1

CAPITOLUL 1


FINANE MANAGERIALE

Functia financiar a intreprinderii si principiile de organizare a activitii
financiare

Functia financiara a intreprinderii rezulta din convergenta unor factori de
ordin teoretic si practic, structural si conjunctural. Dezvoltarea tehnicilor de
management si a teoriei financiare au permis finantelor sa depaseasca cadrul
contabil si juridic traditional.
Functia financiara e integrata in functie de conducerea generala,
contabilitatea furnizandu-i numeroase informatii.Finantele intreprinderii raman
strans legate de cadrul juridic in care se inscriu relatiile de putere.
Functia financiara indeplineste 3 roluri: - 1. rol operational
- 2. rol functional
- 3. rol politic
1. Rolul operational consta in luarea unor decizii in special de colectare
de capitaluri fara de care intreprinderea un se poate constitui si functiona. El
vizeaza asigurarea fluxurilor fin. in stransa legatura cu mediul inconjurator.
Rolul operational cuprinde: - incasarea creantelor asupra clientilor;
- plata furnizorilor;
- gestiunea trezoreriei;
- negocierea creditelor bancare;
- relatiile cu organismele financiare, etc.
2. Rolul functional consta in participarea la tratarea si difuzarea
informatiilor necesare gestiunii intreprinderii si acordarea de asistenta de
specialitate celorlalte functii.
3. Rolul politic consta in integrarea constrangerilor externe, soc.-ec., fin.
si politice ce apasa asupra intreprinderii si de care depinde cresterea si
autonomia acesteia.
Activitatea intreprinderii poate fi redata prin cele 3 functii: - de
productie
- de comercializare
- financiara
2
Sectorul financiar alimenteaza cu sume de bani celelalte sectoare si isi
formeaza resurse financiare din vanzarea produselor si de pe piata financiar-
monetara.
Activitatea financiara trebuie structurata a.i. sa asigure:
a) - conditii optime pentru efectuarea verificarilor privind
integritatea patrimoniului;
b) informarea completa si corecta a conducerii asupra
regulilor;
c) observarea la timp a tendintelor noi in derularea
fenomenelor si pregatirea deciziilor favorabile pentru viitor.
Organizarea financiara consta in demarcarea neta a lurarilor de previziune
de cele de executie, ceea ce reclama ca aceste categorii de activitati sa se
desfasoare in compartimente diferite. Organizarea financiara consta, de
asemenea, in apararea patrimoniului intreprinderii ceea ce impune o anumita
diviziune a muncii intre compartimente si posturi a.i. o singura persoana sa nu
detina controlul complet asupra unei tranzactii.
In elucidarea acestor principiu pot fi date cateva exemple:
- conturile trebuie sa fie verificate si confirmate de alte persoane decat
cele care gestioneaza depozitele bancare si efectuarea platilor;
- salariile sa fie platite de catre persoane ce nu au legatura cu intocmirea
statelor de plata;
- evidenta stocurilor sa fie intocmita de alte persoana decat cele ce
intocmesc facturile/avizele de expeditie catre beneficiar sau care receptioneaza
produsele si materialele.
Activitatea financiara are menirea sa satisfaca cerintele functiei financiare
si cuprinde numeroase aspecte referitoare la previziune si executie, analiza,
control si coordonare.
Intre activitatile financiare mai importante mentionam:
a) elaborarea si executia BVC si a altor planuri financiare pe termen
lung, mediu si scurt;
b) efectuarea de studii si analize privind formarea, alocarea si utilizarea
capitalurilor;
c) asigurarea efectiva a resurselor fin. necesare ciclurilor de exploatare
si investitii si selectarea lor in functie de costuri;
d) stabilirea de preturi si tarife;
e) dimensionarea optima a stocurilor si urmarirea lor;
f) luarea de masuri pentru asigurarea lichiditatii, solvabilitatii,
echilibrului financiar, rentabilitatii si evitarii riscurilor;
g) efectuarea de analize curente si actiuni de control financiar;
3
h) organizarea tuturor operatiunilor banesti de incasari si plati.
In intreprinderi se organizeaza si functioneaza un compartiment financiar
ce poate fi, in functie de marimea intreprinderii, o directie, un serviciu sau un
birou.
Activitea financiara se organizeaza pe resorturi ca:
- previziune financiara;
- decontari si ordonantari de acte de incasari si plati;
- salarizare;
- casierie;
- preturi si tarife;
- analize si control fin.-intern, etc.

Sistemul informational financiar al intreprinderii
si decizia financiara

Desfasurarea activitatii financiare in conditii optime implica organizarea
sistemului de informatii care sa stea la baza analizelor, controlului si deciziilor
ec.-fin.
Sistemul informational financiar al intreprinderii cuprinde totalitatea
informatiilor ce reflecta formarea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti.
Pentru obtinerea de informatii este necesara existenta unor indicatori
expresivi care sa reflecte veridic si cuprinzator fenomenele, produsele si
activitatea ec.-fin. a intreprinderii.
Dintre indicatorii principali cu semnificatie majora in realizarea
managementului financiar mentionam:
a) capitalul ec., capitalul soc., capitaluri imprumutate si capitaluri
permanente;
b) profitul, repartizarea lui pe destinatii si rata rentabilitatii;
c) valoarea adaugata;
d) costuri de productie si ale capitalului, precum si preturi de vanzare;
e) autofinantarea si cash-flow-ul;
f) productia fizica, productia marfa-fabricata, vanduta si incasata;
g) impozitul pe profit;
h) fondul de rulment, volumul investiilor in active fixe si al resurselor
de acoperire financiara a acestora;
4
i) diferite rate financiare din sectorul de investii si exploatare, rate de
structura fin., etc.
Compartimentul financiar si conducerea intreprinderii trebuie sa fie
informate complet si la timp pentru a lua decizii corespunzatoare si oportune.
Informatiile financiare se culeg din diferite documente de previziune si
executie ca: bugete, balante, bilanturi contabile, conturi de profit si pierdere, etc.
Economia de piata bazandu-se pe o concurenta si eficienta in continua
crestere, impune ca resursele materiale, umane si financiare sa fie alocate si
utilizate rational astfel ca pregatirea si realizarea deciziilor in acest scop prezinta
o insemnatate deosebita.
Decizia financiara reprezinta o hotarare, un proces rational de alegere a
unei linii de actiune ce se ia pe baza de analiza si informatii multiple vizand
actiunile cu efecte directe asupra capitalului. Ea implica deseori alegerea unei
variante din mai multe posibile.
D.p.d.v. al complexitatii, deciziile financiare pot fi:
1. Decizii curente (operative) ce privesc activitatea curenta a
intreprinderii si au un caracter repetativ generat de continuitatea operatiilor si
fenomenelor pe care le regleaza.
Aceste decizii intra in competenta cadrelor cu anumite functii de
raspundere (sef serviciu, sef birou, economist)
Deciziile curente (operative) au o sfera foarte larga vizand numeroase
actiuni cum ar fi:
- virarea la buget a unor impozite si taxe;
- contractari si rambursari de credite pe termen scurt;
- prelevarea unei parti din profit pentru formarea unor
fonduri, etc.
2. Decizii strategice ce privesc linia de urmat in desfasurarea activitatii
pe o perioada mai indelungata si vizeaza actiuni de proportii mari privind
formarea, modificarea, repartizarea si utilizarea capitalurilor, efectuarea de
investitii, majorarea fondului de rulment, etc. si se iau in raport cu situatia
conjuncturala prezenta si viitoare.
Obiectivul oricarei decizii are un carcter financiar ce consta in special in
asigurarea lichidatii, obtinerea unei rentabilitati si evitarea riscului.
Aceste decizii au la baza o cercetare ampla si informatii bogate interne si
externe si intra in competenta organelor de conducere ale intreprinderii.
D.p.d.v. al competentei deciziile financiare pot fi:
5
1. Decizii din initiativa proprie ce sunt luate de catre conducatorii
compartimentelor financiare;
2. Decizii prin aprobare ce pentru a fi aplicate necesita avizul organului
ierahic superior.
Deciziile financiare mai importante se iau de catre organele de conducere
ale intreprinderii si mai ales cu ocazia fundamentarii planului de investitii si de
finantare pe termen lung a bugetului avand carcter de decizii de plan.

Factorii de organizare a finantelor intreprinderii

Finantele intreprinderii nu au un caracter static ci unul dinamic,
dezvoltandu-se in raport cu schimburile din viata ec.-soc., fiind astfel necesar sa
fie supuse unor procese de organizare si perfectionare in conformitate cu
cerintele legilor econ. si a unor factori ce actioneaza direct asupra lor.
Organizarea finantelor intreprinderii trebuie sa tina seama de legitatile
econ., de mediul in care functioneaza si evolueaza intreprinderea din care
aceasta isi formeaza fondurile si in care se foloseste de ele, de pietele de materii
prime, produse si servicii, de piata muncii si financiara.
Fiecare intreprindere trebuie sa-si elaboreze programe economice si
financiare, bugete generale si speciale luand in considere potentialul material,
financiar si uman, cerintele legii cererii si ofertei, ale concurentei, modul in care
evolueaza piata, acestea constituind criterii realiste si fundamentale de
organizare a fondurilor si asigurare a lichidatii, rentabilitatii si eficientei.
Finantele intreprinderii in economia de piata au un pronuntat caracter
organizational, ceea ce se reflecta mai ales in modul de fundamentare a BVC-
urilor, bugete ce se iau in considerare si asigura strategiile de functionare si
dezvoltare a intreprinderii in raport cu piata si conjunctura ec.-soc.
Bugetele au un rol insemnat in functionarea si dezvoltarea intreprinderilor,
in descoperirea si mobilizarea rezervelor interne, in colectarea resurselor
financiare, in aplicarea unui regim sever de economii, in asigurarea unui circuit
normal de capital, in realizarea indicatorilor din programele econ. si realizarea
unei concordante intre acestea si indicatorii financiari.
Bugetele ca factori de organizarea a finantelor trebuie sa asigure o anumita
ordine si disciplina in activitatea ec.-fin., respectarea cadrului legal de
desfasurare a raporturilor financiare, crearea unei baze puternice de resurse
finaciare in vederea realizarii obiectivelor intreprinderii.
6
In economia de piata intreprinderile sunt organizate si functioneaza pe baza
metodei gestiunii si autonomiei financiare, ceea ce inseamna punerea
cheltuielilor in dependenta directa fata de veniturile ce se realizeaza.

ntreprinderea i ansamblul fluxurile sale

ntreprinderea, ca entitate organizatoricL cu triplu caracter: tehnico-
productiv, economic Ni social, este locul de desfLNurare a fenomenelor Ni
proceselor economice cu scopul de a produce bunuri sau presta servicii solicitate
de piaoL. Fiind dotatL cu un potenoial tehnico-productiv, care individualizeazL
profilul sLu de activitate Ni un potenoial uman necesar derulLrii proceselor
economice, ntreprinderea apare ca un complex de relaoii de naturL intern, ntre
structurile organizatorice Ni funcoionale proprii Ni de naturL extern, cu mediul
ambiant: furnizori, clienoi, bLnci, organisme publice - desfLNurate pentru
atingerea obiectivului sLu.
Fenomenele Ni procesele economice desfLNurate n ntreprindere sunt
rezultatul unor acte conNtiente care urmLresc, ndeosebi, menoinerea Ni, mai apoi,
dezvoltarea pieoelor de desfacere, respectiv a deciziilor privind dezvoltarea
ntreprinderii Ni afectarea resurselor, Ni se concretizeazL n mLrfuri, servicii Ni
bani care penetreazL spaoiul economic al acesteia. Deci, deciziile nasc
numeroase fluxuri care pot avea o substan material real concretizatL n
bunuri Ni servicii supuse schimbLrii juridice a apartenenoei sau pot fi fluxuri
monetare i financiare apLrute n contrapartidL la fluxurile reale ori pentru
constituirea capitalului ntreprinderii Ni onorarea obligaoiilor faoL de stat.
RezultL, deci, cL fluxurile monetar - financiare ale ntreprinderii, care
constituie obiectul principal al implicaoiilor financiare ale economiei
ntreprinderii pot fi:
fluxuri complementare fluxurilor reale (fluxuri induse sau fluxuri de
compensare);
fluxuri independente (fluxuri autonome).
Pentru realizarea obiectului sLu de activitate (produse, servicii,
comercializare) Ni a scopului propus (oboinerea de profit), ntreprinderea
realizeazL legLturi cu piaoa factorilor de producoie, piaoa consumatorilor, piaoa
capitalurilor Ni cu statul ca autoritate publicL.
7

Schema legLturilor Ni fluxurilor realizate se prezintL astfel:

Schimburile ntre doi agenoi economici se efectueazL pe bazL de monedL
sau de nlocuitori ai acesteia. La fluxurile de bunuri reale Ni servicii spre
ntreprindere sau de la ntreprindere, corespund fluxuri monetar - financiare n
contrapartidL sau induse. Aceste fluxuri decalate n timp vor da naNtere la
"bunuri" sau "produse" financiare. TotodatL, ntreprinderile, fLrL un schimb
comercial prealabil, pot sL schimbe monedL n cursul unor operaoiuni specifice,
numite operaoiuni financiare.
nfiinoarea Ni nceperea activitLoii ntreprinderii este legatL de constituirea
capitalului acesteia, respectiv de legLturile ei cu piaoa financiarL Ni bancarL. Prin
emiterea de acoiuni, obligaoiuni Ni contractarea de credite bancare sau prin
capitalizarea unei pLroi din rezultatele oboinute, operaoiuni financiare pure,
ntreprinderea Ni constituie sau sporeNte capitalul total.
Deci, capitalul ntreprinderii se formeazL prin fluxuri financiare autonome
din acumulLri financiare anterioare din afara ntreprinderii sau din ntreprindere,
fluxuri care Ni au originea n operaoiuni independente de cele de producoie Ni
care conduc la modificarea cantitativL sau a naturii diferitelor active financiare.
Salariul
Platapreoutilaje Ni echip.
Platamat. prime Ni mat.
Subvenii,
scutiri impozite,
Plata impozite,
taxe, contribuii
Plata dividende,
rambursare credite,
Formarea
capitalului
ntreprinderii

n
c
a
s
a
r
e

p
r
e

s
a
u

t
a
r
i
f


P
r
o
d
u
s
e
,

l
u
c
r

r
i
,

s
e
r
v
i
c
i
i

UtilajeNi echipamente
Materii prime Ni mater.
Foroa demuncL
NTREPRINDEREA
Piaa
factorilor de
producie

- furnizori
- foroL de
muncL



F
l
u
x
u
r
i

f
i
n
a
n
c
i
a
r
e

c
o
m
p
l
e
m
e
n
t
a
r
e


Piaa
capitalurilor

- acionari
- alte ntrepr.
- bLnci




STAT
Piaa
consumatorilor

- agenoi
economici
- consumatori
individuali






F
l
u
x
u
r
i

f
i
n
a
n
c
i
a
r
e

a
u
t
o
n
o
m
e

Fig. nr. 1.1.

8
Aceste operaoiuni pot fi repartizate n trei categorii: de pre, de aport de
capital i de mprumut, cu consecine diferite.
Astfel, dacL ntreprinderea hotLrLNte sL se mprumute sau sL-Ni ramburseze
datoriile, ea sporeNte, respectiv diminueazL soldul de active (disponibilitLoi
bLneNti) Ni ndatorarea. Deci, acest tip de operaoiuni are o influenoL directL asupra
cantitLoii de active financiare de care dispune. DacL, nsL, transformL o parte din
portofoliul sLu de active financiare (acoiuni deoinute la capitalul social al altor
societLoi comerciale n scopul efectuLrii unor operaoiuni speculative pe piaoa
financiarL) n participaoiuni (active deoinute pe termen ndelungat pentru
controlul gestiunii altor societLoi comerciale Ni ncasarea de dividende), aceastL
operaoiune modificL natura activelor ntreprinderii.
Fluxurile financiare autonome prin care se constituie capitalul
ntreprinderii stau la baza fluxurilor monetar - financiare complementare
fluxurilor reale.
Cea de-a doua categorie de fluxuri financiare autonome este legatL de
oboinerea Ni repartizare profitului ntreprinderii. n acest caz, n principal, relaoia
se stabileNte ntre ntreprindere Ni stat pentru plata obligaoiei privind impozitul pe
profit Ni a celorlalte forme ale venitului net al statului cuprinse n preo(alte
impozite, contribuoii, taxe de consumaoie), dar Ni n ncasarea unor subvenoii de
la buget sau beneficierea de unele nlesniri sau scutiri la plata obligaoiilor faoL de
stat.
OdatL constituit, capitalul ntreprinderii este utilizat prin intermediul
fluxurilor financiare induse. Astfel se creazL, mai nti, legLtura cu piaoa
factorilor de producoie. Pe bazL de contracte, furnizorii livreazL ntreprinderii
utilaje, echipamente, materii prime, energie Ni, n schimb, la anumite date,
primesc contravaloarea preoului sau tarifului acestora. Are loc, aNadar, o
dualitate de fluxuri: un flux real de produse Ni servicii spre ntreprindere Ni un
flux monetar, financiar spre furnizori. Cele douL fluxuri de naturi diferite Ni sens
contrar se echilibreazL valoric la nivelul preoului negociat.
De asemenea, ntreprinderea angajeazL foroL de muncL, aceasta, n
schimbul muncii manuale sau intelectuale prestate, primeNte salariul n bani. Se
realizeazL dualitatea flux real - flux financiar indus, de naturi diferite Ni sens
contrar, care se echilibreazL la nivelul salariului negociat.
n procesul de fabricaoie, dupL oboinerea produsului sau prestarea
serviciului, ntreprinderea intrL n relaoie cu piaoa consumatorilor. n acest caz,
fluxul real de produse sau servicii este dinspre ntreprindere spre clienoi, iar
fluxul monetar-financiar complementar, reprezentnd preoul sau tariful negociat
ncasat, apare de la clientelL spre ntreprindere.
n cadrul fluxurilor duale, deNi fluxul real determinL fluxul monetar - financiar
complementar, totuNi fluxurile financiare sunt cele care, n final, determinL mLrimea
9
fluxurilor reale, fapt ilustrat de rolul activ al deciziei de finanare n adoptarea
deciziei de investiii. n practicL existL numeroase situaoii cnd fluxurile monetar -
financiare preced pe cele reale. Este cazul avansurilor acordate furnizorilor ntr-o
anumitL proporoie din preopentru achizioionarea de cLtre aceNtia de materii prime
necesare lansLrii n fabricaoie a produselor contractate cu clientul - creditor.
n realitate, pot exista Ni fluxuri reale care sL nu fie urmate de fluxuri
financiare induse. Este cazul donaoiilor, acte juridice rare, de care beneficiazL
unii agenoi economici, n special instituoii Ni organizaoii cu caracter social.
n funcoie de modalitatea de platL compensatorie pentru fluxul real primit,
pot corespunde patru tipuri posibile de fluxuri monetar - financiare n
contrapartid:
a) Contrapartida imediat i direct n moned
La fluxul real (q) corespunde un flux monetar (m) de sens invers,
contrapartida compensatorie Ni directL avnd loc simultan cu schimbul fizic.
Este cazul vnzLrilor sau cumpLrLrilor cu platL n numerar.




b) Contrapartida imediat i indirect, n titluri de credit. Schimbrile n
moned la scaden
n acest caz, pe lngL cele douL pLroi ntre care are loc fluxul real, A Ni B,
apare Ni a treia parte, C, n general un bancher, la care A schimbL imediat contra
monedL titlul de credit cu o anumitL scadenoL primit de la B, renunond la
dobnda convenitL pnL la scadenoa titlului (un cec sau alt efect de comero).
DacL se noteazL cu "c", titlul de credit primit de A, fluxurile financiare
vor fi reprezentate astfel:
n momentul livrLrii bunului sau prestLrii serviciului:


la scadenoa titlului:
Se pot remarca douL aspecte:
un singur flux real corespunde mai multor fluxuri financiare. NumLrul
acestor fluxuri este determinat de comportamentul lui C, care la rndul lui poate
sL schimbe creanoa sa contra monedL la D, N.a.m.d;
c m c q
A B A B C A C A
q
m
A
A
B
B
C B C B
c m
10
fluxurile financiare nu sunt niciodatL de aceeaNi sumL, diferenoa fiind
determinatL de rata dobnzii convenitL n titluri de credit Ni durata pnL la
scadenoL.
c) Contrapartida amnat i indirect n titluri de credit fr pia
De aceastL datL furnizorul bunului sau serviciului primeNte un titlu de
credit pe care nsL nu-l poate valorifica nainte de scadenoL, pentru cL nu existL
piaoL. El trebuie sL aNtepte scadenoa pentru a primi preoul produsului vndut,
fluxurile financiare fiind reprezentate astfel:
n momentul livrLrii bunului sau prestLrii serviciului:


la scadenoa titlului:


d) Contrapartida amnat i indirect n titluri de credit schimbabile n
moned
n acest caz, debitorul din actul de schimb comercial remite furnizorului
un titlu de credit recunoscut pe o anumitL piaoL, dar acesta nu-l schimbL imediat
n monedL, ci la o datL pnL la scadenoL. Fluxurile care iau naNtere se reprezintL
astfel :
n momentul livrLrii bunului sau prestLrii serviciului (t
0
):
n momentul n care beneficiarul titlului l schimbL n monedL nainte
de scadenoL (t
1
):
la scadenoa titlului (t
2
):

Schimbarea ulterioarL actului comercial se efectueazL numai cu condioia
ca beneficiarul titlului (A), sL nu aibL nevoie de disponibilitLoi bLneNti pentru
activitatea sa de exploatare care sL-l facL sL se mprumute, fiindcL, de obicei,
costul mprumutului este mai mare dect venitul financiar oboinut din pLstrarea
titlului de credit. n definitiv, deci, tranzacoiile financiare legate de un flux real
au la bazL raoionamente pur financiare care urmLresc creNterea eficienoei
activitLoii financiare a ntreprinderii.
Se poate concluziona cL ansamblul fluxurilor realizate de ntreprindere
sunt rezultatul relaoiilor de naturL externL Ni internL a ntreprinderii Ni a
operaoiilor presupuse de acestea, grupate pe cele trei cicluri: ciclul operaoiunilor
de investioii, ciclul operaoiunilor de exploatare Ni ciclul operaoiunilor financiare.
1


1
Pentru o informare mai detaliatL vezi Cristea H, utefLnescu N., Gestiunea financiar a ntreprinderii, Ed.
Mirton, TimiNoara, 1996, pag. 16-24
q c
A B A B
A B A B
c m
11
Natura acestor fluxuri este materialL (realL) sau bLneascL. n cadrul fluxurilor
bLneNti, nsL, pot fi delimitate douL categorii: fluxuri bLneNti (monetare) pure Ni
fluxuri financiare pornind de la criteriile generale de delimitare a relaoiilor
financiare de cele economice bLneNti, n general. Astfel, fluxurile n
contrapartidL directL la fluxurile reale, ce presupun plata imediatL pot fi
considerate fluxuri bLneNti, ce conduc numai la transformarea valorii printr-un
act de cumpLrare (B-M) sau printr-un act de vnzare (M-B), (B=bani;
M=marfL), deNi prin preose poate antrena Ni un transfer de produs intern brut ca
urmare a abaterii acestuia de la nivelul de echilibru. Fluxurile monetare ce
presupun plata amnatL Ni care dau naNtere la "produse" sau "active" financiare,
precum Ni fluxurile monetare determinate de formarea capitalului Ni relaoia cu
bugetul statului sunt rezultatul unor operaoiuni de finanoare Ni de repartioie Ni, ca
atare, sunt fluxuri financiare pure.
Evidenoiind marea masL a fluxurilor reale Ni financiare angajate de Ni n
ntreprindere se poate concluziona cL ntreprinderea "se situeazL n centrul
proceselor economice"
2
, ca celulL de bazL a economiei Ni cL este "principala
verigL n asigurarea unei circulaoii monetare sLnLtoase"
3
mLrind, prin calitatea Ni
preoul produselor Ni serviciilor realizate, viteza de circulaoie a masei monetare.


