COALA NAIONAL DE STUDII POLITICE I ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAIE PUBLIC

METODOLOGIA CERCETARII
IN STIINTELE ADMINISTRATIVE
- Suport de curs -
ANCA MOT, asist. dr.
BUCURETI
2
CUPRINS
1.2. Behavioralismul (studii comportamentale) si traditia statistica....................................31
2. Viziunea gloali!"a #$oli!"a% &a'(oanaliza).........................................................................................*2
Analizele structuraliste, functionaliste si sistemiste sint inrudite. Structura, functie, sistem sint concepte
globaliste. ind ne referim la functia unui sistem ne referim aproape obligatoriu la sistemul la care se
raporteaza structura respectiva. !a fel, conceptul de sistem desemneaza o totalitate in care partile
(structuri) sint interdependente si fiecare indeplineste o functie. "ntre partile unui sistem se stablilesc
relatii functionale care dau identitate sistemului......................................................................................32
2.1 Sistemismul........................................................................................................................................32
2.2. Fun'"ionali!&ul...................................................................................................................................**
2.3. Structuralismul .................................................................................................................................3#
2.$. %erspectiva culturalista.....................................................................................................................3$
+. S"u,iul ,e 'az.........................................................................................................................................-2
*. I,eal."i/...................................................................................................................................................-0
1. In,u'"ia...................................................................................................................................................--
2. Mo,ul 3o(&al !au a4io&a"i'.................................................................................................................--
I. Informaii generale
Date de identificare a cursului
Date de contact ale titularului de curs:
Nume: Anca Mot
E-mail: ancamot1@yahoo.fr
Consultaii: flexibil
Date de identificare curs i contact tutori:
Metodologia cercetarii in stiintele administratie
Curs obligatoriu
Condiionri i cunotine prerechizite
!entru intelegerea conce"telor si anali#elor "re#entate in acest curs nu sint necesare cunostinte
anterioare de s"ecialitate.
Descrierea cursului (obiective):
Cunoasterea s"ecificitatii muncii stiintifice si a actiitatii de cercetare
Cunoasterea marilor scoli de gindire si a "rinci"alelor ti"uri de cercetare in stiintele sociale
$tudiul administratiei "ublice % un ti" "articular de cunoastere
Cunoasterea eta"elor unui "roces de cercetare
rganizarea temelor !n cadrul cursului
Cursul este organi#at "e urm&toarele module :
&
"odulul #:
Curs introductiv.
Continutul si obiectivele cursului
Cunoasterea stiintifica
"odulul $:
%ipuri de cercetare
"odulul &:
Demersuri teoretice
"odulul ':
(tudiul administratiei publice
"odulul ):
*naliza de politici publice si evaluarea de programe
"odulul +:
,tapele procesului de cercetare
-ormularea problematicii de cercetare
"odulul .:
-ormularea ipotezei si construirea cadrului operatoriu
"odulul / :
(trategii de verificare

"odulul 0 :
Instrumente de colectare a informatiilor
"odulul #1 :
,nuntarea concluziilor
Construirea si prezentarea bibliografiei
#
-ormatul i tipul activitilor implicate de curs
Cursul se desfasoara du"a formula magistrala.
Cursul magistral a fi com"letat cu discutii si "re#entarea anumitor teme com"lementare in
tim"ul seminariilor si care fac "arte integranta din materia de studiu si de elaborarea unui mini "roiect de
cercetare.
$tudentii au libertatea de a-'i organi#a in mod inde"endent( f&r& constr)ngeri( modalitatea 'i
tim"ul de "arcurgere a cursului cu condiia res"ect&rii exigentelor institutiei si disci"linei
"ateriale bibliografice obligatorii
$u"ortul de curs este obligatoriu si suficient "entru susinerea examenului( insa studentii sint
incura*ati sa a"rofunde#e cunostintele "rin studierea unor materiale com"lementare
"ateriale i instrumente necesare pentru curs
Materiale folosite +n cadrul "rocesului educaional s"ecific disci"linei ,toate sunt asigurate de
facultate-
staie sonori#are ,"entru curs-( du"& ca#
su"ort de curs
!entru "arcurgerea modulelor cursului studentul are neoie de un com"uter conectat la internet
"entru accesarea cursurilor on-line 'i "entru acces la clasa irtual&.
2olitica de evaluare i notare.
$tudentii or fi ealuati "e ba#a unui examen final( "rin examinare scrisa
!roiect de cercetare elaborat in cursul seminariilor
Examenul re"re#inta ./0 din nota finala iar elaborarea "roiectului 1/0..

,lemente de deontologie academic
Conform art. 11 din 2egulamentul "riind actiitatea "rofesional& a studenilor a"robat "rin
3eci#ia $enatului $N$!A nr. 144 din 15 octombrie 166. % 7rauda la examen se sancionea#& cu eliminarea
din examen. 2ecidiarea +n fraud& se "ede"se'te cu exmatricularea. 8itularul sau comisia de examen
+ntocme'te( "e loc( un "roces erbal de constatare a fraudei( "e care +l +naintea#& conducerii
facult&ii9de"artamentului. :n catalogul de examen se s"ecific&( +n dre"tul numelui studentului( cu)ntul
;fraud&<. Exmatricularea se face de c&tre 2ectorul $.N.$.!.A.( la "ro"unerea =iroului Consiliului
facult&ii9de"artamentului.
$e a aea +n edere +n acest sens 'i Codul Etic al $N$!A a"robat "rin 3eci#ia $enatului
$N$!A nr. 144 din 15 octombrie 166..
(tudeni cu dizabiliti
:n ca#ul +n care "rintre studenii +nscri'i "entru urmarea acestui curs se afl& 'i "ersoane cu
di#abilit&i se or organi#a 'i susine erific&ri "e "arcursul semestrului 'i examenul final +n condiii s"eciale
,sal&( o "ersoan& desemnat& care s& transcrie du"& dictare sau( daca este "osibil( sa +nregistre#e
re#olarea subiectelor-.
$
Comunicarea cu studenii cu di#abilit&i se a "utea reali#a "rin intermediul clasei irtuale dar 'i e-
mailului
(trategii de studiu recomandate
!entru insusirea minimala a continutului cursului studentul a aea neoie de a"rox. /6 de ore la
care se ad&uga 16 ore de documentare +n bibliotec& "entru actiit&ile de erificare 'i 16 ore "entru
"reg&tirea examin&rii finale.
$tudentul trebuie s& aib& ca"acitatea de g)ndire analitic& 'i critic&( abilitatea de a se anga*a +ntr-un
"roces de +n&are inde"endent( "recum 'i abilit&i de a identifica( ealua 'i folosi informaiile releante +n
mod "otriit.
'
II Su/o(" ,e 'u(! la ,i!'i/lina
MET5D5L56IA CERCETARII IN STIINTELE ADMINISTRATIVE
Mo,ulul + 7 Cu(! in"(o,u'"i8. Con"inu"ul !i oie'"i8ele 'u(!ului. Cunoa!"e(ea !"iin"i3i'a !i
li&a9ul ei
Con"inu"ul !i oie'"i8ele 'u(!ului
ursul este o initiere in aplicarea demersului cercetarii in stiintele sociale. "ntrucit e(igentele
fundamentale ale metodei stiintifice sint aceleasi in disciplinele sociale, acest curs practic si sintetic va
furniza un instrument si celor ce studiaza stiinta administrativa in structurarea lucrarilor de cercetare.
ontinutul cursului a fost conceput urmarind etapele procesului de cercetare. )e la conceptualizarea si
formularea problematicii de cercetare pina la interpretarea concluziilor si redactarea raportului final,
cursul propune un demers clar si accesibil si o insusire practica a fiecareia din etapele cercetarii.
onceput in mod deliberat didactic, cursul este elaborat la un nivel apropriat primului ciclu de studii
superioare. )esi introduce in mod necesar termeni tehnici * care sint indispensabili unui te(t
metodologic + scopul principal este de a furniza studentilor un instrumentar de baza pentru descifrarea si
realizarea unui discurs stiintific, de a+i incura,a sa+si dezvolte inca din aceasta perioada a formarii
academice o reflectie riguroasa si critica care este esentiala muncii de cercetare.
ursul este structurat in doua parti. %artea intii, care are un caracter teoretic, cuprinde, pe linga notiunile
introductive specifice cunoasterii stiintice, o trecere in revista a tipurilor de cercetare si a demersurilor
teoretice proprii stiintelor sociale, si o prezentare a stiintelor administrative ca tip particular de cunoastere
stiintifica. %artea a doua este centrata pe prezentarea etapelor unui proces de cercetare stiintifica. Avind
un obiectiv pedagogic si tinid cont de nivelul de studii, continutul cursului se rezuma la aspectele
esentiale, fara sa insiste pe tehnicile specializate de cercetare.
Cunoa!"e(ea !"iin"i3i'a !i li&a9ul ei
Stiinta este un ansamblu coerent de cunostinte relative la anumite categorii de fenomene sau obiecte
produs cu a,utorul unei metode specifice si a unui demers special adica prin cercetare. Stiinta este o
activitate care produce cunoastere cu a,utorul metodei stiintifice.
- disciplina stiintifica nu atinge statutul de stiinta autonoma decit respectind urmatoarele criterii . un
obiect de studiu propriu / stiintificitatea demersului + teorii si paradigme, metode de analiza/ un ansmabu
de autori de referinta / o infrastructura academica * o comunitate stiintifica dar si locuri specifice de
invatamint si de publicare +lucrari, reviste specialitate +, adica este o activitatea institutionalizata.
ercetarea stiintifica este tipul de activitate care consta in procesul de colectare si analiza a datelor in
scopul rezolvarii unei anumite probleme de cercetare
unoasterea stiintifica se caracterizeaza prin dezvoltarea ei. 0ie ca se prezinta ca o acumulare infinita de
cunostinte sau ca o succesiune de revolutii stiintifice (1uhn), cunoasterea stiintifica progreseaza
neintrerupt. )e altfel, nici un cercetator nu reincepe de la zero, ca si cum nimic nu a fost facut pina la el.
2l cunoaste teoriile si descoperirile precedente, le utilizeaza fie pentru a le a dezvolta, fie pentru a le
contesta. "ntr+un fel sau altul, traditia stiintifica nu este niciodata ignorata si noi interpretari sint propuse
in mod constant. Stiinta, incepind cu dezvoltarea sa in secolul al 3"3+lea, se imbogateste continuu cu
cunostinte produse de comunitatile stiintifice. Aceasta dezvoltare nu este niciodata incheiata, intrucit
realitatea pare inepuizabila.
4
"n concluzie, stiinta este un tip de cunoastere a(ata pe analiza faptelor. "ntreprindere in continua evolutie,
stiinta este o activitate si nu un simplu ansamblu, o suma de cunostinte. Activitatea stiintifica, orientata
catre producerea de cunoastere, se caracterizeaza deci printr+un mod de organizare specific si un mare
dinamism.
A desfasura o activitate stiintifica inseamna in primul rind, si in mare masura, invatarea limba,ului
stiintific. 5nul din scopurile acestei lucrari este de prezenta o parte din vocabularul propriu procesuui de
cercetare. Stiinta nu se distinge printr+un limba, ermetic, ci prin utilizarea termenilor care multi apartin
limba,ului curent. 2a da acestor notiuni un caracter formal special pentru ca ea cauta univocitatea. Altfel
spus, fiecare termen utilizat nu trebuie sa aiba decit un singur sens si trebuie interpretat de toti in acelasi
fel. "n acelasi fel, raporturile dintre termenii utilizati trebuie sa fie stabilite intr+o logica simpla si clara.
)aca vorbim, de e(emplu, de relatie de cauzalitate, trebuie ca toti sa intelegem ca e(ista cel putin doua
fenomene si ca unul il produce pe celalalt primul fiind cauza si al doilea efectul. 0olosim termenul de
cauzalizate numai pentru acest tip de relatie intre fenomene. !imba,ul stiintific stabileste astfel o
coerenta, adica un raport logic intre termenii utilizati.
"n plus, in cercetarea stiintifica, nu utilizam concepte fara sa le definim cit mai e(act posibil si in mod
e(plicit pentru a evita ca ele sa fie confundate cu acceptiunea lui curenta. %recizia este astfel o alta calitate
a limba,ului stiintific. Aceasta definire a termenilor reprezinta o parte esentiala a muncii de elaborare
stiintifica.
6oate aceste operatii (univocitate, coerenta, precizie) vizeaza sa dea claritate limba,ului utilizat pentru ca
el sa fie inteles si interpretat in acelasi fel. %lecind de la definitia termenilor si a relatiilor dintre ei,
cercetatorul poate construi o serie de enunturi referitoare la un fenomen sau un obiect de studiu. Acest
ansamblu de propozitii care surprind esenta realitatii constituie o teorie, adica un ansamblu de concepte,
de definitii si propozitii, in relatie unele cu altele, si care propune o viziune sistematica a unui fenomen, in
scopul descrierii sau e(picarii manifestarilor sale. 6eoria ,oaca un rol ma,or in stiinta deoarece, prin
totalitatea enunturilor ei, permite unificarea si intelegerea a ceea ce afirmam despre realitatea studiata.
7ai mult, ea da coerenta unui domeniu de cunoastere propunind una sau mai multe e(plicatii care sint
supuse unei analize.
Anumite teorii permit formularea de legi si un astfel de ansamblu de legi este adesea prezentat ca fiind
teoria unui anumit domeniu de studiu. - lege intr+o teorie este enuntul uner relatii constante intre
fenomene. )e e(empu, in economie legea cererii si a ofertei.
6eoria este ghidul indispensabil in alegerea de catre cercetator al cailor de urmat, ea permite ordonarea
observatiior, ea ,ustifica tehnicile de analiza, pe scurt ea orienteaza cercetarea. - teorie, odata verificata,
devine sursa de informatii, permitind noi formulari, e(plicatii noi si mai profunde.
Spiritul stiintific
Stiinta nu este numai un ansamblu de cunostinte, activitatii stiintifice ii sint proprii si o anumita atitudine
si dispozitii mentale care trebuie sa caracterizeze orice om de stiinta si orice demers stiintific. Acesta este
spiritul stiintific.
alitatile spiritului stiintific sint . simtul observatiei, curiozitatea (interogatia stiintifica), rationamentul,
metoda, deschiderea si obiectivitatea. "mpreuna, ele definesc dispozitiile mentale pe care trebuie sa le
demonstreze un cercetator care intreprinde o activitate stiintifica.
8
a) -bservatia
-bservatia este activitatea de e(aminare a unui fenomen. -rice stiinta este orientata catre verificarea
supozitiilor/ observarea realitatii este in centrul demersului stiintific. A ne limita la speculatii, fara a tine
cont de concordanta cu e(perienta concreta, este contrar spiritului stiintific. Acesta vizeaza cunoasterea si
transformarea realitatii/ el este deci preocupat continuu de necesitatea de a verifica, de a testa in realitate
ceea ce a fost conceput mental. -bservarea realului este astfel indispensabila oricarui demers care se vrea
bazat pe principii stiintifice. -bservatia este, pentru orice cercetator, o preocupare esentiala.
b) "nterogatia stiintifica
"nterogatia este actiunea de a+si pune intrebari asupra unui fenomen. hiar daca practicam o observatie
atenta, este imposibil sa vedem totul in a celasi timp sau sa acordam importanta egala fiecarei situatii
observate. Astfel, intrebarile pe care le punem inainte sau in timpul observatiei sint cele care orienteaza
privirea. Altfel spus, intrebarile permit operarea unei selectii a diferitelor fenomene sau situatii si
determina aspectul asupra caruia ne vom concentra.
unoasterea stiintifica decurge din interogatie, care constituie cheia indispensabila cunoasterii. -rice
cunoastere este raspunsul la o intrebare. )aca nu e(ista intrebare, nu poate e(ista cunoastere stiintifica.
"nterogatia este punctul de plecare al cercetarii, pentru ca faptele nu vorbesc prin ele insele.
c) 9ationamentul
9ationamentul este actiunea de a concepe in mod mental. :indirea, ratiunea, specific umane, sint
instrumentele intelectuale necesare pentru a sonda, punind intrebari, natura finntelelor si lucrurilor.
apacitatea de abstractie este facultatea de a concepe ceea ce nu se impune imediat prin perceptie. A
abstrage inseamna izolarea prin gindire anumite elemente ale unui fenomen. 9ationam prin notiuni
(concepte) cu care construim propozitii, adica enunturi care e(prima, prin cuvinte si simboluri, relatii
intre fenomene.
9ationamentul, conducind la abstractie, este un demers esential in stiinta. )e fapt, nu putem avansa catre
descoperirea stiintifica decit formulind propozitii pentru a interoga realitatea observata, aceste propozitii
fiind abstractii in raport cu realul concret. 9ationamentul permite astfel analiza si interpretarea realitatii.
d) 7etoda
)aca in cunoasterea stiintifica ne punem intrebari cu a,utorul rationamentului, observarea realitatii in
vederea analizarii ei trebuie facuta mod riguros, adica metodic. 7etoda este definita ca un ansamblu de
proceduri, demersuri precise pentru a a,unge la un rezultat. "n stiinta, metoda este primordiala, si
procedeele utilizate intr+o cercetare determina rezultatele acesteia.
Astfel, orice cercetator trebuie sa respecte un demers, o maniera de a proceda, precisa si e(acta, ordonata
dupa o anumita logica. Attfel spus, pentru a produce rezultate fiabile, demersul stiintific cere rigoare,
adica o metoda, anumite etape care trebuie urmate in mod sistematic.
e) -biectivitatea
-biectivitatea, adesea sinonima cu impartialitatea, neutralitatea, este in primul rind o calitatea care reda
fidel un obiect, un fenomen, adica ceea ce da o reprezentare conforma realitatii. -biectivitatea este un
ideal niciodata atins. hiar daca vrem sa redam fidel ceea ce vedem sau auzim, o facem nu numai cu
ratiunea, dar si cu sentimente, senzatii, e(periente, pre,udecati, cunoastere anterioara.
1;
Subiectivitatea
hiar si in stiinta, domeniu al obiectivitatii, elementul subiectiv intervine inca de la inceput. este interesul
pentru un anumit fenomen sau anumite aspecte ale unei fenomen. ercetarea stiintifica cere multa
energie, este o provocare dificila daca nu sintem interesati. "nteresul furnizeaza de asemenea motivatia
pentru a duce la bun sfirsit un proiect de cercetare. u alte cuvinte, nu sintem niciodata neutri in fata
realitatii, si a fi constienti de aceasta este un prim pas catre obiectivitate. "n acest sens, cercetatorul tinde
sa depaseasca propriile presupozitii si foloseste toate mi,loacele pe care le are la dispozitie pentru a evita
ca rezultatele sa nu fie influentate de o manipulare indoielnica a datelor.
A fi obiectiv nu inseamna negarea subiectivitatii. Spunem ca spiritul stiintific tinde catre obiectivitate.
Aceasta preocupare constanta face parte din disciplina personala a cercetatorului, este indispensabila
oricui se dedica muncii stiintifice.
"n acelasi timp, chiar daca spiritul stiintific tinde catre obiectivitate, nimic nu garanteaza ca se vor
respecta criteriile obiectivitatii. "mpartialitatea, perspicacitatea sau luciditatea, necesare cunoasterii, nu
sint date de la sine. )in aceasta cauza, cercetatorul, pentru a asigura obiectivitatea studiului, trebuie sa
accepte critica celor e(ercita activitati in acelasi domeniu. "n mediul stiintific este recunoscut ca schimbul
de critici este esential mentinerii standardeor de obiectivitate. riticile comunitatii stiintifice dau
notorietate anumitor membrii ai acestei comunitati, adica acesti cercetatori au trecut testul recunoasterii
stiintifice.
f) )eschiderea de spirit
)eschiderea de spirit consta in a admite ca reaitatea nu coincide mereu cu ideile e(istente. 2ste atitudinea
care permite acceptarea unor noi feluri de a gindi. Aceasta deschidere, primordiala in stiinta, catre tot ceea
ce modifica primele impresii necesita o permanenta gri,a de a abandona pre,udecatile, de a fi capabili de a
accepta concluziile care contrazic pre,udecatile si simtul comun.
)istantarea in raport cu credintele, felurile obisnuite de a gindi si a face, este necesara deoarece
aparentele, ideile si conceptiile prestiintifice, certitudinile prealabile, risca sa ascunda dimensiuni noi ale
fenomenului observat.
)eschiderea de spirit nu trebuie sa se manifeste doar inceputul cercetarii, ci pe tot parsursul ei, in sensul
respingerii propozitiilor initiale. Aceasta respingere nu trebuie sa fie considerata un esec, intrucit
cercetarea nu+si pierde din interes nici din valoare. <u este vorba in acest sens de a respinge cunostintele
stiintifice anterioare ci de a nu le admite in mod necritic.
"maginatia este in mod natural legata de deschiderea de spirit. "n fata unei probleme de ordin metodologic
sau teoretic cu care ne confruntam in timpul cercetarii, omul de stiinta trebuie sa gaseasca solutii care
adesea fac apel la imaginatia sa, adica la capacitatea de a concepe noi de investigatie si idei noi.
7unca stiintifica fiind o munca de creatie, imaginatia este indispensabila. Bine canalizata, ea intervine in
orice moment al analizei. )escoperirile, inventia unor noi instrumente de masurare, cer imaginatie din
partea cercetatorilor.
"n concluzie, spiritul stiintific este o dispozitie mentala speciala care se dobindeste prin practica. Astfel,
prin munca de cercetare, prin dezvoltarea calitatilor proprii spiritului stiintific, activitatile sint nu numai
interesante dar si posibile.
11
Di!'u(!ul !"iin"i3i' 7 ,i!'u(! 'on!"(ui"
)iscurul analitic este un discurs construit. Analiza este o descompunere a realitatii observate, ea
functioneza prin fragmentarea componentelor pentru a intelege o dimensiune a realitatii. Sinteza este,
dimpotriva, o recompunere pentru o vedere de ansamblu.
-bstacolele cunoasterii stiintifice sint sensul sau opinia comuna, adica ideile profane, aparentele,
conceptiile prestiintifice. Acestea constituie o problema in special in stiintele sociale, relativ tinere,
deoarece oricine are o idee despre societate, despre economie sau guvernare. )ar o analiza stiintifica a
faptelor si fenomenelor sociale nu poate pleca de la aceste notiuni prestiintifice.
unoasterea stiintifica pune in prezenta doua componenete distincte . subiectul (observatorul, analistul) si
obiectul (entitatea observata, concreta sau abstracta). Analiza pleaca de la subiect care construieste,
decupeaza, realitatea pe care vrea sa o observe pentru a o e(plica (raspunzind la intrebarea =de ce>) sau a
o intelege (intrebarea =cum>).

unoasterea stiintifica este interesata de aspectul universal al fenomenelor si de singularitatea lucrurilor.
Analistul nu se poate limita la simpla descriere a realitatii, diversa in manifestarile ei. 2l vizeaza
generalizarea plecind de la anumite trasaturi comune unei categorii de obiecte. )e e(emplu, economistii
studiaza aspectul de schimb al raporturilor sociale, analiza lor retine doar o dimensiune, un fragment al
realitatii raporturilor sociale.
Aceasta reducere este o constructie a sipiritului, o munca de abstractie. %entru aceasta constructie
abstracta economistii folosesc conceptul de piata cu care desemneaza o retea de schimb. )e e(emplu,
piata automobilelor este o decupare a realitatii, fara sa fie concreta * nici nu o putem vedea nici simti,
nici atinge, dar care permite sa sesizam, prin gindire, un fenomen * acela de schimb al unui produs.
)ecuparea unui obiect este stadiul critic al unei analize, deoarece din acest =construit> deriva felul in care
anga,am demonstratia. )emersul este de la subiect catre obiect * prin ratiune * care determina felul in
care vom face investigatia, ce intrebari ne vom pune referitor la realitatea observata.
Analiza stiintifica pune in relatie entitati concrete sau abstracte. unoasterea stiintifica vizeaza relatii si
nu concepte considerate in singularitatea lor. )ar aceasta punere in relatie este abstracta * de e(emplu,
legea atractiei corpurilor in fizica mecanica nu e(ista decit in abstract . ea prevede, ca o constanta, ca
corpurile se atrag dupa produsul dintre masa lor divizat la patratul distantei dintre ele. onceptele de masa
si distanta nu spun nimic in sine * ci doar relatia dintre ele.
Si ?eber spunea ca baza delimitarii domeniilor muncii stiintifice este data de relatiile conceptuale dintre
lucruri. 5n concept desemneaza, prin pura conventie, o entitate concreta sau abstracta. - =vigilenta
epistemologica> particulara cer termenii care, impusi intr+o disciplina, sint preluati de altele, deoarece
tentatia este sa ne raportam la definitia initiala. 6ermenii trebuie redefiniti, precizati, in functie de
domeniul de analiza. )e e(emplu, in economie lucram cu notiunile de oferta, cerere, utilitate. )ar, astazi,
in stiinta politica, in studiul administratiei, utilizam acesti termeni, dar si altii + entreprenor, performanta,
investitie + initial consacrati in economie.
onceptele organizeaza perceptia, surprind anumite proprietati, particularitati constante ale fenomenelor.
)ar ele nu sint realitea insasi, nu sint decit o constuctie mentala. onceptele nu au sens analitic decit in
raport unele cu altele, ele constituie o structura. 5n concept nu este interesant in sine, nici fecund
(stiintifc), ci relatia lui cu altele este interesanta. Acesta este obiectivul discursului stiintific, acela de a
pune conceptele in relatie pentru a rapunde la o intrebare de cercetare.
12
:indirea stiintifca este diferita de mistica, de gindirea filozofica (speculatie), de ideologie. !imba,ul
profetului, al inteleptului, al politicianului * asupra destinului umanitatii, al unei natiuni, nu tine de
gindirea stiintifica. Stiinta nu are rolul de inflama multimile, ca un discurs politic, ea nu ofera decit o
viziune fragmentata a lumii pe care incearca sa o inteleaga.
5ltime consideratii . Aceaste punere in evidenta a particularitatilor discursului stiintific nu este inocenta,
ea corespunde unei anumite viziuni asupra stiintei in general, a stiintelor sociale in particular, a
cunoasterii. 2a are la baza un parti+pris cit priveste aptitudinea ratiunii de a cunoaste realitatea care ne
incon,oara. Altfel spus, postulam capacitatea subiectului de a gestiona raporturile cu realul (concret sau
abstract) urmind regulile observatiei. unoasterea stiintifica nu este normativa, adica nu se raporteaza la
,udecati de valoare (bine, rau, corect, ,ust, etc). 2a se raporteaza la fapte. hiar daca vrem sa remediem o
situatie ,udecata ca inacceptabila (ceea ce este obiectul stiintelor sociale aplicate), analiza conditiilor
sociale pentru a intelege cauzele acelei situatii trebuie sa fie obiectiva si condusa dupa metoda stiintifica,
fara consideratii normative
5ie'"i8ele !"iin"ei
- cercetare stiintifica poate avea trei obiective . descrierea, e(plicatia, interpretarea.
)escriere consta in identificarea caracteristicilor (elementelor) obiectului sau fenomenului studiat. 2a este
reprezentarea, fidela si detailata, a unui obiect sau fenomen.
)escrierea a,uta la clasificare (stabilirea de tipologii), pe baza unor criterii alese pentru pertinenta lor.
Astfel, obiectele si fenomenele pot fi regrupate pe baza asemanarii sau inrudirii. criteriile de regrupare
variaza in functie de obiectivele cercetarii. )e e(emplu, clasificarea societatilor in functie de nivelul de
dezvoltare, sau clasificarea @eberiana a tipurilor de legitimitate in functie de tipurile de dominatie.
2(plicatia este un alt obiectiv, cel mai important, al cunoasterii stiintifice. 2(plicatia consta in
descoperirea de relatii intre fenomene, in stabilirea de raporturi de cauzalitate. 2(plicatia este raspunsul la
intrebarea =de ce A> se produce un anumit fenomen.
omprehensiunea (intelegerea, interpretarea) este obiectivul cercetarii atunci cind studiem fiinte umane.
2a consta in descoperirea resorturilor actiunilor si comportamentelor indivizilor, a sensului, si
semnificatiei pe care ei o atribuie gesturilor si faptelor lor.
"n stiintele aplicate, scopul cercetarii este transformarea realitatii. "n aceste domenii de cunoastere, stiinta
nu se opreste la analiza, la cunoasterea teoretica a fenomenelor, modificarea starii de fapt este un scop
esential al demersului stiintific.
Ti/u(i ,e 'unoa!"e(e !"iin"i3i'a : !"iin"ele na"u(ii !i !"iin"ele !o'iale
S"iin"ele na"u(ii sint discipline care au ca obiect de studiu universul fizic si viu, natura fiind tot ceea ce
e(ista si se produce fara interventie umana. 0izica, chimia, biologia, astronomia, geologia, biochimia,
astrofizica sint astfel de domenii de studiu. <umite fie stiinte naturale, e(acte, pure, sau stiinte pur si
simplu, astazi sint stiinte ale naturii. "n general cind ne referim la savanti sau la oameni de stiinta ne
gindim la cei ce studiaza aceste discipline.
S"iin"e u&ane #!o'iale) au ca obiect de studiu individul si societatea. <umite anterior stiinte al omului
sau umane, si astazi, in special in lumea anglo+sa(ona, stiinte sociale, aceste discipline studiaza fiinta
umana sub diferite aspecte. Scopul lor este e(plicarea si intelegerea comportamentului uman si a
semnificatiei actelor sale. )e e(emplu, psihologia studiaza fenomenele psihice, istoria studiaza evolutia
13
sociatatii/ raporturile politice, economice, administrative sint studiate de stiinta politica, stiinta
economica, respectiv de stiintele administrative.
)esi nu e(ista o definitie clara si universal acceptata a tuturor disciplinelor cuprinse in sectorul stiintelor
sociale, se considera ca fac parte . antropologia, criminologia, demografia, economia, etnologie,
geografia, psihologia, psihologia sociala, stiinta politica, stiintele administrative, stiintele educatiei, stiinta
religiei, stiinte ,uridice, sociologia, istoria.
Mo,ul ,e 3un'"iona(e
Stiintele naturii si stiintele sociale au moduri de functionare diferit deoarece au obiecte de studiu diferite.
Astfel, stiintele naturii incearca sa descopere relatiile dintre fenomenele sau obiectele materiale. -biectul
de studiu este reproductibil, este masurabil, se preteaza la e(plicatia cauzala, nu este compatibil cu analiza
comprehensiva
Stiintele naturii utilizeaza un instrumentar avansat pentru observarea lumii materiale (de e(emplu
microscopul, audiometrul) care a permis dezvoltarea e(perimentului, adica recurgerea sistematica la
e(perienta, analiza prin e(perienta fiind considerata adevarata metoda stiintifica. 2(perimentul consta in
reproducerea in laborator a unui fenomen in scopul studierii lui. %rin e(periment se provoaca un fenomen
in scopul studierii lui, se creaza conditiile producerii acestui fenomen manipulind elementele lui. 7aterie,
instrumente, e(periment, sint elementele modelului de cercetare in stiintele naturii care ofera conditii
ideale pentru repetarea e(perientelor.
Stiintele sociale functioneaza in alt mod. -biectul de studiu il constituie fiintele umane si fenomenele
sociale. -biectul de studiu are constiinta e(istentei sale, da un sens actelor sale, este comple(,
nereproductibil, se preteaza la analiza e(plicativa dar si la analiza comprehensiva
S"iin"a /ozi"i8a 8! !"iin"a 'o&/(e$en!i8a ; e4/li'a"ie 8! in"e(/(e"a(e
a definitie generala, stiinta pozitiva este un mod de investigatie care vizeaza elaborarea de legi de
cauzalitate plecind de la observarea unor regularitati care se manifesta in natura sau in e(periment.
)efinita ca o =teoretizare> a cunoasterii obiective, viziunea pozitivista este proprie stiintelor naturale.
Stiinta pozitiva isi defineste obiectul de studiu (realul) ca o realitate e(terioara subiectivitatii umane.
Biziunea pozitivista privilegiaza verificarea, calitatea unei teorii fiind aceea de a prevede situatii precise
de observatie.

6eoriile pozitiviste elaborate prin metode obiective de achizitie de cunostinte au la baza investigatia
empirica. Altfel spus, stabilirea stiintifica a raporturilor de cauzalitate, adica a unor raporturi constante
intre doua evenimente sau fenomene, care sint la baza adevarului legilor universale, se face prin
observatie empirica.
Sintetizind, cunoasterea pozitivista este o cunoastere obiectiva, este un model e(plicativ (cauzal) de
cercetare, este o cunoastere care face apel la metode cantitative de analiza si la metoda e(perimentala.
Stiintele sociale pozitiviste
"nspirat de rezultatele din stiintele naturale, mai ales de cele din bologie, Auguste omte (fondator al
pozitivismului), si mai ales )urCheim, au urmarit sa adopte metoda stiintifica pozitivista la analiza
problemelor sociale pentru a stabili o stiinta sociala =obiectiva>. )urCheim a tradus metoda pozitivista
care caracteriza stiinta naturala empirica intr+o serie de =9eguli ale metodei sociologice> . obiectul
1&
sociologic este lumea sociala ca fiind independenta de indivizii care o compun. Sistemul social este
format din ansamblul =faptelor sociale>, structuri constringatoare care formeaza realitatea sociala
=obiectiva>. 0iind o realitate =in sine>, faptele sociale sint cuantificabile, adica pot fi definite in mod
=obiectiv>, e(plicate prin legi si verificate empiric. 2liminind constiinta sociala a actorilor di definitia pe
care o da realtiilor sociale, )urCheim este unul din fondatorii structuralismului, acest ansmablu de teorii
stiintifice care atribuie structurilor sociale o logica inerenta si independenta de actiunea umana.
Stiinta interpretativa
ercetarea de tip comprehensiv consta in intelegerea actiunii sociale plecind de la interpretarea sensului
acesteia, care nu poate fi atribuit decit motivatiilor actorilor individuali. "nterpretarea este un mi,loc de
cunoastere subiectiva. Spre deosebire de stiinta pozitiva, e(plicarea faptelor sociale este de fapt
intelegerea sensului lor, si acesta nu e(ista decit in functie de valoarile la care se raporteaza.
unoasterea stiintiifca interpretativa consta deci in dega,area ideilor si motivatiilor subiective care
ghideaza actiunea. )in punct de vedere comprehensiv, lumea sociala este locul intersubiectivitatii,
produsul unei interactiuni organice si necesare intre individ si spatiul caruia ii apartine. "n aceasta
perspectiva, societatea ca entitate istorica si subiectiva, dar de asemenea observabila in manifestarile ei
individuale si structurale, se defineste mereu prin intelegerea individuala, particulara, pe care o au actorii
sociali despre ea. unoasterea realitatii sociale se face prin interpretare, singura care permite sesizarea
semnificatiilor sensului, semnificatiei pe care actorii o dau actiunii lor. -r, problema semnificatiei este
cea a calitatii.
ontrar pozitivismului care vizeaza enuntarea de =legi> ultime ale lumii sociale, metoda interpretativa
este in primul rind un mi,loc de cunoastere =obiectiva>. )aca cunoasterea pozitiva raspunde la intrebarea
=de ce>, vizind despoperirea cauzei e(istentei sau producerii unui fenomen, comprehensiunea raspunde la
intrebarea =cum>, adica intelegerea resorturilor e(istentei si producerii actiunii sociale.

2ste metoda interpretarii propusa de ?eber, apro(imarea ideal+tipica. %rin acest mi,loc euristic, ?eber
incearca sa asigure =obiectivitatea> unei cunoasteri care ramine in acelasi timp mereu subiectiva.
Ti/u(i ,e 'e('e"a(i in !"iin"ele !o'iale
"n functie de diferite criterii (intentia cercetarii, obiectiv, tipul de date, perioada de timp) e(ista
urmatoarele tipuri de cercetari.
1) scopul cercetarii .
+ cercetare fundamentala * vizeaza formularea de teorii, de principii de baza, are ca obiectiv
dezvoltarea cunosterii intr+un domeniu fara a se preocupa de implicatiile practice ale cunoasterii
+ cercetare aplicata * vizeaza precizari asupra unei probleme in scopul unor aplicatii practice
2) dupa obiective
+ cercetare descriptiva * vizeaza reprezentarea in detaliu a unui obiect (de studiu)
+ cercetare tipologica * clasificarea unor fenomene dupa unul sau mai multe criterii
+ cercetare e(plicativa * pune in relatie fenomene (relatie cauzala)
+ comprehensiva * vizeaza descifrarea semnificatiei data de individ actiunilor sale
3) dupa specialitate.
1#
+ cercetare disciplinara * este cercetarea realizata intr+o singura disciplina
+ cercetare pluridisciplinara * cercetare facuta separat de mai multi cercetatori din doua sau mai
multe discipline asupra aceluiasi subiect
+ cercetare interdisciplinara * cercetare realizata de cercetatori din doua sau mai multe discipline in
mod con,ugat asupra aceluisi subiect
+ cercetarea transdisciplinara * urmareste stabilirea un limba, stiintific comun mai multor discipline
&) dupa modul de prelevare a datelor.
+ cercetare cantitativa * impica procesul de colectarea de date cu caracter masurabil
+ cercetare calitativa * foloseste date cu carcater nemasurabil
#) dupa timp.
+ cercetare sincronica * cercetare in care obiectul este studiat la un singur moment
+ cercetare diacronica * studiaza evolutia in timp a obiectului de studiu
$) dupa elementele selectionate .
+ cercetare globala * studiaza toata populatia vizata
+ cercetare esantionata * studiaza o parte din populatia vizata
+ cercetare monografica * analizeaza o singura unitate a populatiei
') dupa loc .
+ cercetare pe teren * cercetatorul este aproape de populatia studiata
+ in laborator * cercetare desfasurata intr+un spatiu si cu instrumente specifice
+ cercetare documentara * consta in culegerea de informatii din documente
4) dupa spatiu .
+ cercetare locala, regionala, nationala, internationala, mondiala *
+ cercetarea omparativa * studiaza un grup de unitati pentru a le compara
8) in functie de strategia de cercetare .
2(ista doua mari tipuri de cercetari * e(perimentala si non+e(perimentala (e(+post) carora li se adauga un
tip hibrid * strategia Duasi+e(perimentala. 5ltimele doua sint specifice cercetarii in stiintele sociale.
ercetarea e(perimentala * este proprie stiintelor naturii si stiintelor pure. "n investigatia e(perimentala,
cercetatorul stapineste factorii care influenteaza sau pot influenta obiectul de studiu. 2a permite (cu
e(ceptia astronomiei) reproducerea in laborator a conditiilor realitatii observabile. "n stiintele sociale, se
utilizeaza in psihologie e(perimentala, ocazional in sociologie sau stiinta politica.
ercetarea e(perimentala vizeaza stabilirea unui raport de cauza * efect intre fenomene si variabile. 2a
este un studiu de cauzalitate. %entru a stabili un astfel de raport, se face o e(perienta in care se
manipuleaza variabila independenta, apoi se observa efectul acestei variatii asupra variabilei dependente
(care suporta actiunea). %roprii acestui tip de cercetare sint metodele cantitative.

ercetarea non+e(perimentala (e(+post) este specifica stiintelor sociale, cind cercetatorul nu stapineste
factorii care pot influenta obiectul de studiu fiind obligat sa studieze comportamente sau fapte care s+au
produs de,a (e(+post).
1$
ercetarea Duasi+e(perimentala este strategia in care cercetatorul nu verifica conditiile de interventie a
variabilei independente, deci nu stapineste deloc variabila dependenta, multumindu+se sa observe reactiile
acesteia la stimuli provocati de variabila independenta. ercetatorul nu manipuleaza toate variabilele in
cauza, ci incearca sa reproduca cit mai fidel posibil logica de baza a strategiei e(perimentale. "n stiintele
sociale se utilizeaza acest tip de cercetare in lucrari de simulare, in special al simularii pe calculator, in
realizarea de modele econometrice.
Me"o,a !"iin"i3i'a !i &e"o,e ,e 'e('e"a(e
)emersul stiintific presupune o metodologie, adica un ansamblu de metode si tehnici care orienteaza
elaborarea unei cercetari si care ghideaza procesul stiintific. 6ermenul metoda nu este un termen univoc.
5tilizarea sa se insoteste de obicei de un ad,ectiv care specifica despre ce fel de metoda este vorba.
metoda stiintifica, metode cantitative, calitative, e(perimentala, istorica, sau altele.
Me"o,a !"iin"i3i'a
7etoda stiintifica este demersul utilizat in orice domeniu al stiintei. Aceasta inseamna ca dincolo de
metodele particulare de cercetare proprii disciplinei, e(ista un demers comun propriu cercetarii stiintifice.
Acest demers are acelasi obiectiv . aprofundarea cunoasterii realitatii. "n acest scop, fiecare membru al
comunitatii stiintifice se anga,eaza sa respecte aceleasi reguli si procedee, adica acelasi tip * stiintific * de
metoda. 0undamentele metoda stiintifice sint conceptualizarea si e(perimentul, altfel spus ea implica
observarea obiectiva a realitatii, rationament si verificarea.
7etode cantitative si calitative
%e planul procedurilor, distingem, in cadrul cercetarii in stiintele sociale, procedurile care vizeaza
masurarea fenomenelor de cele care permit prelevarea de date necantitative sau putin masurabile.
7etodele cantitative vizeaza masurarea fenomenului studiat. 7asurile pot fi ordinale, de genul = =mai
mare decit>, =mai mic decit>, sau numerice care utilizeaza calcule. ea mai mare parte a stiintelor sociale
utilizeaza masuri . indici, rate, medii, in general instrumente statistice, date cifrate. )e e(empu, daca vrem
sa cunoastem evoutia preturilor de consum in ultimii zece ani, intentiile de vot la viitoarele alegeri,
legatura dintre gradul de scolaritate si consumul de droguri, facem apel la metode cantitative.
7etodele calitative sint ansamblul de proceduri utilizate pentru a califica un fenomen. 2le vizeaza
intelegerea realitatii, a sensului unor fapte, comportamente, a unor declaratii. )aca vrem sa cunoastem
sadiile de intelegere ale unui copil, faptele marcante ale unui deceniu, conceptiile religioase in diferite
tari, facem apel la metodele calitative. "n general aceste metode sint asociate studiului de caz sau analizei
unui numar mic de indivizi.
-iectivele urmarite si materialele disponibile determina gradul de cuantificare sau demersul mai degraba
calitativ care va fi adoptat. ifrele nu inseamna nimic in sine, oricit de e(acte sint, cind vrem sa masuram
calitatea unui fenomen si invers, o descriere calitativa oricit de detaliata este inutila daca datele cifrate sint
mai semnificative. eeea ce este important este de a alege mi,loacele cele mai pertinente pentru a
aprofunda analiza obiectului de studiu si a cerceta toate dimensiunile lui.
Te$ni'i ,e 'e('e"a(e
6ehnica de cercetare este un ansamblu de proceduri si instrumente de investigatie utilizate metodic. Sint
mi,loace concrete utilizate pentru culegerea datelor din realitatea sociala. )aca metodele sint orientari
1'
generale cit priveste felul de a aborda un obiect de studiu, tehnicile indica cum putem accede la
informatiile pe care acest obiect este susceptibil sa le furnizeze.
%ot fi clasate in functie de anumite criterii . contactul sau absenta de contact cu cei care furnizeaza
informatia (tehnici directe si indirecte) / tipul de contact (observare, interogatie sau e(periment) / forma
produselor (documente sau obiecte) / sursa informatiilor (indivizi sau grupuri) / gradul de libertate al celor
ce fuznizeaza informatia (tehnici directive, non+directive sau semi+directive) / continutul documentelor
(cifrice sau non+cifrice) si tipul de prelevare (cantitativa sau calitativa).
%rincipalele tehnici de cercetare in stiintele sociale, definite sumar, dar asupra lor vom reveni cu
prezentarea in detaliu intr+un capitol subsecvent, sint ..

