Testul 9

Subiectul I.
A.
1. Secvența ,,în toată firea'' are sensul de ,,matur''.
2. Numele personajului creat de I. Al. Brătescu-Voinești, inspirat de unchiul său este nenea
Antonache.
3. O abilitate a lui Alexandru Voinescu, pe care copilul o apreciază este arta de a povesti: „cel
mai extraordinar povestitor pe care l-am întâlnit în viața mea.”
4. Se crede că I. Al. Brătescu-Voinești va ajunge un actor mare pentru că are darul de povesti.
5. Lumea despre care copilul povestește cu pasiune este cea a naturii, copilul descoperindu-i
fascinația în timp ce își ajută
tatăl la grădinărit sau când merge la pescuit, observând o serie de minuni, care-l determină să le
facă cunoștință și celor din jurul lui.

B.

Originalitatea reprezintă o însușire ce desemnează autenticitate, ceva unic, deosebit, care nu a

mai fost văzut sau întâlnit.
În opinia mea, imitarea permite dezvoltarea originalității, deoarece reprezentă un pas
important în procesul de evoluție și reconstituie modul de gândire, care ajunge la perfecțiune.
În primul rând, imitarea comportamentului sau a abilităților pe care le vedem la alții și care ne
inspiră, poate conduce la dezvoltarea unor pasiuni, dar interpretate în mod original. De
exemplu, pe baza textului suport, I. Al. Brătescu-Voinești povestește cum modelul său,
Alexandru Voinescu, l-a făcut să iubească arta povestirii „m-am ales cu meteahna de a povesti”.
În al doilea rând, reproducerea modului de gândire și a comportamentului unei persoane,
adoptarea acestora drept exemplu poate duce la o dorință de îmbunătățire și de perfecționare,
ceea ce crește caracterul autentic al faptelor proprii. De pildă, pe baza experiențelor personale,
pot susține că o persoană tinde întotdeauna să-și depășescă profesorul, șeful sau
colegul,desigur, indiferent de domeniu.
În concluzie, imitarea permite dezvoltarea originalității, constituind un mijloc eficient pentru
evoluție și pentru perfecționare.

Subiectul al II-lea
Textul liric ,,Dor zadarnic’’ de Alexandru Macerdonski se centrează pe tema trecerii inexorabile
a timpului, dar și a condiției de damnat a eului într-o societate meschină incapabilă să-l
înțeleagă, specifice unui poet simbolist.
Încă din incipitul textului se remarcă o imagine vizuală ,,E umed cimbrul pe colină,/Măceșii par o
florărie , care sugerează schimbările produse odată cu scurgerea vremii. Exclamația
retorică ,,Ești tu, ești tu, copilărie! ’’ ilustrează dorința profundă a regăsirii eului liric cu cea mai
frumoasă perioadă din viața sa. dragostei prin dinamica recuperatoare a amintirii. De
asemenea, imaginea statică din ultima strofă ,,Rămân cu trista mea nevroză,/ Cu dorul meu
nespus de ducă amplifică neputința autodepășirii și instalarea definitivă a stării de nervi, care
poate fi generată și de motivul dorului.
Întreaga poezie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Macedonski dorește să ofere
un mesaj esențial, care arată nostalgia fiecăruia dintre noi în momentul trecerii timpului și al
neputinței de a împărtăși anumite sentimentului.

Testul 10
Subiectul I.
A.
1. Sensul din text al secvenței ,,îi cădea în mâini’’ este că avea bucuria de a intra în contact cu lumea
cărților.
2. Casa în care locuia Eminescu era a bisericii.
3. Două surse din care își procură cărți Mihai Eminescu sunt fie de la colegi, fie de la biblioteca
școlii: ,,le împrumuta şi la colegi, cu condiţia de a nu îndoi şi murdări filele, dar temeiul
cunoştinţelor sale era lectura. Lăsând în plata Domnului problemele de aritmetică, citea pe
înfundate, închis în casă, cărţi din biblioteca şcoalei sau de la Pumnul.’’
4. Motivul pentru care nota mare primită de Eminescu la istorie pricinuiește mirare în școală este că
profesorul era un om foarte sever și până atunci nu se mai întâmplase să dea un asemenea calificativ.
5. Spirit inegal al lui Eminescu se evidențiază prin incapabilitatea lui de a se supune unei discipline
prea aspre. El nu era în liceu un elev cu rezultate excepționale, ci avea preferinţe la studiu, iubea
lectura și nu-i plăcea să-şi înveţe lecţiile.

B.
Lecturile suplimentare influențează sau nu succesul școlar
Lecturile suplimentare constituie o pasiune aparte pe care o ai pentru a evolua și te determină să te
îndrăgostești de citit mult mai mult.
În opinia mea lecturile suplimentare influențează succesul școlar, deoarece te ajută să evoluezi
rațional și îți îmbogățesc vocabularului.
În primul rând, fiecare a avut parte de lecturi suplimentare fie propuse de profesori, fie din propria
inițiativă, mai ales că pasiunea pentru citit determină să cauți mereu cărți noi și inedited. De
exemplu, G. Călinescu ne aduce la cunoștință faptul că Eminescu nu era un elev strălucit la școală,
însă lecturile suplimentare și dragostea pentru citit îl ajută să persevereze și să-și impresioneze
profesorii ,,era un elev Eminovici care îi bătea pe toți (…) atât Pumnul, cât şi Lewinski, profesor şi
el de istorie, îl iubeau’’, descoperindu-Ii, oarecum, adevăratul potential intellectual.
În al doilea rând, lectura suplimentară este o activitate din care se înveță foarte multe lucruri
interesante și folositoare, influențând și succesul școlar, pentru că se pot face mult mai ușor
legăturile și se găsesc rezolvările unor situații dificile. De pildă, tot textul lui Călinescu evidențiază
faptul că aceste lecturi suplimentare pot da naștere unui spirit inegal, precum cel al lui Eminescu: ,,
Spirit inegal, incapabil să se supună unei discipline prea aspre (…) El are preferinţe la studiu,
iubeşte lectura, nu însă la şcoală.’’, demonstrând că cititul în plus te ajută că capeți încredere și
ambiție.
În concluzie, lecturile suplimentare influențează succesul școlar, fiindcă orice elev poate impresiona
printr-un vocabular aparte și poate să-l ajute pe acesta să fie sigur în orice situație excepțională.
Subiectul al II-lea

Textul fragmentar selectat din opera ,,Înmormântarea lui Urcan bătrânul’’ de Pavel Dan aparţine
genului epic, iar o trăsătură esenţială o reprezintă perspectiva narativă care este: obiectivă
( persoana a III-a), iar acţiunea/ întâmplarea este relatată de un narator obiectiv, semnificativi fiind
indicii morfologici utilizaţi: verbe la persoana a III-a, ,,nu aștepta’’, ,,plecase’’, ,,se întrebă’’ şi
pronume la persoana III-a ,,-l’’, ,,-îl'', ,,i-'' . Naratorul este omniscient și extradiegetic, care evocă
așteptarea lui Urcan de către bătrâna care era grijuluie, însă îl zărește că s-ar apropia de ea. Cu toate
durerile pe care le avea, femeia se ridică să vadă cine este.