusvaloare. Mai exact, ea consider ca plusva-loare nsusit ceea ce a rmas timp de un an ncheiat n minile contribuabilului. Asa cum salt (rugciunea canonic, ritual) este o obligaie care nu se confund cu rugciunea (du''), tot astfel zakt (n ciuda celor ce s-au spus pentru a-i sublinia eficiena) nu ndeplineste singur ndatorirea de solidaritate fa de cei aflai la nevoie. Ca si rugciunea canonic, ea trebuie neleas ca un exerciiu" care l face mai suplu" pe donator, pregtind terenul" n vederea altor aciuni a cror ocazie l pndeste pe credincios n orice moment al vieii sale. Ca obligaie ritual, ea a beneficiat de atenia cunosctorilor si interpreilor Legii (fiiqah'). Raportndu-se la ustil (izvoare"), acestia au stabilit bunurile sub forma crora se achit (cereale, 33 Termenul sadaqa este numele de aciune al unui verb ce nseamn a se adeveri" Si a spune adevrul", al crui factitiv este saddaqa. De aici deriv sadiq acela pe care l poi crede adevrat, sincer", prietenul veritabil" si, cu o diferen de nuan, sdiq, cel ce spune adevrul", la care s-a gndit Voltaire crendu-1 pe celebrul su personaj Zadig. A fi prieten adevrat al cuiva nseamn a-1 ajuta pentru el nsusi si nu din constrngere; astfel, tasaddaqa nseamn a ndeplini o sadaqa", a face un dar gratuit". ISLAMUL 305 curmale, animale, dar si metale, imobile), urmnd proceduri al cror enun variaz n funcie de mediul

economic si social al autorilor. De aici ciudeniile care au alimentat controversele cazuistilor: cele mai bttoare la ochi si mai pitoresti fiind omisiunile unor posesiuni necunoscute sau subevaluate n epocile de referin.34 Un calcul precis intervine de asemenea n ce priveste alte forme de zakt, precum pomana fcut cu ocazia srbtorilor. Beneficiarii produsului dat ca zakt snt si ei desemnai n Coran: n special sracii, prizonierii, sclavii, datornicii, lupttorii, drumeii. Condiiile n care s-a format si mai apoi s-a extins comunitatea musulman de la Medina au fcut foarte cu-rnd necesar organizarea strngerii produsului daniei prescrise precum si repartizarea lui. De aici precizrile respective din Coran: n toate trebuie vzute asadar norme revelate de o Carte care constituie un tot n cadrul c reia toate versetele se situeaz la acelasi rang. \ Distincia care se impune ntre zakt, sadaqa si injaq este hotrtoare: prescripiile canonice trebuie considerate de credincios drept graii divine. Conformndu-li-se, el aspir la a deveni mai apt de a accede la o spiritualitate mai nalt si mai liber. Acest lucru este sugerat si de frecvena utilizrii locuiunii conjuncionale la 'alia (poate c, ca s") prin care se ncheie zeci de porunci legate de cult..-. ns marea regul a tuturor regulilor", obligaia major creia i se subordoneaz toate celelalte, rmne, n materie de danie (fie ea prescris sau voluntar), gratuitatea" gestului, faptul de a nu precupei ceea ce dai, de a nu astepta rsplat, si mai ales, a nu cere sub nici o form dobndirea unui beneficiu". Darul trebuie fcut din ceea ce i este drag (2, 267; 3, 92) si nu trebuie ales pentru a fi druit ceva de proast calitate, ceea ce tu nsui nu ai lua pentru tine dect n scrb". Darul nu este considerat dar dac este fcut cu ostentaie sau cu inima ndoit (4, 38). Exist chiar precizarea: O, voi ce credei, nu facei desarte milosteniile voastre necjind si vtmnd ca si cel ce d milostenie ca s fie vzut de oameni, ns nu crede n Dumnezeu si n ziua de apoi. Asa 34 Asa-numitul nisab (prag de impozitare", minimum impozabil") pentru cresctorul de animale este de cinci cmile (la care se datoreaz un miel, prelevarea cmilelor nce-pnd, desigur, de la un numr mai ridicat), de treizeci de bovine, de patruzeci de ovine sau caprine, cifre ce reflect natural scara preurilor" la epoca respectiv si n mediul respectiv. Cultivatorul de referin este proprietarul de curmali sau cultivatorul de cereale; nisb-ul este de cinci poveri". Si mai gritor, prin distana pe care o semnaleaz ntre epoci, este nisab-xA comerciantului, fixat la 5 uncii de argint (155 grame), ceea ce nu mai rmne valabil dup vertiginoasa devalorizare a celui de-al doilea metal". 306 RELIGIILE LUMII colb; vine asupra sa ploaia si-1 las vrtos" (2, 266). { O A nu rezista celei mai primejdioase tentaii, aceea de a te prevala de binefacerile tale nseamn a te expune soartei pietrei care se rostogoleste". Postul LPostul din luna ramadan este fr ndoial cea mai cunoscut din cele cinci obligaii canonice. Este n general prezentat ca obligaia credinciosului de a se abine de la mncare si butur n timpul zilei, n timpul nopii fnndu-i permis un regim normal, ba chiar cu unele compensaii, ceea ce explic faima nopilor de ramadan^ Cuvntul sawm sau siym (post) este numele de aciune al verbului sma a se abine de la butur", apoi, prin extensie, de la butur si mncare. Locuitorii Mecci si, n general, arabii din perioada Revelaiei cunosteau practica postului; Mai nti, cele dou religii ale Crii" l pre-scriau adepilor lor. Apoi faimosii fninaja adoptaser aceast ascez a monoteismului abrahamic". Mahomed a practicat acest exerciiu spiritual nainte de Revelaie, pe cnd obisnuia a se retrage din cnd n cnd n pestera de pe muntele Hira. Diverse mrturii ne aduc la cunostin c Profetul si tovarsii si au nceput prin a practica postul voluntar, un post dup dorina lor (nudhr), conform unor practici voluntare ce imitau practicile deja cunoscute din religiile Crii si adugnd uneori un soi de spirit de emulaie, dictat de grija de a nu rmne mai prejos n materie de devoiune. La Medina, unde elementul evreiesc era predominant (evreii participaser la ntmpinarea favorabil a Profetului cu ocazia exodului), Mahomed, constatnd existena unei practici de devoiune propovduite de Moise, a considerat c adepii noii religii monoteiste aveau un drept egal de a posti n a zecea zi a primei luni a anului (pentru arabii musulmani) ziua de 'Ashur' (cuvnt derivat de la 'ashara, zece"). Abia mai trziu a fost revelat prescripia unui post canonic.35 O, voi, ce credei, si voi vei avea ndatorirea pentru ajunare, cum aveau ndatorire naintasii vostri, ca s fii cu frica lui Dumnezeu. Un numr anumit de zile (s ajunai), ns acela din voi care e bolnav sau

n cltorie (s posteasc asemenea alt numr de zile). Cei ce ns snt n stare (sa posteasc, si totusi nu postesc, aceia s dea) unui srac bucatele ca rscumprare; ns dac face cineva bine de bunvoie, atunci e bine pentru el; iar dac postii (totodat) e mai bine pentru voi, dac sntei pricepui" (2, 179180). 35 Aceste prescripii snt recapitulate ndeosebi n faimosul capitol 2, primul fiind Al-Fatita (Deschiztoarea"): versetul referitor la rugciunea ritual este cel de-al 144-lea, n timp ce versetul consacrat postului este al 183-lea. ISLAMUL 307 Postul prescris, diferit de cel voluntar, este, ca si rugciunea ritual, o instituie al crei cadru e stabilit"; efectuarea lui este supus, ca si efectuarea rugciunii rituale, unor criterii de capacitate" care i disting pe cei pentru care este considerat imposibil de cei pentru care ar fi la limita suportabilului. De altfel, el are fixat un termen precis: Luna Ramadan, n care s-a trimis Coranul ca ndreptar pentru oameni si ca nvtur rsvedit pentru drumul cel drept si deosebirea [ntre adevr si minciun], n luna aceasta s ajuneze cei ce snt de fa; cine e ns bolnav sau n cltorie, s posteasc alt numr de zile; Dumnezeu doreste s v usureze, nu doreste s v fac greutate, ca s mplinii numrul [zilelor de post] si s-1 preamrii pe Dumnezeu pentru c v ocrmuieste si s-1 mulumii. Dac te ntreab servii Mei despre Mine, atunci Eu snt aproape; ascult ruga celui ce se roag, dac se roag; dar si ei trebuie s asculte de Mine si s cread n Mine; poate vor umbla ntru dreptate" (2, 181 si 182). Relatrile din hadth dovedesc eforturile constante ale Profetului de a modera elanurile ce ar fi putut prejudicia o concepie rezonabil despre pietate. Marea problem fusese a-i convinge pe adepi c postul cel nou era limitat: cel care posteste trebuie s-si ntrerup postul zilnic ('ifr). Toate practicile n care intra abstinena continu (muwsala) au fost combtute. Ca si n materie de rugciune, Profetul a insistat ca propriul su comportament s nu fie invocat ca un precedent care s instituie prescripii canonice suplimentare (fard). Un rigorism monahal, pe care Dumnezeu nu-1 impusese", putea aduce prejudicii perseverenei n devoiune (57, 27). Cel mai adesea, aceast preocupare de a tempera ascetismul abuziv se refer la o etic mai larg, n care ndatoririle fiinei umane nu snt numai cele care in de devoiunea fa de Dumnezeu. Dovad snt reprosurile adresate, n legtur cu postul, unuia dintre tovarsii si: Ce-am auzit? E adevrat c nu ncetezi s postesti, c stai noaptea treaz n rugciune si nu dormi? zise el ctre unul din tovarsi. Posteste si apoi rupe postul, vegheaz, dar apoi culc-te; cci corpul tu are drepturi asupra ta, ochiul tu are drepturi asupra ta, soia ta are drepturi asupra ta, oaspeii ti au drepturi asupra ta."36 Asadar cercul obligaiilor este extins pn la relaiile sociale (oaspeii) si cele familiale (soia). Trebuie subliniat un element care d importana cuvenit menionrii ndatoririlor fa de soie: postul prescris impune abstinena total de la relaia sexual n timpul ct dureaz postul de la rsritul pn la apusul soarelui si n perioada prescris. n afara acestor intervale n care funcioneaz interdicia, soilor li se reaminteste datoria de a se comporta unul fa de altul ca soi. Coranul a precizat acest lucru 36 Bukhri, Sahih, vol.l, cap. Drepturile corpului n timpul postului", p. 338. 308 RELIGIILE LUMII (fapt ce dovedeste c problema respectiv s-a pus la un moment dat), nsoind aceast remprosptare a memoriei de o metafor a crei ndrzneal este adesea relevat: Ele v snt vou hain si voi le sntei lor hain" (2, 183). Dumnezeu nu permite ca un exces de devo iune s despart ceea ce el nsusi a unit. Probleme de calendar. Punerea la punct a condiiilor necesare unei astfel de practici religioase, care se impune ntregii comuniti timp de o lun, a atras atenia comentatorilor ca si a simplilor practicani. Mai nti, asteptarea nceputului postului. Grija de a nu dep si timpul fixat" (miqt) a determinat comunitile musulmane din lumea ntreag s instituionalizeze fixarea si anunarea nceputului lunii de post. Calendarul liturgic al islamului este, cu bun stiin, lunar. nainte de islam arabii utilizau un calendar lunar modificat prin adugarea, la un anumit interval, a celei de-a treisprezecea luni, ceea ce avea ca efect apropierea calendanilui liturgic de calendarul agricol. Numele ctorva luni p streaz urma acestei apropieri, n special luna ramadn (literal, cea foarte cald") si rabi'al-awwal (prima primvar") si rabl'ath-thni (a doua primvar"). Coranul a restabilit n mod exact semnificaia liturgic a semilunelor" de fapt cuvntul arab este ahilla, plural de la hill de la un verb care nseamn a ncepe" si care era consacrat prin uzaj n liturghia pelerinajului. n privina acestui mod de concepere a calendarului liturgic, se cuvine o observa ie care i subliniaz si alte subtiliti: calendarul arab preislamic juca un rol politic de prim importan. ntre cele