Coninutul, funciile i obiectivele
finanelor ntreprinderii

Reafirmnd caracterul istoric al finanoelor, precizLm cL evoluoia Ni
diversificarea lor a urmat cursul firesc al dezvoltLrii societLoii. S-au delimitat
tipuri de relaoii financiare distincte, care, n sens larg, formeazL aNa numitele
verigi ale sistemului financiar i de credit, aNa cum sunt cunoscute n literatura
de specialitate romneascL:
finanoele ntreprinderilor;
bugetul de stat;
bugetul asigurLrilor sociale de stat;
asigurLrile de bunuri, persoane Ni rLspundere civilL;
relaoiile de credit.
n aceastL prezentare, finanele ntreprinderii reprezintL veriga primarL a
sistemului financiar ntruct, la nivelul ntreprinderii se deruleazL cea mai mare
parte a relaoiilor financiare n general. Prin intermediul ntreprinderilor
(noelegnd societLoi comerciale, bancare Ni de asigurLri) se formeazL cea mai

2
Giurgiu, A., Mecanismul financiar al ntreprinztorului, Ed. Dacia, Cluj - Napoca, 1995, pag.12.
3
Idem, pag.13.
12
mare parte a veniturilor bugetare Ni ale bugetului asigurLrilor sociale de stat Ni se
deruleazL proporoia covrNitoare a creditelor.
ntr-o altL prezentare, "finanele constau n 3 domenii interdependente:
(1) pieele monetare i de capital sau finanoele la nivel macroeconomic,
care opereazL cu concepte macroeconomice;
(2) investiiile - se concentreazL asupra deciziilor individuale sau ale
instituoiilor financiare (cum ar fi fondurile mutuale Ni de pensii), de a alege
dintre diferite valori mobiliare din care sL se formeze portofoliul;
(3) finanele manageriale sau corporaionale - care implicL
managementul firmelor"
4
.
Dar, avnd n vedere scopul constituirii Ni utilizLrii fondurilor pentru
satisfacerea unor nevoi generale ale societLoii sau n vederea oboinerii Ni
repartizLrii de profit, finanoele, n general, cuprind 2 ramuri importante: finane
publice i finane private.
Finanele publice vizeazL aspectul mezo Ni macroeconomic, sunt asociate
cu statul, unitLoile sale administrativ-teritoriale, alte instituoii de drept public Ni
cuprind relaoiile economice bLneNti apLrute n procesul repartizLrii PIB
(produsului intern brut) prin care se formeazL Ni se utilizeazL resursele acestor
entitLoi n vederea satisfacerii unor nevoi colective: acoiuni social-culturale
(nvLoLmnt, sLnLtate, artL, culturL, sport), apLrarea ordinii n statul de drept;
apLrarea naoionalL; investioii economice n ramuri de interes prioritar pentru
securitate Ni populaoie.
Finanele private vizeazL aspectul microeconomic Ni sunt asociate cu
ntreprinderile economice, bLncile comerciale, societLoile de asigurLri Ni alte
forme juridice de drept comercial Ni cuprind relaoiile economice bLneNti prin care
se constituie Ni se utilizeazL capitalurile acestora n scopul creNterii valorii lor,
oboinerii Ni repartizLrii de profit. Coninutul finanelor private este analizat pe 3
planuri:
practicL financiarL;
politicL financiarL;
teorie financiarL.
DeNi aspectele de practicL Ni politicL financiarL dateazL de la aparioie Ni au
urmat cursul devenirii ntreprinderii moderne, teoria financiarL are o statutare
relativ mai apropiatL n timp, fapt ce a condus la catalogarea finanoelor private
ca finane moderne.
Clasificarea finanoelor n publice Ni private se face n funcoie de natura
dreptului dupL care entitLoile Ni conduc activitLoile, public sau comercial.
AceastL delimitare este posibilL, n special, n oLrile cu economie de piaoL, n
care coexistL proprietatea publicL Ni cea privatL, ambele avnd contribuoia lor n
realizarea PIB.

4
Halpern, P., Weston, J.F., Brigham, E.F., Finane manageriale, Editura EconomicL, BucureNti, 1998, pag.3
13
n literatura de specialitate finanoele private sunt ntlnite sub diverse
titluri: "Finane", "Gestiunea financiar a ntreprinderilor", "Finanele
ntreprinderii", "Finane de pia", "Teorie financiar", "Funcia financiar",
"Politica financiar a ntreprinderii", "Analiz i diagnostic financiar",
"Politica i strategia financiar a ntreprinderii", "Decizii financiare pe termen
lung", "Decizii financiare pe termen scurt", "Finane pe termen lung" etc.,
fiecare titulaturL acoperind mai mult sau mai puoin cam acelaNi domeniu.
n vocabularul anglo-saxon, o singurL expresie "Finanoe" desemneazL n
acelaNi timp fenomenele financiare Ni doctrinele sau teoriile ce explicL
fenomenele financiare din ntreprindere. TotuNi, conoinutul acestei expresii
prezintL douL nuanoLri: n sens larg Ni n sens restrns.
n sens larg, finanoele sunt definite ca alocLri optimale de resurse
financiare limitate unor utilizLri multiple, att n societLoi comerciale ct Ni
necomerciale, respectiv n entitLoi avnd ca scop realizarea de profit sau numai
gestionarea de resurse pentru satisfacerea unor servicii generale. AceastL
accepoiune privilegiazL componenta decizie n sensul selectLrii dintre nevoi,
respectiv utilizLri multiple, pe acelea care sL asigure obiectivul strategic al
ntreprinderilor, respectiv consolidarea pieoelor Ni creNterea valorii
ntreprinderilor. Atingerea obiectivului e condioionatL de optimizarea acestei
alocLri. DeNi, nu rezultL n mod explicit, aceastL concepoie Ni propune sL aibL n
vedere riscul, ca o componentL a rentabilitLoii aNteptate, ntruct alocarea
resurselor urmLreNte realizarea unor fluxuri viitoare cu grad probabil de
realizare.
n sens restrns, finanoele urmLresc alocarea optimL de resurse financiare
proceselor de producoie de bunuri Ni servicii economice n vederea maximizLrii
ntoarcerii de bani din vnzarea lor pe piaoL. Ca atare, sub acest aspect, sunt
surprinse numai finanoele societLoilor comerciale, fiind nnobilate cu denumirea
de "Finanoele ntreprinderilor". Ca Ni n cazul accepoiunii n sens larg, n
accepoiunea n sens restrns finanoele ntreprinderilor pun accentul pe nooiunile
de decizie Ni risc. Astfel, conoinutul lor are n vedere, n primul rnd, sfera
deciziilor pe termen lung: decizia de investiii i cea de finanare. Ambele
vizeazL strategia ntreprinderii: decizia de finanoare prin selectarea surselor
antreneazL un anumit cost pentru ntreprindere Ni un anumit gen de risc
(financiar, de faliment); decizia de investioii determinL profilul Ni mLrimea
ntreprinderii. Aceasta determinL mLrimea veniturilor viitoare Ni riscul de
exploatare al ntreprinderii. n interdependenoL cu aceste decizii majore, n
ntreprindere este adoptatL decizia de dividend cu rol deosebit n imaginea Ni
valoarea de piaoL a ntreprinderii, pe de o parte, Ni constituirea surselor de
autofinanoare, pe de altL parte.
n al doilea rnd, domeniul finanoelor cuprinde sfera gestiunii financiare
pe termen scurt, referitoare la ciclul operaoiunilor de exploatare, dimensionnd
prin acestea nevoia de fond de rulment Ni prin comparaoie cu fondul de rulment,
respectiv excedentul capitalurilor permanente faoL de investioia n active
14
imobilizate, echilibrul financiar al ntreprinderii. Corelat cu acestea, este inclusL
Ni gestiunea trezoreriei Ni gestiunea riscurilor de curs de schimb Ni de dobnd.
Urmare a avntului luat de dezvoltarea pieoelor financiare ca Ni de
operabilitatea pe acestea a unor instrumente complexe menite sL asigure
investitorul contra riscurilor financiare, ntre finanoele ntreprinderii Ni finanoele
de piaoL s-a creat o strnsL legLturL, o parte din tehnicile, instrumentele
financiare proprii pieoei financiare fLcnd obiectul de studiu Ni al finanoelor
ntreprinderii. Este vorba de tehnica de arbitraj proprie pieoei, care s-a folosit
pentru prima datL de economiNtii americani Modigliani Ni Miller n explicarea
structurii financiare a ntreprinderii, de mecanismul opiunilor, contractelor la
termen sau tehnicii swap ce fac Ni obiectul teoriei financiare a ntreprinderii.
Cum deciziile financiare sunt aplicate prin operaoiuni corespunzLtoare
ntr-un cadru organizat, ele dau naNtere la multitudinea de fluxuri monetar-
financiare care formeazL, n fapt, conoinutul "finanoelor ntreprinderii".
"Finanele ntreprinderii" pot fi definite, deci, ca "ramur a tiinei
economice care studiaz ansamblul relaiilor economice bneti prin care se
constituie i se utilizeaz capitalul ntreprinderii n vederea obinerii i
repartizrii rezultatului final, respectiv profitului ntreprinderii."
5

Surprinderea conoinutului finanoelor ntreprinderii se realizeazL prin
prisma teoriei financiare Ni cel al practicii Ni politicii financiare a ntreprinderii.
Sub aspectul teoriei financiare, Ntiinoa finanoelor ntreprinderii are ca scop
emiterea principiilor Ni legilor care determinL Ni guverneazL fenomenul financiar
la nivel de ntreprindere. Prin studierea practicii financiare Ni interpretarea
politicilor financiare aplicate, Ntiinoa financiarL a elaborat modele Ni tehnici noi
menite sL asigure ndeplinirea obiectivului de bazL al funcoiei financiare care a
cunoscut Ni el modalitLoi diferite de exprimare: maximizarea profitului Ni, apoi,
maximizarea valorii firmei.
Sub aspectul practicii i politicii financiare, finanoele ntreprinderii
privilegiazL aspectul gestiunii financiare a ntreprinderii, ce va face obiectul
prezentLrii noastre n subcapitolul urmLtor.
Revenind la aspectul teoriei financiare a ntreprinderii se poate aprecia cL
au existat mai multe etape mari n dezvoltarea acesteia:
6

studiul empiric al fenomenelor financiare din ntreprindere, etapL
sesizatL mai mult n SUA Ni care cuprinde perioada de la nceputul sec. al XX-
lea Ni pnL la jumLtatea acestuia, n care prelevau aspectele juridice Ni
descriptive ale acestora. CercetLtorii nceputului acestei perioade erau
preocupaoi de gLsirea modalitLoilor de oboinere a capitalului, de sursele de capital

5
Oprioescu, M., Sichigea, N., DrLcea, M., Gestiunea financiar a ntreprinderii, Editura Dova, Craiova, 1996,
pag.13
6
Pentru o documentare mai completL, vezi Halpern, P. Ni colectiv, Op. cit., pag.3-4; Stancu, I., Finane, Editura
EconomicL, BucureNti, 1996, pag.40-43 Ni 167-187; Bran, P., Finanele ntreprinderii, Editura EconomicL,
BucureNti, 1997, pag.50-63
15
care sL satisfacL nevoile n creNtere determinate de avntul economic al
activitLoilor, iar, mai apoi, n condioiile manifestLrii marii crize economice din
anii 30 de gLsirea surselor de supravieouire a ntreprinderilor, de problemele de
lichidare Ni faliment, de reorganizare prin fuziuni sau scindLri de ntreprinderi.
studiul deciziilor de investiii - etapL pozioionatL n anii 40 Ni 50 n
care pentru funcoia financiarL obiectivul de bazL era maximizarea profitului
ntreprinderii. AceastL etapL conoine embrionii teoriei financiare
microeconomice, cnd n funcoie de obiectivul stabilit au nceput sL fie
formulate ipoteze, sL fie elaborate modele Ni sL se verifice prin teste empirice
explicaoiile propuse;
aplicarea raionamentelor tiinifice n studiul deciziilor de finanare
a ntreprinderii i al pieei financiare. Etapa se caracterizeazL prin teoriile
fundamentale succesive ale lui Modigliani Ni Miller n domeniul finanelor
ntreprinderii n anii 1958, 1963 Ni 1970 cu privire la efectul structurii financiare
a ntreprinderii (raportul capitaluri mprumutate/capitaluri proprii) asupra valorii
ntreprinderii, n condioiile pieoei perfecte Ni absenoei impozitLrii, respectiv n
condioiile incidenoei impozitului Ni, apoi, luLrii n considerare a riscului de
faliment. Rezultatele s-au contrazis de la un raoionament la altul, de la
neutralitatea structurii financiare faoL de valoarea ntreprinderii n condioiile
absenoei impozitLrii, la creNterea valorii ntreprinderii ndatorate faoL de cea
nendatoratL n condioiile aplicLrii impozitLrii Ni, din nou, la posibilitatea unei
valori mai mici la ntreprinderea ndatoratL dect la cele nendatoratL cnd
costurile falimentului depLNesc economia oboinutL la plata dobnzii datoritL
mecanismului de impozitare a profitului fiscal. De asemenea, n domeniul
finanoelor de piaoL este elaboratL metoda normativ a lui Markowitz (n 1952)
cu privire la constituirea portofoliului de investioii diversificate pentru
aplatizarea riscului prin compensarea rentabilitLoii superioare celei scontate la
unele active faoL de rentabilitLoile inferioare la altele Ni, ulterior, pornind de la
aceastL metodL, elaborarea modelului de evaluare (echilibru) al activelor
financiare (Capital Asset Pricing Model -CAPM n engl. sau MEDAF n
francez) elaborat prin cercetLri separate de W. Sharpe Ni J . Lintner n 1964 Ni
1965. Modelul comensureazL, n condioiile de echilibru ale pieoei, prima de risc
ce se adaugL rentabilitLoii fLrL risc pe piaoL (dobnda bonurilor de tezaur,
dobnda la CEC - ca bancL cu garanoie integralL a statului) pentru a stabili
rentabilitatea unui activ financiar pe piaoL. n 1976, S. Ross elaboreazL modelul
de evaluare prin arbitraj Arbitrage Pricing Theory (APT) care generalizeazL
CAPM-ul, stabilind rentabilitatea titlului ca funcoie liniarL de mai muloi factori;
reconsiderarea teoriilor neoclasice de finane ale ntreprinderii prin
luarea n considerare a inflaoiei Ni avntului pieoei financiare, fenomene
caracteristice anilor 80, n atingerea obiectivului funcoiei financiare de
maximizare a valorii firmei. Pornind de la realitatea ntreprinderilor manageriale
n care se face distincoie netL ntre proprietar Ni manager au fost puse bazele
teoriei de agent de cLtre J ensen Ni Meckling (n 1976), care prin dezvoltLri
16
ulterioare realizeazL, pe de o parte, o conciliere a conflictelor dintre acoionari Ni
manageri, prin sporirea ndatorLrii n finanoarea proiectelor de investioii n
condioiile n care valoarea investioiilor managerilor ramne constantL, ntruct
aceastL sporire reduce cash-flow-ul liber la dispozioia managerilor Ni creNte riscul
de faliment. Pe de altL parte, realizeazL concilierea ntre acoionari Ni obligatari n
ceea ce priveNte transferul de avere de la obligatari la acoionari n situaoia
succesului unor investioii riscante dacL dobnda obligaoiunilor este mai micL
dect cea n funcoie de riscul real prin folosirea unor instrumente hibride:
obligaoiuni convertibile, obligaoiuni rambursabile n acoiuni, obligaoiuni cu
bonuri de subscripoie, prin care obligatarii sL aibL posibilitatea controlului
politicii de dividend, respectiv, plLoile de dividende sL nu se realizeze din
mprumuturi. TotodatL, prin lansarea nooiunii de costuri de tranzacionare n
1988 de cLtre Williamson este abandonatL nooiunea de structurL optimalL,
alegerea mijloacelor de finanoare fiind subordonatL naturii activului ce trebuie
finanoat. Astfel, activele vandabile, care pot fi revndute fLrL pierdere pot fi
finanoate prin datorii, iar activele specifice sL fie finanoate prin capitaluri proprii.
n aceastL accepoiune, ndatorarea apare ca o cale normalL de finanoare, iar
capitalurile proprii ca o soluoie n extremis. Admiond realitatea existenoei
asimetriei informaoionale, n sensul cL managerii sunt mai informaoi dect
acoionarii sau aloi investitori, n 1970 Akerlof, pe exemplul pieoei autoturismelor
de ocazie, a pus bazele teoriei semnalelor. n finanoe, managerii semnalizeazL
investitorilor mai puoin informaoi prin politica de ndatorare Ni prin distribuirea
de dividende. Pornind de la modelul de arbitraj a lui Ross, potrivit cLruia
managerii cunosc distribuoia rentabilitLoii titlurilor, informaoie necunoscutL de
investitori, Leland Ni Pyle, n 1977, emit ideea cL relevarea calitLoii firmei este
semnalatL prin proporoia capitalurilor proprii deoinute de manageri. Fiind
cunoscutL aversiunea lor pentru risc, orice sporire a acestei pLroi le reduce
satisfacoia Ni cu ct proiectele de investioii sunt mai bune cu att ndatorarea va fi
mai mare. Deci, semnalul transmis este rata de ndatorare ridicatL care permite
managerilor ca acoionari sL beneficieze de un efect de levier pozitiv. Modelul
matematic de semnalizare care exprimL interacoiunea dintre decizia de investioii
Ni de finanoare a fost elaborat de Myers Ni Majluf. DepLNind teoria neutralitLoii
politicii de dividende asupra valorii firmei elaboratL de Modigliani Ni Miller, mai
muloi autori au demonstrat efectul de semnalizare al dividendelor, n sensul cL
distribuirea constantL sau n creNtere de dividende conduce la creNterea cursului
acoiunilor prin efectul sporirii cererii;
recunoaterea reversibilitii n deciziile financiare prin elaborarea
teoriei opoiunilor, ce se referL, n special, la structura financiarL Ni decizia de
investioii. n ceea ce priveNte structura financiarL Ni opoiunile, capitalurile proprii
ale ntreprinderii pot fi interpretate ca o opoiune de cumpLrare asupra activelor
ntreprinderii. Acoionarii transferL proprietatea asupra activelor obligatarilor n
schimbul unei opoiuni de cumpLrare la o anumitL scadenoL, pLstrndu-Ni puterea
de decizie. DacL la scadenoL valoarea ntreprinderii este inferioarL sumei
mprumuturilor obligatare, acoionarii lichideazL ntreprinderea, iar n caz contrar,
17
suprimL opoiunea rambursnd mprumutul obligatar, devenind proprietarii
ntreprinderii.
n ceea ce priveNte decizia de investioii Ni opoiunile, n special investioiile
n cercetare-dezvoltare ce nasc oportunitLoi de creNtere asociate cu investioiile
viitoare pe care le creeazL, atunci cnd proiectul de investioii poate fi uNor
vndut n caz de evoluoie conjuncturalL nefavorabilL, valoarea de vnzare este
interpretatL ca o opoiune de vnzare.
Teoria opoiunilor a fost elaboratL mai nti de F. Black Ni M. Scholes prin
aNa numitul model opional n discontinuitate sau opiuni de tip european, n
care opoiunea de cumpLrare sau de vnzare poate fi exercitatL numai la scadenoa
opoiunii Ni apoi a fost perfecoionatL de J . Cox Ni S. Ross prin modelul opional n
continuitate sau opiuni de tip american n care opoiunile pot fi exercitate n
orice moment din interval.
Din conoinutul Ni definioia finanoelor ntreprinderii se desprind Ni funciile
acestora, Ni anume:
- funcia de repartiie - se manifestL cu ocazia formLrii capitalului Ni a
fondurilor proprii ale ntreprinderii, n primul rnd, Ni n al doilea rnd, cu ocazia
stabilirii participLrii ntreprinderii la constituirea fondurilor comunitLoii locale
sau a bugetului central.
Prin intermediul acestei funcoii se realizeazL repartioia unor acumulLri
anterioare n procesul formLrii capitalului ntreprinderii sau se realizeazL
repartizarea rezultatelor ntreprinderii, pentru autofinanoare (formarea fondului
surselor proprii de finanoare, fondul de participare a salariaoilor la profit, de
finanoare a unor activitLoi sociale, etc.) sau pentru formarea fondurilor bugetare
(locale Ni central);
- funcia de control - se manifestL n procesul utilizLrii capitalului Ni
stabilirii obligaoiilor bugetare. Prin intermediul funcoiei de control se urmLreNte
eficienoa formLrii capitalului sub raportul costului finanoLrii, precum Ni eficienoa
cheltuirii capitalului, cu ncadrarea n prevederile bugetului de venituri Ni
cheltuieli Ni asigurarea integritLoii patrimoniului. Controlul se exercitL sub toate
formele sale, preventiv, concomitent Ni ulterior pentru a se prentmpina
cheltuielile neeconomicoase sau nelegale sau pentru a se recupera de la cei
vinovaoi de gestiune necorespunzLtoare, daunele aduse ntreprinderii.
VLznd conoinutul Ni funcoiile finanoelor ntreprinderii, pentru stabilirea
locului funcoiei financiare a ntreprinderii este necesarL precizarea obiectivelor
acesteia.
Numeroasele fluxuri Ni relaoii care caracterizeazL ntreprinderea modernL
au determinat abordarea sistemicL a acesteia, fiind consideratL ca sistem
economico-social ce corespunde mai multor subsisteme: de producoie, cercetare
- dezvoltare, comercial, financiar, al resurselor umane.
18
Privite ca subsisteme, funcoiile ntreprinderii Ni relaoiile dintre ele
reprezintL module de susoinere a structurii organizatorice Ni de armonizare a
tuturor activitLoilor pentru realizarea obiectivului acesteia. Avnd n vedere
multiplele responsabilitLoi pe care le presupune funcoionarea ntreprinderii n
economia de piaoL, n condioiile unei autonomii depline, are loc o diversificare Ni
mbogLoire a conoinutului funcoiilor, precum Ni o mai bunL individualizare a
acestora.
UrmLrind evoluoia logicL a activitLoilor dintr-o ntreprindere, se poate
aprecia cL aceasta ndeplineNte cinci funcii de baz, care reprezintL tot attea
sectoare de management n cadrul managementului acesteia, astfel:
funcia de cercetare - dezvoltare vizeazL nnoirea tehnologicL Ni a
gamei de produse Ni servicii. Evoluoia progresului tehnic a determinat, la
ntreprinderile mari cu obiect de activitate produse Ni servicii complexe,
individualizarea n cadrul acestei funcoii a aceleia de mentenanoL, care urmLreNte
menoinerea n stare optimL de funcoionare a echipamentelor tot mai complexe cu
care sunt dotate ntreprinderile. De asemenea, trecerea societLoii la epoca post -
industrialL Ni creNterea conNtientizLrii oamenilor asupra efectelor nocive,
dLunLtoare societLoii Ni vieoii, ale unor activitLoi poluante, au pus n faoa
ntreprinderilor problema protecoiei Ni conservLrii mediului nconjurLtor Ni deci,
individualizarea unei funcoii aparte ;
funcia comercial cu importanoL hotLrtoare n economia de piaoL
urmLreNte lLrgirea Ni diversificarea pieoelor pentru produsele Ni serviciile
ntreprinderii. Prin elaborarea studiilor de marketing, prin activitLoile de
promovare, ofertare Ni reclamL, funcoia comercialL stL la baza fundamentLrii
strategiei Ni politicii de dezvoltare a ntreprinderii ;
funcia de producie integreazL activitLoile prin care are loc
transformarea stocurilor de valori materiale n produs finit, conform prevederilor
contractuale Ni a cerinoelor nscrise n documentaoia de execuoie Ni n standardele
de calitate ;
funcia de personal (managementul resurselor umane) concentreazL
activitLoile prin care se asigurL resursele umane necesare din punct de vedere
cantitativ, ca numLr - Ni calitativ, pe meserii, niveluri de calificare Ni profesii;
funcia financiar presupune informarea corectL Ni sistematicL privind
potenoialul de producoie Ni desfacere al ntreprinderii Ni a modului de gestionare a
resurselor ntreprinderii.
FLrL ndoialL, scopul final al activitLoii ntreprinderii, preocuparea
primordialL a managerilor acesteia este maximizarea valorii ntreprinderii Ni,
implicit, oboinerea unei rentabilitLoi ct mai ridicate. Acesta este obiectivul
principal al funciei financiare ntruct ntreprinderea este n cele din urmL o
sumL de investioii, iar investitorii pretind maximizarea valorii investioiei.
19
Mult timp, funcoia financiarL a avut ca sarcinL de bazL inerea evidenei cu
scopul de a asigura "cea mai bunL reglementare posibilL a plLoii datoriilor
contractate Ni nLscute din activitatea de producoie"
7
. Dar evoluoia ntreprinderii
de la unitate de producoie de mLrime micL cu acoionar, n general, individual, la
unitate mare, de formL socialL cu acoionari diverNi care folosesc munca unor
categorii sociale diverse, a transformat Ni funcoia financiarL dintr-o simplL
tehnicL derivatL din contabilitate n, "finanele ntreprinderii", ramurL a
Ntiinoei economice care studiaz ansamblul relaiilor economice bneti prin
care se constituie i utilizeaz capitalul ntreprinderii n vederea obinerii i
repartizrii rezultatului final, respectiv profitului ntreprinderii.
ANa cum remarca Aldo Levy
8
, n Franoa, dar Ni n celelalte oLri
occidentale funcoia financiarL a ntreprinderii a evoluat mult, n special, n
ultimul deceniu, datoritL evoluoiei pieei de capitaluri i "mondializrii"
produciei. Astfel, managerul financiar Ni menoine rolul sLu dublu n asigurarea
finanoLrii fiecLrei acoiuni, operaoiuni Ni n cLutarea surselor de finanoare cele mai
ieftine, dar orizontul sLu s-a mbogLoit prin multiplicarea posibilitLoilor de
opoiune pentru oboinerea resurselor. Pe lngL finanoatorii tradioionali, bLnci Ni
instituoii de credit, a luat o deosebitL amploare piaoa financiarL, iar instrumentele
prin care se asigurL capitalurile folosite de aceasta, s-au diversificat. Piaoa
capitalurilor, cndva monopolul bLncilor centrale, a altor bLnci Ni instituoii
financiare autorizate s-a scindat n: piaoa interbancarL rezervatL bLncilor prin
care se acoperL nevoile de lichiditLoi ale acestora Ni o piaoL deschisL, piaoa
financiarL pe care sunt negociate titluri de valoare Ni prin care se formeazL cea
mai mare parte a capitalului ntreprinderii. Mai mult, pe lngL instrumentele
clasice ale pieoei financiare, acoiuni Ni obligaoiuni, se asistL la sfrNitul unei
standardizLri Ni aparioia unor instrumente hibride. De aceea, gestiunea resurselor
financiare s-a modificat mai mult pentru operaoiunile de finanoare Ni de investioii
dect pentru operaoiunile specifice de gestiune, determinate de modificarea
conjuncturalL a fluxurilor de trezorerie decalate, care antreneazL nevoia de fond
de rulment, (de finanoare a activitLoii de exploatare, sau imediate), respectiv a
ncasLrilor din realizarea producoiei. Funcoia financiarL, respectiv managerul
financiar trebuie deci sL gireze ntr-un mediu turbulent, incert, riscurile de
capital, de dobndL Ni ale cursurilor de schimb. Multiplicarea ratelor de referinoL
Ni fluctuaoia lor, datoratL miNcLrilor de pe pieoele internaoionale, au determinat
ntreprinderile sL se asigure contra riscurilor majore: riscurile de dobndL prin
schimbarea finanoLrilor contractate la anumite dobnzi contra altora, la dobnzi
mai favorabile Ni riscurile de curs de schimb prin prevederea efectuLrii
decontLrilor amnate la cursul zilei decontLrii, sau folosirea n decontLrile
internaoionale de titluri negociabile n mai multe valute, pentru a nu suporta
Nocul modificLrii drastice a cursului unei singure valute.

