Universitatea POLITEHNICA din Bucureti

Facultatea tiina i Ingineria Materialelor

Specializarea INGINERIE MEDICAL
Introducere n domeniul
biomaterialelor
Titular curs: .L.dr.ing. ANTONIAC Iulian Vasile
CURS 3

Noiuni introductive
privind
structura materialelor
n funcie
de
compoziia chimic de baz
Materialele organice
( au ca elemente de baza:
carbonul, hidrogenul,
oxigenul si azotul)
Materiale
anorganice
(sunt substante simple sau
compuse de tipul oxizilor,
sarurilor, halogenurilor)
In functie de parametrii de stare exteriori (temperatura, presiune) si interiori (natura si
concentratia elementelor chimice componente), materialele pot exista in natura in toate cele
patru stari de agregare:
Consideraii generale
Materialele sunt constituite la rndul lor din pri i mai mici,
numite elemente chimice. Un element chimic se definete ca cea
mai mic parte de substan care poate fi decelat prin metode
fizice i chimice obinuite.
Mai multe elemente chimice (de acelai fel sau diferite) se pot
combina pentru a forma ansambluri de elemente ntre care se
stabilesc legturi chimice. Atunci cnd un ansamblu de elemente
nu poate fi decelat prin metode fizice obinuite, el este o
molecul chimic (compus chimic).
Consideraii generale
Materia este constituita din atomii cuprinsi in sistemul periodic al elementelor.
Solidele se deosebesc de celelalte stri ale materiei (lichida si gazoasa) prin
faptul ca atomii constitueni se afla sub influenta unor forte interatomice
puternice. Structurile electronice si atomice, si aproape toate proprietatiile fizice,
depind de natura si rezistenta legturilor interatomice. Sunt cunoscute mai multe
tipuri de legturi interatomice.
a) Legatura ionica - In legtura ionica, atomi donori de electroni (metalici) transfera unul sau mai muli
electroni ctre un atom acceptor de electroni (nemetalic). Cei doi atomi devin astfel cation (metalul) si
anion (nemetalul) care sunt puternic atrai prin efectul electrostatic. Aceasta atracie a cationilor si
anionilor constituie legtura ionica.
b) Legatura covalenta - Elementele care se afla la limita dintre metale si nemetale, cum ar fi carbonul si
siliciul, poseda atomi cu patru electroni de valena si tendine egale de a dona si accepta electroni. Din
acest motiv, ele nu formeaz legturi ionice puternice dar vor forma structuri electronice stabile prin
punerea in comun a electronilor de valena. Aceasta pereche de electroni pusa in comun constituie
legtura covalenta.
c) Legatura metalica - Modelul care explica aceasta legtura infatiseaza atomii aranjai intr-un model
tridimensional ordonat care se repeta, avnd electronii de valena in migrare, sub forma unui gaz, intre
toi atomi. Cristalul metalic este format din miezuri ionice pozitive, atomi fara electroni de valena, in jurul
crora circula electronii negativi. Aceasta legtura conduce la o structura cristalina ordonata, aranjata la
nivel atomic si la o configuraie electronica unica.
d) Legatura Van-der-Waals se realizeaza prin polarizarea interna a sarcinilor (formarea dipolilor) atomilor
sau moleculelor vecine, fiind o legatura de absorbtie slaba, electrostatica, de dipol.



Consideraii generale
Structura reprezinta modul de organizare interna, de alctuire din
parti componente a unui material sau sistem material.
Tipurile principale de structuri
(natura si numarul particulelor nucleare)
1. Structura nucleara, 10
-13
cm
(numarul, numerele cuantice, distributia electronilor in straturi, substraturi si orbitali)
2. Structura electronica (a atomilor), 10
-8
cm
(tipul legaturii chimice realizate prin interactiunea electronilor de valenta din atomii componenti)
3.Desmostructura (structura atomico-moleculara), 10
-8
cm
(tipul celulei elementare cristaline )
4. Structura cristalina, 10
-8
-10
-5
cm
(tipul si proportia constiuentilor microstructurali, observate cu ajutorul unui microscop)
5. Microstructura, 10
-8
-10
-1
cm
(structura observata cu ochiul liber sau cu o lupa)
6. Macrostructura > 10
-2
cm
Materiale
metalice