dousprezece luni lunare, patru erau sfinte": un fel de Rgaz al lui Dumnezeu"* (saumad degrab al zeilor). Era impus tcerea armelor". Se instituise chiar o funcie sacerdotal, aceea de pontif al asanumitului nasy**: el avea ca prerogativ acordarea autorizaiilor de amnare a obligaiei de ncetare a conflictului din perioada oficial pentru o alt perioad. Acest trafic de indulgene", a crui acoperire o asigurau practica uitrii temporare" (nasy), precum si cea de-a treisprezecea lun, snt denunate n Coran: Mutarea*** este un adaus la necredin. Prin aceasta vin n rtcire cei necredinciosi. Ei o ncuviineaz ntr-un an si o opresc n alt an, ca s fac deopotriv numrul (lunilor) celor sfinite de Dumnezeu si s ncuviineze ceea ce a oprit Dumnezeu" (9, 37). * n text, n francez, Treve de Dieu, msur de interdicie a rzboaielor feudale n timpul anumitor zile ale sptmnii, impus n mod repetat de ctre consiliile ecleziastice ale Bisericii catolice, mai ales n secolele al X-lea si al Xl-lea (cf. dicionarul Larousse, ed. 1966) (n. I.). ** Uitarea temporar a conflictelor intertribale deschise, de fapt amnarea lor (n. t.). *** Mutarea lunii Moharrem pe luna Safar; arabii pgni mutau de multe ori sfinenia unei luni pe alt lun, dac nu le convenea s ie cu sfinenie vreuna din cele patm luni prescrise cf. nota de subsol din varianta romneasc (n.t.). ISLAMUL 309 Procesul de instituire a moralei islamice trece printr-o perioada de selectare si convertire a instituiilor si valorilor preislamice, pentru a pstra din ele ceea ce poate traduce o aspiraie moral, chiar cu riscul de a accepta o reformulare specific si de a se preocupa, n acest caz, de purificarea acelor institu ii si valori de urmele pgnismului. Problema timpului prescris" (miqt) pentru diferitele obligaii canonice a pstrat nc semnul acestei preocupri majore. n plus, pe msur ce comunitile islamice s-au vzut lipsite de posibilitatea de a-si dirija treburile economice, obsesia, explicabil desigur, a revendicrii identitii a devenit mai puternic dect oricare alta. Adoptarea unui calendar liturgic a fost considerat ca o ntoarcere la izvoare, ntr-un timp cnd n islamul incipient viaa agricol si n general activitile economice nu ncetaser s utilizeze un calendar solar; dimpotriv, suspendarea acestei ajustri" preislamice a fcut indispensabil ntreprinderea unor cercetri speciale n aceast ramur a astronomiei, stiin n care musulmanii aveau s aib un aport unanim recunoscut. Cu toate acestea, programarea liturgic nssi a cunoscut si urmat o evoluie vecin cu paradoxul, mai ales n ceea ce priveste fixarea lunii postului. Din anul 357 de la hegira 969 al erei crestine stabilirea lunilor lunare prin calcule astronomice a fost oficializat si instituit la Cairo de Jawhar. Renunarea la ceremonia numit ru 'ya i-a costat uneori foarte scump pe conductorii contemporani care au ndrznit s nu in cont de ea. Aceasta pentru c politica a intervenit, chiar dac n mod disimulat, n ciuda unui acord corect si n regul, contrasemnat de reprezentanii autorizai ai diferitelor state islamice, rile n care s-a aplicat sistemul calculului astronomic au fost declarate laiciste". Adesea, cnd s-a putut anuna o dat bazat pe calcul", s-au gsit martori care au adus dezminirea si au mprstiat zvonul falsitii. Acest procedeu a fost apoi adoptat de mijloacele de informare ale altor regimuri care difuzeaz mrturii bazate pe observaie" ce dezmint date anunate prin calcul... Este o problem care ascunde altele. Lui Dumnezeu i place s-i/ie acceptate dispensele. " Iat o alt problem social si de educaie transformat n mod abuziv ntr-o problem religioas: arbitrajul ntre cerinele postului si cele ale vieii profesionale sau, pur si simplu, sociale. In vreme ce meritul const tocmai n pstrarea discreiei cu privire la ascez, ca n cazul oricrui act de devoiune, etalarea" oboselii, a oboselii nervoase ndeosebi, este un fenomen sociologic att de clar etichetat, nct limbajul popular a inventat adjectivul muramdin un neologism care ar nsemna aproximativ ramadanizat" pentru a desemna starea celui care si afiseaz oboseala si apatia, dac nu chiar indispoziia, n perioada pos310 RELIGIILE LUMII tului. Or, furia este nsoit de cuvinte ce trdeaz o pietate ndoielnic; ea este, de altfel, stigmatizat de Coran si de fiadth ntr-att nct este clasat printre factorii de anulare" a purificrii prin abluiunea ritual" (wudu') de dinaintea rugciunii. Mai mult dect att, textul coranic i consider drept alesi pe aceia care si stpnesc furia" (3, 128). Profetul atrage atenia celui ce posteste n legtur cu orice form de mnie, fie ea si legitim, n situaia unui atentat la onoare": Dac vreunul dintre voi aude c este ofensat, s-i fie de ajuns s[-si] spun: snt n timpul postului."37 De altfel, chiar dac, fr ndoial, cazurile de acest fel erau mai rare, Profetul a putut enun a ntr-un

hadith aceast teribil afirmaie: De la acela care nu se abine de a cdea n falsitate prin vorb si prin fapta sa, Dumnezeu nu cere s se abin nici de la mncare si butur."38 Mai mult dect att: chiar dac este pornit din sinceritate, consecvent si nentinat de nici o impietate care i-ar micsora meritul, postul care afecteaz starea de sntate este descurajat, ba chiar interzis. Astfel, credinciosul, ca n cazul oricrei prescripii canonice, este chemat s-si aminteasc faptul c lui Dumnezeu i place s-i fie acceptate dispensele asa cum i place s i se ndeplineasc prescripiile". [ Ruperea postului precede, asadar, dup Profet, ndeplinirea rugciunii de sear (maghrib), care trebuie fcut si ea n acelasi moment. Este, de asemenea, prescris ca ultima mas (sahur) s fie luat ct mai trziu, ctre sfrsitul nopii: aceast mas este prezentat ca o binecuvntare a lui Dumnezeu" la care se cuvine s nu se renune.39 / ntocmai ca rugciunea si pomana ostentative, postul ostentativ nu poate fi primit ca o ndeplinire a obligaiei canonice a postului prescris musulmanului. Dac, asemenea rugciunii, postul ramadanului este o n-tlnire cu Creatorul, ca si dania, postul este o purificare: Pentru orice lucru, exist o curire^zfl&fl^-curirea c.orpuluj^e^te^ostul."40 Cci asemenea celor dou, el reprezint un exerciiu" spiritual care nu este primit dect dac este ntreprins si continuat sub aceast form. ndat ce compromite continuitatea fiinei n integritatea sa fizic si, a fortiori, psihic, orice exerciiu spiritual si rateaz elul, ba chiar atinge un el opus: rugciunea care l epuizeaz pe credincios, ca si generozitatea care duce la ruinarea donatorului sau la frustrarea celor apropiai, este susceptibil de a exclude subiectul din comunitatea celor care pot practica devo-iunea si dania; mai mult, ea poate face ca sufletul s-si piard caritatea, 37 Bukhri, Sahih, voi. 1, p. 324. 38 Id., p. 326. iu., y. _>i-v, 39 Id.. p. 329. 40 Ibid. ISLAMUL 311 datorit amrciunii: Cea mai bun danie este cea care nu te srceste. ncepe cu cei pe care trebuie s-i ntreii."41 Acelasi lucru si despre postul care priveaz corpul de forele indispensabile unei activiti utile. Profetul a considerat de datoria lui s arate tuturor tovarsilor si c si potoleste setea la orele amiezii, ntr-o zi de ramadan. Era mai important, pentru triumful credinei islamice, ca el si tovarsii si s poat face fa, n forma lor fizic si psihic cea mai bun, ncercrilor decisive pentru islam, care i asteptau n cursul acestei cltorii si la captul ei.42 Si, pentru ca decizia s nu fie lsat pe seama unei autoriti oarecare, alta dect constiina credinciosului, tradiionalistii in s precizeze: Ni se ntmpla s cltorim n tovrsia Profetului: nici cei care posteau nu au fcut niciodat un repros celor care nu respectau postul, nici care nu respectau postul nu reprosau nimic celor care posteau."43 De aceea dispensa este la ndemn: ntr-o zi a venit la moschee un brbat n culmea disperrii: Snt pierdut. Am gresit cu femeia mea dup rsritul soarelui. Ai vreo sclav pe care o poi elibera? Nu. Bine. Ai cu ce s hrnesti 60 de sraci? Nici asta... Atunci, cineva aduse un sac de cereale. Profetul ntreb: Unde este omul care avea o problem? Eu snt... i dau eu din ce s dai poman. Cuiva mai srac dect noi? Nu exist dintr-un capt al Medinei n altul o cas mai srac dect a noastr. Profetul prinse a rde: Atunci ia asta si hrneste-i familia!"44 O deschidere spiritual att de luminoas nu afecteaz n nici un fel caracterul sacru al lunii ramadan. Drept dovad, atenia acordat de-a lungul ntregii luni ndeplinirii celorlalte prescripii si respectrii