7
Roux, D., Analyse conomique et gstion de l'entreprise, vol.II , Ed. Dunod, Paris, 1988, pag.175
8
Levy, A, Managementul financiar, Economica , Paris , 1993 , pag.5
20
n al doilea rnd, tendinoa de mondializare a producoiei, respectiv tendinoa
ntreprinderilor de a-Ni fabrica producoia n oLri strLine, la cel mai mic cost, sau
de a se finanoa pe piaoa internaoionalL la cele mai mici cheltuieli, a creat noi
sarcini pentru managerul financiar. ntruct rentabilitatea Ni riscul evolueazL n
acelaNi sens, este evident cL riscul global pe un ansamblu de activitLoi
multinaoionale diversificate este inferior sumei riscurilor pentru fiecare din
activitLoi luate separat Ni de aceea are loc dezvoltarea de activitLoi tot mai
complexe. Rentabilitatea pentru investioiile internaoionale trebuie sL cuprindL o
primL de risc specificL care sL ia n considerare urmLtorii factori :
stabilitatea sistemului politic Ni deci Ni legislativ al oLrii n care se
realizeazL investioia;
dificultLoile inerente contextelor juridice diferite Ni ale controlului
societLoilor strLine;
diferenoele de curs valutar ntre valuta oLrii mamL, moneda de tranzacoie
Ni a cea a oLrii n care se investeNte.
De asemenea, n afara asocierilor internaoionale, tendinoa unor mari
ntreprinderi de a-Ni asigura controlul pe un anumit segment de piaoL, determinL
realizarea de mari grupuri industriale, de holding-uri, caz n care finanoele devin
un factor de integrare. n acest caz, la nivel de grup, funcoiei financiare i revin
urmLtoarele sarcini pentru desfLNurarea unei politici unitare :
- organizarea evidenoei contabile Ni fiscale, conform aceleiaNi metodologii,
pentru a armoniza la eNalon de grup procedurile contabile Ni de control intern sau
extern;
- alocarea Ni controlul folosirii resurselor financiare deoarece reprezintL
decizii strategice referitoare la dezvoltarea grupului.
ntruct obiectivul de bazL al funcoiei financiare este maximizarea valorii
ntreprinderii, managerul financiar trebuie sL aibL n permanenoL o viziune a
mLrimii acesteia. Pe termen lung, obiectivul ntreprinderii este de a oboine o
rentabilitate suficientL pentru capitalurile investite de acoionari. DacL se are ca
obiectiv creNterea, dezvoltarea, ntreprinderea capLtL pozioie pe piaoL n
momentul n care profiturile anuale oboinute i permit Ni distribuirea
ndestulLtoare pentru acoionari, dar Ni capitalizarea care sL sporeascL patrimoniul
sLu mai rapid dect concurenoa. Finanoele, evidenoiind o evaluare permanentL a
diferitelor sectoare, stau la originea politicii de diversificare a ntreprinderii,
validnd sau sancoionnd un anumit sau alt tip de activitate. Pe termen mediu,
managerul financiar trebuie sL urmLreascL respectarea urmLtoarelor cerine:
asigurarea unui nivel rezonabil de ndatorare n funcoie de specificul
fiecLrei ntreprinderi;
politica de distribuire a dividendelor sL fie rezultatul unei strategii
continue Ni coerente;
21
n perioada de inflaoie, ntreprinderea sL-Ni limiteze sever suma
lichiditLoilor care costL scump datoritL erodLrii monetare Ni sL-Ni sporeascL la
maxim coeficientul de ndatorare, deoarece rambursarea se face n monedL
depreciatL;
sL afecteze capacitatea de autofinanoare Ni ndatorare sectoarelor de
activitate n plinL dezvoltare, n detrimentul sectoarelor deja mature, care au
atins optimul n ce priveNte capacitatea de producoie Ni nivelul de calitate;
strategia financiarL sL aibL drept vector cLlLuzitor "profitul net pe
acoiune", susoinut printr-o politicL corespunzLtoare de distribuire de dividende, o
politicL chibzuitL de ndatorare Ni o politicL de capitalizare argumentatL
acoionarilor, indicator care sL conducL la creNterea prestigiului ntreprinderii.
Subordonate obiectivului principal, maximizarea valorii ntreprinderii,
funcoiei financiare i revin Ni alte obiective, Ni anume:
organizarea evidenei contabil-financiare, care are drept scop
nregistrarea Ni raportarea activelor, pasivelor, veniturilor Ni cheltuielilor
ntreprinderii. Acestea se finalizeazL n raportul financiar periodic, ce are drept
scop comunicarea informaoiilor financiare celor interesaoi, n special, acoionarilor
ntreprinderii, dar Ni altor persoane fizice Ni juridice: furnizori Ni beneficiari
efectivi sau potenoiali, prin publicarea oficialL a bilanoului;
organizarea evidenei fiscale pentru impozitele pe care trebuie s le
plteasc ntreprinderea. Este foarte importantL stabilirea realL a bazei
impozabile prin respectarea reglementLrilor fiscale Ni prentmpinarea evaziunii
fiscale, rol deosebit n aceastL privinoL avnd exactitatea datelor din evidenoa
contabilL;
asigurarea integritii patrimoniului ntreprinderii prin efectuarea
periodic a inventarierii acestuia, ocazie cu care se constatL starea lui,
diferenoele cantitative Ni se urmLreNte recuperarea contravalorii acestora de la cei
vinovaoi. Aceasta presupune oinerea corespunzLtoare a contabilitLoii de gestiune,
a registrelor financiar-contabile Ni a contabilitLoii analitice pe feluri de valori
materiale, pe creanoe Ni obligaoii faoL de clienoi, debitori Ni respectiv faoL de
furnizori Ni creditori. Legat de organizarea evidenoei contabil-financiare Ni de
gestiune se poate vorbi Ni de o contabilitate managerialL care asigurL fluxul de
informaoii cLtre managerii ntreprinderii, n principal, n ceea ce priveNte analiza
evoluoiei, dinamicii costului de producoie Ni eficienoei economice;
organizarea activitii financiar-contabile prin ntocmirea unei
scheme organizatorice a sistemului financiar-contabil care sL asigure
culegerea, prelucrarea Ni circulaoia informaoiilor financiar-contabile n mod
operativ Ni cu cele mai mici costuri.
Din analiza obiectivelor ce sunt atribuite managementului financiar, se
poate constata rolul sLu deosebit n cadrul funcoiilor ntreprinderii Ni mai ales n
perfecoionarea activitLoii financiare prin alegerea celor mai potrivite metode de
nregistrare a datelor, prin perfecoionarea sistemului de indicatori economico-
22
financiari care sL caracterizeze activitatea ntreprinderii. Oportunitatea
investioiilor, supravegherea indicatorilor de performanoL financiarL, echilibrul
bugetar n caz de evenimente neprevLzute sunt atribuoii proprii funcoiei
financiare. Toate planurile de finanoare, bugetul de venituri Ni cheltuieli, bugetul
de trezorerie sunt de resortul managementului financiar.
Scopul managementului financiar este acela de a apLra un acoionariat
stabil, de a nu determina disensiuni sau pierderi de putere, care prejudiciazL
mersul Ni dezvoltarea ntreprinderii prin stabilirea unui raport adecvat ntre
resursele mprumutate externe Ni cele interne create sau aduse de acoionari,
raport ce influenoeazL rentabilitatea capitalurilor proprii, dividendele pe acoiuni
Ni implicit cursul acoiunilor.
Prin gestionarea resurselor financiare, managerul financiar se implicL Ni n
gestiunea resurselor umane, contribuind la menoinerea unui climat sLnLtos de
muncL, la stabilitatea personalului Ni, n principal, a specialiNtilor ntreprinderii.

Gestiunea financiar a ntreprinderii

Realizarea obiectivului de bazL al funcoiei financiare a ntreprinderii este
determinatL de "punerea n aplicare a unui sistem de metode de gestiune
financiarL"
9
. Gestiunea financiar este un mod de conducere Ni organizare a
activitLoii ntreprinderii care urmLreNte gospodLrirea judicioasL a resurselor de
care dispune sau sunt atrase n circuit n vederea oboinerii maximului de
eficienoL din activitatea desfLNuratL.
Originea cuvntului gestiune provine de la franouzescul gestion sau
latinescul gestio. Conform dicoionarului enciclopedic Le Petit Larousse (1995)
prin gestiune se noeleg:
acoiunea sau maniera de a gera (a administra n contul, n numele
altora), administra sau conduce, de a organiza ceva;
perioada pe timpul cLreia se gereazL o afacere.
Din punct de vedere financiar, termenul gestiune desemneazL un sistem de
reguli constnd n a nu afecta bugetul unui an dect operaoiunile materiale
executate n cursul acelui an. Cuvntul gestiune este noeles n dou sensuri.
Gestiunea n sens restrns presupune studiul deciziilor financiare care
pot fi:
- pe termen lung: deciziile de investioii, financiare Ni de dividend (politica
financiarL);

9
Stancu, I., Gestiunea financiar a agenilor economici, Ed.EconomicL, BucureNti,1994, pag.22
23
- pe termen scurt: decizii referitoare la gestiunea ciclului de exploatare
(gestiunea stocului, creanoelor, a datoriilor de exploatare), gestiunea trezoreriei
Ni gestiunea riscurilor.
Deciziile financiare sunt completate cu expunerea metodelor de diagnostic Ni
de analizL financiarL care prin prisma evaluLrii ntreprinderii (stabilirea valorii
de piaoL a ntreprinderii) permit un raoionament al eficienoei deciziilor din
ambele categorii.
Gestiunea n sens larg cuprinde mai multe etape:
informarea, recenzarea diferitelor obiective Ni cunoaNterea mijloacelor Ni
soluoiilor care pot fi luate pentru atingerea obiectivelor;
decizia - alegerea unei soluoii n funcoie de obiectivele de atins;
punerea n aplicare a deciziilor - operaoiile ntreprinse pentru aplicarea
deciziilor n cadrul organizatoric necesar pentru acoiune;
controlul aplicLrii deciziilor - analiza rezultatelor oboinute prin
aplicarea deciziei care pot antrena revizuirea deciziei Ni adoptarea de noi decizii.
Ca expresie operaoionalL a finanoelor ntreprinderii, gestiunea financiarL
cuprinde un ansamblu de decizii, operaoiuni Ni modalitLoi de organizare a
activitLoii financiare n vederea procurLrii Ni utilizLrii capitalurilor n scopul
oboinerii, repartizLrii Ni utilizLrii rezultatului final, respectiv profitului.
Gestiunea financiarL presupune aplicarea n activitatea ntreprinderii a
dou criterii de baz:
- autonomia funcional a ntreprinderii, respectiv libertatea n modul de
procurare Ni gestiune a capitalului total;
- eficiena, respectiv oboinerea maximului de rezultate n urma gestionLrii
capitalului.
Gestiunea financiar cuprinde trei componente de baz:
deciziile financiare;
operaoiunile financiare;
cadrul organizatoric al activitLoii financiare.
Prima componentL a gestiunii financiare o reprezintL deciziile financiare.
A gestiona nseamnL, n primul rnd, a conduce. Iar conducerea activitLoii
financiare se realizeazL prin intermediul deciziilor financiare, definite ca acte
conNtiente prin care se "hotLrLsc anumite mLsuri pentru soluoionarea unei
probleme"
10
sau care "implicL programarea evenimentelor viitoare"
11
. Din
definioie rezultL cL timpul este criteriul de bazL n adoptarea deciziei n
concordanoL cu dimensiunea riscului. Deciziile financiare trebuie privite n

10
Bistriceanu, Gh. Ni colectiv, Lexicon de finane-credit, contabilitate i informatic financiar-contabil, vol.I,
EDP, Bucure]ti,1981, pag.257
11
Giurgiu, A., Op. cit. , pag.16
24
interacoiune cu aNteptLrile diferioilor agenoi economici. Deoarece ntreprinderea
este n concurenoL pe piaoa capitalurilor, efectul deciziilor financiare trebuie sL
satisfacL nainte de toate aNteptLrile ofertanoilor de fonduri, acoionari Ni creditori
financiari. Aceste aNteptLri sunt comensurate n termeni de rentabilitate Ni risc,
nooiuni care reprezintL esenoa logicii deciziilor financiare. TotodatL, efectul
deciziilor financiare trebuie sL rLspundL Ni aNteptLrilor personalului
ntreprinderii, care pretinde n schimbul prestaoiei sale o remunerare adecvatL Ni
o stimulare n funcoie de rezultate.
I. DupL orizontul de timp la care se referL, deciziile financiare pot fi
grupate n:
- decizii strategice;
- decizii tactice.
Deciziile financiare strategice vizeazL un orizont de timp mai ndepLrtat
Ni sunt cele care prefigureazL cadrul n care urmeazL sL se desfLNoare activitatea
ntreprinderii. Ele urmLresc ntLrirea pozioiei ntreprinderii pe piaoL Ni
dezvoltarea ntreprinderii. n mod concret, deciziile financiare strategice vizeazL
volumul investiiilor care se vor realiza, creterea randamentului activelor,
accelerearea vitezei de rotaie a activelor circulante, politica de preuri a
ntreprinderii etc.
Deciziile financiare tactice sunt decizii de corecie, prin care se
urmLreNte ajustarea influenoelor conjucturale, pentru a se urma strategia fixatL.
n mod evident, ele sunt adoptate n cursul perioadei, n funcoie de condioiile noi
care apar n procesul aprovizionLrii, producoiei sau de desfacerii.
II. DupL natura lor, deciziile financiare se grupeazL n:
- decizii de investioii;
- decizii de finanoare.
Deciziile de investiii sunt decizii de cheltuire a capitalului care conduc la
achizioionarea sau construirea unui activ n vederea oboinerii de fluxuri de
lichiditLoi viitoare. Investioiile cresc valoarea ntreprinderii Ni de aceea deciziile
care stau la baza lor sunt decizii strategice. De altfel, sporirea de valoare a
ntreprinderii denotL cL investioia este rentabilL Ni cL rentabilitatea investioiei este
superioarL costului sLu de finanoare. n urma deciziei de investioii se oboin douL
componente ale patrimoniului ntreprinderii :
- o componentL principalL reprezentatL de activele imobilizate sub cele
trei forme : imobilizLri necorporale, corporale Ni financiare, care vor reprezenta
zestrea ntreprinderii pe o perioadL relativ lungL de timp ;
- o componentL complementarL, accesorie, reprezentatL de activele
circulante (stocuri, creanoe de exploatare, portofoliu de titluri de valoare)
25
necesare realizLrii ciclurilor operaoiunilor de exploatare Ni financiare. DeNi sunt
caracterizate printr-o rotaoie rapidL, caracterul lor de permanenoL la un anumit
nivel prezintL importanoL n buna funcoionare a mecanismului financiar al
ntreprinderii Ni imobilizeazL o parte destul de nsemnatL din capitalul
ntreprinderii.
n afara deciziilor de investire, n ntreprindere, n anumite momente, pot
fi adoptate Ni decizii de dezinvestire.
Deciziile de dezinvestire presupun hotLrri de vnzare a unei pLroi din
activul ntreprinderii constituitL din imobilizLri n special corporale disponibile,
care nu-Ni mai gLsesc ntrebuinoare n ntreprindere. Logica care stL la baza
deciziilor de dezinvestire este aceeaNi ca Ni la deciziile de investire, respectiv
creNterea valorii ntreprinderii. Astfel, lichiditLoile oboinute n urma deciziilor de
dezinvestire trebuie plasate mai rentabil, fie prin reinvestire n ntreprindere, fie
prin investire n afarL, astfel nct sL sporeascL bogLoia acoionarilor
ntreprinderii.
Deciziile de finanare vizeazL modul de finanoare a activului
ntreprinderii, respectiv sursele de procurare a capitalurilor necesare. n fond
decizia de finanoare nglobeaz trei tipuri majore de decizii:
alegerea structurii de finanoare, respectiv stabilirea raportului ntre
capitalurile mprumutate Ni cele proprii;
politica de dividend, respectiv opoiunea pentru reinvestirea rezultatului
sau distribuirea sa;
alegerea ntre finanoarea internL, respectiv autofinanoare Ni cea externL,
din capitaluri provenite de la acoionari sau creditori financiari.
De aceea, deciziile de finanoare sunt tot decizii strategice, deoarece
influenoeazL n mod direct valoarea ntreprinderii, Ni, implicit, eficienoa activitLoii
acesteia.
ntre deciziile de investiii i cele de finanare exist o intercondiionare
n sensul cL opoiunea pentru investioii determinL nivelul capitalurilor de finanoare
Ni necesitatea gLsirii surselor de acoperire, dar Ni nivelul surselor de finanoare
este hotLrtor n adoptarea deciziei de investioii. O gestiune financiarL optimL
presupune o corelare a duratei de exigibilitate a sursei cu durata de existen a
activului procurat cu aceasta, pentru a nu determina goluri de surse. Deciziile
financiare la nivel microeconomic Ni modul lor de ntrepLtrundere pot fi
reprezentate sub forma unui circuit financiar
12
, aNa cum reiese din fig.1.2.

