MANAGEMENT SI LEGISLATIE

SANITARA





















AUTORI:
PROF. DR. MARCEAN CRIN
PROF. BARBU FLORINA ISABELA

CAPITOLUL 1:
FUNDAMENTE TEORETICE ALE
MANAGEMENTULUI

1. Functiile managementului intr-o unitate
sanitara
1.2 Definitia si componentele sistemului de
management al unei unitati sanitare.


Managementul unitatilor sanitare consta in studierea proceselor si relatiilor de
management din cadrul unei unitati sanitare, in vederea descoperirii legitatilor
si principiilor ce le guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici
si modalitati de conducere care sa asigure obtinerea si cresterea
competitivitatii.
Esenta stiintei managementului o reprezinta studiul relatiilor si proceselor de
management.
Procesul de management intr-o unitate sanitara consta in ansamblul fazelor prin
care se determina obiectivele acestuia, resursele si procesele de munca
necesare realizarii si executarii acestora, prin care se integreaza si controleaza
munca personalului, folosind un ansamblu de metode si tehnici in vederea
indeplinirii eficiente a ratiunilor ce au determinat infiintarea unitatii
respective.
Ansamblul proceselor de munca ce se desfasoara in orice sistem uman se pot
diviza in doua categorii principale: procese de executie si procese de
management.
Procesele de executie- din punct de vedere cantitativ se caracterizeaza prin
faptul ca forta de munca fie ca actioneaza asupra obiectelor muncii prin
intermediul mijloacelor de munca, fie indirect prin intermediul unor categorii
speciale de mijloace de munca, asigura o serie de servicii corespunzatoare
naturii proceselor de munca implicate si obiectivelor previzionate.
Procesele de management- se caracterizeaza prin aceea ca o parte din forta
de munca actioneaza asupra celeilalte parti, a majoritatii resurselor umane, in
vederea realizarii unei eficiente cat mai ridicate, avand caracter preponderent
multilateral.
Relatiile de management- raporturile ce se stabilesc intre componentii unei
organizatii si intre acestia si componentii altor sisteme, in procesele
previzionarii, coordonarii, antrenarii si control-evaluarii activitatilor unitatii.

FUNCTIILE MANAGEMENTULUI
Procesul de management se poate partaja, avand in vedere natura sarcinilor
implicate de desfasurarea lui si modul de realizare, in cinci functii:
previziune;
organizare;
coordonare;
antrenare;
control-evaluare.
1. Previziunea: functia de previziune consta in determinarea principalelor
obiective ale unitatii sanitare precum si resursele si principalele mijloace necesare realizarii
acestora.
Previziunea are ca rezultat: prognoze, planuri si programe.
Prognozarea- este procesul in urma caruia se elaboreaza programe.
Planificarea- este regasita in eleborarea strategiilor si politicilor globale si/sau partiale.
Prognozarea- reprezinta detalierea in timp si spatiu a politicilor prin intermediul
programelor.
2. Organizarea- reprezinta ansamblul proceselor de management prin care se stabilesc si
delimiteaza procesele de munca fizica, intelectuala si comportamentele acestora (operatii,
lucrari, sarcini etc.) precum si gruparea acestora pe posturi, formatii de munca,
compartimente si atribuirea lor personalului, corespunzator anumitor criterii manageriale,
economice, tehnice si sociale, in vederea realizarii obiectivelor previzionate. Rezultatul
concret al organizarii il reprezinta subsistemul organizatoric si cel informational.
Coordonarea- consta in armonizarea deciziilor si actiunilor subordonatilor si ale
subdiviziunilor organizatorice ale unitatii sanitare pentru realizarea obiectivelor.
Coordonarea imbraca doua forme:
Coordonarea bilaterala- care se deruleaza intre un manager si un subordonat, ce
asigura preintampinarea filtrajului, distorsiunii si obtinerea operativa a feed-back-ului.
Principalul dezavantaj il reprezinta consumul mare de timp, in special din partea
managerilor.
Coordonarea multilaterala- ce implica un proces de comunicare concomitenta intre
un manager si mai multi subordonati, folosita pe scara larga in special in cadrul sedintelor.
Suportul coordonarii il reprezinta comunicarea.
Comunicarea reprezinta transmiterea de informatii si perceperea integrala a mesajelor
continute.
Realizarea coordonarii la un nivel calitativ superior confera activitatilor unitatii sanitare
respective, o pronuntata suplete, flexibilitate, adaptabilitate si creativitate.
Antrenarea- cuprinde ansamblul proceselor de munca prin care personalul unitatii
sanitare este determinat sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor
previzionate, pe baza luarii in considerare a factorilor care il motiveaza.
Fundamentul antrenarii il reprezinta motivarea, ce rezida in corelarea satisfacerii
necesitatilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si sarcinilor atribuite.
Motivarea- presupune corelarea recompenselor/sanctiunilor materiale si morale spirituale cu
rezultatele obtinute de catre personalul unitatii sanitare din realizarea obiectivelor.
Motivarea pozitiva- se bazeaza pe amplificarea satisfactiilor personalului, ca urmare a realizarii
sarcinilor atribuite, in conditiile in care nivelul sarcinilor obligatorii de realizat este
accesibil majoritatii executantilor.
Motivarea negativa- se bazeaza pe amenintarea personalului cu reducerea satisfactiilor daca nu
realizeaza intocmai obicetivele si sarcinile repartizate, al caror nivel este foarte ridicat,
inaccesibil in conditiile date unei parti apreciabile a executantilor.
Control si evaluare- functia de control-evaluare poate fi definita ca ansamblul
proceselor prin care performantele unitatii sanitare, a subsistemelor si
componentilor acesteia sunt masurate si comparate cu obiectivele
previzionate, in vederea eliminarii deficientelor constatate.
Control-evaluarea incheie un ciclu managerial si presupune pe langa exercitarea
unui control periodic si final, evaluarea rezultatelor, compararea lor cu
obiectivele previzionate, depistarea cauzelor disfunctiilor si pe aceasta baza
adoptarea unor decizii de corectie sau actualizare.



