Sunteți pe pagina 1din 12

1.

Procese si reguli care se aplica in luarea deciziei


Posibilele abordari pe care cumparatorii ar putea sa le foloseasca atunci cand trebuie sa decidaca daca vor cumpara un produs sunt in functie de pretul produsului, utilitatea acestuia si numarul de persoane implicate in procesul deciziei. Cercetatorii evidentiaza ca agentii economici cumparatori pot lua decizii pe baza sentimentelor si a emotiilor, folosind modele emotionale de luare a deciziei, dar si pe baza ratiunii, folosind modele cognitive. Aceste modele cognitive descriu procesele prin care cumparatorii combina informatii despre caracteristicile produsului pentru a lua decizii rationale, sistematic. Modelele cognitive pot fi grupate in compensatoare sau non-compensatoare si dupa marca sau dupa caracteristica.
Compensatoare Modelul Multi-atribut Modelul Diferentelor aditive Non-compensatoare Modelul Conjunctiv Modelul Disjunctiv Modelul Lexicografic Modelul Eliminarii dupa caracteristici

Dupa marca Dupa caracteristica (atribut)

Fiind oportunisti si avand capacitate de adaptare, cumparatorii nu urmeaza un proces uniform de fiecare data cand iau o decizie. In schimb, ei aleg un model sau folosesc anumite parti din mai multe modele, depinzand de situatie. Pe baza modelului compensator cumparatorii evalueaza cat de bune sunt fiecare din atributele brandurilor pe care ei le iau in considerare si le cantaresc in functie de cat de importante sunt atributele pentru deciziile lor. Modelele non-compensatoare necesita mai putin efort cognitiv decat modelele compensatoare deoarece cumparatorii marcheaza praguri pentru fiecare atribut si resping orice brand cu nivele ale atributelor sub acel prag. Astfel, daca exista branduri in atentia consumatorilor care sunt similare ca atractie pentru acestia, ei trebuie sa depuna mai mult efort pentru a lua decizia si vor folosi cel mai probabil un model compensator. Multi cercetatori s-au axat pe modele compensatoare bazate pe brand, numite de asemenea si modele multi-atribut. Cand se considera atribute multiple, consumatorii tind sa acorde mai multa valoare celor care sunt compatibile cu obiectivele lor. Chiar si in cazurile celor mai bune predictii, aceste modele nu exprima decat anumite posibilitati. Conform modelului diferentei aditive, brand-urile sunt comparate printr-un atribut, doua cate doua. Apoi consumatorii evalueaza diferentele dintre alte doua brand-uri pe fiecare atribut si apoi le combina intr-o preferinta globala. Acest proces permite compromisuri intre atribute adica, o diferenta pozitiva pentru un atribut poate compensa diferenta negativa pentru altul. Consumatorul evalueaza prin comparare produsele pentru a face o alegere. Evaluarea presupune o analiza amanuntita a trasaturilor produsului ce prezinta interes pentru consumatori. Aceste trasaturi se refera la performanta, gust, culoare, imaginea fizica, ambalaj, gama, pret, etc. Aceasta evaluare stabileste pozitia fiecarui produs in relatie cu atributele importante.