12
Charreaux, G., Gestion financire, Ed. Litec, Paris, 1996, pag.7
26

ACTIVE
IMOBILIZATE
Opera\iuni de
investi\ii



NFRE
Opera\iuni de
exploatare
CAPITALURI
PROPRII
Ac\ionari


DATORII
FINANCIARE
Creditori
financiari



CENTRU DE
DECIZII
FINANCIARE
Manageri
2a.Investire
DECIZIA DE
INVESTI| II
2b.Dezinvestire
3.Flux de
trezoreriede
exploatare
DECIZIA DE
FINAN| ARE
1.Finan\are
4a.Autofinan\are
4b. Fluxuri de
reparti\ie:
-dob`nzi;
-ramburs[ri;
-dividende
PORTOFOLIU
DE ACTIVE
STRUCTURA
FINANCIAR{
Not: NFRE= nevoia de
fond de rulment din exploatare
Fig.1.2. Modelul circuitului financiar

Circuitul financiar pune n evidenoL fluxurile de lichiditLoi ca rezultantL a
diverselor decizii financiare. ntr-o primL fazL, capitalul constituit prin
confruntarea pe piaoa financiarL a cererii de capital cu oferta deoinLtorilor de
disponibilitLoi (acoionari, bLnci, investitori individuali), este investit n active
imobilizate Ni stocuri de active circulante necesare realizLrii ciclului de
exploatare. Din vnzarea produselor sau serviciilor rezultL lichiditLoi prin care se
achitL obligaoiile faoL de aducLtorii de capital. Ceea ce rLmne, ca Ni, eventual,
sumele din operaoiile de dezinvestire, sunt reintegrate n noi cicluri de operaoiuni
de investioii, de exploatare Ni financiare, ceea ce asigurL continuitatea activitLoii
ntreprinderii.
Cea de-a doua componentL a gestiunii financiare o reprezintL
operaiunile financiare ca acoiuni concrete prin care se procurL Ni utilizeazL
capitalurile, n vederea oboinerii Ni repartizLrii rezultatelor finale. n mod
concret, sunt operaoiuni financiare activitLoile de ntocmire a contractului Ni
statutului de societate prin care se constituie capitalul social, operaoiunile de
ntocmire a prospectelor de emisiune pentru acoiuni Ni obligaoiuni, prin care se
sporeNte capitalul, ncheierea contractelor de credite, operaoiunile de primire Ni
de vLrsLminte de lichiditLoi. TotodatL, sunt considerate operaoiuni financiare cele
legate de stabilirea amortizLrii activelor imobilizate, de dimensionare a
necesarului de active circulante si operaoiunile de trezorerie menite sL asigure
solvabilitatea Ni capacitatea de platL a ntreprinderii. Operaoiuni financiare
specifice sunt de asemenea cele de prognozare a profitului, de stabilire a
profitului impozabil, de onorare a obligaoiilor faoL de bugete si creditori Ni de
repartizare a profitului net. Determinarea costului capitalului Ni alegerea unei
structuri financiare optime sunt operaoiuni financiare calitative care contribuie la
creNterea eficienoei activitLoii financiare.
27
Adoptarea deciziilor financiare Ni efectuarea operaoiunilor financiare
pentru aplicarea deciziilor se pot realiza numai ntr-un cadru organizatoric
adecvat exercitLrii funcoiei financiare a ntreprinderii, ce reprezintL a treia
componentL a gestiunii financiare.
Modul de organizare a activitLoilor financiare a cunoscut Ni cunoaNte
forme instituoionale diferite, n funcoie de mLrimea ntreprinderii, de
complexitatea activitLoii financiare Ni de perioada de dezvoltare pe care o
traverseazL societatea.
n ntreprinderile mici, de cele mai multe ori, nu existL o diferenoiere netL
a funciei financiare, atribuoiile ei fiind exercitate, n multe cazuri, chiar de
proprietar.
n ntreprinderile medii i mari, dar, mai ales, la cele cotate la bursL,
funcia financiar este clar difereniat, fiind numit un responsabil specializat.
La acestea, activitLoile financiare, pot fi organizate sub forma compartimentelor,
birourilor, serviciilor sau direcoiilor financiare pe grupe de operaoii omogene :
- operaoiuni de previziune financiarL;
- operaoiuni de decontLri cu Ni fLrL numerar;
- operaoiuni de urmLrire a costurilor Ni a evoluoiei preourilor;
- operaoiuni de analizL financiarL Ni fiscalitate;
- operaoiuni de control financiar intern Ni de control de gestiune.
Un mod ipotetic de organizare a activitLoilor financiare dintr-o
ntreprindere mare ar putea fi reprezentat astfel (fig.1.3):











Direcia
financiar
Compartimente

Planificare

Finanare
Preuri, analize i
Compartimente

Deconturi

Casierie
Salarii i alte
Fiscalitate
Urmrire costuri
Compartimente

Control financiar
Control de gestiune
(financiar intern)
Fig.1.3. Organizarea activitilor financiare ntr-o
ntreprindere mare
28

n ntreprinderile occidentale pot exista trei tipuri de organizare, n care
direcoia financiarL sL ocupe:
un loc subordonat; aceasta este dependentL de direcoia administrativL
care nglobeazL o gamL largL de activitLoi: juridice, fiscale, de contabilitate,
control de gestiune, gestiune financiarL, sociale etc.;
un loc mediu; aceasta are acelaNi rang (ocupL acelaNi nivel ierarhic) cu
alte direcoii: de producoie, de marketing, resurse umane, administrativL;
un loc superior; aceasta este subordonatL numai directorului general,
dar supervizeazL celelalte direcoii menoionate anterior.
Acest ultim mod de organizare adevereNte rolul crescnd al managerului
financiar n cadrul echipei manageriale, pentru cL "practic, toate deciziile au
implicaoii financiare"
13
, iar "inginerul Ni expertul n producoie au devenit mai
puoin importanoi n echipa managerialL, comparativ cu executivul financiar Ni
juristul."
14

De aceea, "aceasta ar trebui sL facL din orice student o persoanL interesatL
de finanoe, indiferent de domeniul ulterior de activitate pe care Ni-l va alege."
15

Realizarea unei gestiuni financiare de ntreprindere optimL, adicL
oboinerea maximului de rezultate n urma alocLrii Ni gospodLririi capitalului Ni
celorlalte categorii de resurse presupune respectarea urmLtoarelor reguli de
baz:
1) selectarea Ni desfLNurarea de activitLoi sau realizarea de produse din
gama de fabricaoie numai dacL prezintL rentabilitate;
2) dezvoltarea Ni diversificarea ntreprinderii prin investioii noi, atta timp
ct rentabilitatea speratL pentru acestea este superioarL costului capitalului
utilizat pentru finanoare; se are n vedere cL randamentul marginal al investioiilor
nregistreazL tendinoL de scLdere, iar costul capitalului creNte pe mLsura sporirii
nevoii de resurse pentru finanoarea unor investioii nsemnate (costul capitalurilor
proprii prin pretinderea de cLtre acoionari a unei rentabilitLoi ce nglobeazL o cotL
de risc n creNtere pe mLsura investirii, iar costul capitalului mpumutat datoritL
cererii de capital n creNtere);
3) scadenoa sursei de finanoare sL fie superioarL sau cel puoin egalL cu
durata de existenoL a activului creat pe seama acesteia; n acest fel, se asigurL
solvabilitatea Ni lichiditatea ntreprinderii, evitndu-se falimentul;
4) ntreprinderea sL urmLreascL creNterea gradului de ndatorare atta timp
ct rentabilitatea capitalului investit sau rentabilitatea economicL (R
e
) este mai

13
Halpern, P., Ni colab., Op.cit., pag.5
14
Idem
15
Idem
29
mare dect rata costului capitalului mprumutat (r
d
), ntruct sporeNte averea
acoionarilor (efectul de levier financiar al ndatorrii) ilustrat astfel:
NotLm:
A - activul economic sau capitalul investit; A=C
pr
+D;
C
pr
- capitaluri proprii;
D - capitaluri mprumutate;
R
f -
rentabilitate financiarL;
d - rata nominalL a dobnzii aferentL capitalurilor mprumutate;
dxD - dobnda plLtitL bLncii;
r
d
- d(1-T), ntruct dobnda este deductibilL n calculul profitului
impozabil Ni creeazL o economie de impozit, respectiv dxT;
RNE - rezultatul net din exploatare;
T - cota de impozit pe profit.
Relaoia de calcul a rentabilitLoii economice, n funcoie de profitul net al
exploatLrii este:
R
e
=
A
RNE

R
f
=
pr
C
Pn
=
pr
C
netL Dobnda RNE-
=
pr
d e
C
D r A R -
=
pr
d e
C
D r ) D C ( R - +
=

- +
pr
d e e
C
D
) r R ( R
n care:

pr
d e
C
D
) r R ( - =efectul de levier financiar;

pr
C
D
=levierul ndatorLrii.
exemplu. La societatea comercial X se cunosc urmtoarele date:
- capitalul propriu:25000 lei;
- capitalul mprumutat (credit bancar pe termen mediu i lung): 14000
lei;
30
- creditul bancar este contractat pe o perioad de 4 ani, cu o dobnd de
12%;
- rezultatul net din exploatare (profit): 9500 RON;
- cota de impozit pe profit este 16%.
S se determine rata rentabilitii financiare i s se stabileasc efectul
de levier financiar.

Rezolvare:

a) Se determinL rentabilitatea economicL:

R
e
=
A
RNE
x 100 = 100 x
D C
RNE
pr
+

R
e
=
39000
9500
x 100 =24,3%
b) Rata rentabilitLoii financiare se determinL cu formula:
R
f
=
pr
C
Pn
x100 =
pr
d
C
xD r - RNE

r
d
=d x (1-T) =12% x (1- 16%) =10,1%

Rata rentabilitLoii financiare va fi:
R
f
=
pr
C
Pn
x100 =
25000
14000 x % 1 , 10 9500-
x100 =32,3%
sau:
pr
d e e f
C
D
) r R ( R R - + = =24,3% +(24,3% - 10,1%)
25000
14000
=32,3%
c) Efectul de levier financiar se determinL astfel:
(R
e
- r
d
)
pr
C
D
=(24,3% - 10,1%) x
25000
14000
=7,9%
Avnd n vedere cL:R
e
=24,3% >r
d
=10,1% levier pozitiv

31
CAPITOLUL 2
ALOCAREA CAPITALULUI. FINANAREA PE TERMEN LUNG

2.1. Alocarea capitalului. Decizia de investiii

Opoiunea pentru investioii presupune selectarea proiectelor de investioii n funcoie de
rentabilitatea lor, comparnd costul acestora cu suma veniturilor nete realizate din exploatarea
lor. AceastL comparaoie se poate face fLrL actualizare, conform principiului sumei algebrice a
veniturilor Ni cheltuielilor scontate pe durata de viaoL a bunului, sau confruntnd veniturile
nete pe ani aduse la momentul opoiunii pentru investioii cu cheltuiala pentru investioii. De
aceea, n adoptarea deciziei de investioii se folosesc metode de opoiune fLrL actualizare Ni
metode cu actualizare.
Cea mai uzualL metodL cu actualizare este valoarea actualizatL netL (VAN), care
rLspunde obiectivului de bazL al funcoiei financiare a ntreprinderii Ni anume maximizarea
valorii ntreprinderii.
Teoria economicL a statuat legea randamentelor descrescLtoare ale oportunitLoilor de
investioii din economie, potrivit cLreia randamentul marginal al investioiei este descrescLtor.
AdicL, cu ct se investeNte mai mult, rentabilitatea oboinutL la ultimul leu investit este mai
slabL. De aceea, decidentul trebuie sL Ntie cnd sL se opreascL n a investi, fLrL a primi un
rLspuns clar din partea teoriei ci numai caracteristicile de bazL ale analizei. TotodatL,
plasamentul disponibilitLoilor n piaoa bunurilor Ni serviciilor (investioiilor corporale) se face
numai dacL randamentul acestora este superior ratei dobnzii fLrL risc pe piaoa financiarL.
Valoarea actualizatL netL se stabileNte pentru fiecare proiect de investioii, criteriul
nerealiznd compararea ntre proiecte dect prin ordinul de mLrime a ei. Ea nu comparL dect
un capital de astLzi cu un capital viitor.
Valoarea actualizatL netL se stabileNte ca diferenoL ntre fluxurile de trezorerie viitoare
(cash flow-uri) actualizate, respectiv valoarea lor actualL Ni capitalul investit. Problema care
se pune este aceea a alegerii ratei de actualizare. Astfel, pentru comparabilitatea fluxurilor
viitoare de trezorerie cu cheltuielile prezente n investioii este uzual sL se facL actualizarea
celor dinti, la rata dobnzii fr risc, respectiv exprimarea lor n Euro, la puterea de
cumpLrare de azi. De asemenea, teoria financiarL recomandL folosirea ratei costului
capitalului sau rata costului de oportunitate pe durata de exploatare a investioiei.
Valoarea actualizatL netL (VAN) se determinL potrivit urmLtoarei relaoii de calcul:
( )
I
n
i
i
a
i
CF
VAN -
= +
=
11

n care:
I valoarea investioiei; a rata de actualizare; CF
i
cash flow-ul net anual.
Cash flow-ul net anual se determinL astfel: CF
i
= PN
i
+ A
i

Sau CF
i
= EBE
i
(1-T) + A
i
xT
n care:
32
PN
i
- profit net anual; A
i
- amortizare anualL; EBE
i
- excedent brut din exploatare anual;
T - cota de impozit pe profit.
DacL VAN > 0, proiectul de investioii conduce la creNterea valorii ntreprinderii Ni, deci,
este acceptat. n caz contrar, proiectul se respinge. DacL pentru acelaNi obiectiv existL douL
variante de proiect, se opteazL pentru cel cu VAN mai mare.
Aplicarea metodei n aceastL formL are loc numai dacL proiectele sunt n ntregime
finanoate din capitaluri proprii.
n situaoia n care proiectul este finanoat att din fonduri proprii ct Ni din fonduri
mprumutate, se pot utiliza trei metode (variante ale valorii actualizate nete):
- valoarea actualizatL netL ajustatL;
- metoda fluxurilor de lichiditLoi destinate acoionarilor;
- metoda costului mediu ponderat a capitalului.
1. Metoda valorii actualizate nete ajustate (VANA), potrivit cLreia valoarea unui proiect
cu finanoare mixtL, respectiv, din capitaluri proprii Ni din capitaluri mprumutate, este mai
mare dect valoarea unui proiect similar finanoat n ntregime din capitaluri proprii, cu
valoarea efectelor secundare ale ndatorLrii.
Valoarea actualizatL netL ajustatL se determinL ca o sumL a valorii actualizate nete (VAN)
Ni a economiei de impozit aferentL mprumutului (VA), astfel:
VANA = VAN + VA =

=
+
n
1 i
i
)
o
r 1 (
i
FLC
- I + VA
n care:
FLC
i
fluxurile anuale de lichiditLoi pentru investioiile finanoate din capitaluri proprii;
r
o
- rata costului capitalului propriu.
Astfel, n determinarea valorii actualizate nete ajustate se au n vedere Ni efectele
secundare generate de mpumut care sunt urmLtoarele:
- economia fiscalL aferentL capitalului mprumutat. Un mprumut perpetuu genereazL o
economie de impozit pe profit egalL cu Tx D (n care: D - valoarea de piaoL a mprumutului),
fapt demonstrat de Modigliani Ni Miller n dezvoltarea teoriei valorii ntreprinderii;
- costul de emisiune aferent noilor titluri financiare, respectiv comisioane plLtite bLncilor
care participL la procesul de plasare pe piaoL a acestor titluri, cost ce ce are ca efect
diminuarea valorii ncasate;
- riscul de faliment, adesea asociat capitalurilor mprumutate, al cLrui cost actualizat
diminueazL valoarea economiei de impozit aferente deductibilitLoii dobnzii Ni implicit,
valoarea firmei ndatorate;
- subvenoiile sau ajutoarele financiare de care pot beneficia firmele. Dobnzile aferente
unor mprumuturi emise de unele organizaoii locale sunt, n anumite oLri, scutite de impunere
pentru investitorii care le subscriu.
DeNi, fiecare dintre aceste efecte potenoiale ale finanoLrii prin ndatorare poate fi
important, cel cu un impact mai mare asupra proiectului de investioii este efectul beneficierii
de economie de impozit reflectat ca atare Ni n formula prezentatL.
33
AceastL metodL se aplicL n special n situaoia n care valoarea capitalului mprumutat
reprezintL un procent fix din valoarea finanoLrii.

2. Metoda fluxurilor de lichiditi destinate acionarilor (n engl. Flow-to-equity
approach) prespune determinarea valorii actuale nete a proiectului de investioii finanoat att
din capitaluri proprii ct Ni din ndatorare, ca diferenoL ntre suma fluxurilor de lichiditLoi ce
revin acoionarilor actualizate cu rata de rentabilitate pretinsL de acoionari Ni partea din
finanoare realizatL din capitalurile acestora. Astfel:
VAND =

=
+
n
1 i
i
)
s
r 1 (
i
FLE
(I D)
n care:
VAND - valoarea actualL netL a proiectului de investioii finanoat att din capitaluri proprii ct
Ni din ndatorare;
FEuro - fluxurile anuale de lichiditLoi destinate acoionarilor dupL deducerea dobnzilor Ni
impozitului pe profit;
r
s
- rata de rentabilitate pretinsL de acoionari; i - valoarea investioiei; D - valoarea capitalului
mprumutat.
Rata de rentabilitate pretinsL de acoionari se determinL astfel:
r
s
= ( ) ( ) d
o
r T 1
C
D
o
r - - +
n care:
C valoarea capitalului propriu; d - rata dobnzii capitalului mprumutat.
AceastL metodL are n vedere efectul ndatorLrii att n cazul fluxurilor destinate
acoionarilor prin deducerea dobnzilor plLtite ct Ni n cazul ratei de actualizare, prin luarea n
considerare a efectului de levier a ndatorLrii.
3. Metoda costului mediu ponderat a capitalului (n engl. Weighted Average Cost of
Capital) n care valoarea actualizatL netL se determinL astfel:
VAN
wacc
=

= +
n
1 i
i
) WACC 1 (
i
FLC
- I
n care:
WACC rata costului mediu ponderat a capitalului care se determinL astfel:
WACC = ) T 1 ( d
D C
D
s
r
D C
C
-
+
+
+

AceastL metodL are n vedere actualizarea fluxurilor de lichiditLoi ca Ni cum proiectul
ar fi finanoat n ntregime din capitaluri proprii cu o ratL ce are n vedere att finanoarea din
capitaluri proprii ct Ni din capitaluri mprumutate.
34
Cu toate cL cele trei metode presupun formule specifice de determinare a valorii
actualizate nete a proiectelor de investioii, rezultatul oboinut este acelaNi, dacL se considerL cL
fluxurile de trezorerie sunt perpetue.
Dintre cele trei metode, VANA Ni VAN
wacc
sunt cele mai apropiate. AmndouL evalueazL
proiectul pe baza unor fluxuri de lichiditLoi n ipoteza n care datoria este zero. VANA
reajusteazL aceastL valoare cu economia de impozit aferentL deductibilitLoii dobnzilor iar
VAN
wacc
integreazL impactul fiscal al ndatorLrii n rata de actualizare, respectiv rata costului
mediu ponderat a capitalului.
VANA se aplicL dacL suma ndatorLrii este cunoscutL pe toatL durata de viaoL a
proiectului, iar VAN
wacc
dacL rata ndatorLrii (raportul: D/C) este aceeaNi pe toatL durata de
viaoL a proiectului.
Metoda fluxurilor de lichiditLoi destinate acoionarilor diferL destul de mult de celelalte
douL metode. Aceasta comparL fluxurile de lichiditLoi ce revin acoionarilor dupL deducerea
cheltuielilor cu dobnzile aferente capitalului mprumutat cu partea din valoarea proiectului
de investioii finanoatL de acoionarii ntreprinderii. AceastL metodL se aplicL de asemenea n
situaoia n care rata ndatorLrii este constantL pe toatL durata de exploatare a proiectului.
Pentru exemplificare considerLm un proiect de investioii n valoare de 10 mil. Euro, cu o
duratL de exploatare de 5 ani. Amortizarea se determinL potrivit sistemului liniar, respectiv
este de 2 mil. Euro anual. Din exploatare rezultL excedente brute (EBE) anuale de 3 mil. Euro
iar cota de impozit pe profit este de 16%. Rata rentabilitLoii fLrL risc aferentL certificatelor de
trezorerie emise de stat este de 10% iar rata costului capitalurilor proprii pentru proiecte cu
acelaNi risc n ipoteza ndatorLrii zero este de 15%.
1. Metoda valorii actualizate nete ajustate (VANA)
a) Proiectarea fluxurilor de lichiditLoi este prezentatL n tabelul urmLtor:
Fluxuri N
o
N
1
N
2
N
3
N
4
N
5

