Trepte spre vietuirea n monahism

Ieromonah Arsenie Boca

- Despre sfaturile Evangheliei si voturile monahale
- Despre post si rugciune
- Rzboiul nevzut sau despre ispite
- Despre lepdarea de lume
- Treptele vietuirii duhovnicesti
- povedania si despre cercetarea constiintei! "itirea
Dumnezeiestilor cripturi! #ecturi spirituale!
- Despre rbdare$ m%ndrie$ smerenie$ tierea voii$ smerita
cugetare
- &etrecerea monahului n lume
- "hipul cel dinluntru si cel dinafar al monahului
- 'otul ascultrii! 'otul ascultrii si personalitatea monahului!
&oate nceta obligativitatea voturilor monahale (
- Rostul si nsemntatea monahismului
- &urtarea monahului fat de superior si fat de obste$ fat de
ascultri si fat de bunurile mnstirii
- &urtarea monahului fat de rude$ prieteni$ cunoscuti si fat
de credinciosii care vin la mnstire
- T%lcuirea r%nduielii tunderii n monahism
Cine vrea s vin dup Mine, s se lepede de sine, s-si ia crucea n fiecare zi si s-mi urmeze Mie.
(Luca 9, 23)
Lepdarea de lume are dou trepte. nt!i ne lepdm de lumea din afar si de tot ce ne-ar putea tine
le"ati de ea. n al doilea r!nd ne lepdm si de toate asemnrile noastre luntrice cu lumea. #cestea
sunt patimile, nravurile si toate sl$iciunile noastre personale.
%ac am rm!ne n lume ne-am face una cu lumea. %ac ns vrem s urmm lui &isus, atunci tre$uie
s desv!rsim lepdarea de lume cu lepdarea de sine. Lumea aceasta este eul, e"oismul, este iu$irea
si nc!ntarea de sine, e suportul plcerii si al complacerii n lumea aceasta. '"oismul este rdcina
tuturor patimilor. &ar lepdarea de sine este uscarea acestei rdcini si prima conditie a urmrii lui
(ristos.
%ac iesim din lume scpm de vedere si auzire. Cu aceasta mai sl$esc putin si patimile noastre. %ar
ca s ne desprindem deplin din puterea lor tre$uie s tiem odraslele si rdcina prin nevointa de
fiecare zi a lepdrii de sine. #ceasta e simtit de firea noastr cea pieritoare ca o cruce pe care de
fapt moare omul nostru cel vec)i. *u putem urma lui &isus dec!t omor!nd n tot ceasul patimile
noastre.
+entru nceput urmarea lui &isus c)iar rostul acesta l are, de a ne desprinde firea de patimi iar n locul
lor a deprinde virtutile.
Lepdarea de sine nu este cu neputint sau nfr!n"ere. %impotriv, e desctusarea unei foarte mari
puteri sufletesti. Mrturie la ndem!n ne stau nssi prile-urile. %ac le c!sti"m, adic ne comportm
prin ele dup %u)ul lui %umnezeu, simtim n suflet o pace si o crestere sufleteasc. +e c!nd dac le
pierdem, adic ne comportm dup om sau dup patimi, simtim o tul$urare, o mustrare de constiint
si o mputinare sufleteasc. Lepdarea de sine dovedeste credinta si dra"ostea pe care o avem ctre
&isus. %in aceasta izvorste o mare trire sufleteasc. Lepdarea de sine tre$uie s ne-o facem a doua
natur, ca s ne nsoteasc toat calea clu"riei si s caracterizeze clu"ria.
n felul acesta seac izvorul si rdcina patimilor.
sus
Despre sfaturile Evangheliei si voturile monahale
&isus a dat porunci si sfaturi si pild cu viata .a. n aceasta a descoperit toat voia lui %umnezeu ctre
oameni, ca s se m!ntuiasc. +oruncile asi"ur m!ntuirea pentru toat lumea, iar sfaturile evan")elice
sunt acestea, srcia de $un voie, viata fr pri)an si ascultarea neconditionat.
+e sfaturile evan")elice se ntemeiaz clu"ria. Cinul mona)al urmreste deci triea crestinismului
p!n la msurile desv!rsirii. %ar ca s fac firea omeneasc o cale at!t de lun" tre$uie ntelese $ine
mi-loacele si foarte $ine cunoscut calea. Mai nt!i fiti de-a dreptul ucenicii lui &isus, cum au fost
apostolii, dar putem fi niste ucenici mai smeriti al unui slu-itor al lui &isus, cum este du)ovnicul.
Clu"ria nu se nvat at!t din crti c!t din aceast ucenicie.
/oturile sau f"duintele mona)ale au rostul de a desprinde r!nd pe r!nd patimile care stric firea
noastr si prime-duiesc m!ntuirea. +rime-dia cea mai mare a patimilor de cpetenie este aceasta, c
duc sufletul la necredinta n %umnezeu prin faptul c prind sufletul si trupul numai de viata aceasta
desart.
0tiind &isus c patimile opresc sufletul de la calea .a, ntruc!t l lipesc de viata aceasta, ne-a cerut s
ne lepdm de tot ce avem, s ur!m familia, $a s ur!m si propria noastr viat n conditiile lumii
acesteia (Luca 12, 23). Clu"ria sta$ileste o alt nrudire ntre oameni, rudenia cea dup %u).
Cstoria si copiii i prsesti nainte de a-i avea si n-o iei pe calea aceasta. #ceasta este voia sf!nt
pe propria ta viat vzut dup c)ipul veacului acestuia. #ici si dovedesc sfaturile evan")elice temeiul.
#stfel, srcia de $un voie ne iz$veste de lcomie, de iu$irea de ar"int si de lene. 4ecioria $iruie
desfr!narea. &ar ascultarea neconditionat omoar m!ndria, invidia, m!nia, slava desart si
ntristarea.
%intre cele trei f"duinte cea mai "rea e ascultarea, pentru c are de $iruit mai mult patimile mintii
care discut cu %umnezeu n loc s asculte fr discutie.
*ici o patim nu vrea s prseasc firea fr nevointe, adic silinte ale constiintei ntrite de voint.
%in pricina acestei lupte ntre convin"eri si patimi clu"ria e dttoare de )ar si e numrat la 5aina
+ocintei.
#scultarea este pretutindeni o temelie a r!nduielii n societatea omeneasc, dar n clu"rie ascultarea
mai are ceva fundamental deose$it, ca ascultare din convin"erea c prin constiinta staretului sau a
du)ovnicului ti "rieste nsusi (ristos. 6rice a$atere de la acest "reu de ascultare atra"e o ntrire a
patimilor si o sl$ire a sufletului.
&at ntelesul clu"riei.
sus
Despre post si rugciune
+ostul e vec)i si ncepe odat cu omul. ' prima porunc de stp!nire de sine. +ostul si ru"ciunea sunt
dou mi-loace prin care curtim firea de patimi. 5oti oamenii care s-au apropiat de %umnezeu si-au
smerit sufletul cu ru"ciune si post. 0i &isus a postit 27 de zile pun!nd postul nceptur a vestirii
mprtiei lui %umnezeu, desi Lui nu-& tre$uia, fiind neptimas.