pg. 3

2. Modelul atributelor multiple (modelul multiatribut)


Modelele ofera o reprezentare a unui stat, a unei functiuni sau a unei evolutii a administratiei, dar nimic mai mult desi au pretentia universalitatii si intemporalitatii explicatiilor si interpretarilor pe care le propun.1 Exist n domeniul public, ca i n cel privat, multe situaii n care deciziile trebuie luate n funcie de mai multe caracteristici sau condiii, care de regul se afl n conflict unele cu altele. Astfel de exemple pot fi: decizia de stabilire a celei mai bune locaii pentru o groap de gunoi ecologic pentru o localitate. Aceasta depinde de condiii precum: distana fa de zona locuit cea mai apropiat,tipul de teren pe care se amplaseaz (stabilitatea geologic, potenialul su agricol), sau posibilitatea de protecie a terenului respectiv. decizia de alegere ntre mai muli candidai pentru un anumit post ntr-o instituie poate depinde de rspunsul candidatului la anumite caracteristici ale postului, precum experiena de munc ntr-un domeniu similar, abiliti de comunicare interpersonal, abiliti analitice, motivaie sau contiinciozitate. decizia de stabilire a celei mai potrivite locaii pentru o parcare subteran ntr-un ora mare poate fi evaluat n funcie de atribute ale terenului, de tipul distana fa de zona cu solicitri mari de parcri, tipul de teren, eventual timpul necesar pentru construcie. decizia de selectare a candidailor la examenul de admitere la universitate sau n liceu pe baza rezultatelor la un examen de admitere, la un examen standardizat sau pe baza unui chestionar de aptitudini personalizat la caracteristicile specializrii respective. n fine, unele decizii precum cea de alegere a unui automobil personal sau a unei locuine se nscriu, de asemenea, n categoria deciziilor care pot fi abordate folosind modelul multiatribut. Situaiile de mai sus sunt doar cteva exemple de probleme care pot fi rezolvate folosind modelul multiatribut de luare a deciziilor.

a. Concepte care ajuta la structurarea modelului de decizie


Sunt precizate trei concepte: Scenariile (sau situaiile viitoare posibile, stri ale naturii sau, pur i simplu lucruri care pot merge prost) sunt situaii posibile care pot fi imaginate, care se petrec dup ce decizia a fost luat i care nu se afl sub controlul decidentului. Adesea aceste scenarii posibile nu sunt luate n considerare pentru c nu se afl sub controlul factorilor de decizie i, datorit presiunilor multiple sub care i desfoar activitatea, managerilor nu le place s se ngrijoreze n mod inutil. O astfel de situaie poate aprea n cazul unei decizii asupra unei investiii importante care trebuie luat ntr-un an electoral. Rezultatul alegerilor este incert, nu se tie dac partidul/coaliia care va obine puterea va aloca bugetul necesar continurii investiiei. Totui, singurul scenariu care, de regul, va fi luat n considerare va fi cel referitor la continuarea investiiei, deoarece decidenii tiu c nu au control (sau n caz fericit acesta este redus) asupra rezultatului alegerilor. Notaia obinuit pentru scenarii este cu cifre romane I, II, III, etc. Alternativele sunt posibilele direcii de aciune, opiuni sau posibiliti de alegere. Literatura de specialitate mai include ca sinonime pentru alternative i raiune de aciune, curs de aciunesau strategie candidat. Alternativele pot varia ca numr de la minimum dou pn la cteva mii. Astfel, posibilele locaii pentru o groap de gunoi ecologic pot fi trei, dar
1

Ioan Alexandru, Tratat de Administratie Publica, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2008, pg. 213.

pg. 4

candidaii pentru admitere ntr-o facultate pot fi cteva mii. Numrul alternativelor poate rezulta din investigaii n teren sau ca rezultat al creativitii decidenilor. Alternativele se noteaz convenional cu literele mari ale alfabetului A, B, C etc. Criteriile, cunoscute i sub denumirea de atribute, obiective, puncte tari i puncte slabe, sunt de regul specifice problemei. Ele sunt identificate de ctre factorul (factorii) de decizie, iar numrul lor poate varia ntre doar cteva i 150, numr considerat maxim de ctre unii cercettori. De exemplu, pentru evaluarea alternativelor pentru un apartament se pot lua n considerare ca atribute spaiul locuibil, distana fa de serviciu, renumele/calitatea colii din cartier (dac decidentul are copii de vrst colar), existena sau posibilitatea construirii unui garaj (dac are main), existena unor surse de poluare fonic n apropiere (strzi puternic circulate, discoteci, gri etc). Este mai puin recomandat n aceast situaie includerea preului ca i criteriu de departajare, deoarece factorul financiar impune de obicei anumite bariere la ncercrile de evaluare obiectiv. Linia obinuit de decizie pentru resurse limitate de tipul bani sau timp merge pe direcia cu ct mai puin, cu att mai bine. Altfel spus, constrngerile financiare sau de timp pot impune evalurii o direcie nedorit iniial, decidenii ncercnd s minimalizeze costurile financiare sau de timp. Modelul atributelor multiple este recomandat a fi utilizat pentru evaluarea alternativelor cu costuri egale sau comparabile. Pentru evaluarea alternativelor cu costuri diferite, literatura de specialitate recomand aplicarea analizei cost-beneficiu, n vederea obinerii de beneficii maxime cu minimalizarea costurilor. Mai trebuie precizat c atunci cnd numrul de atribute este mare, ele pot fi aranjate ntr-o structur ierarhic. n urma discuiilor ntre factorii de decizie se pot stabili un numr de atributecheie, iar pentru fiecare dintre acestea se pot identifica subatribute. O structur ierarhic a atributelor poate arta precum urmeaz.2