DEFINITIA SI COMPONENTELE
SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL UNEI
UNITATI SANITARE
Exercitarea functiilor si relatiilor de management la nivelul unei unitati sanitare se
realizeaza prin sistemul de management.
Subsistemul decizional consta in ansamblul deciziilor adoptate si aplicate
in unitatea sanitara. Componenta esentiala a sistemului decizional o reprezinta
decizia de conducere sau de management prin care desemnam cursul de
actiune ales in vederea indeplinirii unui obiectiv, ce are implicatii directe
asupra a cel putin unei alte persoane, influentand-i comportamentul si
actiunile.
Subsistemul informational cuprinde totalitatea datelor, informatiilor,
circuitelor informationale, fluxurilor informationale, procedurilor si
mijloacelor de tratare a informatiilor existente, care au ca scop asigurarea
suportului informational necesar previzionarii si indeplinirii obiectivelor.
Orice sistem informational indeplineste urmatoarele functii: decizionara,
operationala si de documentare.
SISTEMUL DE MANAGEMENT- al unei unitati sanitare poate fi definit ca
ansamblul elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informational,
motivational etc din cadrul unitatii sanitare, prin intermediul careia se exercita
ansamblul proceselor si relatiilor de management, in vederea obtinerii unei
eficacitati si eficiente cat mai mari.
Sistemul de management cuprinde mai multe componente si anume:
subsistemul metodologic;
subsistemul decizional;
subsistemul informational;
subsistemul organizatoric.
Sistemul metodologic- asigura suportul logistic, metodologic pentru
exercitarea proceselor si relatiilor de management si dezvolta potentialul
personalului managerial si de executie din cadrul unitatii sanitare.
Sistemul organizatoric- al unei unitati sanitare consta in ansamblul
elementelor de natura organizatorica ce asigura cadrul si functionalitatea
proceselor de munca in vederea realizarii obiectivelor previzionate.
In cadrul sistemului organizatoric al unei unitati sanitare sunt reunite
cele doua categorii principale de organizare si anume: organizarea
formala si organizarea informala.
Organizarea formala: cuprinde ansamblul elementelor organizatorice din
cadrul unei unitati sanitare, stabilite de catre management prin regulamentul
de organizare si functionare, organigrama, descrieri de functii si posturi si alte
documente organizatorice.
Organizarea informala: rezida in totalitatea elementelor si interactiunilor
umane cu caracter organizatoric care se manifesta spontan intre componentii
unitatilor sanitare.