5emeiurile mai ad!nci ale postului si ru"ciunii le "sim tot la 8otez. #d!ncul fiintei noastre se m$rac
n (ristos. n acest ad!nc al mintii, sau n altarul inimii dup e9presia printilor, se slsluieste (ristos,
iz"onind afar pe satana, care se retra"e n simtiri. %e aici puterile potrivnicului, patimile, se silesc s
nvluie si s prind vointa din nou n mre-ile sale.
Cu trupul ns nu putem trata dec!t prin post. 'l nu stie si nu recunoaste convin"eri. %e aceea el
tre$uie uscat, ncet si cu socoteal, fiindc n mocirla uscat porcii patimilor nu mai vin s se scalde.
Ca s zdrnicim puterea potrivnic care lucreaz prin simturi patimile plcerii, sl$im prin post aceste
simturi si nc)inarea lor ctre plcere. :n or"anism topit cu postul nu mai are putere s sc)im$e
convin"erile constiintei.
%ar mai $ine de -umtate din numrul patimilor sunt ale mintii. +ostul lucreaz si asupra acestora. '
lucru de mirare, zice &oan .crarul, c mintea fiind netrupeasc de la trup se spurc si se ntunec si
c, dimpotriv, cea nematerialnic de la tr!n se su$tiaz si se curt. 6c)ii vd lucrurile, mintea
vede "!ndurile.
+ostul curteste oc)iul, ru"ciunea curteste mintea. #ici nu vor$im de ru"ciuni care cer lucruri
materiale, nici de ru"ciunea care d drumul nc)ipuirii, dup cum nu vor$im nici de ru"ciunea
litur"ic, ci numai de ru"ciunea mintii. La intrarea n clu"rie ru"ciunea vamesului, completet
poate c)iar de &isus, e numit deodat cu metaniile ;.a$ia %u)ului .f!nt<. =u"ciunea mintii este
;%oamne, &isuse (ristoase 4iul lui %umnezeu, miluieste-m pe mine pctosul
. Cu numele lui &isus spus nt!i cu "ura apoi cu mintea, ptrundem din afar spre nluntrul nostru
ctre &isus, Care la ru"ciunea noastr $ate rz$oi cu potrivnicul din "!nduri si ne iz$veste de
asupririle patimilor. =u"ciunea mintii sau ru"ciunea inimii are temeiul acesta, descoperit de &nsusi
&isus, c
fr Mine nu puteti face nimic
n privinta iz$virii de patimi, deci n privinta m!ntuirii.
=u"ciunea mintii are si stri superioare, c!nd iz$vindu-se patimile, se deapn de la sine fr
cuvinte, ntr-o nesf!rsit dra"oste de %umnezeu, de oameni si de toat fptura.
sus
Rzboiul nevzut sau despre ispite
.ufletul este mai de pret dec!t toat materia lumii pentru c n el e sdit de la o$!rsie posi$ilitatea
desv!rsirii. +e de alt parte si firea ntrea" suspin dup artarea fiilor lui %umnezeu (=omani >,
19), adic dup ndumnezeirea omului. n cale st infirmitatea firii si o putere potrivnic nevzut care
caut s nfr!neze sufletul de la un z$or mai nalt dec!t viata veacului acestuia. 0i fiindc puterile nu
erau e"ale, %umnezeu .-a fcut om si ca om a $iruit pe ispititorul, nvt!ndu-ne si pe noi lupta. #
ntrit firea noastr si slsluindu-.e ntru noi prin $otez ne-a fcut fptur nou asculttoare de
%umnezeu. %ar de la noi at!t se cere, s punem n lucrare aceste a-utoare.
5ot rz$oiul nevzut al potrivnicului urmreste a$aterea sufletului din ascultarea de %umnezeu si toat
nevointa clu"rului e s sporeasc aceast ascultare. +otrivnicul are dou feluri de ispite, prin plcere
si prin durere. Cu primele um$l s ne am"easc. %ar cu celelalte um$l s ne constr!n" s socotim
plcerea ca $ine si durerea ca ru. Cu aceast mestesu"ire ar restr!n"e nzuintele sufletului numai la
o viat comod n veacul acesta.
&ar clu"rul are ctre primele, nevointele nfr!nrii pentru dra"ostea de %umnezeu, iar ctre
celelalte, lepdarea de sine pentru dra"ostea de oameni.
%ac vede vicleanul c nu isprveste surparea cu ispitele atunci arunc n minte )ule mpotriva lui
%umnezeu. Cov!rsirile acestui m!ndru s nu sperie pe nimeni cci nu spurc pe om, nici s nu le
$"m n seam.
%ar nici o viat sporit nu e crutat de $!ntuieli, fie cu vederi am"itoare si tr"!nd ctre slava
desart, fie cu nfricosri "rozave duc!nd ctre iesirea din minti. n calea celor dint!i avem lepdarea
de vederi, cci mai de folos este a ne vedea pcatele dec!t a vedea n"erii, iar n calea celorlalte avem
lepdarea de sine n "ri-a lui %umnezeu. +e putini credinciosii si molatecii vicleanul i scoate din lupt
cu evidenta neputintei cu care i arunc n deznde-de, iar ctre smerenie le nc)ide calea
prezent!ndu-le-o ca umilire. +e calea aceasta le macin sufletul ntre deznde-de si nemultumire, de
unde a-un" la m!nia persecutiei. #dun la conflict, se nc)id sufleteste n pre-udecti si asa alunec din
calea sf!nt n calea profan sau c)iar c)imic. La acestia lepdara de sine a fost mereu un lucru de
sil sau fr convin"ere.
n urm ispitele ale" tre$nici de netre$nici. ntr-unii ispitele desv!rsesc n suflet ascultarea si
dra"ostea de %umnezeu. &ar n ceilalti le ster" pe acestea si pun n loc ascultarea si dra"ostea de sine.
&spitele descoper ceea ce este n inima omului. %repte sunt cile %omnului si cei drepti mer" pe ele
dar ndrtnicii pe aceleasi ci se poticnesc si cad. +entru calea clu"riei tre$uie prin urmare sntate
deplin si ma-oritate de minte. /iata du)ovniceasc nu se desc)ide dec!t n sufletul care are cura-ul
umilintei. n-osirea n fata lui %umnezeu, dispretul de sine si lepdarea vointei proprii, iat calea celor
trei arme ale sufletului (#vva +imen).
%e aceea n calea lui %umnezeu s fii neclintit, nea$tut nici de plcere nici de durere. %ar s stii c a
rm!ne n picioare nu e trea$a ta, nici a virtutii tale, ci a )arului #celuia Care te tine n $ratele .ale ca
s nu cazi n ntristare. %eplin iz$vit de lupte nu este om pm!ntean, nici nu tre$uie s fie. #ltfel nu
ar mai fi lupt, nici ucenicie, nici sporire, nu ar mai tre$ui nici (arul nencetat de la %umnezeu. 6mul
nu si-ar mai cunoaste sl$iciunea si nici de smerenie nu ar mai avea tre$uint. ' mai de pret lupta, c
vezi a-utorul lui %umnezeu si te smeresti si te umpli de dra"oste, cci $iruinta pe multi i-a p"u$it.