X1 X2 Atribute X3 cheie X4 X5 X6 X7

X11

X17

X61

X67 Un arbore ierarhic de atribute. De foarte multe ori atributele aflate n discuie sunt n competiie unele cu altele.
2

Ionescu Gh., Cazan E., Negruta A. L., Modelarea si optimizarea deciziilor manageriale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999, pp. 131 132 .

pg. 5

n cazul parcrii subterane, de exemplu, nevoia de proximitate cu zonele aglomerate ale oraului poate fi n conflict fie cu tipul de sol al terenului disponibil sau, eventual, cu nevoia de protejare a unor relicve istorice subterane. Aceste conflicte se pot rezolva sau mcar minimaliza prin discuii n cadrul grupului de decizie, n care s se stabileasc de comun acord prioriti i chiar o ierarhie a criteriilor. Aceste discuii sunt de mare importan pentru obinerea susinerii ulterioare a deciziei, att n faa superiorilor ierarhici (dac este cazul), dar mai ales n faa publicului. Nu trebuie omis faptul c, spre deosebire de sectorul privat unde o decizie de acest tip este nscris n seciunea deciziilor de investiii, n sectorul public ea este o decizie de alocare bugetar.3 Acetia sunt bani publici, iar responsabilitatea pentru buna lor gospodrire se exercit n ultim instan n faa locuitorilor comunitii respective. Un alt aspect care trebuie luat n considerare la construirea matricii de decizie este faptul c,deseori, atributele au unitile de msur diferite. Pentru decizia referitoare la alegerea unui apartament, de exemplu, poluarea fonic se msoar n decibeli, distana fa de locul de munc n kilometri, iar calitatea colii din cartier printr-un indice compozit. O soluie la aceast problem poate fi dat de evaluarea fiecrui atribut n funcie de o scal calitativ cu cinci sau apte trepte, de exemplu de la foarte ru la foarte bine, urmnd ca apoi s acordm echivalente numerice pentru aceast scal, echivalente cu care s lucrm ulterior. Discuia se continu cu stabilirea importanei criteriilor, sau mai precis a ponderilor pe care atributele luate n considerare le au unele n raport cu celelalte. Exist metode matematice de evaluare i calculare a acestor ponderi, care sunt mai uor de aplicat atunci cnd este un singur decident sau atunci cnd analiza este pregtit de ctre un specialist pentru factorul de decizie politic. Ponderile se pot stabili sau estima i prin discuii ntre membrii grupului de decizie, discuii care pot fi facilitate fie de ctre o persoan de conducere din instituie sau de ctre un facilitator extern care acioneaz n calitate de consultant pentru organizaia respectiv. Desigur, metodele matematice menionate mai sus pot fi incluse ca argumente n cadrul discuiei de grup, sau, chiar mai mult, aceasta poate include evaluarea diverselor variante propuse de analitii din cadrul instituiei.

b. Avantaje ale estimarii importantei ponderilor n cadrul unei discuii ntr-un grup de factori de decizie
Aceste avantaje nu trebuie pierdute din vedere deoarece sunt avantaje majore ale estimrii importanei ponderilor n cadrul unei discuii ntr-un grup de factori de decizie (format, de exemplu, din directori ai mai multor servicii descentralizate dintr-un jude implicai ntr-un proiect comun sau din primari ai mai multor comune care urmresc formarea unei microregiuni): stabilirea unui limbaj comun pentru participani, clarificarea unor termeni specifici i, n consecin, eliminarea distorsiunilor de comunicare; clarificarea prioritilor pentru fiecare dintre prile implicate (ar putea exista diferite prioriti, operaionale sau politice); construirea unei atmosfere de ncredere ntre membrii grupului care poate fi util att pentru implementarea deciziei, ct i pentru viitoare proiecte comune;

