1.

Patrimoniul si drepturile patrimoniale

miercuri, 7 octombrie 2015
14:03

Patrimoniul
Notiunea de patrimoniu a aparut relativ tarziu. In dreptul roman clasic, notiunea
de familie includea atat persoanele, cat si bunurile familiei. Alaturi de notiunea
de familie era folosita si notiunea de pecuniae, care initial desemna animalele,
dar, mai tarziu, a dobandit si semnificatia de moneda.
Ulterior, in dezvoltarea stiintei dreptului a aparut si sintagma familiae pecuniae,
aceasta notiune construindu-se in dreptul roman in cadrul si in jurul institutiei
succesiunii.
Conturarea notiunii de patrimoniu apare in conditiile in care activitatea
economica s-a dezvoltat si a impus aparitia notiunii de credit, creditorii avand
nevoie, pentru satisfacerea creantelor lor, de un mecanism (asigurat de
patrimoniu).
In ceea ce priveste dreptul romanesc, se poate identifica un sens larg al notiunii
de patrimoniu, sens care evoca o totalitate de bunuri. In DIP se vorbeste de
patrimoniul comun al umanitatii.
Intr-o reglementare mai tehnica, precum legea apelor, se prevede ca apele fac
parte din patrimoniul national. In ceea ce priveste, de exemplu, patrimoniul
cultural, legea 182/2000 foloseste expres sintagma de patrimoniu cultural mobil.
Tot in acelasi sens, de patrimoniu cultural, in NCC exista formularea in art. 2615,
alin. (3): "Patrimoniu cultural national al unui stat".
Ceea ce intereseaza este sensul strict, tehnico-juridic, al notiunii de
patrimoniu. In vechiul Cod Civil nu era definita notiunea de patrimoniu, aceasta
fiind folosita expres in anumite contexte.
Notiunea de patrimoniu se regaseste in 31/1990, legea societatilor comerciale,
dar si in legea 215/2001, a administratiei publice locale. In viziunea legiuitorului,
notiunae de patrimoniu include toate bunurile, drepturile, obligatiile,
domeniul public/privat.
In NCC: Art. 31:"Orice persoana are patrimoniu".
De asemenea, Art. 187: "Orice PJ trebuie sa aiba organizare, patrimoniu si scop
propriu".
In NCC exista un text care aduce aminte de art. 1718 din Vechiul Cod Civil, si
anume art. 2324, alin. (1): "Cel care este obligat personal raspunde cu toate
bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare".
Pornind de la toate aceste texte, dar, mai ales, de la art. 31 din NCC si art. 119
din legea 215/2001, putem defini patrimoniul ca fiind ansamblul de
drepturi si obligatii cu caracter patrimonial, economic, adica care pot fi
evaluate in bani, apartinand unui subiect de drept .

Aceasta definitie este sintetica in raport cu ultima mentionata, din art. 119. Din
definitie lipsesc bunurile, domeniul public, domeniul privat. Ratiunea lipsei
acestora este faptul ca folosirea notiunii de drepturi se refera la bunuri.
Rezulta ca elementele patrimoniului sunt drepturile si obligatiile cu valoare
economica. Acest lucru inseamna ca drepurile personale nepatrimoniale nu intra
in componenta patrimoniului. Abordarea economica, impusa si de analizele
juridie, dar mai ales de realitate, duce si la o perspectiva contabila asupra
patrimoniului: coloana drepturilor si cea a obligatiilor (activul si pasivul
patrimonial).
Notiunile de activ si pasiv patrimonial se regasesc in art. 820, NCC sau art.
1943, NCC.
Raporturile dintre latura activa si pasiva a patrimoniului sunt extrem de
importante. In functie de ceea ce predomina, putem avea un subiect de drept
solvabil sau un subiect de drept insolvabil.
In ceea ce priveste analiza patrimoniului, s-au construit doua teorii:
Teoria personalista a patrimoniului - construita de doi juristi celebri:

o
"Patrimoniul este strict legat de persoana, iar fiind strict legat de
persoana, inseamna ca orice persoana are un patrimoniu, deci daca
orice persoana are un patrimoniu, nicio persoana nu poate sa
instraineze/sa renunte la patrimoniu."
o
"Orice persoana are patrimoniu, chiar daca nu are niciun bun in
proprietate."
o
"O persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu."
o
"Patrimoniul este individizibil, pentru ca indivizibila este
personalitatea titularului sau."

