Management si legislatie sanitara curs I, AMG III

Farm. Ignat Camelia

CAPITOLUL 1
FUNDAMENTE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI ÎNTR-O UNITATE
SANITARĂ

Managementul unităților sanitare constă în studierea proceselor și relațiilor de

management din cadrul unei unități sanitare, în vederea descoperirii legităților și principiilor ce
le guvernează și a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici și modalități de conducere care să
asigure obținerea și creșterea competitivității.
Esență științei managementului o reprezintă studiul relațiilor și proceselor de
management.
Procesul de management într-o unitate sanitară constă în ansamblul fazelor prin care se
determină obiectivele acestuia, resursele și procesele de muncă necesare realizării și executării
acestora, prin care se integrează și controlează munca personalului, folosind un ansamblu de
metode și tehnici în vederea îndeplinirii eficiente a rațiunilor ce au determinat înființarea unității
respective.
Ansamblul proceselor de muncă ce se desfășoară în orice sistem uman se pot diviza în
două categorii principale: procese de execuție și procese de management.
Procesele de execuție- din punct de vedere cantitativ se caracterizează prin faptul că
forța de muncă fie că acționează asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de muncă,
fie indirect prin intermediul unor categorii speciale de mijloace de muncă, asigura o serie de
servicii corespunzătoare naturii proceselor de muncă implicate și obiectivelor previzionate.
Procesele de management- se caracterizează prin aceea că o parte din forța de muncă
acționează asupra celeilalte părți, a majorității resurselor umane, în vederea realizării unei
eficiențe cât mai ridicate, având caracter preponderent multilateral.
Relațiile de management- pot fi definite ca raporturile ce se stabilesc între componenții
unei organizații și între acestia și componenții altor sisteme, în procesele previzionării,
coordonării, antrenării și control-evaluării activităților unității.

1
 1.1 FUNCȚIILE MANAGEMENTULUI
Procesul de management se poate partaja, având în vedere natura sarcinilor implicate de
desfășurarea lui și modul de realizare, în cinci funcții:
• previziune;
• organizare;
• coordonare;
• antrenare;
• control-evaluare.
1. Previziunea: funcția de previziune constă în determinarea principalelor obiective ale
unității sanitare precum și resursele și principalele mijloace necesare realizării acestora.
Previziunea are ca rezultat: prognoze, planuri și programe.
Prognozarea- este procesul în urma căruia se elaborează programe.
Planificarea- este regăsită în eleborarea strategiilor și politicilor globale și/sau parțiale.
Prognozarea- reprezintă detalierea în timp și spațiu a politicilor prin intermediul
programelor.
2. Organizarea- reprezintă ansamblul proceselor de management prin care se stabilesc și
delimitează procesele de munca fizică, intelectuală și comportamentele acestora (operații, lucrări,
sarcini etc.) precum și gruparea acestora pe posturi, formații de munca, compartimente și
atribuirea lor personalului, corespunzător anumitor criterii manageriale, economice, tehnice și
sociale, în vederea realizării obiectivelor previzionate. Rezultatul concret al organizării îl
reprezintă subsistemul organizatoric și cel informațional.
3. Coordonarea- consta în armonizarea deciziilor și acțiunilor subordonaților și ale
subdiviziunilor organizatorice ale unității sanitare pentru realizarea obiectivelor.
Coordonarea îmbracă două forme:
• Coordonarea bilaterală- care se derulează între un manager și un subordonat, ce
asigură preîntâmpinarea filtrajului, distorsiunii și obținerea operativă a “feed-back-ului”.
Principalul dezavantaj îl reprezintă consumul mare de timp, în special din partea managerilor.
• Coordonarea multilaterală- ce implică un proces de comunicare concomitentă între
un manager și mai mulți subordonați, folosită pe scara largă în special în cadrul ședințelor.