Hinea i Mora, 2000, p. 179

pg. 6

evidenierea prioritilor comune i clarificarea felului n care acestea afecteaz pe fiecare membru; obinerea suportului comun pentru decizia final i a satisfaciei de ansamblu pentru aceast decizie. n final, raportul ntre alternative i criterii se poate exprima sub forma unei matrici decizionale pe ale crei coloane sunt incluse alternativele, iar pe linii sunt enumerate criteriile. Se elaboreaz cte o matrice (un tabel) pentru fiecare scenariu posibil. Pe scurt, etapele elaborrii unui model multiatribut se prezint astfel:
Nr.crt. 1. 2. 3. 4. 5. Stabilirea scenariilor posibile Identificarea alternativelor disponibile Evidenierea criteriilor de evaluarea a alternativelor Construirea tabelelor de decizie: criterii (linii), alternative (coloane) pentru fiecare scenariu posibil Aplicarea unei etichete calitative pe scala foarte ru pn la foarte bine cu cinci sau apte trepte, n funcie de complexitatea problemei pentru evaluarea performanei fiecrei alternative pentru fiecare criteriu luat n considerare Echivalarea acestor etichete cu indicatori numerici, fie pe scala de la zero (minimum) la unu (maximum), de la zero (minimum) la zece (maximum) sau de la zero (minimum) la o sut (maximum) n funcie de preferine sau de problem. Se recomand cu insisten evitarea valorii de mijloc (adic 0.5, 5, sau 50) pentru obinerea predominanei unei alternative sau a alteia Stabilirea ponderilor (importanei) fiecrui criteriu in parte, prin acordarea unei ponderi Efectuarea calculelor Realizarea analizei de sensibilitate pentru verificarea rezultatului obinut Etape

6.

7. 8. 9.

Avnd n vedere c s-a lucrat n aceast variant cu estimri ale criteriilor, pentru analiza de sensibilitate se vor modifica valorile acordate indicatorilor numerici sau valorilor estimate pentru ponderile criteriilor. La apariia unor discrepane ntre rezultatele iniiale i cele de verificare (i ansele sunt destul de mari ca aceste diferene s apar), se impune o reconsiderare a etapelor 5-8 sau chiar, la apariia unor date noi despre problem, a ntregului proces. Acest model i-a demonstrat utilitatea n multe situaii cu care s-au confruntat, n timp, managerii din instituiile publice din strintate, iar n Romnia cel puin n sectorul privat cu siguran. Este un instrument relativ uor de aplicat, i care, n aceast form, nu solicit un nivel ridicat de cunotine matematice2. Modelul multiatribut este foarte util ca ghid pentru luarea deciziilor n care se alege ntre mai multe variante distincte de rezolvare a unei probleme, precum i ca instrument pentru structurarea problemelor. Paii enumerai mai sus oblig decidentul, dar l i ajut n acelai timp s listeze alternativele i s expliciteze criteriile pe baza crora ia decizia, precum i motivele care stau la baza alegerii sale. Astfel, se clarific mult din raionamentul care st la baza deciziei respective, iar aceasta poate fi comunicat i neleas mai uor n etapa de implementare. pg. 7