-bservatia documentara care consta in consultarea de documente din care se e(trag fapte brute,
opinii, concluzii stiintifice, necesare analizei
-bservarea in situatie este o tehnica directa care vizeaza observarea, de obicei a unui grup, in mod
directiv, pentru o prelevare calitativa.
"nterviul de cercetare este o tehnica directa care vizeaza chestionarea citorva indivizi, in mod
semi+directiv, pentru a face o prelevare calitativa.
hestionarul sau sonta,ul sint tehnici directe care vizeaza chestionarea unui numar mare de
indivizi, in mod directiv, pentru o prelevare cantitativa.
2(perimentul este o tehnica directa care vizeaza realizarea unei e(periente, impicind de obicei
citiva indivizi, in mod directiv, pentru o prelevare cantitativa.
Analiza de continut este o tehnica indirecta care vizeaza analiza de documente cu caracter necifric,
provenind de la indivizi sau grupuri, pentru a face o prelevare cantitativa sau calitativa.
Analiza statistica este o tehnica indirecta care vizeaza analiza de documete cu continut cifric,
referitor la indivizi sau grupuri, pentru a face o prelevare cantitativa.
E"i'a 'e('e"a(ii !"iin"i3i'e
2ste ansamblul de principii sau responsabilitati morale referitoare la desfasurarea unei activitati de
cercetare. Aceasta inseamna ca cercetatorul nu poate sa faca, fara respectarea unor conditii, orice doreste,
cum doreste sau la cererea unor terti. -rice cercetare cere o anumita onestitate si, fara probitate,
cercetarea isi pierde orice credibilitate.
2(ista deci anumite regului care trebuie respectate care formeaza o etica proprie muncii stiintifice si care
trebuie respectate in toate etapele demersului de cercetare. Acestea sint coduri deontologice care imbraca
forma unor reglementari scrise. 2(ista astfel comitete deontologice in institutii unde se efectueaza
cercetari. Aceste comitete de supraveghere nu accepta decit cercetarile care respecta regulile etice
stabilite. %rincipiile etice se refera la . subiectele cercetarii, adica indivizii, in cazul stiintelor sociale
(respectarea integritatii persoanelor, respectarea vietii private) / ceilalti savanti apartinind aceleiasi
comunitati stiintifice, carora cercetatorul trebuie sa le puna la dispozitie rezultatele analizelor sale pentru
a permite schimbul generalizat de critici care este garantia obiectivitatii, dar si responsabiitatea de a
evalua studiile colegilor/ publicul care are dreptul sa cunoasca, chiar global, principalele rezultate ale
cercetarilor.
E"a/ele /(o'e!ului ,e 'e('e"a(e
14
- cercetare stiintifica este un proces organizat pe etape care formeaza un tot distinct si care cuprinde 3
mari faze . definirea problemei cercetarii, constructia tehnica, prelevarea datelor si analiza si interpretarea
rezultatelor. Aceste faze se descompun la rindul lor in mai multe momente.
2tapele cercetarii sint transdisciplinare, in sensul ca ele se armonizeaza cu toate cercetarile din stiintele
sociale, oricare ar fi obiectul sau disciplina considerata. hiar daca vocabularul variaza adesea, de la o
disciplina la alta, regasim si respectam totusi aceleasi etape principale.
E"a/a 3o(&ula(ii /(ole&ei ,e 'e('e"a(e
%rima etapa a unei cercetari este definirea problemei. "n cercetare, numim problema ceea ce ridica un
semn de intrebare, ceea ce pare pertinent sa fie studiat. Aceasta etapa include formuarea problemei de
cercetare. 2ste vorba sa identificam problema, s+o definim, sa precizam pentru a+i deflimita conturul si de
a o situa in demersul de reflectie. 0ormalarea problemei conduce la enuntarea unei intrebari referitaore la
o realitate pe care vrem sa o cunoastem.
Apoi, deoarece orice cercetare vizeaza verificarea ulterioara, trebuie sa procedam la operationalizarea
problemei. -perationalizarea este definirea problemei in termeni care permit investigatia empirica, adica
analiza concreta. onceptualizarea este fundamentu oricarei cercetari. "n consecinta, termenii si
conceptele utilizate trebuie sa fie definite in asa fel incit sa poata fi concretizati, adica pina la nivelul in
care pot fi tradusi in fapte observabile in realitate.
E"a/a 'on!"(u'"iei "e$ni'e
Aceasta etapa vizeaza realizarea constructiei tehnice a cercetarii. -data problema definita, trebuie sa
decidem cum vom colecta informatiile referitoare la fenomenul studiat. 2(ista diferite tehnici de cercetare
sau de prelevare a datelor, fiecare din ele prezentind avanta,e si dezavanta,e. Alegem de obicei una dintre
ele, in functie de definirea problemei si conte(tul in care lucram.
)upa familiarizarea cu tehnica retinuta, incepem contruirea instrumentului cel mai pertinent in raport cu
problematica cercetarii. )e e(emplu, daca optam pentru tehnica documentarii, construim un cadru
operatoriu / daca ne+am decis sa procem prin chestionare sau sonda,, construim un formular de intrebari,
si asa mai departe.
E"a/a /(ele8a(ii ,e ,a"e
olectarea datelor propriu zise este etapa in care intram in mod concret in contact cu realitatea. )ar
inainte trebuie sa determinam cu precizie unitatile de analiza, adica persoanele sau elementele de la care
sau despre care vrem sa obtinem informatii. Aceasta selectie a unitatilor este determinata de definirea
problemei de cercetare stabilita in prima etapa. Selectia se realizeaza in mod obisnuit prin esantionare si
e(ista diferite proceduri pentru a o realiza. -data esantionul constituit, nu ne ramine decit sa culegem
datele cu a,utorul instrumentelor de cercetare stabilite in etapa precedenta. - buna utiizare a tehnicii de
cercetare este foarte importanta, deoarece, cu cit abordam realitatea pe care vrem sa o studiem in mod
adecvat, cu atit informatiile obtinute vor fi mai valide si fiabile.
E"a/a ,e analiza a ,a"elo( !i ,e in"e(/(e"a(e a (ezul"a"elo(
Aceasta etapa consta in e(aminarea datelor prelevate si a sensului pe care il dam rezultatelor analizei.
olectarea a furnizat informatii brute si dispersate care nu se preteaza unei analize imediate. %entru a fi
analizabile, aceste date trebuie sa fie organizate. 0ara o ordonare prealabila, datele nu au nici o utilitate.
%rocedam deci la o pregatire a dateor, adica le sintetizam pentru a putea, ulterior, dega,a concuziile.
18
)upa pregatirea datelor, sintem in masura sa incepem analiza si interpretarea, pe care le vom prezenta
apoi intr+un raport de cercetare.
0iecare din aceste etape este distincta de celelalte, dar necesare una alteia. Sint etape ordonate ,
indispensabile realizarii unei cercetari. %entru a ne asigura ca nu ne anga,am intr+o etapa fara a o fi
completat pe precedenta, se poate redacta, dupa fiecare etapa, un raport de etapa.Acest raport permite
evaluarea solliditatii etapei parcurse si trecerea la etapa urmatoare. "n plus, aceste rapoarte de etapa
servesc raportului de cercetare final deoarece descriu o parte din traseul urmat.
P(oie'" ,e 'e('e"a(e
5nii autori folosesc e(presia =cadru de referinta>, deviz de cercetare, demers metodologic. el mai e(act
este = proiect de cercetare>, aceasta denumire aratind ce vrem sa intreprindem si cu ce metoda. %roiectul
de cercetare cuprinde etapele preliminare ale cercetarii. u proiectul de cercetare trasam parametrii
studiului pe care il vom intreprinde.
%roiectul de cercetare este etapa preliminara a cercetarii, prin care stabilim obiectul de studiu si precizam
felul in care realizam fiecare din etapele procesului de cercetare. <u este un plan de lucru sau tabla de
materii, ci un document scris de 1;+#; pagini. 2(ista mai multe tipuri de proiecte, dar toate trebuie sa
respecte regulile, fundamentele metodei stiintifice. conceptualizarea si verificarea (e(perimentarea)
%roiectul de cercetare fiind construit in functie de metoda stiintifica, inseamna ca orice proiect poate fi
utilizat pentru realizarea oricarei tip de cercetare (mai putin in cazul cercetarilor+actiune si a observatiei *
participative).
)e ce e necesar un proiect de cercetare A
%roiectul de cercetare este un instrument de lucru care permite precizarea etapelor muncii de cercetare,
este un instrument de organizare a gindirii care a,uta la structurarea logica a obiectului de studiu si a,uta
sa facem o analiza eficace. 5n bun proiect evita sa facem o demonstratie confuza sau incompleta. Bine
facut, reprezinta ,umatate din efortul global.
)eci are 3 functii esentiale . a,uta sa precizam obiectul de studiu, permite planificarea etapelor cercetarii /
a,uta la selectionarea strategiilor si tehnicilor de cercetare cele mai potrivite tinind cont de ce vrem sa
demonstram.
Pa("ile 'o&/onene"e ale /(oie'"ului ,e 'e('e"a(e sint marile etape ale procesului de cercetare pe care
le+am prezentat .
formularea problemei
enuntarea ipotetei
construirea cadrului operatoriu
alegerea strategiei generale de verificare
alegerea tehnicilor de colectare a informatiei
tehnici de analiza a datelor
prezentarea concluziilor anticipate
bibliogafia %
Ra/o(" ,e 'e('e"a(e
2;
9aportul de cercetare este un document scris care prezinta rezultatele cercetarii odata ce aceasta este
terminata. 2l reia anumite elemente ale proiectului de cercetare (si ale cercetarii), dar roul lui este de a
prezenta rezultatele analizei ale carei etape si proceduri au fost anuntate in proiect.
9aportul de cercetare cuprinde o parte introductiva cind se reia formularea problematicii, enuntarea
chestiunii de la care s+a plecat, ipoteze, prezentarea cadrului operatoriu si al demersului. %artea centrala a
raportului este prezentarea si discutarea concluziilor si a rezultatelor cercetarii * se insista pe verificarea
ipotezei, critica metodei utilizate si indica noi piste de cercetare
Sintetic, raportul de cercetare cuprinde .
parte introductiva * pe scurt cele ' etape din %
parte centrala + prezentarea si discutarea principalelor rezultate ale analizei
concluzii * discutarea rezultatelor in raport cu ipoteza * intoarcere critica supra metodei utilizate
si propuneri de noi piste eventuale de cercetare
bibliografie
21
Mo,ulul 2 7 Ti/u(i ,e 'e('e"a(e
%rimul lucru pe care trebuie sa+l stabilim este ce fel de analiza (studiu, cercetare) vrem sa realizam. Bom
vedea in acest curs care sint tipurile de analize realizate in stiintele sociale . idiografica, nomotetica,
teoretica.
+) Analiza i,iog(a3i'a

Acest tip de cercetare vizeaza studierea unui obiect in singularitatea lui. -riginea cuvintului ne trimite la
grecescul =idios> care inseamna particular, propriu cuiva (sau a ceva).
-biectul de cercetare este o entitate + tara, un oras, un partid sau alta organizatie (administrativa, firma),
un fenomen istoric (revolutia franceza, americana, bolsevica sau romana din 1848, criza economica din
1828) sau alte procese si evenimente.
ercetarea idiografica tine de descriere si naratiune, intentia fiind de a intelege un fenomen si nu de a+l
e(plica. 9aspunde la intrebarea =cum> s+a produs, cum e(ista un fenomen si nu =de ce> s+a produs. )e
e(emplu, analizind descentralizarea structurilor administrative, o cercetare de tip idiografic se a(eaza pe
definirea structurilor, a componentelor, pe modul de realizare, si nu pe cauza, pe necesitatea schimbarii.
Acest tip de cercetare este proprie sintezelor (care nu au nimic analitic) si monografiilor.
Sinteza vizeaza sensul global al unui fenomen sau eveniment (de e(emplu 9evolutia din 48, %rimul
razboi mondial). Analiza propriu+zisa este absenta daca nu incercam sa comparam fenomenul cu un altul
de acelasi tip.
7onografia este o descriere e(haustiva, mai e(act aprofundata, a obiectului cercetarii, deoarece nicio
descriere nu poate fi total e(haustiva. - buna descriere trebuie sa fie organizata, structurata, deci
orientata, altfel ea nu este decit un amestec de informatii sau date inutile. ercetarea trebuie sa aiba un fir
conductor, asa incit observatia sa retina fapte semnificative. Analistul trebuie sa aiba o idee prealabila
despre studiul pe care il va realiza. u alte cuvinte, si cea mai clasica monografie trebuie sa fie sustinuta
de o intrebare * de ce ne intereseaza fenomenul respectiv, ce aspecte sau dimensiuni ne intereseaza la
fenomenul observat.
ind folosim date cantitative (statistice), descrierea este si mai selectiva si cere comparatia. )e e(emplu,
daca analizam administratia in 9omania, evolutia ei, atunci facem o comparatie in timp. )aca vrem sa o
prezentam in raport cu administratia din alte tari, realizam o comparatie in spatiu, dar si in acest caz tot
descriere, adica analiza idiografica, este. !ucrarile bazate pe prezentarea de statistici (soma,, cheltuieli
guvernamentale etc) sint de asemenea descrieri.
)escrierea poate declansa o cercetare comparata care poate duce la o e(plicatie. %rin compararea unor
fenomene (fapte, entitati) similare putem realiza tipologii, clasificari (stabilirea de clase de fenomene)
care depasesc simpla descriere si sint un inceput de e(plicatie.
ercetarea idiografica serveste de multe ori pentru a interveni imediat si concret in organizarea sociala.
-biectivul este in acest caz mai putin cunoasterea care este proprie stiintei, ci, in special, remedierea unei
situatii nesatisfacatoare, imorale, condamnabila. Acestea sint studii =comandate> (de guvern, de un partid)
si vizeaza corectarea unei stari de fapt. 9ezultatul practic este mai important decit analiza.
2) Analiza no&o"e"i'a
22
2ste opusul analizei idiografice. Bine din grecescul =nomos> care inseamna lege si = thesis> care
inseamna actiune ce trebuie facuta.
Analiza nomotetica se refera la o clasa de fenomene si nu la un fenomen singular. 2a raspunde unui
imperativ de cunoastere mai ambitioasa, adica vizeaza generalizarea dintr+o anumita perspectiva.
Aristotel facea de,a distinctia intre =a sti ca, a sti ceva>, care tine de descriere si raspunde la intrebarea
=ce, cum A> si a sti =de ce>, care tine de e(plicatie. 2ste un lucru sa stim ca planetele graviteaza in ,urul
unei stele fi(e, altceva sa stim =de ce>, iar raspunsul in acest caz sint legile fizicii (nomosul grec). Stim ca
in 9omania este coruptie (ce este, de cite feluri, amploare), dar sa stim de ce ea e(ista este altceva. Stim
ca administratia este ineficienta, corupta, dar alta este sa stim de ce.
Analiza de tip nomotetic vizeaza deci e(plicatia fenomenelor urmind legi, reguli sau conditii de aparitie.
2a cere un discurs teoretic care sa ,ustifice un raport de cauzalitate sau de probabilitate.
Analiza nomotetica recurge la doua moduri de rationament . inductia si deductia. )aca inductia pleaca de
la cazuri particulare pentru a formula o regula generala, deductia pleaca de la general si abstract catre
particular si concret.

2(ista deci doua tipuri de analiza nomotetica, inductiva si deductiva. 5na nu o e(clude pe cealalta, dar
fiecare corespunde unui moment al cercetarii (cunoasterii). Sint forme de rationament, adica operatii
mentale, proprii subiectului (cercetatorului, observatorului) si nu modifica obiectul (realitatea observata).
In,u'"ia se bazeaza pe e(perienta empirica, concreta, pe identificarea faptelor, a datelor pentru a dega,a o
generalizare. Analiza prin inductie pleaca de la acumularea metodica de constatari identice in raport cu un
fenomen dat si se formuleaza astfel . de fiecare data cind fenomenul 3 apare, apare si fenomenul E (cind
3 e(ista, e(ista si E). <u inseamna ca este o relatie de cauzalitate, ea poate sa fie, sau poate sa fie o
concomitenta (simultaneitate), cauza putind fi alta.
)e e(emplu, observatia inductiva ne facem sa concluzionam, dupa mai multe absente a profesorului cind
ploua, ca aceasta este cauza absentei acestuia. "ntr+un alt registru, tot prin inductie, s+a observat ca
scrutinul uninominal intr+un tur conduce in general la o distorsiune semnificativa intre numarul de voturi
si numarul de locuri obtinute, cistigatorul profitind de o mar,a apreciabila de locuri in raport cu scorul
e(primat in numarul de voturi. 7ai apoi, s+a putut intelege, mai abstract, aceasta distorsiune, logica
putind sa o e(plice mai bine.
9ationamentul inductiv pleaca de la singular, de la nivel concret, pentru a a,unge la consideratii abstracte
susceptibile sa produca o regula de recurenta. Astfel, acest mod de demonstratie depaseste simpla
afirmatie, descrierea sau chiar comparatia. 2a comporta o suita de constatari identice referitoare la un
aspect al realului care conduce la o concluzie, la o generalizare.
"n filozofia stiintei s+a privilegiat mult timp inductia ca instrument de descoperire, considerindu+se ca
teoria se construieste plecind de la e(perienta imediata. unoasterea este piramidala, adica se
comple(ifica progresiv, in etape. %lecind de la date cantitative si calitative luate pe teren (ca in
etnografie), se elaboreaza o teorie prin generalizari empirice.
Acest fel de a concepe cunoasterea * prin inductie + este proprie stiintelor sociale aplicate care vizeaza
rezolvarea, amelioararea, unor probleme sociale. )e asemenea, probabilitatile statistice tin de inductie
(estimarea soma,ului, a ratei de crestere, rata mortalitatii infantile), 9ationamentul inductiv permite sa
prevedem in functie de e(perienta anterioara ca un fenomen se va produce. )e e(emplu, putem, prin
23
inductie, adica pe baza datelor din anii trecuti, sa prevedem ca si din promotia din acest an (F din
absolventi vor gasi un loc de munca.
De,u'"ia% spre deosebire de inductie, care este legata de empiric, de e(perienta, face recurs la ratiune, la
abstractie. 2a vizeaza e(plicarea unui fenomen, isi propune descoperirea cauzelor realului.
9ationamentul deductiv Se poate derula in doua forme . modul formal si ipotetic+deductiv.
a) 9ationamentul formal
2ste un rationament pur logic care se bazeaza pe a(iome sau postulate. A(ioma este o propozitie evidenta
si nedemonstrabila. A(ioma este un adevar logic nedemonstrabil. 9ationamentul derulat prin a(iome este
o teorema. 6eorema este o demonstratie pur formala, nu are nimic cu verificarea e(perimentala, empirica.
<u este nevoie, este inutila.
2(emple de a(iome . doua cantitati egale cu a treia sint egale intre ele / intregul este mai mare decit
partea / geometria euclidiana (invatata la scoala) este elaborata pe baza a(iomelor + una din a(iomele lui
2uclid . printr+un punct e(terior unei drepte nu se poate duce decit o singura paralele la acea dreapta.
"n stiintele sociale, micro+economia a elaborat modele care functioneaza dupa aceiasi logica deductiv+
formala. 2ste postulatul rationalitatii si al actorului rational.
Actorul rational este un actor * homo economicus * care vizeaza ma(imizarea beneficiilor (interes,
preferinte, utilitate) cu costul cel mai mic. 9ationalitatea actorului este un postulat, o presupunere, o
conventie acceptata. 2ste o constructie mentala, o abstractie, un model referitor la un tip de
comportament. <oi presupunem, adica admitem de la inceput, ca un actor vizeaza intotdeauna
ma(imizarea preferintelor, utilitatilor sale, sau, cu alte cuvinte, ca el este rational, iar demonstratia
urmeaza metoda a(iomatica.

)in teoriile economice, acest postulat a devenit principiu e(plicativ in studiile decizionale, strategice.
6eoria rationalitatii derivata din economie si+a gasit o larga aplicatie in analiza politicilor publice si in
acest caz vorbim de teoria alegerii publice (public choice). Succesul paradigmei alegerilor rationale in
acest domeniu se e(plica prin faptul ca analiza politicilor publice nu a constituit monopolul politologilor
ci a fost de asemenea un domeniu privilegiat de investigatie al economistilor. <u e deci surprinzator ca
instrumentele si modurile de rationament predominante in stiinta economica au fost larg utilizate mai intii
de economisti si apoi de politologi. Acest G economism H este departe de a face unanimitate, inclusiv in
rindul economistilor insisi. 6otusi, numerosi economisti s+au aventurat in analiza comportamentului
politic sau de politici publice.
!a rindul lor, numerosi politologi au fost sedusi de acest demers deductiv plecind de la a(iomele stiintei
economice. 5nul din e(emplele cele mai cunoscute de aplicare a teoriei economice la analiza actiunilor
umane este cel al lui 7ancur -lson in !ogica actiunii colective. 0enomenul G pasagerului clandestinH
(free rider) analizat de -lson este un comportament ipotetic de tip a(iomatic bazat pe postulatul
rationalitatii individului.
Logi'a a'"iunii 'ole'"i8e
Modelul actiunii colective elaborat de Olson, construit pe paradigma individualist- utilitarista bazata pe postulatul rationalitatii
individuale, este o explicatie logica si teoretica a comportamentului grupurilor si organizatiilor. Olson identiica paradoxul actiunii
colective, adica contradictia dintre interesul individual si interesul colectiv ! marile grupuri sociale, cele compuse din indivizi rationali,
nu actioneaza in interesul grupurilor. "aca bunurile colective sint disponibile pentru anumiti indivizi din grup, ele devin accesibile
tuturor, incluviv celor care nu au contribuit la crearea lor. Motivat de calculul interesului, orice individ rational va preera sa proite
ara sa plateasca costul. #ste un $ pasagerul clandestin % &calatorul ara bilet, ree rider'. "eci, conorm logicii actiunii colective, cea
mai mare parte a actiunilor colective sint ie non-logice &dat iind postulatul rationalitatii', ie ne-colective &individul rational nu se
2&
anga(eaza in actiuni colective, conorm aceluiasi postulat al rationalitatii'. Olson aplica modelul sau de analiza pentru a explica o
serie de enomene sociale ! organizarea si unctionarea sindicatelor, a grupurilor de interes, a claselor sociale, a partidelor politice, a
Statului, ca actori sociali producatori si distribuitori de bunuri colective si deci supusi paradoxului actiunii colective. Cu a(utorul
teoriei sale, Olson a reinterpretat anumite analize clasice, ca de exemplu teoria marxista a luptei de clasa. Clasele sociale sint, in
viziunea lui Olson, grupuri a caror actiune este supusa acestui paradox al actiunii colective ! ele sint undamental incapabile sa
intreprinda o actiune colectiva &lupta de clasa' care vizeaza promovarea interesului comun, Aceasta explica de ce lupta proletariatului
nu s-a dezvoltat si raspindit, asa cum Marx a prezis-o.
Sursa . -lson, 7., )a logi*ue de l+action collective, %50, %aris, 18'4.
Si teoria ,ocurilor adopta demersul deductiv formal. 6eoria ,ocurilor pune in evidenta importanta
structurarii cimpului de actiune asupra comportamentului politic. "n aceasta viziune, actori independenti
care urmaresc interese comune si care sint inspirati de aceiasi logica rationala adopta comportamente care
fac imposibila cooperarea optimala intre ei. 7odelul cel mai cunoscut in aceasta perspectiva este cel al
G dilemei prisonierului H.
Dilema prizonierului
,nventat de doi teoreticieni ai (ocului de la cunoscutul thin- tan- &grup de relectie' .and Corporation. Melvin "resher si Merril /lood in
0123, acest (oc a devenit exemplul paradigmatic al problemei cooperarii pentru teoria alegerii rationale. $ "ilema prizonierului % poate i
rezumata astel ! "oi prizonieri, acuzati de aceiasi crima pentru care politia nu dispune de dovezi si care sint izolati unul de altul, nu au
decit doua strategii pentru a scapa ! ie sa nege aptele, ie sa arunce responsabilitatea asupra celuilalt. ,n primul caz, politia nu ii poate
condamna. ,n al doilea, ie unul il denunta pe celalalt care va i astel condamnat, ie cei doi se acuza multual si amindoi vor i in mod egal
pedepsiti in calitate de complici. 4rima strategie este cea buna, a cooperarii, pe care le-o oera politia, dar din cauza structurarii problemei
si a ignorarii strategiei celuilalt din cauza izolarii lor si neavind posibilitatea sa adopte o strategie comuna, $ rationalitatea % &cea a
interesului lor personal' consta in a-si denunta complicele. 4rimul isi spune ca daca celalalt marturiseste, e avata(os pentru el sa aca celasi
lucru, si daca nu marturiseste, are totusi avanta( sa coopereze cu politia. Celalalt ace acelasi rationament. Astel, iecare primeste 03 ani
inchisoare, in timp ce n-ar i acut decit doi ani daca ar i adoptat o strategie comuna.

b) 9ationamentul ipotetic+deductiv
9ationamentul ipotetic+deductiv, sau nomologic+deductiv (desi unii autori fac distinctie), se deosebeste de
rationamentul formal prin raportarea la empiric (la concret, la realitate).
2l se deruleaza 3 timpi . a) se enunta o regula, o lege (presupune deci un suport teoretic, o teorie) b) din
aceasta regula (teorie) se emite o ipoteza 3) verificarea ipotezei. Acestia sint pasii unei cercetari
deductive.
*) Analiza "eo(e"i'a #,e "eo(ii)
Analiza teoretica, mai e(act de teorii, se refera la evaluarea teoriilor e(istente intr+un domeniu de
cunoastere. 2a corespunde a ceea ce numim =starea chestiunii> sau =starea cunoasterii>. -rice teza de
doctorat sau cercetare in disciplinele stiintifice trebuie sa cuprinda obligatoriu o critica a cercetarilor, a
studiilor, care au analizat de,a fenomenul respectiv, pentru a arata pertinenta cercetarii propuse. 2ste o
modalitate de a recunoste meritul si contributia colegilor, dar si de a ,ustifica propria analiza si sublinia
aportul la cunoasterea unei realitati.
Acest tip de analiza poate sa dea nastere la lucrari care se consacra e(cusiv evaluarii de teorii sau lucrari
intr+o disciplina data, sau pe o tema data. "n acest caz este o inventariere critica a ceea ce s+a facut. )e
e(emplu, se pot evalua teoriile democratizarii sau o scoala de gindire (scoala alegerilor publice sau scoala
monetarista in economie de e(emplu). Aceste studii nu au ipoteze, sint un fel de sinteze al caror obiect de
studiu sint teoriile si nu fenomenele.
9etinem ca e(ista trei moduri de demonstratie . idiografic, nomotetic, teoretic. ercetatorul trebuie sa
stabileasca carui tip de cercetare apartine analiza propusa. Asa cum in studii literare stabilim genul operei
(roman, nuvela, povestire), la fel, in stiintele sociale trebuie sa stabilim carui gen apartine studiul. -
2#
aceiasi cercetare, in functie de problematica si obiectul cercetarii, poate cuprinde cele trei tipuri de
discurs analitic.
Cali"a"ile unei lu'(a(i !"iin"i3i'e
alitatea unei cercetari este apreciata in functie de ' criterii . originalitate, simplitate, coerenta, pertinenta,
fecunditate, verificabilitate, predictibilitate
5(iginali"a"e
2ste scopul esential al unei cercetari. - lucrare neoriginala nu prezinta interes. - cercetare poate, de
e(emplu, sa reia problematici si analize mai vechi pe care le recicleaza. <u este un fapt deplorabil in sine,
atita timp cit nu este vorba de plagiat, dar numai o lucrare originala este cea care+si aduce aportul la
dezvoltarea cunoasterii.
Si&/li"a"e
Aceasta calitate se refera la amena,area economica a lucrarii. Simplicitatea opereaza o reducere a realului
pentru a face mai inteligibile anumite aspecte, altfel spus, cercetarea retine un numar scazut de parametri.
Simplitatea nu are nimic de+a face cu stilul simplu pe care il utilizeaza autorul. )impotriva, ea poate sa fie
semnul unui grad inalt de abstractie. "n acest caz vorbim de analiza eleganta, de genul =!ogicii actiunii
colective> a lui -lson.
2fectele de stil, in numele unui anumit estetism, cultiva obscuritatea, echivocul sau parado(ul, pentru a
seduce sau impresiona. laritatea este o calitate redutabila pentru autor pentru ca il face vulnerabil la
critica, in timp ce ermetismul * care este o pozitie de slabiciune * garanteaza contra oricarui atac. Autorul
obscur poate oricind sa+si apere ermetismul prin replici de aceiasi natura.
Coe(en"a
)e la simplitate trecem usor la coerenta, simplitatea fiind de cele mai multe ori garantia coerentei. -
lucrare este incoerenta cind se ocupa de prea multe aspecte (variabile) sau cind se pierde in descrieri
inutile, fara legatura cu analiza propriu+zisa si aceasta frapeaza de la prima privire.
Pe("inen"a
2ste raportul cu realitatea. %ertinenta nu este o calitate usor de determinat si poate da nastere la
neintelegeri. %ertinenta unei lucrari se refera la aptitudinea acesteia de a e(plica un fenomen. onteaza
deci cum a fost decupat obiectul. - analiza poate sa nu fie pertineneta daca obiectul de studiu este
nesemnificativ, lipsit de interes. Anumite modele in economie nu au decit o pertinenta limitata datorita
conditiilor impuse pentru a fi aplicabile.
Fe'un,i"a"ea
Se refera la aptitudinea unei cercetari, a unei structuri de e(plicatie, de a putea fi aplicata studiului
diverselor realitati in aparenta diferite. %rin fecunditate, o cercetare depaseste frontierele disciplinei. "n
acest sens, sociologia este o cunoastere fecunda. !a fel, economia, datorita conceptului =homo
economicus> este un domeniu de cunoastere fecund. )estinat mai intii studiilor economice, acest concept
s+a e(tins si la alte domenii de analiza (studii politice, strategice, studii decizionale), facind din individul
rational, specific e(plicatiei economice, un produs stiintific =e(portabil>.
Ve(i3i'aili"a"ea !i /(e,i'"iili"a"ea
Berificabilitatea se refera la aptitudinea unei cercetari de a enunta teorii care genereaza ipoteze (analize) a
caror conformitate cu realul se poate verifica. %redictibilitatea este calitatea unei cercetari a carei
verificabilitatea poate fi proiectata in viitor. )e e(emplu, teoria lui )ar@in este verificabila, dar nu este
2$
predictiva (nu permite nici o predictie cit priveste evolutia speciilor). "n schimb, teoria lui 7ar(, avind
ambitia sa e(plice stiintific istoria, se vroia atit verificabila cit si predictiva.
Mo,ulul *: De&e(!u(i "eo(e"i'e
-biectul de studiu nu este dat a priori cercetatorului. %e de+o parte, discursul stiintific este un discurs
construit, care implica decuparea obiectului de studiu, in al doilea rind, pentru a realiza o cercetare, este
nevoie de o grila teoretica care permite cercetatorului sa dea coerenta analizei sale. Acest curs isi propune
prezentarea diferitelor perspective de analiza care sint utilizate in stiintele sociale. 0iecare din aceste
demersuri teoretice propune e(plicatii diferite ale fenomenelor, proceselor si actiunilor sociale. 5n acelasi
fenomen poate fi analizat din perspective diferite, adica, plecind de la premise diferite, diferite studii pun
accentul in e(plicatie pe variabile specifice . structuri, actori, institutii. Aceste tipuri de demersuri
teoretice sau perspective de analiza corespund marilor traditii sau scoli de cercetare.
Pe(!/e'"i8e ,e analiza
-rice analiza in stiinte sociale implica o conceptie ontologica a unitatilor de referinta care sint in general
individul, societatea, statul, natiunea. 9eflectia ontologica isi pune intrebarea. la ce realitate se refera
analizaA care este natura obiectului analizat A care este unitatea de analiza a studiului A
2(ista din acest punct de vedere doua pozitii epistemologice fundamentale si opuse . perspectiva
individualista (atomista) sau microanaliza si perspectiva globalista (holista) sau macroanaliza. - a treia
perspectiva * institutionalista + incearca concilierea, acomodarea, celor doua nivele * micro si macro de
analiza.
%ozitia individualista estimeaza, ca postulat initial, ca individul este referinta de baza. "n conformitate cu
acest demers, societatea este reprezentata ca o suma de indivizi, structurile sint produsul actinuii
indivizilor. %ozitia concurenta, perspectiva globalista, considera, dimpotriva, ca societatea este referinta
primara in analiza sociala. "n aceasta viziune societatea este o totalitate care nu se reduce la indivizii care
o compun. Acest tip de analiza pune in evidenta efectele structurilor (produse de societate) asupra
indivizilor. )e remarcat ca in general autorii G scolii individualiste H utilizeza pentru a desemna individul
termenul de G actor H, in timp ce paradigmele globaliste utilizeaza notiunea de G agent H.
u timpul, modelele de e(plicatie s+au rafinat si este general admis ca actorul rational evolueza intr+un
cadru, in interiorul unor institutii care impun reguli de (oc, formale si informale. "nstitutionalismul,
adesea discreditat in anii #;, in versiunea clasica, reapare transformat in anii 4;, fiind astazi demersul
predominant (neo+institutionalism). )atorita neo+institutionalismului, actori, structuri, procese, norme si
practici pot fi analizate in interactiune.
+. Viziunea in,i8i,uali!"a
Aceasta perspectiva abordeaza individul din mai multe puncte de vedere care corespund unor scoli
diferite . unele pun accent pe aspectul intentional al actiunii actorului, altele pe aspectul mecanic al
,ocului intre actori, altele sint centrate pe comportamentul individului (behavioralism).
+. +. Pe(!/e'"i8a (a"ionali!"a.
%erspectiva rationalista, foarte utilizata in stiintele sociale contemporane, este imprumutata din stiinta
economica. 2a are in centru individul numit rational, adica individul care, plecind de la preferinte bine
stabilite, cauta ma(imizarea satisfacerii lor si minimizarea costurilor pentru a le atinge. Acesta este
conceptul de actor calculator, utilitarist, rational.
2'
%entru aceasta perspectiva care are la baza postulatul rationalitatii se foloseste in mod curent denumirea
de individualism metodologic care este baza comuna tuturor studiilor strategice.
"ndividualismul metodologic
2ste un concept distinct de alte forme de individualism * romantic, ,uridic, etic, sociologic, si este diferit
de conceptia politica a individualismului * sensul de comportamente individualiste. 2ste o pozitie
epistemologica, adica un fel de a concepe realitatea. Biziune de cercetare, este proprie cercetatorului si
nu obiectului studiat "ndividualismul este un instrument de e(plicare a fenomenelor colective plecind de
la comportamentele si strategiile individuale.

"n aceasta viziune, fenomenele sint rezultatul agregarii comportamentelor individuale. %entru e(plicarea
unor fenomene sau procese colective, sociale, politice, economice, trebuie cunoscute motivatiile
indivizilor, ratiunile individuale ale actiunii actorilor.
In,i8i,uali!& &e"o,ologi'
4ierre 5irbaum si 6ean )eca deinesc astel individualismul metodologic ! este $ o problematica si un el de a concepe raspunsurile la
intrebarile de cercetare &7', un atribut al cercetatorului si al obietului ! el nu caracterizeaza procesul studiat, ci metoda studierii sale %.
,ndividualismul metodologic vizeaza sa $ explice enomene colective $ macroscopice % plecind de la comportamente si strategii individuale
&$ microscopice %'. )a rindul sau, .a8mond 5oudon, in aceiasi lucrare il deineste astel ! $ 4rincipiul individualismului metodologic
enunta ca, pentru a explica orice enomen social 9 ie din sera demograiei, a stiintei politice, sociologiei, sau oricare alta stiinta sociala 9
este indispensabil sa reconstruim motivatiile indivizilor implicati in enomenul respectiv, si sa consideram acest enomen ca iind rezultatul
agregarii comportamentelor individuale dictate de aceste motivatii %
Sursa . Birbaum, B. si !eca, I., Sur l+individualisme, %aris, %resses de la 0<S%, 184$, pp.13+1&, &$.
2(ista doua puncte de ruptura in raport cu structuralismul . "n primul rind, demersul individualist
presupune refurul conceptiei globaliste, colective, a individului care face din acesta un simplu agent
purtator de norme sociale. "n al doilea rind, individualismul respinge ideea comportamentului prescris,
care face din actori simpli purtatori de comportamente socialmente inscrise in ei si refuzindu+le alta
libertate decit cea de a+si realiza un destin predeterminat.
)emersul alegerii rationale si traditia economista
6eoria alegerii tarionale este o perspectiva de individualism metodologic mai consecventa, intru+cit
introduce conceptul de rationalitate ca premisa a actiunii individului. Adeptii acestei scoli postuleaza ca
indivizii care actioneaza sint fundamentali rationali. Acest postulat este imprumutat din micro+economie
care il utilizeaza pentru a e(plica comporttamentul indivizilor fata de tendintele pietii, in special legea
cererii si ofertei.
Cele rei opiuni ale !on"umaorului #upa Al$er %ir"!&man
Albert :irschman a avut o inluenta importanta in stiintele sociale dupa ce a dezvoltat ideea ca intr-o situatie de schimbare contextuala, trei
tipuri de optiuni se prezinta indivizilor anga(ati in acest context. Acestia pot sa aleaga intre $ abandon %, $ luarea cuvintului % sau
$ loialitatea % &exit, voice, lo8alt8'.:irschman viza sa inteleaga alegerile de care dispun clientii unei intreprinderi atunci cind perormantele
acesteia se deterioreaza. Aceasta situatie produce deceptie consumatorilor. Abandonarea &adica indreptarea catre o alta intreprindere' si
luarea cuvintului &maniestarea nemultumirii' sint, pentru :irschman, doua tipuri de reactie a consumatorului in ata acestei deceptii, dar
loialitatea &continuarea atasamentului ata de intreprindere, in ciuda deceptiei' este a treia optiune. Aceasta schema de explicatie se poate
aplica, si a ost aplicata, analizei enomenelor care implica alegere intr-un context.
Sursa . Jirschman, A., 5onheur priv;, action publi*ue, %aris, 0aKard, 1842.
Acest postulat al rationalitatii decurge de asemenea din sociologia comprehensiva a lui 7a( ?eber.
!ucrarile sale centrate pe rationalitatea actiunii actorilor, in special conceptul de G actiune rationala prin
finalitate H, sau rationalitate instrumentala, vizeaza individul care isi orienteza activitatea dupa scopuri,
24
mi,loace si consecinte subsidiare si care in acelasi timp compara in mod rational mi,loacele cu scopurile,
scopurile cu consecintele, si diversele scopuri posibile intre ele.
1

9ationalitatea actorului, postulatul de baza al teoriilor alegerii rationale
"n modelul rationalitatii absolute, secventa de activitati este foarte structurata . !a inceput e(ista un actor
care, confuntat cu o problema, se afla in situatie de alegere. 2l are preferinte definite, isi fi(eaza
obiective, fi(eaza valori, selectioneaza utilitati. Apoi cauta alternativele care sint disponibile pentru a
raspunde problemei, face inventarul e(haustif al alternativelor identificind efectele si meritele specifice.
)upa care adopta un criteriu de alegere cit mai obiectiv posibil, adica care permite detectarea celui mai
bun raport intre avanta,e si dezavanta,e (inconvenient) al fiecarei alternative. Stocul de alternative
disponibile va fi in sfirsit analizat cu a,utorul criteriului si va rezulta solutia.
6eoria alegerii rationale se bazeaza astfel pe urmatoarele postulate .
e(ista in orice circumstanta un criteriu obiectiv care e accesibil decidentului si asupra valorii caruia
toata lumea, daca e ratioanla (rezonabila) e de acord.
preferintele sint stabile, e(plicite, non+ambiguL.
toate alternativele posibile se pot cunoaste si sint cunoscute de decident
"ndividul se comporta ca un intelect pur, ca o masina inteligenta. <imic altceva nu+l mobilizeaza ca
continutul problemei pe care o gestioneaza
5n model e(plicativ se impune apropape automat, cel al decidentului rational . a decide consta in a
ma(imiza sau optimiza rezultatele in raport cu costurile, avanta,ele in raport cu inconvenientele.
onsecinta e ca facind asta, solutia care va fi retinuta va fi necesar cea mai buna din alternativele
considerate. Bref, decidentul rational adopta un comportament in care adevarul, stiinta, inteligenta sint
cele care conteaza si numai ele, ca motoare ale procesului de activitati.
9educind procesul de decizie la regulile formale ale rationalitatii instrumentale, teoria alegerii rationale
eri,eaza in principiu e(plicativ si universal modelul individului calculator care se conformeaza unui tip
unic de rationalitate (absoluta). 2ste o schema abstracta care atribuie indivizilor o rationalitate si libertate
de decizie in realitate irationala.
2
)e aceea, in stiinte sociale operam cu modelul bazat pe conceptul de rationalitate limitata, pe linia trasata
de Simon si 7arch.
9ationalitatea limitata
2ste aportul capital al lui Simon, economist, e(pert al psihologiei cunoasterii si unul din fondatorii
inteligentei artificiale. 2l a demonstrat ca aceasta teorie a rationalitatii absolute e irealista. A incercat sa o
aplice la luarea deciziei in marile intreprinderi. -r, si+a dat seama ca postulatele sint false. "n realitatea
actiunii, decidentul se loveste de constringeri ma,ore care tin de factori diferiti . informatia lipseste si
costa / criteriile de alegere sint rare / capacitatea de a gestiona o stare e(haustiva a alternativelor variaza /
situatia de alegere declanseaza o tensiune psihologica.
Astfel, rationalitatea absoluta nu are sens, decit daca admitem ca ea acopera de situatii in care decidentul
se comporta ca o masina programata de catre sarcina de rezolvat. -r, nu acesta este cazul. onstringerile
e(erseaza o tiranie puternica asupra procesului, asupra situatiei. Subiectivul, sectorialul, non+consensul
1
elelalte trei tipuri de actiune identificate de ?eber sint actiunea traditionala, actiunea afectiva, actiunea rationala prin valori.
A se vedea 7a( ?eber, #conomie et soci;t; ", %aris, %lon, 18'1.
2
:reen )., Shapiro, "., 4athologies o .ational Choice Theor8, <e@ Javen, Eale 5niversitK %ress, 188&.
28
sau non+reproductibilitatea de catre terti, constituie un parametru esential. 2(ista, desigur, rationalitate,
dar ea e limitata.
7odelul rationalitatii limitate propus de Simon este centrat pe comportamnetul unui decident care gereaza
un compromis intre o problema si constringerile situatiei sale. 2l face tot ce poate mai bine acolo unde se
afla. Activitatea decidentului consta in a formula si elimina un mic numar de alternative, cele de care el
dispune, pe care le stie sau care+i par acceptabile lui si tertilor. 2l minimizeaza cautarea si analiza
alternativelor. Apoi adopta un criteriu de apreciere rezonabil, amestec de rationalitate si intuitie. "n sfirsit,
se opreste la prima solutie care, in stocul de alternative considerate, ii apare satisfacatoare lui si altora. 2l
nu cauta optimul sau ce e mai bine, ci se multumeste sa evite ce a mai rau sau ce a mai putin derezonabil.
Raionaliaea limiaa
/iinta umana este incapabila sa optimizeze. )ibertatea si inormatia sa sint prea limitate pentru a lua o decizie rationala. ,ntr-un context de
rationalitate limitata, el decide in mod secvential si alege pentru iecare problema pe care trebuie s-o rezolve prima solutie care corespunde
pentru el unui prag minimal de satisactie. &7' toti actorii nu au decit o libertate restrinsa si nu sint capabili in consecinta decit de o
rationalitate limitata.
Sursa . 7arch, I. . si Simon, J., Organizations, <e@ EorC, ?ileK, 18#4.
-riginile teoriei alegerii rationale
)upa unii autori, originile acestei teorii pot fi reperate in viziunea lui 6homas Jobbes despre motivatiile
humane, crude si rgoiste. "nsa, teoria moderna a alegerii rationale este o creatie a anilor 18#;, datorata
publicarii a doua te(te fundamentale . lucrarea lui 1enneth Arro@, Social Choice and ,ndividualism
<alues, publicata in 18#;, in care dezvolta argumentul cunoscut sub numele de G parado(ul lui Arro@ H.
dupa care actiunea colectiva nu produce in mod necesar un bun colectiv, si lucrarea lui AnthonK )o@ns,
#conomic Theor8 o "emocrac8, publicata in 18#', care a inspirat generatii intregi de lucrari analizind
comportamente politice.

"n 18$#, 7ancur -lson publica )ogica actiunii colective. )esi ramine in cadrul teoriei alegrii rationale, el
este unul din primii care au aratat dificultatile mobilizarii indivizilor in scopul unei actiuni care vizeaza
obiective colective.
Analiza strategica
Studiile strategice, in masura in care are la baza postulatul rationalitatii individuale, considerind actorul si
actiunile lor ca variabile e(plicative principale, este un tip de analize apartinind teoriilor alegerii rationale.
Analizele strategice postuleaza e(istenta indivizilor rationali, care elaboreaza strategii pentru atingerea
scopurilor lor intr+un conte(t caracterizat prin e(istenta unor constringeri. 2le postuleaza de asemenea ca
inainte de a lua decizii, indivizii incearca sa anticipeze deciziile pe carele vor lua ceilalti actori. )eci, desi
bazate pe individualismul metodologic, accentul nu este pus pe alegerile individuale, ci pe consecintele
agregarii alegerilor colective. u alte cuvinte, teoria alegerii rationale pune in lumina strategiile care
determina macro+procese (actiuni colective).