I - 10
TxA 0,16x2 =0,32 0,32 0,32 0,32 0,32 0,32
EBE(1-T) 3(1-0,16)=2,52 2,52 2,52 2,52 2,52 2,52

b) Valoarea actualizatL netL n ipoteza ndatorLrii zero este:
VAN= 10
5
1 i
i
) 15 , 0 1 (
52 , 2
5
1 i
i
) 10 , 0 1 (
32 , 0
-
= +

=
+
+
=0,32 x 3,7908 + 2,52 x 3,3522 - 10=
= 1,2 + 8,45 10 = - 0,35 mil. Euro
VAN fiind mai micL dect zero, proiectul trebuie respins. TotuNi nu a fost luat n calcul
efectul ndatorLrii asupra proiectului de investioii.
c) n condioiile n care firma oboine un mprumut prin emisiune de obligaoiuni n sumL
de 6,06 mil. Euro cu o dobndL de 10% pe an pe termen de 5 ani Ni un comision de plasament
de 1%, cheltuielile de emisiune sunt de 0,06 mil. Euro. Pe an, costul net al cheltuielilor de
emisiune se determinL astfel:
Cheltuieli N
o
N
1
N
2
N
3
N
4
N
5

Costuri de
emisiune
0,06
35
Amortizare
costuri emisiune
0,06/5 =0,012 0,012 0,012 0,012 0,012 0,012
Economie de
impozit
0,16x0,012
=0,002
0,002 0,002 0,002 0,002 0,002
Economia de impozit actualizatL va fi:
0,002 x
( )

=
+
5
1 i
i
1 , 0 1
1
= 0,002 x 3,7908= 0,008 mil. Euro
Valoarea actualizatL cu luarea n calcul a costurilor de emisiune este egalL cu:
- 0,35 + 0,008 = - 0,342 mil. Euro

d) Economia de impozit aferentL deductibilitLoii dobnzilor va fi:
Elemente N
o
N
1
N
2
N
3
N
4
N
5

Valoarea brutL a
mprumutului

6,06

Dobnzi plLtite - 10%x6,06=
0,606
0,606 0,606 0,606 0,606
Dobnzi
suportate
- (1-0,16)x
0,606=0,5
0,5 0,5 0,5 0,5
Rambursare
mprumut
- - - - - 6,06

e) Valoarea actualL netL a datoriei se determinL astfel:
VAN
mprumut
= mprumut brut Valoarea actual a dobnzilor Valoarea actual a
rambursrilor

AdicL,
VAN
mprumut
= 6,06 0,5x
= +
5
1 i
i
) 1 , 0 1 (
1
-
( )
5
1 , 0 1
06 , 6
+
= 6,06 0,5x3,7908 6,06x 0,6209 =
= 6,06 1,90 3,76 = 0,4 mil. Euro
VANA= - 0,35 - 0,008+ 0,4= 0,042 mil. Euro
Valoarea actualizatL netL ajustatL fiind pozitivL, proiectul finanoat Ni prin ndatorare
trebuie sL fie acceptat.
ANadar, rezultatul oboinut prin aplicarea valorii actualizate nete ajustate este total diferit faoL
de calculul obiNnuit al valorii actualizate nete, ceea ce determinL luarea unei decizii contrare
privind acceptarea proiectului de investioii.
2. Metoda fluxurilor de lichiditi destinate acionarilor
a) Determinarea fluxurilor de lichiditLoi cuvenite acoionarilor:
Elemente Suma
36
(mil. Euro)
Excedent brut de exploatare 3
Amortizare 2
Rezultat din exploatare 1
Dobnzi 0,606
Rezultat brut 0,394
Impozitul pe profit 0,063
Rezultatul net 0,331
Fluxuri de lichiditLoi ale acoionarilor (FLE) 2,331

b) Determinarea ratei rentabilitLoii pretinse de acoionari:
r
s
= ( ) ( ) d
o
r T 1
C
D
o
r - - + = ( ) ( ) 1 , 0 15 , 0 16 , 0 1
4
6
15 , 0 - - + =0,21
r
s
= 21%
c) valoarea actualL netL a proiectului de investioii finanoat att din capitaluri proprii ct Ni
din ndatorare:
VAND =

=
+
n
1 i
i
)
s
r 1 (
i
FLE
(I D) = 2,331 x
= +
5
1 i
i
) 21 , 0 1 (
1
- (10 6) =
= 2,331x 2,9260 4 = 2,82 mil. Euro
Se constatL cL pentru partea de capital destinat finanoLrii investioiei ce cade n sarcina
acoionarilor, valoarea actualizatL netL este sensibil mai mare, ceea ce ncurajeazL adoptarea
deciziei de investioii finanoatL n aceastL formL.

3. Metoda costului mediu ponderat a capitalului
a) Se determinL rata costului mediu ponderat a capitalului, astfel:
WACC = ) T ( d
D C
D
s
r
D C
C
-
+
+
+
1 = ) 16 , 0 1 ( 1 , 0
6 4
6
21 , 0
6 4
4
-
+
+
+
=
= 0,084 + 0,050 = 13%
b) Se determinL valoarea actualizatL netL n funcoie de costul mediu ponderat al
capitalului:
VAN
wacc
=

= +
n
1 i
i
) WACC 1 (
i
FLC
- I =
= +
5
1 i
i
) 13 , 0 1 (
84 , 2
-10 = 2,84x3,5172 -10
VAN
wacc
= - 0,01 mil. Euro
Se constatL cL valoarea actualizatL netL n acest caz este uNor negativL, nsL valoarea
rezultatL este apropiatL ca mLrime de cea rezultatL prin aplicarea valorii actualizate nete
ajustate (poate Ni ca urmare a rotunjirilor pe care le-am realizat n determinarea ratei costului
mediu ponderat al capitalului).
37
Analiznd rezultatele oboinute etapizat prin aplicarea acestor trei metode, constatLm cL
decidentul trece de la o decizie categoricL de respingere a proiectului de investioii la o decizie
de acceptare, reflectatL prin criteriile valoarea actualizatL netL ajustatL Ni metoda fluxurilor de
lichiditLoi destinate acoionarilor.
Se pune atunci ntrebarea cnd trebuie aplicatL una sau alta din aceste metode.
DacL riscul proiectului rLmne constant pe toatL durata de viaoL a proiectului, n mod
evident Ni rata costului capitalului va fi constantL n acest interval. DacL Ni rata (proporoia)
ndatorLrii ramne constantL, nseamnL cL Ni rata costului mediu ponderat a capitalului va fi
constantL, ceea ce uNureazL aplicarea metodei costului mediu ponderat a capitalului Ni metoda
fluxului de lichiditLoi destinate acoionarilor.
De fapt, firma trebuie sL-Ni propunL, pentru proiectele de investioii, o ratL ointL de
ndatorare, care sL fie identicL cu structura de finanoare existentL a ntreprinderii pentru a nu
modifica riscurile asociate ndatorLrii. Ca atare, sunt recomandate de a fi utilizate metoda
costului mediu ponderat a capitalului Ni metoda fluxului de lichiditLoi destinate acoionarilor.
DacL suma ndatorLrii este cunoscutL pe ntreaga perioadL de exploatare a proiectului,
atunci metoda valorii actualizate nete ajustate este mai uNor de aplicat. nsL, aceastL metodL
este frecvent utilizatL n urmLtoarele situaoii:
- existenoa unei rate a dobnzii bonificate;
- atunci cnd firma Ni procurL dreptul de exploatare a utilajelor prin leasing;
- dacL vnzarea firmei se realizeazL prin metoda MEBO, caz n care gradul de
ndatorare este ridicat dar se cunoaNte planul de rambursare al datoriei.

2.2 Finanarea investiiilor
Adoptarea deciziei de investioii pune cu necesitate problema posibilitLoilor de finanoare
pe care le are ntreprinderea. Finanoarea investioiilor se realizeazL din surse interne, prin
autofinanoare, sau din surse externe.
Sursele interne de finanare, n ordinea afectLrii lor pentru plata investioiilor sunt:
alte rezerve ca surse proprii de finanoare neconsumat la sfrNitul perioadei
precedente;
amortizarea activelor imobilizate din perioada de realizare a investioiilor;
alte sume interne de finanoare: sume din valorificarea materialelor Ni pieselor de
schimb rezultate din casarea imobilizLrilor corporale dupL deducerea cheltuielilor efective cu
lichidarea acestora; sume din vnzarea activelor: (ateliere, secoii, fabrici, depozite, magazine
care pot funcoiona independent dupL deducerea valorii contabile nete a acestora); sume din
vnzarea mijloacelor fixe disponibile (din operaoii de dezinvestire);
- sume repartizate din profitul net pentru dezvoltare.
Sursele externe de finanare a investioiilor sunt:
- creNterea capitalului social prin emisiune suplimentarL de acoiuni;
- creditul obligatar;
- creditul bancar;
38
- leasingul;
- finanoLri din partea grupului;
- alocaoii de la buget sau din fondurile speciale de investioii (fonduri pentru
modernizarea punctelor de control la vamL, fonduri pentru modernizarea drumurilor Ni
podurilor, a sistemului energetic).
Corelarea deciziei de investioii Ni a ceEuro de finanoare se realizeazL prin intermediul
planului de finanoare a investioiilor care comparL investioiile indispensabile creLrii, menoinerii
sau dezvoltLrii ntreprinderii cu sursele de care dispune sau pe care le poate atrage n circuit.
Fundamentarea planurilor de investioii Ni de finanoare a investioiilor presupune
parcurgerea urmLtoarelor etape:
analiza structurii financiare actuale a ntreprinderii, adicL a raportului ntre
capitalurile mprumutate Ni cele proprii Ni a costului fiecLrei din aceste componente ;
stabilirea planului de investioii cu eNalonarea n timp a realizLrii obiectivelor de
investioii ;
evaluarea capacitii de autofinanare i compararea sumelor afectate pentru
autofinanare cu nevoile de investiii ale ntreprinderii;
fundamentarea planului de finanoare a investioiilor cu relevarea Ni a celorlalte surse
care concurL la realizarea investioiilor.
ntruct, de regulL, obiectivele de investioii presupun plasamente nsemnate Ni timp
ndelungat de realizare, planurile de investioii Ni implicit cele de finanoare se ntocmesc pe
orizonturi de timp mai mari, de regulL pnL la cinci ani cu actualizare anualL a investioiilor
rLmase de realizat Ni surselor de finanoare necesare. De aceea, n activitatea de planificare a
investioiilor Ni finanoLrii acestora se utilizeazL ca instrumente att planul de finanoare a
investioiilor ct Ni bugetul anual al activitii generale, ca anexL a bugetului de venituri Ni
cheltuieli, ntre care existL, nsL, asemLnLri dar Ni diferenoe certe.
Planul de finanoare a investioiilor ntocmindu-se pentru o perioadL mai mare de timp
este un document mai mult orientativ ntruct cuprinde prognoze cu un grad probabil de
realizare pe cnd bugetul activitLoii de investioii ca parte a bugetului anual de venituri Ni
cheltuieli referindu-se la perioada imediat urmLtoare conoine informaoii cu un grad de
realizare ridicat avnd un caracter normativ cu sarcini imperative de realizare pentru atingerea
obiectivului strategic al ntreprinderii. De asemenea, planul de finanoare a investioiilor
conoinnd orientLri este un document mai mult la dispozioia ntreprinderii pe cnd bugetul este
transmis ca obiectiv de realizare compartimentelor care concurL la realizarea lui, fiind un
etalon de comparaoie n acoiunea de control a ndeplinirii sarcinilor.
Planul de finanoare al investioiilor se ntocmeNte pe total obiectiv de investioii cu
defalcare anualL Ni cuprinde dou pri: utilizri Ni resurse.
Structura planului de finanoare poate fi rezumatL astfel:
Plan de finanare Anii
0 1 2 3 ... n
A. UTILIZRI
1. Investioii
2. RambursLri de credite
3. Reducerea capitalului social
4. CreNterea nevoii de fond de rulment
39
I. Total utilizri (1)
B. RESURSE
1. Autofinanoarea
2. mprumuturi noi
3. IncasLri din active vndute
4. DescreNterea nevoii de fond de rulment
5. Subvenoii pentru investioii
6. CreNterea capitalului social
II. Total resurse (2)
Solduri anuale (2) (1)
Solduri anuale cumulate (excedente sau deficite) +/-


n cazul n care se nregistreazL deficite ntreprinderea trebuie sL caute noi surse de
finanoare (sporirea capitalului social, alte mprumuturi) sau trebuie sL-Ni revizuieascL
utilizLrile, n special investioiile de realizat.
DacL sumele anuale cumulate reprezintL excedente, ntreprinderea poate sL mLreascL
sumele distribuite sub formL de dividende sau sL ramburseze anticipat creditele angajate.

n prima parte, utilizari, douL elemente necesitL o explicitare mai atentL: investioiile de
realizat Ni creNterea nevoii de fond de rulment.
Investiiile de realizat se prevLd pe grupe de investioii dupL natura lor:
investiii n imobilizri necorporale (achizioionarea de brevete, licenoe de fabricaoie,
cheltuieli de cercetare NtiinoificL, achizioionarea de programe informatice);
investiii n imobilizri corporale (terenuri Ni mijloace fixe eventual precizat Ni
scopul : nlocuire sau dezvoltare);
investiii n imobilizri financiare (titluri de participare sau creanoe legate de
participaoiuni);
Creterea nevoii de fond de rulment este datoratL n special creNterii stocurilor de materii
prime, materiale consumabile, producoie neterminatL , produse finite Ni a creanoelor ca urmare
a mLririi capacitLoilor de producoie prin investioii n imobilizLri corporale Ln special.
Nevoia de fond de rulment este determinatL de faptul cL ntreprinderea trebuie sL aibe
resurse pentru plata furnizorilor de materii prime, de utilitLoi Ni a salariilor naintea ncasLrilor
pentru produsele livrate clienoilor. De asemenea, produsele vndute dar necasate, respectiv
creantele faoL de clienoi reprezintL tot imobilizLri de capital ce trebuie constituit anterior
momentului ncasLrilor de creanoe. Pe de altL parte, ntreprinderea beneficiazL de decalajul
dintre momentul datorLrii Ni momentul plaoii stabilit prin Codul fiscal, alte legi sau contracte
pentru datorii fiscale si de exploatare, considerate datorii n circuit normal, pentru caare nu
datoreazL remunerLri suplimentare sau penalizLri Ni care reprezintL capital pentru
ntreprindere Ni care diminueazL necesarul total de capital.
Astel, nevoia de fond de rulment de elploatare(NFRE) se determinL:
NFRE= stocuri+clieni+alte active de exploatare-datorii de exploatare
NFRE, n exercioiile urmLtoare dacL nu sunt modificLri importante n structura cifrei de
afaceri, se menoine n funcoie de procentul pe care l reprezintL n cifra de afaceri sau cte luni
reprezintL din cifra de afaceri.
40
n cea de-a doua parte, se prevLd resursele (sursele de finanare) investioiilor programate
mai nti cele interne Ni apoi cele externe astfel:
sume din autofinanoare netL Ni brutL, respectiv sumele alocate din profitul net Ni cele
provenind din amortismente Ni alte surse rezultate din circuitul intern al ntreprinderii;
sume din emisiunea suplimentarL de acoiuni;
sume din emisiunea de obligaoiuni;
finanoLri prin leasing;
finanoLri din partea grupului;
eventuale subvenoii;
credite bancare.
Dintre acestea, autofinantarea trebuie analizatL ca alcLtuire Ni mod de determinare.
ntreprinderile n dezvoltare au nevoie de capitaluri nsemnate care adesea depLNesc
capitalurile proprii, ntreprinderea apelnd la ndatorare. nsL, finanoLrile exterioare realizate
prin emisiune suplimentarL de acoiuni Ni prin ndatorare (bancarL sau lansarea de credite
obligatare) nu sunt uneori pe placul managerilor, pentru cL vor sL evite disciplina pieoelor
financiare Ni sL nu mLreascL riscul pentru ntreprindere. Ca atare, recurgerea la autofinanoare
este calea cea mai confortabilL.
ExistL un principiu financiar destul de cunoscut conform cLruia ntreprinderea trebuie s-
i asigure dezvoltarea prin autofinanare, respectiv numai prin punerea n rezervL a
profitului net. AceastL atitudine este convenabilL managerilor Ni creditorilor dar Ni indirect
acoionarilor ntreprinderii. Pentru acoionari, creNterea activului net ca Ni informaoia transmisL
pieoei financiare prin autofinanoarea realizatL se reflectL n sporirea valorii acoiunilor adicL
prin nregistrarea de plus-valori care, n majoritatea oLrilor sunt mai puoin impozitate dect
dividendele fiind astfel, favorabili autofinanoLrii. Pentru manageri, prin autofinanoare scade
dependenoa de resursele pieoei, iar pentru creditorii ntreprinderii se reduce riscul creanoelor
lor Ni totodatL sporeNte valoarea acestora.
Cu toate cL acest principiu nu este fals, realizarea de proiecte de investioii prin recurgerea
exclusiv la autofinanoare se poate dovedi periculoasL ntruct decupleazL ntreprinderea de la
rigorile pieoei. Se creeazL, astfel, o piaoL de capitaluri internL care sL permitL investioii mai
puoin rentabile Ni pe care capitalurile sunt mai prost alocate.
Autofinanarea este aptitudinea ntreprinderii de a-Ni finanoa utilizLrile durabile (investioii
n active imobilizate, rambursarea creditelor pe termen mediu Ni lung, creNterea nevoii de fond
de rulment ca urmare a creNterii capacitLoii de producoie) pe seama fondurilor proprii Ni
rezervelor ca parte a capitalurilor proprii.
Capitalurile proprii se formeazL n special prin aporturile n bani Ni n naturL ale
acoionarilor, concretizate n capitalul social. Ele mai cuprind rezervele, rezultatul nerepartizat
Ni fondurile proprii constituite pe seama rezultatului nainte de impozitare sau a profitului net.
Se poate evidenoia astfel, faptul cL, variaoia capitalurilor proprii se realizeazL n principal pe
douL cLi:
- autofinanoarea;
- sporirea capitalului social prin emisiunea Ni vnzarea de noi acoiuni.
Bonitatea sau starea financiarL dificilL a unei ntreprinderi se poate aprecia prin anumioi
indicatori financiari precum: cifra de afaceri, valoarea adLugatL, rezultatul exercioiului,
rentabilitatea, solvabilitatea, nivelul cheltuielilor la 1000 Euro cifrL de afaceri etc. nsL,
41
indicatorul cu expresivitatea cea mai mare, care constituie dupL unii autori "cheia de boltL" a
analizei financiare este autofinanoarea, ntruct reflectL capacitatea ntreprinderii de a-Ni
genera pe cont propriu sursele necesare rennoirii, modernizLrii Ni dezvoltLrii aparatului
productiv pentru a fi n pas cu cerinoele tot mai ridicate ale consumatorului.
Nivelul autofinanoLrii (Af) este influenoat de doi factori:
- marja brutL de autofinanoare (MBA) sau capacitatea de autofinanoare (CAF)
- dividendele distribuite acoionarilor (Div).
Relaoia de calcul a autofinanoLrii este:
Af =MBA (CAF) - Div (1)
Autofinanoarea este surplusul monetar rLmas n ntreprindere dupL distribuirea
dividendelor.
DacL autofinanoarea se calculeazL periodic pe baza situaoiilor financiare (bilanocont de
profit Ni pierdere), surplusul monetar se formeazL de o manierL continuL, evident diferit faoL
de finanoLrile externe permanente (creNterea capitalului social, contractarea de credite pe
termen mediu Ni lung), care se nregistreazL discontinuu, dar care genereazL imediat sau ntr-
un interval scurt de timp o creNtere a intrLrilor de disponibilitLoi n ntreprindere.
n mod implicit, capacitatea de autofinanoare reprezintL surplusul monetar nainte de
distribuirea dividendelor.
nsL, capacitatea de autofinanoare diferL ntructva de surplusul monetar generat de
activitatea ntreprinderii.
Rezultatul nscris n contul de profit Ni pierdere este determinat de douL tipuri de
operaoiuni: operaoiuni externe care corespund schimburilor ntreprinderii cu teroii Ni operaoiuni
interne(calcularea Ni nregistrarea amortizLrii Ni provizioanelor) care au ca scop corectarea
valorii patrimoniului la nchiderea exercioiului.
Operaoiunile externe genereazL fluxuri reale cu caracter de continuitate, de permanenoL
pe parcursul exercioiului, pe cnd operaoiunile interne presupun calcule, corecoii de valori Ni se
nregistreazL doar n momentul inventarierii, fLrL a avea n contrapartidL fluxuri reale. n
aceastL situaoie este clar cL, numai operaoiunile externe genereazL fluxuri monetare care se pot
nregistra concomitent sau la un moment ulterior producerii fluxurilor reale. Trebuie nsL sL
evidenoiem faptul cL, operaoiunile interne nemonetare, au influenoL asupra surplusului monetar
ntruct diminueazL profitul impozabil Ni implicit impozitul pe profit, participarea salariaoilor
la profit Ni profitul distribuibil sub formL de dividende.
Diferenoierea ntre capacitatea de autofinanoare Ni surplusul monetar rezidL n
urmLtoarele:
- n capacitatea de autofinanoare se nregistreazL Ni veniturile din producoia stocatL Ni
producoia de imobilizLri, care deNi sunt expresia unor fluxuri reale nu genereazL Ni fluxuri
monetare pentru cL nu sunt expresia unor schimburi cu teroii. TotuNi, crearea acestor elemente
de activ Ni nregistrarea lor ca venituri reflectL o parte din rezultatul activitLoii ntreprinderii,
care se presupune cL au avut ca sursL de formare autofinanoarea;
- n capacitatea de autofinanoare se nregistreazL Ni provizioanele pentru deprecierea
activelor circulante (stocurilor Ni creanoelor), contrar logicii formLrii surplusului monetar,
ntruct se considerL cL acestea au un caracter cvasi monetar Ni asigurL corectarea
42
excedentului brut de exploatare (venituri de exploatare minus cheltuieli de exploatare ce
presupun plLoi), ca punct de plecare n determinarea capacitLoii de autofinanoare, pentru cL,
elementele corespondente (variaoia stocurilor, cifra de afaceri) au fost n prealabil integrate n
calculul excedentului brut de exploatare (EBE);
- n capacitatea de autofinanoare nu trebuie integrate veniturile din vnzarea de active,
nregistrate la alte venituri de exploatare, deNi fluxuri monetare, ntruct n cheltuieli de
exploatare, la pozioia alte cheltuieli de exploatare se nregistreazL valoarea neamortizatL a
activelor vndute care nu este flux monetar. n plus, aceste fluxuri monetare se nregistreazL
destul de rar Ni pentru analiza financiarL trebuie sL fie evidenoiate separat n planul de
finanoare ca alte surse proprii.
Capacitatea de autofinanoare se poate calcula prin douL metode: deductiv Ni aditiv.
Prin metoda deductiv se determinL nivelul capacitLoii de autofinanoare, astfel:
EBE
- provizioane pentru deprecierea activelor circulante;
+ venituri din anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecierea activelor
circulante;
cota-parte din rezultatul operaoiunilor n asociere;
+ venituri financiare exclusiv din anularea sau diminuarea provizioanelor pentru
deprecierea imobilizLrilor financiare, creanoelor-decontLri n cadrul grupului Ni titlurilor de
plasament;
- cheltuieli financiare exclusiv provizioanele pentru deprecierea imobilizLrilor
financiare, creanoelor-decontLri n cadrul grupului Ni titlurilor de plasament;
= cash-flow brut
- venituri din vnzarea de active;
+ valoarea neamortizatL a activelor vndute;
- impozitul pe profit;
= CAF( capacitatea de autofinanare).