STRATEGIA SI MANAGEMENTUL STRATEGIC AL
UNEI UNITATI SANITARE
STRATEGIA SI COMPONENTELE SALE MAJORE

Strategia cuprinde obiective, optiuni strategice, resurse si termene ce
permit realizarea misiunii unitatii respective in conditiile avantajului
concurential.
Componentele majore ale strategiei organizationale sunt:
misiunea,
obiectivele fundamentale,
optiunile strategice,
resursele,
termenele
avantajul competitiv.
Misiunea- consta in enuntarea scopurilor fundamentale, privind evolutia si
desfasurarea activitatilor unei unitati sanitare, prin care se diferentiaza de
unitatile sanitare similare.
Obiectivele fundamentale- sunt obiectivele care au in vedere orizonturi
indelungate de regula 3-5 ani si care se refera la ansamblul activitatilor la
nivelul unitatii sanitare sau la componente majore ale acestuia.
Optiunile strategice- definesc abordarile majore, cu implicatii asupra
continutului unei parti apreciabile dintre activitatile desfasurate la nivelul
unitatii sanitare, pe baza carora se stabileste cum este posibila indeplinirea
obiectivelor strategice.
Dintre abordarile strategice pot fi mentionate: reproiectarea sistemului de
management, diversificarea serviciilor medicale oferite, achizitionarea
aparaturii de ultima generatie, informatizarea activitatilor etc.
Resursele pot fi: financiare, materiale, umane, informationale ce urmeaza a
fi angajate in vederea atingerii obiectivelor.
Termenele strategice delimiteaza perioada de operationalizare a strategiei,
precizand de regula, momentul degajarii si finalizarii optiunilor strategice
majore (modalitatilor de realizare).
Avantaj competitiv desemnam realizarea de catre unitatea sanitara respectiva
a unor servicii medicale superioare comparativ cu serviciile similare oferite de
unitatile sanitare concurente.

MANAGEMENTUL STRATEGIC SI
POLITICA ORGANIZATIONALA

Managementul strategic se defineste ca un set de decizii si actiuni, concertizat
in formularea si implementarea de planuri in vederea realizarii
obiectivelor previzionate.
Strategiile servesc ca fundament pentru elaborarea politicilor de catre
organizatii.
Politica organizatiei cuprinde un set de obiective stabilite pe termen mediu ce
se reflecta la ansamblul activitatilor sau la componentele majore ale
acesteia impreuna cu volumul resurselor disponibile, actiunile majore de
intreprins, principalii responsabili si executanti, sursele de finantare,
termenele finale si intermediare.
Politicile se caracterizeaza de obicei in programe si planuri, prevazute pe
orizonturi de timp, variind intre cateva luni pana la doi ani.
ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA
STRATEGIEI DE ANSAMBLU UNEI UNITATI
SANITARE

Proiectia viitorului unei unitati sanitare sub forma strategiei se realizeaza pe baza
unui ghid structurat in trei etape, in fiecare din acestea fiind valorificat un
material informational variat, provenind din surse multiple.
Elaborarea si implementarea strategiei de ansamblu a unei unitati sanitare
1. Fundamentarea strategiei
2. Elaborarea strategiei
3. Implementarea strategiei