altor interdicii canonice. Deschiderea respectiv determin, la credinciosii din rndul oamenilor simpli, comportamente pe care nu le apreciaz cei a cror pietate este mai n cunostin de cauz": obligaiile si interdiciile ar fi putut fi lsate n suspans n alte luni dect n ramadan? 41 Bukhr, Sahih, p. 286. 42 Id., p. 333. 43 Ibid. **Id., p.331. 312 RELIGIILE LUMII \jamadanul, lun a celebrrii Coranului. Un fapt rmne mereu prezent n mintea tuturor: luna ramadan este cea n care a fost revelat Cora-nu/Jnca din timpul vieii, Profetul recapitula n luna ramadan tot ceea ce-i fusese revelat. Pentru comemorarea acestui eveniment, s-a instituit practica vegherilor": este vorba despre asa-numita salt at-tarwih (rugciune ntrerupta de pauze). Profetul a inut ca aceast rugciune s nu fie considerata o obligaie. El a inut, de asemenea, s recomande ca ea s rmn limitat n timp.H Este vorba despre ndeplinirea, n formele prescrise rugciunii canonice, dup ultima rugciune, de sear (salt al-'ish), a zece rugciuni cu-prinznd fiecare cte dou rak'a, n total echivalentul numrului de rak'a efectuate de obicei ntr-o zi. Fiind indicat a se svrsi n comun, ele se ndeplinesc aproape ntotdeauna ntr-o moschee sau un lcas de rugciune. Ele ofer nainte de orice ocazia unei celebrri al crei specific trece adesea neobservat: recapitularea, n decurs de o lun, a Coranului n totalitatea sa. Dup citirea surei al-Ftiha snt recitate succesiv pasaje de lungime egal (thumun, optime" din hizb, a saizecea parte ca lungime din ansamblul textului). La sfirsitul lunii, acela care a putut asista n aceste condiii la toate recitrile (tarwh) se va gsi n situaia privilegiat de a fi ascultat tot textul revelat. Se nelege c realizarea acestei aciuni comunitare necesit o cunoastere a textului care nu este la ndemna oricui: comunitatea se organizeaz mprind calitatea de imam ntre toi cei care cunosc o parte a textului sau care snt capabili, n urma unei revizuiri a p rii ce le revine, s o rememoreze. Acest lucru nu este posibil dect mai este nevoie s reamintim acest lucru? datorit faptului c la musulmani nu exista persoane desemnate s ndeplineasc funciile pe care le ndeplineste preotul si de aceea fiecare, din punctul su de vedere sau al comunitii, este eligibil pentru a celebra liturghia. Asta nseamn nopile de ramadan"... Privilegiat ntre aceste nopi privilegiate este laylat al-qadr (noaptea Hotrrii"), expresie tradus tradiional prin noaptea Destinului". n Coran se arat c este noaptea nceputului Revelaiei, fr ns a i se fixa data. Aceast imprecizie este considerat ca un semn, n special de ctre cei care asociaz alegerea datei cu mprirea destinelor". Lucru pe care textele nu l precizeaz n nici un fel. S-a stabilit prin uzaj ca aceast noapte s fie celebrat n data de 27 a lunii ramadan. Celebrarea are loc n moschei, unde marcheaz sfrsitul ntlnirilor de veghe si lectur, si n orase, ca preludiu al festivitilor organizate cu prilejul Marii Srbtori a ruperii postului. Pelerinajul Ultima citat printre obligaiile canonice, nsoit ntotdeauna de condiia de capacitate, prescripia pelerinajului este exemplar pentru ansamISLAMUL 313 blul doctrinei" care guverneaz instituia celor cinci stlpi. Si aceasta att prin stilul formulrii sale canonice n Coran si n Sunna, ct si prin natura ceremoniei care l prezideaz. Sursa obligaiei Cea dinti cas [de nchinare] fu asezat pentru oameni n Bekka [Mekka] spre tfeiecuvntarea lumii. n ea snt semne rsvedite. Ea este locul lui Abraam si cine intr n ea este scutit. De la Dumnezeu [s-a sttorit] un pelerinaj la acea cas pentru oamenii care snt n stare s fac drumul" (3, 90-91). Ca si n cazul celorlalte obligaii canonice, am reinut termenul de pelerinaj" n virtutea ncetenim lui, dar se impun unele precizri. Cuvntul hijj este o form a lui hajj, ntlnit mai des, si care semnific aciunea de~a",,converge", a merge ctre aceeasi destinaie^ Or, din cele mai vechi timpuri, arabii practicau aceast venire" ctre Cas", ctre Templul de la Mecca, simbol al convergenei lor sau, mai degrab, concretizare a acestei convergene. Lunile sfinte" pe care le-am evocat n legtur cu luna ramadan, culminau cu aceast ceremonie federativ". Cu cteva sptmni nainte, datorit interdiciei sacre care le garanta reciproc ncetarea vendetelor, diferitele triburi fceau schimburi comerciale n diferite trguri federale", ntre care Cel de la 'Ukz, n apropiere de Mecca. Aici aveau loc si schimburi de idei ori schimburi artistice:

ntrecerile oratorice si poetice de la 'Ukz consacrau cele mai alese opere prin afisarea lor n templul Kaaba, de unde denumirea lor de mu 'allaqt (suspendate"). Urma lor cultural este nc vie: cele mai bune dintre aceste poeme suspendate" (mu'allaqt) fac parte din bagajul intelectual elementar al omului arab instruit si snt studiate n licee si colegii. Este adevrat c unele triburi, ca adepte ale iudaismului, practicau pelerinajul la Ierusalim si c unii crestini practicau, la rndul lor, pelerinaje la alte locuri sfinte. Unul dintre acestea avea loc la Asqalan si, n legtur cu el, muli comentatori pretind c a fost instituit din dorina de deturnare a arabilor de la pelerinajul ecumenic" la Mecca.46 Cci la Mecca se afla templul recunoscut de toi, venerat n mod att de vdit unanim, nct coabitarea era acceptat chiar si de ctre cei care, prin definiie, nu trebuiau s accepte coabitarea, monoteistii. De unde o nlnuire frapant. Pentru a ajunge la instaurarea pelerinajului ca al cincilea stlp" al monoteismului rennoit care este islamul, Coranul proclam c zidirea templului Kaaba este opera lui Avraam, fondatorul monoteismului primordial", c templul Kaaba beneficiaz de un statut de sanctuar care, desi este recunoscut si de pgni, constituie o dova46 Taliar ben Achour, At-Tahrir wat-Tanwir, op. cit. 314 RELIGIILE LUMII d a originii acestui templu. De unde concluzia: ceremonia unui hajj n jurul templului Kaaba este o datorie ctre Dumnezeu prin care i se restituie lui Dumnezeu templul su, purificat astfel de ntinrile perioadei de dup Avraam care fcuser din el un adevrat panteon. Aici se ofer prilejul verificrii unei constante a discursului coranic: multitudinea destinatarilor c rora li se adreseaz. Avertismentul este valabil att pentru politeistii arabi, ct si pentru cei ce mprtseau un monoteism de corqplezen, facndu-se vinovai de a fi acceptat prezena icoanelor. Nu fceau excepie nici hunaf (monoteisti primordiali"), blamai pentru a fi mpins tolerana pn la asumarea unor funcii sacerdotale ntr-un templu invadat de idoli. n acelasi timp, aceast miscare de redresare este ncurajat de omagiul care se aducea locului si instituiei n care se recunosteau cu toii. Si n acest sens caracterul instituional" al prescripiei canonice va fi evident: pelerinajul (hajj) este o celebrare care nu l scuteste pe credincios de nici o alt ndatorire, cernd chiar din partea acestuia respectarea unor condiii determinate. Mai nti, ca si n cazul celorlalte prescripii liturgice, este vorba despre condiii de timp, de miqt. Pelerinajul canonic este cerut o singur dat n via, dar nu poate fi ndeplinit dect la o dat determinat a calendarului liturgic: Peregrinajul s fie n lunile cunoscute, si cel ce si-a propus peregrinajul n ele s nu se mpreune cu muiere, s nu fie cu nedreptate si s nu se certe n peregrinaj, cci binele pe care l facei l cunoaste Dumnezeu. Luai-v si merinde, ns cele mai bune merinde snt frica lui Dumnezeu" (2, 193). Cuvntul miqt, referitor la pelerinaj, si trage etimologia din waqt, (timp", or") si semnific locurile, limitele n spaiu de la care pelerinul intr ntr-o stare sacr. Aceste repere spaiale depind de punctul de plecare al pelerinului. O ceremonie simpl, dar precis Niyya, intenia". Ca toate celelalte prescripii rituale, ndeplinirea pelerinajului comunitar nu este considerat valabil dect cu condiia de a fi fost precedat de intenie, niyya. Ea nu are nevoie de alt condiie formala pentru a fi agreat n afara sinceritii celui ce o formuleaz. Dar, innd cont de dificultatea acestui ritual, de prestigiul asociat lui, au fost impuse texte si coduri pe ct de numeroase, pe att de complicate. Un element esenial al acestor indicaii si sfaturi este s nu rmn liter moart condiia de capacitate. Efectuarea unei cltorii care poate fi foarte ndelungat si foarte costisitoare constituie o obligaie numai pentru cei si cele care dispun de mijloacele materiale si fizice necesare. Totul este astfel conceput nct pelerinul s se asigure c nu va leza pe nimeni prin luarea acestei hotrri pioase: nu numai c nu trebuie s contracteze datorii ISLAMUL 315 n vederea efecturii cltoriei, dar nici nu trebuie s lase datorii nepltite la plecare. Mai ales, ca toate obligaiile rituale, pelerinajul nu trebuie s aduc vreun prejudiciu familiei credinciosului: pelerinajul este nul si neavenit dac credinciosul si las familia fr resurse sau nengrijit. Se nelege n ct de mare msur snt contrare spiritului acestei instituii exemplele, numeroase de fapt, de pelerinaj ndeplinit cu preul unor mprumuturi sau care are drept consecin neglijarea intereselor familiale. Viaa modern, desi a permis nuanarea interdiciilor originare, a oferit n schimb exegeilor alte subiecte de reflecie. Penuria financiar, de exemplu, resimit n diverse state islamice, a creat serioase probleme conductorilor lor: controlul schimburilor valutare trebuia s in cont de faptul c

