Management si legislatie sanitara curs II, AMG III

Farm. Ignat Camelia

CAPITOLUL 2
STRATEGIA SI MANAGEMENTUL STRATEGIC AL UNEI UNITATI SANITARE

2.1 STRATEGIA SI COMPONENTELE SALE MAJORE

Strategia cuprinde obiective, opțiuni strategice, resurse și termene ce permit realizarea
misiunii unității respective în condițiile avantajului concurențial.
Componentele majore ale strategiei organizaționale sunt: misiunea, obiectivele
fundamentale, opțiunile strategice, resursele, termenele și avantajul competitiv.
• Misiunea- constă în enunțarea scopurilor fundamentale, privind evoluția și desfășurarea
activităților unei unități sanitare, prin care se diferențiază de unitățile sanitare similare.
• Obiectivele fundamentale- sunt obiectivele care au în vedere orizonturi îndelungate de
regula 3-5 ani și care se referă la ansamblul activităților la nivelul unității sanitare sau la
componente majore ale acestuia.
• Optiunile strategice- definesc abordarile majore, cu implicatii asupra continutului unei
parti apreciabile dintre activitatile desfasurate la nivelul unitatii sanitare, pe baza carora se
stabileste cum este posibila indeplinirea obiectivelor strategice.
Dintre abordarile strategice pot fi mentionate: reproiectarea sistemului de management,
diversificarea serviciilor medicale oferite, achizitionarea aparaturii de ultima generatie,
informatizarea activitatilor etc.
• Resursele pot fi: financiare, materiale, umane, informationale ce urmeaza a fi angajate
in vederea atingerii obiectivelor.
• Termenele strategice delimiteaza perioada de operationalizare a strategiei, precizand de
regula, momentul degajarii si finalizarii optiunilor strategice majore (modalitatilor de realizare).
Prin avantaj competitiv desemnam realizarea de catre unitatea sanitara respectiva a unor
servicii medicale superioare comparativ cu serviciile similare oferite de unitatile sanitare
concurente.

1
 2.2 MANAGEMENTUL STRATEGIC SI POLITICA ORGANIZATIONALA
Managementul strategic se defineste ca un set de decizii si actiuni, concertizat in
formularea si implementarea de planuri in vederea realizarii obiectivelor previzionate.
Strategiile servesc ca fundament pentru elaborarea politicilor de catre organizatii.
Politica organizatiei cuprinde un set de obiective stabilite pe termen mediu ce se reflecta
la ansamblul activitatilor sau la componentele majore ale acesteia impreuna cu volumul
resurselor disponibile, actiunile majore de intreprins, principalii responsabili si executanti,
sursele de finantare, termenele finale si intermediare.
Politicile nu sunt simple concretizari ale strategiilor. Prin procesul elaborarii lor se
introduc si elemente suplimentare neavute in vedere la stabilirea strategiei. Politicile se
caracterizeaza de obicei in programe si planuri, prevazute pe orizonturi de timp, variind intre
cateva luni pana la doi ani.

2.3 ASEMANARILE SI DEOSEBIRILE DINTRE STRATEGIE SI POLITICA LA

NIVELUL UNEI UNITATI SANITARE
• Asemanarile- se refera la faptul ca atat strategiile cat si politicile vizeaza realizarea
unor obiective, ambele presupun angajarea de resurse variabile, permit realizarea misiunii si
obtinerea avantajului concurential al unitatii sanitare respective in raport cu alte unitati sanitare
similare.
• Deosebirile – rezida din faptul ca polticile se diferentiaza de strategiile unei unitati
sanitare prin: orizont de timp mai redus, intrucat se refera la perioade de la 6 luni pana la 2 ani
(de regula 1 an), iar gradul de detaliere este mai pronuntat in cazul politicilor, cuprinzand
numeroase elemente suplimentare, in special cu caracter operational.

2.4 ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA STRATEGIEI DE ANSAMBLU UNEI

UNITATI SANITARE
Elaborarea si implementarea strategiei de ansamblu a unei unitati sanitare implica un
proces structural, in principal, in trei etape majore, in cadrul carora se deruleaza mai multe faze.
Proiectia viitorului unei unitati sanitare sub forma strategiei se realizeaza pe baza unui
ghid structurat in trei etape, in fiecare din acestea fiind valorificat un material informational
variat, provenind din surse multiple.