+e aceast cale nu poti cltori fr prime-die dec!t condus de m!na nevzut a lui %umnezeu prin
constiinta unei cluze.
sus
Despre lepdarea de lume
Lumea este lucrarea lui %umnezeu. %ar stricciunea din lume este lucrarea pcatului. Clu"rii fu" de
stricciunea din lume pentru c aceasta desface pe oameni de %umnezeu. %ar pentru c stricciunea
este asa de tare tesut cu lumea, clu"rii se leapd de lume. #ceasta pe scurt.
Mai pe lar", fu"a de lume se petrece asa, la v!rsta mintii se trezeste n noi si constiinta de crestini.
Constiinta aceasta e un nssi dar al $otezului. %e acum doi insi ne c)eam, %umnezeu si lumea,
fiecare n partea sa. %umnezeu ne c)eam prin constiint, iar lumea prin trup. #fl!ndu-ne n aceast
cumpn sufleteasc avem prin urmare li$ertatea de a ale"e modul nostru viitor de viat.
%ac am avea s trim o viat crestin n lume, vedem mpre-ur sau c)iar n casa noastr, c
o$iceiurile si ndeletnicirile din lume ne-ar $irui si am sf!rsi prin a tri si noi ca toat lumea. %ac ns
c)emarea constiintei ctre %umnezeu e mai tare dec!t c)emarea trupului ctre lume, atunci ne
lepdm de lume, vindem tot ce avem si venim ntr-o mnstire s urmm lui (ristos.
Lepdarea de lume este prin urmare un act de li$ertate a constiintei, o convin"ere. *ici un alt motiv nu
e mai temeinic dec!t acesta.&at primul pas ctre mprtia lui %umnezeu.
sus
Treptele vietuirii duhovnicesti
'ste o sin"ur viat du)ovniceasc pentru c este un sin"ur %u). %eprinderea si trirea ei ns este
treptat, pe msur ce ne curtim de patimi, iar aceasta este numai nceputul. +erioada de timp
caracterizat prin lupta cu patimile se numeste ascez, lupttorul ascet iar totalitatea nvtmintelor se
numeste ascetic. Cuv!ntul ascez e "recesc si nsemna la nceput e9ercitiu fizic. #poi a cptat
ntelesul de e9ercitiu moral pe care l-au luat mnstirile desv!rsindu-i ntelesul, de totalitatea
nevointelor prin care se iz$veste firea de patimi.
#ceasta prin urmare este perioada de urcus n care preocuparea de cpetenie a mona)ului este
curtirea de patimi. C)iar termenul de curtire are si el dou v!rste si s-a ncettenit su$ numele de
purificare. +erioada ascetic cuprinde purificarea activ n care intr toate nevointele din partea omului
si purificarea pasiv, adic de curtire a firii de patimi dincolo de puterile omului, pe care o face
%umnezeu nsusi. 'l si face loc curat n cei ce-L caut cu dra"oste, dar puterile lor nu le mai a-un"
pentru aceasta si atunci ei tre$uie s sufere curtiri mai presus de fire ca s poat locui n ei cu slav
Cel mai presus de fire.
4aza de culminatie a ascezei si de ad!ncire a tririi du)ovnicesti se numeste iluminare. n faza aceasta
%arurile %u)ului .f!nt primite la 8otez se dezvolt n toat deplintatea lor si ntresc sufletul pentru
si mai "rele ncercri. n faza aceasta pot apare am"iri si daruri e9traordinare si cine le are e sftuit
s nu-si lipeasc inima de ele, pentru c nu numai c nu nainteaz, dar poate pierde si tot ce a
a"onisit. &ar calea e din ce n ce mai su$tire si tot mai mult tre$uie s te lepezi de toate.
#sceza are si un caracter )ristolo"ic. n nevointe nu e numai omul, e si (ristos prezent. n sfortrile
noastre e prezent forta din firea omeneasc a lui (ristos.
5rupul si .!n"ele Lui din .f. mprtsanie se lupt cu trupul si s!n"ele nostru mpotriva patimilor,
sfintind trupul si arz!nd patimile. n perioada ascetic murim lumii si nou nsine mpreun cu (ristos,
n viata mistic. . nu uitm ns c nainte de nviere a fost sptm!na patimilor, rsti"nirea,
prsirea, umilirea, moartea, n"roparea si po"or!rea la iad, dra"ostea ucenicului trecut prin cele mai
"rele cumpene sufletesti, uscciunile, prsirile, ntunericul umilirii de moarte. #cestea constituie
purificarea pasiv si curtesc si ultimele rdcini ale patimilor, realiz!nd neptimirea.
Ca dovad, din cel mai ad!nc morm!nt si prsire suntem rpiti afar fr veste de sf!nt lumina
dumnezeiasc. %in cea mai ad!nc $ezn ful"er lumina contemplatiei divine plin de (ar si adevr.
%e la acest moment al luminii divine ncepe viata mistic, adic unirea fpturii cu %umnezeu. #ceasta
este asemnarea nu prin fire ci prin )ar.
sus
Spovedania si despre cercetarea constiintei. Citirea Dumnezeiestilor Scripturi. Lecturi
spirituale.
6dat intrati n calea mplinirii sfaturilor 'van")elice care restr!n" mult firea omeneasc, se ntele"e
c p!n s deprindem vietuirea dup sfaturi "resim adeseori. %in pricina aceasta te$uie s nmultim si
mi-loacele de a ne mentine n aceast vietuire. :nul din aceste a-utoare de pret este spovedania
deas. .povedania fiind 5aina +ocintei, este dttoare de (ar care ntreste puterile noastre sla$e
ctre mplinirea f"duintelor ce le-am fcut sau ne pre"tim s le facem. .povedania deas tre$uie
tinut ns la pretul ei. 5inta sufleteasc a mona)ului fat de tain tre$uie ndreptat atunci c!nd se
dovedeste usurtate la mi-loc. %e aceea o prea deas spovedanie, n sufletele nead!ncite, se
$analizeaz. %e aceea ne a-utm de cercetarea constiintei sau de spunerea "!ndurilor, care poate fi
oric!t de deas.
.unt mnstiri n asa fel or"anizate nc!t nimeni nu se culc p!n nu si-a spus "!ndurile rele, p!n nu
s-a mpcat din inim cu fratele su cu care s-ar fi nvr-$it peste zi si p!n nu ia iertare de la toti.
.povedania deas si cercetarea constiintei au rostul de a sl$i din fire deprinderile patimilor si a pune
n loc deprinderile $une sau virtutile contrare patimilor.