Prin metoda aditiv se stabileNte conoinutul pe elemente al capacitLoii de autofinanoare,
astfel:
Rezultatul net
+ Amortizarea
+ Provizioane reglementate, pentru riscuri Ni cheltuieli, pentru deprecierea titlurilor de
participare Ni a activelor imobilizate;
- Venituri din anularea sau diminuarea provizioanelor reglementate, pentru riscuri Ni
cheltuieli, pentru deprecierea titlurilor de participare Ni a activelor imobilizate;
- Venituri reprezentnd cota-parte a subvenoiilor pentru investioii recunoscutL la venituri
corespunzLtor amortizLrii nregistrate;
+ Valoarea contabilL netL (neamortizatL) a activelor vndute;
43
- Venituri din vnzarea de active;
= CAF( capacitatea de autofinanare).
n funcoie de componentele pe care le conoine, autofinanoarea poate fi:
- autofinanoare netL, care cuprinde numai partea din profitul net destinatL capitalizLrii;
- autofinanoare brutL, care cuprinde pe lngL autofinanoarea netL Ni amortizarea Ni dacL
este cazul Ni provizioanele constituite, care au ca scop n principal rennoirea mijloacelor fixe
uzate Ni respectiv de a face faoL riscurilor Ni cheltuielilor datoritL evoluoiei conjuncturale a
factorilor economici.
Autofinanoarea depinde n mod explicit de politica de dividend, dar Ni de o serie de factori
care reflectL capacitatea ntreprinderii de a negocia cu mediul.
AceastL capacitate este influenoatL de condioii sau restricoii externe, care pot fi negociate
de ntreprindere sau care provin din intervenoia statului, cauze care determinL un volum mai
mare sau mai mic al capacitLoii de autofinanoare.
n primul rnd, capacitatea de autofinanoare este determinatL de modul de negociere a
factorilor de producoie, cu piaoa furnizorilor Ni a foroei de muncL, precum Ni a preoului de
vnzare a produselor Ni serviciilor pe piaoa clienoilor, Ntiut fiind cL, rezultatul exercioiului este
influenoat de mLrimea veniturilor oboinute de la clienoi Ni de mLrimea costurilor materiale
nregistrate n legLturL cu piaoa factorilor de producoie.
n al doilea rnd, capacitatea de autofinanoare este influenoatL de unele mLsuri impuse de
stat: limitarea nivelului unor preouri; mLsuri de politicL salarialL (ngheoarea salariilor sau
modificarea cotizaoiilor salariale); nivelul unor impozite Ni taxe legiferate de stat; nivelul ratei
scontului (dobnzii); politica de amortizare etc.
Deci, capacitatea de autofinanoare depinde de puterea economicL a ntreprinderii de a
impune anumite reguli cu furnizorii Ni clienoii, de capacitatea de negociere cu salariaoii,
acoionarii Ni creditorii, precum Ni de politica etapei de dezvoltare a girantului economiei,
statul.
Autofinanarea este creatoare de valoare, respectiv duce la creNterea valorii ntreprinderii.
n condioii de piaoL identice valoarea unei ntreprinderi trebuie sL sporeascL cu suma
profiturilor reinvestite. Strategia financiarL este ncununatL de performanoL dacL sporirea
valorii capitalurilor proprii (valoarea bursierL a ntreprinderii) este peste suma profiturilor
reinvestite. n aparenoL, costul autofinanoLrii este nul. DacL nu se poate vorbi de un cost
explicit ca n cazul ndatorLrii, n cazul autofinanoLrii se nregistreazL un cost de oportunitate
ntruct autofinanoarea este echivalentL cu distribuirea n totalitate a profitului net Ni realizarea
concomitentL a unei sporiri a capitalului social. De aceea, costul autofinanoLrii este acelaNi cu
costul capitalului propriu. n aceastL situaoie, s-ar pLrea cL, rentabilitatea cerutL de acoionari
trebuie sL fie egalL cu costul capitalului propriu, raoionament eronat pentru cL, rentabilitatea
pretinsL trebuie sL nglobeze nivelul de risc al activului actual, respectiv sL fie egalL cu costul
mediu ponderat al capitalului. Este evident cL va avea loc o creNtere de valoare a ntreprinderii
dacL rentabilitatea noilor investioii va fi superioarL costului mediu ponderat al capitalului.
CreNterea capitalurilor proprii prin autofinanoare depinde de randamentul capitalurilor
proprii (rata rentabilitLoii financiare) Ni de rata de capitalizare, astfel:

( ) db 1 Rf g - =
(2)

44
n care:
g =rata de creNtere a capitalurilor proprii;
Rf =rata rentabilitLoii financiare;
db =rata de distribuire;
(1+db) =rata de capitalizare.
La o structurL financiarL constantL, creNterea capitalurilor proprii prin autofinanoare
permite creNterea n paralel a ndatorLrii, respectiv a capitalurilor necesare exploatLrii Ni
implicit a activului economic. Modelul de creNtere precedent poate fi generalizat Ni n cazul
ntreprinderilor ndatorate dacL se are n vedere cL, rentabilitatea financiarL a acestora este
egalL cu rentabilitatea economicL majoratL cu efectul de levier financiar, astfel:
) db 1 (
C
D
) rd (Re Re g -

- + =
(3)
n care:
Re = rata rentabilitLoii economice; rd = rata costului ndatorLrii; D = capitalul
mprumutat; C =capitalul propriu;
C
D
=levierul ndatorLrii;
Rf =
C
D
) rd (Re Re - +
(4)

Rf =rata rentabilitLoii financiare;
C
D
) rd (Re - =efect de levier financiar.

Acesta este modelul de cretere intern prin care se stabileNte o legLturL directL ntre rata
de creNtere a activitLoii ntreprinderii Ni rata de creNtere a autofinanoLrii n sensul cL rata de
creNtere a cifrei de afaceri, a producoiei exercioiului, a valorii adLugate etc. sunt egale cu rata
de creNtere a capitalurilor proprii dacL rapoartele urmLtoare rLmn constante:

economic Activ
afaceri de Cifra
=constant (5)


economic Activ
ui exercitiul Productia
=constant (6)

45

economic Activ
adaugata Valoare
=constant (7)
TotodatL, modelul de creNtere internL scoate n evidenoL factorii care influenoeazL
creNterea capitalurilor proprii prin autofinanoare, Ni anume:
- rentabilitatea economicL;
- costul ndatorLrii;
- structura financiarL;
- rata de distribuire.
Condioiile care se impun pentru asigurarea creNterii valorii ntreprinderii prin
autofinanoare sunt urmLtoarele:
- rata rentabilitLoii economice sL fie superioarL costului ndatorLrii;
- ntreprinderea sL fie ct mai ndatoratL fLrL nsL, a se ajunge la risc de faliment;
- rata de capitalizare sL fie nsemnatL, respectiv, ntreprinderea sL realizeze distribuire
constantL de dividende nsL, reoinnd o proporoie nsemnatL din profit pentru viitoarele
proiecte de investioii.
Abilitatea ntreprinderii de a face faoL Ni de a-Ni impune obiectivele propriei strategii
formeazL conoinutul politicii de autofinanoare a acesteia.
Politica de autofinanoare a ntreprinderii urmLreNte realizarea, n principal, a urmLtoarelor
obiective:
- creterea cursului aciunilor ntreprinderii i implicit a valorii acesteia prin sporirea
proporoiei din profitul net reoinutL pentru autofinanoare. Diminuarea riscului de insolvabilitate
datorat autofinanoLrii este perceputL favorabil pe piaoa financiarL Ni se reflectL n creNterea
cererii pentru acoiunile ntreprinderii. De asemenea, autofinanoarea creNte Ni capacitatea de
ndatorare ntruct mbunLtLoeNte raportul dintre capitalurile proprii Ni datoriile totale, iar prin
efectul de levier al ndatorLrii, valoarea ntreprinderii. Dar creNterea proporoiei de capitalizare
(reoinerea profitului net pentru autofinanoare) se loveNte de atitudinea acoionarilor, care uneori
preferL un cNtig pe termen scurt n defavoarea unor speranoe de rentabilitate mai mari n
viitor. Cum n multe ntreprinderi conducerea nu este dect o simplL mandatarL, obiectivele ei
pot fi ambigue; ea poate convinge acoionarii sL distribuie mai puoine dividende Ni pretextnd
politica de investioii a ntreprinderii poate opta pentru o sporire de capital introducnd noi
acoionari, decizii ce se reflectL negativ n atingerea obiectivului enunoat;
- creNterea ntreprinderii Ni independenoei sale faoL de mediul financiar. Autofinanoarea
sporeNte lichiditLoile, prin evitarea plLoii dividendelor, pe care le poate utiliza n acumularea de
capital, constituind astfel, un instrument de putere care-i asigurL o mai mare flexibilitate n
viitor. De asemenea, autofinanoarea nu presupune negocieri din partea conducerii cu aloi
agenoi economici (bLnci, aloi creditori) n asigurarea necesitLoilor de capital, ci numai cu
proprii acoionari, sporindu-i autonomia faoL de mediul financiar;
- exploatarea unor avantaje pe care le oferL statul agenoilor economici. Astfel,
autofinanoarea poate constitui o premisL a diminuLrii fiscalitLoii ntreprinderii prin reducerea
obligaoiei faoL de buget pentru plata impozitului pe profit. n anumite perioade, statul poate
acorda reducerea impozitului pe profitul reinvestit pentru dezvoltarea capacitLoilor de
producoie n scopul oboinerii de profituri viitoare, prin aceastL mLsurL ncurajnd investioiile n
ntreprinderi care absorb o parte din foroa de muncL aflatL n Nomaj, Ni care reprezintL o
presiune faoL de fondurile bugetului asigurLrilor sociale.
nsL, statul vede cteodatL n autofinanoare Ni o modalitate de puseu inflaoionist, ntruct
creNterea marjei brute de autofinanoare presupune sporirea veniturilor ntreprinderilor Ni n
consecinoL, a preourilor de vnzare ale produselor Ni serviciilor.
46
n concluzie, autofinanoarea prezintL Ni aspecte contrare, o politicL justL de autofinanoare
trebuind sL conducL la convergenoa intereselor acoionarilor, conducerii ntreprinderii Ni
statului, ca autoritate publicL.
Planurile de finanoare aferente obiectivelor complexe de investioii, cu duratL de
realizare pe mai muloi ani, se actualizeazL anual n funcoie de ceea ce s-a finalizat Ni ceea ce
urmeazL a se realiza n urmLtorii ani.
Planul de finanoare este suportul de bazL al deciziei de investioii, ntruct chiar dacL pe
total exista un echilibru ntre nevoia de resurse de finanoare si posibilitLoile de acoperire
financiarL, la nivel de an pot exista dezechilibre. Astfel, dacL diferenoa ntre nevoi Ni resurse
este micL ntreprinderea poate angaja un credit pe termen scurt, rambursabil n intervalele de
timp urmLtoare pe seama resurselor pentru investioii care se creeazL (amortismente Ni profit).
DacL ntreprinderea nsL nu mai are posibilitatea sL se mprumute pe termen scurt pentru
asigurarea echilibrului, costul creditului fiind ridicat sau gradul de ndatorare nu-i mai permite
contractarea de noi credite, atunci se procedeazL la analiza n structurL a investioiilor
programate Ni la renunoarea la acele obiective care pot fi realizate Ni ntr-un interval mai
ndepLrtat de timp.
Sarcina financiarL anualL pentru finanoarea investioiilor se fundamenteazL prin
intermediul bugetului activitii generale, ca parte a bugetului de venituri Ni cheltuieli al
ntreprinderii.
Prin bugetul activitLoii generale se stabilesc, mai nti, sursele de finanoare a investioiei
grupate astfel:
surse proprii;
alocaoii de la buget;
credite bancare interne sau/Ni externe;
alte surse.
Apoi, se stabilesc cheltuielile pentru investioii grupate n:
- investioii, inclusiv investioii n curs la finele anului;
- rambursLri de credite aferente creditelor pentru investioii interne sau/Ni externe.
Pentru exemplificare considerLm situaoia unei societLoi comerciale la care se cunosc
urmLtoerele informaoii:
1. La 31.12.2006, n situaoiile anuale, activele circulante nsumau 170000 Euro, iar datoriile
de exploatare (pnL la un an) 140000 Euro. Cifra de afaceri a fost de 320000Euro , iar profitul
net a fost de 7000Euro din care 80% se capitalizeazL (rLmne pentru autofinanoare);
2. Previziunea cifrei de afaceri: pentru intervalul 2007-2011, cifra de afaceri va creNte anual
cu 20%;
3. Profitul net anual va fi de 5% din cifra de afaceri, proporoia de distribuire va rLmne
aceiaNi ca n anii precedenoi, 20%, Ntiind ca dividendele anului in curs se distribuie n anul
urmLtor;
4. Previziunea investioiilor de realizat pentru intervalul 2007-2011:
- construcoii: 40000Euro n 2007 Ni 20000Euro n 2008;
47
- echipamente tehnologice: 10000Euro n 2007 Ni 17000Euro n 2008;
- mijloace de transport: 20000 Euro n 2007 Ni cte 30000 Euro pe an ncepnd cu
2008;
5. Amortizarea capitalului fix: 5000Euro n 2007, n creNtere anualL cu 10% n anii
urmLtori;
6. Previziunea nevoii de fond de rulment: NFRE va reprezenta o lunL din cifra de afaceri in
perioada 2007-2011;
7. Informaoii suplimentare:
- capitalul social va creNte n 2007 cu 100000 Euro, prin aport n numerar;
- n 2011 se va rambursa un mprumut de 80000 Euro angajat n 2005;
- se vor contracta credite noi cu scadenoL la 5 ani astfel: 10000Euro n 2009 Ni 85000 Euro
n 2011.
Rezolvare:
Trebuie sL se stabileascL utilizLrile, resursele Ni excedentele sau deficitele anuale Ni
cumulate:
1. Calculul NFRE pentru anul 2006:
a) naintea distribuirii dividendelor
NFRE= stocuri+clieni+alte active de exploatare-datorii de exploatare
NFRE=170000 -140000=30000 Euro;
b) Dividende de distribuit: 7000 (profit net) x 20%=1400 Euro;
c) dupL nregistrarea dividendelor
NFRE=170000 - (140000 +1400)=28600 Euro.
2. Calculul variaiei NFRE ( NFRE):
n funcoie de creNterea anualL cu 20% a cifrei de afaceri (CA) Ni proporoia NFRE n CA,
respectiv 1 lunL din CA se determinL variaia NFRE astfel:
- Euro-
Elemente 2006 2007 2008 2009 2010 2011
1. CA 320000 384000 460800 552960 663552 796262
2. NFRE 28600 32000 38400 46080 55296 66355
3.
NFRE
- 3400 6400 7680 9216 11059
3. Calculul autofinanrii:
Af = MBA(CAF) Div; MBA(CAF) = PN + A
utiind cL profitul net (PN) reprezintL 5% din CA, cL proporoia de distribuire ca Ni n anii
precedenoi este de 20%, cL dividendele anului n curs se distribuie n anul urmLtor, iar
amortizarea (A) este de 5000 Euro n 2007 Ni creNte cu 10% n anii urmLtori, rezultL:
48
-Euro-
Elemente 2007 2008 2009 2010 2011
1. CA 384000 460800 552960 663552 796262
2. PN (5%) 19200 23040 27648 33178 39813
3. A 5000 5500 6050 6655 7321
4. CAF 24200 28540 33698 39833 47134
5. Div(20%) din PN anterior 1400 3840 4608 5530 6636
6. Autofinanarea (Af) 22800 24700 29090 34303 40498
4. Se elaboreaz planul de finanare (2007-2011)
-Euro-
Elemente 2007 2008 2009 2010 2011
A. UTILIZRI, din care: 73400 73400 37680 39216 121059
1. Investioii 70000 67000 30000 30000 30000
2. RambursLri de credite - - - - 80000
3. NFRE 3400 6400 7680 9216 11059
B. RESURSE, din care: 122800 24700 39090 34303 125498
1. Autofinanoarea 22800 24700 29090 34303 40498
2. Credite noi - - 10000 - 85000
3. CreNterea capitalului social 100000 - - - -
C. EXCEDENT(+) sau
DEFICT(-)


- anual +49900 -48700 +1410 -4913 +4439
- cumulat +49400 +700 +2110 -2803 +1636

CAPITOLUL 3

DETERMINAREA I FINANAREA NEVOII DE FOND DE RULMENT

3.1. Determinarea nevoii de fond rulment

Dimensionarea prin metoda analiticL sau sinteticL a stocurilor de valori de exploatare
necesare desfLNurLrii continue a activitLoii curente a ntreprinderii, n condioii de utilizare
judicioasL a capitalurilor bLneNti constituite din surse interne sau din afarL, este o etapL
hotLrtoare n aprecierea necesarului de capitaluri pentru ciclul de exploatare (NFRE).
nsL, nevoia de fond de rulment din exploatare - NFRE - are n vedere n cadrul
activelor de exploatare nu numai plasamentele de capitaluri n stocuri ci Ni n alte elemente de
active circulante. Astfel, o parte a capitalurilor este imobilizatL n creanoe faoL de teroi
evidenoiate fie n contul "Clienoi", pe bazL de facturi de expediere a produselor sau de
executare a lucrLrilor, prestare a serviciilor, fie n efecte comerciale de primit, respectiv efecte
comerciale acceptate de ntreprindere, titluri care reflectL politica de credit comercial acordat
de ntreprindere. DacL, creanoele faoL de debitorii ntreprinderii sunt, n general, imobilizLri
ineficiente de capital, fiind expresia pagubelor Ni daunelor aduse ntreprinderii, o parte a lor
pot avea un oarecare caracter de permanenoL. De asemenea, ntreprinderea nregistreazL
49
imobilizLri de capitaluri n cursul perioadei (lunii) Ni din decontLri nencheiate cu bugetul
statului. Este vorba, n principal, de taxa pe valoarea adLugatL deductibilL nregistratL n
facturile de aprovizionare a materiilor prime Ni materialelor consumabile de la furnizori.
TotodatL, NFRE ia n calcul Ni pasivele de exploatare, reflectate n datorii minime i
permanente (stabile) ale ntreprinderii faoL de teroi (aloi agenoi economici, salariaoii proprii,
bugetul statului Ni bugetul asigurLrilor sociale) amnate la platL faoL de momentul datorLrii,
datoritL sistemului de decontare a plLoilor practicat n economie sau a termenelor fixe de platL
legiferate prin acte normative adoptate de puterea legislativL sau executivL a oLrii.
n mod concret, pasivele stabile provin din:
obligaii cu termene fixe de plat stabilite prin convenoii, contracte sau acte
normative: modul de platL a salariilor, asigurLrilor Ni protecoiei sociale aferente, a impozitului
pe profit Ni taxei pe valoarea adLugatL colectatL n facturile de expediere a produselor sau a
facturilor de lucrLri Ni servicii prestate clienoilor, a decontLrilor prin plLoi planificate pentru
consumurile de energie electricL, energie termicL, apL, gaze naturale cnd aceste consumuri
sunt nsemnate;
obligaii cu termene aleatoare de plat, Ni anume: datorii faoL de furnizori pentru
aprovizionLri, din modul de preliminare a fondurilor pentru plata concediilor de odihnL la
ntreprinderile cu producoie sezonierL, n special, din modul de preliminare n costuri a
fondurilor pentru efectuarea reparaoiilor capitale sau din modul de primire Ni cheltuire a
garanoiilor pentru efectuarea reparaoiilor la bunurile de folosinoL ndelungatL n perioada de
garanoie n contul furnizorului. DacL ntreprinderea utilizeazL titlurile de credit pentru plata
obligaoiilor faoL de furnizori, pasivele stabile din aprovizionLri reflectL creditul comercial
primit de ntreprindere.
n funcoie de caracterul termenelor de platL a obligaoiilor, fixe sau ntmplLtore,
determinarea pasivelor stabile se face prin dou metode:
- pasive stabile determinate prin metoda soldurilor zilnice;
- pasive stabile determinate direct pe elemente de datorii.
Deci, nevoia de fond de rulment de exploatare, NFRE se determinL, astfel:
NFRE = A
e
- P
e
n care:
A
e
=active de exploatare, respectiv plasamentele de capitaluri n stocuri de materii prime,
producoie neterminatL, produse finite precum Ni n creanoe faoL de teroi (creditul
comercial acordat clienoilor, TVA deductibilL);
P
e
= pasive de exploatare (pasive stabile).
Determinarea NFRE se poate face n douL moduri:
- n form valoric;
- n zile din cifra de afaceri.
Determinarea NFRE n form valoric se poate realiza ntr-un model simplificat n
care plasamentele se efectueazL n stocuri Ni creanoe iar obligaoiile se concretizeazL n datorii
faoL de furnizori, salariaoi, bugetul asigurLrilor sociale, bugetul statului pentru TVA, conform
modelului din tabelul 3.1.
50