Teoria patrimoniului de afectatiune - construita de juristii germani:

o
Juristii germani au creat teoria, aceasta spunand ca o persoana are
atatea patrimonii cate scopuri/afectatiuni creaza. Consecinta a fost
acceptarea ideii ca patrimoniul este divizibil, iar, pe plan economic,
acest lucru insemna ca un creditor il putea urmari pe debitorul sau doar
cu privire la bunurile din patrimoniul de afectatiune.

Conceptia moderna asupra patrimoniului imbina ideile esentiale dintre cele doua
teorii. Ceea ce este important si rezulta si din NCC este ca se accepta, pe de o
parte, divizibilitatea patirmoniului, iar pe de alta parte existenta maselor
patrimoniale (existenta patrimoniului de afectatiune).

Caracterele patrimoniului
Pornind de la suprapunerea acestor teorii, putem spune ca astazi, bazandu-ne pe
reglementarile dreptului romanesc, caracterele patrimoniului sunt urmatoarele:
1 Patrimoniul este o universalitate juridica
Aceasta notiune evoca notiunea de tot, de ansamblu.
Intre patrimoniu si elementele sale exista o relativa independenta
Trebuie facuta o distinctie intre universalitatea de drept (alcatuita din
drepturi si obligatii) si universalitatea de fapt (alcatuita din bunuri). Si
inainte de actualul cod civil, si mai ales in cadrul reglementarii din noul
cod civil trebuie facuta distinctia intre cele doua tipuri de universalitate.

Universalitatea de fapt este alcatuita numai din bunuri, spre deosebire

de universalitatea de drept. Art. 541.
Universalitatea de drept este independenta de manifestarea de vointa a
titularului. Aceasta este alcatuita din drepturi si obligatii, pe cand cea
de fapt este alcatuita din bunuri. Este inalienabila, pe cand cea de fapt
este alienabila. Este independenta de elementele sale (se poate ca un
subiect de drept sa nu mai aiba niciun bun).
1 Orice persoana are un patrimoniu (Art. 31, NCC)
Se impune o comparatie intre patrimoniu si capacitatea de folosinta,
data fiind asemanarea lor.
Capacitatea de folosinta permite dobandirea de drepturi si obligatii
patrimoniale si de drepturi personale nepatrimoniale, pe cand
patrimoniul nu cuprinde decat drepturile si obligatiile cu valoare
economica.
Capacitatea de folosinta este o aptitudine, pe cand patrimoniul este o
actualitate, o realitate.
Capacitatea de folosinta nu are rol de garantie, pe cand patrimoniul,
asa cum rezulta din art. 2324, NCC, are rol de garantie comuna a
creditorilor.
Capacitatea de folosinta poate exista si inainte de nasterea persoanei
fizice si chiar inainte de dobandirea personalitatii juridice de catre
persoana juridica, pe cand patrimoniul exista doar la dobandirea
existentei persoanei.
1 Patrimoniul este inalienabil
De vreme ce orice subiect de drept are un patrimoniu, inseamna ca un
subiect de drept nu isi poate instraina propriul patrimoniu.
In privinda persoanelor fizice lucrurile sunt destul de clare, insa in teoria
persoanelor juridice exista un caz in care se poate instraina unei
persoane juridice o parte din patrimoniu, fara ca persoana juridica de la
care pleaca acea bucata de patrimoniu sa dispara (divizarea persoanei
juridice).
1 Patrimoniul este unic. Orice persoana are un singur patrimoniu.
Daca o persoana are mai multe mase patrimoniale nu inseamna ca
are mai multe patrimonii.
1 Patrimoniul este divizibil
Nu exista nicio contradictie intre unicitatea patrimoniului si faptul ca el
este divizibil. Acest lucru rezulta expres din art. 31, alin. (2), NCC care
spune ca patrimoniul poate fi divizat numai in cazurile si conditiile
prevazute de lege.
Patrimoniile de afectatiune sunt masele fiduciare si masele afectate
exercitarii unei profesii.
Un subiect de drept poate sa divida patrimoniul sau in mai multe mase
patrimoniale.