un candidat la pelerinaj nu putea s se acomodeze cu reglementri calchiate dup alocaiile anuale pentru voiaje turistice. Perioada nscrierilor pe liste" ale pelerinilor legal autorizai este bogat n demersuri, n solicitri si... n rumori. Ihrm, sacralizarea". Sensul etimologic al acestui cuvnt este acela de a face s treac n starea de harm, de sacralizare". Acest lucru l-am mai ntlnit n cazul rugciunii rituale, al oficierii" religioase, cnd credinciosul si este siesi propriul oficiant" sau celebrant". O dat cu preamrirea Iui Dumnezeu prin formula Allhu akbar, credinciosul intr ntr-o stare de sacralizare, creia i pune capt prin salutul" fmal (as-salmu 'alaykum) care l readuce n contact cu lumea si semenii si. Credinciosul care decide s mearg n pelerinaj acioneaz exact ca si cnd ar fi pentru sine propriul preot", n ciuda faptului c, la fel ca pentru rugciunea ritual ori pentru post, termenele la care trebuie ndeplinite devoiunile" n vederea acceptrii lor snt fixate n Scripturi, ceea ce face s existe un adevrat concurs" de credinciosi oficiani n acelasi timp si n acelasi loc. Toate ritualurile pelerinajului se ndeplinesc ntr-un teritoriu determinat. Ele ncep cu sacralizarea inaugural . Ea const n mbrcarea vesmintelor dou piese din stof, necusute, si sandale, la rndul lor, fr custuri ce trebuie purtate pe toat durata ceremoniilor, ncepnd cu momentul n care credinciosul se gseste la o anumit distan de Mecca.47 S-a vorbit adesea despre faptul c majoritatea ritualurilor pelerinajului la Mecca provin din rituri arabe, panarabe sau interarabe, islamizate": credinciosul musulman nu vede neaprat n asta o atingere la adresa origi47 Aceast distan variaz n funcie de direcia de sosire: dac se vine dinspre nord-est, ea este de 80 km (Dhat 'Irq); de 250 km (Dhat Hulayfa) dac se vine dinspre nord; 180 km (Juhfa) dac se vine dinspre est; si de 60 km dac se vine dinspre sud-est. Cei care vin n Arabia Saudit cu vaporul, pe Marea Rosie, si pun vesmintele atunci cnd ating paralela ce corespunde unuia din miqt, iar cltorii cu avionul ntr-un moment oarecare al cltoriei, uneori, pentru a nu fi luai prin surprindere, chiar la mbarcare, pe aeroportul de unde pleac. 316 RELIGIILE LUMII nii divine a religiei sale. Fr s neglijeze faptul c primul destinatar al mesajului su, din punct de vedere cronologic, este aceast comunitate, Coranul i-a adus o perfecionare etic bazat pe meditaia metafizic. Exist o evident omologie ntre chemarea divin la a medita asupra acestor legi ale dinamicii sociale, pe de o parte si, pe de alt parte, ndemnul de a observa legile fiziologice care prezideaz insuflarea" vieii omului, crearea lui pornind de la acel strop de ap". Dup cum este de meditat asupra acestei instituii" benefice si a faptului c oamenii au fost nclinai" s o accepte ca pe oricare alt punere la punct n ordinea natural cci ambele aspecte snt semnificative cu privire la Providena care vegheaz la meninerea creaiei. De aceea pelerinajul nu se refer doar la mesajele profeilor nscrisi n tradiia Crilor, ci si la o alt tradiie n care snt inclusi toi nelepii" (hukam', plural de hakim) evocai n Coran, desi ei nu pot fi legai de linia de descenden a oamenilor Crii. Tot astfel, n privina noiunii de harm, recunoasterea de ctre o comunitate sau mai multe a unei sacraliti de natur s-i asigure supravieuirea nu este un fapt ntmpltor. Ea este semnul unei voine divine. Si, ca toate manifestrile voinei divine, este, pentru oameni, un prilej de punere la ncercare. Oamenii de credin slab" refuz s se ncread n Dumnezeu si, prin urmare, Dumnezeu nu-i ajut s priceap semnele acestei sacraliti. Astfel, ei o ncalc si si atrag asupra lor mnia divin. Tawf, circumambulaiunea". Acest nume semnific aciunea de a se nvrti n jurul unui obiect sau loc considerat ca centru de referin", con-centricitate ce era resimit ca o marc a consideraiei deci a acceptrii condiiei de satelit". Pelerinul este obligat s ndeplineasc un tawf con-stnd n nconjurarea de sapte ori a Ka 'abei, salutnd de departe sau de aproape colurile" (arkan) construciei n form de cub si, n special, colul n care se gseste ncastrat Piatra neagr care, nc nainte de Revelaie, reprezenta un semn principal al sacralitii templului, obiect comun de cult pentru toate triburile. Instaurarea pelerinajului comunitar ca prescrip ie canonic a islamului a fcut ca ea s fie inclus n acelasi ritual de veneraie cu templul Kaaba, desi nu este menionat n Coran. Cele sapte nconjurri snt prilej de meditaie si rugciune, gesturi ne-prescrise formal n Scripturi. Cu toate acestea, au fost compuse texte pentru rugciune, pe care pelerinii le recit sau le repet dup o persoan calificat sau, cel mai adesea, un ghid de profesie, asa-numitul mutawwif (care, n mod curent, asigur cazarea si masa pe toat durata sejurului). La sfrsitul celei de-a saptea nconjurri, se ndeplineste o rugciune care cuprinde dou rak'a nspre maqm Ibrahim oprirea dinaintea locului

lui Avraam , restauratorul templului Kaaba. Aceast rugciune este urmata ISLAMUL 317 de vizitarea izvorului Zamzam, descoperit de micul Ismail, abandonat mpreun cu mama lui n desert. Sa 'y, deambulaiunea". Pelerinul se gndeste la Ismail si Agar atunci cnd si ndeplineste obligaiile rituale parcurgnd de sapte ori distana ntre as-Safa si el-Murwa, doi muni situai la o distana de 394 metri unul fa de altul, ntre care a avut loc preumblarea disperat a mamei si copilului abandonai. Asa se spune n manualele de religie. Coranul nu d aceast origine ritului, atunci cnd l evoc: Si Safa si Merwah snt locuri sfinte ale lui Dumnezeu si cel care peregrineaz la casa Sa sau o cerceteaz nu pctuieste dac merge mprejurul lor" (2, 153). Dac practica parcurgerii distanei dintre cei doi muni este prezentat ca o toleran, este pentru c ea reproduce o practic de devoiune preisla-mic dedicat celor dou diviniti tutelare ale acestor locuri, Asf si N'i-la. Numai faptul c aceste dou locuri snt stabilite (sau restabilite) ca fa-cnd parte dintre sha'ir (plural de sha'ira, emblem", semn de recunoastere" a lui Dumnezeu) face aceast practic licit. Iat cteva aspecte n sprijinul ideii c n prescripiile canonice ale pelerinajului (hajj) exist trimiteri la practicile culturale arabe crora li se recunoaste un nou statut: li se cere adepilor noii religii s nu se lase impresionai negativ de faptul c ele au asemenea antecedente. Wuquf, oprirea pe muntele Arafat". Oricare ar fi modalitatea n care pelerinul si organizeaz timpul pn n cea de-a saptea zi a lunii dhu-l-hijja, n data de 8 el trebuie s fie cuprins de starea de ihrm, sacralizare", si s fi ndeplinit n acea zi, cel mai trziu, cele dou obligaii constnd n tawf si sa 'y, menionate mai sus. Cci n aceast zi el este chemat la tarwiya, reflectare", asupra etapei eseniale a pelerinajului, oprirea pe muntele" Arafat, n timpul zilei de 9 dhu-l-hijja, pn la apusul soarelui. De fapt, Arafat este o cmpie situat la 19 km de Mecca, ce se nvecineaz parial cu perimetrul sacru. Punctul culminant al acestei zile, care este ziua pelerinajului, snt momentele care preced asfinitul soarelui. De aceea, in extremis, si invocnd iertarea divin, se poate ajunge n acest loc chiar n momentul respectiv. Ziua trebuie s fi fost petrecut n totalitate sau n parte n aceste locuri si s fi fost consacrat unei meditaii individuale, desi petrecute ntr-o adunare deosebit de numeroas, cci numrul pelerinilor a ajuns s se apropie n ultimii ani de dou milioane. Se poate imagina intensitatea emoiei trite n ultimele minute de dinaintea asfinitului soarelui. 318 RELIGIILE LUMII Apoi este dat semnalul de mprstiere" care pare s simbolizeze ntoarcerea progresiv la viaa obisnuit. Ifada, mprstierea". Cei care au efectuat oprirea" se grbesc s prseasc cmpia Arafat pentru a nu prelungi contactul cu sacrul, care nu poate dura mai mult dect timpul ritual hrzit acestei ceremonii: Atunci grbii de unde grbesc oamenii si cerei iertare de la Dumnezeu" (2, 195). Acest ndemn este semnificativ pentru urmtorul aspect: reinstituirea pe care o face islamul este nso it de o epurare intransigent de gesturile de nclcare a monoteismului si de semnele clericalismului pn ntr-att nct ele par s fie asimilate unele altora. Versetul referitor la mprstiere" constituie o dovad n acest sens. n el este interpelat nsusi Profetul. El este de fapt un membru al clanului Quraysh, deci, afortiori, un hims, un membru al grupului de familii din Mecca titulare ale monopolurilor pontificale". El s-ar fi putut lsa tentat de ideea de pstrare pentru ai si a vechiului privilegiu pontifical" al familiei sale [nsrcinat cu distribuirea apei izvorului Zamzam (siqya)], acela de a nu proceda la ijada pentru a nu-si cobor rangul" acceptnd s prseasc teritoriul sacru. Or, el nelege s confirme cu acest prilej principiul canonic de refuz al oricror privilegii clericale, principiu pe care fusese deja nsrcinat s-1 comunice membrilor clanului Quraysh: Poate punei voi adparea peregrinului si cercetarea templelor celor sfinte pe o treapt cu cel ce crede n Dumnezeu si n ziua de apoi si se lupt pe drumul lui Dumnezeu? Ei nu snt deopotriv naintea lui Dumnezeu, si Dumnezeu nu ocrmuieste poporul nelegiuiilor" (9, 19). Nahr, imolaia". Cea de-a treia zi ritual este pentru pelerin yawm an-nahr, ziua imolaiei". n aceast zi, toi musulmanii srbtoresc 7c? al-idh, srbtoarea Sacrificiului", numit n Maghreb al- 'Id alKabir sau Marea Srbtoare", spre a o deosebi de al- 'Id as-Saghlr, Mica Srbtoare".48 ns jertfa adus de pelerin nu are acelasi sens cu jetfirea berbecului ndeplinit de ctre ceilali musulmani. Pelerinul este de fapt scutit de gestul de sacrificare propriu-zis; n schimb, el este chemat s participe la un ritual de sacrificare de natur s i rscumpere eventualele neglijene comise n timpul pelerinajului: ca si celelalte kaffara (penitene"), acest sacrificiu poate fi compensat printr-un altul n caz de