6eoriile alegerii publice (public choice)
6eoria alegerii rationale si+a gasit o larga aplicatie in analiza politicilor publice si in acest caz vorbim de
teoria alegerii publice. Scoala alegerilor publice este interesata in principal de problema fundamentala a
alocarii resurselor care, prin definitie, sint limitate. Aceasta e(plica de ce numeroase studii inspirate din
aceasta perspective se preocupa de forma si structura guvernulul, de structurile organizationale si mai ales
de procesul de decizie, care contribuie la modelarea comportamentului indivizilor. "ncercind sa+si
3;
ma(imizeze avanta,ele si beneficiile, indivizii utilizeaza in scopul intereselor lor diferite forme de
structuri disponibile.
3

6eoria alegrii publice este astazi paradigma dominanata. Aproape ,umatate din articolele din revistele
importante de economie, politica, politici publice, utilizeaza acest demers teoretic dezvoltat de stiinta
politica americana. 2ste noul G credo stiintific H. %rintre cauzele acestei emulatii
&
.
prestigiul atasat economiei in cultura politica anglo+americana contemporana
in occidentul contemporan si in special in societatea anglo+sa(ona, acreditarea economiei * un sine
Dua non pentru acceptarea ca analist de autoritate * a devenit o ideologie
dupa acesti analisti, acest demers permite o abordare stiintifica a analizei politice * singurul care poate
genera cunoastere stiintifica
economistii sint stiintifici pentru ca anumite relatii din modelele lor pot fi asimilate unor ecuatii sau
alte forme matematice (din limba,ul matematic)
ca o ilustratie a acestei practici, pagini intregi reviste de specialitate din domeniul analizei politice sint
pline cu ecuatii complicate.
"n concluzie, teoria alegerii rationale cuprinde o varietate de perspective care analizeaza o varietate de
subiecte. 6oate aceste analize bazate pe paradigma rationalitatii * care include evident teoriile de micro+
economie si teoria ,ocurilor, au in comun presupunerea ca structurile sociale (sau economice, politice),
deciziile colective, alte procese sociale (ca de e(emplu miscarile sociale), nu sint decit efectul actiunii
actorilor in cautarea satisfacerii utilitatii inidviduale.
2(emple de lucrari care pot utiliza demersul alegerii rationale . statul si impozitarea, comert international,
relatii in cadrul guvernului * procesul de decizie * interactiunea actorilor in decizie, tranzitii democratice,
in analiza politicilor publice.
Teoria 'o!urilor "i neo!orporai"mul
,ncercind sa inteleaga emergenta si declinul coorodnarii intre actori pe plan macroeconomic in #uropa occidentala, Scharp analizeaza
relatia dintre guvern, sindicate si banca centrala. Concret, descrie manevrele de pozitionare intre acesti actori arata cum tentativele de
solutionare sint aplicate in mod secvential si intr-un mod neanticipat. Actorii si preerintele lor ramin relativ constante in timp 9 bancile
cauta stabilitatea preturilor si sindicatele cea a salariilor de exemplu 9, alegerile strategice sint suple, actorii pot sa invete in timpul
procesului. Actorii incep (ocul cu o strategie aleasa pe baza unor inormatii incomplete, apoi, actionind la rezultate conditionate de context
si la strategiile expuse de catre adversarii lor, ei isi a(usteaza alegerea, producind rezultate neprevazute initial.
Sursa . Scharpf, 0., =ames .eal Actors Could 4la8, <e@ EorC, 188'.
"ncheiem acesta prezentare a perspectivei individualiste mentionind ca acestui demers mai apratine si
scoala care privilegiaza in e(plicarea comportamentului si actiunii caracterul emotiv sau irational al
indivizilor. Aceasta perspectiva se foloseste in analiza relatiilor internationale (teoriile realiste si neo+
realiste) care transpun statelor atribute ale indivizilor (forma de atropomorfism). "n aceste studii, statele *
concepute ca actori * sint in competitie unele cu altele pentru impunerea hegemoniei.
"n aceiasi perspectiva individualist intentionala se deruleaza analizele care propun o e(plicatie a socialului
plecind de la psihologia actorului, constienta sau nu. "n acest caz, intentia este efectul inconstientului.
+.2. Be$a8io(ali!&ul #!"u,ii 'o&/o("a&en"ale) !i "(a,i"ia !"a"i!"i'a
3
A se vedea 6ulloC, :., 4rivate >ants, 4ublic Means ! an #conomic Anal8s8s o the "esirable Scope o =overnment, <e@ EorC, Basic
BooCs, 18';/ Buchanan, :.7., 6ollison, 9. )., Theor8 o 4ublic Choice, 4olitical Applications o #conomics, 6he 5niversitK of 7ichigan
%ress, Ann Arbor, 18'2)
&
9ichardson, I.!., #conomics ! :egemonic "iscourse, Muadrant, 7elbourne, 7arch, 188'.
31
2ste de asemenea o perspectiva individualista care este insa orientata pe comportamentul individului,
adica pe felul in care actorul se comporta si mai ales actioneaza. 2a nu trebuie confundata cu
behaviorismul din psihologie, dar a fost inspirata de aceste teorii psihologice si care au la origine lucrarile
lui %avlov.

Behavioralismul considera comportamentul ca un fapt social observabil (de e(emplu votul, participarea in
cadrul grupurilor sau in cadrul partidelor politice, comportamentul birocratic) pe care putem, in mod
empiric, sa+l verificam. %entru aceasta, analistul preleva date care pot fi cuantificate, sistematizte si
verificate, si care pot conduce la testarea de ipoteze. Aceste ipoteze sint la rindul lor susceptibile sa
e(plice functionarea reala a institutiilor (administrative, politice).
ind perspectiva behavioralista se aplica analizei comportamentului grupurilor, atunci, in acest tip de
analiza grupurile sint considerate ca unitati de decizie (analiza grupurilor de interese, analiza elitelor).
Studiul opiniei publice, de e(emplu, face parte din studiile behavioraliste, constind in inregistrarea
intentiilor e(primate in mod real de catre indivizi (chiar daca este vorba de atitudini, adica de dispozitii si
nu de comportamente, obiectivul analitic este acelasi).
Aceasta scoala, foarte populara si influenta in S5A anii #;+$; a contribuit in mod cert la evolutia
stiintelor sociale catre mai multa rigoare. )ar acest demers, mai ales metodologic, sufera de o oarecare
confuzie teoretica. "n timp ce behaviorismul psihologic este e(perimental si individualist, behavioralismul
este descriptiv (sau Duasi+e(perimental) si ambiguu cit priveste nivelul de analiza. 2l incearca sa
identifice in mod pozitivist cauzele comportamenentului actorilor prin observarea regularitatilor actelor
obirctic masurabile. 0acind suma actelor individuale, metoda belavioralista incearca sa identifice cauza
comportamentelor individuale in media sumei sau sa deduca structurile sociale ca produs al sumei.

%entru a rezuma, analiza behavioralista conduce la o descriere utila, prin precizarile pe care le aduce, a
comportamentelor care sint corelate cu un ansamblu de variabile sociologice, ca de e(emplu clasa sociala
de aparteneneta, practica religioasa, si, intr+o masura mai mica, cu se(ul, virsta sau nivelul de instructie
(sociologie statistica).
2. Viziunea gloali!"a #$oli!"a% &a'(oanaliza)
"n aceasta viziune, societatea este elementul prioritar in interpretarea sau e(plicarea realitatii, a
comportamentelor si reprezentarilor sociale. Societatea este conceputa ca un ansamblu care are
caracteristici proprii, este o totalitate disctincta de suma partilor. )eci prioritatea logica este acordata
socialului.
a si conceptia individualista, perspectiva globalista are mai multe variante . structuralista, functionalista,
sistemica, historica, genetica, culturalista.
Analizele structuraliste, functionaliste si sistemiste sint inrudite. Structura, functie, sistem sint concepte
globaliste. ind ne referim la functia unui sistem ne referim aproape obligatoriu la sistemul la care
se raporteaza structura respectiva. !a fel, conceptul de sistem desemneaza o totalitate in care partile
(structuri) sint interdependente si fiecare indeplineste o functie. "ntre partile unui sistem se
stablilesc relatii functionale care dau identitate sistemului.
2.+ Si!"e&i!&ul
Analiza sistemica este un tip de macro+ analiza care concepe societatea ca fiind un sistem constituit dintr+
un ansamblu de sub+sisteme distincte (economic, politic, social, cultural, administrativ), fiecare asigurind
functii sociale specifice. 6rebuie sa remarcam ca notiunea de sistem, ca si cea de functie, este preluata din
32
biologie. Altfel spus, perspectiva sistemica implica o viziune organicista a socialului, concepind faptele
sociale dupa modelul faptelor biologice, considerindu+le in raport cu intregul (organismul) la fel cum
organele, in interdependenta lor, constituie organismul.
<otiunea de sistem este un termen analitic, ea nu serveste la desemnarea unui obiect concret . sistemul
social nu trebuie niciodata confundat cu societatea, nici sistemul international cu intreaga lume, nici
sistemul administrativ cu administratia.
ercetarea sistemica este o maniera de a vedea realitatea punind accentul pe componentele sale in relatie
cu totalitatea sociala (societatea) si cu conte(tul. %rincipiul e(plicativ consta in analiza dependentelor
functionale intre sub+sisteme si macrosistemul social. u alte cuvinte, sistemul are o dinamica interna, dar
si e(terna, pentru ca, nefiind izolat, el se situeaza intr+un conte(t in care trebuie sa se adapteze. Aceasta
viziune este comuna tuturor orientarilor din cercetarea sistemica, in ciuda diversitatii lor determinata in
principal de modul de a conceptul de G sistem H.
"n analiza sistemica, numerosi autori au facut apel la cibernetica si la teoria informatiei. Aceste studii
trateaza faptele sociale din punct de vedere al esentei lor e(primata ca o dependenta functionala pentru a
e(plica cum sistemul se organizeaza pentru a e(ista si a putea sa se mentina in mediul sau. %rin
mecanismul de eedbac- sau retroactiune, sistemul se mentine in echilibru in mediul in care functioneaza,
dar, prin acest proces, el poate evolua sau schimba, in asa fel incit, reproducindu+se, el se transforma prin
aceste schimburi cu mediul.
- teorie sistemica postuleaza astfel ca institutiile de luare a deciziei conteaza mai putin decit relatia lor cu
societatea pe care politicile o gestioneaza. - astfel de teorie plaseaza, fara sa le distinga, institutii si
procese de luare a deciziei intr+o G cutie neagra H . a,unge sa cunoastrem intrarile (cererile), iesirile din
sistem (politici publice), si efectele asupra societatii sau asupra noilor cereri, pentru a asigura si intelege
functionarea sistemului.
u acest model putem analiza stabilitatea si eficacitatea sistemului si a sub+sistemelor (economic, politic,
administrativ) prin echilibrul elementelor lor constitutive. "n aceasta logica mecanica, disfunctionarea
sistemului decurge dintr+o supraincarcare a sistemului, adica o crestere a cererilor, a presiunii asupra
sistemului in raport cu capacitatea sa de a produce politici.
ele mai importante critici care au fost aduse sistemismului vizeaza conceptia socialului ca model de
echilibru, ceea ce traduce o imagine prea optimista, chiar irealista, a societatii. "deile centrale ale
sistemismului, adica continuitatea si durabilitatea, legate de universalitatea functiilor concepute ca roluri
sociale, trimit la o conceptie conservatoare a ordinii sociale. onsecinta a principiilor si fundamentelor
sale, sistemismul ramine la un nivel limitat al e(plicatiei . el e(plica de ce fenomenele persista, dar nu
e(plica de ce ele se schimba. "n ciuda valorii operationale, schema sistemica ramine un model a+istoric,
static, incapabil, datorita ignorarii formelor diverse si particularitatilor conte(telor in care evolueaza
fenomenele sociale si politice, sa surprinda devenirea lor in timp in cadrul aceluisi conte(t, sau evolutia
diferita a acelorasi feneomene in conte(te diferite la acelasi moment.

2.2. Fun'"ionali!&ul
Analiza sistemica solicita aproape natural analiza functionalista. )esi distincte, cele doua demersuri sint
compatibile, chiar complementare. Atunci cind sint asociate, putem spune ca functia raspunde unor nevoi
ale sistemului (in limba,ul biologiei), fie ca ea satisface anumite conditii necesare e(istentei sistemului,
fie ca ea contribuie la mentinerea acestuia.
33
onceptul de functie are din punct de vedere semnatic mai multe conotatii, dar legate intre ele . cea de
nevoie, de conditii sau de contributie (influenta). %erspectiva functionalista e(plica cauza prin efect sau
prin consecinta. )e e(emplu, in fiziologie putem e(plica prezenta glandelor sudoripare prin functia lor
(mentinerea unei temperaturi stabile). )eci, functia e(plica cauza prin scopul urmarit (prin efect). !a fel,
in domeniul social, functionalismul interpreteaza realitatea punind accent pe functia pe care elementele
constitutive o indeplinesc. Astfel, conceptul primar este cel de functie (nevoie sociala) si postulatul de
baza este cel al necesitatii functionale.
<otiunea de functie implica deci o finalitate. Biziunea functionalista este un demers teleologic, fiind
bazat pe ideea unei intentionalitati, a unui proiect. 6ranspus la analiza faptelor sociale, functionalismul
incearca sa stabileasca un raport intre fenomenul observat si intregul, adica cu sistemul social sau
societatea. a si analiza sistemica, se deruleaza dupa principiul G cutiei negre H . stim care sint intrarile si
iesirile, dar nu stim ce se petrece in interiorul cutiei.
0unctionalismul a aparut in anii #; in S5A intr+un anumit conte(t intelectual si stiintific. 2l s+a dezvoltata
ca reactie la empirismul care domina stiintele sociale americane si din dorinta de a rezolva G criza
e(plicatiei H in stiintele sociale, dar si ca mod G pragmatic H de a solutiona probleme sociale ma,ore cu
care se confrunta societatea americana (social engineering).
Studiile functionaliste sint in general analize care pun in evidenta rolul (functia) unor structuri (grupuri de
interese, partide politice), adica in general roluri sociale. omportamentele sint determinate de sistem (de
e(emplu sistemul administrativ, sau politic, sau economic), ele nu sint o rezultanta a procesului
(administrativ, respectiv poltic sau economic). Aceasta este o consecinta a functionalismului care pune
accent pe structuri N sistem si nu pe proces, altfel spus, favorizeaza aspectul sincronic si nu diacronic al
schimbarii/
"n studiile politice, unitatea de analiza este sistemul politic, in studiile administrative, unitatea de analiza
este sistemul administrativ. omportamentul actorilor, decizia, sint analizate G in functie H de sistem,
conceput ca o Ocutie neagra>. Acest demers se utilizeaza in analiza retelelor (conceptul de retele
functionale), a raporturilor dintre actori, in general de cooperare, functionalismul fiind o viziune
consensualista asupra realitatii. 6emele socializarii, a integrarii sociale, sint functionaliste. 6eoria si
temele stratificarii sociale, apartin scolii functionaliste. )iferentierea, integrarea sociala, stratificarea, sint
particularitati si imperative functionale care asigura mentinerea ecghilibrului si stabilitatea sistemului
social. "n studiul politicilor publice, incrementalismul (decizie incrementala) este functionalist.
Atunci cind organizatiile sint concepute ca structuri, teoria organizationala este functionalista.
-rganizatiile indeplinesc functii, prin rutine si proceduri pre+stabilite, ele asigura functionarea sistemului.
-rganizatiile este o structura de conformism, rutina este e(presia unui consens. -rganizatia este o
structura ierarhica in care fiecare nivel, indeplinind un rol, are functia de a sigura supravietuirea
sistemului (organizatiei). 2ste mecanismul prin care ?eber e(plica rezistenta structurilor birocratice la
schimbare.
0unctionalismul original este o viziune consensuala si conservatoare prin definitie. )ar e(ista si un
functionalism diacronic, centrat pe ideea de schimbare. 2ste functionalismul mar(ist, conflictual,
dinamic . schimbarea sistemului este declasata de dis+functiile lui.
3&
ontributia functionalismului la dezvoltarea stiintelor sociale a fost importanta . a reprezentat, pe plan
teoretic, tendinta de a elebora o conceptie globala a faptelor sociale si politice, marcind ruptura de
descriptivismul care domina pina atunci aceaste discipline. )e aici caracterul sau normativ si prescriptiv.
!egat de aceasta noua orientarea teoretica, functionalismul a favorizat recurgerea la metode cantitative de
analiza.
ritica functionalismului vizeaza caracterul static, fi(ist asupra ordinii sociale, accentul pus pe
permanenta si nu pe emergenta, sau schimbarea, unui fenomen. )e asemenea, consacrarea
functionalismului producindu+se in S5A, acesta a fost mult timp, si ramine, o e(presie a mentalului
american, al sistemului de valori american. "nsasi aparitia si dezvoltarea functionalismului in S5A nu este
intimplatoare. 2(ista multe afinitati intre acesta paradigma si modelul de societate american (si al
sistemului politic american). 2(emplu clasic de societate consensuala, pluralista si conservatoare,
conte(tul american este prin trasaturile sale generale (inclinatia catre pragmatism si eficienta)
functionalist.
Alte critici vizeaza . caracterul prescriptiv si normativ/ caracterul a+e(plicativ, functionalismul implicind
un rationament prin corelare si nu in termeni de relatie cauza N efect/ carcarterul a+istoric, functionalismul
ignorind, in virtutea ambitiilor sale universaliste, particularitatile conte(tuale, istorice, ale fenomenelor si
actiunilor sociale.
2.*. S"(u'"u(ali!&ul
6ermenul de structura este unul dintre cele mai ambigue in stiintele sociale, in sensul ca ne referim la ea
tot timpul dar fara ca in general s+o defini. )e e(emplu, structura sociala este o metafora utila pentru a
descrie anumite relatii concrete sau abstracte susceptibile de la observate sau analizate. <umeroase
discipline recurg la conceptul de structura . matematicile, chimia, biologia, etc.
onceptul de G structura sociala H este o constructie a spiritului care evoca un fel de morfologie a
societatii. 0olosim aceasta notiune pentru a identifica aspectele de stabilitate, de regularitate in relatiile
sociale. Aplicind cu rigoare metoda pozitivista, )urCheim a devenit unul din fondatorii structuralismului
in stiintele sociale. )efinitia pe care a dat+o el societatii este viziunea intregii scoli structuraliste .
societatea nu este simpla suma a indivizilor care o compun, ci un sistem format prin asocierea acestora, o
entitate specifica care poseda propriile ei calitati
Structuralismul este o familie de teorii stiintifice care atribuie structurilor sociale o logica independenta
de actiunea umana. onceptul de G structura sociala H este o constructie a spiritului care evoca un fel de
morfologie a societatii. 0olosim aceasta notiune pentru a identifica aspectele de stabilitate, de regularitate
in relatiile sociale. Acest demers teoretic se caracterizeaza prin faptul ca, eliminind constiinta actorilor
sociali, negind deci libertatea de actiune individuala, e(plica actiunea, comportamentul acestora, in
functie de pozitia lor in sinul relatiilor sociale obiectiv observabile.
2.1. De&e(!ul i!"o(i'
oncepe ansamblurile sociale, totalitatile, in miscare (evolutie), este analiza schimbarii sociale. 2ste o
viziune dinamica a societatii, care isi propune sa arate cum functioneaza societatile si cum se transforma.
Acest perspectiva are o lunga traditie in stiintele sociale * 6ocDueville, 7ar(, ?eber, apartin acestei scoli
* fiind utilizata in analiza macro+fenomenelor (feudalism, capitalism, fenomene de tranzitie in istorie,
dezvoltarea, industrializarea, formarea statelor, democratie, revolutie, razboaie). Sint lucrari de sociologie
3#
istorica si politica. -biectele de studiu sint macro+istorice, se studiaza secvente istorice, derularea
proceselor in timp si spatiu.

)in anii 4;, 8; ai secolului trecut, s+a produs o renastere a perspectivei istorice ca reactie la studiile
structuro+functionaliste dominante in cercetare, a+istorice, statice, adica neluind in consideratie
dimensiunea istorica a fenomenelor studiate.

"nca din anii ';, o noua generatie de universitari americani incepe sa conteste ordinea e(istenta bazata pe
ideea suprematiei capitalismului si modelului american. ercetarea schimba problematicile abordate,
statul, revolutiile, clasele sociale, decolonizarea, dar si alte macro+procese si macro+structuri istorice
devin obiecte de studiu privilegiate.
- serie de teme ca . analiza sistemelor de protectie sociala, analiza revolutiilor contemporane,
democratizarea, mondializarea, analiza unor structuri post+nationale (5niunea europeana), si in general
analiza de mari procese istorice si a rezultatelor lor, pot fi abordate in aceasta viziune.
Acest tip de analize nu se confunda cu studiile istoice, idiografice, narative, ele propun o e(plicatie a
e(istentei si schimbarii in dezvoltarea istorica, sociala, politica, punind accentul pe structuri si nu pe rolul
actorilor in istorie.
"storicism
2ste perspective care vizeaza e(plicarea evolutiei prin legi. <umim historicism aceasta ambitie de a
e(plica schimbarea sociala prin cunoasterea legilor istoriei. "n aceasta viziune, istoria are un sens, se
supune legilor si va avea un sfirsit care poate fi cunoscut si inteles. Schimbarea nu este alegere, se face
dupa legi istorice care pot fi cunoscute. Acest tip de analize interpreteaza trecutul pentru a e(plica
evolutia viitoare. )aca istoria are un sens, viitorul este determinat de trecut. <eaga libertatea si rolul
indivizilor in astorie, acestia se supune legilor de evolutie. 2ste o viziune determinista si evolutionista a
istoriei.

"ata definitia pe care 1arl %opper o da istoricismului . G ...inteleg prin istoricism un demers al stiintelor
sociale care face din predictia istorica scopul lor principal, si care ne invata ca acest scop poate atins care
descoperim G ritmuri H sau G modele H, G legi H sau G tendinte generale H care sustin dezvoltarile
istorice H.

%laton, Jegel, si mai ales 7ar( ale carui lucrari centrate pe identificarea sensului istoriei plecind de la
legile economiei capitaliste (materialismul istoric) sint un e(emplu de astfel de analiza, sint principalii
filozofi istoricisti.
2.<. E4/li'a"ia gene"i'a
2ste de asemenea istoricista, dar mult mai reductionista. Asa cum termenul o arata, acest tip de demers
incearca sa gaseasca cauza unei fenomen intr+un eveniment marcant sau intr+o structura de valori care s+ar
afla la originea unei caracteristici sau amsamblu de caracteristici ale unei colectivitati date. 2ste vorba de
un fapt marcant, cel mai adesea de un traumatism colectiv, identificat ca fiind cauza e(plicativa a
atitudinilor si comportamentelor colective ulterioare. )e e(emplu, revolutia din 1848 din tarile atunci
comuniste, sau revolutia din 1'48 din 0ranta, sau cucerirea in istoria tarilor coloniale.
2.2. Pe(!/e'"i8a 'ul"u(ali!"a
2ste inspirata de antropologie. "deea de baza este aceea ca in spatele institutiilor (birocratice, politice,
economice) aparent universale se afla diferente nationale sau de grup.
3$
)efinim cultura ca fiind sistemul de semnificatii si valori comune pe care oamenii le utilizeaza in
activitati cotidiene (economica, politica), altfel spus, valori in circulatie, socialmente achizitionate.
Balorile pot fi valori religioase, politice, sociale, estetice, care sint considerate in legatura cu o miscare de
ansamblu si nu ca simpla agregare de preferinte individuale. ultura se refera si la identitati, la felul cum
indivizii se definesc si cum actioneaza in situatii diferite, cultura fiind aceea care permite crearea unui
sentiment de apartenenta (noi si ceilalti). 2ste definitia data de ?eber culturii * G o pinza de
semnificatii H.
"n viziune culturalista consideram ca institutiile, structurile, comportamentele, sint cultural construite,
adica implica coduri de semnificatii impartasite de membrii unei societati. Semnificatia democratiei, a
bunului public, a coruptiei, a felului in care indivizii (ca societate) inteleg aceste fenomene sint diferite in
9omania, anada, BurCina 0aso sau Iaponia. Balorile influenteaza felul in care administratia, sau
coruptia, este conceputa, sau influenteaza interesele de grup. onceptia asupra bogatiei si competitiei, a
increderii in destin, increderea in semeni, conceptia asupra muncii, sint influentate de valorile culturale
ale unei societati.
)e ce aceleasi structuri birocratice, strict identice, sint eficace intr+o tara si ineficace in altaA Strategia
Bancii 7ondiale de a promova capitalul social (raporturi de incredere in sinul comunitatilor locale) poate
incura,a dezvoltarea in tarile unde este aplicata A "ata e(emple de problematici care pot fi analizate si in
perspective culturalista. Analiza culturalista a acestor fenomene este diferita de studiile care se
concentreaza pe fundamentele materiale si economice ale actiunii, ca in studiile strategice sau in cele de
economie politica.
Bedem ca analizele culturaliste sint e(trem de diferite, avind obiecte de studiu foarte diverse. 5nele
studii, inspirate de analiza lui 9obert %utnam, s+au centrat pe conceptul de G capital social H. "n spiritul
acestei analize, se propune decidentilor de politici sa promoveze retele de capital social, factor care are
influenta asupra dezvoltarii, a bunei guvernante. 2ste e(act tipul de politici pe care Banca 7ondiala le
incura,eaza si le pune in practica actualmente.
Capialul "o!ial "i per(ormana in"iuiilor #upa Ro$er Punam
?Aceste guverne erau teoretic investite cu aceleasi puteri, pareau undamental indentic si dispuneau de resurse substantiale &7'. Cercetarea
vizeaza o intrebare destul de simpla ! de ce aceste institutii, genetic identice, s-au dezvoltata in medii dierite @ Timp de douzeci de ani, eu si
colegii mei am observat perormanta acestor guverne, analizind bugetele lor, dispozitiile administrative si eicacitatea gestiunii lor &7'. Am
constatat ca unel din aceste guverne erau si sint oarte eicace, in timp ce altele au ost si continua sa ie esecuri complete &7'. "e ce
anumite guverne sint mai eicace decit altele @ care este cheia reusitei lor @ Aveam multe idei, multe ipoteze, dar in apt, cei mai buni
indicatori ai perormantei guvernamentale sint 7corurile si cluburile de otbal, cluburile $ rotar8 %, cercurile de lectura, etc. Altel spus,
anumite colectivitati aveau retele dezvoltate de activitati comunitare &7' #le aveau un tesut de viata civila A legaturile dintre vecini si
vitalitatea organismelor comunitare aceau parte din cutume si traditii. #le erau in acelsi timp mai bogate, mai avansate economic. Mult
timp, am crezut ca guvernele aveau succes pentru ca bogatia inluenteaza anga(amentul comunitar si urnizeaza un teren avorabil coralelor
de amatori &7'. #ste exact contrariu. ,n cazul ,taliei, cel putin, nu bogatia a dus la dezvoltarea de activitati sociale, ci aceste activitati au
produs bogatia. Altel spus, din doua regiuni la el de putin dezvoltate acum o suta de ani, cea care avea o traditie de anaga(ament colectiv
s-a imbogatit mai mult %.
Sursa . %utnam, 9.)., G !e dPclin du capital social au( 2tats+5nis H, )ien social et 4oliti*ues 9 .,AC, 1888, p.13+1&.
"n cadrul analizelor culturaliste, studiul ideilor este de un mare interes. Accentul se pune pe impactul pe
care semnificatia pe care o dau indivizii fenomenelor il are asupra institutiilor etatice si sociale. "n
studierea politicilor publice, toate perspectivele a(ate pe ideea de G invatare sociala H, pe studiul
G retelelor H sau cele care analizeaza cum schimbarea de paradigma in felul in care abordam problemele
economice sau politice, reflecta ideea ca inainte de a putea actiona actorii trebuie sa aiba o reprezentare a
situatiei lor. Alte analize, centrate pe conceptul de G referential H, isi propun sa arate importanta ideilor in
alegerea politicilor si in determinarea rezultator acestora.
3'
Imporana re(erenialului #upa )runo *o$er "i Pierre Muller
Nici o politica publica nu este pur $ tehnica % sau $ neutra %, niciuna nu exprima un raport pur de dominatie. ,n realitate, orice politica
combina o dimensiune care tine de integrarea sistemului si o dimensiune legata de legitimitate &integrare sociala'.Conceptul de
$ reerential % este relevant pentru aceasta dubla determinare a unei politici. .eerentialul unei politici este reprezentarea pe care o avem
despre sectorul respectiv, despre locul si rolul lui in societate. .eerentialul unei politici publice, inteles ca reprezentare a raportului global
B sectorial, a deci ca eect structurarea cimpului unei politici. #l determina extensiunea sociala si ierarhizeaza obiectivele. "e exemplu, nu
putem intelege politica de educatie a unei societati, la un moment dat, ara sa acem reerinta la ideea pe care aceasta societate o are despre
locul si rolul educatiei.
Sursa . Bruno, I. si 7uller, %., )+#tat en action ! politi*ues publi*ues et corporatismes, %aris, %50, 184'.
)emersul culturalist este utilizat in general pentru a analiza fenomene de permanenta si mai putin de
schimbare, cultura (traditii, valori) fiind considerata un factor de inertie, de rezistenta la transformare, sau
factor favorzant al transformarii. 7ulte din studiile clasice ale modernizarii din anii #;, $;, dar si cele mai
recente a(ate pe schimbarea post+comunista, au analizat aceasta legatura dintre caracteristicile culturale si
dezvoltarea economica sau politica (democratizare).
ontributia acestui demers la cunoastere . pune accent pe importanta diferentelor sau particularitatilor
culturale / e(plica de ce legi si institutii au efecte diferite atunci cind functioneaza in conte(te diferite,
aratind ca putine actiuni umane sint coerente atunci cind sint scoase din conte(tul lor cultural.
)emersul este in acelasi timp si obiect al multor rezerve, legate de limitele intrinseci ale perspectivei, mai
ales in variantele e(treme (cultura este cea care face diferenta)/ analiza culturaliste conduce la o
cunoastere singulara, individualizanta / poate conduce la un culturalism reductor si stereotipat (cultura in
termeni de mostenire sociala imuabila care condamna o societate sa+si perpetueze institutiile si
comportamentele).
Acest tip de studii a fost discreditat de o serie de analize din anii #;, $;, ale cercetatorilor americani care,
influentati de psihologie si antropologie, au incercat sa e(plice diferentele culturale ale institutiilor punind
accent pe personalitatea popoarelor (comportamente si transmiterea valorilor culturale prin institutii
(socializare), tragindu+se concluzie e(istentei, de e(emplu, a unui individualism propriu americanilor, un
militarism propriu ,aponezilor, totalitarism propriu rusilor.
ritica acestui demers se refera in principal la nestiintificitatea lui, valorile fiind greu cuantificabile. 5n
alt risc propriu studiilor culturaliste este etnocentrismul, adica tendinta de a impune in domeniul cercetarii
si al stiintelor, un model particular de intelegere si interpretare a altor realitati dupa criterii corespunzind
unei conte(t particular * in general occidental (etnooccidentalism). 2tnocentrismul implica ,udecati de
valoare, el pleaca de la postulatul superioritatii unui tip de cultura. )e aceea se prefera in cercetare date
mai concrete si mai usor de observat ca de e(emplu descrierea de constitutii si institutii, structuri
economice, si mai putin e(plicatii implicind valori.
*. In!"i"u"ionali!&
)emersul institutionalist este cel mai vechi si, cit priveste stiinta administrativa, dar si stiinta politica, de
e(emplu, predominant in studiile de traditie europeana (franceza), datorita influentei dreptului si
autonomiei tardive a stiintelor sociale. %erspectiva institutionalista este specifica studiilor de drept, care a
marcat evolutia stiintelor sociale europene pina la mi,locul anilor #; ai secolului trecut. "n S5A,
institutionalismul, echivalentul studiilor constitutionale franceze, dupa o perioada de eclipsare, in timpul
G revolutiei behavioralista H, reapare in anii 4;, insa transformat. Astfel, cind vorbim de institutionalism,
34
este necesar sa consideram cele doua variante . vechiul si noul institutionalism. <u inseamna ca noul
institutionalism a inlocuit pe cel clasic, cele doua forme coe(ista, ambele sint pertienete pentru cercetarea
diferitelor fenomene sociale.
3.1 "nstitutionalismul traditional
2ste institutionalismul original, clasic, formal, ,uridic, care apare in ultimele trei decenii ale secolului al
3"3lea si care este perspectiva dominanta pina la mi,locul secolului al 33+lea. )aca ne referim la
studiul administratiei, dar si la alte stiinte sociale, de e(emplu stiinta politica, si dreptul bineinteles,
institutionalismul formal se confunda cu disciplina. )atorita slabei traditii etatice, istoria
institutionalismului este usor diferita in S5A, e(istind o traditie ,uridica in sens europena. Astazi, adeptii
acestui demers care este dominant in drept si inca folosit in numeroase cercetari in alte stiinte sociale,
adopta o perspectiva foarte apropiata de cea a dreptului constitutional.
"n institutionalismul clasic, institutia trimite la stat, la structurile formale, legi, regulamente, norme,
proceduri. 2ste o analiza ,uridica, concentrata pe structuri si norme constitutionale care sint obiective si
oficiale (adica institutite prin te(te). "nstitutionalismul a permis cunoasterea constitutionalismului, a
tehnicilor ,uridice, a tehnicilor parlamentare, a proceselor guvernamentale, a administratiilor publice. 2l
este formal cit priveste obiectele de studiu, este descriptiv ca demers. ontinua sa fie pertinent pentru
analize care implica aceste aspecte si evident in drept, dar nu poate e(plica fenomene e(tra+institutionale.
"n stiinta administrativa, in stiinta politica, analizele sint a(ate pe efectele institutiilor si aran,amentelor
institutionale asupra fenomenelor studiate de disciplinele respective.
Alte critici .
este o viziune etnocentrista . ideal+tipurile institutionale sint modelele
occidentale, care considerate universale, sint e(portate in alte tari /
dar critica cea mai severa este de natura epistemologica . ea vizeaza
formalismul si caracterul descriptiv al acestor studii si puterea lor scazuta,
chiar absenta, de e(plicatie, aceste studii nepermitind enunatrea de ipoteze
sau verificarea lor / natura lor pur descriptiva nu permite elaborari
conceptuale si teoretice /
aceasta conceptie nu ia in consideratie aspecte institutionale ne+formale (de
e(emplu economia), oculteaza rolul societatii, impactul comportamentelor
individuale si colective, forta ideologiei /
din aceasta cauza, in anii #; se impune in S5A behavioralismul si studiile
functionaliste care au inlocuit in stiintele sociale institutionalismul /
aceasta declasare a institutionalismului a fost mai putin pronuntat in 0ranta
de e(meplu, unde e(ista o puternica traditie a cercetarilor institutionaliste si
unde Onevoia de un nou+institutionalism H nu s+a facut simtita ca in S5A. "n
0ranta, si in general in 2uropa, institutionalismul nu a Oimbatrinit>
niciodata asa ca in S5A in timpul Orevolutiei behavioraliste>.
*.2 Neo. in!"i"u"ionali!&
)iferenta fata de institutionalism nu este superficiala. ele doua variante difera atit cit priveste definitia
data institutiei cit si obiectele studiate. <eo+institutionalismul nu se limiteaza la studiul Statului (cea mai
importanta institutie * pe care se centreaza institutionalismul), ci integreaza in analiza variabila
institutionala pentru a e(plica impactul institutiilor asupra diferitelor fenomene, administrative, politice, a
procesului de elaborare a politicilor publice etc.
)efinitia institutiilor
38
)aca vechiul institutionalism pune accent pe institutiile etatice formale, legale, pe descrierea lor intr+un
conte(t national, in neo+institutionalism e(ista definitii diferite in functie de tipul de neo+
institutionalism . istoric, sociologic si rationalist (de alegere rationala). Aceste variante difera nu numai in
functie de definitia data institutiilor, dar si in functie de modul de a concepe originea si schimbarea
institutionala, de rolul institutiilor in dezvoltarea sociala. Astfel .
onform institutionalismului istoric, institutiile sint proceduri, norme, conventii oficiale proprii
structurilor organizationale (administrative, politice, economice). )efinitia institutiilor cuprinde atit reguli
de ordin constitutional sau proceduri de functionare ale unei administratii, cit si conventii care guverneaza
comportamentul sindicatelor sau relatiile intre banci si intreprinderi.
"nstitutionalismul sociologic propune o definitia culturala a institutiilor care este mai larga . ia in
considerare nu numai reguli, proceduri sau norme formale, dar si sisteme de simboluri, scheme cognitive,
modele morale care furnizeaza G cadrul de semnificatii H care ghideaza actiunea umana.
"n viziunea institutionalismului rationalist, institutiile sint parametrii ai actiunii produse de actori.
7etodologic, asta inseamna ca analizam cum institutiile influenteaza interactiunea dintre actori, alegerile
disponibile pentru fiecare actor si interesele pe care le urmaresc indivizii si grupurile.
Aceasta multiplicitate a definitiilor si slabul consens asupra lor, dovada a confuziei cit priveste
specificitatea neo+institutionalismului, a condus la numeroase critici la adresa acestei perspective, care
insa nu+i anuleaza forta si contributia la analiza si e(plicarea fenomenelor sociale si politice.
Astfel, neo+institutionalismul combate insuficientele holismului, inerent structuralismului si mai ales
functionalismului, dar si individualismul metodologic. Aparitia lui a fost in primul rind un raspuns la
dominatia functionalismului, care negli,eaza rolul statului ca actor autonom, dar si pentru a compensa
tendinta behavioralista de a analiza societatea civila, activitatea actorilor ne+politici sau nebirocratici.
<eo+institutionalismul, spre deosebire de institutionalismul original care se limteaza la descrierea
similitudinilor sau diferentelor * in spatiu si timp * institutionale, vizeaza intelegerea acestor variatii si a
configuratiilor institutionale care e(plica aceasta variatie. a sa intelegem mai bine contributia neo+
institutionalismului, sa ne amintim ca pentru functionalisti, de e(emplu, fiecare fenomen se e(plica prin
functia pe care o indeplineste, prin consecintele pe care le produce. "n aceasta perspectiva, prezenta unui
dispozitiv institutional in statul modern se e(plica prin contributia sa la functionarea eficienta a sistemului
social. %entru asta, un functionalist se multumeste, de e(emplu, sa repereze un numar limitat de institutii
pe baza functiilor lor (de legitimare sau reprezentare a intereselor).
Bariatii si convergente in analiza neo+institutionalista
%lecind de la definitii diferite date institutiilor, neo+institutionalismul nu este o perspectiva unitara nici cit
priveste temele abordate. "n raport cu institutionalismul clasic, neo+institutionalismul analizeza tematici
mai variate si comple(e, care se refera atit la stat si institutii formale, ca vechiul institutionalism, dar si la
o varietate de procese politice (ca de e(emplu democratizarea), rolul grupurior de interese, al marilor
intreprinderi, politici publice, problematica Statului+providenta.
0iecare din perspectivele neo+institutionaliste aborda aceste problematici cu un aparat conceptual relativ
diferit si elaboreaza e(plicatii diferite. Aceste diferenta se e(plica prin istoria si evolutia fiecarei
perspective, adica isi au originea fie in istorie, sociologie, sau economie. "n ciuda divergentelor, e(ista
puncte de convergenta intre aceste diferite tipuri de neo+institutionalism, pentru ca toate vizeaza sa
analizeze rolul ,ucat de institutii in determinarea rezultatelor sociale si politice.
6oate aceste perspective plaseaza institutiile in centrul analizei, ca variabile dependente (fenomene de
trebuie e(plicate), dar mai ales ca variabile independente (institutiile ca factor e(plicativ). oncret,
&;
cercetatorii neo+institutionalisti sint interesati de locul pe care institutiile il ocupa in cadrul procesului
analizat (social, politic, economic, administrativ), intr+un demers dialectic.
%e de+o parte, ei incearca sa e(plice procesul de creare a institutiilor si felul in care acestea sint influentate
de diferitele schimbari sociale si politice. Aceasta problematica vizeaza analiza fenomenului de aparitie,
modificare sau mentinere a institutiilor. u alte cuvinte, cum apar institutiile, de ce si cum dureaza.
%e de alta parte, acesti analisti cauta sa e(plice cum institutiile structureaza procesele sociale, politice,
economice, sau cum provoaca schimbari. Altfel spus, analiza se centreaza pe cauzele pentru care, odata
create, institutiile devin obiective, ordoneaza conte(tul, structureaza alegerile actorilor, fac posibile
anumite scenarii si traiectorii de dezvoltare. u un cuvint sint variabile independente.
"n acest fel, plecind de la definitii diferite ale institutiilor, aceste perspective neo+institutionaliste aduc
raspunsuri diferite unor problematici diferite de ceercetare.
Bom vedea, pe scut, particularitatile acestor tipuri de analize, marile teme pe care se centreaza, modul de
e(plicatie propus.
<eo+institutionalismul istoric pune accent pe continuitatea institutiilor, pe felul cum vechile institutii
influenteaza pe cele prezente. Atent la structuri, este o conceptie structuranta a institutiilor . institutiile
sint cele care structureaza confruntarea de interese. Aceasta perspectiva ia in consideratie timingul si
secventa evenimentelor. "nstitutiile sint create in anumite con,uncturi favorabile, deci depind de conte(t.
%erioadele de inovatie sint urmate de perioade de consolidare, de imobilism sau inchidere. ind se produc
noi socuri e(terne, se produce o noua inovatie institutionala. )e aceea acest tip de studii sint in general
utilizate pentru a analiza schimbari sau reforme institutionale urmare a unor momente cruciale (crize,
razboaie, revolutii).
)ar cu aceasta viziune putem analiza si stabilitatea institutionala * conceptul de dependenta de santier (de
traiectorie), G path dependencK H + . institutiile dureaza pentru ca odata create se consolideaza si intretin
conditiile propriei lor e(istente, ele devin solide si greu de modificat, ele structureaza regulile ,ocului,
moduri de gindire si de actiune.
Depen#ena #e "anier #upa Paul Pier"on
,n lucrarea $ "ismantling the >elare State %, 4ierson a analizat politicile realizate de in timpul a doi leaderi neoliberali, Margaret
Thatcher in Marea 5ritanie si .onald .eagan in SCA la sirsitul anilor D3 ai secolului trecut. Acestia au ost primii care au anga(at politici
de retragere a statului, in special in domeniul social. 4ierson remarca ca anga(amentele lor electorale de dezmembrare a Statului
providenta au produs rezultate mai degraba slabe in raport cu obiectivele urmarite. Acest esec relativ este explicat prin conceptul de $ path
dependenc8 %. ,nstitutiile sociale &pensii, asigurare soma(, sisteme de sanatate si altele' care au ost adoptate deceniile precedente au
avorizat emergenta unor grupuri interesate in protectia drepturilor sociale cistigate. #ra cazul, in special, de Asociatia americana a
pensionarilor, creata pentru a revendica noi drepturi, si care a avut un oarecare succes. Apoi, asociatia a denenit un lobb8 care a realizat
actiuni de mobilizare masiva atunci cind .eagan a vrut sa diminueze pensiile. ,nstitutia statului providenta este cea care a structurat
viziunea acestui grup si a altora care au devenit, cu timpul, actori inconturnabili. ,nstitutia a creat astel conditiile permanentei sale prin
intermediul acestor actori care s-au opus politicilor de dezmembrare a statului de bunastare si care puneau in pericol interesele lor.
Sursa . %ierson, %., "ismantling the >elare State, ambridge, ambridge 5niversitK %ress, 188&.
Alte analize sint centrate pe continuitatea institutionala, mai e(act pe G sedimentarea H institutionala prin
schimbari intra+institutionale . noile institutii create se adauga celor e(istente. 2(ista astfel inovatie, dar
ea este afectata de formele e(istente. )e e(emplu, crearea sistemului de pensii private se suprapune peste
sistemul institutional public.
E(e!ele "e#imenarii in"iuionale #upa +a&leen T&elen
,n aceasta lucrare, autoarea propune o explicatie a schimbarii dierita de cea a dependentei de santier. Analizind de asemenea sistemele de
pensii, ea accepta ideea ca sistemele de pensii sint supuse eectului de dependenta, acesta iind un actor de bloca( in tentativele de
dezmembrare a institutiilor sociale proprii statului providenta. Cu toate acestea, in loc de a alege varianta desiintarii sistemului de pensii
&1
existent, oamenii politici pot sa aleaga crearea unui sistem paralel de pensii private. Aceasta suprapunere a unui sistem privat peste cel
public poate schimba interesele actorilor cheie. Cetatenii cu venituri mari, capabili sa investeasca in sistemul privat pot, de exemplu, sa
manieste mai putin atasament ata de sistemul public si sa-si investeasca energia politica pentru a-si prote(a propriile interese in sistemul
de pensii private. ,n aceasta perspectiva, grupurile care apara sistemul public vor i aectate de aceasta pierdere a spri(inului, sau chiar sa
intre in conlict cu prima categorie, adepta sistemului privat.
Sursa . 6helen, 1., OJo@ "nstitutiona 2voleve . "nsights from omparative Jistorical AnalKsis>, in 7ahoneK, I., si
9ueschemeKer, )., Comparative :istorical Anal8sis in the Social Science, <e@ EorC, ambridge 5niversitK %ress, 2;;3.
<eo+institutionalimul rationalist (sau al alegerii rationale)
Aceasta bransa de neo+institutionalism incearca sa identifice felul cum constringerile organizationale intra
in calculul costurilor si beneficiilor in functie de care actorul rational ia o decizie. )e asemenea, acest
demers vizeaza sa demonstreze cum institutiile sint rezultatul intelegerilor incheiate in mod rational de
catre actorii politci strategici, sau cum regulile si procedurile determina deciziile politice si cum ele
modifica comportamentul actorilor.
Spre deosebire de institutionalismul istoric, pentru care grupurile sint actorii principali (mai e(act
colectivitati care parta,eaza norme si reguli stabilite prin legi), in paradigma institutionalismului rational,
individul este actorul principal si preferintele sale sint o supozitie. )emersul rationalist face appel la
concepte din economie, in special din noua economie a organizatiilor . tema costurilor de tranzactie,
notiunea de G efect de pro(imitate H (sau de aglomerare) care, transpuse in analiza diferitelor fenomene
semnifica tendinta de a importa (sau de a imita) idei sau solutii pentru a reduce incertitudinea.
%entru anumiti autori e(ista chiar un institutionalism de tip organizational distinct. 2ste vorba tot de o
analiza in termeni de teorie a organozatiilor bazata pe postulatul rationalitatii limitate. omportamentul
actorilor nu e(prima preferintele lor (ca in institutionalismul rationalist), ci comportamentul individual
este o rutina determinata de obiectivele organizatiei (ratiunea sa de a fi), rutina fiind un mi,loc de a depasi
limitele si incertitudinea (efecte perverse, disfunctiuni) care afecteaza eficacitatea si performanta
sistemului. 7odel esentialmente functionalist, institutionalismul orgnaizational se aplica analizei
fenomenelor si mecanismelor birocratice.
Bazindu+se pe diferite presupozitii, diferitele demersuri neoinstitutionaliste de tip rationalist au in comun
citeva trasaturi . omportamentul utilitarist al actorilor este o supozitie acceptata / fenomenele se prezinta
ca o serie de dileme de actiune colectiva / institutiile structureaza strategiile actorilor, ele sint conte(tul
strategic al alegerii / institutiile impun actorilor diferite constringeri care urmareasc ma(imizarea
intereselor, altfel spus, normele si procedurile sint e(plicate prin functia de cistig (sau beneficiu) pentru
actori / dezvoltarea institutiilor se e(plica, la rindul ei, prin eficacitatea prin care acestea servesc
finalitatile materiale ale indivizilor / viziune mai degraba statica a realitatii, acest tip de analize e(plica in
primul rind permanenta institutiilor (in special in conte(t de echilibru) si mai putin schimbarea
institutionala.
O analiza in"iuionali"a #e ale,eri pu$li!e
,n lucraea $ O .ule and .evenue %, Margaret )evi cinsidera ca obiectivul guvernantilor este sa maximizeze resursele Statului. 4lecind de
la acest postulat, ea demonstreaza ca guvernantii vor schimba regulile de impozitare pentru a raspunde schimbarilor intervenite in
exigentele bugetare, in costul colectarii sau de aplicare a anumitor taxe, dar si in mar(a de manevra a contribuabililor potentiali. Astel, noi
impozite nu sint instituite daca costurile nu sint suicient de scazute pentru a ace initiativa rentabila. Aceasta presupune, de exemplu, mai
degraba un numar ridicat de locuri de munca salariate decit lucratori independenti, anga(atori mari si nu mici, si un sistem inormatic care
sa evite rauda iscala. /ara aceste conditii, guvernele vor alege sa propune taxe pe activitatile comerciale, ceea ce va conduce, ca o
consecinta, la tentative de rauda sau de contrabanda.
Sursa . !evi, 7., O .ule and .evenue, BerCeleK, 5niversitK of alifornia %ress, 1884.
&2
<eo+institutionalism sociologic
A aparut in cadrul teoriilor organizatiior cind sociologii au contestat distinctia traditionala intre sfera
sociala (reflectind o rationalitate abstracta de tip birocratic) si cultura. %lecind de la constatarea ca multe
proceduri institutionale nu sint adoptate pentru ca sint mai eficace ci pentru ca sint practici culturale sau
fac parte din repertorii culturale, adeptii acestui demers incearca sa e(plice de ce organizatiile integreaza
anumite norme, proceduri sau practici si nu altele.
aracteristici .