FUNDAMENTAREA STRATEGIEI
Valorificarea premiselor permite evidentierea elementelor principale de continut
ale etapei de fundamentare a strategiei intr-o unitate sanitara.
Identificarea si considerarea prognozelor privind mediul in care se desfasoara
activitatea unitatea sanitara respectiva.
Prognozele sunt instrumente de cunoastere si investigare in timp a tendintelor
viitoare in domeniu si reprezinta suportul logistic al identificarii necesitatiilor,
posibilitatilor si evolutiei viitoare a unitatii sanitare.
Realizarea unor studii de diagnosticare si analiza SWOT
Prin intermediul studiilor de diagnosticare si analiza SWOT se evidentiaza
cauzal punctele forte si slabe ale activitatiilor din cadrul unitatii sanitare
si/sau ale mediului in care aceasta actioneaza si se elaboreaza
recomandari strategico-tactice valorificabile in fundamentarea strategiei
si a politicii sale.
ELABORAREA STRATEGIEI
A doua etapa in realizarea strategiei are in vedere urmatoarele aspecte:
formularea misiunii,
precizarea obiectivelor strategice,
stabilirea modalitatilor (optiunilor) strategice,
dimensionarea resurselor necesare,
termenelor initiale,
stabilirea avantajului competitiv,
stabilirea strategiilor partiale si formularea politicii globale precum si a
politicilor partiale ale unitatii sanitare respective.
a. Formularea misiunii
Punctul de plecare in elaborarea strategiei unei unitati sanitare trebuie sa-l
constituie definirea cat mai clara si exacta a misiunii acesteia, bazata pe
explicarea detaliata a raporturilor dintre management, salariati si context.
- Rolul formularii misiunii intr-o unitate sanitara consta in:
- asigurarea consensului in cadrul organizatiei asupra scopurilor urmarite;
- se furnizeze un fundament pentru motivarea folositii resurselor
- intr-un anumit mod;
- sa dezvolte o conceptie pentru alocarea resurselor;
- sa stabileasca o armonie generala a organizatiei;
- sa favorizeze reflectarea obiectivelor in mecanismul organizational al unitatii
sanitare;
- sa formuleze scopurile generale ale organizatiei si sa favorizeze translatarea
lor in obiective referitoare la costuri, perioade si rezultate care sa poate fi
evaluate si controlate.
b. Precizarea obiectivelor strategice ( fundamentale)
Prima componenta operationala a strategiei reprezinta obiectivele strategice.
Este necesar ca obiectivele fundamentale sa intruneasca anumite caracteristici definitorii:
- sa fie realiste- in sensul luarii in considerare a posibilitatilor efective de realizare de care
dispune unitatea sanitara, in conditiile de mediu actuale si viitoare;
- sa fie mobilizatoare sa implice la eforturi de autodepasire salariatii unitatii sanitare;
- sa fie comprehensibile in sensul formularii si prezentarii lor intr-o maniera care sa permita
intelegerea continutului lor de catre manageri, executanti si de catre ceilalti stokeholderi externi
(pacienti, furnizori de materiale si aparatura medicala, creditori, Administratia Publica,
sindicatele, opinia publica, ceilalti concurenti);
- obiectivele fundamentale trebuie sa fie stimulatoare, se ia in considerare interesele si asteptarile
stokeholderilor.

a. Stabilirea modalitatiilor ( optiunilor strategice)
Dimensiunea si natura obiectivelor fundamentale genereaza anumite modalitati sau
optiuni de realizare. Dintre acestea mai importante pot fi mentionate:
reproiectarea sistemului de management, diversificarea serviciilor medicale
oferite, achizitionarea aparaturii medicale moderne, informatizarea
activitatiilor, etc.

b. Dimensionarea resurselor necesare
Procesul de elaborare a strategiei continua cu fundamentarea necesarului de resurse
solicitate de realizarea obiectivelor. In determinarea marimii si felului resurselor ce
urmeaza a fi angajate, o importanta majora joaca dimensionarea fondurilor de
investitii si a mijloacelor circulante. Concomitent se precizeaza sursele de finantare
si furnizorii.
a. Fixarea termenelor initiale si finale de realizare a obiectivelor
O alta componenta strategica o reprezinta termenele de realizare a obiectivelor.
Ele sunt integrate in conturarea celorlalte componente strategice, fiecare
dintre acestea avand si o pronuntata dimensiune temporala. Se impune
precizarea unor termene intermediare cat si a celor finale, in cadrul unor
intervale specifice strategiei, in functie de natura, complexitatea si dificultatea
obiectivelor asumate, de natura si complexitatea optiunilor strategice si de
volumul si modul de alocare a resurselor angajate.
b. Stabilirea avantajului competitiv
Valoarea unei strategii rezida in proiectarea realista a obtinerii de avantaj
competitiv, ce consta in oferirea de servicii medicale de calitate, beneficiind
de materiale si aparatura medicala actualizata si personal bine pregatit care sa
confere unitatii sanitare respective avantaj pe piata serviciilor medicale fata de
alte unitati sanitare similare.
c. Stabilirea strategiilor partiale
Strategia globala constituie fundamentul strategiilor partiale referitoare la unele
domenii specifice: financiare, servicii medicale, personal, management, etc.,
la nivelul carora obiectivele, optiunile strategice si resursele, ce urmeaza a fi
angajate au dimensiuni reduse.
d. Formularea politicilor globale si partiale ale unitatii sanitare
Elaborarea politicilor globale si partiale are la baza strategiile globale si partiale si
se deruleaza potrivit urmatoarelor etape:
precizarea obiectivelor pe termen mediu;
determinarea volumului resurselor in vederea realizarii
obiectivelor;
precizarea modalitatilor de realizare a obiectivelor;
ierarhizarea actiunilor stabilite in functie de nevoile unitatii
sanitare;
stabilirea responsabililor cu implementarea lor;
precizarea termenelor de realizare a fiecarei actiuni;
definitivarea si aprobarea politicii sub forma de plan de
organismele participative de management ale unitatii sanitare;
repartizarea sarcinilor pe angajati prin instiintarea acestora.