+ractica aceasta are ns temeiul pe cunoasterea nsusirilor "!ndurilor. ?!ndurile ptimase
nemrturisite sau simplu spuse au nsusirea c se ntresc si se fac funii, cum zic printii, si tra"
mintea la nvoire si la fapt, care este pcat. +catul acesta este, nfr!n"erea moral a sufletului de
ctre un "!nd ru. %e aceea toate "!ndurile tre$uiesc spuse nainte de a se ntri si de a $irui mintea,
cci de ndat ce sunt spuse le piere puterea de a o$seda, asupri, stp!ni mintea. %e altfel, si
"!ndurile $une tre$uie controlate cu o alt constiint, mai limpede. Controlul tuturor "!ndurilor e le"e
n clu"rie. *entre$at nimic nu e $ine, nici ce e $ine, pentru c sin"ur nu te poti apra de s"etile
slavei desarte.
6 alt msur de a-utor n $iruinta asupra firii ne-o d citirea %umnezeiestilor .cripturi. 'ste %u)ul lui
%umnezeu n crtile .f. .cripturi, de aceea citirea ei zideste du)ovniceste. %ar si pentru aceasta
tre$uie putin preocupare. Mai nt!i tre$uie nvtat aceast carte a lui %umnezeu ctre oameni, adic
nteleas n rostul ei de revelatie, nteleas n cadrul ei istoric, n sfortarea ei de a mentine n constiinta
poporului ales asteptarea descoperirii desv!rsite n &isus (ristos. /aloarea spiritual a .cripturii nu se
pierde n istoria pe care o cuprinde. %e aceea 8i$lia e si sin"ura carte a creia date istorice au si o
neistorie pe care o cuprinde. %e aceea 8i$lia e sin"ura carte a creia date istorice au si o memorie
du)ovniceasc.
%e #celasi autor sunt si scrierile ascetice ale .fintilor +rinti si scrierile 'van")elice si scrierile sfintilor.
n concluzie, citirea cu socoteal a %umnezeiestilor .cripturi aprinde si )rneste sufletul cu "!ndurile
lui %umnezeu care nu sunt ca "!ndurile omului.
sus
Despre rbdare, mndrie, smerenie, tierea voii, smerita cugetare
Lepdarea de sine nu se realizeaz dintr-o dat sau odat pentru totdeauna ci tre$uie timp si r$dare.
5imp pentru deprindere si r$dare pentru "reutatea ei. =$dare tre$uie s avem mai nt!i cu noi nsine
ca s nu cdem n ntristare, apoi tre$uie s ai$ si altii r$dare cu noi p!n deprindem desv!rsit
lepdarea de sine. %ac nvtm practic lepdarea de sine si sporeste dra"ostea n inima noastr,
r$darea nceteaz de a mai avea nftisarea ne"ativ, de necaz, si se sc)im$ n $ucurie, cu toat
ntristarea mea sunt cov!rsit de $ucurie. C!nd avem lepdarea de sine si dra"ostea, ocara ni se face
ca lauda si lauda ca ocara. =$darea mai este si nevoint, adic pedepsirea de $un voie a firii cu tot
felul de osteneli.
#t!rn de treapta du)ovniceasc pe care ne "sim ca s fie cu neputint unele nevointe sau altele. La
aceste nevointe ale r$drii nu e $ine s nzuim dec!t pe msura nsntosirii firii de patimi. La
nceptori, deprinderea r$drii ncepe cu ocara. nceputul tre$uie ntrit cu r$darea, pentru c n
lupta cu m!ndria si cu slava desart, acestea au o$iceiul s-l arunce n deznde-de ca s prseasc
lupta. Cine ra$d (ndreptarea) p!n a sf!rsit se va m!ntui (Matei 17, 22).
/iata du)ovniceasc are multe "reutti de nvins, mai ales din partea m!ndriei. +artea importantei,
$oala locului de cinste sau a numelui de cinste, $oala o$rzniciei, neascultarea, "rirea mpotriv,
posomor!rea, "roaza de umilint, toate acestea sunt forme n care se dezvolt si se nmulteste
m!ndria n suflet. M!ndria si toti puii ei sunt pricini de conflicte, de nemultumiri, de ftrnicii. %in
rcirea dra"ostei si a umplerii sufletului de rutate su$ influenta acestei patimi, mintea alunec pe
panta ne$uniei. Ce e de fcut n momentul de limpezime de minte @ . simtim, s ne dm seama c la
mi-loc e o patim, cu du) ru care ne tra"e de minte cu o lo"ic foarte str!ns ca s ne scoat afar
din ascultarea lui (ristos. . ne dm seama c mai avem ceva n noi neatins de lo"ica aceasta,
constiinta. %eci s ascultm constiinta, nu dreptatea noastr. . cutm de mai este cineva care ne-ar
putea a-uta s a-un"em la liniste. %ac ntinzi m!inile ctre a-utor vei fi a-utat. &nima nfr!nt si
smerit %umnezeu nu o va ur"isi.
#sa ncepe smerita cu"etare, formalizeaz mintea. .merita cu"etare e nceputul smereniei, care nu e o
virtute a firii sau e9presia neputintei. &zvorul smereniei e darul lui (ristos. *u de la oameni, nici din
crti, nici de la n"eri, ci de la Mine v nvtati c sunt $l!nd si smerit cu inima si veti afla odi)n
sufletelor voastre (Matei 11, 29). .untem n furtun cu sufletul numai at!ta vreme c!t trim la
suprafat, la e9presia cea mai dinafar a vietii. C!nd ns ne mai ad!ncim sufletele acolo unde ne
asteapt (ristos de la 8otez, sau de la oricare alt 5ain, primim cuv!ntul Lui care mprstie furtuna.
'l este izvorul smereniei care reec)ili$reaz sufletul din $!ntuielile m!ndriei. %e la aceast e9perient
ncep!nd, iu$im Crucea lui (ristos si crucea noastr, cu firea primim si credem c tierea voii proprii e
ntr-un cuv!nt curtirea de patimi.
sus
!etrecerea monahului "n lume
/iata mona)ului este luntric, du)ovniceasc, pe c!nd viata n lume e nafar. :na cu alta nu
seamn. Mirenii mai vin la mnstire pentru ru"ciune, clu"rii nu se mai duc n lume s se
odi)neasc. 5oate profesiunile au vacant sau concediu numai clu"ria nu. #sa ceva ar nsemna
ncetarea clu"riei. .e duc ns la mare tre$uint n interesul de o$ste al mnstirii. (aina
clu"reasc l face pe clu"r vzut si cunoscut de toti. :nii l iu$esc, altii l ocrsc. Clu"rul tre$uie
s se fereasc n sufletul lui de cel ce-l iu$este ca s nu fie rnit de slava desart, precum tre$uie s
se fereasc si de cei ce-l ocrsc ca nu cumva poate din nepsarea lui s fie )ulit %umnezeu. %e aceea
clu"rii nu um$l printre oameni cu oc)ii pe ei, ct!nd cunoscuti sau dorind s stea de vor$, ci si
vd de cale cu "!ndul la %umnezeu.