Materiale
polimerice
organice
Materiale
ceramice
Compozite
Compozite cu matrice
polimerica si
umplutura metalica
Compozite cu matrice
polimerica si
umplutura ceramica
Compozite cu
matrice metalica si
umplutura ceramica
Consideraii generale
Schema logic
(corelaia structur-proprieti-utilizare)
Structurile cristaline ale carbonului:
(A) Diamant (sistemul cubic)
(B) Grafit (sistemul hexagonal)
Proprietate Diamant Grafit
Duritate Cea mai ridicat Foarte sczut
Culoare Lipsit de culoare Negru
Conductivitate electric Sczut Ridicat
Densitate (g/cm
3
) 3,51 2,25
Cldura specific
(cal/gmatm/
0
C)
1,44 1,98
Exemplu
(corelaia structur-proprieti-utilizare)
Carbonul (C)
Structura cristalin a materialelor
Structura cristalin i legtura metalic reprezint cea o caracteristic important a materialelor
metalice.
Cea mai mic poriune dintr-o reea spaial care pstreaz simetria ntregii reele este celula
elementar definit prin parametrii ei, care sunt vectorii a, b i c (muchiile celulei elementare) i
unghiurile (ntre b i c), (ntre (a i c) i (ntre (a i b). Repetarea periodic tridimensional a
celulei elementare conduce la obinerea reelei spaiale respective, pe a crei regularitate i simetrie
se bazeaz aproape toate proprietile metalelor.
Reprezentarea schematic a:
-reelei spaiale (a)
- celulei elementare cu parametrii
caracteristici (b)
Aranjamentul ordonat al atomilor ntr-un cristal real constituie structura cristalin a acestuia; simetria
structurii cristaline corespunde structurii reelei spaiale, dar trebuie s se in seama c atomii nu ocup
poziiile respective n complet imobilitate, ci ei vibreaz (oscileaz) n jurul acestor poziii, ceea ce determin
ca n cristalele reale s existe totdeauna numeroase imperfeciuni.
Elementele principale care caracterizeaz reeaua cristalin sunt:
Structura cristalin a materialelor
Structura cristalin a materialelor
1. Sistemul triclinic se construiete pornind de la reeaua oblic, aeznd
planele astfel nct nodurile din planele succesive s nu se afle pe aceeai
vertical. n acest fel putem construi o singur reea, numit triclinic simpl
(a). Celula elementar este un paralelipiped oblic cu baza un paralelogram.


Structura cristalin a materialelor

Sisteme de cristalizare
2. Sistemul monoclinic conine dou tipuri de reele Bravais: reeaua monoclinic simpl
(a) i reeaua monoclinic cu volum centrat (b), ambelele construite pe baza reelei plane
oblice. La prima, nodurile din planele succesive se afl pe aceeai vertical, n timp ce la
cea de-a doua, nodurile din planul urmtor se afl deasupra centrelor paralelogramelor
din planul precendent. Celula elementar a reelei monoclinice este un paralelipiped drept
cu baza paralelogram. Reeaua monoclinic cu volum centrat apare ca o reea complex
coninnd dou noduri n celula elementar (de notat c nodurile din coluri contribuie cu
1/8 din celula respectiv, acestea aparinnd la opt celule vecine).
Structura cristalin a materialelor

Sisteme de cristalizare
3. Sistemul ortorombic (ortogonal sau rombic) avnd ca celul un paralelipiped drept cu baza
dreptunghiular conine patru tipuri de reele Bravias: ortorombic simpl (a), care se construiete pornind de la
reeua plan dreptunghiular, aeznd nodurile pe aceeai vertical; ortorombic cu volum centrat (b) se
construiete din reeaua plan dreptunghiular, nodurile din planele succesive aezndu-se deasupra centrelor
dreptunghiurilor din planul precendent; ortorombic cu baze centrate (c) se construiete pornind de la reeua
plan rombic, astfel ca nodurile din planele succesive s fie unele deasupra altora; aceast reea apare ca reea
complex cu dou noduri pe celula elementar (nodurile de pe fee contribuie la celul cu 1/2), dar se poate
construi i o celul primitiv; ortorombic cu fee centrate (d) se construiete pornind de la reeaua rombic,
plasnd nodurile n plane succesive; aceast reea apare de asemenea, complex, cu patru noduri pe celula
elementar, celula primitiv romboedric putnd fi aleas n mai multe feluri.