IMPLEMENTAREA STRATEGIEI

1. Pregatirea implementarii strategiei
2. Remodelarea integrala sau partiala a sistemului managerial
3. Operarea schimbarilor strategice preconizate
4. Evaluarea rezultatelor strategiei
5. Conceperea si operationalizarea unor perfectionari (corectii)

Pregatirea implementarii strategiei

Se impune ca implementarea propriu-zisa sa se bazeze pe un program de pregatire
adecvat, ce face referire la unitatea sanitara in ansamblu si la componentele
procesuale si structurale ale acesteia.
Se recomanda ca un asemenea program sa fie axat pe doua aspecte majore:
pregatirea climatului in cadrul unitatii in vederea minimizarii rezistentei la
schimbari din partea personalului si a obtinerii unei implicari pozitive a
acesteia, si de asemenea asigurarea premiselor tehnico-materiale, umane,
financiare si informationale necesare.
Sunt recomanate instruiri ale managerilor cu angajatii implicati nemijlocit in
operationalizarea schimburilor strategico-tactice, situatie in care vor fi prezentate
obiectivele urmarite, si rezultatele asteptate.
Remodelarea integrala sau partiala a sistemului managerial
Fara implicarea decizionala si corespunzatoare a managerilor si executantilor
nu se poate realiza o implementare eficace a strategiei, fiind necesara o
remodelare generala sau partiala a sistemului de management. Prin
reproiectare se asigura un sistem de management mai flexibil si o amplificare
a capacitatii acestuia de a sustine si aplica noul, generat de schimbare.
Operarea schimbarilor strategice preconizate
Implementarea schimbarilor strategice este un proces complex, dificil, ce implica
modificari de fond in perimetrul componentelor procesuale si structurale ale
unitatii sanitare, vizand aspecte tehnice, economice, umane si manageriale,
proces in care intervin variabile diverse, de a caror cunoastere si stapanire
depinde succesul strategiei.
Evaluarea rezultatelor strategiei

In aceasta faza se realizeaza o comparare permanenta a rezultatelor obtinute
din operationalizarea solutiilor strategice si realizarea obiectivelor propuse cu
efectele generate de acest proces. Trebuie efectuata o evaluare atat pe
parcursul implementarii optiunilor strategice cat si in finalul procesului
strategic, in vederea identificarii eventualelor disfunctionalitati.
Conceperea si operationalizarea unor perfectionari (corectii)
Evaluarile efectuate pe parcursul implementarii si la finalul procesului
strategic, pot declansa efectuarea de corectii si perfectionari care, in situatii
extreme, conduc la elaborarea unei noi strategii.









CAPITOLUL 3: SISTEMUL DECIZIONAL IN CADRUL
UNEI UNITATI
SANITARE

3.1 Conceptul de decizie manageriala.
3. 2 Notiunea de sistem decizional si tipologia deciziilor.
SISTEMUL DECIZIONAL IN CADRUL UNEI
UNITATI SANITARE
CONCEPTUL DE DECIZIE MANAGERIALA