Calculul valoric al NFRE Tabelul nr. 3.1.
Elementul de calcul A
e
P
e

1. Stocuri:
- materii prime:
m
0
S
D
360
1 m
C
;
0
Cm
360 m
0
S
m
0
S
D

=
- produse :
p
0
S
D
360
C 1
PE
;
C 0
PE
360 p
0
S
p
0
S
D

=
2. Creanoe: ' z
360
19 , 1
1
PV

=
=
* sau
19 , 1
0
PV
360
0
l
C
o
' z
' z
* durata n zile a creditului comercial acordat convenitL pentru anul curent
3. TVA deductibilL:
30
25
19 , 0
12
1 m
C
(termen de regularizare lunar la data de 25 luna
urmLtoare)
4. TVA colectatL:
30
25
19 , 0
12
1
PV
(termen de regularizare lunar la data de 25 luna
urmLtoare)
5. Furnizori :
C
m
z
1
1,19
360

=
=
*
19 , 1
0 m
C
360
0
F
"
0
z
" z
* durata n zile a creditului comercial primit convenit pentru anul curent
6. Salarii : 5 , 0
12
1
FS
(dacL salariile se plLtesc chenzinal)
7. AsigurLri si protecoie socialL :
12
c
1
FS



X


X


X






X






















X



X




X
51

X
TOTAL X X
NFRE=A
e
-P
e

Not:
1 m
C ,
0 m
C =consumul de materii prime n anul curent Ni respectiv n anul de bazL;
m
0
S
D =durata medie de stocare a materiilor prime n anul de bazL;
m
0
S =stocul mediu de materii prime n anul de bazL;
C 1
PE ,
C 0
PE =producoia exercioiului n cost complet n anul curent Ni respectiv n anul de bazL;
p
0
S
D =durata medie de stocare a produselor finite n anul de bazL;
p
0
S =stocul mediu de produse finite n anul de bazL;
19 , 1
1
PV ,
1
PV =producoia vndutL n preode vnzare fLrL Ni respectiv 19 , 1
0
PV ,
0
PV cu TVA n
anul curent Ni anul de bazL;
' z =durata de rotaoie a clienoilor; nr. mediu de zile de acordare credit comercial clienoilor;
0
l C =soldul mediu al clienoilor n anul de bazL;
" z =durata de rotaoie a furnizorilor; nr. mediu de zile de primire a creditului comercial de
la furnizori;
0
F =soldul mediu al furnizorilor n anul de bazL;
12
1
FS
=fondul de salarii lunar;
c =cota de asigurLri Ni protecoie socialL n funcoie de grupa de ramuri n care se
ncadreazL ntreprinderea.

exemplu: La o societate comercial se cunosc urmtoarele date:
a) contul de profit i pierdere la sfritul anului se prezint astfel (lei):

Nr.crt. Elemente Sume (lei)
1. Producoia vndutL 320000
2. Venituri din vnzarea mLrfurilor 40000
3. Cifra de afaceri (1+2) 360000
4. Producoia stocatL (sold debitor) 30000
5. Producoia realizatL de entitate pentru scopurile sale proprii Ni
capitalizatL
20000
52
6. Producoia exercioiului (1-4+5) 310000
7. Alte venituri din exploatare 40000
I. Venituri din exploatare - total (3-4+5+7) 390000
8. Cheltuieli cu materiile prime Ni materialele consumabile 120000
9. Cheltuieli privind energia Ni apa 32000
10. Cheltuieli privind mLrfurile 40000
11. Alte cheltuieli materiale 25000
12. Cheltuieli cu personalul 110000
13. Alte cheltuieli de exploatare 28000
II. Cheltuieli de exploatare - total
(8+9+10+11 +12 +13)
355000
A. Rezultatul din exploatare (I-II) - profit 35000
B. Rezultatul financiar - pierdere 10000
C. Rezultatul extraordinar 0
D. Rezultatul brut al exerciiului (A-B+C) profit 25000

b) producia se vine uniform de-a lungul exerciiului, clienii pltind astfel:
- 35% imediat;
- 40% la o luna;
- 25% la dou luni.
c) aprovizionrile se fac regulat cu plata furnizorilor la o lun;
d) salariile sunt pltite la o lun de la nregistrarea n cheltuielile lunii aferente;
e) cota de asigurri i protecie social este de 50% i se pltete odat cu salariile;
f) TVA se nregistreaz i pltete conform legilor n vigoare, cota fiind de 19%;
g) stocul de materii prime i materiale consumabile corespunde n medie pentru 15
zile;
h) stocul de produse finite corespunde pentru 5 zile de producie;
i) toate celelalte cheltuieli se pltesc imediat;
j) capitalul permanent este de 75000 lei iar activele imobilizate la valoarea contabil
net sunt de 59000 lei.
S se determine fondul de rulment, nevoia de fond de rulment i s se asigure
echilibrul financiar.
Rezolvare:
NFRE se determinL conform relaoiei:
NFRE =A
e
- P
e

a). Determinarea activelor din exploatare (Ae):
1) Stocul de materii prime Ni materiale consumabile:
= = = 15
360
120000
D
360
C
S
mo S
1 m
mp
5000 lei
2) Stocul de produse finite:
53
5
360
310000
D
360
PE
S
p S 0
1
p
= = =4305,5 lei
3) Creanoele faoL de clienoi:
z
360
19 , 1 PV
Cl
1

=
Valoarea producoiei vndute, n preouri inclusiv TVA, aferentL fiecLrei zile a
intervalului este:
360
19 , 1 320000
360
19 , 1 PV
1

=

=1057,7 lei/zi
Creanoele faoL de clienoi se defalcL n funcoie de intervalele la care clienoii efectueazL
plata, astfel:
- 35% x 1057,7 x 0 =0
- 40% x 1057,7 x 30 =12692,4 lei
- 25% x 1057,7 x 60 =15865,5 lei
Cl =12692,4 + 15865,5 =28557,9 lei
4) TVA deductibilL:

30
25
19 , 0
12
120000
30
25
19 , 0
12
Cm
TVA
1
d
= =
TVA
d
=1583,3 mii lei
TOTAL Ae : 1) +2) +3) +4) =
=5000 +4305,5 +28557,9 +1583,3 = 39446,7 lei

b) Determinarea pasivelor din exploatare (Pe):
1) Furnizori:
30
360
19 , 1 120000
D
360
19 , 1 Cm
F Fo
1

= =11899,9 lei
2) Salariaoi:

12
FS
S
1
= x 1
Cheltuielile cu personalul includ fondul de salarii Ni asigurLrile Ni protecoia socialL:
110000 =FS
1
+0,5 FS
1

FS
1
=110000/1,5 =73333,3 lei

12
3 , 73333
S = =6111,1 lei
54
3) AsigurLri Ni protecoie socialL:
% 50
12
3 , 73333
c
12
FS
PS A
1
= = + =3055,5 lei
4) TVA colectatL:

30
25
19 , 0
12
320000
30
25
19 , 0
12
PV
TVA
1
c
= =
TVA
c
=4222,2 lei
TOTAL Pe:
1) +2) +3) +4) =
=11899,9 +6111,1 +3055,5 +4222,2 =25288,7 lei

Determinarea NFRE:
NFRE =Ae - Pe =39446,7 - 25288,7 =14158 lei

Determinarea FR:
FR =75000 - 59000 =16000 lei

FR > NFRE excedentul de trezorerie (E
T
) va fi:
E
T
=FR - NFRE =16000 - 14158 =1842 lei

Determinarea NFRE n zile din cifra de afaceri se poate realiza ntr-un model
simplificat, considernd plasamentele Ni obligaoiile aceleaNi ca n modelul valoric, conform
tabelului 3.2.

55

Tabelul 3.2.
Calculul NFRE n zile din cifra de afaceri

Elementul de calcul
Nr. zile
din CA
Semn
algebric
1. Stocuri:
- materii prime:
1
CA
1 m
C
m
0
S
D ; PV CA =
- produse :
1
CA
C 1
CA
p
0
S
D
2. Creanoe 19 , 1
'
0
z
3. TVA deductibilL: 25 zile
1
CA
19 , 0
1 m
C

4. TVA colectatL: 25 zile
1
CA
19 , 0
1
CA

5. Furnizori:
1
CA
19 , 1
1 m
C
"
0
z


6. Salarii : 15 zile
1
CA
1
FS

7. AsigurLri si protecoie socialL : 30 zile
FS c
CA
1
1



X

X

X

X


X

X


X

X


+

+

+

+


-

-


-

-
NFRE calculatL n zile din cifra de afaceri n zile din CA
NFRE calculatL valoric din cifra de afaceri =
1
CA n m lei
Not:
1 C 1
CA , CA =cifra de afaceri previzionatL pentru anul de plan exprimatL n costuri Ni n
preode vnzare fLrL TVA.
Celelalte notaoii sunt explicitate n nota la tabelul 5.1.
OdatL ce s-a stabilit o corelaoie ntre NFRE Ni CA, pentru exercioiile viitoare dacL nu
intervin modificLri structurale esenoiale n conoinutul cifrei de afaceri, nevoia de fond de
56
rulment din exploatare va reprezenta cota procentualL din cifra de afaceri sau se determinL n
funcoie de cifra de afaceri zilnicL previzionatL Ni nevoia de fond de rulment n zile din cifra de
afaceri.
n afara nevoii de fond de exploatare, nevoia de fond de rulment globalL (NFRG) mai
cuprinde Ni nevoia de fond de rulment aferentL activitLoii financiare Ni activitLoilor
extraordinare sau nevoia de fond de rulment n afara exploatLrii (NFRAE).
Deci:
NFRG = NFRE + NFRAE

DupL stabilirea nevoii de fond de rulment globalL se urmLreNte acoperire financiarL a
acesteia cu capitaluri bLneNti din circuitul intern al ntreprinderii sau provenite din afara
ntreprinderii.

3.2. Finanarea nevoii de fond de rulment.
Echilibrul financiar al ntreprinderii

Nevoia de fond de rulment se finanoeazL pe seama mai multor surse, care se pot grupa,
n raport cu patrimoniul ntreprinderii, astfel:
surse endogene, existente n mecanismul financiar al ntreprinderii ;
surse exogene, din afarL, n completarea celor interne.
Din sursele interne de finanare fac parte:
- fondul de rulment;
- sumele afectate din profitul net finanoLrii activelor circulante ;
- alte surse Ni anume sumele aferente unor fonduri proprii Ni dividende constituite din
profitul net pnL la consumarea pe destinaoia corespunzLtoare.
Din sursele externe de finanare fac parte:
creditele bancare pe termen scurt;
creditele pe bazL de bonuri de trezorerie sau bonuri de casL;
subvenoiile de la buget;
credite sau sume primite de la grupul de ntreprinderi din care face parte
ntreprinderea;
alte surse (avansuri de la clienoi pentru realizarea de produse, sumele de care
beneficiazL ntreprinderea ca nlesniri sau scutiri de impozite, prime pentru export).
ANa cum am precizat, nevoia de fond de rulment se determinL ca o diferenoL ntre
activele de exploatare ce reprezintL imobilizarea capitalurilor bLneNti n diferitele categorii de
57
stocuri, creanoe Ni decontLri nencheiate cu bugetul statului Ni pasivele de exploatare ce
reprezintL datorii ale ntreprinderii amnate, n mod obiectiv, la platL.
Fiecrui element de activ i este asociat un grad de lichiditate i fiecrui element de
pasiv i este asociat un grad de exigibilitate. Asigurarea echilibrului financiar presupune
realizarea concordanei ntre lichiditatea activului i exigibilitatea pasivului. n realitate,
verificarea globalL a acestei concordanoe este greu de controlat, datoritL faptului cL
modificLrile de echilibru sunt continue, datoriile Ni creanoele ntreprinderii transformndu-se
permanent. De aceea, n practicL, se procedeazL la compararea elementelor bilanoiere al cLror
grad de lichiditate sau de exigibilitate este mai scLzut. Se considerL cL activele imobilizate a
cLror duratL de existenoL n ntreprindere este mai mare (de un an) Ni care au un grad de
lichiditate scLzut trebuie sL fie finanoate din resurse stabile, pe termen lung, care au, deci, un
grad de exigibilitate redus. Este vorba de capitalurile proprii Ni mprumuturile pe termen
mediu Ni lung.
Partea din capitalurile permanente rLmasL dupL finanoarea activelor imobilizate
afectatL finanoLrii ciclului de exploatare, respectiv activelor circulante cu caracter de
permanenoL reprezintL fondul de rulment.
Fondul de rulment este, deci, o marjL de siguranoL ce reflectL capacitatea ntreprinderii
de a-Ni finanoa ciclul sLu de exploatare din capitaluri stabile.
Relaoia de calcul a fondului de rulment (FR) este urmLtoarea:
FR = C
p
- A
in

n care:
C
p
=capitalurile permanente;
A
in
=active imobilizate nete (la valoarea rLmasL neamortizatL).
Conform acestei modalitLoi de calcul, fondul de rulment reflectL excedentul resurselor
stabile faoL de utilizLrile durabile.
n execuoie, avnd n vedere egalitatea bilanoierL a activului Ni pasivului ntreprinderii,
fondul de rulment se calculeazL Ni ca o diferenoL ntre activul circulant Ni datoriile pe termen
scurt, relaoia de calcul fiind urmLtoarea:
FR = A
c
- D
ts

n care:
A
c
=activele circulante;
D
ts
=datoriile pe termen scurt.

Bilanoul contabil se descompune n posturi bilanoiere
16
, astfel:

IMOBILIZ RI NETE CAPITALURI PROPRII

16
DupL Giuglinger E , Gestion financiere de l'entreprise, Ed. Dalloz, Paris, 1991, pag.12.
58
150 130
FOND DE RULMENT CREDITE PE TERMEN MEDIU uI
LUNG
30 50
-------------------------------------- -------- ----------------------------------
ACTIVE CIRCULANTE FOND DE RULMENT
120 30
DATORII PE TERMEN SCURT
90
------------------------------------- -------- -----------------------------------
TOTAL ACTIV TOTAL PASIV
270 270

AceastL descompunere a bilanoului ilustreazL cele douL modalitLoi de calcul al fondului
de rulment. Dar adevLrata semnificaoie a acestuia este reflectatL de prima modalitate, adicL ca
excedent de resurse stabile care permite finanoarea acelei pLroi a activelor circulante care deNi
are o duratL de rotaoie scurtL, prin rennoirea constantL a acestora, sunt asimilate utilizLrilor
durabile.
Prima condioie a echilibrului financiar este ca ntreprinderea sL aibL un fond de
rulment pozitiv, adicL sL existe o marjL de siguranoL financiarL pentru aceasta. nsL, nivelul
fondului de rulment nu poate fi apreciat dect prin compararea cu nevoia de fond de rulment
al ntreprinderii.
Mai mult, n compararea situaoiei financiare a ntreprinderilor, mLrimea absolutL a
fondului de rulment nu este sugestivL dect dacL se oine seama de gradul de lichiditate al
activului Ni de gradul de exigibilitate al pasivului.
n consecinoL, cnd analiza fondului de rulment se face prin cea de-a doua modalitate,
comparnd activele de exploatare cu datoriile pe termen scurt, trebuie sL se oinL cont de gradul
de lichiditate al activelor sub un an Ni de gradul de exigibilitate a datoriilor pe termen scurt.
De asemenea, analiza nivelului fondului de rulment trebuie s in seama de
specificitatea, de natura activitii ntreprinderii. Analiza situaoiei financiare a ntreprinderilor
nu se poate face fLrL a le situa n mediul economic Ni social de care aparoin Ni la nivelul
activitLoii cLruia contribuie. Alegerea ntre opoiunea pentru securitate sau pentru eficienoL este
un atribut al strategiei financiare a fiecLrei ntreprinderi. Diminuarea fondului de rulment
realizatL prin diminuarea concomitentL a activului de exploatare, fLrL a afecta mersul normal
al activitLoii printr-o mai bunL gestionare Ni a datoriilor pe termen scurt, conduce la creNterea
rentabilitLoii ntreprinderii dar sporeNte Ni riscul de insolvabilitate. De asemenea,
ntreprinderea poate sL subutilizeze resursele permanente a cLror folosire normalL este pentru
investioii Ni, n acest caz, ele devin surse de finanoare a activitLoii curente. Mai mult,
suprainvestirea concretizatL n creNterea capacitLoilor de producoie dacL acestea sunt
59
subutilizate are ca efect creNterea cheltuielilor fixe, n special, a amortismentului Ni, implicit, a
costurilor care poate conduce chiar la aparioia pierderilor din exploatare.
Prin compararea nevoii de fond de rulment cu fondul de rulment al ntreprinderii
rezult trezoreria care poate fi pozitiv sau negativ.
Trezoreria pozitiv se concretizeazL n excedent de resurse, fondul de rulment este
superior nevoii de fond de rulment. n acest caz, disponibilitLoile bLneNti rezultate vor fi
plasate pe piaoa financiarL, urmLrindu-se un randament ct mai ridicat al plasamentului.
Trezoreria negativ se concretizeazL n deficit de resurse, nevoia de fond de rulment
este superioarL fondului de rulment net. n acest caz, ntreprinderea cautL surse de acoperire,
enunoate chiar la nceputul paragrafului, o posibilitate operativL de finanoare a deficitului fiind
creditul bancar pe termen scurt.
Rambursarea acestor credite nu este bazatL pe rentabilitatea viitoare a ntreprinderii,
cum este cazul creditelor pe termen mediu Ni lung din care se finanoeazL activele imobilizate,
ci pe disparioia cauzei care a determinat nevoia de finanoare. De pildL, dacL creditul este
acordat pentru constituirea unui stoc temporar de materii prime aduse din import n cantitLoi
care asigurL necesarul de consum pe o perioadL mai ndelungatL, datoritL optimizLrii
cheltuielii de transport, rambursarea este posibilL dupL ncorporarea acestora n produse finite
Ni valorificarea acestora la clienoi.

3.3. Eficiena utilizrii activelor circulante

3.3.1. Coninutul i indicatorii de exprimare
a eficienei utilizrii activelor circulante

Capitalurile bLneNti ale ntreprinderii, imobilizate n diversele elemente de active
circulante, trebuie sL asigure un randament superior celui fLrL risc pe piaoa financiarL pentru
cL altfel investitorii sunt tentaoi sL nu-Ni plaseze disponibilitLoi bLneNti n activitLoi productive
Ni comerciale. Capitalurile ce reprezintL conoinutul activelor circulante se aflL ntr-o continuL
miNcare, transformare, din forma de bani n stocuri de valori materiale pentru producoie, n
producoie n curs de fabricaoie, n produse finite Ni prin valorificarea acestora din nou n forma
de disponibilitLoi bLneNti care se avanseazL ntr-un nou circuit. n cadrul procesului de rotaoie,
activele circulante sunt folosite eficient atta timp ct transformarea este continuL,
nentreruptL. DacL ele staoioneazL mai mult ntr-o formL sau alta, rotaoia este stnjenitL Ni
pentru realizarea volumului de activitate propus este necesarL atragerea n circuit de capitaluri
suplimentare.
Deci, creterea eficienei utilizrii activelor circulante corespunde accelerrii vitezei
cu care capitalurile parcurg stadiile circuitului, respectiv rapiditLoii cu care se realizeazL
rotaoia. Cu ct mai acceleratL este viteza de rotaoie, cu att mai mult ntr-o perioadL datL se
poate oboine un volum sporit de activitate, adicL cu aceeaNi sumL de active circulante se pot
desfLNura mai multe procese economice Ni se poate oboine un volum sporit de produse sau de
comercializare.
Eficiena utilizrii activelor circulante se poate aprecia cu trei categorii de
indicatori:
60
indicatorii vitezei de rotaoie;
indicatorii rentabilitLoii utilizLrii activelor circulante;
indicatorii intensitLoii utilizLrii activelor circulante.
1) Indicatorii vitezei de rotaie utilizaoi n previziune Ni analizL sunt:
- coeficientul vitezei de rotaoie (Kvr);
- durata n zile a unei rotaoii (Vz);
a) Coeficientul vitezei de rotaie se stabileNte ca un raport ntre volumul de activitate Ni
suma medie a activelor circulante prevLzute a se utiliza, adicL :
( )
= =
AC
PE CA
Kvr nr. rotaoii ,
n care :
CA (PE) =cifra de afaceri sau producoia exercioiului, dupL caz;
AC = suma medie a activelor circulante.
Coeficientul exprimL cte circuite trebuie sL efectueze sau a efectuat un volum dat de
active circulante pentru a se oboine sau a realiza un anumit volum de producoie sau cifrL de
afaceri ntr-o perioadL datL. Cu ct este mai mare numLrul de circuite efectuat, cu att este
necesar un volum de active circulante mai mic pentru realizarea volumului de producoie
scontat.
b) Durata n zile a unei rotaii sau viteza de rotaie n zile este inversul coeficientului
de rotaoie pe un interval de timp Ni se determinL astfel :
( ) PE CA
T AC
Kvr
T
Vz

= =
n care :
T =numLrul de zile al perioadei pentru care se efectueazL calculul (trimestru sau an).
Orice creNtere a coeficientului de rotaoie atrage dupL sine reducerea corespunzLtoare a
duratei de rotaoie Ni orice scLdere a coeficientului de rotaoie echivaleazL cu creNterea duratei n
zile a unei rotaoii. De aceea, cnd este vorba de viteza de rotaoie, fenomenul pozitiv se
exprimL prin nooiunea de accelerare Ni nu de creNtere, iar fenomenul negativ prin nooiunea de
ncetinire. Accelerarea vitezei de rotaoie presupune creNterea coeficientului de rotaoie Ni
reducerea duratei n zile a unei rotaoii, iar prin ncetinirea vitezei de rotaoie se noelege
scLderea coeficientului de rotaoie Ni creNterea corespunzLtoare a duratei n zile a unui circuit.
Indicatorii vitezei de rotaoie se fundamenteazL n bugetul de venituri Ni cheltuieli Ni se
determinL n realizLri pe baza bilanoului contabil, constituind instrumente semnificative ale
analizei financiare.