Structura cristalin a materialelor

Sisteme de cristalizare
4. Sistemul hexagonal se construiete pornind de la reeua plan
hexagonal prin aezarea nodurilor din planele succesive unele deasupra
altora. Sistemul conine o singur reea Bravais (hexagonal simpl)
caracterizat prin parametrii de reea prezentai n figura 4.



Structura cristalin a materialelor

Sisteme de cristalizare
(a=b)
5. Sistemul romboedric sau trigonal se construiete pornind tot de la
reeaua plan rombic, plasnd nodurile din planele succesive deasupra
romburilor din planele precedente, astfel ca relaiile dintre parametrii
sistemului s fie cele din figura 5. Sistemul conine o singur reea Bravais,
trigonal simpl; generarea acestui sistem poate fi imaginat prin
deformarea unui cub dup diagonala principal.
Structura cristalin a materialelor

Sisteme de cristalizare
6. Sistemul tetragonal sau ptratic, avnd ca celul o prism dreapt cu baza
ptrat se genereaz pornind de la reeaua plan ptratic n dou variante: tetragonal
simpl (a) n care nodurile din planele succesive se aeaz unele deasupra altora;
tetragonal cu volum centrat (b) n care nodurile din planele succesive se aeaz
deasupra centrelor ptratelor din planele precendente. Aceast reea apare drept
complex, cu dou noduri pe celula elementar, ns o celul primitiv se poate alege
sub forma unui romboedru.

Structura cristalin a materialelor

Sisteme de cristalizare
7. Sistemul cubic se genereaz pornind de la reeaua plan ptrtic.
Conine trei tipuri de reele Bravais: cubic simpl (a), cubic cu volum
centrat (b), cubic cu fee centrate (c). Ultimele dou reele se construiesc la
fel ca n cazul sistemului ortorombic. Acestea apar drept complexe, cu 2 i
respectiv 4 noduri pe celula elementar, iar celulele primitive sunt
romboedre.

Structura cristalin a materialelor

Sisteme de cristalizare
Aceste 14 reele sunt singurele reele Bravais tridimensionale. Modificarea
uneia din ele, prin adugarea de noduri pe fee, pe muchii sau n centrul
celulei, conduce la o alt reea Bravais din cele 14 descrise.

Structura cristalin a materialelor

Sisteme de cristalizare
Celule elementare frecvente la metale
hexagonal compact
cub cu volum centrat
cub cu fee centrate
Structura cristalin a materialelor
Imperfectiuni chimice i de cristalinitate
in materialele metalice reale
Modurile in care se obtin metalele din minereurile in
care sunt continute, prin procedee piro-, hidro- sau
electrometalurgice, fac ca metalele reale sa contina
proportii variabile de alte elemente insotitoare, provenite
din minereuri sau din alte materiale utilizate la elaborare.
IMPURITATI
Unele dintre impuritati sunt solubile in metale solide, astfel
ca prezenta atomilor lor, de dimensiuni si cu proprietati
diferite de ale atomilor metalici de baza, tulbura asezarea
ordonata a cationilor si modifica campurile de forte energetice
din reteaua cristalina, efectele fiind mai mari atunci cand
atomii de impuritati solubile se distribuie neomogen, in
concentratii neuniforme, in cristal.
SEGREGATIE
Imperfectiuni de cristalinitate in metalele reale
Din punctul de vedere al modului de localizare in cristal,
imperfectiunile de cristalinitate se clasifica in:

1
zero dimensionale sau punctuale
(localizate in nodurile retelei cristaline);
2
monodimensionale sau liniare (limitate la
siruri sau linii de ioni);
3
bidimensionale sau plane (formand
suprafete sau plane atomice);
4
tridimensionale sau volumice
(concentrate in mici elemente de volum).
Imperfectiuni de cristalinitate in metalele reale
1. Defecte punctuale de reea
Alturi de componeni de reea substituii cu atomi strini se mai deosebesc formele de baz,
vacante i atomi interstiiali. Orice cristal conine n reea un numr de goluri - vacane - care
crete cu creterea temperaturii reelei. Fraciunea de vacane raportata la un cristal fara
defecte, la temperatura camerei este de cca 10-12. Energia de formare a vacanelor n metale
este proporional ntructva cu entalpia de vaporizare. Prin existena unui defect punctual n
cristalele cu legtura ionic ia natere o polarizare pozitiv sau negativ local n reea. n multe
reele cristaline ntre nodurile reelei se depoziteaz n special atomi strini mici, ca de exemplu
H, C, N, numii atomi interstiiali. Ansamblul vacana-atom interstiial corespunztor se
numete pereche Frenkel.