2
 Suportul coordonarii îl reprezintă comunicarea.
Comunicarea reprezintă transmiterea de informații și perceperea integrală a mesajelor
conținute. Comunicarea este elementul dominator al proceselor manageriale. Procesul de
comunicare are în compunerea sa mesajele informaționale și canalele de comunicare.
Realizarea coordonarii la un nivel calitativ superior confera activităților unității sanitare
respective, o pronunțată suplețe, flexibilitate, adaptabilitate și creativitate.
4. Antrenarea- cuprinde ansamblul proceselor de munca prin care personalul unității
sanitare este determinat să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor previzionate, pe baza
luării în considerare a factorilor care îl motivează.
Fundamentul antrenarii îl reprezintă motivarea, ce rezidă în corelarea satisfacerii
necesităților și intereselor personalului cu realizarea obiectivelor și sarcinilor atribuite.
Motivarea- presupune corelarea recompenselor/sancțiunilor materiale și morale
spirituale cu rezultatele obținute de către personalul unității sanitare din realizarea obiectivelor.
Motivarea pozitivă- se bazează pe amplificarea satisfacțiilor personalului, ca urmare a
realizarii sarcinilor atribuite, în condițiile în care nivelul sarcinilor obligatorii de realizat este
accesibil majorității executanților.
Motivarea negativă- se bazează pe amenințarea personalului cu reducerea satisfacțiilor
dacă nu realizează întocmai obicetivele și sarcinile repartizate, al căror nivel este foarte ridicat,
inaccesibil în condițiile date unei părți apreciabile a executanților.
Pentru a realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivării personalului să
întrunească simultan următoarele caracteristici:
1. Să fie complex- în sensul utilizării combinate a stimulentelor materiale și morale;
2. Să fie diferențiat – adică motivațiile considerate și modul lor de folosire să țină cont de
caracteristicile fiecărei persoane și de cele ale fiecărui colectiv de munca, astfel încât să
se obțină un maxim de participare la stabilirea și realizarea obiectivelor;
3. Să fie gradual- să satisfacă succesiv necesitățile personalului ținând cont de
interdependențele dintre diferitele categorii de necesități.
Caracteristic managementului științific este conceperea motivării și antrenării pe baza
scării motivaționale, adică elementelor care prezintă interes pentru personal, a necesităților
acestora ordonate în funcție de succesiunea în care trebuie avute în vedere.

3
 Scara motivațională a lui Maslow- cuprinde următoarele categorii de necesități:
fiziologice, securitate și siguranță, contacte umane și afiliere la grup, statut social și
autorealizare.
5. Control și evaluare- funcția de control-evaluare poate fi definită ca ansamblul
proceselor prin care performanțele unității sanitare, a subsistemelor și componenților acesteia
sunt măsurate și comparate cu obiectivele previzionate, în vederea eliminării deficiențelor
constatate.
Control-evaluarea încheie un ciclu managerial și presupune pe lângă exercitarea unui
control periodic și final, evaluarea rezultatelor, compararea lor cu obiectivele previzionate,
depistarea cauzelor disfuncțiilor și pe această baza adoptarea unor decizii de corecție sau
actualizare.
1.2 DEFINIȚIA ȘI COMPONENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL
UNEI UNITĂȚI SANITARE
Exercitarea funcțiilor și relațiilor de management la nivelul unei unități sanitare se
realizează prin sistemul de management.
 Subsistemul decizional consta în ansamblul deciziilor adoptate și aplicate în unitatea
sanitară. Componenta esențială a sistemului decizional o reprezintă decizia de conducere sau de
management prin care desemnăm cursul de acțiune ales în vederea îndeplinirii unui obiectiv, ce
are implicații directe asupra a cel puțin unei alte persoane, influențându-i comportamentul și
acțiunile.
Subsistemul informațional – cuprinde totalitatea datelor, informațiilor, circuitelor
informaționale, fluxurilor informaționale, procedurilor și mijloacelor de tratare a informațiilor
existente, care au ca scop asigurarea suportului informațional necesar previzionării și îndeplinirii
obiectivelor.
Orice sistem informațional îndeplinește următoarele funcții: decizionară, operațională și
de documentare.
SISTEMUL DE MANAGEMENT- al unei unități sanitare poate fi definit ca ansamblul
elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informațional, motivațional etc. din cadrul
unității sanitare, prin intermediul căreia se exercită ansamblul proceselor și relațiilor de
management, în vederea obținerii unei eficacități și eficiențe cât mai mari.

4
 Sistemul de management cuprinde mai multe componente și anume:
• subsistemul metodologic;
• subsistemul decizional;
• subsistemul informațional;
• subsistemul organizatoric.
►Sistemul metodologic- asigură suportul logistic, metodologic pentru exercitarea
proceselor și relațiilor de management și dezvoltă potențialul personalului managerial și de
execuție din cadrul unității sanitare.
► Sistemul organizatoric- al unei unități sanitare constă în ansamblul elementelor de
natura organizatorică ce asigură cadrul și funcționalitatea proceselor de muncă în vederea
realizării obiectivelor previzionate.
In cadrul sistemului organizatoric al unei unități sanitare sunt reunite cele două categorii
principale de organizare și anume: organizarea formală și organizarea informală.
Organizarea formală: cuprinde ansamblul elementelor organizatorice din cadrul unei
unități sanitare, stabilite de catre management prin regulamentul de organizare și funcționare,
organigrama, descrieri de funcții și posturi și alte documente organizatorice.
Organizarea informală: rezidă în totalitatea elementelor și interacțiunilor umane cu
caracter organizatoric care se manifestă spontan între componenții unităților sanitare.