2) Indicatorii rentabilitii utilizrii activelor circulante exprimL capacitatea
activelor circulante de a crea profit. Ei se determinL cu ajutorul urmLtoarelor relaoii:
61
100
AC
) n ( Pb
) AC ( R =
Kvr
) n ( Pb
) kvr ( R =
R(AC) =rentabilitatea activelor circulante prevLzute a se utiliza sau utilizate ;
Pb(n) =profitul brut sau net ;
R(kvr) =rentabilitatea pe un circuit a activelor circulante.
Primul indicator exprimL procentual rentabilitatea volumului mediu al activelor
circulante, iar cel de-al doilea, suma rezultatelor finale pe un circuit.
3) Indicatorii intensitii utilizrii activelor circulante exprimL relaoia ntre
volumul de activitate realizat Ni volumul de active circulante folosit Ni se calculeazL cu
ajutorul urmLtoarelor relaoii :
AC
leiPE
AC
PE
/
1000
1000 =
AC
leiCA
AC
CA
/
1000
1000 =
n care:
AC
leiPE
/
1000
=active circulante la 1000 lei producoie exercioiu;
AC
leiCA
/
1000
=active circulante la 1000 lei cifrL de afaceri.
Comparaoiile care se fac ntre indicatorii de intensitate din perioade diferite, reliefeazL,
n mod direct, aspectele legate de folosirea raoionalL sau neraoionalL a activelor circulante
reflectatL n eliberLri de capitaluri din circuit sau n imobilizLri de capitaluri n circuit.

3.3.2. Efectele variaiei vitezei de rotaie.
Cile de accelerare a vitezei de rotaie a activelor circulante

Viteza de rotaoie, ca expresie a nivelului eficienoei cu care sunt utilizate activele
circulante, se poate accelera sau ncetini sub influenoa a doi factori determinanoi :
modificarea valorii producoiei exercioiului (cifrei de afaceri) de la un an la altul;
modificarea sumei medii a activelor circulante utilizate.
Variaoia vitezei de rotaoie de la un exercioiu la altul, precum Ni influenoa factorilor de
variaoie, se determinL astfel :
o 1 Vz Vz Vz - = D
DacL z V D <0 o accelerare a vitezei de rotaoie faoL de anul de bazL;
DacL z V D > 0 o ncetinire a vitezei de rotaoie faoL de anul de bazL.
62
Influenele factorilor:
1) influenoa producoiei exercioiului:

PEo
T AC
PE
T AC
Vz
O O
1
) PE (

-

= D
2) influenoa sumei medii a activelor circulante:

1 1
) AC (
PE
T AC
PE
T AC
Vz
O 1
-

= D
n care:
z V D =modificarea (variaoia) vitezei de rotaoie n anul curent faoL de anul de bazL ;
v
z1
=viteza de rotaoie n zile prevLzutL sau realizatL n anul curent ;
v
zo
= viteza de rotaoie realizatL n anul de bazL ;
) PE (
Vz D =influenoa modificLrii volumului de activitate asupra variaoiei vitezei de rotaoie ;
) AC (
z V D =influenoa modificLrii sumei activelor circulante asupra variaoiei vitezei de rotaoie.
Se observL cL:
Vz
C A , PE
Vz
D = D

PnL n acest moment, s-a studiat influenoa pe care variaoia volumului de activitate Ni
variaoia sumei medii a activelor circulante o are asupra variaoiei vitezei de rotaoie.
n practica financiarL, este valabilL Ni reciproca, n sensul cL modificarea vitezei de
rotaie exercit, la rndul ei, o anumit influen asupra sumei medii a activelor circulante.
Astfel, n cazul accelerLrii vitezei de rotaoie, consecinoa este o eliberare de active circulante
(E), n timp ce n cazul ncetinirii vitezei de rotaoie, consecinoa este o imobilizare
suplimentarL a capitalului (I).
n funcoie de elementele luate n calcul, eliberLrile sau imobilizLrile pot sL fie de trei
feluri Ni anume :
a) Eliberarea sau imobilizarea absolut, determinatL ca o diferenoL ntre activele
circulante prevLzute sau utilizate n anul curent Ni activele circulante utilizate n anul de bazL :
ACo AC ) I ( E 1
a
- = ,
DacL ACo AC1- < 0 o eliberare absolutL, E
a
;
DacL ACo AC1- > 0 o imobilizare absolutL, I
a
.
Eliberarea absolutL de active circulante se concretizeazL n creNterea disponibilitLoilor
bLneNti n cont sau n rambursarea unei pLroi din creditele bancare angajate n perioada
anterioarL.
63
Imobilizarea absolutL de active circulante se concretizeazL n sporirea volumului
creditelor nerambursate la scadenoL.
b) Eliberarea sau imobilizarea relativ, determinatL ca o diferenoL ntre activele
circulante utilizate n anul de bazL Ni activele circulante care s-ar utiliza n anul curent dacL s-
ar menoine neschimbatL viteza de rotaoie n zile din anul de bazL:
( ) o
1
Vz
T
PE
ACo
r
I E - =
Eliberarea relativL exprimL volumul suplimentar de producoie, asigurat cu aceeaNi
sumL de active circulante, iar imobilizarea relativL - volumul nerealizat al producoiei deNi s-a
utilizat suma programatL a activelor circulante.
c) Eliberarea sau imobilizarea total se determinL ca o sumL a eliberLrilor sau
imobilizLrilor absolute Ni relative, astfel:
( ) ( ) = - + - =

o
1
O O 1 Vz
T
PE
AC AC AC
t
I E
) V Vz (
T
PE
V
T
PE
AC AC Vz
T
PE
o 1
1
o
1
O O 1
1
z z - = - + - =
sau :
t
) I ( E = o
1
1 z V
T
PE
AC -
DacL o
1
1 z V
T
PE
AC - < 0 o eliberare totalL, E
t
;
DacL o
1
1 z V
T
PE
AC - > 0 o imobilizare totalL, I
t
.
Eliberarea sau imobilizarea totalL comparL volumul de active circulante utilizate
efectiv cu cel pe care ar fi trebuit sL-l utilizeze dacL menoinea neschimbatL viteza de rotaoie
din anul de bazL.
Viteza de rotaoie a activelor circulante poate fi acceleratL fie prin sporirea volumului
fizic al producoiei n condioiile reducerii costurilor de realizare, fie prin reducerea sumei medii
a activelor circulante atrase n circuit.
Sporirea volumului fizic n condioiile unei cereri n creNtere se poate oboine prin
sporirea eficienoei utilizLrii activelor imobilizate, Ni, n special, a mijloacelor fixe,
mbunLtLoirea condioiilor de organizare a procesului de muncL Ni creNterea productivitLoii
muncii. Reducerea costurilor producoiei se poate realiza prin economisirea resurselor
materiale Ni energetice, prin reproiectarea produselor Ni introducerea unor tehnologii noi de
fabricaoie care sL realizeze randamente superioare.
La rndul ei, reducerea sumei medii activelor circulante utilizate n circuit se poate
realiza n toate fazele rotaoiei.
Astfel, n faza de aprovizionare Ni stocare a valorilor materiale pentru producoie,
reducerea stocurilor se realizeazL prin optimizarea nivelului lor, respectiv prin minimizarea
costurilor de emitere a comenzilor Ni a costurilor de stocare.
64
n faza producoiei, reducerea sumei activelor circulante n circuit se realizeazL prin
raoionalizarea desfLNurLrii n timp a operaoiunilor, respectiv prin reducerea duratei ciclului de
fabricaoie, prin lotizarea comenzilor Ni eliminarea rebuturilor.
n faza comercializLrii, micNorarea sumei activelor circulante se realizeazL prin
accelerarea operaoiunilor de sortare, ambalare, formare a loturilor comerciale, expediere Ni
urmLrire a ncasLrilor de la beneficiari.

exemplu: S se determine indicatorii vitezei de rotaie a activelor circulante, efectele
ncetinirii sau accelerrii acesteia n anul de plan fa de anul de baz i aciunea factorilor
de influen, cunoscnd urmtoarele date:

Indicatori An de baz An de plan
Cifra de afaceri 270000 320000
Suma medie a activelor circulante 30000 40000

Rezolvare:

a) Indicatorii vitezei de rotaie:

1. coeficientul vitezei de rotaoie:
- n anul de bazL:
30000
270000
AC
CA
Kvr
0
0
0
= = =9 rotaoii

- n anul curent:
40000
320000
AC
CA
Kvr
1
1
1
= = =8 rotaoii

2. durata n zile a unei rotaoii:
- n anul de bazL:
zile 40
9
360
Kvr
360
Vz
o
0
= = =
- n anul curent:
zile 45
8
360
Kvr
360
Vz
1
1
= = =
65

b) Variaia vitezei de rotaie i influenele factorilor

Modificarea vitezei de rotaoie se nregistreazL ca o diferenoL ntre viteza de rotaoie n anul
curent Ni n anul de plan:
Dv
z
=v
z1
- v
z0
=45 zile - 40 zile =5 zile
Dv
z
> 0 (ncetinire)

1. influenoa modificLrii cifrei de afaceri:
=

= D
0
0
1
0
) CA (
CA
360 AC
CA
360 AC
Vz
25 , 6 40 75 , 33 40
320000
360 30000
- = - = -

= zile
2. influenoa modificLrii volumului de active circulante:
zile 25 , 11 75 , 33 45
CA
360 AC
CA
360 AC
Vz
1
0
1
1
) AC (
= - =

= D
Se observL cL: Vz zile 5 25 , 11 25 , 6 Vz Vz
) AC ( ) CA (
D = = + - = D + D

c) Influenoa modificLrii vitezei de rotaoie asupra sumei medii a activelor circulante:
1. eliberarea (imobilizarea) absolutL:
0 1
a
AC AC ) I ( E - = = 40000 - 30000 =10000 lei (I
a
)

2. eliberarea (imobilizarea) relativL:

) (E 5555,5 ) 320000 270000 (
360
40
) CA CA (
360
Vz
Vz
360
CA
AC ) I ( E
r
1 0
0
0
1
0
r
- = - =
= - = - =


3. eliberarea (imobilizarea) totalL:

r a t
) I ( E ) I ( E ) I ( E + = = 10000 - 5555,5 lei = 4444,5 lei (I
t
)
sau
E(I)
t
=
o
Vz
360
1
CA
1
AC - = 40000 - 40
360
320000
= 4444,5 lei (I
t
)
66
FINANTARE PRIN LEASING

Leasing-ul constituie o sursa de finantare pe termen mediu sau lung si este
o alternativa la indatorare ce permite unei firme exploatarea unui bun fara a fi
nevoita sa recurga la imprumuturi sau capitaluri proprii.
Institutia financiara specializata in calitate de proprietar va ceda bunul
unui utilizator in baza unei cereri ferme si in schimbul platii chiriei ce poate
cuprinde, dupa caz, amortizarea activului, remunerarea capitalului investit,
prima de risc si cheltuieli administrative.
Apelarea la aceeasi forma de finantare se va realiza numai in conditiile in
care costurile implicate sunt mai mici decat in situatia finantarii investitiei prin
apelarea la credit bancar.
Leasing-ul a fost practicat la inceput pentru finantarea activelor
imobiliare: bunuri +cladiri
Exista 4 tipuri principale de leasing: - operational
financiar
prin indatorare
vanzare si leasing back
1. Leasing operational angajeaza persoana fizica/juridica ce preda
activul (locatorul) care il pune la dispozitia locatarului sa-l intretina.
Durata contractului este de obicei mai scurta decat durata de viata a
activului cedat in leasing.
In domeniul leasing-ului de automobile durata contractului se limiteaza la
cel mult jumatate din durata medie de utilizare a acestuia.
Aceste tipuri de contracte contin clauze privind posibilitatea anularii
contractului inainte de scadenta, de obicei in conditiile platii unei penalizari.
Cel care transfera activul in regim de leasing se confrunta cu un risc de
nerecuperare a valorii reziduale a bunului la sfarsitul perioadei de leasing. De
aceea mai ales in cazul automobilelor se prevede in contract transferul riscului
privind valoarea reziduala a activului asupra celui care l-a inchiriat, solicitandu-
i-se acestuia garantarea unei valori de piata specificate la data incetarii
contractului de leasing.
2. Leasing financiar reprezinta 100% o metoda de finantare. In
majoritatea cazurilor locatorul alege ca reper rata pe care locatarul ar putea-o
plati catre o banca pentru un imprumut pe termen lung. De asemenea, locatorul
nu are responsabilitatea intretinerii bunului respectiv si nici a furnizarii de alte
servicii legate de acestea. Durata contractului de leasing financiar coincide sau
67
este foarte apropiata de durata de viata a activului, astfel ca nu se mai pune
problema suportarii riscului legat de o anumita valoare reziduala a activului.
Derularea unui astfel de contract presupune parcurgerea urmatoarelor
etape:
a) locatarul identifica activul dorit pe piata si negociaza pretul
b) concomitent negociaza cu o banca, cu o firma comerciala sau cu
o societate de leasing care va indeplini calitatea de locator si care ii va ceda
activul in leasing
c) banca sau societatea de leasing cumpara activul si simultan il
cedeaza in leasing locatarului
3. Leasing prin indatorare principala caracteristica este modul de
procurare a activului ce face obiectul contractului. Firma care achizitioneaza
activul va plati o parte din pretul acestuia iar restul va fi achitat pe baza unui
imprumut contractat de la un grup de banci.
Chiria platita va fi administrata de o institutie specializata care va imparti
pe destinatii suma astfel: in primul rand vor fi platite rata +dobanda aferenta iar
restul chiriei va reveni proprietarului.

Proprietarul bunului va beneficia de avantajele fiscale ale deductibilitatii
amortizarii calculate aferente activului cedat in leasing precum si de cele
provenite din deducerea dobanzii platite in contul imprumutului din profitul
impozabil.
4. Vanzare si leasing back reprezinta o alternativa la imprumutul
ipotecar.
Societatile care de detin constructii, terenuri sau echipamente le pot vinde
la valoarea lor de piata unei institutii financiare/societati de leasing si
concomitent cu operatia de vanzare incheie si un contract de leasing prin care
preiau in folosinta activul pe care l-au avut in proprietate.
In acest mod societatea comerciala poate detine fonduri suplimentare
pentru investitii atractive pastrandu-si dreptul de utilizare al bunului prin
preluarea acestuia in leasing.
In momentul incheierii contractului fostul propietar si actualul locatar al
bunului incaseaza pretul de vanzare si plateste prima chirie noului propietar al
bunului respectiv locatorului.

68
Legislatia romaneasca in domeniul leasing-ului (Ordonanta 51/1997)
recunoaste in prezent numai 2 tipuri de leasing: operational si financiar.
Exista o asociatie profesionala Uniuniea Societatilor de Leasing din
Romania.
Valoarea contractelor de leasing este de peste 1 mld. euro, crescand de la
an la an.
Leasing-ul financiar detine 80% din piata romaneasca de leasing.
Exista leasing - intern (fonduri provenite din tara cca. 60%)
- extern (fonduri proventie din afara tarii cca. 40%)
Obiectul contractului de leasing pe primul loc se situeaza leasing-ul auto
cu 85% din totalul contractelor de leasing datorita lichidatii ridicate, cererii mari
si riscului usor cuantificabil.
Leasing-ul financiar trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra
utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing;
partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se
transfera utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului iar pretul de cumparare
va reprezenta cel mult 50% din valoare de piata pe care acesta o are la
data exprimarii optiunii;
perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75%
din durata normala de utilizare a bunului, chiar daca in final dreptul de
proprietate nu este transferat.
Leasing-ul operational este mult mai vag definit de legislatia romaneasca
ca fiind operatiunea de leasing care nu indeplineste nici una din conditii.
Aceasta modalitate de definire lasa loc la interpretari ceea ce explica si ponderea
redusa.
Rata de leasing e definita pentru cele 2 tipuri de leasing astfel:
pentru leasing-ul financiar, rata de leasing =cota parte din valoarea
de intrare +dobanda de leasing (rata medie a dobanzii bancare de
pe piata romaneasca)
pentru leasing-ul operational, rata de leasing =cota de amortizare
+un beneficiu stabilit de parti
Definirea conceptual diferita a celor 2 tipuri de leasing transpusa in
continutul ratei de leasing determina distinctii importante atat dpdv. contabil cat
si fiscal.

69
Avantajele finantarii prin leasing sunt urmatoarele:
majoreaza disponibilitatea de finantare a firmei;
se asigura recuperarea rapida a activelor in caz de faliment al societatii
locatare;
permite divizarea riscului intre locator si locatar;
flexibilitate;
prezinta o serie de avantaje fiscale;
prezinta avantaje prin costuri;
beneficii contabile.
Inregistrarea in contabilitate a achizitiilor prin leasing se face diferit in
functie de tipul acestora. In cazul leasing-ului financiar, operatiunea va modifica
valoarea contului mijloace fixe iar pe de alta parte va modifica valoarea
contului alte imprumuturi si datorii asimilate si a contului dobanzi la
imprumuturi si datorii asimilate .
In cazul leasing-ului operational, intrarea de imobilizari corporale se va
inscrie numai in debitul contului de ordine si evidenta, redevente, locatie de
gestiune, chirie si alte datorii asimilate cu valoarea de achizitie a bunului +
beneficiul stabilit de parti.
Acest cont se va debita si in cazul leasing-ului financiar cu valoarea
imobilelor corporale, inclusiv dobanda. Contul mijloace fixe se va modifica
numai daca locatarul decide cumpararea bunului respectiv (in cazul leasing-ului
operational).

IMPOZITE DIRECTE SI INDIRECTE

Impozitele directe sunt nominative, se individualizeaza pe persoane
fizice/juridice si trebuie platite la termene stabilite de actele normative in
vigoare.
Impozitele directe se impart in:
a) reale (se stabilesc pe diferite bunuri mobile si imobile: impozit pe cladiri,
impozit funciar, impozit pe locuinte, impozit mobiliar) ;
b) personale (impozit pe venit si pe avere)
Trecerea de la impozite directe reale la personale s-a facut la sfarsitul sec.
19 inceputul sec. 20, diferit de la un stat la altul.
Persoanele fizice obtin venit din: salarii, chirii, investitii (=dobanda +
dividende), executare profesii libere, drepturi de autor, activitati agricole.
Impunerea persoanelor fizice poate fi:
70
- impunere separata (a fiecarui venit)
- impunere globala
- impunere combinata.
Tendinta este de a trece de la impunerea separata la cea globala.
Mobilizarea resurselor financiare la buget e o necesitate, repartizarea
resurselor e subiectiva.
In Romania se utilizeaza impunere combinata: o parte impunere globala
(cu 16%) +o parte impunere separata. In timp s-a folosit minimul neimpozabil,
aceasta masura fiind solicitata de sindicate pentru asigurarea unui minim.
Impunerea persoanelor juridice se face separat pentru societati de
capital fata de societatile de persoane.
Societatile de capital (SA, SRL) sunt obligate sa-si tina contabilitatea in
partida dubla (se face distinctie intre averea firmei si cea a asociatilor).
In cazul societatilor de persoane:
se aplica impunerea pentru persoane fizice;
nu se poate face distinctie intre averea firmei si cea a persoanelor;
stabilirea impozitelor se face indirect;
evaluare forfetara administrativa.
Impozitele pe avere pot fi: - impozite propriuzise (ce se platesc din
veniturile produse de averea respective si din substanta averii)
- pe circulatie (pe vanzare-cumparare, pe
donatii, pe succesiuni)
- pe sporul de avere (pe sporul de valore
imobiliara, pe sporul de avere realizat pe timp de razboi)
Impozitele indirecte nu sunt nominative, nu se individualizeaza pe
persoane fizice/juridice, se creaza asupra pretului marfii si se suporta de
consumatorul final.
Impozitele indirecte cuprind:
1. taxe de consumatie ce pot fi:
a) pe produs (accizele)
b) pe cifra de afaceri care poate fi: - pe CA bruta (cand se calc.
impozit la impozit) - pe CA
neta (TVA)
2. taxe vamale ce pot fi:
71
a) de import
b) de export (ce, de regula, nu se practica pentru a incuraja exporturile, iar
daca se aplica se folosesc asupra materiilor prime)
c) de transit (cand marfurile tranziteaza teritoriul altor tari)
3. Monopolurile fiscal ce pot fi:
a) depline
b) partiale
Acestea se practica asupra unor produse ce aduc profituri maxime cu
eforturi minime cum ar fi: tutun, petrol, sare, jocuri de noroc, Imprimeria
statului, piatra de bricheta, chibrituri)
4. Taxe de inregistrare si de timbre aici se include: taxele notariale,
judiciare, de administrare

Finantari prin angajamente la termen
(Obligatiuni)

Imprumutul obligatar este o forma a creditului pe termen lung ce
consta in emisiunea si vanzarea publica a obligatiunilor.
Obligatiunea reprezinta un titlu de credit pe termen lung emis de o
societatea pe actiuni, institutie guvernamentala/municipal a carei rambursare e
garantata, de obicei, cu bunuri patrimoniale sau ipoteci.
Ea reprezinta un drept de creanta, fiind in ultima instant un imprumut
acordat de o masa de creditori unui anumit debitor.
Fiecare creditor primeste un inscris numit obligatiune in care e inscrisa
valoarea nominal.
Obligatiunea nu confera detinatorului putere de decizie in societatea
respective si nici nu permite acestuia sa beneficieze de cresterea societatii ca in
cazul actiunilor.
Obligatiunile se impart in 2 categorii:
1) obligatiuni ordinare cu dobanda constanta/variabila
2) obligatiuni convertibile
In afara acestora pe piata de capital se mai intalnesc obligatiuni
negarantate, inseriate, inmatriculate, cu fond de amortizare, perpetuue,
deschise, etc.