2. Defectele monodimensionale de reea
Imperfectiunile monodimensionale (liniare ) reprezinta siruri (linii) de atomi, drepte sau curbe,
de lungime limitata, care sunt dislocate din pozitia specifica cristalului ideal, fapt pentru
care se numesc pe scurt dislocatii. Pentru explicarea formarii si amplasarii dislocatiilor in
cristalele reale recurgem la un model mecanic, bazat pe posibilitatea pe care o au planele
cristalografice de a aluneca unul peste altul de-a lungul unui plan de alunecare imaginar,
paralel cu planele centrelor cationilor din doua plane cristalografice vecine (planul tangent
comun celor doua plane atomice.)

Imperfectiuni de cristalinitate in metalele reale
3. Imperfectiunile plane
3.a. Sublimite si
limite intrafazice
3.b. Defecte de
impachetare.
Macle si limite de
macle
3.c. Defecte plane
(limite) interfazice
Imperfectiuni de cristalinitate in metalele reale
Modurile in care se elaboreaza si se
prelucreaza materialele metalice face
ca gradul de perfectiune al retelei
cristaline sa cuprinda microvolume
relativ mici, care se asociaza in
agregate poli-microvolumice,
constituind cristale submicroscopice
(subgraunti) sau microscopice
(graunti sau microcristale).
Modurile in care se pot produce dezorientarea blocurilor
cristaline ideale si formarea defectului de sublimita. a)
sublimita de inclinare; b) sublimita de rotire
Sublimitele, limitele de graunte si limitele de macle prezentate anterior sunt
defecte plane intrafazice, in sensul ca delimiteaza si separa intre ele
microvolume ale aceluiasi metal real solid, cu acelasi tip de retea cristalina
de o parte si de alta a defectului plan.
3.a. Sublimite si limite intrafazice

Imperfectiuni de cristalinitate in metalele reale
3.b. Defecte de impachetare. Macle si limite de macle
Abaterile de la succesiunile normale ale straturilor constituie un tip de imperfectiuni
plane, denumite defecte de impachetare.

Imperfectiuni de cristalinitate in metalele reale
3.c. Defecte plane (limite) interfazice

Legatura interfazica coerenta (a) si semi-
coerenta (b) intre doua faze (portiuni de cristal
cu retele cristaline diferite)
Trecerea de la reteaua cristalina a metalului (fazei) de baza la cea a celei de a doua
faze se face printr-o limita interfazica.
Dupa modul in care se trece de
la o faza la alta, limitele
interfazice se clasifica in
coerente, semicoerente si
necoerente, reprezentand tot
atatea tipuri de legaturi
interfazice.
In cazul limitelor (legaturilor)
coerente, retelele cristaline ale
celor doua faze au anumite plane
cristalografice cu aranjament
atomic similar, dar cu distante
internodale diferite (a1a2).
Imperfectiuni de cristalinitate in metalele reale
4. Imperfectiuni tridimensionale (volumice, spatiale)

In metalele reale apar si imperfectiuni care se extind in volume mai mici
sau mai mari.

Unele dintre acestea reprezinta discontinuitati sub forma de goluri:

- acumulari submicroscopice de vacante (vacante condensate),
- sufluri,
- porozitati,
- goluri de contractie la trecerea de la starea lichida la cea solida (micro
sau macroretasuri),
- fisuri,
- crapaturi;
- altele reprezinta particule de faze straine : incluziuni metalice,
nemetalice (oxizi, sulfuri, silicati, aluminati), alte combinatii (carburi,
nitruri, carbonitruri).

Imperfectiuni de cristalinitate in metalele reale

La dimensiuni i mai mari, ntre 10
-3
-10
2
m (detectabile prin microscopie optic
i electronic), exist un alt tip important de organizare stuctural. Cand atomii
unei probe topite sunt ncorporai n cristale n timpul solidificrii, multe cristale
mici se formeaz iniial i apoi cresc pana cnd se ating unul pe altul i tot
lichidul este consumat, moment n care proba este complet solida. Astfel,
majoritatea corpurilor solide cristaline (materialele metalice i ceramice) sunt
compuse din multe cristale mici sau cristalite, numii gruni, care sunt strns
mpachetai i legai puternic ntre ei. Aceasta este microstructura materialului
care poate fi observat la mriri la care rezoluia este ntre 1 i 100 m. n
materialele elementare pure, toate cristalele au aceeai structur i difer unul
de altul doar prin orientare. n general, aceste cristalite sau gruni sunt prea
mici s fie vzui liber, observndu-se doar cu microscopul optic.