5oti clu"rii care pentru neaprat tre$uint au mers prin orase au simtit tre$uinta ocrotirii lui
%umnezeu. =u"ciunile celor din mnstire i-au nsotit ca o m!n de aprare. :n drum n lume ti face
dovada statorniciei n calea cea du)ovniceasc. %e altfel nici nu se trimit din mnstire dec!t cei mai
statornici n clu"rie. n ce const prime-dia @ 4irea omeneasc a fost asemnat cu c!ltii, patimile cu
focul. %ac te atin"i cu focul c!lti fiind, patimile amortite prin nfr!nare se aprind prin simpla vedere.
Clu"rii triesc ntr-un altfel de foc al %u)ului .f!nt. #cesta se stin"e c!nd se apropie de ei
ntinciunea prin simturi. #lt "ri- pe care tre$uie s o ai$ mona)ul e la felul vor$elor pe care tre$uie
s le aud sau s le stvileasc. C)ipul mona)ului a trezit ntotdeauna si n tot locul m!ncrimea de
lim$ a mirenilor. 'i caut oarecum fie s defaime modul acesta de viat, fie s-l fericeasc pe al lor.
Clu"rul s se fereasc, din constiint de cunostint, de a califica moral viata mireneasc, asa sau
asa. C!t priveste m!ntuirea, aceasta are multe ci naintea lui %umnezeu. 4iecare si ale"e viata care i
place sau de care se simte n stare. Mirenii stiu toate nfr!n"erile clu"rilor, dar nu stiu niciodat pe
vreunul din sfintii care s fi $iruit el aceste nfr!n"eri.
Mirenii vd pe clu"ri prin patimile de care sunt stp!niti ei si nu le vine a crede c-i cu putint si o
viat de virtute. /irtutea e nenteleas, $a uneori e numit ftrnicie. #sa frate clu"re, nvluie pe
oameni n dra"ostea ta cea din mult ru"ciune si vei vedea trezindu-se n necunoscutii cu care stai de
vor$ si o sc!nteie dumnezeiasc, pe care nu si-o pot e9prima ci numai o suspin.
sus
Chipul cel dinluntru si cel dinafar al monahului
.f. #postol +avel a descris ca pentru sine c)ipul cel dinluntru al omului,
M-am rsti"nit mpreun cu (ristosA si nu eu mai triesc, ci (ristos trieste n mine. 0i viata mea de
acum, n trup, o triesc n credinta n 4iul lui %umnezeu, Care m-a iu$it si .-a dat pe .ine nsusi pentru
mine
(?alateni 2, 27).
#sadar (ristos este fptura cea nou a mona)ului sau mona)ul n (ristos este fptur nou (&&
Corinteni B, 1C). 'l este nluntru si nafar, $l!nd si smerit, )otr!t si linistit. 5ul$urarea celor
dinafar nu-l sminteste din aceste nsusiri sufletesti, dimpotriv, el aduce liniste. C)ipul cel dinluntru
si cel dinafar al mona)ului sunt ntr-o deplin armonie, printr-unul strvzi pe cellalt.
5oti stim c nluntrul nostru stau ascunse mr"ritarul, comoara, talantul si altarul mprtiei lui
%umnezeu. nluntrul nostru avem asadar posi$ilitatea sfinteniei. %ar posi$ilitatea nc nu e realitatea.
%e la sine numai, posi$ilitatea sfinteniei nu se transform n sfintenie.
n viata du)ovniceas credinta )otr!t poate face ca posi$ilitatea sfinteniei s se transforme n
realitatea sfinteniei. 'ste nevointa mona)ului. 4r nevoint ntins, sustinut de convin"ere, orice
posi$ilitate real va rm!ne numai posi$ilitate sau c)iar se va transforma n imposi$ilitate.
%e pild multi vin la clu"rie cu o prere $un despre ei nsisi, prere pe care nemrturisit si-o
pstreaz si n mnstire. +rerea sau iu$irea de sine e o form su$tire a m!ndriei. n mnstire
viseaz sfintiri si litanii si viat fericit iar c!nd aici dau de severitatea luptelor cu patimile, de tierile
dureroase ale pedepsirii ntru toat fapta $un, visul se destram si ncepe dezam"irea si
nemultumirea, camuflrile m!ndriei. %ac cel n cauz si nc)ide sufletul de ctre povtuirea
du)ovniceasc pentru c aceasta taie am"irea de sine din care creste dezam"irea, $o$ul de "r!u se
sc)im$ n tciune si se crede "r!u nederpttit. #ceasta este iu$irea de sine pe care o mentine
m!ndria si punctul de vam al diavolului. .ufletele sl$no"ite de m!ndrie stau totusi pururea
ncordate n le"itim aprare de ctre orice ndre"tori, "ata s-si apere dreptatea si s-si -ustifice
ntristarea, s-si e9plice ei mai $ine cauza si niciodat nu simte tre$uint s asculte si s urmeze, dac
este o cale mai presus de ce pot ei pricepe. #sa se e9plic ndeprtrile, mputinrile si c)iar
ntunecrile de la rostul luminos al clu"riei.
.ufletul dus n ro$ie e -efuit pe dat de toat a"oniseala sa du)ovniceasc. #ceasta-i conta$ilitatea
fricosului, zarafii cu $anii lor falsi fur talantii nostrii $uni.
#cum mona)ul lenes de m!ntuirea sa ncepe s uite ntelesul celor ce are de fcut, se multumeste
numai cu intrarea n clu"rie ca si cum cu aceasta si-ar fi a-uns scopul. +otoleste r!vna de rz$oire cu
sl$iciunile firii patimilor, m$rcmintea sa de lupttor al du)ului pierde nsemntatea ei de la nceput.
.andalele nu mai alear" pe calea "tirii evan")eliei pcii, calea du)ului, ci o iau iarsi pe calea
pm!ntului. *ici nu o$serv mona)ul molatic de minte c!nd a fost scos din lupt si redus la un simplu
cuier de )aine clu"resti. Cu alte cuvinte nu vede c a a-uns o mizerie czut ntre t!l)ari, un
mincinos ala %omnului (ristos. %ac mona)ul se complace ntr-o asemenea clu"rie de uniform si
nu-l doare stin"erea luminilor sufletului su - ntristarea e c)ipul unui suflet cu luminile stinse -
nseamn c a dat n micime de suflet si a a-uns un om de nimic. +otrivit acestei ndreptri el caut
alt )ran sufletului su, lauda oamenilor, apro$area voilor sale. %e povtuitorii si se desparte
sufleteste, -udec!ndu-i si "sindu-le tot felul de pricini. #sa se cui$reste viclenia n suflet si l face pe
mona) om cu dou fete, morminte vruite pe dinafar, nen"ri-it pe dinuntru, ipocrit. +rinderea
sufletului ntr-o viat dinafar de du) prin tr!tele vietii e tot una cu ducerea lui iarsi n temnita
patimilor. C!nd mona)ul a realizat ftrnicia, a a-uns pe punctul de a prsi clu"ria. n oc)ii lui toti
sunt ftarnici, e o victim nevinovat a nedrepttilor, de aceea os!ndindu-i, iese dintre ei. %e aici se
vede destul de limpede c m!ndria sin"ur, c)iar su$ cea mai su$tire form a sa, cum e prerea de
sine, dac nu e tiat din rdcini e n stare s risipeasc din suflet toat viata dup du). *u e
m!ndria ur!ciunea pustiului @ %e aceea c!nd te crezi $un s stii c esti ne$un si s astepti ocara ca s
te curtesti. ntunecarea aceasta ns ne aduce aminte de nvinuirile pe care le-a adus &isus peste
capul celor ce ftrniceau virtutea. #stzi pentru o$razele celor din ndrtnicie prsesc lupta
clu"rii. 8iserica ncearc pedepsirea, scoaterea din mona)ism, afurisirea sau caterisirea. Crestinii nu
au de nvtat nimic $un de la acesti dezertori si mincinosi. 8iserica prin slu-itorii ei nu face de"ra$
lucrul acesta, dar ce nu poate ru"mintea poate pedeapsa.