incapacitate: trei zile de post n timpul pelerinajului si sapte la ntoarcere. Rezult c aceast form de peniten este ea nssi nlocuita cu altele n cazul imposibilitii de a posti... 48 Srbtoare ce marcheaz sfrsitul postului. ISLAMUL 319 Exist o problem de adaptare: dornici s ndeplineasc ritualul n ntregime, muli pelerini refuz s accepte dispensa pe care le-o acord textele. Ei neleg asadar s aduc fiecare jertfa lui (badlna), fr a ine cont de posibilitatea de a gsi pe cineva dornic s le primeasc" ofranda, cnd, n mod evident, ntr-o astfel de perioad oferta depseste cu mult cererea, n mod paradoxal, refuzul unei aggiornamento impus nu numai de logic, ci si de o pietate bine neleas si gseste justificarea ntr-o referin cora-nic neleas ntr-un mod ciudat: Nicicnd nu ajung la Dumnezeu crnurile si sngiurile lor [jertfelor], ns ajunge la El cuviosia de la voi" (22, 38). Pentru a acoperi risipa pe care o reprezint jertfirea attor animale, autoritile religioase au decis crearea unui complex de recuperare care utilizeaz carnea si pieile, care altfel s-ar pierde, produsele obinute fiind apoi distribuite populaiilor nevoiase. Ramy al-jimr, aruncarea pietrelor". Ultimele trei zile ale pelerinajului snt consacrate unui ritual mult comentat, desi nu figureaz n Coran. Este vorba de a trece, timp de trei zile, prin apropierea a trei pietre, considerate sacre n preislam, situate la Min, localitate ntre Arafat si Mecca (loc n care, n perioada preislamic se aflase un trg, unde pelerinii se odihneau), si de a azvrli sapte pietricele n direcia fiecreia dintre ele. Acest ritual este denumit n limbajul popular rajm, lapidare" si uneori este folosit chiar formula explicit rajm ash-shayn (aruncarea cu pietre n Satan"). De fapt, este vorba de un ritual a crui origine este revelatoare pentru sensul filozofic al pelerinajului. Aceste pietre erau considerate n preislam diviniti. Pelerinii politeisti aruncau un numr anume de pietricele n direcia lor, n semn de veneraie. Islamizarea const aici n epurarea inteniei si, ca si n cazul celorlalte ritualuri, n a face ca gesturile s contribuie la preamrirea Dumnezeului unic si la luarea deciziei de a ntoarce spatele lui Satan... 'Umra, pelerinajul ritual necomunitar". n afara pelerinajului comunitar, care nu poate fi fcut dect n anumite luni, musulmanul poate, si chiar trebuie potrivit unor scoli, s fac un pelerinaj individual care comport nconjurarea templului Kaaba si deambulaia ntre as-Safa si el-Marwa, ns nu si oprirea pe muntele Arafat. Cei care particip la pelerinajul comunitar pot s-si includ n program si o ''umra. Pentru aceasta ei trebuie s mearg pn la un miqt dintre cele mai apropiate, unde se sacralizeaz ca pentru un pelerinaj comunitar. Mai este nevoie s subliniem paralelismul dintre, pe de o parte, coexistana unui pelerinaj comunitar (hajj) cu pelerinajul individual ('umra) si, pe de alt parte, coexistana rugciunilor impuse, ritualurilor (salt wjiba) si rugciunilor voluntare (salt njla), sau coexistena postului obligatoriu si postului voluntar? 320 RELIGIILE LUMII Ziyra pelerinajul neritual". Prin acest termen se neleg toate celelalte forme de'vizitare a locurilor comemorative. Aceste vizite nu snt obligatorii si nu se desfsoara conform unui ritual prestabilit. Este cazul vizitei la mormntul Profetului (ziyrat an-nabi), cci, dup cum s-a remarcat, pelerinajele rituale, comunitare sau individuale, nu impun niciodat o practic legat de mormntul su. Si pe bun dreptate: ritualul se desfsoar la sute de kilometri de Medi-na unde se afl mormntul. Vizitarea lui este o vizit de prietenie, ceea ce confirm formularea liadith-ului care o evoc: Oricine ndeplineste pelerinajul si nu m viziteaz, mi face dovada indiferenei lui." Relaia pe care astfel de cuvinte o instituie ntre Profet si credinciosi se regseste n statutul acordat celebrrii nasterii lui. Srbtoare numit Mawlid, a Nasterii", mbrac, n funcie de loc, forme diverse, dar ntotdeauna marcate de o ambian ce confer un colorit familial manifestrii unei pieti cu toate acestea profunde. De asemenea, snt lsate la libera alegere vizitele la unul sau altul dintre mormintele venerate, n funcie de predilecii. Se nelege c siiii prefer pelerinajul la mormntul lui AH (la Kufa, n Irak) si al lui Hussein, fiul su asasinat la Kerballah. Comemorarea acestui asasinat coincide cu 'ashur a zecea zi a lunii muharram, prima lun a anului, la distan de exact o lun fa de pelerinajul comunitar. Numerosi siii de toate originile particip, imediat dup hajj, la un pelerinaj la aceste locuri att de evocatoare pentru ei. Comemorrile funebre organizate cu aceste ocazii n locurile respective mai dau si astzi nastere unor manifestri foarte spectaculoase de penitena. ns discursul ortodox ine s se delimiteze de orice alt vizit pioas, din grija de a evita orice form de asociere". Iat hadth-u\ invocat:

Nu este permis s-i faci bagajele dect pentru trei destinaii: templul sacru [Mec-ca] templul ndeprtat [Ierusalim] si moscheea mea pe care iat-o! [Medina]." Hanbalitii merg si mai departe: actuala dinastie saudit, care se reclam adept a acestei scoli, a mers pn la distrugerea mausoleelor construite n cinstea prinilor Profetului, astfel nct se mai ntmpl s vezi poliia saudit facndu-si datoria de a mpiedica pelerinii siii s svrseasc pe mormintele respective gesturi de pietate, considerate de ctre autoriti ca intempestive. RELIGIE SI SOCIETATE Lucrrile tefiqh (stiina nelegerii") comport n mod tradiional, n afara dezvoltrilor special consacrate dogmei ('aq'id, credin", plural de 'aqda) si riturilor ('ibdt, gesturi de adoraie"), si alte dezvoltri ISLAMUL 321 special consacrate tranzaciilor" (mu 'amalat) care codific relaiile inter-umane. Coranul si Sunna au legat ntotdeauna agrearea credinei si a gesturilor de adoraie de ndeplinirea ndatoririlor credinciosului fa de aproapele su. Printr-o consecin logic a statutului Scripturilor n religia musulman, cunoasterea acestor ndatoriri si are izvorul n Coran, transcriere integral a Cuvntului revelat. Importana istoriei Singurul miracol de care se prevaleaz islamul este pogorrea cuvntului divin, prezent de la revela ie, ntr-o carte. Coranul nu este numai o relatare de fapte sau cuvinte inspirate, ci transcrierea Cuvntului revelat. Revelaia fiind pogort" (tanzl) ntr-o anumit esalonare (tartil) care s-a mpletit cu evoluia unei viei omenesti, aceea a Profetului, si cu evoluia unei comuniti, rezult o difuziune nstelat" (tnjim) a noiunilor si temelor n cuprinsul textului sacru. Pe de alt parte, rezult o constant punere n legtur a Cuvntului divin cu episoade ale vieii umane pe care el fie c le comenteaz, fie c le ia ca punct de plecare pentru enunarea unor norme. Juxtapunerea acestor caracteristici a avut si are consecine imense. Ele nu merg toate n acelasi sens. Dup cum am semnalat deseori, predicaia coranic a fost precis n privina inutilitii, ba chiar a nocivitii interveniei unei medieri n transmiterea si chiar n conservarea textelor de revelaie divin. Accesibil chiar n forma n care a fost revelat, Cartea este destinat cluzirii celui ce o citeste. Pornind de la aceasta, au fost adoptate cel puin dou moduri de receptare a mesajului: unul const n a crede c fiecare dintre componentele sale, eventual izolata de context, constituie o injunc-ie imediat, imperativ fiindc este divin, cellalt, n a crede c prezena celorlalte componente, si ele divine, este parte integrant din mesaj si n a impune s nu fie neglijat nici una pentru nelegerea doctrinelor si aplicarea preceptelor. Coranul, de mai multe ori, invit la aceast lectur, total si nu totalitar, denunndu-i pe aceia care propovduiesc o parte din nelesul Cuvntului divin si oculteaz alt parte (2, 85), n aceeasi msur n care invit la o lectur activ", dup modelul celei pe care o porunceste sfintului Ioan Boteztorul, a crui menire profetic ncepe astfel: Ioan, primeste scriptura ntru putere" (19, 13). Societatea musulman, atta vreme ct s-a simit rspunztoare fa de propriul destin si a msurat impactul pe care 1-a avut asupra ei lectura Crii, a fcut din aceast experien o exegez enciclopedic. Pentru a nu mai aminti binecunoscutele exemple ale lui Averroes si Avicenna si ale emulilor lor, menionm o figur si mai emblematic, din punct de vedere profe322 RELIGIILE LUMII sional, a acestui enciclopedism: Ibn an-Nadm, supranumit el-Warraq, Papetarul", librar din Bagdad, autor al unui Fihrist (Index"), prim tentativ de clasificare universal pentru uzul bibliografilor. Asta se petrecea n secolul al X-lea al erei crestine. Cnd, mai trziu, circumstanele istorice au fcut ca aceast societate arabo-musulman s nu se mai simt rspunztoare de conducerea propriilor sale chestiuni, nu numai c si-a retras orice pretenie la acest fel de exegez a Coranului, ci, lucru si mai grav, a lsat s fie uitat exegeza deja realizat. n materie de interpretare a Legii, de jurispruden (fiqh) n special, ea nu a reinut dect litera" pe care mari naintasi precum Mlik si Abu Hanfa o extrseser prin efortul lor dintr-o carte considerat metod de gndire. Este ca si cnd noi am reine ca atare din Enciclopedia Luminilor tehnologiile sau chiar doctrinele, juridice sau altele, care descriu ct se poate de bine situa ia din momentul n care a fost alctuit enciclopedia, dar care nu pot fi aplicate fr o adaptare la lumea secolului al XX-lea. In fapt, aceast atitudine, care a marcat ansamblul societii musulmane, este opera unei clericaturi"