3. Evaluarea multi-atribut
Evaluarea multi-atribut (Multi Attribute Utility Technology MAUT) este o tehnic aplicat n procesele de luare a deciziei pentru stabilirea celei mai bune alternative n condiiile existenei unor criterii diferite.MAUT poate fi folosit i n evaluare, att n evaluarea programelor viitoare, ct i n cea a celor deja existente. Avantajul este c putem include n analiz mai multe tipuri de rezultate (tim c un program d de obicei mai mult de un singur rezultat, voit sau nu) i s obinem la sfrit o singur evaluare. Pentru a ajunge la acest lucru se ntocmete o list de rezultate, pentru fiecare avnd stabilit un minimum i un maximum. Rezultatele se trec n funcie de distana la care se afl de minimum i de maximum, astfel nct s avem o scal comun i realiznd o estimare a rezultatului. Dup aceea se trece la acordarea unei importane fiecrui rezultat (de exemplu un rezultat poate avea o importan de la 1 la 10). Prin nmulirea importanei cu estimrile rezultatelor obinem cifrele finale. S presupunem c avem dou programe de nvmnt. Programul A are 400 de absolveni, dintre care i-au gsit locuri de munc n specialitatea lor n proporie de 50%. Programul B a avut 200 de absolveni, s-au angajat n specialitatea lor n proporie de 75%. Care program este mai bun? Observm c avem dou rezultate diferite: numr de absolveni i angajare n specialitate. n cazul procentului angajrii putem spune c minimum este 0 i maximum 100%, deci lsm cifrele aa cum sunt. Numrul minim sau maxim de absolveni ar putea fi calculat n mai multe feluri. Cel mai simplu este s lum 0 ca minim i 400 ca maxim. Programul A va avea 100%, iar programul B 200/400X100%=50%. Obinem urmtorul tabel cu rezultate exprimate n aceeai unitate de msur (%).
A Numar de absolventi Angajare in specialitate 100 50 B 50 75

Urmeaz s ne stabilim prioritile. Aici exist un proces destul de sensibil. Fiecare organizaie i are setul su propriu de valori, propriile obiective. S-ar putea ca organizaia A s pun accentul pe numrul mare de absolveni n dauna calitii, iar organizaia B s prefere calitatea.Evaluatorii s-ar putea s aib un set de valori diferit, fie propriu, fie influenat de beneficiarii evalurii. Presupunnd c se ajunge la un consens asupra acordrii unei importane de 2 numrului de absolveni i de 3 procentului de angajri (deci prefernd ntr-o oarecare msur calitatea asupra numrului).
A Numar de absolventi*2 Angajare in specialitate*3 Total 200 150 350 B 160 225 385

Programul B, care a totalizat 385 de puncte va fi mai bun dect programul A, care are doar 350 de puncte. pg. 8

4. Procesul decizional in Administratia Publica din Romania


Deciziile reprezint o component de baz a activitii zilnice a managerilor din zilele noastre, att n domeniul public ct i n cel privat. Dei au nceput s apar lucrri care abordeaz modele de luare a deciziilor utile secorului privat, nu exista acelai interes pentru studii similare aplicabile sectorului public. Or, nu trebuie s ne fie indiferent felul n care se adopt bugetul local, cum se fundamenteaz deciziile de semaforizare a unui ora sau de prevenire a accidentelor rutiere, ct cost anumite bunuri achiziionate de ctre autoriti ale administraiei, pentru ca sursa de finanare a reprezint banul public. De multe ori, cnd ntrebarea Cum se iau deciziile n administraia public este adresat celor care lucreaz n sistem, se rspunde , fie c primeaz criteriile juridice, fie c se ine cont de interesele politice, fr a face trimitere la interesul public. Decizia administrativ are un caracter complex, dar esena sa rmne satisfacerea drepturilor i intereselor cetenilor. Acionnd cu prioritate n interesul general, decizia administrativ rmne n cadrul legalitii. Dei se invoc permanent alocarea insuficient a resurselor financiare, s-a constatat o gestionare necorespunztore a acestora, caracterizat prin risip de fonduri i consum public nejustificat. n plus, oficialii europeni invoc permanent necesitatea mbuntirii capacitii administrative a Romniei de absorbie a fondurilor comunitare , precum i ntrirea constrngerilor bugetare. Apreciem c soluia optim de realizare a acestor cerine o reprezint importarea de ctre sectorul public a unor metode i tehnici de gestiune a resurselor specifice sectorului privat, fr s se piard din vedere specificul administraiei publice. Activitatea din sfera administraiei publice se realizeaz prin intermediul unei multitudini de decizii. De la cele mai mrunte sarcini i activiti ale unui funcionar i pn la documentele oficiale semnate de un ministru, conductor sau preedinte de stat, procesul decizional este prezent; el se concretizeaz prin elaborarea i executarea de decizii administrative corespunztoare atribuiilor ndeplinite. Dac toate soluiile posibile ar conduce la acelai rezultat, problema opiunii, a preferinei pentru o anumit variant, nu ar mai avea sens. n realitate, soluiile difer ntre ele sub multe aspecte, inclusiv n funcie de perspectiva din care sunt analizate i de sistemul de referin ales. Aa se face c, n orice domeniu de activitate, dintr-un anumit punct de vedere este de preferat soluia X, iar din altul soluia Y etc. n sfera administraiei publice, ca i n alte domenii, deciziile presupun un anumit grad de autonomie a decidenilor. Aceast autonomie are ns un caracter relativ mai pronunat i mai restrictiv, datorit prezenei cadrului normativ n care se deruleaz activitile publice. n principiu, administraia efectueaz o alegere dintre mai multe soluii posibile; dar acolo unde legea stabilete riguros ce trebuie s se ntreprind de ctre persoanele/instituiile publice i care sunt mijloacele concrete de aciune, nu se mai pune problema autonomiei de adaptare a unei decizii administrative, ci doar de a executa dispoziii legale. In Romnia exist anumite puncte slabe privind: nedepartajarea responsabilitilor n domeniul politicilor publice, finanrii i prestrii serviiilor publice; lipsa unor mecanisme simple i clare de politici publice n baza crora s fie elaborate i aplicate programe i proiecte; nesepararea clar a nivelului de elaborare a politicilor publice de cel de implementare; lipsa unei corelaii stricte ntre resursa uman n raport cu obiectivul unui serviciu public; pg. 9