+lata neascultrii de 8iseric este pierderea m!ntuirii. ndrtnicii dau asadar de prime-dia pierzrii ca
s se dezmeticeasc. #sa se nt!mpl c!nd se ntreste fariseul si sl$este vamesul.
sus
#otul ascultrii. #otul ascultrii si personalitatea monahului. !oate "nceta obligativitatea
voturilor monahale $
%intre cele trei f"duinte mona)ale, ascultarea neconditionat s-a dovedit cea mai "rea, din dou
motive cu totul opuse, unul infirmitatea firii, iar cellalt personalitatea ei.
Mai nt!i ce este personalitatea @ Ca lmurire pe scurt spunem c personalitatea este o nzestrare
sufleteasc neo$isnuit. ntr-o personalitate c)ipul lui %umnezeu este mult mai puternic si mult mai
limpede. 5oti crestinii au si"ur c!te un talant, dar unii au si c!te doi, iar altii si c!te cinci. 5alantii sunt
talente, ener"ii de lucru, ca de pild o minte mai strvztoare, o inim mai lar", o mare capacitate
de dra"oste, o voint mai puternic, o memorie mai $un, o in"eniozitate nscut. #ceste ener"ii ale
c)ipului prind mai $ine, ca niste antene mai $une, ener"iile (arului care le sfinteste. +ersonalitatea are
de asemenea de fcut calea de la c)ip la asemnare. %ar datorit nzestrrii sufletesti mai puternice,
personalitatea ar putea str$ate calea ntr-un timp mai scurt sau ar putea realiza o neasemnat
asemnare. ' destul s ne "!ndim la .f!ntulita de la #r"es, o copilit numai, dar cu o capacitate de
dra"oste care a ridicat-o ntre sfinti.
%isciplina ascultrii ns e "eneral, pentru c ea ridic firea din infirmitate precum scoate si m!ndria
din personalitate. #scultarea face si pe lenesi si pe vecleni s-si dez"roape talantul, precum acoper si
pe cei talentati de -efuirea slavei desarte.
.e stie c unde este $o"tie mai mare si )otii se nevoiesc mai tare s o prade. =!nduiala ascultrii e
cale dumnezeiasc. C)iar c!nd se realizeaz sfintenia, nici aceasta nu dezlea" de acoperm!ntul
ascultrii. Cci o sfintenie constient ar putea cdea ca ful"erul n ispita sfinteniei, care e cea mai
rafinat capcan a m!ndriei. %e aceea #vva Macarie era dus de n"eri din lumea aceasta si pe drum l
nt!mpinau dracii zic!ndu-i, ai scpat de noi, Macarie, iar sufletul lui rspundea, nc n-am scpat.
#sa se e9plic de ce nici unul dintre sfinti nu a scpat desv!rsit de vreo fr!n oarecare a neputintei,
ca nu cumva tocmai la urm s piard totul. %e aceea .f. +rinti nu au recunoscut desv!rsirea dec!t
dup semnul desv!rsitei smerenii.
n clu"rie asadar nu are nici o important numirea de personalitate. %impotriv, e un nume de care
tre$uie c)iar s te lepezi, s scapi de stiinta lui. nzestrarea sufleteasc ce-i corespunde e folositoare
ntr-alt fel, n cura-ul smereniei, n av!ntul dra"ostei, n capacitatea de a te $ucura n suferint.
#cestea dovedesc un suflet mare. Clu"ria nu creste vistori ai mprtiei lui %umnezeu, ci oameni
)otr!ti care duc trirea crestinismului p!n la ultimele lui consecinte de disciplin si frumusete. #ltfel
(ristos nu ne-ar fi spus c mprtia lui %umnezeu - c)iar aceasta luntric - se ia cu nval si
nvlitorii pun m!na pe ea si ndrzniti, 'u am $iruit lumea.
5emeiul ndrznelii celei dup %umnezeu este nvierea .a din morti, dovada at!t de puternic a
dumnezeirii .ale. +e cuv!ntul Lui, de %umnezeu dovedit, avem si noi ndrzneal si cura- mpotriva
lumii si a mortii din noi. #cesta-i temeiul strfund al uceniciei noastre, a crei capt este nvierea
sufletului nc din veacul acesta, n lumina veacului viitor. +entru o astfel de rostuire a vietii e clu"ria
si ea cere smerenie si cura-. .merenia si cura-ul s-ar prea doi termeni opusi. Cu toate acestea, n
viata du)ovniceasc ei se armonizeaz, $a se si completeaz. #$senta sau mputinarea unuia sl$este
pe cellalt si ntre ei tre$uie tinut un ec)ili$ru. Cci viata crestin orientat numai spre umilint ia o
nftisare de sclavie spiritual, de pipernicire la liter si pierde cura-ul. %easemenea, orientarea numai
spre ndrzneal personal si spre profetism distru"e $isericitatea si so$ornicitatea crestinismului,
provoc!nd fie erezie, fie sc)ism, deci pierde smerenia. %e aceea pstrarea capacittii de ncadrare n
disciplin a unui suflet face dovada armoniei si valorii sale. Clu"ria sl$este n suflete sla$e si se
ntreste n suflete mari.
%ar pilda celor de pe urm aprinde cura-ul celor dint!i. /oturile mona)ale au o$li"ativitate de
constiint. %e %umnezeu ascultm neconditionat toat viata si fr a$atere. %ac ns povtuitorii
nostrii dup %umnezeu, staretii si du)ovnicii, devin eretici si ca atare se ncarc din partea 8isericii cu
pedeapsa afurisirii sau caterisirii, atunci suntem dezle"ati de ascultarea lor pentru c ei au str!m$at
dreapta credint si prin constiinta lor nu se mai e9prim voia lui %umnezeu. %ar ascultarea de 8iseric
nu nceteaz. 6$li"ativitatea voturilor mona)ale poate nceta numai n cazul e9trem de rar c!nd se
nt!mpl din motive c)imice a personalittii omenesti, deci si a constiintei n cazul deplinttii de
constiint, ns f"duintele rm!n o$li"atorii iar lepdarea lor pcat. ncetarea voturilor e ncetarea
clu"riei. Mnstirile cu viat de sine au sl$it votul ascultrii si al srciei si din pricina aceasta sunt
o form decadent de mona)ism.
sus
Rostul si "nsemntatea monahismului
.e nt!mpl ca unii crestini s nu mai cunoasc rostul mona)ismului n crestinism. %e aceea te poti
astepta de la ei la cele mai felurite ntre$ri. %ar dac ni-l cunoastem noi cum tre$uie, putem da
seama oric!nd despre r!nduiala noastr.