institutiile sint definite global ca reguli si proceduri dar si ca simboluri si modele morale /
relatia dintre institutii si actiunea individuala se realizeaza printr+un demers culturalist. )e
e(emplu, in cadrul procesului de socializare, institutii si indivizi se conditioneaza mutual .
indivizii utilizeaza modele disponibile pe care insa le modeleaza in acelasi timp, asa incit actiunea
rationala este construita in mod obiectiv si social /
cit priveste originea si modificarea institutiilor, noile practici institutionale sint adoptate de
organizatii pentru a intari legitimitatea sociala, altfel spus, indivizii creaza institutii inspirindu+se
din cele e(istente. "n acest sens, sintem in fata unei e(plicatii care, privilegiind aspectul
macrosociologic, este mai degraba centrata pe o actiune fara actori /
arata ca un actor, chiar rational, puternic utilitarist, isi alege strategiile in repertorii culturale,
institutiile sint un prealabil necesar actiunii instrumentale /
studiile sint a(ate pe e(plicatii culturale ale originii, sensului sau naturii institutiilor. "nstitutiile se
incarneaza in sisteme de simboluri sau modele morale social legitime. 2ste deci un demers
sociologic . institutiile sint traducerea normelor sociale si modelelor dominante /
persistenta institutiilor in timp se e(plica prin conformitatea lor cu conte(tul social
studiile centrate pe G invatare sociala H apartin acestui tip de analize
Con'luzie
"n loc de concluzii, o remarca . diviziunile intre aceste scoli, teorii sau perspective de cercetare, nu se
reduc la o dezbatere intre individualisti, institutionalisti, structuralisti sau behavioralisti. )iviziunea intre
scoli este in principal e(presia dezbaterii cit priveste metoda de cercetare, dar aceasta diviziune
metodologica este completata de o alta tot atit de importanta, daca nu determinanata . diviziunea
ideologica.
%erspectivele de analiza traduc viziuni asupra lumii si schimbarii sociale . liberalismul favorizeaza
conceptia individualista si consensuala asupra realitatii, deci perspectiva rationalist+individualista este
predominanata in mod logic. )impotriva, o filozofie sau ideologie care privilegiaza colectivitatea,
socialul, si mai putin individul, favorizeaza in mod logic o adordare holista, globaliste, conflictuala.
2(ista, altfel spus, o afinitate epistemologica intre viziunea asupra realitatii, perspectiva de analiza,
teoriile si conceptele care structureaza analiza.
&3
Mo,ulul 1 7 S"u,iul a,&ini!"(a"iei /uli'e : un "i/ /a("i'ula( ,e 'unoa!"e(e
Stiinta sau stiintele administrative studiaza administratia publica, adica fenomenele administrative si orice
alte fapte sociale legate de administratie.
%roblematica studierii administratiei publice, este, contrar aparentelor, departe de a fi simpla. "ncepind in
special din anii $; e(ista o dezbatere in mediul academic cit priveste statutul acestui tip de cunoastere.
unoasterea fenomenului administrativ constituie o stiinta autonoma sau acest tip de cercetare este un
ansmablu de cunostinte despre un obiect cu mai multe fatete A Alte puncte de controversa vizeaza alte
particularitati ale acestor studii. )e e(emplu, statutul acestui tip de cunoastere aplicata si normativa ridica
problema compatibilitatii intre e(igentele pragmatice si cele e(plicative si critice.
2(presia =stiinta administrativa> s+a impus in secolul al 3"3+lea, dar disciplina de studiu este in acelasi
timp mai veche, dar si mai recenta, evolutia acestui tip de cunoastere fiins determinata de factori
institutionali, ideologici, intelectuali (evolutia cunoasterii insasi). 2ste o cunoastere veche, in sensul ca au
e(istat preocupari in acest domeniu inca din secolul al 3B"""+lea (de e(emplu stiinta politiei in 0ranta,
esential pragmatica). 2ste in acelasi timp recenta, in sensul ca studiul administratiei si+a cistigat mai tirziu
statutul de domeniu autonom de cercetare. 7ult timp, cunoasterea administrativa a fost conceputa ca o
cunoastere practica, concreta, utila celui care e(ercita meseria de administrator, pentru a face aceasta
profesie mai eficienta. "n aceasta viziune, stiinta admnistrativa era conceputa ca arta sau meserie de a
administra bine. Spre deosebire de aceasta conceptie, cunoasterea teoretica, stiintifica, a administratiei a
aparut recent, dar continua sa fie marcata de perspectiva pragmatica. Astfel, si astazi se mentine o
oarecare confuzie cit priveste obiectul de studiu, metodele de investigatie. u alte cuvinte, procesul de
maturizare a acestei discipline nu a fost incheiat.
Ce e!"e !"iin"a a,&ini!"(a"i8a =
)efinirea acestui domeniu de cercetare ridica probleme si controverse. Autorii nu cad de acord nici cit
priveste natura obiectului de studiu, nici asupra locului in cadrul stiintelor sociale.
are este obiectul de studiu, care sint metodele de analiza A 2(ista un obiect unic de studiu, propiru
acestui domeniu de cunoastere, sau aceasta disciplina imparte acest obiect de studiu cu alte stiinte A Are o
metodologie proprie, sau utilizeaza metode de analiza comune mai multor domenii A hiar daca e(ista
consens asupra faptului ca obiectul de studiu este administratia si fenomenele administrative, totusi, ce
are in comun discursul ,uristilor asupra fenomenelor birocratice cu cel al sociologilor asupra birocratiei
sau cu analizele managerilor cit priveste eficienta si performanta, chiar daca fiecare dinter aceste
perspective contribuie la cunoasterea fenomenului administrativ.
5nii autori vorbesc de stiinta administrativa * la singular, altii de stiinte administrative * la plural. )aca
pentru primii stiinta administrativa este un domeniu autonom de cunoastere, un ansamblu coerent de
cunoastinte referitoare la fenomenul specific al administratiei, pentru ceilalti, studiul administratiei nu
este un proiect global articulat in ,urul unei problematici coerente, ci un ansamblu de discursuri
(cunostinte) dispersate, constituite in timp si suprapuse in spatiu..
Cla(i3i'a(i 'on'e/"uale
%entru a descifra specificitatea acestui domeniu de cunoastre si a intelege comple(itatea lui incepem prin
citeva clarificari conceptuale si precizari terminologice.
A,&ini!"(a"ia /uli'a
Administratia publica este un actor, o activitate, un proces care incepe acolo unde se termina activitatea
guvernamentala si legislativa. %rin faptele ei (ale administratiei) statul se manifesta concret. Administratie
&&
publica mai inseamna un ansamblu de institutii sau persoane insarcinate cu administratia. )e asemenea,
contine si ideea de cunostinte necesare administratiei dar si putere administrativa.
)eci, conceptul de administratie publice desemneaza unul din aspectele si conceptele urmatoare .
ansamblul de institutii si organisme, legi si agenti care implementeaza si controleaza contractul
social / corespunde sectorului public/
atingerea scopurilor sociale printr+o varietate de moduri de interventie mai mult sau mai putin
active si directe ale statului / administratia implementeaza politicile publice/
disciplina care face obiectul unor activitati de invatamint si cercetare si care integreaza alte
discipline (drept, istorie, sociologie, management, stiinta politica, etc)/
practica profesionala.
Aceste componente ale administratiei constituie obiectul de studiu in analizele administrative. Astfel .
Activitatile sint legate de continutul politicilor publice si procesul lor de aplicare. Administratia publica se
specializeaza in ceea ce face Statul, cum si cu ce rezultate. impul activitatilor publice este imens .
impozitarea (ta(e), in schimbul lor bunuri si servicii colective produse si furnizate, ca de e(emplu
prestatiile sociale, indemnizatia de soma,, de accidente de munca. Administrarea acestor programe este o
sarcina imensa care revine administratiei publice.
%rocesele administrative sint comune tuturor politicilor (agricole, de sanatate etc.). )e e(emplu, procesul
bugetar care se refera la resursele financiare de care dispun serviciile administrative.
"nstitutiile administrative fac parte din institutiile politice (sau aparatele statului) la fel ca si institutiile
legislative, ,uridiciare, militare. "n acest sens, administratia publica este un ansamblu de actori
institutionali in relatie cu ministri, deputati, ,udecatori, grupuri de interes. 7ulte aspecte legate de
sistemul politic sint legate si de administratie (sistem centralizat N descentralizat/ ce fel de putere au
functionarii . putere birocratica sau tehnocratica / drepturile cetatenilor in raport cu administratia)
Administratia publica este si un ansamblu de persoane care constituie functia publica. 2(ista doua nivele
ale personalului administrativ . nivelul superior, elita administrativa, consilieri ministeriali si gestionari
de mari programe guvernamentale. %utem studia diferite aspecte referitoare la elitele administrative . care
este originea lor sociala si geografica A um au fost alese A are este formatia lor profesionala A are
este profilul de cariera A are este reprezentarea etnica, religioasa A 5n al doilea nivel cuprinde salariatii .
profesionisti, tehnicieni, functionari, lucratori. <e putem pune intrebari referitoare la originea lor, la
cursurile urmate, la apartenenta sociala, etnica etc. )e asemenea, putem studia fenomenul de sindicalizare
(relatii de munca, actiuni greviste, relatiile sindicatelor cu partidele).
"n sfirsit, administratia publica este o arta si o stiinta, un ansamblu de cunostinte aplicabile la intelegerea
si buna utilizare a institutiilor, proceselor si personalului administrativ.
Al"e /(e'iza(i "e(&inologi'e
6ermenii de management si gestiune sint adesea utilizati cu referire la fenomenul administrativ. )e multe
ori, autorii isi intituleaza lucrarile utilizind la intimplare termenii de administratie, gestiune sau
management, dar e(ista totusi diferente fundamentale intre aceste concepte si activitati.
&#
onceptul de management, de origine anglo+sa(ona, se refera la aplicarea mi,loacelor umane si materiale
necesare functionarii serviciilor publice. a activitate, managementul este apropiat de administratie, dar
este un demers mai modern, dmai inamic, folosit de cei care sustin ideea unei separari nete intre domeniul
politic si administrativ, si in acest sens este domeniul specialistilor.
onceptul de gestiune se refera in general la aspecte legate de incadrarea functionarilor pentru utilizarea
optimala a resurselor.
"n raport cu managementul si gestiunea, administratia este actiunea de a aplica norme legale,
reglementare, politici si programe in scopul luarii deciziei, este o actiune stereotipa si repetitiva, are
putina mar,a de discretie, se aplica la baza piramidei ierarhice. u cit ne ridicam in ierarhie, cu atit timpul
destinat actelor administrative scade.
"n limba franceza, si in general in limbile de origine latina, se poate evita confuzia, termenul de
=gestionar> desemnind un agent de incadrare, dar si cadrele superioare de la toate nivelurile care au
sarcina de a atinge obiectivele prin utilizarea optimala a resurselor. :estionarul calculeaza, optimizeaza,
el are o mar,a discretionara care creste pe masura ce urcam in piramida ierarhica.
"n engleza, termenul =manager> se refera la conducatori si cadre intermediare (notiune corespunzind
termenului =gestionar> din franceza). "n franceza, insa, notiunea =manager> se refera la cei mai inalti
functionari ai unei organizatii. 7anagerul se ocupa de aspectul =creativ> si =inovativ> al organizatiei, el
imagineaza solutii, rezolva probleme, anticipeaza, este ,udecat dupa rezultat si nu dupa efort.
"e apt, iecare cadru al piramidei indeplineste in acelasi timp un rol de manger, de gestionar si de administrator, dar in proportie dierita
&ca eort, timp', dimensiunea manageriala crescind catre virul piramidei. "e exemplu, in medie, se apreciaza ca un sub-ministru &manager'
isi dedica E3F din timp pentru componementele GmanagementuluiH, I2F din timp celor de gestiune &optimizarea structurii organizationale'
si 2F actelor administrative. )a baza piramidei, proesionistii, unctionarii, dedica D2F din timp pentru administrarea de programe si
politici, adica activitati de rutina, 03F din timp gestioneaza si 2F din timp controleaza &manageriaza' activitatile la nivelul lor de activitate
si competenta.
2

"n engleza este in acelasi timp mai simplu, dar si mai complicat. 7ai simplu, deoarece nu e(ista un
termen specific echivalent al =gestionarului> din franceza (si romana). 7ai comple(, deoarece termenul
=management> are sensuri diferite. )aca conceptul de =administratie> semnifica guvernare (vorbim de
administratia -bama sau linton), adica ansamblul birocratiei americane, in general traducem termenul
=administratie>, in sensul francez al cuvintului, prin =bureaucracK> sau =civil service>, concepte care
desemneza, ca in franceza, organizarea si aplicarea unei legi, politici sau procedura. 6ermenul
=management> (si manager) se refera, in limba engleza, la o disciplina intelectuala (ca termenul
administratie), dar si la sarcinile a doua tipuri de conducatori . sefi e(ecutivi si administrativi, dar si cadre
superioare si maistri (cei care se ocupa de un parc de stationare sau de o sala de biliard).
)incolo de =disputa> terminiologica, trebuie sa vizualizam fiecare nivel ierarhic si contributia lui la
performanta organizatiei. Astfel, in virful ierarhiei, activitatile sint de identificare, luare si asumare a
deciziei, adica activitati strategice/ in centrul ierarhiei, domina deciziile tactice, iar la baza ierarhiei +
deciziile operationale.
9etinem ca domeniul adiministrtaiei publice cuprinde activitati, institutii, persoane si cunostinte implicate
in pregatirea si aplicarea deciziilor autoritatilor publice competente.
"n afara componentelor administratiei, studiile administrative analizeaza si conte(tul administratiei
publice.
-rice administratie publica trebuie inteleasa in cadrul propriu de e(istenta si functionare, adica in conte(t
istoric, politic, social, economic, deoarece institutiile administrative fac parte din institutiile statului,
#
7intzberg, J., Bourgault, I., Manager en public, "nstitut de lQadministration publiDue du anada, 6oronto, 2;;;, p.#+$.
&$
functionarii fac parte dintr+o societate, administratia este influentata de orice schimbare economica,
culturala, tehnologica.
a) onte(tul istoric
2volutia administratiei nu poate fi inteleasa independent de procesul istoric. )e e(emplu, birocratia
moderna a emers odata cu capitalismul si corespunde dezvoltarii statului capitalist (?eber). )ar stim ca
au e(istat birocratii si in hina antica, in 2giptul antic, in "mperiul roman. "n evul mediu, in afara bisericii
(care este un tip de birocratie), celelalte forme de birocratie dispar, din cauza descentralizarii proprii
feudalismului. "n timpul monarhiilor absolute, carcaterizate prin centralizarea puterii, are loc restaurarea
birocartiei ca structura permanenta si specializata.
Apoi, intr+o alta epoca istorica, revolutia franceza democratizeaza recrutarea functionarilor si acorda
functionarilor civili statutul de servitori ai statului (si nu ai regelui).
!a rindul ei, dezvoltarea Statului in epoca industrializarii conduce, prin multiplicarea interventiilor, la
proliferarea institutiilor administrative, la cresterea bugetelor si efectivelor.
"ata citeva e(emple care ilustreaza faptul ca dezvoltarea istorica este un factor care influenteaza evolutia
institutiilor administrative, dar si cariera functionarilor, a raporturile dintre functionari si autoritati
politice, etc. "storia birocratiei ne a,uta, de e(emplu, sa aflam cauzele persistentei si schimbarii ei, sau ne
permite sa evaluam, sa caracterizam o administratie. )aca urmarim, de e(emplu, sa stim daca ea este
eficace, democratica, centralizata sau descentralizata, arbitrara sau respectuoasa a legalitatii, putem utiliza
doua tipuri de analize. sa comparam prezentul cu trecutul sau doua conte(te etatice. Sau, daca ne
propunem sa analizam daca, si in ce masura, un stat intervine in economie, putem consulta coduri
nationale pe o baza istorica sau comparata, analizam cheltuielile la diferite niveluri (national, municipal)
in domeniul economic. %entru studii la nivel international, putem consulta datele nationale in perspectiva
comparata.
"n alte conte(te, de e(emplu in S5A, traiectoria istorica particulara a impus o viziune a administratiei
diferita de conceptia europeana. oncret, stiinta si practica administrativa au fost profund influentate de
ideologia afacerilor, de concepte din managementul intreprinderii, natura privata a administratiei publice
rezultind din similitudinile cu gestiunea afacerilor private. Aceste influente e(plica inclinatia
administratiei de a aborda totul sub unghiul elementelor tehnice si de a pune accentul pe e(pertiza,
rentabilitate, productivitate, randament, totul pe fondul filozofiei politice dominante in acest conte(t,
aceea a mentinerii echilibrului democratic si a libertatilor individuale.
b) onte(tul social si cultural
Administratia publica prezinta variatii chiar in tari cu regim politic comparabil. 7ichel rozier analizeaza
de e(emplu marea varietate de comportamente birocratice in tarile occidentale. %referinta francezilor
pentru o birocratie rigida este atribuita egalitarismului lor pronuntat, functionarul francez preferind sa fie
guvernat de reguli formale, prea detaliate pentru a fi realiste, decit sa fie supus ordinelor unui sef cu puteri
substantiale.
$
<u numai ca administratia este marcata de conte(tul cultural, de valorile societatii, dar la
rindul ei influenteaza cutumele si modelele culturale si de valori societale.
c) onte(tul imediat al administratiei
onte(tul imediat se poate referi, de e(emplu, la diferentele dintre sectorul public si cel privat . ca
misiune si obiective, cele doua sectoare sint, prin comparatie, diferite. Statul are ca misiune satisfacerea
interesul public (producerea si furnizarea de bunuri si servicii publice), asa cum este definit de constitutie
si legi, sectorul privat vizeaza obtinerea profitului. riteriile de eficacitate aplicat celor doua sectoare sint
diferite, controlul este diferit, sarcina cadrelor superioare din administratia publica este mai compel(a
$
rozier, 7., )a soci;t; blo*u;e, %aris, !e Seuil 18';.
&'
decit a celor din sectorul privat. 7odul de finantare este de asemenea diferit, ma,oritatea fondurilor
administratiei provenind din ta(e, redevente, drepturi platite de indivizi si corporatii.
9etinem ca analiza administratiei publice trebuie situata in conte(t istoric, in conte(t politic, in raport cu
alte sisteme administrative. ultura administrativa este in raport cu valorile societatii, rolul si functiile
administratiei publice sint in relatie cu cele ale administratiei sectorului mi(t si privat.
S"iin"a a,&ini!"(a"i8a 8! !"iin"e a,&ini!"(a"i8e
ele mai multe stiinte sociale * sociologie, istorie, drept * au studiat direct sau indirect un actor sau o
institutie administrativa (organizatie, birocratie, stat). 2le au produs un ansamblu diversificat de
cunostinte specifice asupra fenomenului administrativ. "n anii $;, studiile din domeniul administrativ au
fost un teren de confruntare in special intre sociologie si drept, fiecare din aceste discipline incercind sa si
le ane(eze. )ar si alte domenii au avut un rol important in dezvoltarea stiintei administrative . economia,
filozofia, psihologia. 6oate aceste cunostinte produse de diferite stiinte sociale asupra fenomenelor
administrative ridica o problema de fond * daca e(ista o stiinta a administratiei sau nu sint decit
cunostinte partiale, fractionate, ale unor stiinte eterogene A
Altfel spus, e(ista doua perspective de a concepe studiul administratiei, doua viziuni asupra specificitatii
si statutului acestui domeniu de cunoastere. o viziune unitara, integrata, in ciuda demersurilor eteroclite
(stiinta administrativa) si o viziune fragmentata, pluralista (stiinte administrative).
1) Stiinta administrativa
Aceasta abordare considera stiinta administrativa ca fiind o stiinta de sine statatoare, ca stiinta sociala
autonoma in intelesul deplin al termenului. Stiinta administrativa este o disciplina stiintifica, un tip de
cunoastere integrata, un ansamblu coerent de cunostinte referitoare la anumite categorii de fenomene,
fapte sau obiecte si produse cu metodele si demersurile specifice cercetarii stiintifice.
Stiinta administrativa are un obiect propriu de studiu care este insa analizat din perspective diferite. Avind
un obiect de studiu specific, stiinta administrativa se distinge de stiintele sociale apropiate. -biectul de
studiu este administratia insasi. ercetatorii studiaza geneza ei, influentele carora ea le este supusa,
mediul care o modeleaza, functiile pe care le indeplineste in cadrul societatii.
Administratia e(ista pentru ca o putem distinge de alte fenomene sociale. )reptul a contribuit la aceasta
definitie, dar o stiinta administrativa nu poate fi edificata pe obiecte de studiu preconstruite de catre drept
sau istorie. -biectul =administratie> asa cum este el construit de stiinta administrativa este specific, nu se
confunda cu definitiile din drept sau din discursul politic.
)aca vorbim de stiinta administrativa, inseamna ca analiza stiintifica a fenomenului administrativ (care
este obiectul de studiu) implica combinarea mai multor perspective de analiza, abordari diferite ale
fenomenului. Astfel, stiinta administrativa inglobeaza diferite puncte de vedere stiintifice cu care produce
o cunoastere specifica noua asupra administratiei, trecind peste frontierele dintre discipline.
Stiinta administrative nu este nici numai ,uridica, nici numai sociologica, ea este si ,uridica si sociologica
in acelasi timp. )in punct de vedere al stiintei administrative, nu e(ista o =sociologie administrativa>, un
=drept administrativ> sau o =istorie administrativa>, ci o perspectiva, o abordare, istorica, ,uridica,
sociologica, a fenomenului administrativ. Aceste abordari se intrepatrund, stiinta administrativa este
interdisciplinara.
Alti autori vorbesc de stiinte administrative. "n viziunea acestora, nu e(ista una, ci mai multe stiinte
administrative, cite tipuri de perspective, sau demersuri, de analize sau discipline, care se ocupa de studiul
&4
fapteleor si fenomenelor administrative. Studiul administratiei este un domeniu de studiu fragmentat din
punct de vedere stiintific, este un ansamblu dispersat de cunostinte.

Pa("i'ula(i"a"ile !"iin"ei #!"iin"elo() a,&ini!"(a"i8e
este un domeniu de cunoastere vechi
este o stiinta teoretica vizind e(plicarea si intelegerea fenomenelor sociale fara sa le orienteze,
dar este si o stiinta aplicata, adica vizeaza ameliorarea organizatiei si functionarea administratiei
este o stiinta normativa
este o stiinta fragmentata istoric si geografic
1) 2ste o stiinta veche
Studiul administratiei este un domeniu de studiu foarte vechi. "n toate marile imperii ale antichitatii,
2gipt, hina, au e(istat functionari instruiti (scribi, respectivi mandarini) care pregateau si e(ecutau
deciziile. "n afara faptului ca erau capabili sa citeasca si sa scrie * competente rare si pretioase in acel
timp * acestia cunosteau anumite elemente de organizare, finante, comert, drept, dar si ritualuri si cutume.
:asim astfel scoli de administratie in 2gipt, "ndia, hina, si la 9oma. "n afara cunostintelor, aceste scoli
transmiteau principii, regului de conduita si valori.
Sistemul din hina este cel care a e(ersat cea mai mare influenta. %rincipiul de selectie al functionarilor
prin e(amen scris dateaza apro(imativ din anul 2;; i.e.n. si aceasta metoda, desi perfectionata in timp, va
fi utilizata pina la revolutia lui Sun Eatsen, adica pina in 1811. "n hina antica au aparut primele
enciclopedii al caror scop era sa permita elitelor tinere sa se pregateasca pentru e(amenele care aveau loc
la fiecare trei ani.
"n 7area Britanie, ompania "ndiilor -rientale s+a inspirat din modelul chinezesc si a creat o scoala de
formare a functionarilor la JaileKburK, in 14;$, unde s+a instituit sistemul de e(amene scrise pentru
admitere. Acest e(emplu va fi util atunci cind guvernul britanic va incerca sa reformeze functia publica,
in sensul cresterii competentei si eficacitatii, #; de ani mai tirziu. Astfel, prima mare reforma a unei
functii publice din epoca moderna s+a inspirat din sistemul chinezesc vechi de mii de ani.
6rebuie de asemenea mentionata e(istenta, in tarile germanice, a unei alte traditii, cea a cameralismului,
care dateaza din secolul al 3B"""+lea. Stiintele camerale, aparute in %rusia si Austria, sint compuse din
reguli practice pentru administratia economica si financiara a statului absolutist. 2le au disparut treptat
odata cu aparitia si dezvoltarea dreptului administrativ in :ermania si in 0ranta in secolul al 3"3+lea, dar
din ele va ramine o dispozitie care va facilita patrunderea stiintei administrative americane in :ermania in
anii 18$;.
2) 2ste o disciplina aplicata si normativa
Studiul administratiei este o disciplina al carei obiect este constituit din ,udecati de valoare si care
stabileste reguli si precepte. )aca stiinta administrativa este in primul rind practica, adica o stiinta sociala
aplicata, atunci ea trebuie sa adopte valorile sistemului politic a carui parte integranta este. -rice
recomandare reflecta valorile care permit alegerea intre mai multe tipuri de actiuni sau proiecte care
urmeaza sa fie realizate.
Aceasta particularitate are consecinte importante pentru studiul administratiei publice, in sensul ca o
disciplina normativa trebuie sa aiba in general pretentii modeste .
&8
+ in primul rind pentru ca in cursul actiunii pot sa intervina situatii noi, sau informatiile sa fie
incomplete, astfel incit cei mai multi practicieni ai administratiei publice considera ca aceasta este
nu numai o stiinta dar si o arta/
+ in al doilea rind, pentru ca o stiinta care trebuie sa fie utila este limitata cit priveste investigatiile si
nu+i putem pretinde observatii dezinteresate ca in cazul stiintelor pure sau fundamentale.
5nii autori acorda acestei contradictii suficienta importanta pentru a refuza titlul de stiinta stiintelor
normative si deci si stiintei administrative. 6otusi, din punct de vedere al normativitatii, cit priveste
studiul administratiei, aceasta distinctie nu este un obstacol ma,or, dar este esential sa nu o ignoram.
%entru moment, trebuie sa retinem ca atunci cind realizam sau analizam un studiu de administratie
publica este important sa stim daca este de natura practica (normativa) sau stiintifica. riteriile de
apreciere vor fi diferite in functie de genul caruia ii apartine lucrarea. 7ulte carti, te(te, articole, rapoarte,
isi fi(eaza un obiectiv practic, astfel incit, pentru a le aprecia, trebuie sa fim atenti la postulatele lor
normative si ideologice. 0ara a ignora total aceste aspecte, in cazul altor lucrari vor prevala criteriile de
evaluare ale metodologiei si rationamentului teoretic proprii stiintelor sociale.
3) Studiul administratiei este o disciplina fragmentata din punct de vedere istoric si geografic
"ntrucit evolutia administratiei este influentata de dezvoltarea istorica, politica, sociala, si studiul ei este
fragmentat istoric si geografic. Aceasta diversitate a cunoasterii fenomenului administrativ fiind impusa
de istoria politica si institutionala a fiecarei tari, disciplina a evoluat si este studiata diferit in diferite tari.
)incolo de particularitatile nationale, e(ista doua mari modele de cercetari in domeniul administratiei .
modelul european si modelul american. )aca in 2uropa cercetarea este a(ata pe studiul administratiei
publice si predominanta demersului ,uridic in analiza fenomenelor administrative, in S5A conceptia este
mai integrativa, fiind inspirata in principal de studiile organizationale
a) Studiul administratiei in 2uropa
)ominatia conceptiei ,uridice in studiul administratiei se e(plica prin evolutia particulara, istorica si
politica a acestui conte(t, marcat de traditia etatica si administrativa. Aici a aparut Statul+natiune sinonim
cu intarirea puterii etatice si crearea unei administratii puternice, aici au aparut monarhiile absolutiste
puternic structurate, aici a aparut Statul liberal centralizat, si aici a aparut, dupa cel de+al doilea razboi
mondial, Statul providenta interventionist. Aceasta traiectorie istorica europeana a marcat in mod esential
conceptia asupra administratiei si studierea acestui fenomen.
Astfel, un interes real pentru studierea acestui domeniu apare odata cu statul absolutist puternic
institutionalizat si centralizat, cind se dezvolta o stiinta aplicata a administratiei publice. "n 0ranta, de
e(emplu, in secolele 3B""+3B""", apare stiinta politiei, un embrion al stiintei administrative, care vizeaza
obiective tehnice si pragmatice. 6ot in aceasta perioada, in :ermania, apar studiile camerale centrate pe
studiul acestor institutii administrative prusace.
Aparitia Statului liberal (Statul de drept) determina dezvoltarea dreptului administrativ. 6eoreticienii sint
in special ,uristi concentrati apropape e(clusiv pe aspectele ,uridice si contencioase ale functionarii
administratiei. 6otusi, in prima parte a secolului al 3"3+lea, se dezvolta in 2uropa si o reflectie non+
,uridica asupra administratiei, dreptul administrativ si stiintele administrative avind o evolutie separata
dar paralela. oe(istenta celor doua discipline se estompeaza la mi,locul secolului al 3"3+lea, cind se
impune viziunea ,uridica si contencioasa a fenomenelor administrative, perioada considerata =epoca de
aur> a ,urisprudentei administrative.
#;
!a mi,locul secolului al 33+lea, aparitia Statul providenta, cu dominanta interventionista, sinonim cu
comple(ificarea aparatului administrativ, face ca recurgerea la drept sa nu mai fie suficienta. Are loc o
reinnoire a studiului administratiei pe baze noi, cu accent pe preocuparile pragmatice. 5nii analisti
continua traditia ,uridica, alti cercetatori pun accent pe probleme de organizare si gestiune.
b) Biziunea americana
!a inceput, fenomenul administratiei nu a atras atentia, nu a produs controverse teoretice. "ntr+o tara noua,
in plina transformare economica si sociala, accentul era pus pe probleme imediate, concrete, de
organizare. Studiul administratiei publice s+a dezvoltat mai tirziu, cind s+a produs trecerea de la statul
rural la cel urban industrializat care cerea structuri administrative, agenti competenti, gestiune moderna.
S5A au cunoscut o serie de reforme administrative succesive pina la al doilea razboi mondial, reforme
care au influentat si studiul fenomenului administrativ. - contributie importanta a reflectiei asupra
administratiei a avut+o ?oodro@ ?ilson care in 144' a pus bazele unei stiinte pragmatice a administratiei
inspirata de metodele din sectorul privat al afacerilor.
Si in S5A e(ista o disciplina a administratiei publice dar care difera de cea europeana prin obiective
utilitare si pragmatice. Alte particularitati vizeaza . valorizarea e(perientei/ aversiune fata de doctrine /
loc minim acordat dimensiunii ,uridice a fenomenelor administrative in absenta unui drept administrativ
coerent / paralelism constant intre administratia etatica si cea privata (a intreprinderii)/ paralelism intre
stiinta administratiei publice si stiinta gestiunii intreprinderii, intre aceste doua discipline nee(istind
frontiere nete, ambele fuzionind in teoria organizatiilor.
"ntr+adevar, studiul organizatiilor este un domeniu de studiu specific american. Stiinta organizatiei s+a
dezvoltata mai devreme si mai usor in S5A deoarece, spre deosebire de conte(tul european, aceasta este
o tara cu slabe traditii administrativ+etatice, adiministratia fiind considerata o forma de organizatie, printre
altele. "n consecinta, studiul ei a fost integrat acestui tip de analize.
u toate acestea, premisele stiintei organizatiilor apar in 2uropa. 2ste vorba de studiul organizatiilor
politice (7ar( si 2ngels), de analizele sociologice ale lui ?eber si 7ichels, de studiile realizate in
perspectiva practica la cei preocupati de gestiunea intreprinderii si mai rar a Statului (rationalizarea
metodelor si cresterea eficientei).
)esi premisele teoretice ale stiintei organizatiilor apar in 2uropa, totusi dezvoltarea lor are loc in S5A
sub influenta conte(tului economic si social. 6aKlorismul si organizarea stiintifica a muncii, scoala
relatiilor umane si dezvoltarea perspectivei sociologice a organizatiilor, au condus mai tirziu la aparitia, in
anii #;+$;, a unei noi discipline, a teoriei organizatiilor, centrata pe o perspectiva pluridisciplinara
(sociologica, psihologica, stiinta politica, economie, management).
Aceasta disciplina studiaza organizatiile de orice tip, administrative, intreprinderi, spitale, biserci, partide,
inchisori, scoli, etc. Studiaza aspectul formal N informal al organizatiilor, aspectul tehnic, procesul de
integrare, de adaptare, in cadrul acestor entitati si rolul lor in atingerea unor obiective specifice. 6eoria
organizatiilor propune deci o alta viziune a administratiei considerata o forma particulara de organizatie.
Aceasta conceptie asupra administratiei care pune accent pe aspectul organizational, pe resurse si
atingerea scopului, pe eficienta si performanta, altfel spus pe aspectul pragmatic al administratiei,
corespunde culturii americane si valorilor acestei societati, esentialmente pragmatica si utilitarista.
"n 2uropa, aceasta perspectiva organizationala de tip anglo+sa(on s+a aclimatizat mai greu. onte(tul
european, caracterizat de alte traditii ideologice, intelectuale, alte valori, este mai putin centrat pe
pragmatism si eficienta.
#1
"n 2uropa, aceasta viziune a fost adoptata mai intii in tarile socialiste. )octrina comunista insemnind
disparitia treptata a statului, deci a administratiei, punea accent pe problemele de organizare a
intreprinderii, a societatii. Societatea comunista, societate centralizata, necesita o organizare eficienta. "n
plus, fiind o societate in curs de industrializare intensiva, era un teren favorabil de aplicare a principiilor
taKloriste de organizare a muncii.
"n tarile capitaliste din 2uropa se dezvolta, dupa cel de+al doilea razboi mondial, Statul interventionist
(asistential, de buna+stare), ceea ce a dus la cresterea interesului pentru studiul metodelor de organizare
eficienta, rationalitatea devenind cuvintul de ordine in sectorul public. "n functionarea acestuia se
imprumuta anumite metode de organizare din sectorul privat, are loc dezvoltarea tehnocratiei.
9etinem ca in studiul administratiei dreptul administrativ ramine materia privilegiata in cea mai mare
parte a tarilor pentru ca este formatia preferata in 2uropa, America latina si Iaponia.
6otusi, in 0ranta, o combinatie de studii in drept urmate de o diploma de studii superioare in stiinta
politica este calea dominanta de acces la Scoala nationala de administratie si, eventual, in cariera de inalt
functionar.
"n 2uropa occidentala, 7area Britanie face e(ceptie, deoarece administratia ei acorda o preferinta neta
licentiatilor in litere si umanitati in recrutarea si selectia viitoarelor cadre superioare.
"n S5A, in loc sa se recruteze o elita administrativa la sfirsitul studiilor universitare, se prefera anga,area
de specialisti din diferite discipline (inginer, contabil etc.) de un nivel intermediar. Acestia sint supusi
unor probe, in acest caz fiind utilizat un proces de selectie prin promovare. )eci, inainte de a accede in
posturile superioare ale functiei publice, functionarii trebuie sa posede cunostinte de specialitate.
Asa cum am spus, si in S5A e(ista o stiinta a administratiei publice ca disciplina de studiu. 2(ista
urmatoarele diferente principale fata de 2uropa . in primul rind, continutul disciplinei predate este mai
practic, mai aproape de cel al stiintelor gestiunii afacerilor / aceasta este predata in scoli de administratie
publica sau in cadrul departamentelor de stiinte politice si licentiatii acestor scoli pot aspira la posturi de
nivel intermediar in cadrul functiei publice / stiinta administrativa poate constitui de asemenea baza unor
cursuri de perfectionare oferite functionarilor in vederea pregatirii lor pentru posturi superioare / pentru
licentiati nu e(ista un corp specific de functionari care sa le fie rezervat/ apoi, toti absolventii de
universitate, inclusiv licentiatii in administratie, trebuie sa parcurga toate esaloanele inainte de a accede la
posturi de elita.
E8olu"ia !"u,iului a,&ini!"(a"iei /uli'e o''i,en"ale
%entru a intelege mai bine contributia diferitelor perspective si discipline la constituirea administratie
publice ca domeniu de studiu vom prezenta o schema care traseaza evolutia acestei discipline.
Schema a fost initial conceputa de Jo@ard 7curdK pentru evolutia disciplinei in S5A. 2a a fost
adaptata de :o@ prin adaugarea dreptului administrativ, absent in traditia americana, astfel incit tabloul
sintetizeaza evolutia globala a stiintei administrative occidentale.
'
)reptul administrativ este singurul care are o traiectorie liniara, coborind in linie directa incepind din
secolul al 3"3+lea pina astazi, fara sa se scindeze sau sa se ramifice. -biectul sau de studiu este clar,
chiar daca miscarea ideilor a modificat din cind in cind continutul sau.
elelalte aporturi sint mai comple(e si intrepatrunse. Astfel, o ramura a acestei genealogii coboara din
7a( ?eber, marele sociolog german. %lecind de la studiile istorice comparate, ?eber a analizat
'
:o@, ".I., Barette, 7., )ion, S., 0ortman, 7., ,ntroduction J l+administration publi*ue,:aetan 7orin, 7ontrPal, 184', p.31.
#2
fundamentele legitimitatii intr+o societate si rolul birocratiei in societatea moderna (a se vedea #conomie
si societate, cap '), tema birocratiei fiind inca foarte studiata. "n plus, aceasta tema a alimentat studiul
administratiei comparate, desi aceasta are si alte componenete. ealalta directie de cercetare care coboara
din ?eber este teoria organizatiilor sau sociologia organizatiilor.
ind teoria organizatiilor apartine liniei @eberiene, ea se situeaza intr+o perspectiva de stiinta sociala
fundamentala. u toate aceastea, trebuie sa tinemn cont ca aceasta teorie a evoluat in relatie strinsa cu
teoria normativa corespondenta, adica cea care deriva din 6aKlor. Acest inginer american a dezvoltat, la
sfirsitul secolului al 3"3+lea si inceputul secolului al 33+lea, o metoda numita =organizatia stiintifica a
muncii>, o aplicare a conceptului @eberian al rationalitatii in domeniul organizarii muncii. onvins ca
muncitorii din industrie sint neproductivi pentru ca nu erau instruiti cum sa+si realizeze sarcinile, 6aKlor,
prin observarea atenta a procesului de munca, a conceput cel mai eficient mi,loc de realizare a unei
operatii dupa principiul =timp si miscare> (cronometrarea activitatii). Aceasta metoda este inca prezenta
in stiintele practice ale gestiunii, chiar daca a devenit mai sofisticata.
6aKlorismul a dat nastere unui curent de opozitie critica repetitivitatea si monotonia, ritmul foarte
accelerat impus procesului de munca. Aceste studii ale lui 7aKo au pus bazele, in anii 3; ai secolului
trecut, scolii de relatii umane. Aceste studii sint centrate pe motivatiile anga,atilor, pe satisfactia si
anga,amentul lor fata de organizatie. 2ste un curent minoritar in stiinta gestiunii, dar a stimulat cercetari
asupra comportamentului in sinul organizatiei, curentul fiind legat de studiile behavioraliste din stiinta
politica.
"nca din timpul lui ?eber si 6aKlor, o alta perspectiva este initiata de ?oodro@ ?ilson, si anume
abordarea politica a fenomenului administrativ.
>oo,(o? >il!on #+-<2.+@21)
4resedinte al Statelor Cnite din 010K pina in 01I0, ondator al Societatii Natiunilor &01I3', premiu Nobel pentru pace &0101', >ilson a ost,
din 0DE0, proesor de stiinte politice la 4rinceton Cniversit8. A (ucat un rol crucial in dezvoltarea gindirii economice si politice americane,
iind de asemenea la originea unei noi conceptii asupra rolului universitatii si a misiunii cunoasterii in societatea moderna. >ilson a
contribuit astel la dezvoltarea unei noi teorii politice &teoriile constitutionale' care a stat la baza reormelor institutionale a sistemului
politic american si a ormulat relatia dintre enomenele politice &practica guvernamentala' si activitatea de cercetare. Studiile sale politice
asupra organizarii constitutionale sint un exemplu al acestei noi viziuni asupra cercetarii in serviciul puterii publice. ,n lumina acestor
principii, >ilson a reorganizat universitatea 4rinceton ! rolul universitatii ar trebui sa ie acela de loc de educatie a elitelor politice deinite
nu prin origine sociala ci prin nevoile guvernarii. ,n contrast cu ilozoia academica engleza si germana, conorm careia rolul esential al
scolii superioare este de a prezerva cultura si de a stimula eruditia, >ilson considera ca misiunea universitatii moderne trebuie sa consiste
in a oeri solutii celor mai importante probleme, adica, in viziunea lui, probleme de guvernare eicace si de pregatire a unei clase politice
care sa ie ormata atit din proesionisti, administratori cit si din savanti &cadre academice, universitari'.
ontinind contributia lui ?ilson la dezvoltarea stiintei administrative, lucrarea =Studiul administratiei>
apare in 144', cind acesta era profesor de stiinte politice la %rinceton. "n acelasi timp, acest studiu,
propunind introducerea de metode de administratie stiintifica in cadrul administratiei publice, a stat la
baza reformei administratiei americane. Alte obiective ale reformei vizau intre altele, critica patrona,ului,
e(presie a coruptiei din sistemul american, care afecta calitatea si eficienta administratiei, prin separarea
administratiei de politica.
Acest te(t este considerat prima reflectie teoretica americana asupra stiintei administrative. "n aceasta
analiza, ?ilson a elaborat in mod stiintific trasaturile esentiale si principiile directoare ale viitoarei stiinte
administrative. Scopul acestei lucrari a fost sa demonstreze ca reforma in curs a functiei publice este o
conditie, sau un mi,loc, pentru ameliorarea organizarii administratiei si a metodelor sale. -riginalitatea
analizei consta in faptul ca a subliniat necesitatea unei stiinte administrative pragmatice, al carei obiectiv
principal trebuie sa fie =descoperirea> a ceea ce guvernul poate sa faca in mod corect si cu succes. Al
doilea obiectiv viza mi,loacele prin care guvernul isi poate realiza scopurile in modul cel mai eficace
posibil si cu cel mai mic cost posibil, atit financiar cit si de energie. Aceasta stiinta era cu atit mai
necesara cu cit functia publica era in e(pansiune. 0enomenul de dezvoltare a functiei publice cerea o noua
#3
conceptie asupra rolului Statului, care trebuia sa+si intareasca controlul asupra activitatii celor mai
importante firme (de comunicatii, feroviare).
Biziunea lui ?ilson este de fapt o viziune a practicii administrative dupa modelul european pe care el a
incercat sa+l adapteze caracterului federal al Statului american si democratiei americane. "ntr+adevar,
?ilson a fost influentat de realizarile stiintei europene, dar a fost constient de necesitatea =americanizarii>
acestei stiinte, care trebuia sa devina independenta de originile ei franco+germane. "n conceptia lui
?ilson, pentru ca functiile administratiei sa fie utile si eficace, aceasta trebuie sa fie independenta de
regimul politic. Se enunta astfel principiul autonomiei administratiei fata de politic, care va deveni
dihotomia clasica administratie N politica.