lipsa unor departajri clare administrative i financiare ntre serviciile publice aflate n managementul unor actori publici situai la nivele diferite (jude/local); lipsa unor sisteme eficiente de planificare strategic pentru fiecare autoritate din administraia public central i local n raport cu serviciul public pe care l furnizeaz; lipsa unui sistem de monitorizare i evaluare a executrii contractelor pentru servicii i utiliti publice, prin autoriti autonome de reglementare; necorelarea planurilor de dezvoltare la nivel judeean cu planurile de dezvoltare regional i planurile operaionale, existnd suprapuneri; lipsa unor mecanisme simple i clare de elaborare i aplicare a politicilor publice n activitatea ministerelor, ageniilor i autoritilor locale pentru a asigura coerena, predictibilitatea i transparena activitii; clarificarea statului juridic a unor agenii guvernamentale delimitarea de autoriti publice pe deplin autonome, ca organisme publice de reglementare i control aflate sub control parlamentar; lipsa unui sistem eficient de monitorizare i evaluare a rezultatelor de politici publice precum i a mecanismelor de monitorizare i evaluare a serviciilor i utilitilor publice la diverse niveluri.4 Atentia care este acordata activitatii si structurilor administratiei ministeriale de puterea politica, de mass-media si de opinia publica, in general, nu este un fapt intamplator. Puterea politica stie, mass-media constata si opinia publica simte ca administratia ministeriala reprezinta instrumentul cel mai important in administrarea treburilor tarii care au ca scop ordinea de drept si bunastarea colectivitatii la nivelul intregii tari. Lipsa de performanta a societatii romanesti din ultimii 15 ani de trenzitie la economia de piata cade in sarcina puterii politice care a condus, dar si a administratiei ministeriale, inclusiv Guvernului, ca sef al acesteia, atat pentru solutiile propuse puterii politice, cat si pentru modul de realizare a scopurilor ce i-au fost stabilite. Actorii politici importanti, de pe pozitii diferite, dar si observatori, precum si specialisti renumiti au constatat criza administratiei publice in Romania, a administratiei publice ministeriale in general. Necesitatea reformarii administratiei publice ministeriale, precum si administratiei publice in general, se impune cu maxima acuitate, dar cu conditia de a fi depasita faza declaratiilor, dorintelor, programelor, etc. In aceasta privinta se considera necesare: stabilirea unui echilibru dinamic al raportului centralizare-descentralizare in relatiile dintre administratia publica ministeriala si administratia publica locala demultiplicarea structurilor sistemului administratiei ministeriale si stabilirea in Constitutie a numarului maxim de ministere atragerea specialistilor in drept administrativ si stiinta administratiei in colectivele de lucru care au drept obiective elaborarea unor programe de reforma a administratiei publice reevaluarea unora dintre institutiile administratiei autonome in ceea ce priveste raporturile cu Guvernul si administratia ministeriala, pentru ca existenta acestora sa constituie o exceptie de la regula constitutionala potrivit careia Guvernul este cel care exercita conducerea generala a intregii administratii publice profesionalizarea si stabilitatea functionarilor publici
4