Mona)ismul se -ustific n linii lar"i cu aceleasi ar"umente cu care se -ustific crestinismul.
Crestinismul nu s-a nvec)it, dovad c n orice epoc a istoriei s-au "sit oameni s-si dea viata
pentru el. #tunci nu s-a nvec)it nici mona)ismul, de vreme ce este ales de c!te unii ca mod de viat.
Cea mai $un -ustificare a mona)ismului o fac cele trei rosturi cu care a str$tut el istoria, rostul
spiritual, rostul cultural si rostul social.
=ostul spiritual si-l mplineste mona)ismul prin disciplinarea firii dup sfaturile evan")elice. +rin
aceasta mona)ul nevoitor se iz$veste de patimile firii si se face cu neputint artarea unei alte forme
de viat dup %u)ul .f!nt. /iata mai presus de fire dovedeste constr!n"tor si totusi simplu e9istenta
lui %umnezeu. Mintea o$isnuit, c)iar a celei mai nzestrate si cultivate firi, nu poate face dovada
decisiv nici c este, nici c nu este %umnezeu, pentru c mintea firii acesteia e tot at!t de di$ace de a
dovedi si afirmatia si ne"atia unuia si aceluiasi lucru. %e aceea filozofii si-au dat seama de viclenia
ratiunii. 0tiinta c!nd se pronunt n materie de reli"ie, de asemenea a iesit din domeniul su, care este
studierea meteriei si a le"ilor ei pentru folosul practic al oamenilor. &ar reli"ia nu face stiint ci
constiint. Cci oamenii nu triesc numai cu p!ine. %e aceea despre %umnezeu nimenea nu poate "ri
cu competent a$solut dec!t numai 'l nsusi, c!nd strluceste slava .a pe c)ipul fiilor .i, sfintii. 0i
totusi oamenilor le mai rm!ne li$ertatea s se ndoiasc. #ceste e9emplare rare, sfintii, apar printre
oameni din vreme n vreme si aduc n ei c)ipul lui (ristosCare a dovedit desv!tsit pe %umnezeu-fiind
st!lpii 8isericii. #cesta este rostul de cpetenie al mona)ismului, trirea crestinismului p!n la
tensiunile desv!rsirii, c!nd e9istenta lui %umnezeu devine un fapt de natura evidentei a$solute pentru
toti. Clu"rii care realizeaz mona)ismul sunt n lume fcliile aprinse ale lui %umnezeu. Ceilalti, care
nu-l realizeaz, um$l cu ele stinse, iar pentru nfr!n"erile lor morale %umnezeu este )ulit printre
oameni (=omani 2, 22). %ar nu acestia calific mona)ismul, ci cei dint!i.
=ostul cultural este mai modest, totusi de mare pret si el. 'i au mpletit ru"ciunea cu munca, o
munc de r$dare, o munc de constiint. Clu"rii s-au ocupat de copierea crtilor sfinte. #stfel,
mona)ilor din pustia .inai le datorm cel mai vec)i manuscris ntre" al *oului 5estament. Mai t!rziu au
nceput s-si ilustreze crtile sfinte cele mai des folosite, dintre care ne-a rmas o minunat psaltire.
5ot clu"rii au fost primii iconari si aprtori ai icoanelor n perioada mpratilor iconoclasti. n toate
artele minore unde a tre$uit mi"al si r$dare deose$it "sim pe clu"ri. %e la ei avem o$iecte
$isericesti de mare valoare artistic. +rintre primii care au m$rtisat inventia lui ?uten$er", tiparul, au
fost clu"rii. +rimele tiparnite la noi le-au nfiintat clu"rii. +rin munca lor s-a asi"urat unitatea lim$ii
rom!nesti.
=ostul social e si mai nensemnat si totusi asa de mare. Mai nt!i munca dezinteresat a clu"rilor,
care-i iz$veste de lene, e un model de constiint. Clu"rii lucreaz orice ca pentru %umnezeu nu ca
pentru oameni (Coloseni 3, 23). n vremea noastr constiinta fat de munc ncepe s fie un factor de
mare pret n construirea viitorului oamenilor. Munca iese din stadiul pedepsei si trece n cel al
consacrrii, capt o sfintenie pentru constiinta cu care e fcut.
Clu"rii triesc n viata de o$ste av!nd totul de o$ste. %eci ei au adus p!n n zilele noastre amintirea
vie a primelor comunitti crestine din &erusalim si #le9andria, unde se mprtea fiecruia dup cum
avea fiecare tre$uint (4apte 2, 3B). %eci clu"rii prin viata lor de o$ste sunt o icoan strvec)e a
lumii noi. Comunismul la o$!rsiile lui a fost crestin si va fi si la sf!rsit.
Clu"rii si mai -ustific rolul lor social si prin faptul c sunt totdeauna n lupta 8isericii crestine pentru
marea cauz a vremurilor noaste, pacea ntre popoare. =u"ciunea pentru pacea a toat lumea
clu"rii o fac la toate slu-$ele lor n $iseric, zi si noapte. +acea nu e numai un $un social ci si un $un
spiritual al oamenilor, de aceea noi ne ru"m pentru pace, pentru c la urma urmei %umnezeu detine
pacea. #stzi armele nu sunt numai uci"toare ci pustiitoare. 0i pentru care pricin @ +entru o mai
dreapt repartitie a $unurilor ntre toti oamenii. 5oate reli"iile pm!ntului s-au unit n lupta pentru
pace, toate semintiile pm!ntului si mintile limpezi sunt n ideea de pace. *iciodat ntre cei mai
deprtati si deose$iti nu s-a vzut asa o unire ca n a cere pacea. #cesta e un lucru mai presus de
oameni, de aceea pacea va nvin"e rz$oiul. Convin"erile unite n dreptatea cauzei sunt o putere n
care intr si toti clu"rii. *-a auzit #vraam de la %umnezeu c dac vor fi si numia zece drepti nu va
pierde cetatea @ (4acere 1>, 32) &at ce ne$nuite rosturi pot avea acesti oameni sraci cu du)ul, care
sunt si clu"rii.
sus
!urtarea monahului fat de superior si fat de obste, fat de ascultri si fat de bunurile
mnstirii
n calea vietii du)ovnicesti nu sporesti dec!t pe temeiul ncrederii totale n povtuitorii ti, staretul sau
stareta si du)ovnicul. #scultare si dra"oste s ai ctre toti din o$ste, dar ctre povtuitorii ti mai ales,
pentru c ei rspund naintea lui %umnezeu de sufletul tu. #sadar, de ce s poarte rspunderea
aceasta suspin!nd @ +urtarea mona)ului descoper adevrata sa trire, dac are o credint de
ad!ncire sau o credint de suprafat. n cazul dint!i va fi pururea cuviincios si smerit, n cazul al doilea
ndrznet si o$raznic. Cuviinta sau o$rznicia purtrii arat ce du) are n inim n cazul acela. .trile
sufletesti molipsesc prin surprindere. %e aceea e $ine ca povtuitorii s "riasc totdeauna din
constiinta slu-irii lui (ristos, ca n fata lui (ristos, si atunci vor fi $l!nzi ntru do-an si smeriti ntru
mustrare, altfel mustrarea lor nvin"e dar nu convin"e. *iciodat nu tre$uie s uitm c prin purtarea
de "ri- a printilor lum ndreptare de la %umnezeu. C!nd uitm lucrul acesta cdem n ntristare. #ltii
au uitat ndemnul care "rieste ca unor fii,
4iul meu, nu dispretui certarea %omnului, nici nu-ti pierde cumptul c!nd esti mustrat de 'l. Cci pe
cine l iu$este %omnul l ceart si pe tot fiul pe care-l primeste l $ate cu var"a
('vrei 12, B-3).