7ai tirziu, s+a produs o ,onctiune intre viziunea @ilsoniana, de reformare a vietii politice, si miscarea
organizarii stiintifice a muncii, aceasta conceptie integrata fiind aplicata la nivelul administratiei
municipale (management municipal).
"n concluzie, =stiinta administratiei publice> din S5A urca pina la ?ilson si a fost influentata de stiinta de
gestiune a afacerilor. "n S5A studiul administratiei este legat de departamentul de stiinte politice, dar in
ultimul timp s+au infiintat scoli autonome de administratie publice. "n plus, in studiul administratiei se
manifesta influenta facultatilor de management, scolile de administratie publica facind sinteza intre
abordarea politica si manageriala.
"n 2uropa, pozitia dominanta a dreptului administrativ a impiedicat sectorul public sa beneficieze de
progresele stiintei de gestiune a afacerilor si aceasta viziune ,uridica este preponderenta in studiile
administrative. Si in 9omania, daca observam programele academice, remarcam ca sint prezente toate
cele patru branse ale arborelui genealogic . dreptul administrativ care face parte din dreptul public studiat
in facultatile de drept si de administratie publica / perspectiva manageriala si de gestiune predata in scoli
de administratie publica/ demersul sociologic a(at pe teoria organizatiilor si a birocratiei / adordarea
politica (@ilsoniana) in departamentele de stiinte politice si in scolile de administratie publice.
&) 0ragmentarea teoretica si disciplinara a studiului administratiei
-bservam din prezentarea acestei perspective largi asupra constituirii si evolutiei cunoasterii fenomenului
administrativ ca mai multe domenii fundamentale sint interesate si implicate in analiza administratiei.
Studiul administratiei este profund diferentiat in functie de diferitele perspectivele si demersuri stiintifice
si disciplinare. .
dreptul , in ceea ce priveste institutiile administrative si regulile lor de functionare, raporturile
dintre cetateni si Stat, si controlul ,uridic al administratiei/
stiinta economica , cit priveste oferta, cererea, costul si randamentul serviciilor publice, politica
industriala, reglementarea industriei si comertului etc/
sociologia organizatiilor , sociologia birocratiei, a elitei administrative, a claselor sociale, ale
profesiilor /
psihologia, care studiaza comportamentul, motivatia si rationalitatea, ca si masurarea abilitatilor si
competentelor anga,atilor in momentul recrutarii sau avansarii /
istoria sistemelor politice, economice si sociale/
stiinta politica , cit priveste controlul si responsabilitatea puterii administrative, analiza sistemelor
politice sau teoria Statului/ analiza politicilor publice.
%utem adauga acestei liste mai multe stiinte aplicate care studiaza administratia publica .
#&
scolile si facultatile de administratie publica sau de management care formeaza studentii pentru
cariera atit in sectorul public cit si in domeniul afacerilor /
relatii industriale care acorda o atentie deosebita negocierilor colective, grevelor, avanta,elor
sociale si gestiunii de personal in sectorul public /
discipline sectoriale care tin de sectorul public. administratie scolara sau de spital, servicii sociale,
criminologie etc.
)esi fiecare demers are problematica si metodologia sa, unele din aceste discipline au pretentia ca
furnizeaza un cadru de analiza capabil sa surprinda toate dimensiunile administratiei publice.
ele mai importante tipuri de analiza sint perspectiva ,uridica, cu institutia ca obiect de studiu privilegiat,
sociologia care studiaza organizatiile de toate tipurile si gestiunea care pune in relief procesele de
management.
#) 6ipuri de cercetari
0ie ca le consideram demesuri (perspective de analiza) in cadrul unei stiintei administrative fie ca le
consideram discipline stiintifice autonome care analizeaza fenomene administrative, cunoasterea
administratiei publice se realizeaza in principal prin urmatoarele tipuri de cercetari .
a) %erspectiva ,uridico+politica
Asa cum am vazut, aceast demers este cel mai vechi, si el este centrat pe studiul structurilor si functionarii
administratiei etatice. "mpregnata de doctrina traditionala a dreptului public, aceasta viziune concepe
administratia publica ca fiind subordonata politicului . administratia prepara si e(ecuta decizia politica.
Administratia este o institutie specifica care, urmarind satisfacerea interesului general, este investita cu
prerogative specifice. Studiul ei este o prelungire a dreptului administrativ, asa cum institutiile politice
prelungesc dreptul constitutional.
onceputa astfel, administratia publica este domeniul de studiu al ,uristilor si al anumitor politologi. )esi
dorinta este de a face din studiul administratiei o stiinta pozitiva distincta de dreptul administrativ
(disciplina normativa), analistii ramin tributari schemelor si teoriilor formulate pentru analiza ,uridica.
Aceasta tendinta se traduce prin importanta acordata mecanismelor ,uridice pentru cunoasterea si
intelegerea functionarii administratiei, prin utilizarea unor concepte imprumutate din dreptul
administrativ, prin problemele abordate . structuri, actiune, control, care sint cele din tratatele de drept
administrativ. 7etodele de cercetare sint de asemenea cele din domeniul ,uridic, adica tendinta catre
descriere, fara interes pentru e(plicarea cauzei fenomenelor.
b) %erspectiva manageriala
Aceasta viziune, care asimileaza administratia gestiunii, isi propune sa construiasca o disciplina noua in
,urul acestui obiect specific. hiar daca imbraca mai multe forme, aceasta disciplina este conceputa ca o
stiinta a managementului, a organizarii rationale a mi,loacelor materiale si umane pentru a atinge un
obiectiv precis.
"n acest sens, ea este o prelungire a reflectiei lui 6aKlor si 0aKol care viza in principal amelioararea
metodelor de munca in intreprindere. 2fortul de teoretizare este totusi mai sistematic, se bazeza pe
formularea de teze mai nunatate si abstracte. )e e(emplu, notiunea de profit aplicata intreprinderii este
inlocuita cu cea de eficienta. Astfel, teoriile managementului aplicate sectorului privat capata aparenta
unei cunoasteri stiintifice, ceea ce permite aplicarea lor in sectorul public. Studiul administratiei dezoltat
in aceasta perspectiva este asimilat =managementului public> si vizeaza eficacitatea administrativa.
##
a) %erspective sociologice
Acesta perspectiva cuprinde o varietate de cercetari. Borbim in primul rind de sociologia politica si de
stiinta politica care studiaza . dimensiunea politica a administratiei / administratia ca fenomen de putere,
adica implicarea administratiei in e(ercitul puterii / interdependenta dintre politica si administratie
(sistemul politic+administrativ)/ analizeaza puterea birocratica, fenomenul tehnocratic/ elaborarea de
politici publice, in general procesul decizional.
"n general politologii considera studiul administratiei ca subordonat stiintei politice (in virtutea
principiului subordonarii administratiei fata de politic), negindu+i autonomia ca stiinta. )ar chiar daca
domeniile se intrepatrund, viziunea este diferita . stiinta politica studiaza sistemul politic (administratia
fiind o componenta a acestuia), stiintele administrative studiaza administratia ca fenomen specific.
it priveste sociologia organizatiilor, centrata pe analiza oricarui tip de organizatie, aceasta aplica
studiului administratiei publice metodele de analiza folosite pentru studiul marilor intreprinderi, cu accent
pe raporturile dintre indivizi si grupuri.
Asa cum am vazut, sociologia organizatiilor s+a dezvoltat sub influenta a doua tipuri de analize . a)
analiza teoretica a lui ?eber asupra birocratiei avind la baza teoria @eberiana a rationalitatii (raporturi
impersonale) si b) studiile psihosociologice asupra relatiilor umane in firme industriale (raporturi
interpersonale).
9eamintim principalele postulate ale sociologiei organizatiilor .
functionarea unei organizatii nu depinde numai de reguli e(plicite, ci si de motivatiile,
comportamentele si strategiile actorilor /
organizatiile sint entitati sociale comple(e formate din indivizi si grupuri cu interese diferite care
pot intra in conflict pentru atingerea scopurilor /
organizatiile sint un sistem . ele evolueaza intr+un conte(t cu care intra in relatie, conte(tul
influenteaza structura interna si functionarea organizatiei/
analiza organizatiilor combina viziunea sistemica (cu accent pe functionarea si mentinerea
organizatiei+sistem) cu viziune individualista (analize strategice care pun accentul pe schimbarea
organizatiei)
ele doua tipuri de cercetari sociologice (politice si organizationale) au in comun principii epistemologice
analoge. prin anchete empirice incearca sa depaseasca simpla descriere a fenomenelor avind ambitii
e(plicative.
Studiul, in perspectiva sociologica, a administratiei publice, vizeaza analiza functionarii organizatiilor
administrative, decizia in administratie, administratie si schimbare, analiza raporturilor dintre
organizatiile administrative, a relatiilor dintre administratia centrala si cea locala.
P(in'i/ale &e"o,e u"iliza"e in !"u,iul a,&ini!"(a"iei /uli'e Cu& !"u,ie& a,&ini!"(a"ia /uli'a =
Studiul administratiei publice nu a inventat nimic in materie de metode de cercetare. a si alte stiinte
sociale, ea utilizeaza analiza documentara si statistica, sonda,ele, interviurile si observatia directa.
7etodele sint dictate de demersul disciplinar si stiintific al autorilor, dar si de circumstantele si
obiectivele analizei. Astfel, istoricul va analiza documentele publice si private, arhive si memorii si,
pentru istoria recenta, va face interviuri. ei care fac analiza politicilor publice vor utiliza metode de
calcul de tip economic pentru a evalua costurile si avanta,ele diferitelor politici (analize de impact).
#$
Iuristul lucreaza cu documente publice (legi, regulamente, decizii ,udiciare). Sociologul poate analiza
date documentare despre caracteristicile sociale ale elitelor administrative, sau, prin sonda, sau interviu,
poate studia atitudini si optiuni. %olitologul poate utiliza mai multe metode . un studiu de caz poate cere o
analiza de documente publice pertinente, interviuri cu personalul politic sau administrativ, cu
reprezentantii grupurilor sau cu indivizi e(teriori care sint implicati. )e asemenea, el poate recurge la
documente din publicatii specializate sau de informatii generale.
)e asemenea, e(ista diferite tipuri de anchete+participare in care cercetatorul cauta sa influenteze
derularea evenimentului si rezultatul final. "n administratia publica este cazul tipic al unui consultant care
face o ancheta si care trebuie sa faca o recomandare pentru solutionarea unei probleme identificata de
directia unei unitati administrative.
7ai mult decit metodele, in studiul administratei publice, sursele sint speciale .
sint documente publice guvernamentale / acestea sint de mai multe feluri . rapoarte anuale ale
ministerelor si diferitelor organisme, documente bugetare, conturi publice / diferite documente
parlamentare (legi, regulamente)
alte documente sint anuarele administrative utile pentru a cunoaste structuri, efective ale functiei
publice, finante publice si anumite elemente ale marilor politici guvernamentale
studiile statistice sint alte tipuri de documente/ aceastea contin serii asupra finantelor si
personalului guvernamental, municipal.
E4igen"ele 'e('e"a(ii
!a un prim nivel, cercetatorul trebuie sa fie critic, sa nu accepte integral discursul documentelor oficiale,
deoarece in general acestea sint facute pentru a e(plica si apara pozitiile si actiunile administratiilor care
le realizeaza. Aceste documente trebuie confruntate cu datele altor guverne, cu date ale opozitiei politice,
cu date obtinute de la clienti sau ,urnalisti, dar si acestea analizate cu acelasi spirit critic.
!a un al doilea nivel, cercetatorul trebuie sa tina cont de specificul unei cunoasteri normative sau aplicate
asa cum este studiul administratiei. ercetarile in gestiune sint in general motivate de dorinta de a fi
imediat utile, de a produce rezultate care amelioreaza performanta si eficacitatea organizatiei. Iuristii sint
solicitati sa dea sfaturi practice guvernelor sau administratiilor, iar politologii pot fi solicitati sa
colaboreze cu autoritatile publice cu ocazia unor reforme a legilor sau structurilor, sau cind se e(amineaza
politicile publice. %entru cercetator, demersul critic inseamna mai ales respingerea aprosului normativ
pentru a putea alege liber obiectul si metodele de analiza.
Con'luzii
9etinem la finalul acestei prezentari a starii actuale a studiului administratiei si fenomenelor
administrative, caracterul compartimentat (e(istenta unor curente diferite de analiza care abordeaza
studiul administratiei din puncte de vedere diferite) si compus (eterogenitatea aporturilor succesive) al
acestui domeniu de cunoastere.
)isciplina este fragmentata, aceasta particularitate fiind accentuata de diversitatea conte(telor nationale in
care studiul administratiei s+a dezvoltat. Aceasta disciplina evolueaza si este studiata diferit in 2uropa si
S5A. )aca in conte(t european predomina aprosul ,uridic al fenomenelor administrative a(at pe studiul
administratiei publice, in conte(t americam conceptia este mai integrativa, fiind inspirata de studiile
organizationale.
u toate acestea este eronat sa opunem in mod net o disciplina administrativa eurpeana si una americana.
)esi la nivel epistemologic dezbaterile continua cit priveste obiectul de studiu si demersul privilegiat,
e(ista influente reciproce si imprumuturi intre aceste viziuni, distanta care le separa se estompeaza tot mai
mult.
#'

Mo,ulul < 7 Analiza ,e /oli"i'i /uli'e !i e8alua(ea /(og(a&elo(
Analiza ,e /oli"i'i /uli'e
2mergenta in anii 184; a unei noi paradigme, cea a politicilor publice, a dat un nou imbold stiintelor
administrative. Aceasta directie de analiza se inscrie pe linia abordarii politice a administratiei publice
initiata, asa cum am vazut, de ?ilson. "n aceasta perspectiva, analiza se deplaseaza de la organizare la
actiune. Se studiaza mai putin ce este administratia, cit mai ales ce face ea. Aceasta deplasare a
determinat o reinnoire a interesului pentru studiul administratiei publice, analizele fiind centrate pe rolul
si influenta e(ercitata de adminsitratie in implementarea alegerilor colective. Astfel, managementul public
a cunoscut noi dimensiuni cu aplicarea sa la politicile publice. 7ai multe curente importante ale analizei
politicilor publice * de e(emplu =analiza de politici ca a,utor in luarea deciziei> sau curentul =evaluarii>
sint legate de management in masura in care ele incearca sa amelioreze fie conditiile de luare a deciziei,
fie eficacitatea alegerilor colective. )epasind cadrul strins al organizatiei, caruia la inceput i se aplica
demersul managerial, este vorba de o perspectiva integrata a actiunii politico+administrative care este
centrata pe efectele reale ale politicii.
Analiza politicilor publice este o sub+disciplina a stiintei politice care foloseste metode si instrumente de
analiza proprii stiintelor sociale. 6ipurile de cercetari realizate difera fata de alte studii sociale, in primul
rind prin subiectul sau obiectul analizei, dar si prin demersurile privilegiate.
"n ultimele decade a crescut interesul si numarul cercetarilor centrate pe cauzele, continutul si
consecintele actiunii guvernamentale. Acest tip de cercetare si+a dezvoltat trasaturi suficient de specifice
(distincte) pentru ca o noua sub+disciplina, sau demers, sa se constituie. analiza de politici publice.
6ermenul =politica> are mai multe sensuri. 5nul dintre ele desemenaza lupta pentru putere, concurenta dintre fortele politice (partide,
grupuri de interes), lupta pentru e(ercitarea influentei si ocuparea functiilor de autoritate in sinul unei comunitati, al unei tari, pe piata
electorala sau in procesul de decizie. "n engleza acest sens corespunde termenului =politics>.
- alta semnificatie a termenului =politica> este cea care corespunde in engleza cuvintului =policK> si se refera la cadrul de orientare
pentru actiune, la un program sau o perspectiva de activitate. Astfel, spunem ca un guvern are o politica economica, sau industriala, sau
culturala, adica el opereaza un ansamblu de interventii, alege (decide) sa faca sau sa nu faca anumite alegeri intr+un domeniu specific, in
aceste cazuri in domeniile economic, industrial sau cultural. "n acest sens, vorbim de politici publice, adica de acte anga,ate de autoritatea
publica pentru a rezolva o problema sau intr+un sector care tine de resortul ei.
)eci, fenomenul politic are doua dimensiuni. a) lupta pentru putere, concurenta intre fortele politice, aceasta dimensiune se deruleaza in
cadrul sistemului politic/ b) actiune publica (politici publice sau guvernamentale).
%entru a evita confuziile folosim e(presia =analize de politici> sau =proces de politici> sau =procesul politicilor> (traducere a conceptelor
de =policK analKsis>, respectiv =policK process>) si nu =analiza politica> sau =proces politic>, termeni utilizati in analiza fenomenului de
putere.

"n plus, agentiile guvernamentale au inceput sa foloseasca, la toate nivelurile, metode ale stiintelor sociale
pentru a elabora programe publice si sa faca apel la cercetari din acest domeniu pentru a dezvolta tehnici
specifice de analiza. a rezultat, un demers stiintific distinct s+a dezvoltat in cadrul domeniului de analiza
a politicilor publice si anume evaluarea programelor.
<umarul crescut de publicatii si cursuri universitare sint a(ate pe analiza de politici si evaluarea
programelor si multi dintre analistii din domeniul studiului administratiei se specializeaza in acest tip de
cercetare. onsideram astfel ca aceasta introducere in studiul stiintelor administrative nu ar fi completa
fara o discutie a analizei de politici publice si a tehnicilor metodologice specifice acestui domeniu de
cercetare.
Acest capitol contine o prezentare a acestei sub+discipline, sau perspectiva politica in studiul
administratiei publice, si a particularitatilor analizei de evaluare a programelor. <u vom insista pe
procesul de policK in sine ci vom arata cum metodelele de cercetare prezentate in celelalte capitole sint
utilizate in studiul procesului de policK.
#4
Am vazut ca metodele variate ale colectarii de date si de analiza prezentate in capitolele precedente
implica un numar limitat de activitati specifice. ind ne referim la analiza de continut, de e(emplu, ne
referim la procedura de cercetare pe care o folosim. %rin contrast, policK analKsis (analiza de politici
publice) se refera la un set larg de activitati si proceduri.
)esi policK analKsis nu este clar definita, ea contine o varietate de activitati, metode si demersuri de
analiza emiprica clar definite, care au in comun faptul ca descriu, e(plica sau evalueaza politici publice.
4
ercetarile din acest domeniu pot sa utilizeze orice tip de cercetare, tehnici de prelevare a datelor sau
metode de analiza a datelor pe care le+am discutat in aceasta lucrare. 7etodele pe care le aleg cercetatorii
din acest domeniu de analiza depind de politica publica, sau de aspectul unei politici, pe care le
investigheaza.
"n ciuda diversitatii cercetarilor de analiza de policK, se pot identifica trasaturi comune ale acestor
cercetari si in functie de aceste trasaturi comune putem identifica tipuri de analize de politici publice.
0iecare tip de cercetare in domeniul politicilor publice corespunde diferitelor stadii ale procesului
politicilor (policK process).
Bom prezenta in continuare pe scurt ce este o politica publica si ce este un proces de formluare si
elaborare a politicilor publice.
Poli"i'a /uli'a !i /(o'e!ul ,e elao(a(e al /oli"i'ilo( #/oli'A /(o'e!!)
2(ista o varietate de definitii ale politicii publice. <umitorul comun al acestor definitii este ideea ca
politica publica este actiunea sau inactiunea guvernului intr+un domeniu de activitate. -rice politica
publica este un fenomen comple( compus din actiuni ale autoritatilor publice (de la nivel central sau
local), ea implica o multitudine de actori si actiuni.
ontinutul unei politici publice este determinat, cit priveste scopul analizei, de felul in care se
operationalizeaza conceptul in studii specifice. )e e(emplu, pentru Jeclo, o politica publica este o
categorie analitica cu care opereaza analistul si nu un decident (policK+maCer).
8
- politica este un proces
(o actiune sau inactiune in curs) si nu o decizie specifica sau o anumita actiune si acest proces este
obiectul de studiu al unui analist de politici.
%rocesul unei politici publice este un ansamblu de evenimente, de actiuni pe care le efectueaza un guvern
si care au efecte asupra conditiilor societale. Astfel, el poate fi analitic decupat, descompus, in secvente
de activitati, incepind cu emergenta politicii pina la terminarea ei, de la problema la rezultat. - schita
simplificata a celor cinci faze principale care compun un proces al politicilor publice se prezinta astfel
1;
.
+ "dentificarea unei problema. o problema este idetificata de catre sistemul politic ca cerind o
rezolvare si ea este inscrisa pe agenda unei autoritati publice.
+ 0ormularea de solutii . sint elaborate, studiate si negociate diferite solutii pentru a stabili o actiune
publica
+ !uarea deciziei . decidentul guvernamental alege o solutie particulara care devine astfel o politica
legitima
+ %unerea in practica a programului . o politica este implementata si administrata pe teren
+ 2valuarea rezultatelor . terminarea actiunii prin rezolvarea problemei
4
%al, !.A., 4ublic 4olic8 Anal8sis ! An ,ntroduction, Second 2dition, <elson anada, 1888.
8
Jeclo, J., O9evie@ Article. %olicK AnalKsis>, 5ritish 6ournal o 4olitical Science, vol. 2, 18'2.
1;
Aceasta grila analitica, care constituie pina astazi o referinta in studiul politicilor publice, ii apartine lui Iones. A se vedea
Ioones, h.-., An ,ntroduction to the Stud8 o 4ublic 4olic8, Belmont, )u(burK %ress, 18';.
#8
Aceasta schema pune in evidenta etapele importante ale unui proces al politicilor (de la elaborare pina la
implementarea unei politici. 2ste o schema teoretica secventiala. "n realitate, procesul nu este atit de
organizat. "n cazul anumitor politici sint importante anumite etape. Schema o putem reprezenta circular,
aratind prin aceasta ca o politica nu are un inceput si un sfirsit clar delimitate. 0aptul ca un guvern adopta
si implementaeza o politica nu inseamna ca procesul s+a incheiat * o politica creaza cereri pentru alte
politici. %rocesul de policK este practic continuu.
u e(ceptia analizei de proces, o analiza de politici publice e(ploreaza in general numai una sau citeva
etape ale procesului.
6ipuri de analiza de policK
2(ista mai multe clasificari ale analizelor de politici. Aici vom prezenta o tipologie care clasifica
analizele de politici in $ tipuri. Aceasta clasificare nu este completa (in sensul ca e(ista si sub+domenii de
analiza de politici care nu sint prezentate in aceast suport de curs) si nici perfecta. 2a a fost realizata in
functie de perspectivele de analiza pe care le+am prezentat intr+un capitol anterior. Se adauga acestei
clasificari studii de evaluare a programelor
1) Analiza de corelatii
Acest demers considera continutul unei politici publice ca fiind variabila dependenta. Analiza de corelatii
incearca sa e(plice de ce diferite unitati politice (stat, municipalitate) au politici diferite, prin analizarea
relatiei dintre aceste politici si caracteristicile politice, economice, sociale ale acestor entitati. )e
e(emplu, vizeaza sa e(plice de ce anumite state cheltuie mult, sau mai mult decit altele, pentru educatia
superioara sau pentru bunastarea publica. "n acest e(emplu, e(plicatia are la baza relatia statistica intre
nivelul cheltuielilor si nivelul de urbanizare sau industrializare (variabile independente), sau statutul
socio+economic al cetatenilor, sau felul in care este orgaizata guvernarea.
Aceste analize incearca sa descopere ce caracteristici ale unitatilor politice pot influenta adoptarea
diferitelor tipuri de politici. )aca ne referim la ansamblul procesului politicilor accentul este pus pe etapa
alegerii politicii (etapa deciziei).
Acest tip de studii nu ne spune nimic despre cum schimba politicile conditiile sociale sau cum au fost
adoptate politicile respective, dar ele furnizeaza o baza pentru prezicerea adoptarii anumitor tipuri de
politici plecind de la cunoasterea caracteristicilor unitatilor politice.
Analiza de corelatii nu stabileste relatii cauzale si utilizeaza in general date agregate si analiza incrucisata.
2) Analiza comportamentala (analiza behavioralista)
Anumite studii isi propun sa determine ce rol ,oaca factorul uman in producerea anumitor tipuri de
politica. Acest tip de cercetare pune accent pe atitutdini, perceptii, valori, motivatii si modele de
interactiune (variabile independente) pentru a e(plica variatii ale politicilor publice (variabila
dependenta).
Studiile behavioraliste incearca sa e(plice de e(emplu adoptarea unei anumite legislatii prin orientarea
legislatorilor, prin perceptia pe care acestia o au despre cererile publice si inflenta acestor perceptii asupra
alegerilor facute de legislatori. Alte analize de acest tip incearca sa determine in ce fel agentiile publice
influenteaza interpretarea si implementarea politicilor sau cum diferentele de credinte sau valori ale
cetatenilor pot influenta diferitele tipuri de politici adoptate.
$;
"n general, datele provin direct din observatie sau din interviuri cu elitele. Studiile behavioraliste pun
accent in general pe policK choice (alegerea politicii adica procesul decizional sau pe strategia
implementarii). 2le ne a,uta sa intelegem de ce sint luate anumite decizii dar ne spun putine (sau nimic)
despre cum sint determinate optiunile sau ce impact are politica respectiva asupra societatii.
3) Analiza institutionala
%rocesul de politici este modelat de institutiile politice ale societatii respective. "nstitutiile politice
reprezinta un set de reguli de luare a deciziei, procedee si mecanisme pentru implementarea lor. Analiza
institutionala investigheaza rolul pe care institutiile politice il ,oaca in determinarea tipului de politici care
sint adoptate si a felului in care sint implementate. Sint analize empirice care isi propun sa descopere daca
si cum institutiile, prin reguli formale, favorizeaza anumite tipuri de politici. )e e(emplu, procedurile
influenteaza felul in care e luata o decizie, formele parlamentare fiind institutii care determina felul in
care se alege e(ecutivul. 5n alt e(emplu sint agentiile administrative care sint institutii ce afecteaza
implementarea legislatiei. Alte analize isi pot propune sa afle ce efecte are sistemul federal (sau unitar)
asupra politicilor redistributive.
Studiile institutionale folosesc o multitudine de date si diferite modalitati de cercetare, dar sint analize
similare cit priveste schema e(plicativa . aran,amentul institutional reprezinta variabila independenta.
)aca ne referim la procesul de politici, aceste analize pun, in general, accentul pe crearea agendei, pe
alegerea politicii si pe etapa implementarii.
&) Analiza de proces
2ste un tip de studii care descrie procesul prin care anumite politici sint formulate si adoptate, dar si
elementele implicate in proces (activitati, actori).
"nclude studii de caz care analizeaza cum sint generate cererile, cum grupurile de interes infuenteaza
aceste cereri, cum se definesc optiunile de politica, cum negocierile influenteaza alegerea unei optiuni,
cum varianta aleasa este implementata. Alte cercetari isi propun sa analizeze cine influenteaza decizia,
sau cui foloseste o anumita alegere. Alte analize de proces pun accentul pe impactul pe care il are
ignorarea anumitor optiuni asupra conditiilor societale.
2le se pot centra pe oricare din stadiile procesului de policK. Sint studii analitice ca logica dar sint analize
empirice riguroase. Sint mai putin centrate pe testarea de ipoteze si mai mult pe descrieri aprofundate.
)eci ele nu opereaza cu schema standard a unei relatii intre variabile dependente si independente si nu se
identifica cu o metoda empirica specifica.
#) Analiza decizionala
9esponsabilii oficiali ai politicilor publice iau decizia in urma unei analize de politica. Altfel spus, analiza
precede decizia. Aceasta analiza are ca scop identificarea problemei cu care un guvern se confrunta, sa
defineasca raspunsuri alternative, sa stabileasca costurile si beneficiile asociate fiecarei alternative.
)e e(emplu, un analist anticipeaza ce efecte are politica de impozitare (de e(emplu cresterea cu 1F a
impozitului sau a 6BA) asupra consumului, a modelelor de consum a diferitelor grupuri socio+economice,
asupra inflatiei, asupra vinzarilor si calculeaza costurile actiunii guvernamentale de implementare a
acestei ta(e. 9ezultatele acestor analize vor fi utilizate de decidenti. )ecizia va fi luata in urma analizei
efectelor pozitive (beneficii) si efectelor negative (costurile) ale actiunii.
$1
Analiza decizionala isi poate propune de asemenea sa identifice cit mai e(act natura si cauzele unor
probleme pe care guvernul le poate rezolva, cit si alternativele de politici propuse.
Acest tip de analiza utilizeaza date empirice, dar pentru ca este centrata in principal pe anticiparea
efectelor unor politici care inca nu s+au implementat, ea foloseste cu precadere modele, teorii ale ,ocului,
simularea.
)aca ne referim la procesul de politici, acest tip de cercetare este centrata in principal, asa cum se si
numeste, pe etapa deciziei (alegerea politicii, policK choice) dar si pe secventa formarii cererii. Altfel
spus, analizeaza conditiile care produc cereri de actiune guvernamentala pentru a arata cum politicile
publice vor afecta aceste conditii.
$) Analiza de impact
-biectivul politicilor publice este de a schimba sau conserva anumiti parametri ai societatii. )eoarece
politicile publice au inevitabil un anumit efect, nu putem sti dinainte daca efectul real este cel anticipat.
Analiza de impact este cea care descopera ce efecte are o politica.
Sa luam ca e(emplu analiza de impact al politicii de construire de autostrazi. ercetatorul va analiza cum
aceste autostrazi vor afecta viteza si costul transportului, cum influenteaza dezvoltarea urbana, cum
afecteaza mediul, cum afecteaza anumite grupuri de cetateni, cum va contribui la declinul transportului
feroviar sau probleme legate de energie (cum o posibila criza a petrolului poate afecta acest transport) si
cum vor actiona grupurile de interes asupra actiunii guvernamentale.
Studiul de impact analizeaza impactul politicii, cererea de actiune, agregarea si articularea intereselor.
)eoarece incearca stabilirea relatiilor cauza N efect, acest tip de analiza cere o cercetare riguroasa bazata
pe modelul cauzal. %olitica, sau anumite aspecte ale ei, este variabila dependenta iar conditiile sociale *
variabila independenta, obiectivul analizei fiind de a determina diferenta pe care politica o induce intr+o
stare de fapt
7etodele de colectare si analiza a datelor sint determinate de natura politicii studiate, oricare din
metodele cunoascute putind fi utilizata.
E8alua(ea ,e /(og(a&e
2ste un tip de cercetare specifica .
1) este realizata de agentii guvernamentale, in timp ce analizele precedente sint initiate si realizate de
cercetatori universitari
2) evauarea de program pune accent pe programe specifice care fac parte dintr+o politica, in timp ce
analizele de policK sint in general (desi nu mereu) a(ate pe politicile din care programele fac parte
3) in timp ce analiza de politici foloseste metode de cercetare din stiintele sociale, evaluarea de
program si+a dezvoltat tehnici proprii sau a adaptat metode din alte domenii (ca de e(emplu stiinta
managementului din domeniul afacerilor)
-biectivul fundamental al evaluarii de program este de a determina daca un program specific si+a atins
sau nu obiectivele, iar daca nu, sa identifice cauzele esecului.
)e e(emplu, departamentul agriculturii vrea sa stie daca programul de incura,are a fermierilor de a
cultiva mai mult porumb pentru a produce biocombustibil are efectele dorite. )aca fermierii au cultivat
mai mult porumb, evaluatorii vor sa stie daca acestia au facut+o din cauza programului sau din alte cauze.
$2
)aca fermierii nu au cultivat mai mult porumb, evaluatorii vor sa stie daca aceasta este pentru ca ei nu au
cunoscut programul sau pentru ca incitativele oferite de program au fost prea mici, sau din alte cauze.
"n afara intrebarilor referitoare la eficacitatea programului, cercetatorii din domeniul evaluarii isi pun
intrebari asupra eficientei programului. Altfel spus, analizeaza daca beneficiile produse de program
depasesc costurile. "n caz contrar, adica al unor beneficii mai mici decit costurile, programul este
ineficient. "n e(emplul dat, evaluatorii pot descoperi ca programul a dus la cresterea productiei de
porumb, dar descopera in acelasi timp ca economia facuta ca urmare a reducerii importurilor de petrol
este mai mica decit costurile implicate de programul de incura,are a culturii porumbului (subventiile
acordate fermierilor si alte cheltuieli legate de program).
6ehnica utilizata este analiza cost N beneficiu. Aceasta este o proceduta tehnica destinata cuantificarii
cheltuielilor (costurilor) actiunii guvernamentale prin analize derivate din economie.
"n afara faptului ca aceasta analiza ne arata daca un program este sau nu eficient, ea poate fi utilizata
pentru a aprecia cit de mult cistiga societatea din beneficiile respective.
Me"o,e e&/i(i'e !i analiza ,e /oli"i'i
)iscutarea analizei cost N beneficiu este un aspect important al analizei de politici. Aceasta analiza cost N
beneficiu poate fi destul de usoara in e(emplul dat (sau in alte cazuri) daca preturile sint identificabile.
)ar daca un program isi propune de e(emplu sa reduca mortalitatea prin cancer prin cresterea finantarii
cercetarii sau prin incura,area controalelor regulate este mai greu de aplicat aceasta metoda. um se poate
stabili pretul unei vieti umane A sau cum putem cuantifica egalitatea oprtunitatilor intr+o politica care isi
fi(eaza acest obiectiv A
Acestea sint doar doua e(emple, dar foarte adesea politicile publice sint directionate catre obiective care
nu sint usor masurabile si cuntificabile. "n afara faptului ca vizeaza scopuri care nu sint usor
cunatificabile, politicile publice sint centrate pe probleme comple(e care au mai multe cauze si au in
general mai mute obiective si deci mai multe efecte.
Aceasta particularitate ridica probleme pentru analiza empirica. Altfel spus, inseamna ca analistii trebuie
sa fie creativi in operationalizare, ca se confrunta cu dificultati in proiectarea cercetarii, ca trebuie sa
formuleze ipoteze rivale alternative. )in cauza acestor caracteristici, evaluarea de program si analiza de
politici furnizeaza e(celente e(emple ale importantei proiectului de cercetare, sau a importantei etapei de
colectare si analiza a datelor.
)eoarece poiticile publice sint raspunsuri la probleme sociale importante si afecteaza un numar mare de
indivizi in moduri diferite, cercetatorii sint rareori capabili sa controleze adoptarea unei forme de politica
prin metoda e(perimentala si pot rareori sa controleze cine este si cine nu este afectat de politica. )e
asemenea, adesea analistul de politici este solicitat sa evalueze efectele politicii dupa ce aceasta a fost
implementata, alteori nu poate masura variabila dependenta. 2i trebuie sa realizeze un e(periment fara
pretest.
)esi este o practica neuzuala, este posibil ca in analiza de politici sa se realizeze un e(periment daca
guvernul vrea sa coopereze cu cercetatorii. Au fost realizate astfel de e(perimente in legatura cu politici
noi * politici de reformare a bunastarii pubice, politici de crestere a nivelui de trai in zone rurale, etc.
Aceasta inseamna ca analistii de politici publice si in general analistii din stiintele sociale trebuie sa fie
e(perti in utilizarea metodei Duasi+e(perimentale si in utilizarea analizei de date pentru a realiza controlul
e(perimental.
$3
)eoarece politicile publice se aplica unor intregi comunitati, analiza comparata este importanta in acest
tip de cercetare. Adesea, cea mai buna cale de a realiza un control e(perimental este de a compara diferite
unitati politice similare care au avut politici diferite, pentru a vedea daca politica respectiva a avut efecte
asupra conditiilor societale.
it priveste colectarea de date, data fiind comple(itatea politicilor publice si a efectelor produse, este
nevoie de metode de masurare a conceptelor. ind avem de+a face cu astfel de variabile comple(e este
important sa avem o varietate de operationalizari pentru a fi siguri ca masurile (indicatorii) reflecta
comple(itatea fenomenului pe care il reprezinta. 7ai mult, trebuie sa fim capabili sa testam si sa
demonstram validitatea indicatorilor.
2(ista diferite metode de colectare a datelor cerute de analiza de politici. )aca politica vizeaza
schimbarea anumitor comportamente (de e(emplu fumat), este necesar sa folosim ancheta pentru a
determina daca un comportament s+a schimbat sau nu, si daca politica este sau nu cauza schimbarii
observate. )aca politicile vizeaza alte tipuri de comportamente (de e(emplu chetuieli de consum,
comportamente legate de soma,) se poate folosi metoda agregarii datelor.
)eoarece orice politica publica are mai multe obiective, un studiu poate folosi mai multe metode de
prelevare a datelor. Altfel spus, pentru fiecare variabila dependenta se poate folosi o metoda specifica. "n
cazul unor politici deosebit de comple(e (de e(emplu in relatii internationale), cind datele diecte sint greu
disponibile, analistul poate recurge la simulare si teoria ,ocurilor pentru a vedea cum o politica poate
afecta comportamente.
"n cele din urma, in analiza de politici publice cercetatorii trebuie sa faca fata unor dificultati cu care alti
analisti nu se confrunta . este presiunea acomodarii cercetarii cu nevoile institutiei care comanda si
sponsorizeaza cercetarea.
Analiza de politici si in special evaluarea de program sint in general cerute si platite de agentii
guvernamentale care sint interesate de anumite informatii pentru anumite obiective, in termen scurt si cu
buget limitat. Aceste conditii nu ridica probleme atita timp cit cercetatorul accepta limitele impuse.
%robleme pot sa apara daca agentia+sponsor vrea sa se asigure ca cercetarea arata ca politica este eficienta
N ineficienta, sau ca are anumite efecte dorite. Altfel spus, li se cere analistilor sa utilizeze metode
stiintifice neadecvate sau sa a,unga la anumite concluzii prestabilite. "n acest caz, rezultalele cercetarii,
nerespectind criteriul obiectivitatii, servesc interesele unor actori politici importanti sau ale agentiei+
sponsor. 0aptul ca agentiile publice si grupuri de interese politice sau economice incearca sa influenteze
rezultatele cercetarii in sensul intereselor lor ridica problema eticii cercetarii.
$&
Mo,ulul 2 7 E"a/ele /(o'e!ului ,e 'e('e"a(e . Fo(&ula(ea /(ole&a"i'ii
- cercetare se organizeaza pe etape, fiecare etapa dind ocazia cercetatorului sa se asigure ca este in
directia buna. - cercetare are & etape principale, fiecare subdivizata in mai multe sub+etape. 2tapele sint
etapele sint transdisciplinare, in sensul ca indiferent de obiectul de studiu sau disciplina, chiar daca
vocabularul variaza adesea de la o un domeniu de studiu la altul, regasim totusi aceleasi etape principale.
Alege(ea !uie'"ului
Subiectul este raspunsul pe care il dam cind cineva ne intreaba =la ce lucrezi, care este tema lucrarii> *
coruptie, politica e(terna, decizie in 5niunea europeana, tranzitie post+comunista, impozite, saracia in
9omania, secte religioase, sindicatele in secolul 33, bugetul local, to(icomania la tineri.
2ste indicat sa enuntam subiectul in citeva cuvinte si nu folosind un singur termen . de e(emplu, =reusita
scolara a elevilor de liceu>, si nu =tinerii>. Aceasta ne va a,uta in fazele urmatoare, de e(plorare a
literaturii.
Observatie preliminara
2(presia subiect de cercetare si obiect de cercetare sint adesea folosite indistinct in literatura. )e cele mai
multe ori insa, subiectul de cercetare este echivalent al problematicii generale de cercetare, iar obiectul
cercetarii se refera la problematica specifica de cercetare.
Alegerea temei de cercetare
ercetarea este sau impusa (lucrari de cercetare in institutii, alocarea de burse, subventii de cercetare
acordate de partide, guvern) sau este o alegere libera.
Alegerea subiectului nu face parte in mod normal din proicetul de cercetare deoarece il precede in timp,
dar calitatea proiectului si succesul cercetarii depind adesea de consideratiile care au intervenit in alegerea
subiectului.
onsideratii in alegere .
1) Studentul (sau cercetatorul) trebuie sa se asigure de interesul pentru subiect. )aca sintem putin sau
de loc captivati de subiect, nu putem investi energie intelectuala pentru a duce la bun sfirsit
cercetarea si nu putem surmonta dificultatile inerente cercetarii (cursa cu timpul, problema
resurselor materiale).
2) %ertinenta sociala a subiectului. Saracia, coruptia, divortul la tineri * sau alte teme+, in special in
stiintele sociale aplicate, sint teme a caror cercetare vizeaza o ameliorare a parametrilor sociali.
)eci intentia care sta la baza alegerii subiectului poate fi cercetarea fundamentala (aprofundarea
cunoasterii unui subiect) sau un interes practic (aplicare practica).
3) Acest aspect, al obiectivului analizei + descriere, clasificare, e(plicatie sau interpretare * face parte
din problematica cercetarii. )e e(emplu, daca studiem to(icomania, alegerea poate fi in scopul
remedierii situatiei, dar poate sa fie si cunoasterea teoretica a unui fenomen, de e(emplu procesul
decizional la nivel european.
&) 6rebuie sa ne asiguram ca e(ista o tratare anterioara a subiectului. )aca nimeni nu a fost
preocupat de acest subiect, nu putem dispune de informatii, de referinte, aceste materiale facind
parte din etapa obligatorie a =revistei literaturii>, necesara cind se formuleaza problematica. + nu
inseamna reproducerea acelor lucrari * un subiect poate fi abordat in 1;+1#+2; de feluri diferite *
dar trebuie sa vedem cum au procedat altii ptr a propune o abordare originala.
$#
#) Se ia in consideratie disponibilitatea informatiei referitoare la obiectul de studiu. -rice subiect
poate sa fie in sine interesant de analizat, dar analiza poate ridica probleme ma,ore. informatia
necesara este rara, sau confidentiala, deci neaccesibila, sau informatia este nepertinenta pentru
aspectul pe care il studiem. )e e(emplu, daca studiem decizii guvernamentale si daca nu avem
acces la aceste documente nu putem realiza cercetarea. Sau, daca realizam o analiza care necesita
intervievarea unor lideri, trebuie sa ne asiguram ca avem acces la acestia, trebuia, inainte de a
incepe cercetarea sa obtinem autorizatii cit priveste locul si momentul colectarii de date sau
obtinerea de interviuri. 9etinem importanta accesibilitatii surselor (persoane, locuri, documente).
$) )isponibilitatea instrumentelor de lucru * sau tehnici de cercetare * nu este atit de importanta ca
precedentele dar pentru anumite subiecte poate fi determinanata.
') 6rebuie tinut cont si de alte consideratii . timp disponibil/ resurse materiale * daca cercetarea
antreneaza costuri (de e(emplu, daca studiem o tara alta decit a noastra, aceasta implica costuri de
transport, cazare / in acest caz trebuie sa ne asiguram ca ele pot fi asumate de un organism sau
universitate prin subventii sau burse) / daca este o cercetare in echipa, trebuie sa ne asiguram ca
toti membrii sint suficient de interesati de subiect.

Su(!e ,e in!/i(a"ie
e(perienta traita
schimb de idei
observare * antura,, conte(t (realitatea) national, internationala
dorinta de a fi util
cercetari realizate * pe care le cunoastem sau care ne suscita interesul
Fo(&ula(ea #,e3ini(ea) /(ole&a"i'ii #/(ole&ei) ,e 'e('e"a(e
Bom aborda succesiv .
+ rolul formularii unei probleme de cercetare
+ natura problemei de cercetare
+ etapele formularii
+ formularea problemei specifice
9olul formularii unei probleme
2instein spunea ca in cercetare sint mai importante intrebarile decit raspunsurile. "ntr+adevar, orice
demers stiintific este un demers de interogatie, de chestionare. )in cauza aceasta, curiozitatea este un
atribut esential al unui bun savant. ercetarea stiintifica poate aduce raspunsuri aplicabile imediat la
solutionarea unor probleme sociale, dar chiar si atunci, primele raspunsuri nu fac decit sa relanseze un alt
proces de cercetare.
)ar aceste intrebari care sint la originea demersului stiintific nu apar din neant. )aca la un moment dat ne
punem o intrebare este pentru ca am constatat o problema.
"n general, definim o problema ca fiind un ecart constatat intre o situatie de plecare nesatisfacatoare si o
situatie dezirabila la care vrem sa a,ungem. 9olul de a rezolva aceasta problema revine cercetarii.
0ormularea unei problema ne permite sa punem o intrebare care va da sens cercetarii. <e putem pune mai
multe intrebari referitoare la lumea reala, dar nu toate sint pertinente pentru cercetarea stiintifica. 0ie ca
intrebarea a primit de,a un raspuns, fie nu se poate raspunde la ea la nivelul actual al cunoasterii, fie
intrebarea nu are sens, adica pune in relatie elemente (fapte) care nu legatura intre ele. )e e(emplu, intre
tabagismul unui lider si deciziile unei tari, nu e(ista o legatura, a ne pune o astfel de intrbare nu are sens.
$$
)ar intre sinucidere si temperatura, da, ne putem intreba daca e(ista un raport, si, chiar daca aceasta
realtie nu s+a verificat, )urCheim a formulat+o si a cercetat+o.
)eci, rolul formularii unei problematici este de a permite elaborarea unor intrebari pertinente
(semnificative) cit priveste un obiect de studiu.
Ce e!"e o /(ole&a ,e 'e('e"a(e
)e e(emplu, soma,ul la tineri este o problema individuala si colectiva, este o problema sociala care este
pertinenta si ca problema de cercetare stiintifca. <u orice aspect al realitatii poate fi o problema de
cercetare.
"n cercetarea stiintifica (fundamentala), cercetatorul nu formuleaza o problema dupa pertinenta sociala, ci
pentru cunoasterea in sine. onstiinta sociala sau politica, care implica ,udecati de valoare nu intra in
ecuatie. %entru a intelege, este diferenta dintre politician si politolog. %rimul analizeaza si rezolva
probleme din sfera politicului, obiectivul celui de+al doilea este de a le cunoaste si e(plica (,udecati de
fapt). "nsa, constiinta sociala si politica a cercetatorului se poate manifesta cind decide ce problema sau
abordeze, si in ce fel o va face, adica cu ce teorii, din ce perspectiva, ce viziune va adopta.
Cu& 3o(&ula& 'on'(e" o /(ole&a"i'a =
0ormularea problematicii are doua momente, fiecare cu doua etape.
+ formularea problemei generale de cercetare * etape . identificarea elementelor problemei si
enuntarea intrebarii generale de cercetare
+ formularea problemei specifice de cercetare . alegerea problemei specifice si enuntarea chestiunii
specifice
a) %roblema generala * este tema generala sau subiectul cercetarii
- tema trebuie cunoscuta inainte de a o analiza. )e e(emplu, vrem sa studiem politica e(terna a unui stat.
2ste o problematica prea generala. hiar daca am alege sa studiem relatiile cu anumite tari, tot este prea
general pentru a realiza o cercetare serioasa. 2(ista prea multe dimensiuni si unghiuri de analiza. %utem
alege de e(emplu un domeniu * aparare, comert, apararea mediului. Sau putem analiza comportamentului
anumitor actori in domeniul politicii e(terne. %utem analiza procesul decizional, dar si aceasta tema este
generala. <e putem centra fie pe luarea deciziei, fie pe aplicarea ei. deciziei sau aplicarea, sau pe
comportamentul guvernului. 2(ista deci intr+o tematica mai multe elemente care fac parte din acelasi
subiect. -biectul de cercetare este o dimensiune a unui realitati, fenomen, sau proces.
um poate un incepator sa recunoasca elementele sau dimenisunile unui fenomen A %rin lectura.
)upa alegerea temei generale, se constituie bibiografia cea mai larga posibil. ercetarea bibliografica are
2 functii . ne a,uta sa determinam amploarea materialului disponibil si ne permite o prima apro(imare a
ceea ce vom gasi ca sursa de documentare pentru analiza propriu zisa. Sau, in anumite cazuri, si aceasta
este situatia comuna, sa evitam sa studiem ceea ce s+a facut de,a, cu e(ceptia cazului in care este pertinent
sa verificam concluziile altor analize.
Aceasta etapa poata fi determinanta in decizia de a alege tema. )aca bibliografia este suficienta,
cercetarea poate sa inceapa. <u este vorba sa citim tot materialul repertoriat, ci numai lucrarile generale,
pentru a vedea cum a fost tratat subiectul, sa reperam dimensiunile fenomenului si unghiuri posibile de
analiza. Aceasta prima lectura ne permite sa identificam variabilele si indicatorii folosite de alti autori, din
$'
aceste lucrari putem sesiza anumite legaturi intre elemente, de e(emplu, daca analizam procesul
decizional legaturi intre obiective si comportamente, intre comportamente si stilul decizional.
Aceasta etapa e(ploratorie ne a,uta sa enunta intrebarea generala a cercetarii si sa alegem tema specifica.
um am spus, este indicat sa formulam subiectul in mai multe cuvinte si nu unul. %rin consultarea
dictionarului se poate constitui o lista de =cuvinte cheie>, utila cind cautam materiale si documente in
biblioteci unde documentele sint inventariate si pe teme, nu numai pe autori. 2ste de altfel aceiasi
procedura ca atunci cind cautam informatii pe net.
%entru clasificarea informatiilor obtinute se completeaza fise de lectura. 2(ista fise bibliografice
(coordonatele cartii, si cota bibliotecii, daca vrem sa ne intoarcem la cartea respectiva), fise de citatii
(aide+memoire, utile cind lucram in echipa, pentru ca fiecare membru al grupului care nu a citit respectiva
lucrare sa fie informat). sa stie * sa stie si altii care nu au citit respectiva lucrare) si fise de rezumat
(esentialul lucrarii citite).
Aceasta prima documentare ne permite primele clarificari conceptuale, si contactul cu analize de,a
realizate despre propria tema.