(mai degrab dect a unui cler), n principiu independenta de autoritile civile si militare. Recunoscnd stpnilor si reprezentanilor suveranitii acesta este sensul exact al cuvntului sultan libertatea de miscare n materie de siysa (poliie", n sensul pe care Vechiul Regim din Frana l ddea acestui cuvnt), acei 'ulam' si/u-qah' nu fceau dect s-si delimiteze mai lesne un domeniu rezervat", acela al shari 'a, despre care poate oferi o idee preponderena ofierilor" n diferite etape ale evoluiei fostei monarhii franceze. Aceast situaie a marcat n mod diferit raporturile ntre puterile politice. Dar, mai cu seam, dup prerea noastr, a contribuit la nflorirea unei literaturi juridico-religioase relativ indiferente fa de consecinele demersurilor sale inductive si deductive. O situaie creia i se substituie din cnd n cnd, fr s existe de fapt o ruptur real, momentele n care teama sau ambiia i determinau pe 'ulam' sifiiqah' s aduc servicii sau deservi-cii, prin gesturi de binecuvntare sau anatemizare, oamenilor politici aflai la putere sau disidenilor. Istoria lumii musulmane, sau a celei mai mari pri a ariei geografice n care s-a dezvoltat islamul, a contribuit fr ndoial la radicalizarea acestei dihotomii ntre politic si juridic. Perioada otoman49 a fost propice acestei evoluii. Datorit n special originii alogene a oamenilor politici care i obliga s fac cele mai largi concesii n acest sens. Mai trziu, domina ia colonial sau cripto-colonial a favorizat si ea, paradoxal, aceast situaie. Colonizarea a stopat de fapt n mod clar unele reforme ncepute si a favo49 Sub acest raport, perioada mamelucilor n Egipt si afortiori istoria modern a rilor din Maghreb nu se deosebesc de aceast perioad. ISLAMUL 323 rizat meninerea structurilor si aberaiilor pe cale de dispariie; acest lucru s-a ntmplat din motive evidente de solidaritate pentru pstrarea identitii n faa expansiunii strine. n schimb, printr-o alt form de paradox, sistemul" a fost zdruncinat tocmai prin mi scrile anticolonialiste si n cadrul formaiunilor guvernamentale pe care aceste miscri le-au plasat la conducerea rilor musulmane devenite independente. Avnd o atitudine favorabil uniunilor sfinte" de eliberare si fiind atasai ideii unei legitimiti patriotice, conductorii acestor miscri au fcut s fie acceptat o nou concepie n privina raporturilor dintre siysa si shari 'a. Imediat dup cucerirea independenei, aceast concepie a si fost parial pus n aplicare. Rezistena a fost timid, sau lesne reprimat, datorit ncrederii manifestate n eficiena unor modele de dezvoltare asociate concepiei respective, indiferent de deosebirile sau chiar opoziiile dintre acele modele. Esecul acestor decenii de dezvoltare", agravat n mod brutal de criza mondial si conjugat cu prbusirea ideologiei comuniste, a produs o bres prin care s-au strecurat curentele spiritualiste, fie ele autentice sau nu. Dezbaterile actuale se situeaz n acest context si au acest fundal politic. Fenomenele observabile n rile musulmane nu snt dect avatarurile unei evoluii ce priveste toate comunitile religioase. Acest adevr nu trebuie s ne fac s uitm ns dimensiunea tragic pe care o capt aceste manifestri n societile slbite de p istorie deosebit de vitreg. Cartea si mimai Cartea..., dar toat Cartea Totusi, dac avem n vedere principiile sale, islamul pare mai degrab bine narmat pentru a rezista unei asemenea derive ctre religiozitate. Chiar n paginile Coranului se gsesc din belsug avertismente, indignate sau ironice, mpotriva devoiunii dictate de team sau concupiscen. Este condamnat nu numai ardoarea credinei din momentele de cumpn, uitat ns imediat ce pericolul a trecut: Si dac-1 ajunge pe om vreun ru, Ne cheam el; apoi, dac-i druim ndurare, zice el: Mi s-a dat pe seama stiinei!" (39, 50), ci snt condamnai si tgduitorii care nu rezist n faa disperrii: Este unul dintre oamenii care i serveste lui Dumnezeu pe margine. Si dac-1 ajunge un bine rmne el acolo, iar dac-1 ajunge o ispit, ntoarce el faa sa" (22,11). Aceasta nu vrea s nsemne c practica ar fi incompatibil cu credina, ci tocmai c ea este o manifestare a credinei si nu valoreaz nici mai mult nici mai puin dect valoreaz credina care st la baza ei. 324 RELIGIILE LUMII n morala Coranului, totul este supus acestei consideraii: scurta trecere pe care o reprezint viaa omului, ca si ndelungata istorie a universului snt menite s pun la ncercare credina fiinei umane. n scopul acestei puneri la ncercare se las observate orice creaie si orice eveniment ce au loc n univers. Afortiori, dac n viaa omului si fac loc deopotriv succesul si esecul, este pentru a-i pune la ncercare

credina. Dac ntr-adevr astfel de rsturnri de situaie modific starea personal a omului, si, nc si mai mult, poate chiar poziiile indivizilor unii n raport cu alii, nu este dect o nou ocazie de punere la ncercare a credinei att pentru cei care triumf, ct si pentru nvinsi. Despre situarea la acelasi nivel a bogailor si sracilor. Bogia si srcia nu snt semne nici ale privilegierii, nici ale dizgraiei divine. Prin ele nsele, aceste situaii nu l situeaz pe om nici mai aproape, nici mai departe de graia divin: El este acela care v-a pus ca urmasi pe pmnt si a ridicat treptat pe unii din voi asupra altora, ca s v ispiteasc ntru ce v-a dat" (6, 165). Sau: Iar ce-1 priveste pe om dac-1 ispiteste Domnul su si-1 cinsteste si se-ndur de el, zice el: Domnul meu m cinsteste. Si dac-1 ispiteste si-i msoar nzestrarea, zice el: Domnul meu m dispreuieste. Banu. [...]" (89, 14-18). Este cunoscut faptul c bogia atrage dup sine si ndatoriri. A arta c si srcia atrage dup ea anumite ndatoriri este o chestiune de subtilitate, dar si mai subtil este a da o asemenea amploare ndatoririlor bogailor si sracilor, nct si unii si alii s poat aspira la dobndirea graiei divine. n mod semnificativ, asadar, porunca dat bogatului este s cheltuie din ceea ce i-a dat Dumnezeu. Nu numai c averea personal este un dar de la Dumnezeu, ci, mai mult dect att, porunca lui Dumnezeu cu privire la ceea ce el a binevoit s acorde nu se limiteaz la simpla parte ce se recomand a fi dat nevoiasilor. Ea se extinde la ansamblul cheltuielilor si, astfel, inclusiv la ceea ce credinciosul cheltuie pentru ajutorarea alor si si chiar a lui nsusi. n aceeasi msur n care un credincios dornic s fac pelerinajul nu trebuie s-i lase pe ai si strmtorai financiar, tot asa cum celui care posteste cu prea mult zel i snt reamintite drepturile pe care soia le are asupra lui, tot astfel generozitatea nu este plcut lui Dumnezeu dac presupune privarea celor apropiai sau chiar risipa susceptibil de a-1 transforma pe donator ntr-o povar pentru societate. ISLAMUL 325 Dincolo de satisfaciile pe care le aduce caritatea, este avut n vedere o adevrat igien a vieii: Fptuieste ntru viaa cealalt, ca si cnd ar fi s mori mine si faptuieste pentru aceast via ca si cnd ar fi s triesti vesnic." Astfel nu numai sracul este prezentat ca putnd avea sentimente pioase: sracul invidios, sracul care nu-si consider srcia ca pe o punere la ncercare nu are merite, ceea ce nu nseamn c dispare ndatorirea de solidaritate fa de el, ca srac. Asta nseamn a te ntreba dac omul este prevenit n legtur cu toate formele tentaiei, att acelea care se ascund n beia de a da, ct si cele care ne pndesc n beia srciei. De la datoria de a nva pentru sine, la datoria de a-i nva pe alii. Repartizarea cunoasterii printre oameni este si ea obiectul unei aciuni vigilente, deoarece poate aluneca lesne spre fetisism si, tocmai de aceea, constituie o ocazie pentru punerea la ncercare a aptitudinilor omului de a dispune de harurile cu care Dumnezeu 1-a nzestrat. Omului i se spune de altfel: Nu uita partea ta n aceast lume", dup cum i se spune deseori s nu piard nici o ocazie de a cunoaste sau a-si mbogi cunostinele. Dar cunoasterea nu este dat pentru a fi pstrat cu zgrcenie numai pentru sine. Aceasta este atitudinea falsilor propovduitori, a acelora care au fcut din crile sfinte mici buci de hrtie" pe care le arat primind n schimb cteva biete monezi suntoare sau putere. Celui care stie s scrie i se cere s scrie: Scriitorul s nu scrie altfel dect numai cum 1-a nvat Dumnezeu" (2,282). Cutarea cunoasterii, chiar cu preul unor cltorii n inuturi ndeprtate: Mergi si caut stiina n China, dac trebuie" este ntotdeauna o fapt pe placul lui Dumnezeu, cci cunoasterea, chiar dac ncepe fr a-1 avea ca obiect pe Dumnezeu, tot la Dumnezeu ajunge". n legtur cu cei care pot dobndi cunoasterea, nu exist o exclusivitate fondat pe credin: astfel, lumea ntreag cunoaste si recunoaste contribuia urias a civilizaiei musulmane la culegerea si traducerea operelor unor civilizaii care au precedat-o fie ele persan, indian sau greac ale cror credine religioase nu le mprtsea prin definiie. Aceast deschidere ctre trecut se combina cu una ctre prezent: culegtorii si traductorii care au primit simbrie si onoruri pentru a ndeplini aceast sarcin nu au fost ntotdeauna musulmani. Iar aceast atitudine, prezentat adesea ca unul dintre semnele de rafinament la care au ajuns dinastia abbasid de la Bagdad sau cea omeiad de la Cordoba, nu este altceva dect o simpl aplicare a nvturilor deja propovduite de ctre islamul nc tnr, aflat n faza sa frust, primitiv.