Constantin Chiriac Doctorand, Academia de Studii Economice; Emergenta modelului guvernantei multi-level in Romania, Revista Transilvana de Stiinte Administrative, Bucuresti, pp. 5 18.

pg. 10

prevenirea si combaterea prompta si exemplara a fenomenului de coruptie, inclusiv prin transformarea justitiei din instrument al impunerii respectarii legii de catre cetateni, in garant al aplicarii egale si impartiale a legii

De asemenea, putem spune ca din punctul de vedere al procesului legislativ, acesta se supune rigorilor legate de modul n care se definesc problemele, se formuleaz i se fundamenteaz variantele de soluionare, se alege varianta considerat optim, se implementeaz, se monitorizeaz i se evalueaz politicile publice. Schematic, locul procesului de adoptare a legii poate fi reprezentat conform schemei de mai jos.

Adoptarea legii Stabilirea Formularea Alegerea Problemei alternativelor variantei Implementare Monitorizare Evaluare

Rareori, procesul legislativ derulat la nivelul Parlamentului Romniei funcioneaz dup acest mecanism: de regul, nu sunt luate n calcul mai multe variante de soluionare a problemei, iar dup adoptarea unei legi, Parlamentul nu mai dispune de resursele necesare pentru a realiza monitorizarea i evaluarea impactului msurilor adoptate. Din punct de vedere teoretic, am conturat statutul administratiei publice din Romania, ca parte a sistemului global de administratie publica, cat si faptul ca administratia publica ministeriala este partea cea mai importanata a administratiei publice generale din Romania.

pg. 11

5. Decizie luata in Administratia Publica


Deciziile reprezinta rezulatatul unui efort colectiv. A lua o decizie presupune un proces complet prin care se asuma angajarea fata de un anumit curs de actiune referitor la o problema anume existenta intr-o organizatie. Acest proces presupune alegerea intre mai multe posibilitati de a actiona. In plus,hotararea finala trebuie justificata in functie de anumite criterii de tipul:eficienta,eficacitate,constrangeri legale,imagine publica etc. Ultimele doua criterii sunt importante in special pentru organizatiile din domeniul public, deoarece, spre deosebore de omoloagele lor din sectorul private le sunt supuse mult mai atent influentelor din partea publicului si a domeniului politic pentru motivul ca functioneaza din banii publici. Probleme cu care se confrunta institutiile publice sunt foarte diverse. Ele pot fi statice sau dinamice, structurate sau nestructurate, manifestate sau latente. Totusi ca prima conditie pentru rezolvarea lor se impune existenta unui set de informatii pertinente si suficiente. Apoi este necesara pregatirea managementului pentru utilizarea eficienta si eficace a acestor informatii. In timp ce managementul de varf se concentreaza pe utilizarea in scop strategic a acestor informatii,nivele intermediare de conducere se concentreaza pe utilizarea lor operationala.5 Cadrul legal in Romania pentru relatia administratie publica-parteneri sociali este redata de legea numarul 544/ 2001 privind liberul acces la informatiile de interes public si de legea 52/2003 cu privire la regulile procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea transparentei decizionale in cadrul autoritatilor administratiei publice centrale si locale. Prin aceste doua legi se asigura accesul liber si nengradit al persoanei la orice informatii de interes public, sa sporeasca gradul de responsabilitate a administratiei publice fata de cetatean, ca beneficiar al deciziei administrative, sa stimuleze participarea activa a cetatenilor in procesul de luare a deciziilor administrative si in procesul de elaborare a actelor normative.6 Studiu de caz-Agentia de protectie a mediului SUA(US Environmental Protection Agency-EPA) Agentia de protectie a mediului din SUA a publicat in registrul federal o teorie (Public Involvement policy) in vederea implicarii publicului in procesul sau decizional. Atat angajatii cat si managerii din agentie vor implementa aceasta politica care va genera cea mai buna cale pentru aigurarea acestui obiectiv. Aceasta politica se bazeaza pe sapte etape: 1. planificarea bugetului pentru implicarea publicului in activitati 2. indetificarea persoanelor interesate si direct afectat de aceste hotarari 3. asigurarea unui suport financiar si tehnic 4. accesul cetatenilor la informatie 5. indrumarea publicului spre activitatile desfasurate 6. utilizarea inputului pentru a asigura un output pentru societate 7. evaluarea implicarii publicului in activitati Scopul acestei teorii este ca implicarea societatii sa devina o parte integranta din politicile EPA si chiar sa imbunatateasca procesul de luare al deciziilor pentru agentie. Numeroase programe EPA aduc oportunitatile implicarii publice ca o conditie superioara, spre deosebire de cerintele primare ale organizatiei,care recunosc eficienta implicarii publicului in luarea deciziilor. Criticii proiectului de implicare publica spun ca desi angajarea societatii in luarea deciziilor poate fi un lucru bun,uneori poate avea consecinte
5 6