2
 Procesul de elaborare si implementare a strategiei.

2.4.1 FUNDAMENTAREA STRATEGIEI

Valorificarea premiselor permite evidentierea elementelor principale de continut ale
etapei de fundamentare a strategiei intr-o unitate sanitara.
• Identificarea si considerarea prognozelor privind mediul in care se desfasoara
activitatea unitatea sanitara respectiva.
Prognozele sunt instrumente de cunoastere si investigare in timp a tendintelor viitoare in
domeniu si reprezinta suportul logistic al identificarii necesitatiilor, posibilitatilor si evolutiei
viitoare a unitatii sanitare.
• Realizarea unor studii de diagnosticare si analiza SWOT
Prin intermediul studiilor de diagnosticare si analiza SWOT se evidentiaza cauzal
punctele forte si slabe ale activitatiilor din cadrul unitatii sanitare si/sau ale mediului in care
aceasta actioneaza si se elaboreaza recomandari strategico-tactice valorificabile in
fundamentarea strategiei si a politicii sale.

2.4.2 ELABORAREA STRATEGIEI

A doua etapa in realizarea strategiei are in vedere urmatoarele aspecte: formularea
misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor (optiunilor) strategice,
dimensionarea resurselor necesare, termenelor initiale, stabilirea avantajului competitiv,
stabilirea strategiilor partiale si formularea politicii globale precum si a politicilor partiale ale
unitatii sanitare respective.
1. Formularea misiuni
Punctul de plecare in elaborarea strategiei unei unitati sanitare trebuie sa-l constituie
definirea cat mai clara si exacta a misiunii acesteia, bazata pe explicarea detaliata a raporturilor
dintre management, salariati si context.
Rolul formularii misiunii intr-o unitate sanitara consta in:
• asigurarea consensului in cadrul organizatiei asupra scopurilor urmarite;
• se furnizeze un fundament pentru motivarea folositii resurselor intr-un anumit mod;
• sa dezvolte o conceptie pentru alocarea resurselor;
• sa stabileasca o armonie generala a organizatiei;

3
 • sa favorizeze reflectarea obiectivelor in mecanismul organizational al unitatii sanitare;
• sa formuleze scopurile generale ale organizatiei si sa favorizeze translatarea lor in
obiective referitoare la costuri, perioade si rezultate care sa poate fi evaluate si controlate.
2. Precizarea obiectivelor strategice (fundamentale)
Prima componenta operationala a strategiei reprezinta obiectivele strategice, respectiv
exprimarile cantitative sau calitative ale scopului pentru care unitatea sanitara a fost infiintata si
functioneaza.
Este necesar ca obiectivele fundamentale sa intruneasca anumite caracteristici definitorii:
• sa fie realiste- in sensul luarii in considerare a posibilitatilor efective de realizare de care
dispune unitatea sanitara, in conditiile de mediu actuale si viitoare;
• sa fie mobilizatoare – sa implice la eforturi de autodepasire salariatii unitatii sanitare;
• sa fie comprehensibile – in sensul formularii si prezentarii lor intr-o maniera care sa
permita intelegerea continutului lor de catre manageri, executanti si de catre ceilalti
stokeholderi externi (pacienti, furnizori de materiale si aparatura medicala, creditori,
Administratia Publica, sindicatele, opinia publica, ceilalti concurenti);
• obiectivele fundamentale trebuie sa fie stimulatoare, se ia in considerare interesele si
asteptarile stokeholderilor.
3. Stabilirea modalitatiilor ( optiunilor strategice)
Dimensiunea si natura obiectivelor fundamentale genereaza anumite modalitati sau
optiuni de realizare. Dintre acestea mai importante pot fi mentionate: reproiectarea sistemului de
management, diversificarea serviciilor medicale oferite, achizitionarea aparaturii medicale
moderne, informatizarea activitatiilor, etc.
4. Dimensionarea resurselor necesare
Procesul de elaborare a strategiei continua cu fundamentarea necesarului de resurse
solicitate de realizarea obiectivelor. In determinarea marimii si felului resurselor ce urmeaza a fi
angajate, o importanta majora joaca dimensionarea fondurilor de investitii si a mijloacelor
circulante. Concomitent se precizeaza sursele de finantare si furnizorii.