Majoritatea corpurilor solide sunt opace, deci nu se pot vizualiza folosind un
microscop optic cu lumin transmis (biologic), ci un microscop metalografic cu
lumin reflectat la care lumina incident este reflectat de suprafaa lustruit a
suprafeei metalice sau ceramice. Structura de grauni se evideniaz prin atacul
suprafeei cu un mediu uor coroziv care atac preferenial limitele de graunte i
atunci cnd aceast suprafa este privit prin microscop, se pot observa
dimensiunea i mrimea grunilor, adic microstructura.

Structura cristalin a materialelor
Mrimea de grunte este una dintre cele mai importante caracteristici care
poate fi evaluat prin aceast tehnic deoarece probele cu grauni fini sunt
n general mai puternic conturate decat probele cu grauni mai grosolani
din acelai material.

O alt caracteristic important care poate fi identificat este coexistena a
doua sau mai multe faze n unele materiale solide. Grunii unei faze date
vor avea aceeai compoziie chimic i structur cristalin, dar graunii
celei de a doua faze, vor diferi din aceste dou puncte de vedere. Acest lucru
nu se ntmpl niciodat n probele de elemente pure, dar apare n
amestecurile de diverse elemente sau compui n care atomii sau moleculele
pot fi dizolvate unele n altele n stare solid, la fel ca i n soluie lichid
sau gazoas. De exemplu, unii atomi de crom pot substitui atomii de fier n
reeaua cristalin cu fee centrate a fierului, dnd natere oelurilor
inoxidabile, ce reprezint o soluie solid-aliaj.

Ca i soluiile lichide, soluiile solide prezint limite de solubilitate; cnd
aceasta limit este depit, cea de a doua faz precipit. De exemplu, dac
sunt introdui ntr-un oel inoxidabil mai muli atomi de crom dect poate
s primeasc reeua de fier cu fee centrate, atunci va precipita cea de a
doua faz bogat n crom.

Structura cristalin a materialelor
Difuzie= modificarea pozitiilor
atomilor (ionilor) din corpurile
gazoase,solide sau lichide.
Asadar difuzia poate fi definita prin
mobilitatea atomilor in cadrul unui
material, iar deplasarea acestora se face
pe distante foarte mari in raport cu
distantele interatomice
DIFUZIA
! In materialele pure, atomii se deplaseaza la
intamplare chiar si cand nu se aplica forte externe.
Difuzia n materiale
-apare in procesele de autodifuzie
atomica si consta in trecerea unui
atom intr-un loc vacant vecin. In
nodul din care a plecat atomul se
formeaza o noua vacanta care
poate fi ocupata de atomul
vecin,etc. Astfel se realizeaza o
deplasare continua a vacantelor
1.Difuzia
vacantelor
Cand un atom interstitial cu
dimensiuni reduse fata de
atomii retelei de baza este
prezent in reteaua cristalina,
se poate deplasa prin salturi
atomice in interstitiile retelei.
Nu sunt necesare spatii
libere ca acest mecanism sa
functioneze.
2.Difuzia
interstitiala
Mecanismele difuziei
Vacante
Interstitial
Difuzia n materiale
Uneori un atom din
reteaua cristalina
paraseste nodul retelei
si ocupa un spatiu
interstitial. Aceasta
difuzie prin internoduri
este ingreunata din
cauza spatiului
interstitial mic.
Atomii se mai pot misca
si prin schimb de locuri
intre atomii vecini si
printr-un mecanism
inelar de schimb de
locuri.
3.Alte
mecanisme
de difuzie
Internoduri
Schimb
Inelara
Difuzia n materiale
Mecanismele difuziei
Aliajele metalice sunt substante
complexe obtinute prin amestecarea la
scara atomica a unui metal numit
component de baza si aflat in proportia
cea mai mare in aliaj cu unul sau mai
multe metale sau nemetale, numite
componente de adaos sau de aliere.