Profetul cerea ca pre de rscumprare de la unii dintre prizonierii necredinciosi... s dea lecii musulmanilor mai tineri sau mai puin tineri. 326 RELIGIILE LUMII Iat de ce cerneala crturarilor este mai sfint dect sngele martirului", afirmaie care, rostit de Profet, nu este una oarecare. Mai este nevoie, dup toate acestea, s precizm importana oricrei forme de educaie? Ea este obligatorie: Strdania de a cunoaste constituie o obligaie pentru orice musulman si orice musulman.'''' Cuvntul folosit aici (fanda) este chiar acela care desemneaz stlpii islamului". Religie si politic De la drepturile omului... Coranul cuprinde n textul su injuncii juridice care precizeaz comportamentul ce trebuie adoptat n anumite situaii politice si sociale. Aceste injuncii50 se gsesc incluse n aproximativ dou sute de versete. Ele se refer n cea mai mare msur la statutul personal" si la cteva dispoziii penale". Aceast situaie a dus la ideea c totul a fost reglementat prin Carte si c, n consecin, din punctul de vedere al islamului, n opera de legisla ie, si chiar administrativ, nu numai c ar trebui s se caute n Coran preceptele crora musulmanii s li se conformeze, dar si s se refuze a se lua n calcul situaii pe care Coranul nu le-a prevzut n mod expres. Dar, orict de numeroase ar fi ele, prescripiile coranice nu au fost niciodat prezentate, nici chiar de ctre Coran, ca niste reglementri de detaliu care ar dispensa individul sau colectivitatea de efortul si responsabilitatea pe care le incumb edificarea unei construcii juridice. Chiar si acolo unde par s epuizeze minuiozitatea inerent reglementrilor, ele depsesc cazul n sine pentru a constitui o norm. De aceea, ele dau domeniului la care se refer o valoare de paradigm. n plus, nu snt niciodat separate sau separabile n textul coranic de un context moral explicitat n versete nvecinate, versete care, la rndul lor, se pot clarifica printr-o lectur de ansamblu a Crii. A le separa de context nseamn a reedita greseala comis de ctre ali destinatari ai revelaiilor divine, care au reinut doar o parte din autoritatea prescripiilor respective, ascunznd cealalt parte. Coranul l avertizeaz n mod explicit pe musulman cu privire la aceast fragmentare, amintindu-i: Vom trimite pedeaps asupra lor precum am trimis asupra celor ce au mprit, au fcut Coranul buci" (15, 90-91). Coranul aminteste c aciunea care, inspirat de caritate n dublu sens de dragoste fa de Dumnezeu si fa de aproape , depseste simpla obligaie sau dreptul n sensul strict este cea mai meritorie. Pentru o comunitate, faptul de a concepe si de a stabili reguli prin care se ntreste si 50 Numrul lor este evaluat n mod diferit, cci calculele pot, dup caz, s includ sau s exclud temele evocate cu diferite ocazii. ISLAMUL 327 rafineaz aparatul juridic, mbogindu-1 cu ceea ce pn n momentul respectiv a inut de simpla conduit moral, este nu numai legitim, dar si meritoriu. Se poate da ca exemplu analiza pe care o face gndirea musulman n domeniile civil si penal. Iat cum se nlnuie ideile ntr-un text coranic extras dintr-unul din capitolele ce abordeaz aceast tem: Si dac pedepsii, apoi s pedepsii n acelasi fel cum vi s-a fcut rul, iar dac rbdai, e mai bine pentru cei ce rabd. Si tu rabd, si rbdarea ta vine de la Dumnezeu..." (16, 127-128). Este oare posibil ca lectura acestui text s nu fac evident prioritatea acordat interdiciei de a face din exercitarea unui drept un prilej de rzbunare, s nu sublinieze ndatorirea fa de Dumnezeu de a alege mai degrab calea iertrii? O societate care ar institui ca regul juridic aceste ndemnuri la rbdare si generozitate nu i-ar putea displcea lui Dumnezeu si nici celor care se pun n slujba lui. Rmn cazurile n care societatea l-ar constrnge pe credincios la acte contrare prescripiilor religiei sale. Pe de o parte, avnd n vedere cazul de for major, credinciosul este absolvit n astfel de situaii de orice responsabilitate personal. S-a vorbit despre suveranul unei monarhii parlamentare care si-a fcut probleme de constiin n legtur cu promulgarea unei legi votate de parlament. Pesemne c a considerat c, n aceasta problem, el nu avea alt responsabilitate dect aceea pe care o presupune funcia sa n regimul aflat n vigoare. Astfel gndeste n zilele noastre, ca de altfel dintotdeauna, orice cetean cruia i revine o parte a responsabilitii legislative"... Pe de alt parte ns democraia pluralist a fcut n ultima vreme multe progrese; si va continua s fac. Printre obiectivele sale, mult invocate n timpurile de revolt mpotriva formelor caricaturale ale centralismului democratic, figureaz definirea drepturilor minoritilor. Acestea nu snt concepute ca o nclcare a regulii democraiei si nici ca niste favoruri acordate, ci, dimpotriv, ca o ncununare a

construciei democratice, ca o condiie a bunei funcionri a instituiilor democratice. N-ar trebui ca fiecare cetean s aib nelepciunea de a se gndi c este el nsusi un potenial minoritar", ba chiar, conform unui criteriu sau altuia, c este deja un minoritar" efectiv? Si c deci se apr pe el nsusi aprnd minoritile? Frana ofer un exemplu elocvent cu att mai interesant de observat pentru c este nc n stare de gestaie: actualul studiu ntreprins n vederea deschiderii accesului particularilor la Consiliul constituional. Aceste persoane particulare ar putea astfel s se opun adoptrii unor legi votate de ctre majoritate... /%j.. la drepturile oamenilor. Cnd se vorbeste despre politic, nu se are n vedere numai organizarea interioar a cetii. Trebuie evocate de ase328 RELIGIILE LUMII menea relaiile cetii musulmane cu alte ceti, altfel spus, trebuie abordat problema drepturilor oamenilor din punct de vedere al islamului si, mai exact, trebuie s se pun ntrebarea dac apartenena la aceast religie a populaiei sau a unei pri a populaiei unui stat este de natur s ridice probleme particulare. Coranul a fost revelat n parte n timpul unei perioade a vieii Profetului cnd el si tovarsii si au trecut de la statutul de indivizi minoritari ntr-o cetate ostil la acela de membri ai unei entiti politice care ntreinea cu alte entiti politice, pe picior de egalitate, relaii de alian, de pace sau de rzboi. Astfel, se gsesc inserate ntr-un text de valoare spiritual soluii pentru diverse probleme legate de ceea ce se numeste poliie, administraie sau justiie, ca si soluii ale unor probleme diplomatice". Mai nti a fost necesar negocierea integrrii n orasul Medina a emigranilor din Mecca. Apoi a trebuit s fie gsite soluiile de a face fa hruirii locuitorilor Medinei de ctre autoritile orasului de origine al emigranilor n vederea obinerii extrdrii" fugarilor. Aceast hruire a depsit stadiul ameninrilor si santajului pentru a ajunge la agresiunea armat. Nou-veniii s-au vzut obligai s se lupte alturi de gazdele lor. Primul verset ce autorizeaz musulmanii agresai s rspund fiecrei lovituri printr-o lovitur este datat; el este inserat dup saptezeci de versete n care se interzice sau este descurajat violena: Li s-a dat voie celor ce fur atacai, pentru c li s-a ntmplat nedreptate si Dumnezeu are putere s le ajute: aceia ce fur alungai din locuinele lor pe nedreptul numai pentru c zic: Domnul nostru este Dumnezeu" (22, 40-41). Aceast situaie duce la o stare de rzboi n regul, potrivit normelor epocii si regiunii. Stiind c este vorba despre, pur si simplu, supravieuirea unor oameni care abandonaser totul o dat cu exodul, nu ne va mira recurgerea la un vocabular care mbin exaltarea virtuilor rzboinice cu valorile solidaritii si compasiunii. nsusi numele dat acestei lupte este semnificativ: jihd. Acest cuvnt, tradus cel mai adesea prin rzboi sflnt", nseamn efort", mai exact emulaie n efort" si se aplic oricror forme de efort, n cadrul celui ce trebuie depus contra propriilor nclina ii negative, propriei indolene. Acest jihd a permis, ntr-o peninsul arabic din ce n mai favorabil noului mesaj, recucerirea Mecci. Apoi, treptat, sensul cuvntului a evoluat, fr a se pierde ns semnificaia originar. Rapiditatea expansiunii si meninerea cuceririlor fcute snt suficiente pentru a dovedi c, raportate la normele morale ale eporcii, metodele ce cucerire si gestiune a cuceririlor musulmanilor prezentau o oarecare superioritate. Unul dintre atuurile cuceritorilor era fr ndoial obiceiul dobndit, datorit condiiilor istorice care i constrnseser s convieuiasc cu adepii altor credine, de a accepta sau chiar provoca dialogul. ISLAMUL 329 Deontologia dialogului Coranul nu a ignorat nici minimalizat aceast problem a controversei sau chiar a polemicii religioase. Nu a neglijat-o n perioada de la Medina, cnd musulmanii, deintori ai puterii ntr-o cetate atras n majoritate de partea credinei lor, continuau controversa de la egal la egal cu minoritile, dup cum nu o neglijaser nici n perioada de la Mecca, atunci cnd musulmanii minoritari polemizau cu o majoritate de necredinciosi deintori ai puterii. Ideea de a face din divergena de opinii religioase un delict nu poate fi dedus din lectura nici unui pasaj din Coran (fie c dateaz dintr-una sau alta din cele dou perioade). Desigur, chemarea la mbrisarea credinei monoteiste este n mod constant insistent. Dar sancionarea refuzului de adeziune este rezervat lui Dumnezeu; ea nu este nici cerut, nici permis credinciosului, nici mcar comunitii credinciosilor. Coranul cere Profetului si credinciosilor s-si poarte controversele cu cea mai mare curtoazie (16, 125;