Fiducia este o operatiune juridica bazata pe incredere. Mai multi

constituitori transfera drepturi reale, drepturi de creanta, garantii sau
alte drepturi patrimoniale catre unul/mai putini fiduciari, adica subiecte
de drept care prezinta incredere si care urmeaza sa le administreze in
folosul unuia sau mai multor beneficiari.
In ceea ce priveste masele parimoniale afectate exercitarii unei profesii,
un exemplu ar fi cel al avocatului sau al profesiilor liberale. Privitor la
patrimoniul profesional, constituirea/marirea/lichidarea lui nu se pot
face decat potrivit legii, adica potrivit conditiilor prevazute de NCC si
legile speciale care organizeaza aceste profesii.
Trebuie retinut ca atunci cand opereaza transferul patrimonial intre masele
patrimoniale sau atunci cand se lichideaza anumite mase patrimoniale trebuie
protejati creditorii. Aceste miscari patrimoniale nu pot fi facute cu prejudicierea
creditorilor. Daca creditorii sunt protejati, pot ataca in justitie aceste decizii
privind miscarile intrapatrimoniale facute de titularul patrimoniului.
In ceea ce priveste miscarile intrapatrimoniale, NCC a adus precizari importante:
miscarile dintre masele aceluiasi patrimoniu apartinand aceluiasi subiect de drept
nu constituie instrainare.

Modalitatile patrimoniului
Cand discutam despre modalitatile patirmoniului avem in vedere situatia
stapanirii in comun a unei mase patrimoniale/a unui patromniu de catre mai
multe persoane.
1 Indiviziunea
Aceasta se poate naste fie prin dobandirea prin mostenire, sau, in cazul
persoanelor juridice, prin modalitatile de reorganizare.
1 Comunitatea matrimoniala
In momentul in care doi soti sunt casatoriti sub regimul comunitatii, toate
bunurile pe care le dobandesc impreuna si toate obligatiile pe care si le
asuma, intra in patrimoniul lor comun.
1 Patrimoniul profesional comun
De exemplu, doi medici stomatologi cumpara impreuna o casa si aparatura
stomatologica.

Functiile patrimoniului
1 Subrogatia reala universala si cu titlu universal
Subrogatia inseamna inlocuire. Este vorba despre inlocuirea unei persoane
cu alta in cadrul unui raport juridic, atunci cand vorbim despre subrogatia
personala (Art. 1853, NCC).
Subrogatia reala presupune inlocuirea unui bun cu altul sau cu o valoare
pecuniara.

