Cei doi grei ai filosofiei politice contemporane, John Rawls i Robert Nozick i

dezbat n ringul ideilor, cele doua idei ale dreptaii, una a dreptaii distributive ca
imparialitate a lui Rawls i cea conturata de Nozick, a dreptaii ca mparire, ambele teze
fraternizand prin dezacordul comun n privina utilitarismului.Pentru a ne limita aria de
cercetare n demersul dialectic urmator vom restrange discuia pentru Nozick la explicarea
trecerii de la statul ultraminimal la cel minimal,iar pentru Rawls la premisa de mai sus,a
imparialitaii dreptaii distributive.Ipoteza urmarita este de a demonstra ca aceste lucrari
aparent aflate n contradicie, se pot accepta una pe cealalta.
Premisa lui Nozick, in procesul de formare a statului minimal, dezvolta ideea ca intr-o
stare naturala asemanatoare celei a lui John Locke,indivizii ajung de comun acord pentru
infiintarea unor organisme de securitate dominante,care isi asuma monopolul fortei asupra
unui teritoriu,oferind protectie locuitorilor sai,aceasta fiind prima forma de organizare
statala.Aici Nozick uziteaza de o teorie provenita din economie,cea a mainii invizibile ,care
justifica statul minimal,un stat nedistributiv, fara sistem de ajutor social gratuit.Astfel,desi
indivizi isi angajeaza in starea de natura agentii de protectie pentru a-si securiza
proprietatile,aceste agentii prin interactiunile de orice tip dintre ele formeaza agentii de
protectie dominante, care ajung sa devina una singura hegemona asupra unui teritoriu,astfel
derivand in compunerea unui stat minimal,toate acestea sub auspiciile mainii invizibile.Pasii
lui Nozick in creearea statului minimal sunt urmatorii:
1.in starea naturala,indivizii poseda drepturi naturale si actioneaza moral in cele mai multe
cazuri,astfel ca isi securizeaza proprietatile prin agentii de protectie reciproca,care le ofera
servicii de protectie,in functie costurile achitate de catre consumatori.2.aceste agentii in urma
relatiilor pe care incep sa le desfasoare si pentru o mai buna organizare si o putere mai mare
intr-un teritoriu dat,se unesc in agentii dominante.3. urmatoarea etapa a evolutiei agentiilor
dominante este definitivarea unui stat ultraminimal,in care acestea unite constituie monopolul
asupra folosirii fortei.4.statul ultraminimal se va transforma in unul minimal,care fata de
primul, adauga o politica de redistribuire a protectiei catre indivizii independenti,costurile
fiind suportate de catre clientii statului minimal.