Component
de baza
Componente
de adaos
ALIAJE
METALICE
Topire,
solidificare
Exista 2 tipuri de
aliaje:
Aliaje cu faze
multiple
Aliaje cu o
singura faza
Teoria aliajelor metalice
Totalitatea aliajelor alcatuite
din aceiasi componenti
formeaza un sistem de aliaje.
Omogene
daca au aceleasi
caracteristici fizico-
chimice in toata masa
lor.
Eterogene
daca sunt formate din
mai multe parti
omogene fizic si
chimic.
Sisteme
de aliaje
! O parte a unui sistem eterogen din punct de vedere fizico-chimic se numeste faza.
C
A
R
A
C
T
E
R
I
S
T
I
C
I

Teoria aliajelor metalice
Fazele si constituentii structurali ai aliajelor metalice
In aliajele solide
pot sa apara 3
tipuri de faze
distincte:
Metal pur
Solutie
solida
Compus
definit

se caracterizeaza prin
conductibilitate electrica si
termica mare, plasticitate
mare si proprietati de
rezistenta( duritate, limita
de curgere, rezistenta la
rupere) scazute.
-este o faza alcatuita dintr-
o singura specie de atomi,
caracterizata printr-o retea
cristalina specifica .
1. Metalul
pur

Din punct de vedere al distributiei atomilor,
solutiile solide pot fi:
-solutii solide
de interstitie
-solutii solide
de substitutie
In solutiile solide interstitiale, atomii
componentului de adaos patrund
printre atomii metalului de baza, in
golurile de dimensiuni mai mari din
reteaua cristalina.
Solutiile solide se noteaza cu
literele alfabetului grec: , , , etc.
Solutiile solide sunt fazele cele mai
frecvente in aliajele industriale si
aceasta datorita faptului ca in
solutiile solide predomina legatura
metalica, fiind posibila atat variatia
proportiei atomilor cat si distributia
lor intamplatoare
=reprezinta o faza care exista
pe un interval de concentratii
si in care atomii sunt dispusi
intr-o retea unica si au o
distributie static uniforma.
2. Solutia
solida
Fazele si constituentii structurali ai aliajelor metalice







Din acest motiv li se mai
atribuie denumirea de
compusi definiti.
Compusii intermetalici
cristalizeaza in retele cristaline
diferite de cele ale
componentilor si adeseori
foarte complexe.

Compusii intermetalici reprezinta
o categorie de faze din aliaje care
se formeaza la compozitii
determinate, corespunzatoare
unor anumite rapoarte intre
elementele chimice componente,
exprimabile printr-o formula de
tipul AmBn, AmBnCp .
3. Compusi
definiti
In functie de conditiile
in care apar si de tipul
legaturilor
interatomice, compusii
definiti se impart in:
a) compusi
electrochimici
b)compusi
electronici
c)compusi
geometrici
Constituentii metalografici
Examinarea la microscop a fazelor
dintr-un material prezinta aspecte
structurale specifice numite constituenti
structurali sau metalografici.
Aspectul schematic al structurii microscopice a
materialelor minofazice:
b) Solutie solida
neomogena.
Aspectul schematic al structurii
microscopice a unui aliaj format
din cristale de metal pur sau
compus chimic separate direct din
lichid si amestec mecanic.
a)metal pur, solutie
solida omogena,
compus chimic ;
Un material
monofazic
este format
din una
dintre cele
trei faze:
Legea fazelor
Sistemele de aliaje se pot gasi fie in stare de echilibru, fie intr-o stare in afara
echilibrului. Conditiile de echilibru ale unui sistem pot fi date de legea fazelor
care arata dependenta gradelor de libertate, adica a factorilor externi sau
interni (temperatura, presiune, concentratie) de numarul componentilor si de
numarul fazelor.
Exemplu: -pentru un sistem
format dintr-un singur
component (N=1), gradul de
libertate minim (V=0) poate fi
obtinut pentru P=2.
Deci pot exista simultan cel
mult doua faze si aceasta
numai la o anumita
temperatura.

Legea fazelor arata deci ca un aliaj poate contine un numar de faze cel mult
egal cu numarul componentilor, afara de cazul unor conditii de temperatura
constanta si compozitie ale fazelor fixe.
Legea
fazelor:
V=N+2-P
V =varianta sistemului;
N =numarul
componentilor;
P =numarul fazelor.
V mulumesc pentru atenie !




Va urma:
CURSUL 4