Aceasta subrogatie este mentionata intr-o serie de texte ale NCC. De

exemplu, art. 350, lit. g), NCC, enumera printre bunurile proprii in cadrul
regimului matrimonial al comunitatii legale sumele de bani sau orice valori
economice care ilocuiesc un bun propriu, precum si bunul care a trecut/a
fost dobandit in schimbul acestor valori.
Un alt exemplu este art. 1051, NCC.
Fundamentul acestui mecanism il constituie fungibilitatea economica a
bunurilor, adica orice bun poate fi inlocuit cu un bun cu aceeasi valoare.
Aceasta este o functie a patrimoniului care permite supravietuirea
patrimoniului. Patrimoniul ramane patrimoniu in existenta lui chiar daca
bunurile din cadrul sau se misca/se schimba.
In procesul acestei subrogatii efectul care intereseaza este si starea
patrimoniului. Atunci cand opereaza subrogatia universala sau cu titlu
universal bunul care intra in patrimoniu dobandeste regimul juridic al
intregului patrimoniu.
Subrogatia reala universala inseamna inlocuirea unui bun cu altul in
cadrul unui patrimoniu/masa patrimoniala, in cadrul careia bunul care intra
in patrimoniu dobandeste regimul juridic general al patrimoniului/masei
patrimoniale in care intra.
Rolul acesteia este foarte important pentru ca asigura functionarea
patrimoniului. Ea permite restituirea patrimoniului. Ea sprijina functia
patrimoniului de a fi gajul general al creditorilor chirografari.
Subrorogatia reala cu titlu particular
Este o inlocuire a unui bun in cadrul unui patrimoniu sa a unei mase
patrimoniale. La subrogatia reala cu titlu particular bunul care intra in
patrimoniu nu dobandeste doar regimul juridic general al patrimoniului, ci si
regimul juridic specific, particular al bunului care iese din patrimoniu.
(Exemplu: Legea exproprierii - in masura in care un bun afectat de o
garantie/de o ipoteca este expropriat, legea prevede ca pentru bunul care
este expropriat, expropriatorul plateste proprietarului o suma de bani. Suma
nu va dobandi numai regimul juridic al patrimoniului, dar ipoteca se va
stramuta asupra sumei de bani)
Subrogatia cu titlu particular se petrece numai atunci cand legea o prevede.
Art. 748, alin. (2), NCC.
Definitie: O subrogatie cu titlu particular este o inlocuire, adica si o
subrogatie universala / cu titlu universal, iar bunul care intra in patrimoniu
dobandeste regimul juridic special dat de situatia juridica particulara a
bunului care iese din patrimoniu, acest lucru petrecandu-se numai daca o
legea o prevede.
1 Garantia comuna a creditorilor (Gajul general al creditorilor
chirografari)
Creditorii chirografari sunt cei care au doar o creanta chirografara.

Faptul ca un debitor are intotdeauna un patrimoniu, iar in patrimoniu sunt

posibile miscarile patrimoniale, dar exista o independenta intre miscarile
patrimoniale si existenta patrimoniului duce la concluzia ca debitorul va
avea un patrimoniu care va fi solvabil la momentul executarii.
Creditorii chirografari, din relatia lor cu patrimoniul pe a carui existenta se
bazeaza, au anumite drepturi care le apartin numai lor. De exemplu, acestia
pot ataca actele facute de catre debitorul lor, in frauda lor, cu actiunea
pauliana sau pot ataca actele cu actiunea in simulatie.
Trebuie retinuta specializarea garantiei comune a creditorilor. Un creditor
care are o creanta bazandu-se pe faptul ca patrimoniul este divizibil si are
posibil mase de bunuri, acel creditor, in masura in care are o creanta
impotriva debitorului, va trebui sa verifice in legatura cu care este nascuta
creanta si nu va putea executa creanta decat asupra bunurilor din masa
patrimoniala in care se afla acele bunuri.
Exista reglementari foarte clare care arata cum functioneaza specializarea
gajului. De exemplu, este vorba de art. 2324, alin. (3), care dispune:
"Creditorii ale caror creante s-au nascut in legatura cu o anumita diviziune a
patrimoniului, autorizata de lege, trebuie sa urmeasca, mai intai, bunurile
care fac obiectul acelei mase patrimoniale."
Exista si reglementari speciale, un exemplu fiind in materia regimului
matrimonial. Creantele nascute in legatura cu bunurile proprii ale unui sot
vor putea fi executate de catre creditorii chirografari numai asupra bunurilor
proprii, iar creantele nascute in legatura cu bunurile comune vor fi executate
asupra bunurilor comune (art. 352-353, NCC).
1 Transmisiunea universala si cu titlu universal
Aceasta functie a patrimoniului se refera la transmisiunea patrimoniala. In
cazul persoanei fizice, acest lucru are loc numai cand persoana fizica
decedeaza, fiind vorba despre mostenitorii legali/testamentari.