Decizia constituie un element esential al managementuluiu find considerata de o
serie de autori, instrumental specific de exprimare cel mai important.
Decizia este cursul de actiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor
obiective.
Decizia manageriala poate fi definita ca acea decizie cu urmari nemijlocite
asupra deciziilor, actiunilor si comportamentelor a cel putin unei alte
persoane.
Decizia manageriala implica cel putin doua persoane: managerul si una sau
mai multe persoane care pot fi executanti sau cadre de conducere care
participa la aplicarea deciziei. Are influente directe la nivelul grupului,
neafectand numai starea, comportamentele, actiunile si rezultatele unui singur
individ.
Decizia manageriala imbraca doua forme: act decizional si proces decizional.
Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau
cand situatia respectiva are caracter repetitiv, variabilele implicate sunt bine
cunoscute de decident, nemafiind necesara culegerea de informatii si analiza
acestora. La baza actelor decizionale se afla experienta si abilitatea
managerilor.
Procesul decizional consta in ansamblul fazelor prin intermediul carora se
pregateste, adopta, aplica si evalueaza decizia manageriala. Elementele cheie
ale situatiei decizionale sunt decidentul si mediul ambiant decizional.
Decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial
care, in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor
circumscrise, adopta decizia.
Mediul ambiant decizional consta in ansamblul elementelor endogene si
exogene unitatii sanitare respective, care alcatuiesc situatia decizionala.
Factorii primari ai deciziei prezinta evolutii complexe si accelerate, generand
o multitidine de situatii decizionale.








NOTIUNEA DE SISTEM DECIZIONAL
SI TIPOLOGIA DECIZIILOR

Sistemul decizional reprezinta ansamblul deciziilor adoptate si aplicate, structurate
corespunzator sistemului de obiective urmarit si configuratiei ierarhice manageriale.
Numarul, natura si caracteristicile deciziilor incorporate in sistem prezinta o mare varietate.
Tipologia deciziilor manageriale ale unei organizatii se stabileste dupa urmatoarele
criterii:
dupa orizont si implicatii;
dupa esalonul managerial;
dupa frecventa;
dupa posibilitatea anticiparii;
dupa amploarea sferei decizionale a decidentului;
dupa sfera de cuprindere a decidentului.
1.Clasificarea deciziilor dupa orizont si implicatii :
a. decizii strategice: - se refera la o perioada de regula de 3-5 ani;
- contribuie nemijlocit la realizarea obiectivelor;
- vizeaza fie ansamblul activitatilor unitatii respective, fie principalele sale
componente;
- se adopta frecvent la nivelul managementului superior de grup;
- se integreaza in strategii, planuri sau programe pe termen mediu sau lung.
b. decizii tactice: - se refera la perioade cuprinse intre 6 luni 2 ani;
- contribuie la realizarea obiectivelor derivate;
- vizeaza fie ansamblul de activitati, fie doar unele activitati cu implicatii
apreciabile asupra celorlalte domenii;
- se adopta la nivelul managementului superior de grup sau individual.
c. decizii curente: - de refera la perioade de maxim cateva luni;
- contribuie la realizarea obiectivelor individuale;
- predomina in exclusivitate la nivelul managementului mediu si inferior.
2. Clasificarea deciziilor dupa esalonul managerial:
a) Decizii de nivel superior: - sunt adoptate de esalonul superior al
managementului;
b) Decizii de nivel mediu: - se adopta de esalonul mediu al managementului
alcatuit din sefii de servicii, sectii;
c) Decizii de nivel inferior: - sunt adoptate de esalonul inferior al managementului
alcatuit din sefii de birouri si echipe;
- sunt numai decizii curente.
3.Clasificarea deciziilor dupa posibilitatea anticiparii:
a) Decizii anticipate: - perioada adoptarii si principalele elemente implicate se
cunosc cu mult timp inainte;
- sunt decizii in totalitate periodice;
b) Decizii imprevizibile: - perioada adoptarii si principalele elemente implicate se
cunosc doar cu putin timp inainte;
- depind decisiv de capacitatea decizionala, intentia si experienta managerilor
implicati.
4. Clasificarea deciziilor dupa frecventa adoptarii lor:
a) Decizii periodice: - se adopta la anumite perioade de timp, reflectand
ciclicitatea proceselor manageriale si de productie;
- au caracter repetitiv.
b) Decizii aleatorii : - sunt adoptate la intervale neregulate de timp fiind dificil de
anticipat;
- eficacitatea lor depinde de potentialul decizional al
decidentului.
c) Decizii unice:- au caracter exceptional;
- eficacitatea lor depinde decisiv de potentialul decizional al decidentului.
6. Clasificarea decizilor dupa sfera de cuprindere a decidentului:
a) Decizii participative :- se adopta de organisme de management
participative;
- majoritatea sunt decizii strategice si tactice;
- are loc un consum mare de timp, reflectat, de regula, in gradul de fundamentare
superior;
b) Decizii individuale: - se adopta de catre un decident;
- se bazeaza pe experienta si capacitatea decizionala a managerului respectiv.