5. Fixarea termenelor initiale si finale de realizare a obiectivelor

O alta componenta strategica o reprezinta termenele de realizare a obiectivelor. Ele sunt
integrate in conturarea celorlalte componente strategice, fiecare dintre acestea avand si o

4
pronuntata dimensiune temporala. Se impune precizarea unor termene intermediare cat si a celor
finale, in cadrul unor intervale specifice strategiei, in functie de natura, complexitatea si
dificultatea obiectivelor asumate, de natura si complexitatea optiunilor strategice si de volumul si
modul de alocare a resurselor angajate.
6. Stabilirea avantajului competitiv
Valoarea unei strategii rezida in proiectarea realista a obtinerii de avantaj competitiv, ce
consta in oferirea de servicii medicale de calitate, beneficiind de materiale si aparatura medicala
actualizata si personal bine pregatit care sa confere unitatii sanitare respective avantaj pe piata
serviciilor medicale fata de alte unitati sanitare similare.
7. Stabilirea strategiilor partiale
Strategia globala constituie fundamentul strategiilor partiale referitoare la unele domenii
specifice: financiare, servicii medicale, personal, management, etc., la nivelul carora obiectivele,
optiunile strategice si resursele, ce urmeaza a fi angajate au dimensiuni reduse.
8. Formularea politicilor globale si partiale ale unitatii sanitare
Elaborarea politicilor globale si partiale are la baza strategiile globale si partiale si se
deruleaza potrivit urmatoarelor etape:
• precizarea obiectivelor pe termen mediu;
• determinarea volumului resurselor in vederea realizarii obiectivelor;
• precizarea modalitatilor de realizare a obiectivelor;
• ierarhizarea actiunilor stabilite in functie de nevoile unitatii sanitare;
• stabilirea responsabililor cu implementarea lor;
• precizarea termenelor de realizare a fiecarei actiuni;
• definitivarea si aprobarea politicii sub forma de plan de organismele participative de
management ale unitatii sanitare;
• repartizarea sarcinilor pe angajati prin instiintarea acestora.

2.4.3 IMPLEMENTAREA STRATEGIEI

a) Pregatirea implementarii strategiei

5
 Punerea in aplicare a strategiei necesita o pregatire temeinica datorita complexitatii si
dificultatii schimbarilor ce vor fi efectuate. Se impune ca implementarea propriu-zisa sa se
bazeze pe un program de pregatire adecvat, ce face referire la unitatea sanitara in ansamblu si la
componentele procesuale si structurale ale acesteia. Se recomanda ca un asemenea program sa
fie axat pe doua aspecte majore: pregatirea climatului in cadrul unitatii in vederea minimizarii
rezistentei la schimbari din partea personalului si a obtinerii unei implicari pozitive a acesteia, si
de asemenea asigurarea premiselor tehnico-materiale, umane, financiare si informationale
necesare. Sunt recomanate instruiri ale managerilor cu angajatii implicati nemijlocit in
operationalizarea schimburilor strategico-tactice, situatie in care vor fi prezentate obiectivele
urmarite, si rezultatele asteptate.
b) Remodelarea integrala sau partiala a sistemului managerial
Fara implicarea decizionala si corespunzatoare a managerilor si executantilor nu se poate
realiza o implementare eficace a strategiei, fiind necesara o remodelare generala sau partiala a
sistemului de management. Prin reproiectare se asigura un sistem de management mai flexibil si
o amplificare a capacitatii acestuia de a sustine si aplica noul, generat de schimbare.
Operarea schimbarilor strategice preconizate
Implementarea schimbarilor strategice este un process complex, dificil, ce implica
modificari de fond in perimetrul componentelor procesuale si structurale ale unitatii sanitare,
vizand aspecte tehnice, economice, umane si manageriale, proces in care intervin variabile
diverse, de a caror cunoastere si stapanire depinde succesul strategiei.
Evaluarea rezultatelor strategiei
In aceasta faza se realizeaza o comparare permanenta a rezultatelor obtinute din
operationalizarea solutiilor strategice si realizarea obiectivelor propuse cu efectele generate de
acest proces. Trebuie efectuata o evaluare atat pe parcursul implementarii optiunilor strategice
cat si in finalul procesului strategic, in vederea identificarii eventualelor disfunctionalitati.
Conceperea si operationalizarea unor perfectionari (corectii)
Evaluarile efectuate pe parcursul implementarii si la finalul procesului strategic, pot
declansa efectuarea de corectii si perfectionari care, in situatii extreme, conduc la elaborarea unei
noi strategii.