2ste momentul sa introducem notiunea de =concept>.
Con'e/"ul
2ste un cuvint, o e(presie, cu care desemnam fenomene ale realitatii observabile. onceptul, sau notiune,
sau termen, este o reprezentare abstracta, este un construit. 2l nu este niciodata perfect conform
fenomenului real * care nu poate oricum sa fie perfect cunoscut. 2ste instrumentul de baza al cunoasterii
si al metodei stiintifice, care intervine cind formulam problema de cercetare.
"n stiintele sociale conceptele sint cuvinte din vocabularul curent. )e e(emplu . decizie, tranzitie,
coruptie, partid politic. Alti termeni, de e(emplu oferta, cerere, fac parte din aparatul conceptual atit al
stiintei economice cit si al stiintei politice. eea ce ne intereseaza este informatia pe care o transmit
pentru domeniul respectiv de cercetare.
)ictionarele contin concepte, notiuni. %entru a identifica dimensiunile unui concept, corespunzator unei
particularitati ale fenomenului a carui e(presie abstracta este conceptul, utilizam atit disctionare cit si
lucrari de specialitate care au analizat fenomenul respectiv.

)e e(emplu, conceptul =coruptie> . ce este, caracteristici, tipuri, sint informatii pe care le gasim in
dictionare, dar si in lucrari cu caracter conceptual + lucrari care contin definitii, tipuri +, studii de tip
monografic. 5n alt e(emplu este conceptul =liberalism>. "n orice dictionar politic, sociologic, economic,
gasim, in afara de definitia generica, definitii ale tipurilor de liberalism * economic, politic, filozofic * si
dimensiunile conceptului care sint particularitatile fenomenului.
5n concept trebuie sa fie bine definit, toti trebuie sa fim de acord asupra definitiei. Altfel spus, trebuie sa
e(iste consens asupra semnificatiei conceptelor utilizate.
(((
9evenim la formularea problemei generale. 6ema fiind de e(emplu politica e(terna a unei tari, literatura
ne poate permite sa vedem cum au analizat altii aceasta tema generala. %oate unii autori au analizat
legatura intre obiective si comportament in politica e(terna, altii cum un ministru de e(terne a actionat in
$4
procesul de luare a deciziei, sau natura influentei unor grupuri de interes intr+un anumit domeniu de
politica e(terna.
%lecind de la analizele e(istente, putem sa propunem o alta tema particulara de cercetare. %entru aceasta
ne intoarcem la bibiografia de inceput sa vedem daca e(ista suficient material pentru propria noastra
analiza. "n aceasta etapa, disponibilitatea surselor este criteriul principal al alegerii.
P(ole&a !/e'i3i'a ,e 'e('e"a(e #!/e'i3i'a(ea /(ole&a"i'ii)
!a fel ca in etapa precedenta, a formularii problematicii generale, alegem problema si punem intrebarea
specifica de cercetare. Asa cum am spus, in cercetarea stiintifica (fundamentala, teoretica), singurul fel de
a ,ustifica o cercetare este sa reperam lacune in lucrarile anterioare care trateaza acelasi subiect.

%entru asta, trebuie sa citim, dar nu lucrari generale, ci studii si analize care trateaza tema particulara.
Aceste lucrari ne inspira in formularea propriei problematici, si ne indica si felul in care o vom trata.
)in aceste lecturi putem constata .
absenta totala sau partiala a cunostintelor sau analizelor pe tema pe care vrem s+o cercetam
sau vrem sa verificm o analiza, sau concluziile unui studiu de caz pe alte cazuri, pentru a vedea
daca anumiti factori e(plicativi analizati de altii sint determinanti si in alte cazuri. )e e(emplu,
anumite studii realizate pentru alte tari au aratat ca fenomenul de coruptie este influentat de
cultura administrativa. <oi ne putem propune sa vedem daca aceasta relatie se verifica si in cazul
9omaniei.
sau putem constata lacune metodologice in lucrari anterioare. "n acest caz, se pot repune in
discutie concluziile si propune o alta analiza
sau sint concluzii contradictorii in analiza unui fenomen . unii autori considera ca factorul 3 este
determinant, altii ca nu are nici o influenta. <e propunem sa verificam.
sau cind o perspectiva teoretica nu a fost utilizata in studiul unui fenomen, care este demersul
obisnuit in cercetare. )e e(emplu, analiza tranzitiilor post+comuniste, a fost in general analizat in
perspectiva teoriilor democratizarii, centrate pe alegeri rationale. )ar se putea propune si o analiza
de tip structural, sau istoric, sau culturalist.
Aceasta etapa corespunde a ceea ce numim =revista literaturii>, sau =starea chestiuni>, este, ne amintim, o
analiza de teorii, adica un inventar al analizelor de,a realizate ale temei, subiectului respectiv. 9evista
literaturii se poate referi la informatii factuale (date diverse), dar mai ales de ordin teoretic (e(plicatii care
au fost avansate pentru fenomenul respectiv), date de ordin metodologic (cum au facut altii). Aceasta
analiza face parte integranta din lucrare si este obligatorie.

2ste un raport a ceea ce s+a scria despre subiect, este necesar pentru ca lectorul sa sesizeze conte(tul in
care se situeaza propria cercetare.
6e(tul va include .
referinte la autorii cititi, cu anul publicatiei (referinta completa va figura in bibliografia de la
sfirsitul lucrarii)
diferite aspecte ale analizei lor cit priveste subiectul
demersul teoretic utilizat
asemanari si deosebiri intre diferite analize
anumite notiuni, concepte, ale autorilor si pe care le retinem pentru propria analiza
principale rezultate ale acestor cercetari
$8
9eferirea la o teorie in legatura cu problema de cercetare permite clarificarea si orientarea analizei. -rice
disciplina stiintifica dispune de teorii pentru a e(amina obiectul ei de studiu. 6eoria este un ghid in
elaborarea de cercetari, furnizeaza o interpretare a realitatii.
Bom vedea in continuare ce este o teorie

6eoria este o structura conceptuala si un instrument de lucru. 2ste un ansamblu de concepte, de definitii si
propozitii in relatie unle cu altele (care deci formeaza o structura) care propune o perspectiva sistematica,
coereanta, a unui fenomen (sau clasa de fenomene).
5n demers teoretic este o structura potentiala de e(plicatie care are anumite elemente. postulate (de
e(emplu postualtul =actorului rational>), concepte care permit clasificarea fenomenelor. -rice teorie are
concepte si specifica relatii intre ele. Am vazut in modulele anterioare astfel de perspective teoretice .
structuralismul, teoriile individualist * rationale. 6eoriile sint generalizari, relatii general verificabile.
0olosim teoriile pentru a structura e(plicarea unui fenomen.

6eoria este cea care sugereaza ce tip de fenomene putem analiza. )e e(emplu, in economie, teoria
randamentelor descrescatoare sugereaza sa analizam domeniul productivitatii. u teoriile organizationale
studiem birocratia, administratia. ind studiem un fenomen conflictual (criza sociala, raporturi
conflictuale intre anumite grupuri sociale), putem utiliza teoria claselor sociale.
)e obicei, mai multe teorii coe(ista intr+o disciplina sau in cadrul unei sub+discipline stiintifice. )e
e(emplu, in stiintele administrative e(ista mai multe perspective teoretice . organizationale, formal+
institutionale etc, pe care le+am prezentat in cursul anterior. 5nele teorii sint foarte generale, altele
specifice, dar si acestea au fundamente recognoscibile. )e obicei o teorie a fost elaborata gradual de unul
sau mai multi autori.
%entru analiza noastra retinem si ne inspiram din teoriile care au legatura cu tema noastra. hiar daca nu
putem cunoaste toate ramificatiile unei teorii, totusi o cunoastere minimala a teoriilor proprii unei
discipline este necesara. Acestea furnizeaza anumite perspective de e(plicatie si intelegere si asigura o
prima clarificare a problemei.
"n cercetare, teoria intervine cind formulam problema si ne a,uta sa enuntam chestiunea specifica de
cercetare si in formularea ipotezei.
"ntrebarea specifica de cercetare
<u e(ista o reteta a felului cum se pune o intrebare specifica. Aceasta trebuie formulata in termeni clari si
precisi si la care putem raspunde cu informatiile disponibile si starea cunoasterii.

)aca lecturile generale ne permit sa determinam tema generala iar intrebarea generala da sens si
orienteaza intreaga lucrare, intrebarea specifica se adreseaza unui aspect al temei pe care il sesizam in
lecturile largite. )aca de e(emplu alegem analiza unui proces de decizie ca problematica generala,
problematica specifica ar putea fi analiza rolului anumitor actori in luarea deciziei la un anumit nivel
(structura administrativa). "n acest caz, intrebarea specifica de cerecetare s+ar putea formula astfel . = ce
determina un tip de decizie A>
%resupunem ca principala problema de cercetare observata in literatura este contradictia concluziilor
diferitilor autori cit priveste rolul unui anumit factor ca element e(plicativ (ce determina rolul unor actori
';
* guvernamentali, administrativi). %utem atunci relua analiza enuntind o intrebare specifica cit priveste
gradul de interelatie intre prezenta acelui factor si tipul de decizie.
Aceasta etapa este faza cea mai importanta, cind este spiritul stiintific se manifesta. ercetatorul este in
primul rind cineva care+si pune intrebari. Spiritul stiintific, curiozitatea stiintifica este poate mai
importanta decit cunoasterea acumulata.
9emarca . subiectul trebuie sa fie bine circumscris. A vrea sa studiem prea multe aspecte ale unei realitati
poate sa nu conduca la nimic.
9eluam principalele etape ale formularii problemei si activitatile cone(e .
1) alegerea temei generale (subiect de cercetare)
+ activitate ane(a . construirea bibiografiei e(haustive (lecturi generale) * aceasta conduce la .
2) identificarea problemei generale de cercetat
+ identificarea elementelor generale ale problemei
+ enuntarea chestiunii generale si alegerea obiectului de studiu (tema particulara)
+ activitate cone(a . consultarea sistematica a lucrarilor specializate in tema particulara * ne
conduce la .
3) formularea problemei specifice de cercetare
+ alegerea problemei specifice
+ enuntarea chestiunii specifice
Rezu&a"
1) se alege o tema generala suficient de vasta dar nu prea vasta /
2) se consulta lucrari generale pentru a repera dimensiunile sau sub+elementele temei generale asa
cum sint tratate in literatura /
3) retinem acele elemente (,ustificind alegerea) si formulam o intrebare cit priveste chestiunea
generala/
&) consultam lucrari specializate despre tema particulara pentru a determina cum a fost acea tema
particulara tratata in literatura si pentru a determina lacune in cercetarile facute (cu referinte)/
#) enuntam intrebarea specifica de cercetare care este ,ustificata de lacunele constatate in literatura.
'1
Mo,ulul 0 : E"a/a 3o(&ula(ii i/o"ezei !i 'on!"(ui(ea 'a,(ului o/e(a"o(iu
E"a/a 3o(&ula(ii i/o"ezei
%rima operatie de concretizare a intrebarii de cercetare consta in a raspunde sub forma unei ipoteze.
6otusi, atunci cind nu putem face o predictie, ipoteza este inlocuita cu un obiectiv de cercetare.
I/o"eza

6oti specialistii in metodologie stiu ce este o ipoteza dar nu o definesc in acelasi mod.
)efinitia generala . "poteza este un raspuns anticipat la chestiunea (intrebarea) cercetarii. 2ste un enunt
care precizeaza o relatie anticipata si plauzibila intre fenomenele observate sau imaginate.
5nul din termeni este fenomenul observat, celalalt este un factor posibil de influenta. "poteza este un
diagnostic, un raspuns anticipat, posibil. 2ste o predictie, o prezumtie despre ceea ce vom descoperi. 2a
e(prima solutia la problema aleasa. "ntrebare de cercetare este clara, raspunsul este plauzibil.
5ie'"i8 ,e 'e('e"a(e
"n cercetarea calitativa (fenomene greu observabile sau masurabile), cercetatorul nu poate prevede ce va
gasi. )upa unii autori, in acest caz, cercetarea se limiteaza la intrebarea cercetare, fara formularea de
ipoteza. Studiul raspunde la o intrebare, dar raspunsul ia forma unui obiectiv de cercetare si nu a unei
ipoteze.
"nsa, chiar daca nu enuntam o relatie de tip ipotetic, trebuie sa e(iste o idee directoare a cercetarii, iar
termenii care servesc la formularea obiectivului trebuiea concretizati ca cei ai unei ipoteze. Se utilizeaza
in special in analize de tip istoric si in general in lucrari descriptive.
Ca(a'"e(i!"i'ile i/o"ezei
1) "poteza trebuie sa fie plauzibila
"poteza este o predictie care trebuie sa aiba un raport destul de strins cu fenomenul pe care vrea sa+l
e(plice. 9aportul nu este perfect * atunci este o certitudine sau adevar stiintific si deci nu ar mai fi nevoie
de verificare. - ipoteza nu trebuie sa demonstreze un adevar evident. )e e(emplu, nu serveste la nimic sa
punem ipoteza ca apa ingheata la ; grade. %lauzibilitatea se refera si la pertinenta fata de fenomenul
studiat.
2) "poteza trebuie sa fie verificabila
"poteza este un instrument de verificare empirica. Berificarea empirica este operatia prin care supozitiile,
predictiile, sint confruntate cu realitatea, aidca cu faptele. Berificarea empirica consta deci in observarea
realitatii, iar ipoteza orienteaza aceasta observatie. %entru verificarea ipotezei trebuie sa e(iste informatii
concrete, si acestea sa fie disponibile cercetatorului.
3) "poteza trebuie sa fie precisa
0ormularea ipotezei trebuie sa evite ambiguitatile, confuzia conceptelor. 6ermenii cheie ai ipotezei
trebuie sa fie clari si sa reprezinte fenomenul. onceptele trebuie sa permita definirea fenomenului.
Avem 2 concepte pe care le definim . de e(emplu, ce intelegem prin fenomenul 3 si ce intelegem prin
'2
fenomenul K, apoi afirmam o legatura intre ele. )eci ipoteza foloseste concepte care trebuie sa aiba
legatura cu realitatea, raspunsul trebuie sa aiba raport cu intrebarea.
&) "poteza trebuie sa fie comunicabila
"poteza trebuie sa fie inteleasa la fel de toti cercetatorii. 6oti trebuie sa inteleaga de ce am facut o anumita
legatura intre fenomene. 2a trebuie sa fie comunicabila si sa poata fi reprodusa de altii.
%entru ca ipoteza sa aiba aceste caracteristici trebuie ca termenii ei sa fie .
a) <eechivoci si precisi. <u trebuie sa e(iste nici o incertitudine cit priveste interpretarea lor,
astfel ipoteza este bine circumscrisa/
b) Sa fie semnificativi, adica sa informeze in raport cu o realitate si o anumita conceptie a
acestei realitati. )e fapt, in stiinta, ipoteza este in mod obisnuit dedusa dintr+o teorie care
furnizeaza un cadru de e(plicatie a fenomenelor pe care le studiem.
c) Sa fie neutri, adica termenii ipotezei nu trebuie sa fie formulati ca dorinte si nici sa
e(prime ,udecati personale asupra realitatii. )e e(emplu, este inadmisibila o formulare de
genul . =ar fi bine ca gruprurile de interes sa ...>
Cu& !e 8e(i3i'a i/o"eza
<u trebuie sa incercam sa demonstram cu orice pret veridicitatea unei ipoteze. Berificarea despre care noi
vorbim nu se refera la demersul e(igent de falsificare a ipotezei dezvoltat de 1arl %opper.
11
)e altfel, in
stiinte sociale, putine lucrari au putut sa a,unga la un grad satisfacator de falsificare a ipotezei. - ipoteza
nu se verifica decit incercind s+o infirmam, adica sa aratam ca nu este adevarata, ceea ce traduce spiritul
de neincredere al cercetatorului si care este propriu oricarui demers stiintific.
%rin verificarea ipotezei intelegem in mod obisnuit faptul de a o confirma sau infirma. "nfirmare inseamna
ca in urma analizei datelor nu putem constata relatia postulata. onfirmarea ipotezei inseamna ca se
verifica prin analiza empirica relatia anticipata. Aceasta este o situatie destul de rara in stiintele sociale
unde este greu sa afirmam cu certitudine ca e(ista o relatie de cauza la efect (asa cum ambitona
)urCheim). Spunem ca ipoteza se confirma daca datele culese nu o invalideaza. unoasterea pleaca de la
faptul ca stim ca nu stim, ca sintem siguri de ce nu este, dar nu stim de este. Aceasta este calea prin care
stiinta progreseaza. Se pleaca de la o afirmatie (cineva pretinde ca ...), ceva acceptat, care nu este neaparat
o evidenta. a cercetator, nu sintem de acord si vrem sa demonstram contrariul. Aceasta este situatia
ideala in cercetare.
"ntr+o cerceatre putem avansa mai multe ipoteze concurente. dar, in general, intr+o lucrare se alege doar o
ipoteza, cea care ni se pare ca favorizeaza demonstratia noastra, si in functie, bineinteles, de datele de
care dispunem la acel moment.
a cercetator, trebuie sa fim e(igenti cu propria noastra analiza. )in aceasta cauza, cercetatorii au in
minte, anticipeaza, contra+ipoteze sau ipoteze rivale. Acestea sint e(plicatii contrare, concurente, diferite
de ale noastre. 5n autor trebuie sa convinga lectorul ca ipoteza lui este atit de buna incit va rezista la orice
incercare de falsificare.
Aceasta inseamna ca in cercetarea stiintifica acceptam si rezultatele care contrazic ipoteza. <u putem
niciodata sa spunem ca o ipoteza este adevarata sau falsa, pentru ca descoperirile in stiinta au un caracter
provizoriu, ele sint continuu repuse in chestiune. "n plus, fenomenele umane, obiect de studiu al stiintelor
sociale, au particularitatea de a se modifica in timp. )in aceasta cauza, spunem ca o ipoteza este
11
%opper, 1., on,ectures et refutations, paris, %aKot, 184# (18$#).
'3
confirmata sau infirmata dupa cum e(perienta sau observarea facuta, adica analiza, verifica sau nu
supozitia, adica ipoteza.
Ti/u(i ,e i/o"eze
- ipoteza poate fi formulata in moduri diferite. 2(ista trei tipuri principale .
1) "poteza univariata se refera la un singur fenomen a carui evolutie sau amploare incercam s+o
prezicem. =oruptia a crescut in 9omania in ultimii 1; ani> este un e(emplu de ipoteza univariata.
<u avem decit sa definim conceptul =coruptie> si apoi urmarim evolutia lui in timp. u astfel de
ipoteze, cercetarea are un caracter descriptiv.
2) "poteza bivariata
"poteza bivariata are doua variabile principale, pe care enuntul le pune in relatie. 2ste forma cea mai
curenta a ipotezei stiintifice care vizeaza e(plicatia fenomenelor. Aceasta relatie intre doua fenomene
poate imbraca doua forme .
a) ipoteza cauzala
"n ipoteza de tip cauzal, un fenomen este cauza altuia. 2(emplu de ipoteza cauzala . =5n grad inalt de
coruptie in administratia publica are efect asupra performantei acesteia>. Avem doi termeni . coruptie si
performanta a caror relatie prezumata trebuie s+o demonstram. 6rebuie sa demonstram ca un fenomen
(coruptie) este cauza altuia (performanta). Aceste ipoteze sint greu de verificat pentru ca relatia de
cauzalitate nu poate fi observata direct. )aca in fizica este usor, in sensul ca putem observa, prin
e(periment, cum un fenomen determina un altul, cauzalitatea in stiinte sociale este o idee abstracta.
b) ipoteze predictive
Sint ipoteze care enunta relatii de covariatie (corelatie). )e e(emplu, anticipam urmatoarea relatie . =cu
cit coruptia este mai mare, cu atit administratia este mai putin performanta>. Aceasta relatie nu este
cauzala. nu stim daca coruptia este cauza. 2nuntam o relatie de concomitenta, verificam daca cele doua
fenomene sint corelative. %oate e(ista o legatura intre fenomene dar aceasta nu este cauzala. %ropriu
acestui tip de ipoteze este apropierea a doua fenomene, restul fiind interpretare.
3) "poteza multivariata
Acest tip de ipoteza anunta o relatie intre mai multe fenomene. %utem afirma de e(emplu, ca =functionarii
cei mai corupti sint cel mai putin scolarizati si cel mai putin remunerati>. oruptie, scolarizare,
remuneratie, sint legate intre ele, si impreuna, cei trei termeni pot fi prezenti, ca in ipoteza bivariata, ca
fiind corelati (sint fenomene concomitente) sau in raport cauzal, adica ca unul din fenomene, sau doua,
poate fi cauza coruptiei.
%otrivit unei alte tipologii, putem clasifica ipotezele in ipoteze inductive si deductive.
"poteza inductiva
"poteza inductiva este produsa prin rationament inductiv, adica direct prin observarea realitatii. 2a
precede elaborarea conceptuala. 2ste o generalizare inductiva plecind de la cazuri particulare, concrete,
pe care le+am observat. 2nuntul . =%ersoanele in virsta voteaza mai mult decit studentii> este un e(emplu
de astfel de ipoteza. %unem in relatie virsta cu participarea la vot, pe baza observarii consecutive a unui
fapt (mai multe alegeri), dar nu stim cauza. auza pentru care persoanele in virsta voteaza mai mult decit
'&
tinerii poate fi timpul liber, nevoia de socializare, constiinta politica. %entru astfel de ipoteze empirice, in
general mai putin elaborate, se folosesc mult statisticile.
"poteza deductiva
0unctioneaza pe baza rationamentului deductiv. )aca putem arata prin deductie ca anumite fapte
observate pot fi logic prezise de la o teorie, atunci teoria furnizeaza o e(plicatie a faptului observat.
Con!"(ui(ea unui 'a,(u o/e(a"o(iu #!au 'a,(u 'on'e/"ual)
%entru aceasta etapa a cercetarii, autorii specializati in metodologie nu folosesc aceiasi termeni. )ar cei
mai multi asociaza termenul (sau sintagma) =cadru operatoriu> celui de =cadru conceptual>, multi autori
folosindu+i indistinct. "ndiferent cu o n umim, aceasta este etapa de elaborare teoretica.
adru concepual reprezinta aran,amentul conceptelor si sub+conceptelor care se construieste in momentul
formularii problemei pentru a pune bazele teoretice ale analizei ulterioare. 2ste etapa conceptualizarii sau
a constructiei teoretice.
Amintim ce este un concept . conceptul este reprezentare mentala a unui fenomen pe care vrem sa+l
observam. onceptele corespund termenilor ipotezei.
Analiza conceptuala este procesul de concretizare a ceea ce vrem sa observam in realitate. Analiza
conceptuala incepe prin indicarea conceptelor din ipoteza sau din obiectivul de cercetare si continua prin
descompunerea fiecarui concept pentru a+i dega,a dimensiunile. Apoi, fiecare dimensiune este decorticata
pentru a fi tradusa in indicatori sau fenomene observabile empiric.
u cit gradul de abstractizare al unui concept este mai ridicat, cu atit trebuie facute mai multe operatii de
concretizare pentru a+l aduce la nivelul realitatii observabile.
adrul operatoriu apartine verificarii. 2l reprezinta aran,amentul variabilelor si al indicatorilor. 2ste
traducerea empirica a conceptelor teoretice din cadrul conceptual.

adrul conceptual si cadrul operatoriu sint logic legate, ele nu se disting decit in masura in care cadrul
conceptual apartine elaborarii teoretice, in timp ce cadrul operatoriu apartine operationalizarii.
)e ce construim un cadru operatoriu
onceptele operatorii sint in fapt dimenisuni sau atribute ale conceptelor. )e e(emplu, conceptul
=dependenta> este abstract, in timp ce conceptul operatoiru =dependenta economica> este mai concret. !a
fel, conceptul =coruptie> este abstract, iar conceptul operatoriu =coruptie administrativa sau politica>sint
concrete, se refera la dimensiuni ale conceptului =coruptie>. onceptul operatoriu ne permite sa reperam
sau sa circumscriem mai usor fapte observabile pe care le vom analiza. "poteza este cea care ne permite sa
reducem abstractizarea
)ar referintele sint inca prea largi, nu ne permit sa izolam concret faptele observabile care vor fi
analizate. onceptul operatoriu =coruptie administrativa> este un fenomen observabil care comporta el
insusi mai multe dimensiuni. %oate fi coruptia functionarilor, sau poate fi inalta coruptie (a inaltilor
functionari). !a fel, conceptul operatoriu =dependenta economica> poate fi financiara, sau comerciala etc.
)aca enuntam ca e(emplu urmatoarea ipoteza . =satisfactia la locul de munca determina performanta>,
conceptul = satisfactie la locul de munca> poate evoca atit sarcinile care trebuie e(ecutate, cit si
raporturile cu colegii si conducerea, mediul de munca, orarul de lucru, si altele. "n acest e(emplu,
'#
conceptul trimite la mai multe realitati concrete. !a fel si pentru conceptul =performanta>, acesta are mai
multe atribute concrete.
<oi nu putem sa analizam toate dimenisunile, pentru ca nu toate sint pertinente pentru relatia analitica
postulata (ipoteza). Aceasta este importanta cadrului operatoriu. el specifica ce anume vom studia precis
pentru verificarea ipotezei.
Berificarea ipotezei fiind o demonstratie stiintifica, formularea ei trebuie sa fie cit mai logic si precis
facuta. adrul operatoriu este cel care furnizeaza referintele empirice cele mai concrete si fidele posibile,
prin construirea de variabile si indicatori.
De la 'on'e/" la 8a(iaile
onceptele operatorii ale ipotezei concretizeaza conceptele teoretice din intrebarea de cercetare. "n acelasi
fel, variabilele si indicatorii precizeaza cadrul operatoriu din ipoteza. Bariabilele si indicatorii sint
ultimele referinte empirice, concrete, ale analizei.
Bariabila
2ste o caracteristica, un atribut, al unui fenomen observabil empiric si a carei valoare variaza in functie de
observatie.
)e e(emplu, variabila =se(> isi poate schimba valoarea dupa cum indivizii observati sint de se( masculin
sau feminin. !a fel, variabila =virsta> are o valoare care nu este aceiasi pentru toti indivizii observati. )e
aceea trebuie sa precizam valorile variabilelor si indicatorilor sau cum aceste valori trebuie sa varieze
pentru ca ipoteza sa fie infirmata sau confirmata.
Anumite concepte, ca cele enuntate, sint suficient de precise pentru a deveni automatic variabile, in timp
ce altele trebuie sa fie transformate in vederea analizei propriu zise. )e e(emplu, conceptul =pluralism
politic> este un concept operatoriu care se poate referi atit la grupuri de interes sau la tipuri de ideologii
politice. Bariabila a,uta sa determinam ce vom observa in mod precis.
Bariabila este deci un instrument de precizie sau de specificare care permite traducerea enunturilor care
contin concepte operatorii in enunturi care contin referinte empirice mai precise si care permit verificarea
empirica aenunturilor abstracte. u alte cuvinte, variabila permite sa reproducem intr+o maniera mai
concreta relatia stabilita in ipoteza si ,oaca un rol central in procesul de cercetare, in masura in care ea ne
a,uta sa determinam ceea ce va trebui sa observam in mod concret pentru a verifica ipoteza. "n acelasi
timp ea permite sa organizam informatia in functie de relatia logica stabilita prin ipoteza.
Bariabila este legata de un concept. Bariabila nu are valoare in sine ci numai daca traduce bine conceptul
al carei reprezentare concreta este. Se numeste asa pentru ca se refera la o caracteristica care poate lua
diferite valori. 2a poate face un fenomen masurabil, adica prin variabile putem proceda la masurare cu
care putem estima sau evalua diferite fenomene.
)e e(emplu, conceptul de =invatare> poate desemna, intre altele, capacitate de memorizare, care devine
variabila pentru ca se poate masura, de e(emplu prin numarul de cuvinte retinute intr+un timp dat.
%ot e(ista variabile calitative, clasificatoare, care fac distinctie. )e e(emplu. religie, se(, ocupatie, tip de
intreprindere, de guvern.

'$
2(ista si variabile cantitative. Acestea permit o masura numerica pentru a estima, numara, stabili de
procenta,e, rate. )e e(emplu, variabila =virsta> sau =numar copii>, si toate variabilele precedate de
cuvintul =rata> (rata de reusita, de soma,, rata de criminalitate, rata de mortalitate etc).
6ipuri de variabile
"poteza este o relatie intre variabile. - variabila are conotatii deferite dupa locul pe care il ocupa in relatia
presupusa, adica in ipoteza. )in acest punct de vedere, variabilele sint .
+ dependenta
+ independenta
+ intermediara
"n general, o ipoteza are intotdeauna cel putin o variabila dependenta si una independenta. )e e(emplu, in
ipoteza care afirma ca =grupurile de interes determina cresterea cheltuielilor guvernamentale>, cele doua
fenomene nu ocupa, din punct de vedere al logicii, acelasi loc in enunt. 5nul este cauza, adica are efect
asupra celuilat fenomen.
Bariabila dependenta
2ste efectul prezumat, produsul, consecinta unui fenomen. 2ste variabila pasiva, rezultanta. 2ste ceea ce
vrem sa e(plicam. "n e(emplul nostru, variabila dependenta este =cheltuieli guvernamentale>. 2ste
fenomenul a carui valoare variaza in functie de valoarea celuilalt. Altfel spus, depinde de altceva, adica
are o cauza.

Bariabila dependenta este deci partea ecuatiei care variaza in functie de variatia celeilalte variabile. "n
cercetarea e(perimentala este variabila (fenomenul) pe care nu o manipulam, dar a care o observam
pentru a evalua impactul pe care schimbarile intervenite la alte variabile le au asupra ei. 2a variaza in
cursul e(perientei in functie de manipularile variabilei independente.
Bariabila independenta
2ste variabila a carui schimbare de valoare influenteaza asupra valorii celorlalte variabile. ind postulam
o relatie de cauza N efect (desi putin curenta in stiintele sociale), variabila independenta este cauza
prezumata. "n cercetarea e(primentala este variabila pe care cercetatorul o manipuleaza pentru a studia
influenta asupra variabilei dependente.
Se mai numeste variabila cauza, antecedenta, activa sau e(perimentala (in stiinte e(perimentale).
-bservatie . in stiintele sociale nu avem o relatie cauzala stricta. "n acest tip de studii, variabila
independenta este o influenta, este un factor de determinare, are incidenta, sau spunem ca are o legatura
strinsa cu fenomenul+efect prezumat. )ar folosim aceasta schema cauzala pentru a intelege logica
demonstratiei.
Bariabila intermediara
"n e(emplul ipotezei conform careia =formarea grupurilor de interes este un factor de crestere a
cheltuielilor publice din cauza actiunii de lobbK ale acestor grupuri>, cadrul operatoriu nu poate fi
structurat dupa schema urmatoare .
0ormarea grupurilor de interes R variabila independenta
resterea cheltuielilor guvernamentale R variabila dependenta (ce analizam, ce e(plicam),
''
deoarece nu afirmam ca numai e(istenta grupurilor de interes duce la cresterea cheltuielilor, ci prezumam
ca grupurile de interes conduc la cresterea cheltuielilor guvernamentale datorita interventiilor lor pe linga
guvern. <umai datorita presiunilor e(ercitate in mod organizat de aceste grupuri (actiune de lobbK) ele
pot antrena acest efect, de crestere a cheltuielilor guvernamentale.
Astfel.
Bariabila independenta R formarea grupuri de interes
Bariabila intermediara R efort de lobbKing
Bariabila dependenta R crestere cheltuieli guvernamentale
Bariabila intermediara poate astfel sa ,oace un rol important intr+o analiza, de multe ori crucial. %rin
restrictiile pe care le pune, ea poate modifica relatia postulata prin ipoteza.
Acest e(emplu arata ca realitatea este mai comple(a decit raportul unic de cauzalitate intre doua variabile
si ca introducerea unei variabile intermediare nu numai ca aduce un plus de precizie in relatia dintre
variabila dependenta si variabila independenta, dar ea poate sa conduca la falsificarea concuziilor unor
cercetari anterioare.
)e la variabile la indicatori
onstruirea variabilelor constituie deci prima etapa a elaborarii cadrului operatoriu. )eterminind primul
nivel de precizie a conceptelor operatorii din ipoteza, variabilele sint prima etapa a operationalizarii
acestor concepte si sint un prim pas catre cercetarea empirica.
)ar aceasta prima etapa nu este suficienta, variabilele sint inca prea generale pentru a verifica empiric
ipoteza. 6rebuie sa introducem un al doilea nivel de precizie in operationalizarea conceptelor. Aceasta
etapa consta in construirea de indicatori care vor preciza, concretiza, variabilele predeterminate.
"ndicatorul transforma in limba, concret limba,ul abstract al problematicii si ipotezei (variabilele). 2l
precizeaza variabilele si permite clasarea unui obiect intr+o categorie in functie de o caracteristica data.
"ndicatorul constituie deci un referent empiric mai precis decit variabilele, este unitate de masura a
conceptelor. 2l traduce dimenisunile conceptului in comportamente sau fenomene observabile.
"ndicatorul este cel mai concret referent empiric. 2l este mai concret decit variabila care operationalizeaza
conceptul. )aca conceptul este bine definit, adica daca am determinat ce este si ce nu este conceptul
respectiv, indicatorul este usor de construit. 5n indicator nu se poate referi decit la o variabila, dar o
variabila poate avea mai multi indicatori.
"n construirea indicatorilor, care este o etapa cruciala a proiectului, trebuie sa tinem cont de urmatoarele
regului .
1) 6rebuie sa inventariem toti indicatorii posibili pe baza literaturii de specialitate sau a cunoasterii
pe care o avem despre obiectul de studiu /
2) 6rebuie sa evaluam fiecare dintre indicatorii inventariati si sa eliminam pe cei mai putin potriviti.
2(emplu . %resupunem ca obiectivul cercetarii este =2valuarea climatului social in 9omania anului
2;1;>. "n acest e(emplu, una din dimensiunile retinute pentru caracterizarea climatului social este
dimensiunea economica. 6rebuie deci sa cautam in realitate semne tangibile, observabile, ale situatiei
economice daca vrem sa putem sa verificam ipoteza. )upa ce aceste fenomene au fost identificate, va
trebui sa gasim indicatori ale acestei dimensiuni. Astfel de elemente sint . cometrul, piata muncii,
proprietatea de stat, resurse e(ploatate, gradul de indatorare, etc. Aceste elemente vor indica concret
'4
situatia economica a societatii. Aceste elemente sint indicatori ai dimensiunii economice care trimite la
conceptul =climat social>.
<umarul de indicatori
%ot e(ista numerosi indicatori pentru fiecare concept pentru ca fiecare dimensiune poate fi observata din
mai multe puncte de vedere ale manifestarilor concrete. e este important este ca indicatorii sa fie bine
alesi, si in numar suficient. "ntrucit un fenomen are mai multe particularitati, si un concept mai multe
dimenisuni, nu ne putem limita la un singur indicator.
um se construiesc indicatorii A
%entru a gasi indicatori pentru fiecare dimensiune a conceptului trebuie sa ne punem intrebarea =e
semne, ce indicii observabile in realitate permit sa identific aceasta dimensiuneA>
%entru aceasta, facem apel la cunostinte, la e(perienta, la intuitie. <u e(ista o lista de indicatori pentru
fenomenle observabile. 2i trebuie descoperiti pentru fiecare dimensiune a conceptului. Altfel spus, trebuie
sa ne asiguram ca indicatorii acopera principalele elemente ale dimensiunii. Se poate intimpla ca termenii
ipotezei sa aiba de la inceput o conotatie suficient de concreta, asa incit acestia nu necesita o analiza
conceptuala completa. )e e(emplu, in ipoteze care includ elementul se(, virsta, venit sau scolaritate care
in alte cercetari pot fi utilizati ca indicatori. "n acest caz, termenul trimite la un nivel de abstractie atit de
putin ridicat, incit se confunda cu indicatorul deoarece el furnizeaza semnul prin care il observam
confunda.
6ipuri de indicatori
2(ista trei tipuri de indicatori .
a) "ndicatori nominali * se utilizeaza in clasificari/ ei opereaza o distinctie. "ndicatorul este o calitate.
)e e(emplu, indivizi care vorbesc romana, engleza, sau indica apartenenta etnica, religioasa. 2i
servesc la diferentiere.
b) ategorii ordinale * opereaza o ierarhizare dupa marime. )e e(emplu. nivelul de dezvoltare, sau
coruptia, poate fi mare, medie, mica. u indicatorii ordinali stabilim raporturi de marime sau rang.
c) ategorizare numerica * cea mai precisa. "ndicatorii sub forma categoriilor se construiesc pe baza
de numere. %use in relatie dau intervale sau ratio. )e e(emplu, clasificam indivizii dupa venit
lunar . 1;;; lei, 2;;;, 3;;; lei cu care putem calcula medii sau alte forme de calcul.
alitatile indicatorilor
"ndicatorii trebuie sa respecte anumite criterii, in special precizia, fidelitatea si validitatea.
1) riteriul preciziei inseamna ca trebuie sa precizam cum aceasta unitate de masura va fi aplicata.
2) riteriul fidelitatii cere ca un indicator sa furnizeaza rezultate constante, adica pentru fiecare
aplicare identica a unei masuri unui aceluiasi obiect, trebuie sa a,ungem la acelasi rezultat
3) reteriul validitatii se refera la capacitatea unui indicator de a reprezenta adecvat conceptul pe
care il precizeza si masoara. Baliditatea este adesea greu de stablit pentru ca cel mai adesea ea se
bazeza pe o ,udecata de valoare, ceea ce nu trebuie sa impiedice cercetatorul sa ,ustifice
validitatea indicatorilor retinuti, de e(emplu referindu+ne la literatura e(istenta in special la
lucrarile anterioare asupra aceluiasi subiect
"ndicatorii se stabilesc atit pentru variabila dependenta cit si pentru independenta, pentru fiecare
dimensiune a celor doua variabile.
'8
Reg(u/a(ea in,i'a"o(ilo( in in,i'i
"ndicele regrupeaza indicatorii intr+o singura masura, este un fel de rezumat cunatificat al indicatorilor, o
unitate de semnificatie.
"ndicele este o masura cantitativa care combina un ansamblu de indicatori de acelasi fel. "n e(emplul
nostru, fiecare dintre indicatorii legati de conceptul =putere familiala> reprezinta, luat separat, un singur
fel de luare a deciziei * daca sotul sau sotia decide in materie de economie a familiei, educatia copiilor,
etc. )ar daca vrem, in final, sa stim cine detine puterea intr+o familie data, trebuie sa e(aminam
ansamblul deciziilor tinind cont de toti indicatorii pentru a face o singura masura a puterii familiale.
u a,utorul unui sistem de ponderare numerica a fiecarui indicator putem stabili daca un cuplu este cu
dominanta masculina in luarea deciziilor importante, sau daca este cu dominanta feminina sau cu tendinta
egalitara. Acesta este indicele puterii familiale intr+un cuplu obtinut prin regruparea tuturor indicatorilor
corespunzind tuturor dimensiunilor unui concept.
<u toti indicatorii se preteaza la astfel de regrupari * fie nu sint de acelasi fel, fie se masoara dificil. )e
e(emplu, nu putem regrupa indicatori ca virsta, se(, scolaritate, apartenenta la un organism, intrucit nu
sint de aceiasi natura.
(((
9eprezentarea schematica cu variabile si indicatori reprezinta etape ale cadrului operatoriu si reproduc,
relatia postulata in ipoteza, avansind in precizie. 6rebuie sa nu uitam ca acest cadru operatoriu nu este
valabil decit pentru o ipoteza. -rice schimbare a ipotezei cere o modificare corespunzatoare a cadrului
operatoriu. Altfel spus, putem intilni in literatura, in analiza unui fenomen, o variablila dependenta dintr+o
lucrare poate fi variabila independenta in alt studiu. "n mod similar, o aceiasi ipoteza poate genera cadre
operatorii diferite, in functie de alegerea cercetatorilor.
Dina&i'a 'a,(ului o/e(a"o(iu
Aceasta etapa a cercetarii ne permite deci sa concretizam relatia postulata in ipoteza si pe care acum
sintem in masura s+o verificam empiric pentru ca am definit cu precizie variabilele si indicatorii care ne
indica ce fapte vom observa si ce categorii de date vom colecta si analiza. )ar constructia cadrului
operatoriu nu se limiteaza la identificarea variabilelor si indicatorilor.
onstructia cadrului operatoriu are de asemenea doua contributii aditionale. "n primul rind, trebuie sa
,ustificam alegerea variabilelor si indicatorilor. Aceasta alegere decurge atit din cunoasterea literaturii cit
si a obiectului nostru de studiu. "n general, aceasta ,ustificare intervine in acelasi timp cu alegerea
variabilelor si indicatorilor. "n cazul unui proiect de cercetare, ea are loc inaintea reprezentarii schematice
a cadrului operatoriu. "n al doilea rind, partea care se refera la cadrul operatoriu trebuie sa precizeze
dinamica anticipata, adica terbuie sa indicam cum si in ce sens trebuie sa varieze valoarea indicatorilor
pentru ca sa putem afirma, la sfirsitul analizei, ca ipoteza este confirmata sau infirmata.
9etinem ca intr+o analiza nu putem verifica cu toti indicatorii pertinenti. )in aceasta cauza, in stiintele
sociale cercetatorii prefera sa vorbeasca mai putin de relatie cauzala si mai mult de covariatie sau
corelatie, deoarece nu este intotdeauna usor sau posibil sa se efectueze verificarea tuturor variabilelor si
indicatorilor pertinenti.
4;
Ve(i3i'a(ea 8ali,i"a"ii i/o"ezei
"n fiecare etapa a cercetarii trebuie sa facem o evaluare stiintifica, adica trebuie sa e(aminam validitatea
interna si e(terna a analizei conceptuale in legatura cu ipoteza si obiectul cercetarii.
Baliditate interna se refera la coerenta logica intre termenii definitorii ai cercetarii. 5rmatoarele intrebari
pot servi de ghid pentru aceasta eaminare .
daca definitia conceptelor surprinde dimensiunile si indicatorii (sau variabilele) la baza carora a
stat
daca termenii care descriu fiecare dimensiune si indicatorii ei sint unici si precisi si daca legatura
intre ei este evidenta
Baliditate e(terna reprezinta adecvarea intre feneomenele studiate si termenii cu care le definim. <e
intrebam in acest sens daca .
ipoteza sau obiectivul cercetarii are sens, este plauzibila
ipoteza sau obiectivul este varificabil in realitate
<u putem raspunde acestor intrebari atita timp cit lucrarea nu a fost realizata, sau analizata sau reprodusa
de altii. )ar ele trebuie sa preocupe cercetatorul care trebuie sa se asigure ca e(ista coerenta intre
diferitele stadii ale cercetarii * alegerea subiectului, formulare, operationalizare.6rebuie sa vizam
intotdeauna cel mai inalt grad de validitate alegind cei mai pertinenti indicatori pentru conceptele
abstracte. "n concluzie, controlul validitatii permite o intoarcere critica la analiza conceptuala, pentru a ne
asigura ca intre concepte, variabile si indicatori e(ista unitate de semnificatie.
Rezu&a"
cadrul operatoriu este aran,amentul variabilelor si indicatorilor pe care trebuie sa+l construim
pentru a izola echivalentele empirice ale conceptelor operatorii ale ipotezei, in asa fel incit sa
traducem aceste concepte in limba, concret pentru a permite verificarea empirica.
onstruirea cadrului operatoriu este debutul operationalizarii si in acest sens constituie partea
centrala a proiectului de cercetare. 9olul lui consta in a specifica ce trebuie sa analizam concret
pentru a verifica ipoteza.
"poteza este o rela tie prezumata intre fenomene.
Bariabila reprezinta un atribut sau o dimensiune a fenomenului studiat. 2ste un prim referent
empiric al conceptului operatoriu din ipoteza. ele trei tipuri de variabile . variabila dependenta,
independenta si intermediara.
"ndicatorul este un instrument de precizare si masurare a variabilelor. 2l permite clasarea unui
obiect intr+o categorie in raport cu o caracteristica data.
adrul operatoriu serveste la ,ustificarea alegerii variabilelor si indicatorilor. 2l trebuie de
asemenea sa precizeze natura si orientarea schimbarii valorii indicatorilor pentru ca sa putem
confirma sau infirma ipoteza.
41
M5DULUL - : STRATE6II DE VERIFICARE
"n stiintele sociale, analiza comporta diferite nivele de investigatie care se pot etala de la observarea unei
entitati sociale concrete (moduri descriptive de analiza) pina la elaborarea unor forme abstracte de tipul
demonstratiei pe baza unei ipoteze sau modele formale.
"n lucrari de metodologie acestea sint numite strategii de verificare (sau moduri de e(punere sau de
analiza). "n sensul in care in politica vorbim de strategie si tactica, strategia reprezentind orientarile
generale iar tactica mi,loacele specifice pentru realizarea obiectivelor generale, in cercetare, la fel,
strategia de verificare este alegerea modului in care vom desfasura analiza pentru a obtine raspunsul cel
mai pertinent la problematica cercetarii. 2ste alegerea modului analiza sau de e(punere pentru a
demonstra ipoteza.
Alegerea strategiei de verificare este o etapa importanta a cercetarii deoarece in functie de aceasta decizie
determinam ce observatie vom face, ce tip de informatii vom colecta si cum le vom trata.
Ti/u(i ,e !"(a"egii ,e 'e('e"a(e
<u e(ista o tipologie unica comuna tuturor autorilor a diferitelor strategii de cercetare sau de verificare,
dar intilnim cel putin patru care sint cel mai des utilizate in lucrari stiintifice.
+. S"u,iul ,e 'az
2ste un mod de analiza foarte utilizat in stiintele sociale care se situeaza la nivelul cel mai concret al
analizei. Studiul de caz nu permite generalizari, in schimb permite o analiza aprofundata a unui fenomen
dat.
"n studiul de caz, cercetatorul nu poate manipula variabilele analizei, el poate numai sa observe
interrelatiile posibile dintre acestea. 2ste o strategie de cercetare empirica care permite analiza unor
realitati in care frontierele dintre fenomene si conte(t nu sint chiar evidente si cind trebuie, in general, sa
utilizam surse multiple de informatie.