29, 46) si precizeaz n mai mult de zece pasaje c, orict de mare ar fi iubirea Profetului pentru Creator, orict de puternic ar fi fora altruismului ce l-ar mpinge s le doreasc celor pe care i preuieste si iubeste s aib parte de credina mntuitoare, el nu are nicidecum dreptul de a-i constrnge pe cei care neag existena sau unicitatea lui Dumnezeu. nssi credina n Ziua judecii de apoi, n care ultimul cuvnt va aparine lui Dumnezeu si numai lui, este invocat ca argument suprem pentru a reduce amrciunea si a calma furia credinciosilor mniai uneori de obstinaia interlocutorilor lor, iar alteori lezai n afeciunea lor pentru cei apropiai, pe care i vd predispusi la atragerea dizgraiei divine: Noi stim c pieptul tu este strmtorit pentru vorbele lor, ns laud pe Domnul tu si nchin-te Lui, si serveste Domnului tu, pn-i va veni sigurana" (15,97-99). Astfel este dictat o conduit care ne scuteste n aceast via de orice preocupare de a perpetua conflictele teologice, tocmai pentru c, din acest punct de vedere, cunoasterea uman este o chestiune de binecuvntare si pentru c mprtsirea credinei rmne un mister divin: Deci ntoarce-te de la cel ce se abate de la ndemnarea Noastr si doreste numai viaa lumii. Aceasta este obstea stiinei lor" (53, 30-31). Este formulat obligaia, mai nti pentru Profet si apoi pentru toi musulmanii, de a nu uita s-i pomeneasc n rugciunile lor pe cei ndrtnici, ameninai cu dizgraia: Si cel ce cheam lng Dumnezeu ali Dumnezei, fr dovad, acela va da socoteal la Domnul su. Necredinciosilor nu le merge bine. Si spune: Doamne iart si ndur-Te, Tu esti cel mai bun ndurtor" (23, 117-118). 330 RELIGIILE LUMII Aceast etic este cu att mai constant cu ct se bazeaz pe o metafizic explicit: De ar fi voit Dumnezeu, v-ar fi fcut pe voi un singur popor, asa ns voieste s v ispiteasc cu ceea ce v-a dat, deci ntrecei-v bine, cci la Dumnezeu v vei ntoarce cu toii si El v va nva despre ceea ce v-ai certat" (5, 53). Existena unei diferene ntre locuitorii acestei lumi nu este pur si simplu un accident cu care trebuie s ne acomodm, ci nssi ndeplinirea unei voine divine. El este cel care vrea s ne ncerce prin instituirea acestei diferene si el ne va aprecia eventualul merit n funcie de ceea ce ne-am priceput s facem cu darurile pe care ni le-a druit. Iar aducndu-ne aminte c instituirea autoritii unei religii revelate este primul dintre aceste daruri, putem deduce o cu totul alt expansiune" a noiunii de merit"... Se poate da ca exemplu, pentru confirmare, regula de conduit formulata, n diferite registre, n multe alte versete. Aceast expansiune merge de la apelul la caritate, neleas ca o compasiune fa de fiina uman privat de cunoasterea adevrului: Spune credinciosilor ca s le ierte celor ce nu ndjduiesc n zilele lui Dumnezeu, ca El s rsplteasc unui popor precum si-a agonisit" (45, 13), la argumentul, innd de cel mai elementar bun-sim, care-i ndeamn pe credinciosi s fie dintre aceia care: Si cnd aud ei brfeal, se ntorc de la ea si zic: Pentru noi faptele noastre si pentru voi faptele voastre! Pace asupra voastr! Noi nu cutm pe cei nebuni" (28, 55) sau la adresarea acestui sever si ctusi de puin echivoc avertisment: O, voi, cei ce credei, fie-v aminte de sufletele voastre, si nu v va strica nici un rtcit, dac sntei ocrmuii. La Dumnezeu este ntoarcerea voastr a tuturor si El v va vesti ce ai fcut" (5, 104). Se ntmpl chiar ca tonul s devin incisiv la adresa Profetului: De i-ar fi abaterea lor prea suprcioas si de ai putea afla o pester n p-mnt sau o scar n cer ca s le aduci semn, cci de ar voi Dumnezeu i-ar aduna pe drumul cel drept; deci nu fi nestiutor" (6, 35). Snt numeroase, asadar, referinele care permit, care impun chiar, luarea n consideraie att a imperativelor vieii n societate, ct si a celor ce in de devoiunea fa de Creator: Si caut cu ceea ce i-a dat Dumnezeu locuina de apoi; si nu uita partea ta din lumea aceasta" (28, 77). ISLAMUL 331 Cheia de bolt a moralei: al-'ihsn Oare, rsplata binelui s fie alta dect binele?" (55, 60). Neologismul* la care a recurs un traductor deosebit de perspicace al Coranului51 pentru a gsi echivalentul unei vocabule eseniale a discursului islamic ni se pare elocvent. Este vorba de 'ihsn, nume de aciune al verbului ahsana, el nsusi derivat de la adjectivul hasan, bun", care, substantivizat, desemneaz binele". Faptul de a aciona bine, n form intranzitiv, semnific n vocabularul coranic

si n hadith ajungerea la o desvrsire pe care o sugereaz acest verset ce seamn cu o apoteoza. Oare omul nu este acea creatur pe care Dumnezeu a adus-o pe lume spre a svrsi binele? Cnd, cu preul si la sfrsitul acestui lan de ncercri ce constituie intriga istoriei creaiei, va fi atins aceasta superb apoteoz, ea nu va putea avea dect o recompens pe msur. Msur pentru msur, adic, asa cum arat etimologia cuvntului, egalitate de pondere si capacitate, dac analizm aceast msur din punct de vedere lingvistic, dar si identitate de natur care face s coincid recompensa cu aciunea recompensata: buna fptuire nu poate avea alt rsplat dect pe ea nssi. Coranul mai utilizeaz aceast vocabul si n alte capitole care i confirm locul pe care l ocup: cu mult deasupra faptelor dictate de prescripiile canonice. Astfel, putem citi: Facei bine, cci Dumnezeu i iubeste pe cei care fac bine" (5, 94). Ceea ce pune n eviden natura, pur si simplu n afar de orice norm, a acestui schimb ntre Creator si creatura sa. Cele aproape cincizeci de contexte n care apare acest cuvnt sau unul din derivatele lui relev faptul c ele snt asociate unor comportamente ce depsesc simpla echitate: rbdare, iertare si ndeprtarea mniei. Uneori, aceste contexte prescriu atitudinile respective ca pe o regul de respectat n relaiile cu prinii care, n patru versete snt prezentate ca o urmare si o consecin necesar a credinei n Dumnezeu unicul: Iubii-1 pe Dumnezeu, nu-i dai asociai, iar cu tatl si mama purtai-v bine" (2, 23). Tradiia profetic (Sunna) d o expresie deosebit de elocvent acestei ncununri prin fapta cea bun. Dup ce defineste credina si enumera cei cinci stlpi ai islamului", prescripiile canonice, Profetul d ntrebrii: Ce nseamn 'ihsn?" un rspuns memorabil: Fapta cea bun, 'ilisn, const n a-1 adora pe Dumnezeu ca si cnd l-ai vedea. Cci dac tu nu l vezi, El te vede."52 De acestea se leag si alte spuse ale Profetului care, uneori, snt relatate ca fiind de fapt modalit i de a pune capt unor dialoguri complicate despre bine si ru. Aceste lucruri snt bine rezumate de foarte celebrul hadith: * Aluzie la echivalentul francez din text: bel agir (n.t.). 51 Jacques Berque, Le Coran, Paris, Sindbad, 1990. 52 Bukhr, op. cit. 332 RELIGIILE LUMII Este pioas acea fapt care aduce pacea n suflet si senintatea n inim, si pcat este acel lucru care, o dat intrat n suflet, aduce cu sine tulburarea, chiar dac s-ar gsi atia si atia teologi care s spun vorbe linistitoare." Aceast distincie ntre bine si ru, bazat exclusiv pe luarea n consideraie a privirii lui Dumnezeu, este confirmata n Coran de o constanta lipsit de apreciere fa de luarea n consideraie a privirii oamenilor si, a fortiori, fa de ostentaia care aspir la a le atrage atenia si admiraia. A prefera privirea oamenilor privirii lui Dumnezeu anuleaz", descalific" fapte prin ele nsele meritorii. Este o form de idolatrie a se teme de oameni, cnd de fapt numai de Dumnezeu trebuie s existe team" (2, 83). Totusi, acesti oameni care nu snt acceptai ca judectori trebuie s constituie obiectul solicitudinii credinciosului. Situaia lor n raport cu el, poziia lor pe traiectoria vieii sale snt tot attea puneri la ncercare ale generozitii sale, ale curajului si compasiunii. Tatl si mama se afl pe prima treapt a acestei ierarhii de ndatoriri: La Si Noi i poruncirm omului buntate fa de prinii si. Maic-sa 1-a purtat cu dureri si 1-a nscut cu dureri si purtarea sa si nrcarea sa snt treizeci de luni, pn ce, dac a ajuns vrstnic si a ajuns patruzeci de ani, zice: Doamne, mn-m ca s mulumesc ndurrii Tale, cu care Te-ai ndurat de mine si de prinii mei, si ca s m port bine si s-i plac aceasta" (46, 14), Nu este prima dat cnd constatm c, n cuplul parenta^ preeminena este acordat mamei, sacrificiilor la care ea a consimit si, prin urmare, drepturilor ei. Sunna confirm: Paradisul se afl sub tlpile mamelor" sau, de o manier si mai pitoreasc, gsim aceeasi idee exprimat n acest dialog cu un credincios venit s cear o consultaie: Trimis al lui Dumnezeu, arat-mi care snt persoanele fa de care am cele mai multe ndatoriri. Mama ta. Si apoi mai cine? Mama ta. Si apoi?

Apoi tatl tu." Ansamblul rudelor este explicit considerat ca prioritar n privin a darurilor si ajutoarelor pe care orice persoan cu stare trebuie s le ofere pentru a purifica (cci acesta este sensul etimologic al cuvntului zakt) ceea ce Dumnezeu i-a acordat. Dar solidaritatea fa de rude nu trebuie s duc la injustiia fa de un alt seamn. Si, mai ales, nu trebuie s duc la false mrturiy n general, nu trebuie s se menin sistemul moral al societii preislamice, cu toate abuzurile sale n materie de problema onoarei" si de solidaritate tribal, cu cortegiul lor de rzbunri sngeroase (tha 'r). ISLAMUL 333 Reflecia asupra acestui aspect deosebit de important constituie pentru noua religie un prilej de a se demarca de falsele religii, fr a lsa ns de o parte nelegerea resorturilor lor: Dumnezeu voieste s v dea de cunoscut si s v ocrmuiasc dup felul celor dinaintea voastr si s se ntoarc spre voi" (4, 31). Pentru Coran, aceste moravuri snt obiect de observare si de meditaie propus credinciosului. n msura n care ele in de legitile bunei funcionri a societii ce contribuie la meninerea speciei umane n via, moravurile snt invocate, ca si legile naturale, ca dovezi ale armoniei, semn al existenei unui Dumnezeu unic. Astfel, tribul Quraysh este chemat s considere calendarul comercial dup care se deruleaz activitatea sa drept o binefacere a lui Dumnezeu (106, 1-4). Afortiori, se poate constata c predicaia se bazeaz pe atenia acordat legturilor de solidaritate ce unesc membrii familiei conjugale, pe soi si copii. Soii snt determinai s considere c raporturile statornicite ntre ei au creat legturi a cror rupere echivaleaz cu o violen comis mpotriva naturii. Prinii snt chemai s mediteze asupra sentimentelor de mndrie care se nasc n ei n virtutea simplului fapt c au copii si s se comporte fa de aceast atribuie" divin asa cum trebuie s se comporte cei crora li s-au atribuit alte bogii: cu modestie si gratitudine fa de Dumnezeu, cu modestie fa de aproapele mai puin favorizat de soart, cu mult grij fa de copii, ceea ce constituie un prilej de punere la ncercare pentru cei ce au dat via..., asteptnd ca timpul s-si spun cuvntul si ca si copiii, la rndul lor, s afle n prinii lor un alt prilej de punere la ncercare.