OECD-Public Management Policy Brief No 10/2001,pag 4

Extras din Legea 544/2001 si Legea 52/2003

pg. 12

negative,aducand unele procese la nivele anterioare. EPA a format un grup auxiliar bazat pe dezvoltarea recomandarilor care implementeaza noile politici sa imbunatatesc calitatea serviciilor generale EPA. Acest grup are trei subcomitete care rolul de a informa, evalua si adresa problemele catre agentie. Este esential succesul acestor politic pentru ca EPA sa incurajeze si sa suporte in contiunuare acest gen de decizii. Notiunile ce stau la baza activitatilor din structura interna sunt:training, accesul la informatie si evaluarea. Desi obiectivele si activitatile dezbatute in acest document sunt concentrate in interiorul organizatiei EPA, aceasta planuieste sa faca o baza de date si un pachet de servicii, oportunitati de pregatire profesionala si evaluare a instrumentelor disponibile pentru partenerii EPA si a publicului in viitorul apropiat. Prin politica de implicare a publicului si implementarea activitatilor bazate pe teoria prezentata, agentia intentioneaza sa obtina si sa administreze: inbunatatirea activitatilor EPA eforturi de mobilizare a publicului mai consistente cresterea increderii societatii decizii imbunatatite amelioararea modului inca care societatea intelege politicile EPA Din acest studiu de caz reiese ca publicul nu este suficient de prezent in procesul decizional din aministratia publica. O dovada in acest sens, este faptul ca in SUA, agentia nationala de protectie a mediului incearca sa implice cetatenii intr-o problema delicata in acea zona, chiar cu riscul de a lua unele decizii ineficiente din punct de vedere material dar care aduc o buna imagine agentiei. In administratia publica luarea deciziilor este un proces complex care trebuie sa tina cont de multi factori, dar in principal trebuie sa aiba in vedere buna cooperare cu cetatenii si societatea civila prin intermediul partenerilor sociali deoarece scopul in sine al administratiei este de a servi cetateanul, iar prin implicarea cetateanului in luarea deciziilor acest fapt este cel mai bine realizat.

pg. 13

Bibliografie:
Onofrei Mihaela, Decizia in administratia publica, suport de curs, Iasi, 2011/2012 Albu Emanuel, Studii Juridice - Administratia ministeriala in Romania, Editura All Beck, Bucuresti, 2004 Constantin Chiriac Doctorand, Academia de Studii Economice; Emergenta modelului guvernantei multi-level in Romania, Revista Transilvana de Stiinte Administrative, Bucuresti Marius Constantin Profiroiu, Elena Iorga, Manual de Politici Publice, Editura Economica; Editor - Institutul pentru Politici Publice, Bucuresti, octombrie 2009 Ionescu Gh., Cazan E., Negruta A. L., Modelarea si optimizarea deciziilor manageriale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999
OECD-Public Management Policy Brief No 10/2001 Legea 544/2001 si Legea 52/2003

www.scribd.com/doc/54699775/Proiect-Marketing-Modele-de-Evaluare-aAlternativelor-Consumatorilor
http://www.epa.gov/publicinvolvement/policy2003/framework.pdf

pg. 14