Studiul de caz se inspira din observatiile clinice din medicina sau din psihologie. a si aceastea, studiul
de caz utilizat in stiintele sociale isi propune sa inteleaga o situatie singulara, cel mai adesea in vederea
unei interventii posibile sau probabile, dupa schema diagnostic N tratament. "n general, in politicile
publice, intr+o prima etapa a elaborarii acestora, un studiu de caz serveste ca baza de plecare.

)upa natura informatiei disponibile, putem opta pentru un studiu de caz unic sau studiu de cazuri
multiple, in acest caz putind efectua o comparatie. Studiul de caz are avanta,ul unei mari fle(ibilitati in
toate fazele realizarii sale, putind recurge la o panoplie larga de tratamente.
2(ista astfel mai multe feluri de a intreprinde un studiu de caz. 5rmind gradul de abstractie, acestea sint .
0orma monografica
2ste forma cea mai concreta si deci cea mai descriptiva de analiza. 6ipul monografic clasic convine cel
mai bine modului idiografic in sensul stric.
42
ind am prezentat tipurile de analiza, am spus ca monografia surprinde singularitatea si multiplele fatete
ale unei entitati sau ale unui fenomen bine localizat. ind are ca obiect o entitate sociala, monografia
incearca sa surprinda particularitatile ei, fie ca este vorba de un oras, o regiune, un partid politic, o
asociatie, o comunitate. Aceste analize sint e(emple clasice de descriere.
"nterpretarea
ind insa este vorba de studiul unui fenomen social bine definit, analiza se concentreaza asupra unei
dimensiuni precise. )e e(emplu, analizele de antropologie sociala care sint centrate pe e(presiile
culturale ale unei colectivitati. "n acest caz, analistul anga,eaza o interpretare mai construita in care
structurile de semnificatie depasesc cu mult simpla descriere. 0acind deci apel la comprehensiune, la
sensul atribuit lucrurilor si evenimentelor, acest tip de analiza este diferit atit de descriere dar si de analiza
e(plicativa.
2(plicatia
Aceasta poate interveni intr+un studiu de caz sub imperativul interventiei sociale sau politice. 2ste cazul
unei analize care+si propune sa corecteze si sa amelioreze o situatie, de e(emplu reducerea soma,ului intr+
o regiune, sau a fenomenului criminalitatii intr+un oras.
"n aceste cazuri, studiul se bazeaza pe o problematica cel putin implicita. -bservatia este ghidata de o
interogatie analitica prealabila oricit de vaga este aceasta. <e gasim astfel la un nivel mai ridicat de
generalizare . cazul trebuie sa fie abordat in functie de cunoasterea prealabila a fenomenului (soma,,
criminalitate) inainte de a o aplica colectivitatii studiate.
-bservatii
)esi studiul de caz este utilizat cel mai adesea pentru analize prealabile unei interventii, ea poate de
asemenea servi pentru amorsarea unei elaborari teoretice. "n acest caz, analiza are o functie euristica,
adica de descoperire de ipoteze care pot fi generalizate apoi la un ansamblu de cazuri analoge. "n acest
e(emplu, studiul de caz este apreciat prin capacitatea sa de a suscita piste de reflectie capabile sa conduca
apoi la reguli de regularitate. azul nu este decit un instrument analitic intr+un demers teoretic mai
ambitios.
"n acelasi sens, studiul de caz ofera posibilitatea verificarii de ipoteze in cazul in care repetarea metodei
e(perimentale ar fi costisitoare. "n timp ce stiintele e(acte folosesc laboratorul pentru testarea de ipoteze
avind in general posibilitatea de a relua e(perientele precedente, acest lucru nu este posibil in stiintele
sociale. Astfel, recurgerea la analiza unui caz se legitimeaza prin imposibilitatea practica de a proceda
e(perimental. 9ecurenta relativ slaba a fenomenelor sociale, costurile aferente, obliga un esantiona, care
se reduce cel mai adesea la unitate.
%roblema analistului este de a ,ustifica alegerea cazului selectionat. 2l trebuie sa stabileasca in prealabil
caracterul reprezentativ al e(emplului ales pentru o clasa de cazuri. azul trebuie sa aiba o calitate
demonstrativa.
)e e(emplu, cind alegem studiul unei entitati (oras, tara) nu o facem la intimplare, sau pentru ca ne+am
nascut in acel loc. )esi argumentul cunoasterii in profunzime este valabil, cazul identificat trebuie sa fie
reprezentativ pentru un fenomen sau colectivitate.
"n domeniul propriu stiintelor e(perientale, cazul poate fi utilizat ca mi,loc de verificare empirica urmind
logica du dublu versat, al cazului cel mai putin sau cel mai probabil.
43
2ste aceiasi logica de demonstratie aplicata daca vrem sa confirmam sau sa infirmam o ipoteza intr+un
studiu din domeniul stiintelor sociale. %entru situatia in care vrem sa confirmam o presupunere, luam
cazul cel mai putin probabil care se conformeaza ipotezei propuse. )aca de e(emplu vrem sa confirmam
ipoteza conform careia sustinem ca studentii au invatat multe intr+un curs anumit, propunem verificarea
cunostintelor celui mai ,os clasat. 2ste si e(emplul tezei lui )urCheim asupra sinuciderii care este bazata
pe un rationament analog . autorul alege ca obiect de observatie evenimentul care, in aparenta si conform
simtului comun, raspunde unor consideratii e(clusiv personale sau psihologice, pentru a pune in evidenta
componentele lui sociale.
)impotriva, pentru a infirma o ipoteza, vom lua cazul cel mai probabil. )aca vrem sa demonstram ca
elevii nu au invatat nimic in cadrul unui curs, vom verifica aceasta supozitie e(aminind elevul cel mai
bine clasat. )aca acesta face dovada ignorantei sale, putem presupune ca ceilalti stiu si mai putin.
0olosirea studiului de caz ca instrument analitic pentru infirmarea sau confirmarea de ipoteze depaseste
ideea de caz propriu zis, asa cum este cazul analizei lui )urCheim . autorul observa sinuciderea ca fapt
social, si nu sinuciderea intr+o tara anumita, sau sinuciderea unei persoane date.
2. Co&/a(a"ia
Studiul de caz solicita adesea comparatia, care reprezinta o e(tindere a cazului insusi. )e la un obiect
particular, interogatia se e(tinde la cazuri asemenatoare in scopul unei mai bune cunoasteri a fenomenului
in ansamblul sau.
%entru a fi fecunda, comparatia implica o metoda. Astfel, ea se apropie mai mult de discursul nomotetic si
deci se indeparteaza de analiza idiografica. "n general, discursul de tip idiografic nu dispare complet,
acesta serveste ca suport, ca informatie de baza pentru analiza.
9ecursul la comparatie se ,ustifica, ca si pentru studiul de caz, si prin dificultatea, sau chiar
imposibilitatea, unui esantiona, mai mare.
Scopul comparatiei este de a avea acces la un nivel de generalizare mai mare, deci la un nivel de
abstractizare si de intelegere mai ridicat. 2a functioneaza in doua registre . a) compararea cazurilor
similare, analoge, concomitente si b) compararea cazurilor diferite, contrare.
a si pentru studiul de caz, o mare atentie trebuie acordata alegerii fenomenelor sau entitatilor care se
compara. "n realizararea unor compartii trebuie avute in vedere citeva reguli.
<u se compara orice si oricum.
0aptul de a cunoaste bine doua societati nu este suficient pentru incercarea de a le compara.
omparatia trebuie ,ustificata
omparatia implica cu necesitate si un decupa, bine circumscris
"mportanta nivelul de observatie este hotaritor.
<u poate e(ista o buna analiza fara o buna stapinire a nivelului de prelevare a datelor. "n acest
sens, e(ista mai multe traditii de cercetare .
a) - prima traditie isi propune sa compare mari ansambluri sociale, sau fenomene si procese istorice.
Analiza opozitiilor intre modele de societate si traiectorii de dezvoltare face parte din aceasta scoala.
%roblematica modernizarii care este centrata pe comparatia unor mari ansambluri in timp si spatiu
furnizeaza e(emple ilustrative pentru acest tip de comparatie. !a fel, analiza formelor si patternelor pe
4&
care capitalismul sau democratia le+au cunoscut in diferite epoci sau conte(te specifice, sau comparatia
intre administratii nationale ilustreaza acest model de analiza.
b) omparatia ca metoda nu necesita obligatoriu un e(ercitiu de asemenea amploare. 2a poate viza
anumite entitati politice (partide politice), birocratice sau categorii sociale (clase, elite) sau procese
(luarea deciziei, comunicarea). el mai interesant de analizat sint procesele (comparatie in timp)
pentru ca acestea privilegiaza mai mult aspectul dinamic al actiunii sociale si mai putin natura
entitatilor sociale care este mai statica (comparatie in spatiu).
"nsa oricare ar fi obiectul analizei, comparatia se aplica atit observatiei intrasocietale cit si studiului care
vizeaza mai multte societati.
6ipuri de comparatie
2(ista & strategii pentru a realiza o analiza comparata .
a) Studiu de caz in perspective comparata
)esi la prima vedere pare o contradictie, totusi, un studiu de caz poate produce o analiza comprativa. )e
e(emeplu, o monografie poate fi inclusa intr+un studiu impreuna cu alte analize ale unei problematici
comune.
b) comparatia binara
"n acest tip de comparatie avem doua cazuri care in general prezinta analogii fundamentale, dar scopul
analizei este de a pune in evidenta diferente din mai multe puncte de vedere. )e e(emplu, o analiza care
vizeaza o comparatie a reformelor economice din doua tari e(+comuniste. omparatia este pertinenta
deoarece aceste tari prezinta asemanari din punct de vedere a naturii economiilor ce trebuie reformate.
<umarul redus de cazuri permite atit analiza in detaliu a fiecarui caz cit si comparatia. Apropape orice
obiect se preteaza la aceasta strategie * de e(emplu regimurile de sanatate, tranzitia democratica, reforma
protectiei sociale, cu conditia ca tarile comparate sa prezinte similitudini esentiale.
c) comparatia intre tari (relativ) analoge
2ste apropiata de comparatia binara, dar analizam mai multe cazuri care au numeroase similitudini ce
permit comparatia. )e e(emplu, putem realiza o comparatie intre tari industrializate, intre tari din !umea
a treia, intre tari cu regim prezidential etc. %utem compara arna,amente institutionale, traiectorii istorice.
d) comparatie intre tari contrastante
- comparatie contrastanta trebuie sa indeplineasca doua conditii . a) se aleg doua sau mai multe tari care
au ma(imum de contraste si aceste contraste sa fie pertinente / b) fiecare tara sa fie reprezentativa pentru
un gen, o clasa, o categorie conceptualizata. )e e(emplu, comparatia intre autoritarismul moderat si
autoritarismul dur este o comparatie contrastanta a modalitatilor de putere in diferite tari.
Ti/ologii #'la!i3i'a(i)
omparatia conduce in mode natural la stabilirea, sub forma de inductie, la tipologii capabile sa puna in
evidenta nuante care altfel nu ar fi sesizabile la o prima vedere. Acest demers este profund specific
istoriei umane, fie ca se refera la obiecte din natura sau ale istoriei.
4#
)emersul tipologic stiintific este influentat de biologia secolului al 3"3+lea, cind )ar@in a inventariat
diferitele specii vii intr+un numar limitat de categorii. "n stiintele sociale regasim acelasi demers.
onstruirea unor categorii implica o reducere pe baza unor criterii precise. A clasifica inseamna a ordona
in clase, adica a stabili ce este la fel (asemanator) si ce nu este (ce este diferit). lasele regrupeaza
elemente care nu au o identitate reala ci sint asemenatoare (deci nu identitate ci similaritate). -biectele
care apartin aceleasi clase sint mai asemanatoare intre ele * avind in vedere criteriul de clasare * decit
obiectele care apartin altei clase.
6ipologia consta deci in a distribui un ansamblu de fenomene in tipuri sau clase. "n acest sens, este o
operatie de reducere sau sistematizare.
6ipologiile pot fi simple sau comple(e dupa numarul de criterii (dimensiuni sau variabile) considerate.
ele mai simple tipologii sint unidimensionale, realizate in functie de un singur criteriu . de e(emplu,
tipologia modurilor de productie pe care 7ar( a realizat+o in functie de criteriul G forma de proprietate H.
Alte tipologii sint bi+ sau pluridimensionale. )e e(emplu, clasificarea sistemelor politice realizata de
Aristotel in functie de doua criterii . numar de guvernanti si obiectivele guvernarii.
Alte e(emple de tipologii . ale regimurilor politice (democratice si autoritare) in functie de criteriul
e(istentei alegerilor + democratie (regim bazat pe alegeri) / regimuri semi+democratie * e(ista alegeri dar
sint netransparente / autoritarism * absenta de alegeri.
Alt e(emplu . tipologie a regimurilor democratice dupa metoda de desemnare a sefului e(ecutivului .
regim prezidential * presedinte ales prin sufragiu universal / regim parlamentar * prim ministru desemnat
de ma,oritatea parlamentara / regim mi(t * presedinte ales prin sufragiu universal si prim ministru
desemnat de ma,oritatea parlamentara cu care imparte puterea.
Tipolo,ia Saului-pro.i#ena #upa E"pin,-An#er"en
,n ultimii ani, analizele centrate pe Statul de bunastare au ost marcate de tipologia propusa de =osta #sping-Andersen., care identiica trei
tipuri ideale !
a' Statul providenta de tip liberal, propiru Statelro Cnite, Canadei si Marii 5ritanii, si in general trailro anglo-saxone. ,n acest
model, se pune accent pe lupta contra saraciei si se olosesc programme speciice. Statul are datoria de a distribui si sa vegheze la
echitatea sociala, dar in mod selectiv.
b' Statul providenta de tip conservator si corporatist intilnit in /ranta, =ermania, si alte tari din #uropa continentala. ,n acest
regim, se incearca sa se raspunda riscurilor legate de securitatea venitului si se utilizeaza programe de asigurare sociala.
Anga(atorii si salariatii impart responsabilitatea in materie de distributie si echitate chiard daca necesitatea mentinerii unui astel
de regim este prevazuta de lege.
c' Statul providenta de tip social-democrat care este speciic tarilor nordice &staul providenta de tip scandinav'. ,n acest model,
obiectivul urmarir este de a asigura venituri si servicii tuturor. 4rogramele sint bazate pe accesul universal la bunastare al tututor
cetatenilor.
Sursa . 2sping+Andersen, :., )es trois mondes de l+#tat providence ! essai sur le capitalisme moderne, %aris, %50, 1888.
9eguli de realizare a tipologiilor
)emersul tipologic este mult mai complicat decit pare la prima vedere. 5n prim pericol este, cum spunea
Bourdieu, G iluzia cunoasterii imediate H. Acestea sint clasificari ale Osensului comun>, adica tipologii
realizate dupa eticheta, ca de e(emplu clasificari ale partidelor dupa numele sau eticheta cu care se
prezinta ele insele.
Astfel, stim ca e(ista 4 familii de partide in %arlamentul european. 0iecare grup este insa e(trem de
eterogen, asa incait, pentru a evalua principiile si ideile care leaga partidele din fiecare familie, trebuie sa
analizam fiecare grup si fiecare partid. !a fel, clasificam partidele occidentale in urmatoarele categorii .
e(trema dreapta, conservatori, agrarieni, liberali, democrat+crestini, ecologisti, socialisti, comunisti. )ar
4$
aceasta clasificare nu rezista analizei . multe partide nu sint comuniste, agrariene, democrat+crestine decit
cu numele.
)eci, trebuie sa mergem dincolo de etichete si iluzia simtului comun pentru a gasi criterii de clasificare.
)e e(emplu, putem sa facem distinctie intre partide conservatoare, adepte ale statu Duo+ului (partide
rurale, cele apropiate de biserica) si cele care spri,ina schimbarea (progresiste). "mportant este ca
tipologia (clasele) sa fie mutual e(clusive, altfel spus, ca un fenomen sa nu se regaseasca in mai multe
categorii.
*. I,eal."i/
onstituind o categorie aparte, ideal+tipul are intentie analitica dar nu este o e(plicatie. "n acest caz
trebuie chiar sa ezitam sa vorbim de demonstratie.
"deal+tipul este un artificiu analitic, construieste un profil ipotetic de intentii si actiuni plecind de la
regularitati care se prezinta sub forma de roluri sociale . birocrat, politician. 2ste o forma de inductie care
se cristalizeaza in ,urul unor valori a caror verificare nu trebuie facuta pentru ca este vorba de un caz
idealizat, un caz despre care presupunem ca poate spune mai multe decit cazurile din realitate. Astfel,
ideal tipul se afla la intersectia cu deductia, dar cu multa precautie.
"deal+tipul este o constructie teoretica, o tipificare a realitatii. Aceasta teoretizare+generalizare permite
cercetatorului sa se desprinda de variatiile empirice, sa produca cazuri de speta, fiecare consituind ceea ce
?eber numeste un G ideal+tip H. 5n ideal+tip reprezinta o esenta.
Ma/ 0e$er 1 Con"ruirea unui i#eal-ip
$ Obtinem un ideal-tip accentuind unilateral unul sau mai multe puncte de vedere si inlantuind o multitudine de enomene izolate, diuze sau
discrete, pe care le gasim ie in numar mare ie in numar mic, sau citeodata chiar de loc, pe care le ordonam in unctie de punctele de
vedere precedente alese in mod unilateral pentru a orma tabloul unei gindiri omogene. Nu gasim nicaieri in mod empiric un astel de tablou
in puritatea lui conceptuala! el este o utopie % &7'. $ Acelasi eveniment istoric poate de exemplu sa aiba, printr-unul din aspectele sale o
structura $ eudala %, prin alta o structura $ patrimoniala %, prin altele $ birocratica % sau prin altele $ carismatica %. "aca vrem sa avem
concepte univoce, sociologia este obligata sa elaboreze tipuri &ideale' $ pure % ale iecarui tip de structura care, pentru acest motiv, nu se
prezinta in realitate sub aceasta orma pura, absolut ideala &7' dar numai pe baza acestei tip pur &ideal' este posibila o cazuistica in
sociologie % &7' $ ,deal-tipul este o schema de gindire, el nu este realitatea $ autentica %. #l nu are alta semniicatie decit cea a unui
concept limitat strict ideal, cu care masuram realitatea pentru a clariica continutul empiric al anumitor elemente importante, si cu care le
comparam %
Sursa . ?eber, 7., #ssais sur la th;orie de la science, 18;&, tradusa in franceza in 18$#, %aris, %lon, p.141 si #conomie si
soci;t;, %aris, %lon, 18'1, pag. &4+&8.

%entru ?eber, ca si pentru 7ar( (care a lucrat cu tipologii cind a analizat modurile de productie si de
societati), ideal+tipul este constructia abstracta a unui obiect. ?eber a fost foarte e(plicit asupra faptului
ca ideal+tipul nu se regaseste nicaieri in realitate. 2ste un tip pur, obtinut de la idealizarea (e(agerarea)
trasaturilor fenomenului in scop analitic. Aceasta e(agerare permite cercetatorului sa distinga clar alte
obiecte si apoi sa masoare distanta intre realitate si tipul pur. "deal+tipul este un model pur care serveste ca
etalon pentru evaluarea diferitelor forme ale realitatii observate.
Aceasta metoda este esentialmente @eberiana. u aceasta metoda a idel+tipului, ?eber a analizat formele
de dominatie, care sint categorii analtice. in realitate, dominatia este mi(ta, in sensul ca orice putere
cuprinde aspecte rationale, traditionale sau carismatice.
4'
%utem construi un ideal+tip si plecind de la un concept. 2ste metoda folosita de ?eber in construirea unui
cadru general de analiza a actiunii. 2l a propus patru tipuri de activitate sociala plecind de la cele patru
tipuri de rationalitati . Aceste activitati ideal+tipice sint activitatea traditionala, afectiva, rationala in
functie de valori si cea rationala functie de finalitati.
)ar demersul ideal+tipic poate fi aplicat la o multitudine de fenomene, si poate fi utilizat in realizarea de
clasificari.
lasificarea ideal+tipica
?eber a utilizat demersul ideal+tipic pentru a defini cele 3 tipuri ideale de dominatie legitima. <u numai
ca nici un regim politic real nu corespunde perfect tipului traditional, carismatic sau legal+rational asa
cum autorul le+a definit, dar, mai mult, fiecare regim prezinta putin din cele trei caracteristici.
%utem folosi de e(emplu demersul ideal+tipic plecind de la dominatia traditionala si apoi sa observam
regimuri politice concrete de acest tip (7area Britanie, Arabia Saudita) care sint monarhii (deci autoritate
traditionala). 9egina 2lisabeta "" este o autoritate traditionala in virtutea regulilor de succesiune la tron
bazata pe ideea de descendenta, dar regatul ei se bazeaza pe un dispozitiv ,uridic si legal foarte
institutionalizat. %rin comparatie, Arabia saudita este un regat in care e(ista de asemenea legi, dar
amploarea puterilor traditionale ale familiei regale si autoritatea e(ersata asupra societatii sint dominante
in raport cu dimenisunea legala, acest tip de putere fiind mai apropape de tipul de dominatie traditionala
si avind putine elemente de dominatie carismatica. )eci, prin metoda ideal+tipica putem compara si
putem conchide ca 7area Britanie, desi este o monarhie, este apropiata de dominatia legal+rationala si
indepartata de idel+tipul de dominatie traditionala
1. In,u'"ia
7ult mai consistenta decit studiul de caz si simpla comparatie, punerea in relatie de date prelevate
sistematic in functie de o ordine de fenomene conduce la inductia propriu zisa. Aceasta permite
generalizarea plecind de la esantioane considerate reprezentative pentru un tip de populatie. "nductia nu
permite, in sine, e(plicatia, dar stabileste un raport mai mult sau mai putin constant intre date. Studiile
electorale se preteaza acestui tip de analiza. )e e(emplu, observam ca participarea la alegeri este in
general mai slaba decit media la alegatorii mai tineri. Aceste constatari conduc, atunci cind sint le
consideram demne de interes, la ipoteze pentru a le sesiza ratiunea. )e la constatare incercam sa trecem la
cauza si chiar la e(plicatie.
<. Me"o,a e4/e(i&en"ala
Anumite metode tin in mod imperios de demonstratie et in acest caz ele fac parte din discursul nometetic,
cel care vizeza e(plicatia, adica stabilirea de reguli sau legi.
Aceste metode sint utilizate ca instrumente de verificare a unor ipoteze formulate clar in termeni de
variabile independente si dependente. 0olosita in mod curent in stiintele e(acte, metoda e(perimentala
permite, in laborator, sa variem un factor mentinind ceilalti constanti. 2a convine perfect modului
ipotetic+deductiv.
6otusi, demonstatia poate fi mai putin ambitioasa, asa cum este cazul in stiintele sociale, punind in
evidenta probabilitati puternice inregistrate pe teren. "n acest caz, aceste probabilitati e(prima tendinte
grele care raspund e(plicatiilor furnizate prin teorie.
2. Mo,ul 3o(&al !au a4io&a"i'
44
"n sfirsit, modul de deductie de tip formal, sau a(iomatic, utilizat in microeconomie sau in teoria
,ocurilor, nu cere nici o verificare emipric. "l presupunem ca isi a,unge sie insusi, cu conditia ca
postulatele de rationalitate ale actorului sint acceptate inca de la inceput. )emonstratia, condusa sub
forma unei teoreme, trebuie sa aiba adeziunea cititorului, fara sa faca apel la metoda e(perimentala.
5!e(8a"ii :
<imic nu interzice ca in cursul unei studiu sa recurgem la diferite moduri de analiza. Asa cum am
mentionat, inductia si deductia sint perfect compatibile. Aceste moduri de analiza, de la studiul de caz la
verificarea empirica de ipoteze, trebuie totusi sa faca corp comun cu tipurile de analiza care le convin si
cu decupa,ele care le sint compatibile.)e asemenea, trebuie sa e(iste concordanta intre modul de analiza
si tehnica de observatie retinuta, fie ca e vorba de cercetare documentara, sonda,, interviu, analiza de
continut, observatia directa etc. <ici o tehnica nu are valoare in sine. 2a este un instrument analitic si deci
este logic sa ne intrebam de fiecare data asupra compatibilitatii lui cu rationamentul de amsamblu. 5n
model formal nu poate fi verificat printr+un sonda,. "n schimb, sonda,ul poate servi pentru verificarea unei
ipoteze cint priveste atitudinea electorilor
Re"ine& i&/o("an"a /(e'iza(ii !i 9u!"i3i'a(ii !"(a"egiei ,e 8e(i3i'a(e :
nu a,unge sa determinam strategia de verificare, dar trebuie sa+i precizam si sa+i ,ustificam parametrii
nici din acest punct de vedere nu e(ista regula precisa de respectat, dar, in general, trebuie sa
precizam si sa ,ustificam perioada de timp la care se refera analiza
aceasta are incidenta directa asupra timpului consacrat cercetarii si resurselor ce vor fi alocate
de asemenea, trebuie ,ustificata unitatea de analiza . nivel federal, provincial, municipal, al unui actor
(grup, individ) sau al unui domeniu functional (sanatate, cultura, educatie)
in sfirsit, se mai pot preciza orice consideratii aditionale apreciate ca fiind necesare pentru ca sensul si
semnificatia strategiei aplicate sa fie intelese.
Con'luzii
nu putem stabili o ierarhie a diferitelor strategii de verificare
nici una nu este in ea insasi mai buna sau mai rea decit alta din punct de vedere al cercetarii si
cunoasterii stiintifice
fiecare poate fi utilizata pentru analize e(ploratorii, descriptive sau e(plicative
natura subiectului si felul in care formulam problema de cercetare determina strategia de verificare
sau modul de e(punere
o anumita strategie poate sa convina perfect unui tip de analiza, dar sa nu fie inoperanta sau ne+
pertinenta pentru un altul
trebuie mereu sa ne reamintim ca nu strategia sau tehnica determina problema ci ca natura problemei
impune strategia si determina tactica pe care o vom utiliza
48
Mo,ulul @ : In!"(u&en"e ,e 'ole'"a(e a in3o(&a"iilo(

u aceasta etapa incepem sa abordam fazele cele mai concrete sau specifice a ecetcetarii empirice. %rima
etapa este alegerea tehnicilor de cerceatre sau a instrumentelor de colectare a datelor.
Ce "i/ ,e in3o(&a"ii !ele'"iona& =
Aceasta etapa furnizeaza elementele de baza pentru verificarea ipotezei. antitatea informatiilor, natura
lor si gradul de accesibilitate sint conditii de succes sau esec al efortului de verificare. )in aceasta cauza,
si in aceasta etapa trebuie sa procedam metodic si mai ales trebuie sa evitam sa consultam rapid citeva
lucrari din care sa e(tragem citeva fapte nesemnificative pe care sa le utilizam oricum intr+o falsa
demonstratie. 6rebuie sa obtinem toate faptele, dar numai cele pertinente.
adrul operatoriu si strategia de verificare ne indica e(act ce tip de informatii sau ce categoeie de fapte
trebuie sa culegem pentru verificarea ipotezei enuntate. adrul operatoiru ne+a permis sa precizam
referintele empirice pe care sa ne concentram atentia pentru realizarea studiului. Strategia de verificare a
adaugat apoi elemente suplimentare de precizie.
"n momentul colectarii dateleor nu este necesar sa recenzam toate faptele, ci informatii direct pertinente
pentru conceptele operatorii ale ipotezei precizate prin variabile si indicatori. 6rebuie sa avem toate
informatiile necesare referitoare la elementele cadrului operatoriu, altfel verifcarea ipotezei este dificila.
Ce "i/ ,e in3o(&a"ii u"iliza&
"n functie de natura analizei, cercetarea empirica poate necesita un singur instrument de colectare a
informatiei sau o combinatie de doua sau mai multe. %roiectul de cercetare este cel care va indica ce
instrumente se vor folosi.

%rincipalele tehnici de cercetare utilizate in stiintele sociale sint . observatia documentara, observatia
directa (cu varianta observatiei in situatie sau particpanta), interviul, chestionarul si sonda,ul,
e(perimentul, analiza de continut, analiza de statistici. 0iecare are carcateristici proprii, avanta,ele si
inconveninetele sale, in raport cu problematica cercetarii.
+. 5!e(8a"ia ,o'u&en"a(a
-bservatia documentara este instrumentul de colectare a informatiei cel mai utilizat in stiintele
administrative, politice. 5tilizind aceasta tehnica, cercetatorul consulta documente din care e(trage
informatie factuala (statistici sau fapte brute de comportament) sau opinii sau concluzii stiintifice care ii
servesc pentru propria argumentatie.
2(ista mai multe categorii de documente care constituie obiectul observatiei documentare. 4ublicatiile
oiciale sint documente publicate de autoritati (locale, centrale) sau de organismele internationale.
)ucrarile sint carti sau articole publicate in revistele de specialitate. Liarele si magazinele nu vor fi
utilizate decit daca informatiile nu pot fi obtinute din alte surse si numai cu conditia ca informatia sa fie
absolut necesara demonstratiei. "n orice caz, aceste documente nu vor constitui niciodata partea cea mai
importanta a bibliografiei si nu vor fi decit o sursa de informatie de spri,in.
"n cercetarea administrativa este, la prima vedere, favorizata, datorita importantei cantitative si a varietatii
de materiale disponibile (te(te legislative si regulamente, documente parlamentare, arhive administrative,
rapoarte de comisii, statistici). 0aptul ca este vorba de surse oficiale prezinta totusi citeva inconveniente.
8;
"n primul rind, publicarea documentelor oficiale nu este de multe ori sistematica, in timp ce arhivele nu
sint disponibile decit dupa un timp mai scurt sau mai lung. )esi accesul la documente administrative a
devenit mai usor datorita polticii de transparenta, totusi, resursele oficiale sint destul de putin utilizate de
cercetatori. 5n alt inconvenient al utilizarii de documente oficiale se refera la absenta unei necesare
distantari fata de realitate. %utem adauga ca referirea la te(te este legata de riscul normativitatii, adica
tendinta, pentru cercetator de a vedea administratia asa cum ar trebui sa fie, si nu cum este ea in mod real.
2. 5!e(8a"ia ,i(e'"a
-bservatia directa consta in observarea de catre cercetator a obiectului de studiu sau a mediului in care
fenomenul se produce pentru a e(trage informatiile pertinente pentru analiza sa. 2ste de e(emplu cazul
unui cercetator care asista sau urmareste direct un proces de luare a deciziei in cadrul unor organisme
publice sau private.
-bservatia participanta este o varianta a observatiei directe in sensul in care cercetatorul nu este numai
spectator dar el devine si actor in raport cu fenomenul sau mediul pe care il observa.
#ste cazul politologului Allison pe care presedintle Menned8 l-a invitat sa lucreze la Casa Alba la inceputul anilor 01N3. ,n aceasta calitate,
el a participat ca memebru deplin la deciziile Consiliului national de securitate in momentul crizei misilelor din Cuba din anul 01NI. "upa
plecarea de la Casa Alba, Allison a utilizat anumite observatii pe care le-a acut pentru a realiza un studiu asupra luarii deciziei americane
in timpul acestei crize &si anume analiza de tip birocratic'.
0I

-bservatia directa este o tehnica adaptata analizei monografice, dar se poate utiliza si pentru studiul
comparat al mai multor studii de caz. )e asemenea, putem utiliza aceasta tehnica pentru a e(plora
probleme inca insuficient definite sau care iau amploare. ercetatorii care privilegiaza aceasta tehnica
urmaresc sa inteleaga sensul pe care persoanele observate il dau actiunilor lor.
6ehnica observarii in situatie se caracterizeaza prin .
este directa, deoarece se intra in contact cu cei care furnizeaza informatia
permite observarea, pentru ca cercetatorul priveste actiunea actorilor
subiectul observatiei este un grup, deoarece interesul cercetatorului vizeaza un ansamblu de actori
dincolo de comportamentul fiecarui individ
se deruleaza in mod nedirectiv, deoarece, lasind de+o parte prezenta inevitabila a cercetatorului,
acesta nu intervine in situatia observata
serveste la prelevarea calitativa, in sensul ca se urmareste situatia in sine si nu frecventa unui
comportament, doar daca nu este o observatie sistematica care este inregistrarea repetata a unor
comportamente manifeste in scopul realizarii unor predictii
durata * de la citeva ore la citeva luni * cind vrem sa cunoastem o comunitate in profunzime
Avanta,e
vedem cum se produc lucrurile, care este actiunea
permite deci intelegerea in profunzime
autenticitatea informatiilor * observam actorii in locul (mediul) lor de viata naturala
"nconveniente
nu permite generalizarea
nu permite compararea
integrarea in mediul observat face ca adpatarea sa fie atit de mare incit nu mai vedem faptele
semnificative
colectarea datelor si analiza lor revine unei singure persoane * deci caracter unic al obsevatiei +
analiza depinde de caracteristicile personale ale cercetatorului
12
Allison, :., #ssence o "ecision. #xplaining the Cuban Missile Crisis, Boston, !ittle Bro@n, 18'1.
81
"n concluzie, observarea directa favorizeaza o investigatie si cunoastere profunda, cea mai aprofundata a
obiectului de studiu, in raport cu celelalte tehnici de cercetare. "n schimb, ea cere un efor mult mai
sistematic din partea cercetatorului date fiind riscurile mai mari de interferenta inerente acestui
instrument.
"n cercetarea administrativa aceasta tehnica ridica pentru cercetator problema neincrederii instinctive a
responsabililor administrativi, adesea reticenti sau sceptici fata de cercetari care vizeza serviciul lor, fie ca
sint neincrezatori cit priveste posibilitatea studierii administratiei din e(terior, fie se tem de efectele
negative ale unei cercetari care risca sa dezvaluie aspecte ascunse ale activitatii functionarului
administrativ. Aceasta provine in primul din rind din faptul ca actiunea administrativa si munca stiintifica
au e(igente diferite prin natura lor. omportamentul adminsitratie poate sa oscileze intre rezistenta pasiva
fara de un proces de cercetare pe care nu il controleaza refuzind cercetatorului informatiile de care acesta
are nevoie, si interventia activa in acest proces pe care incearca sa+l canalizeze in avanta,ul ei. "n ceea ce
priveste cercetatorul, acesta, datorita practicii de contracte de studii si de cercetare, este plasat in situatia
de strinsa dependenta fata de comanditarii din adminsitratie care aleg subiectele, problematica, si
difuzarea rezultatelor. 7ai mult decit in alte stiinte sociale, stiintele administrative sint confruntate fie cu
secretul, fie cu dependenta.
2. In"e(8iul
2ste mi,locul prin care cercetatorul incearca sa obtina informatii, nedisponibile din alte surse, de la
persoane care au fost martore sau actori ai evenimentelor analizate. "nterviul poate imbraca forme diferite
in functie de obiectul de studiu, de subiectii anchetati. 2ste o tehnica directa de investigatie utilizata
pentru e(plorarea motivatiior profunde ale indivizilor luati in mod izolat sau in grupuri (interviu de grup).
"nterviul este util in special la inceputul sau la sfirsitul cercetarii. !a inceputul analizei, el a,uta
cercetatorul sa se asigure ca marile directii de cercetare au baze solide si pot permite descoperirea unor
piste de cercetare nebanuite. !a sfirsit, serveste pentru a nuanta anumite aspecte analitice sau concluzii.
"ndiferent de forma sau momentul cercetarii in care este utilizat, este important sa consemnam
informatiile culese. )e altfel, se recomanda realizarea mai multor interviuri pentru a asigura, prin
confruntarea informatiilor prelevate, veracitatea informatiilor obtinute.
aracteristici
este o tehnica directa * se intra in contact cu actorii
este o tehnica semi+directiva * temele sint alese de cercetator dar cei intervievati sint liberi sa
raspunda sau nu
permite o prelevare calitativa * se urmaresc tipuri de reactie si nu compilarea de cifre
pentru studii de opinie
dureaza de la 1 ora la citeva ore
se inregistreaza raspunsurile apoi sint transcrise pentru a fi analizate in profunzime
Avanta,e
se obtin raspunsuri nuantate * cel intervievat are timp sa reflecteze, sa elaboreze raspunsul
se pot observa gestica, emotiile celui intervievat
"nconveniente
cel intervievat poate disimula, poate minti
cercetatorul poate interpreta gresit raspunsurile in functie de ,udecati de valoare
permite o comparabilitate scazuta
*. C$e!"iona( !i !on,a9
82
"ntrebarile chestionarului si sonda,ului se refera la comportament, opinie, la situatia sociala, familiala sau
profesionala * sau orice tema, de natura politica, economica, socio+culturala, care se poate aborda prin
intrebari. 2ste cea mai raspindita tehnica utilizata in stiintele umane. hestionarul a aparut in secolul al
3"3lea, iar sonda,ul in secolul al 33lea, aparitia sa fiind legata de dezvoltarea statisticilor si a calculului
probabilistic.
arcateristici comune
sint tehnici directe
ambele presupun intrebari
se adreseaza individual * fiecare informator raspunde separat
se derulaeza in mod directiv * alegerea raspunsului este determinata dinainte
permit o prelevare cantitativa pentru a stabili rezultate cifrice
)iferente
cit priveste subiectul . chestionarul se refera la o varietate de subiecte, sonda,ul la opinii
numarul intrebarilor . chestionarul* 1; sau mai multe, sonda,ul * mai putin de 1;
esantion . chestionarul * esantion mic, citeva sute de indivizi, sonda,ul cere un esantion mare, cel
putin 1;;; indivizi
0orme
forma autoadministrata * cel anchetat completeaza un formular
interviu * cercetatorul pune intrebari
)urata
sonda, instantaneu * se deruleaza intr+un singur moment
prin panel * anchetarea acelorasi persoane in mai multe ocazii
de tendinta * ancheta esalonata in timp cu aceleasi intrebari cu persoane diferite
Avanta,e
se pot interoga mai multe persoane * de la citeva sute la citeva mii
rapiditate de e(ecutie
se obtin informatii asupra unor comportamente non+observabile, chiar intime sau foarte personale
(se asigura anonimatul)
permite comparatia raspunsurile in mod statistic
este o tehnica putin costisitoare * cei ce fac ancheta nu trebuie sa aiba o pregatire speciala
"nconventiente
cel anchetat poate deforma in mod voluntar raspunsurile
informatiile obtinute sint sumare
reflectia este minima
refuz de a raspunde
1. E4/e(i&en"ul
<u este o tehnica des utilizata in stiinte sociale, deoarece obiectul de studiu se preteaza dificil la aceasta
strategie de verificare. "n cercetarile in care se utilizeaza aduce o precizie pe care celelalte tehnici nu o
poate furniza. Se foloseste in studii de cauzalitate cu subiecti umani, iar cadrul clasic este laboratorul.
83
!a originea metodei e(perimentale sint stiintele naturii. Aceasta metoda a fost utilizata mult timp pentru
studiul obiectelor materiale. %rin intermediul medicinei si stiintelor asociate ei e(perimentul s+a e(tins
gradual in domeniul studierii fiintelor si apoi al fiintelor umane. 2ste o metoda utilizata in psihologie,
fiziologie, in studii comportamentale.
aracteristici
este o tehnica directa, se realizeaza prin contact direct cu subiectii
se utilizeaza individual
investigatia are loc in cadrul unei e(periente, in laborator
e(perimentarea clasica stabileste 2 grupe (sau mai multe) din care unul este grup e(perimental si
altul grup de control (martor), fiecare grup este supus unui test inainte si dupa
se deruleaza in mod directiv, adica toate elementele situatiei au fost determinate de
e(perimentator, care e(ercita un control asupra derularii e(perientei pentru a se asigura ca situatia
este cea prevazuta
se testeaza efectul unei varabile independente (cauza) asupra unei variabile dependente
se stabilesc masuri cantitative, pentru ca se urmareste masurarea unor fenomene e(primate apoi cu
a,utorul statisticii
Avanta,e
este cea mai buna tehnica de a stabili raporturi de cauzalitate intre doua fenomene
permite controlul variabilelor studiate
variabilele sint masurabile
"nconveninete
este o tehnica care simplifica realul
voluntarii nu reprezinta intregul evantai al populatiei, sint mai instruiti, de obieci sint studenti in
psihologie
pe parcursul e(perimentului se pot pierde subiecti
motivatiile vountrailor sint diferite * ceea ce influenteaza implicarea in participare

<. Analiza ,e 'on"inu"
2ste o tehnica indirecta, adica se bazeaza pe date si documente e(istente despre subiect, deci cercetatorul
nu intra in contact direct cu subiect. Analiza de continut este cea mai cunoscuta tehnica de analiza a
datelor secundare din documente scrise, sonore, vizuale sau audiovizuale pentru a dega,a informatii
(ziare, carti, emisiuni 6B).
Aceasta tehnica serveste pentru prelevare cantitativa sau calitativa * in sensul ca documentele sint
studiate pentru a face calcule sau interpretari. Altfel spus, utilizam aceasta tehnica de colectare a datelor
cind problema de cercetare implica documente non+cifrice (e(presii scrise, verbale, vizuale sau
audiovizuale) a caror semnificatie vrem sa o descifram, sa o intelegem, (prelavare calitativa), sau sa le
comparam (prelavare cantitativa).
- prima analiza de continut intuitiva facem atunci cind citim un articol de ziar sau un roman, cind privim
un afis sau o emisiune televizata, cind ascultam un cintec sau un interviu. Analiza de continut, ca
instrument de analiza, este o modalitate mai riguroasa de a dega,a sensul unui document, oricare este
forma acestuia. Analiza de continut este instrumentul de cercetare prin e(celenta al al istoricilor,
sociologilor, politologilor si psihologilor care studiaza culturi straine, media, personalitatea, ideologii si
8&
alte forme de reprezentare a indivizior si grupurilor. "n general se utilizeaza foarte mult in domeniul
mediei, fie ca este vorba de emisiuni pentru copii, discursuri politice, mesa,e publicitare.
Avanta,e
putem analiza universul mental al unui individ, grup sau colectivitate
permite comparatia * de e(emplu putem studia ideologia sau sisteme de idei din programele unor
partide adverse, sau din manuale diferite
permite studii diacronice * compratii in timp
"nconveniente
analiza de continut cere timp * cautarea documentelor, lectura, colectarea sistematica a
elementelor semnificative
2. Analiza !"a"i!"i'a
a si analiza de continut, analiza statistica este o tehnica indirecta, ea permite analistului sa lucreze cu
date de,a constituite. Se utilizeaza in studii in care problema de cercetare implica analiza unor mari
grupuri sociale, organizatii, populatii largi, cu a,utorul unor documente cifrice din care se dega,a noi
semnificatii.
Se analizeaza documente, rapoarte de date cifrice. Serveste deci pentru prelevare cantitativa, datele fiind
utilizate pentru dega,area altor serii de numere care permit e(plicarea anumitor fenomene.
Se foloseste mult in economie, in politici publice (este un instrument de analiza si suport in luarea
deciziei). "nformatia se refera la indivizi (virsta, venit, numar copii, religie etc), evenimente legate de
persoane (natalitate, mortalitate, accidente etc), la grupuri sau organisme (date agregate privind bilanturi
de intreprindere, productie industriala, bugete, investitii etc).
Avanta,e
economie de timp si cheltuieli pentru obtinerea datelor * deoarece datele provin de la organisme
publice si parapublice
permite studii e(tensive si evolutive (folosind de e(empu recensamintele)
poate completa alte tehnici de cercetare
"ncoveniente
este rar ca statisticile disponibile sa corespunda perfect elementelor de definitie a problemei. )e
multe ori, cercetatorul trebuie sa modifice anumite obiective initiale.
precizia informatiei, in sensul ca datele pot prezenta lacune sau erori, oamenii denatura (minimiza
sau amplifica) anumite fapte (venit, nivel de scolaritate). Anumite erori pot sa nu influenteze
cifrele de ansamblu, dar altele pot sa discrediteze analiza.
Con!"(ui(ea in!"(u&en"elo( ,e 'ole'"a(e a ,a"elo(
%entru utilizarea principalelor tehnici de cercetare prezentate trebuie construite instrumente de prelevare
adaptate problemei de cercetare.
8#
<ecesitatea acestor instrumente este de a permite culegerea din realitate a informatiilor indispensabile
pentru a raspunde problemei de cercetare.
onstructia unui instument de colectare a datelor face apel la spiritul metodic. 2ste nevoie de rigoare
pentru a construi un instrument fidel si precis.
0iecarei tehnici ii corespunde un instrument specific . observatiei in situatie ii corespunde un cadru de
observatie / chestionarului sau sonda,ului, un formular de intrebari / interviuliului de cercetare, o schema
de interviu/ e(perimentului, o schema e(perimentala/ analizei de continut ii corespund categorii de
analiza / si analizei statistice, serii cifrice.
Con!"(ui(ea unui 'a,(u ,e o!e(8a"ie
2ste instrumentul de prelevare a datelor specific observatiei in situatie. <u putem sa mergem pe teren fara
a stabili ceea ce urmeaza sa observam.
adrul de observatie se spri,ina, evident, pe definitia operationalizata a problemei de cercetare. 2l contine
conceptele, dimensiunile si indicatorii dega,ati prin analiza conceptuala si, pentru a+l construi, trebuie sa
inventariem elementele care definesc mediul pe care il vom observa, sa circumscriem acest mediu si sa
constituim un sistem de notare a observatiilor.
9egului de elaborare .

1) "nformatii asupra mediului
"nformatiile despre mediu servesc, impreuna cu elementele de analiza conceptuala ca fundament pentru
construirea acestui instrument. 2fortul de elaborare este cu atit mai facilitat cu cit putem trasa portretul
situatiei pe care o studiem raspunzind la intrebarile urmatoare .
+ care sint caracteristicile mediului * se refera la descrierea locului, a decorului ambiant, a
comportamnetelor observate.
+ e persoane intilnim * se refera la caracteristicile lor, (virata, se(, origine etnica, functie, numar)
+ 2venimentele anticipate * genul de relatii interpersonale previzibile, tipuri de actiuni
+ "storia grupului, caracterul situatiei (e(ceptional, original, obisnuit)
+ Alte elemente * orice alt aspect legat de definirea problemei care trebuie inclus in observatie
+ are sint momentele propice pentru observatie * se refera, tinind cont de mediul respectiv, la cele
mai favorabile momente pentru observarea fenomenelor semnificative pentru a raspunde
problemei de cercetare.
2) Stabilirea situatiei
+ trebuie sa circumscriem un site de observatie, de e(emplu un serviciu intr+o intreprindere. <umai
centrindu+ne pe o situatie putem construi un cadru coerent si sa luam note in functie de activitatile
legate de aceasta situatie corespunzind problemei de cercetare.
3) Stabilirea unui sistem de luare de note
adrul de observatie este in sine un instrument de luare de note referitoare la fenomenele pertinente in
raport cu problema de cercetare. 2l se bazeaza pe ipoteza sau obiectivul care a fost formulat si ai carei
termeni au fost operationalizati. )eterminam astfel rubrici in care notam ceea ce este pertinent de retinut
in timpul observatiei. Aceste rubrici pot sa se refere la dimensiunile sau indicatorii analizei conceptuale.
8$
2(ista doua tipuri de note . factuale si refle(ive.
<otele factuale e(clud orice ,udecata de valoare de orice natura. Se refera e(clusiv la fapte. )e e(emplu
la planul unui site sau portretul unei persoane.
<otele refle(ive constituie aprecieri ale observatiilor care sint in principal de doua tipuri . analitice
(raportul la ipoteza sau la obiectivul cercetarii) si prsonale (sentimente incercate)
onstruirea unei grile de observatie sau a unui caiet de bord
<otele se includ intr+o grila de observatie sau intr+un caiet de bord in functie de gradul de fle(ibilitate
urmarit.
:rila de observatie * 2ste un instrument mai putin fle(ibil pentru masurarea fenomenelor. 9ubricile
corespund indicatorilor pe care vrem sa+i studiem (de e(emplu organizarea muncii sau atitudine in timpul
muncii). "n general, o grila contine putin te(t redactat.
aietul de bord este un instrumnet mai fle(ibil, mai deschis pentru ca definirea problemei conduce la o
observatie calitativa (cum este cazul observatiei participative). 5n caiet de bord vizeaza redactarea de
note factuale. )e asemenea, pot fi inserate si note refle(ive.
<otele complementare * observatia in situatie necesit adesea informatii suplimentare obtinute prin
interviu, chestionar, conversatii informale sau lectura de documente. "n acest caz, interventia
cercetatorului trebuie sa fie cit mai mica posibil.
Con!"(ui(ea unui 3o(&ula( ,e in"(ea(i
2ste instrumentul chestionarului si sonda,ului. "l construim cu a,utorul unor intrebari deschise si inchise
bazate pe analiza conceptuala si urmind anumite regului.
hiar daca prin definitie chestionarul contine un numar mare de intrebri, in ansamblu el nu trebuie sa fie
prea lung. Sonda,ul, care se adreseaza unor mii de persoane, trebuie sa fie cit mai scurt posibil, si aceasta
cu atit mai mult daca este telefonic, altfel risca sa enerveze interlocutorul. "n cazul in care cel anchetat
este cel care completeaza formularul, aceasta va coopera cu atit mai bine cu cit formularul este mai scurt.
"n cazul unui chestionar+interviu, acesta poate dura o ora si chiar mai mult.
9eguli .
1) 9edactarea te(tului de prezentare a chestionarului
5n te(t de prezentare trebuie obligatoriu sa insoteasca chestionarul. Aceasta prezentare care este pagina
cuvertura, este scurta si clara. <e prezentam personal sau in numele organizatiei care a comandat
cercetarea. Se precizeaza subiectul sau scopurile cercetarii in termeni nespecializati, fara sa mentionam
ipoteza ca atare, se asigura anonimatul. "n prezentarea chestionarului+interviu trebuie sa insistam asupra
importantei cercetarii, adica a contributiei pe care repondentii o au raspunzind la intrebari, mai ales daca
cercetarea se face prin telefon. 6rebuie de asemenea sa indicam timpul apro(imativ necesar pentru a
raspunde intrebarilor.
2) %rezentarea chestionarului
8'
0ormularul de chestionar este un document care va fi completat fie de repondent (forma
autoadministrata), fie de cel ce face interviul. Si intr+un caz, si in altul, chestionarul trebuie sa fie
atragator si usor de completat. alitatea vocabularului, claritatea, sint e(igentele de baza ale unui
chestionar bine pregatit. it priveste forma e(terioara, ea nu trebuie sa fie lu(oasa sau e(agerat elaborata.
6rebuie indicat repondentului cum sa raspunda (incercuire a raspunsurilor, un raspuns sau mai multe, etc).
%aginile trebuie sa fie aerisite, caracterele sa fie uniforme. 6rebuie sa indicam trecerea de la o tema la
alta, in special in cazul unui chestionar+interviu. %entru a facilita lectura, o intrebare trebuie sa fie
completata pe o singura pagina. )e asemenea, lista raspunsurilor asociate unei intrebari trebuie sa fie pe
aceiasi pagina cu intrebarea. Acestea nu sint decit citeva reguli de prezentare. 6rebuie sa retinem, pe
scurt, ca persoana interogata trebuie sa poata citi cu usurinta fiecare pagina a forularului, sa stie la care
intrebari trebuie sa raspunda si cum.
3) -rdonarea intrebarilor
"ntrebarile pot fi plasete intr+o anumita ordine, in functie de diferite criterii, dar in general se respecta
urmatoarele regului . intrebarile se ordoneaza de la cele usoare la cele mai dificile, de la cele impersonale
la cele personale, de la general la particular. )e asemenea, o intrebare de opinie este precedata de o
intrebare de informatie asupra temei respective.
&) 2laborarea intrebarilor
"ntrebarile se construiesc cu a,utorul indicatorilor din analiza conceptuala. 0iecare indicator se regaseste
intr+o intrebare sau mai multe si fiecare parte a formularului corespunde unui concept sau unei variabile a
ipotezei.
7odelul obisnuit de a formula intrebari este chestionarul cu intrebari inchise care nu ofera decit doua
alegeri de raspunsuri sau cu alegeri multiple. iteodata se poate folosi si chestionarul cu raspunsuri
deschise.
"n modelul cu intrebari inchise, repondentul trebuie sa aleaga printre raspunsurile care ii sint prezentate.
2(ista doua tipuri de intrebari inchise. intrebari dihotomice si cu alegere multipla.
"ntrebarea inchisa dihotomica este cea care obliga alegerea intre doua raspunsuri, intre adevarat si fals,
intre da si nu. =0aceti sport> * da sau nu. "ntrebarea inchisa cu legere multipla este cea care ofera un
evantai de raspunsuri plauzibile. )istingem patru variante.
u un singur raspuns permis. um nu putem prevede toate raspunsurile posibile, trebuie inclusa o
rubrica =altele (precizati)>. 2(emplu . de ce fumatiA . obisnuinta, nevoie, imitare, altele (precizati).
u mai multe raspunsuri permise si aceasta se indic. !a aceiasi intrebare, repndentul poate alege
mai multe raspunsuri
2numerare pentru evaluarea unui indicator. Acest tip de intrebari cere repondentului sa evalueze
fiecare din intrebarile dintr+o serie de intrebari, una in raport cu alta. 2(emplu. =)intre capacitatile
urmatoare legate de munca de politist (capacitatea de a redacta un raport, capacitatea de a aresta
un suspect, capacitatea de a+si stapini emotiile, capacitatea de a evalua gravitatea unui act,
capacitatea de a fi autonom), care vi se par proprii barbatului, femenii sau ambilor A>
2numerare de indicatori in vederea clasarii. Acest tip de intrebare cere repondentului sa clasifice
fiecare indicator al unei serii. 2(emplu . =e importanta acordati valorilor urmatoareA> . familie,
religie, bani, munca, confort, prietenie, frumusete, dragoste. Aceste valori se numeroteaza de la 1
la 4, 1 corespunzind valorii celei mai importante si 4 valorii celui mai putin importante.
"ntrebarea deschisa se poate folosi in chestionar, dar este indicat ca numarul lor sa fie limitat sau sa
limitam lungimea raspunsului. Acest model lasa anchetatorului libertatea de a+si formula raspunsul, acest
84
fapt are inconvenientul ca raspunsurile sint greu cuantificabile si comparabile. )in aceasta cauza, in mod
ideal, chestionarul nu ar trebui sa contina o astfel de intrebare. )aca totusi folosim acest model, trebuie sa
limitam amploarea raspunsului, fie prin numarul de linii sau spatiul rezervat raspunsului. "n cazul
chestionarului , putem vorbi de intrebari deschise cu raspuns elaborat (=are considerati ca sint cele mai
importante calitati ale spiritului sportiv A>sau cu raspuns scurt (=)upa d+voastra, care este tara cea mai
saraca din lumeA>.
#) 2vitarea erorilor de formulare a intrebarilor
el mai important lucru este sa ne facem intelesi de repondent. - intelegere clara este o garantie a pertin.
%entru aceasta este nevoie sa incercam sa ne punem in locul repondentului. 2ste nevoie, pentru asta, sa
elaboram mai multe versiuni ale unei aceleisi intrebari, inainte de a alege una. "n realizarea unui bun
formular trebuie sa tinem cont de recomanadarile urmatoare .
fiecare intrebare nu trebuie sa contina decit o idee, pentru a evita ambiguitatea
fiecare intrebare trebuie sa fie redactata in termeni neutri pentru a nu influenta repondentul. Acesta
poate fi influentat prin sugestie daca punem intrebarea urmatoare . =2ste adevarat ca pacea in
lume este amenintata A>. 6ermenul =adevarat> sugereaza ca trebuie raspuns afirmativ, sau ca este
indicat sa se raspunda astfel. 9epondentul poate fi influentat daca i se pune o intrebare
moralizatoare sau culpabilizatoare . =a orice bun cetatean, mergeti la votA>. 2ste foarte posibil ca
un repondent care nu merge la vot sa se simta vinovat, sa denatureze raspunsul.
6ermenii trebuie sa fie simpli, trebuie evitat vocabularul specializat sau abstrat. )e asemenea, nu
se folosesc sigle, ci denumirea intreaga a unei organizatii sau institutii.
"ntrebarile trebuie sa fie scurte pentru a evita confuzia
"ntrebarile trebuie sa fie clare pentru a evita imprecizia
"ntrebarea trebuie sa fie verosimila. Altfel spus, trebuie evitate intrebari referitoare la o intentie,
sau o anticipatie, sau care face apel la o memorizare e(cesiva. 2(emple de evitat . =e intentionati
sa faceti la pensieA>, sau =e ati face la locul unui accidentA>.
Sa adaugam ca folosim in mod obisnuit adresarea la pesoana a 2a plural, cu conditia ca aceasta sa nu
indispuna interlocutorul (fiind de virsta apropiata cu cel care realizeaza interviul), sau tinid cont de modul
obisnuit de adresare intr+o societate.
$) "ntrebarile personale, sau considerate astfel de anumite grupuri, despre venit, virsta,
comportamente deviante, si care pot suscita reticenta, se introduc la sfirsit, dupa ce s+a cistigat
increderea repondentului. %entru venit, nu se cere o cifra e(acta. Se creaza clase de venit ale caror
valori limita sint destul de apropiate pentru a fi semnificative.
') 2vitarea erorilor de formulare a raspunsurilor.
toate raspunsurile propuse trebuie sa fie paluzibile, adica sa corespunda unui aspect al realitatii
care ar putea fi adevarat.
9aspunsurile trebuie sa fie e(plicite. <u se pune intrebarea ="n ce tip de casa locuiti>, lasind
indeterminat raspunsul, ci trebuie propusa o lista de astfel de tipuri. vila, bloc, duple(, altele.
!ista trebuie sa fie e(haustiva. 6oti repondentii trebuie sa se regaseasca in situatiile propuse.
ategoriile de raspuns trebuie sa fie mutual e(clusive, adica fiecare trebuie sa fie bine delimitata.
%entru clase de virsta sau venit, se creaza, de e(emplu, grupe 2#+28 ani urmata de clasa 3;+3&, 3#+
38, &;+&& etc.
<umarul categoriilor de raspuns trebuie sa fie restrins. %entru a evita ambiguitatile, ne limitam la
un evantai de 3, &, sau # alegeri cel mult, la care se poate adauga =nu stiu> sau =refuz>.
88
ategoriile trebuie sa fie echilibrate, adica sa ofere atitea posibilitati de raspuns intr+un sens cit si
in altul. 2(emplu. =e credeti despre guvernarea actuala. sinteti foarte multumit, destul de
multumit, nemultumit, foarte nemultumit>.
Balidarea formularului de intrebari
5n formular este valid daca se rezuma la intrbarile ce tin de definirea problemei. 0iecare intrebare
formulata trebuie sa descrie un comportament observabil, un indicator sau altul al ipotezei. Se sugereaza
prezentarea si discutarea formularului cu colegii pentru ca ei sa evalueze daca formularea intrebarilor este
adecvata formularii problemei. )e asemenea, se poate realiza o pre+ancheta, adica se supune formularul
unui grup de persoane avind caracteristici cit mai apropiate posibil de cele ale populatiei vizate. )upa pre+
ancheta este util sa cerem parerea globala despre e(perienta testului pentru a putea corecta, fie
prezentarea, fie tonul, fie continutul formularului.
Con!"(ui(ea unei !'$e&e ,e in"e(8iu
Schema de interviu este instrumentul interviului de cercetare. 2ste un instrument de colectare a datelor
pentru a chestiona in profunzime o persoana sau un grup mic. !a inceputul schemei, informatii precise
situeaza conte(tul interviului, urmeaza apoi o prezentare a cestuia. Acest instrument se construieste cu
a,utorul intrebarilor si sub+intrebarilor deschise bazate pe analiza conceptuala realizata in prima etapa a
procesului de cercetare.
1) %repararea si prezentarea interviului
%rezentarea se face oral in momentul intilnirii cu persoana intervievata. )eci, interviul trebuie preparat si
redactat. Aceasta prezentare, care se ataseaza schemei de interviu, se descompune in patru puncte. a) cel
ce face interviul se prezinta (nume, functie, institutie)/ b) comunica motivul intilnirii, prezentind pe scurt
subiectul cercetarii/ c) previne intervievatul ca discutia este inregistrata / d) se asigura persoana
intervievata de confidentialitatea raspunsurilor. "n plus, pentru a elimina orice ambiguitate, si reticenta, se
poate face o enumerare succinta a principalelor teme care vor fi abordate, se pot mentiona persoanele care
vor avea acces la raspunsuri.
"n realizarea schemei de interviu trebuie sa tinem cont de urmatoarele reguli.
1) unoasterea modelului de intrebari utilizat
- schema de interviu se compune in principal din intrebari generale si sub+intrebari pe modelul intrebarii
deschise. "ntrebarile trebuie in asa fel formulate incit repondentul sa se simta liber cit priveste felul de a
raspunde. 6ermenii folositi nu trebuie sa dea precizari cit priveste modalitatea de a raspunde, oferind de
e(emplu alegeri de raspuns. 0ormularea unei intrebari deschise urmareste in primul rind evitarea unui
raspuns stereotip si scurt, pentru ca ceea ce vizam este e(presia sentimentelor sau evaluarea persoanei, si
acestea nu se pot e(prima intr+un cuvint sau formula scurta. 6rebuie acordat tot timpul necesar pentru
elaborarea raspunsului. "n consecinta, intrebarea deschisa face parte din instrumentele proprii cercetarii
calitative.
2) onstruirea intrebarilor si sub+intrebarilor
"ntrebarile si sub+intrebarile se construiesc cu a,utorul amalizei conceptuale. "n general intrebarile
corespund dimensiunilor conceptelor, iar sub+intrebarile indicatorilor fiecarei dimensiuni.
3) 2vitarea erorilor de formulare a intrebarilor
1;;
6rebuie sa tinem cont de recomnadarile facute pentru realizarea unui formular de intrebari pentru
chestionar, neuitind ca intrebarile deschise ale unui interviu trebuie sa invite persoana sa+si elaboreze
raspunsul si nu sa+l restringa.
&) -rdina intrebarilor
6rebuie sa tinem cont ca intrebarile si sub+intrebarile difera prin locul pe care il ocupa. Sub+intrebarile
servesc sa precizeze intrebarile, ele sint indicatori ai dimensiunii conceptului. "ntrebarile generale
abordeaza de fiecare data o tema noua (o noua dimenisune a fenomenului).
"n masura posibilului, incepem cu subiecte, si deci intrebari, mai impersonale inainte sa abordam subiecte
mai personale, pentru a da timp repondentului sa a avea incredere in seriozitatea anchetei. "ntrebarile nu
trebuie sa deran,eze repondentul, sa+l ,eneze, sa+l ofenseze, sau sa+i dea sentimentul sa este ,udecat sau
ridiculizat, mai ales in cazul intrebarilor care abordeaza subiecte intime sau delicate. "ntrebarile
referitoare la virsta, venit, stare civila sau ocupatie, se plaseaza, de preferinta, la sfirsitul schemei. )aca
anumite intrebari cer mai multa reflectie, acestea este bine sa fie precedate de intrebari mai usoare pentru
a nu descura,a repondentul cit prieste dificultatea operatiunii.
Realiza(ea !'$e&ei e4/e(i&en"ale
Schema e(perimentala sau planul de e(perienta este instrumentul e(perimentului. 2ste instrumentul de
colectare de date realizat pentru a supune diferiti subiecti unei e(periente. 2a permite ilustrarea si
specificarea componentelor e(perientei. %une in eidenta variabilele principale (independenta si
dependenta) ale ipotezei, arata sensul relatiei dintre ele, indica alti factori care pot fi luati inconsideratie,
precizeaza care sint subiectii e(perientei.
1) %recizarea caracteristicilor variabilelor si schematizarea variabilelor principale
Bariabila independenta, conform ipotezei, va modifica variabila dependenta. "n realizarea schemei
e(perimentale se va preciza felul in care se manipuleaza variabila independenta. Bariabila dependenta
este cea care reactioneaza la manipularea variabilei independente. "n schema e(perimentala se specifica
ce anume comportamente ale subiectilor e(perientei se vor masura si cum.
2) <eutralizarea variabilelor intermediare
9ealizarea schemei implica de asemenea precizarea mi,loacelor luate pentru a contra efectele nedorite ale
variabilelor intermediare care pot interveni intre variabilele principale. Aceasta precautie metodologica
este indispensabila, fara ea orice e(perienta poate fi pusa sub semnul intrebarii.
3) )eterminarea mi,loacelor apropriate
9ealizarea schemei include descrierea mi,loacelor utilizate pentru a masura efectele variabilei
independente asupra variabilei dependente . teste. hestionar, grila de observatie, aprate, material.
6estele sint instrumente de masurare care permit obtinerea de informatii despre anumite caracteristici ale
subiectilor e(perientei. Se pot utiliza teste de abilitate, care masoara inteligenta sau diferite aptitudini ale
indivizilor, sau teste de personalitate. 6estele pot imbraca diferite forme . teste care au forma
chestionarului, alte teste pot cere subiectilor sa deseneze, sa construiasca, sa actioneze.
hestionarul se utilizeaza pentru a cunoaste anumite caracteristici ale persoanelor e(aminate. :rila de
observatie se foloseste pentru a nota anumite comportamente precise, scopul fiind masurarea
1;1
fenomenelor. )eterminarea aparatelor face de asemenea parte din schema de e(priment. )iferite aparate
permit masurarea altor tipuri de comportamente ca de e(emplu . electrocardiograf pentru a masura
emotia, iluziometrul pentru perceptie. )iferite materiale necesare e(perientei sint de asemenea stabilite in
faza elaborarii schemei de e(periment (cronometru, magnetofon etc).
&) 9epartizarea subiectilor
"n aceasta etapa, trebuie stabilit daca este o e(perienta cu un ansamblu de subiecti, doua ansamble sau mai
multe, sau e(perienta cu un singur caz (in mod e(ceptional).
2(perienta cu un singur grup e(perimental, se procedeaza la un pre+test (inaintea e(perimentului) si un
post+test. )e e(emplu, se poate cere subiectilor sa completeze un prim chestionar referitor la opiniilor lor
politice, apoi un alt test chestionar, dupa ce acestia au urmat un curs de stiinta politica (variabila
independenta). %lanul de e(perienta cu doua grupuri sau mai multe presupune un grup (grupuri) de
control si un grup (grupuri) e(perimental. - alta posibiltate este cea a cazului unic, adica studierea unui
singur individ. "n acest caz individul este supus unor e(periente succesive, pentru a nota, de e(emplu,
schimbari in comportamentul individual.
#) 9edactarea instructiunilor pentru subiecti
6oti subectii primesc aceleasi informatii despre e(periment, in aceiasi termeni si in acelasi timp. Se
specifica scopul e(perimentului, ccea ce se cere subiectilor sa faca, timpul acordat, materialul si
mi,loacele folosite.
Con!"(ui(ea 'a"ego(iilo( analizei ,e 'on"inu"
%entru analiza de continut construim categorii de analiza de continut. Alegerea acestor categorii este un
moment important inaintea studierii complete a documentatiei.
1) ategoriile uzuale
ategoriile sint elemente semnificative ale documentelor pe care vrem sa le notam. 2(ista $ categorii
uzuale ale analizei de continut .
materia sau temele tratate . programul unui pardid, noutati tehnologice, mediu etc.
)irectia comunicarii, adica atitudinea autorului documentului in raport cu tema (luarea de
pozitie) . favorabila, defavorabila, nuantata.
0elul implicit sau e(plicit in care sint vehiculate valorile in document
Actorii documentului * caracteristici sociale . virsta, se(, religie, etnie, scolaritate, orgine sociala
etc.
9eferinte privind documentul . provenienta (autor, loc, timp), gen (discurs, ziar, emisiune de radio
etc) etc.
2) onstruirea categoriilor
Se realizeaza plecind de la problematica, tradusa in concepte, dimensiuni si indicatori. 0iecare categorie
corespunde unui indicator.
3) alitatile categoriilor
1;2
2(haustivitate * toti indicatorii cercetarii sint bine tradusi in categorii, astfel incit prelevarea sa
permita sa raspundem obiectivului cercetarii sau sa argumentam ipoteza.
laritatea * categoriile trebuie sa fie clar definite, sa fie usor reperabile in document
2(clusivitate * o categorie este e(clusiva daca unitatile prelevate in document nu se refera decit la
ea.
2chilibru * numarul de categorii trebuie sa fie echilibrat, adica sa fie in functie de amploarea
documentatiei si de indicatorii problemei
&) Alegerea unitatilor de semnificatie
ategoriile contsruite permit prelevarea unitatilor de semnificatie din documentatie, adica parti din
document. Aceste unitati fi .
+ cuvinte
+ teme dezvoltate pe 2 (sau mai multe) linii, sau pe o pagina (sau mai multe)
+ personalitati (actori). )upa genul documentului
+ actiuni
+ ale elemente care permit clasarea partilor din document
)upa ce s+a decupat continutul documentului in unitati de semnificatie, se stabileste modul in care se vor
masura * catitativ sau calitativ .
<umararea unitatilor se refera la stabilirea frecventei si cantitatii unitatilor retinute (in special in
studiul mediei). Se calculeza spatiul pe care il ocupa intr+un ziar (linii sa coloane de e(emplu) o
tema data, sau in timp (minute) daca analizam o emisiune radio sau de televiziune.
Aprecierea unitatilor * in cercetarea calitativa se noteaza de asemenea unitatile de semnificatie *
numite unitati de calificare. Acestea permit identificarea elementelor documentului altfel decit
prin masurare. Se procedeaza astfel . se e(amineaza prezenta sau absenta unei categorii/ se
stabileste o tipologie a unitatilor de semnificatie (tipuri de reactie, portrete etc) / se evalueaza
intensitatea unei categorii, adica intensitatea cu care sint tratate anumite categorii, cum sint puse in
valoare (de e(emplu in publicitate)
onstruirea unei foi de codare sau a unor fise * acestea contin categoriile elaborate si servesc la
colectarea datelor.
Con!"(ui(ea !e(iilo( 'i3(i'e
Seriile cifrice sint instrumentul de colectare a informatiilor numerice. )e e(emplu, daca vrem sa
cunoastem evolutia a,utorului financiar guvernamental acordat studentilor in raport cu costul vietii,
utilizam aceasta tehnica de prelevare de date cantitative.
9eguli de utilizare a analizei statistice .
1) Seriile de cifre se construiesc plecind de la ipoteza sau obiectivul de cercetare
2) Stabilirea coordonatelor cercetarii. )e e(emplu, in functie de cum concretizat conceptul de =a,utor
guvernamental pentru studenti> decidem ce coordonte e(tragem din documente . sume acordate,
numar de beneficiari, forme de a,utor, perioada de timp considerata. %entru celalalt termen al
ipotezei (costul vietii), e(primat prin indicele costului vietii stabilim anii de referinta.
3) onstruirea seriilor de cifre. "n e(emplul dat, stabilim serii de cifre pentru fiecare indicator (suma
de bani alocata de guvern in ficare an, din 188; de e(emplu/ numar de beneficiari in ficare an/
1;3
numar de cereri in ficare an/ numar de cereri accptate/ indicele costului vietii in perioada
considerata)
Cali"a"ea in!"(u&en"elo( ,e /(ele8a(e a ,a"elo(
- cercetare stiintifica este evaluata in functie de calitatea instrumentelor, chiar inainte de analiza
rezultatelor. 9ezultatele nu pot fi valabile decit daca instrumentele sint adecvate. Acestea trebuie sa fie
fidele si precise.
a) 0idelitatea sau fiabilitatea unui instrument este daca acesta este adecvat obiectivelor cercetarii, de
asemenea daca, utilizat de un alt cercetator produce aceleasi rezultate. "n stiintele sociale,
fidelitatea unui instrument este dificil de apreciat. Berificarea se face in principal in mod indirect,
de e(emplu prin succesul aplicatiilor concrete la care analiza poate da loc.
b) %recizia este calitatea unui instrument de a permite culegerea tuturor informatiilor necesare
referitoare la manifestarile concrete ale obiectului studiat.
Rezu&a"
1. ulegerea informatiei trebuie sa fie realizata in mod selectiv. adrul operatoriu si strategia
de verificare determina natura informatiei utilizate.
2. "nca din faza proiectului de cercetare trebuie sa precizam instrumentele care vor fi
privilegiate. "n stiintele administrative, observatia documentara, interviul si sonda,ul sint
cele trei instrumente cele mai utilizate
3. analizarea cu atentie a cadrului operatoriu pentru a determina tipul de informatie necesara
analizei si a tehnicii de culegere a datelor

1;&

Mo,ulul +B : Enun"a(ea 'on'luziilo(; Con!"(ui(ea !i /(ezen"a(ea iliog(a3iei

Enun"a(ea 'on'luziilo(
oncluzia unei cercetari are trei functii principale .
+ oncluziile fac sinteza analizei datelor si a interpretarii rezultatelor. u alte cuvinte, se regrupeza
diferitele elemente ale problemei pentru a dega,a esentialul ce trebuie retinut din cercetare. <u
este vorba de a face un rezumat, ci de a preciza principalele aspecte ale cercetarii in functie de
analiza si interpretare. "n acest moment se face evaluarea definitiva a ipotezei sau a obiectivului de
cercetare si se fac nuantarile necesare.
+ Se prezinta aportul analizei la cunoasterea fenomenului studiat. Se subliniaza drumul parcurs in
raport cu cunostintele prealabile asupra problemei si a metodologiei utilizate. Se mentioneaza un
aspect nou care trebuie luat in consideratie, un mod nou de a aborda problematica, sau orice alta
reflectie care contribuie la dezvoltarea cunoasterii fenomenului respectiv.
+ Se propun de asemenea piste noi de cercetare pentru aprofundarea problematicii. Se pot indica
prelungiri posibile de cercetare. )e asemenea se pot mentiona limite eventuale ale cercetarii.
)esi concluzia nu necesita o elaborare prea lunga, ea nu trebuie intocmita superficial. oncluzia adauga
informatii ma,ore, permitind sa sublinierea valorii si importantei analizei. %recizam, daca mai este nevoie,
ca partea destinata concluziilor nu este un loc in care sa spunem ce ne+a placut, apreciat, deran,at sau
dezamagit in timpul cercetarii.
Con!"(ui(ea !i /(ezen"a(ea iliog(a3iei
Atit elaborarea unui proiect de cercetare bine structurat cit si cercetarea propriu zisa necesita lecturi
prealabile. Bibliografia unei cercetari nu recenzeaza decit te(tele care au servit direct muncii de analiza,
in timp ce bibliografia unui proiect de cercetare este de obicei mai voluminoasa pentru ca cercetarea nu
este inca facuta. Astfel, este normal ca in aceasta preparatorie sa nu fi consultat toate te(tele pertinente. "n
timpul cercetarii sintem in masura sa selectionam din bibliografia proiectului te(tele care au fost imediat
utile pentru munca de analiza.
Bibliografia proiectului de cercetare indeplineste un rol dublu. %e de+o parte, ne permite sa reperam
materialele necesare analizei, iar pe de alta parte ne indica tipurile si categoriile de documente disponible
in raport cu problematica cercetarii. 2ste important sa avem aceasta informatie inca de la inceput pentru a
orienta demersul.
Bibliografia se contruieste plecind de la materiale generale si specializate, inde(uri, banci tematice
informatizate, cataloage, anuare, internet.
um se prezinta bibliografia
1;#
"ntrucit informatia trebuie sa fie disponibila oricui analizeaza acelasi subiect, bibliografia nu se scrie
oricum ci respectind anumite reguli de prezentare in vigoare.
2(ista mai multe sisteme de prezentare a bibliografiilor. Anumite universitati impun folosirea unui
anumit sistem, altele sugereaza formule de prezentare. "n general universitatile, sau departamentele,
elaboreaza un ghid de prezentare a lucrarilor de cercetare.
%rezentarea bibliografiei trebuie sa respecte cel putin 2 reguli de baza .
referintele trebuie prezentate in ordinea alfabetica a autorilor
referintele sa fie complete * nume autor, numele lucrarii, editura, anul aparitiei
trebuie distinse publicatiile oficiale (documente continund informatii publicate de guverne si
organisme internationale) de lucrari (te(te de autori publicate sub forma de carti, articole din
reviste de specialitate, articole de ziar etc)
se specifica de asemenea daca te(tele sint publicate sau nu
Reguli (e3e(i"oa(e la u"iliza(ea !u(!elo(
toate sursele trebuie sa faca obiectul unei referinte in locul unde ele sint utilizate in te(t
nu a,unge sa le mentionam in bibliografie
lectorul trebuie sa stie care este sursa fiecarei citatii sau element de interpretare care nu este
original
nu se refera la informatia factuala daca ea este usor verificabila * de e(emplu nu trebuia sa
indicam sursa ca sa sustinem afirmatia ca ma,oritatea romanilor sint ortodocsi
dar daca afirmam ca 4'F din romani se declarau de religie ortodo(a in anul 2;;;, atunci trebuie
sa mentionam de unde detinem datele
deci regula . daca o informatie factuala o detinem dintr+o alta cercetare trebuie sa citam sursa
Ci"a"ele
+ este citat tot ce am imprumutat dintr+o sursa fara sa+i alteram forma sau continutul
+ orice citat trebuie sa fie clar indicat si delimitat si trebuie sa fie insotit de o referinta
+ orice citat neindicat poate fi caz de plagiat
inci tipuri de te(te trebuie sa faca obiectul unor referinte .
citate directe scurte (care nu depasesc trei linii) * se insereaza in te(t si sint incluse in ghilimele si
urmate imediat de numarul trimiterii la nota sau la paragraful de citat, in functie de stilul de
referinte ales
citate directe lungi * trebuie dega,ate din te(t si scrise la interlinie simpla * nu cere ghilimele
paragrafe * sint pasa,e prin care se reia gindirea unui autor pe care o e(primam cu cuvinte diferite
* putem utiliza ocazional aceasta practica pentru a include parearea nui alt autor in interirul unui
te(t original * totusi aceasta practica poate deveni indoielnica atunci cind este sistematica * in
plus, folosirea unui paragraf fara mentionarea sursei originale constituie plagiat
elemente de informatii specifice (date statistice, fapte istorice sau alte date obtinute prin cercetare)
referinte generale * pasa,e in care rezumam continutul unui te(t, precizam originea definirii unui
concept, identificam un studiu de referinta pentru a sustine o afirmatie * sint referintele cele mai
curente si fac parte integranta din conventiile de scriere in stiintele sociale
citate in limbi straine * preferabil trebuie traduse daca apar in te(t, adaugind pasa,ul original in
nota infrapaginala precizind ca traducerea ne apartine * daca traduceti mai multe pasa,e, indicati
1;$
acest lucru numai pentru primul pasa, si precizati ca, in lipsa unei indicatii contrare, toate
traducerile care urmeaza va apartin
-bservatie * nu trebuie sa abuzam de primele trei forme pentru ca un te(t care nu este constituit decit din
citate directe si paragrafe este apreciat ca fiind lipsit de continut original
Stiluri de scriere a referintelor
)oua stiluri de scriere a referintelor pot fi utillizate . note infrapaginale sau citate intre paranteze. -ricare
este modelul ales, trebuie prezentata o bibliografie la sfirsitul lucrarii.
a) note infrapaginale
9eprezinta stilul traditional de scriere a referintelor. 2le pot servi pentru a furniza indicatii asupra sursei
(note de referinte) sau sa introducem un complement de informatie care, introdusa in te(tul lucrarii, ar
afecta continuitatea e(punerii (note de completare a te(tului).
<otele sint numerotate consecutiv, cu cifre arabe in ansambul te(tului (si nu pe fiecare pagina). "n te(t,
numarul trimiterii se scrie imediat dupa ghilimele de inchidere a citatului (daca este un citat scurt), sau
dupa paragraful inserat in cazul unui citat lung, sau dupa un cuvint daca referinta se raporteaza e(clusiv la
acel cuvint (de e(emplu dupa o definitie), sau la sfirsitul unei fraze sau paragraf in cazul in care notele se
raporteaza in mod general la acestea.
<otele se plaseaza inaintea punctului sau virgulei. Aceasta este in franceza care difera de cea forma
engleza (in engleza trimiterea este inclusa dupa punct sau virgula). hiar daca se utilizeaza note
infrapaginale, trebuie inclusa o bibliografie la sfirsitul te(tului.
9eguli de prezentare a notei infrapaginale .
in subte(t, precedata de numar
simpla interinie
in aceleasi caractere ca si te(tul sau mai mici
prima referinta a unei surse trebuie sa contina informatiile bibilografice complete
um se scriu referintele .
carti cu autor unic sau mai multi autori * referinta integrala a lucrarii
referinta la un pasa, * se indica, in afara referintelor complete ale lucrarii, pagina, paginile)
citate subsecante * daca referinta a fost de,a mentionata * A se vedea 3 autor, lucrarea, pagina
citat imediat consecutiv al lucrarii al aceluiasi autor * ,bid., 3#;+#&
citate subsecante a unei carti cu mai mult de 3 autori * a se vedea 3 si altii, titulul lucrarii in
italice
articole de reviste stiintifice 3, =titulul lucrarii in caractere normale>, titulul revistei in italice,
pagini
citate subsecante neconsecutive, pagina specifica * 3, E, (fara prenume), titulul lucrarii in
normale, cu ghilimele, pagina * alt citat ,bid., pagina
citat imediat consecutiv, aceiasi pagina * ,d.
apitol intr+o lucrare colectiva . BPlange, A., =ulture politiDue> in 0aucher, %h., dir., =ivilisaton
et culture>, editie, an, pagini
1;'
Articol de ziar sau periodic nespecializat * numele ziarului in italice, data ziarului, sectiune
)ocumente oficiale * tara, organism, document, fara ghilimele, in italice, apoi datele in caractere
normale
)ocumente electronice * <umele autorului, titulul lucrarii in caractere normale cu ghilimele,
editura, an. -n+line . .....cu data consultarii
b) referinte intre paranteze
9eferintele permit evitarea acumuarii de note infrapaginale furnizind sursele in interiorul te(tului. Sursele
sint mentionate intre paranteze la locul unde in mod normal am utiliza o trimitere la nota si in acest caz
paranteza precede punctul sau virgula. 6rebuie sa sciem numele autorului de fiecare data cind ne referim
la un document * nu se utilizeaza =ibid.>. <u se pune virgula intre numee autorului si an. !a prima
referinta se numesc toti autorii, apoi, daca sint mai mult de 3 autori, se utilizeaza =si al>. Sursele sint
separate prin punct si virgula in interiorul parantezei (7c0alls 188# / 0aucher 188&)
Taele% g(a3i'e !i ane4e
5rmeaza de obicei bibliografiei si constituie obiectul unor sectiuni distincte. 2(ista o regula de aur foarte
simpla pentru prezentarea tabelelor sau graficelor . ma(imum de informatie posibile utilizind cit mai
putine caractere * lectorul are o capacitate limitata de a absorbi cifre.
Alte reguli .
+ tabelele trebuie sa fie sobre si clare.
+ trebuie sa includa toate informatiile necesare dar nu mai mult.
+ se numeroteaza in cifre arabe si nu romane
+ trebuie sa aiba titlu evocator * care sa indice clar faptul raportat, unitatea de analiza, perioada de
timp la care se refera datee
+ trebuie indicate sursele
)e asemnea, graficele trebuie sa fie clare si sobre, trebuie sa comunice ma(imum de informatie in
minimum de caractere.
Ane(ele urmeaza tabelele. )aca avem mai multe ane(e, ele sint desemnate prin litere ma,uscule.
1;4
Biliog(a3ie
Allison, :., #ssence o "ecision. #xplaining the Cuban Missile Crisis, Boston, !ittle Bro@n, 18'1.
Angers, 7., ,nitiation J la m;thodologie des sciences humaines, 3e Pdition, !es 2ditions 2, MuPbec,
2;;;.
BPlanger, A+I., !emieu(, B., ,ntroduction J la science politi*ue, 7ontrPal, %resses de lQ5niversitP de
7ontrPal, 1888.
Birbaum, B. si !eca, I., Sur l+individualisme, %aris, %resses de la 0<S%, 184$.
Brimo, A., )es m;thodes des sciences sociales, %aris, 7ontchrestien, 18'2.
Bruno, I. si 7uller, %., )+#tat en action ! politi*ues publi*ues et corporatismes, %aris, %50, 184'.
Buchanan, :.7., 6ollison, 9. )., Theor8 o 4ublic Choice, 4olitical Applications o #conomics, 6he
5niversitK of 7ichigan %ress, Ann Arbor, 18'2)
rozier, 7., )a soci;t; blo*u;e, %aris, !e Seuil 18';.
)i(on, B.9., Bouma, :.)., AtCinson, B.I., A :andboo- o Social Science .esearch, -(ford, o(ford
5niversitK %ress, 184'.
2sping+Andersen, :., )es trois mondes de l+#tat providence ! essai sur le capitalisme moderne, %aris,
%50, 1888
:o@, ".I., Barette, 7., )ion, S., 0ortman, 7., ,ntroduction J l+administration publi*ue,:aetan 7orin,
7ontrPal, 184'.
:ra@itz, 7., M;thodes des sciences sociales, %aris, )alloz, 188;.
:reen )., Shapiro, "., 4athologies o .ational Choice Theor8, <e@ Javen, Eale 5niversitK %ress, 188&.
Jeclo, J., O9evie@ Article. %olicK AnalKsis>, 5ritish 6ournal o 4olitical Science, vol. 2, 18'2.
Jirschman, A., 5onheur priv;, action publi*ue, %aris, 0aKard, 1842.
Iones, h.-., An ,ntroduction to the Stud8 o 4ublic 4olic8, Belmont, )u(burK %ress, 18';.
1;8
!evi, 7., O .ule and .evenue, BerCeleK, 5niversitK of alifornia %ress, 1884.
7ace, :., =uide d+;laboration d+un pro(et de recherche, %resses de lQ5niversitP !aval, MuPbec, 1844.
7arch, I. . si Simon, J., Organizations, <e@ EorC, ?ileK, 18#4.
7intzberg, J., Bourgault, I., Manager en public, "nstitut de lQadministration publiDue du anada,
6oronto, 2;;;.
<achmias, )., <achmias, ., .esearch Methods in The Social Science, <e@ EorC, St.7artinQs %ress,
18'$.
-lson, 7., )a logi*ue de l+action collective, %50, %aris, 18'4.
%al, !.A., 4ublic 4olic8 Anal8sis ! An ,ntroduction, Second 2dition, <elson anada, 1888.
%ierson, %., "ismantling the >elare State, ambridge, ambridge 5niversitK %ress, 188&.
%opper, 1., on,ectures et refutations, paris, %aKot, 184# (18$#).
%utnam, 9.)., G !e dPclin du capital social au( 2tats+5nis H, )ien social et 4oliti*ues 9 .,AC, 1888.
9ichardson, I.!., #conomics ! :egemonic "iscourse, Muadrant, 7elbourne, 7arch, 188'.
Scharpf, 0., =ames .eal Actors Could 4la8, <e@ EorC, 188'.
6helen, 1., OJo@ "nstitutiona 2voleve . "nsights from omparative Jistorical AnalKsis>, in 7ahoneK, I.,
si 9ueschemeKer, )., Comparative :istorical Anal8sis in the Social Science, <e@ EorC, ambridge
5niversitK %ress, 2;;3..
6ulloC, :., 4rivate >ants, 4ublic Means ! an #conomic Anal8s8s o the "esirable Scope o =overnment,
<e@ EorC, Basic BooCs, 18'.
6urabian, 1.!., A Manual or >riters o Term 4apers, Thesis and "issertations, a &+a editie, hicago,
6he 5niversitK of hicago %ress, 18'3

?eber, 7., #conomie si soci;t;, %aris, %lon, 18'1.
?eber, 7., #ssais sur la th;orie de la science, %aris, %lon, 18$#
11;