#cesta este e9amenul purtrii, esti n stare s vezi n mustrare "ri-a lui %umnezeu de tine sau numai o
trea$ de administratie @ %e aici se ale"e folosul sau ncepe pierderea de vreme.
+urtarea fat de o$ste dovedeste si mai $ine cum suntem cu adevrat. 4at de povtuitori, ca mai
mari, avem o purtare, iar noi ntre noi alt purtare. #ceasta dovedeste cu c!te fete um$lm. %ac
avem pe (ristos n inim, ctre toti avem aceeasi fat, fc!nd toate ca pentru %umnezeu, date n
c)ivernisirea o$stii pentru neputinta firii. #sadar de la asezm!ntul inimii n du)ul lui %umnezeu
izvorste toat purtarea mona)ului ctre cel dinafar, iar cele dinafar, dup modul cum le face,
sporesc du)ul celor dinluntru.
sus
!urtarea monahului fat de rude, prieteni, cunoscuti si fat de credinciosii care vin la
mnstire
:rmarea lui (ristos sta$ileste o altfel de rudenie ntre oameni dec!t cea dup trup. ntre cei ce iu$esc
pe %umnezeu mai mult dec!t orice altceva se sta$ileste o rudenie du)ovniceasc. #cestia se adun
laolalt n o$sti si mplinesc unul din cuvintele lui &isus, 5ot cel ce se leapd de avutiile sale si pentru
Mine prseste mam, tat, sotie si copii - se ntele"e, nainte de a le lua - nsutit va lua nc n viata
aceasta si avutie si tat si copii - desi cu necazuri - iar n veacul ce va s fie viata vesnic. &at
rudenie, iat avutii de o$ste ale mnstirii, desi si cu necazuri, dar dttoare de nde-de a vietii
vesnice.
Mama si rudeniile Mele sunt cei ce fac cuv!ntul lui %umnezeu, din pricina aceasta rudenia mea dup
trup rm!ne pe planul al doilea ca important. Clu"ria dezlea" pe mona)i de o$li"atiile n"ri-irii
familiei n lume. Cu toate acestea, le"tura nu e rupt ci rm!ne n dreapta cumpnire a situatiilor si a
celei mai $une solutii. %ac dai staretului toat "ri-a ta, o dai si pe aceasta, si cum va r!ndui, asa va
rm!ne. +rea mult nt!lnire cu rudele nu e $un, pentru c ele aduc "ri-ile lumesti, t!n"uirea c au
fost prsite si felul de a "!ndi dup lume. .unt totusi rude care se $ucur cu adevrat de calea
noastr. 6 viat m$unttit a noastr le-ar fi sin"ura m!n"!iere si $ucurie care ar c!ntri n sufletul
lor mai mult dec!t amrciunile. #cesta-i primul folos sufletesc ce se asteapt de la noi. &ar al doilea e
acela al ru"ciunilor pentru m!ntuirea lor.
+rieteni, cunoscuti, vizitatori si nc)intori nu mai sunt de folos celui ce se nevoieste s-si tin mintea
si inima curate de "!nduri. +entru porunca dra"ostei pot fi primiti, dar dup r!nduiala cea pentru
strini. +utem vor$i cu ei dar la un nivel de seriozitate. 5otdeauna si n toate mnstirile unde mirenii
au fost primiti fr nici o $"are de seam, acestia au destrmat r!nduiala si au sf!rsit prin
desfiintarea mnstirilor sau si numai a valorii ei du)ovnicesti. # um$la dup vizitatori sau c)iar
nc)intori este a um$la dup slava desart. ntr-o atare mnstire nu se ad!ncesc mona)ii n %u)ul
lui %umnezeu ci n du)ul lumii. %e aceea n mnstirile clasice nu se n"duie cu usurint nici intrarea
printilor sau a fiilor dup trup.
+!n s cov!rsesti cu dra"ostea peste toat fptura tre$uie s te nevoiesti cu nfr!narea spre toat
zidirea.
sus
Tlcuirea rnduielii tunderii "n monahism
&ntrarea n clu"rie se sv!rseste n vremea .f. Litur")ii, ndat dup intrarea cea mic cu
'van")elia. .pre stiint, pe scurt, .f. Litur")ie este slu-$a de cpetenie a 8isericii n care e prezentat
viata si nvttura M!ntuitorului precum si lucrarea de m!ntuire a omului prin -ertfa de pe ?ol"ota. .f.
Litur")ie este repetarea sau continuarea peste veacuri a aceleiasi -ertfe si taine. 4ratele care vine la
clu"rie este o road a acestei -ertfe. 8ratele printesti l asteapt desc)ise pe cruce. #ceasta e cea
mai puternic c)emare ce s-a putut face vreodat oamenilor. n fata ei prsim viata cea usuratic a
firii si dorim s dm si noi vietii acelasi nteles. &ar slu-itorul tainei lui %umnezeu, preotul sau ar)iereul,
primeste pe fratele naintea usilor mprtesti, desc)iz!du-i urec)ile dra"osei prin cuvintele %omnului,
/eniti la Mine toti cei osteniti si mpovrati - cu pcatele - si 'u v voi odi)ni pe voi
. +catele, patimile, ostenesc si ncarc, sl$esc si apas sufletul n ntuneric. %orul dup odi)n de
acestea este fundamentat n suflet. #cestui dor nimeni si nimic nu-i poate rspunde dec!t &isus. %e la
'l nvtm smerenia si primim odi)na, adic neptimirea.
Cuv!ntul de lmurire continu si prin el fratele e adus naintea lui %umnezeu n privinta dorintei sale.
n fata sfinteniei lui %umnezeu avem deodat aceste simtminte contradictorii, de fric si de $ucurie,
de temere si de atra"ere. %ar nu numai M!ntuitorul e nevzut de fat, ci si +reaslvita .a Maic, sfintii
n"eri si toti sfintii cei dintre oameni vin de fat asupra )otr!rii fratelui cu destinul sufletului su. .tau
plecate privirile ntre"ii lumi vzute si nevzute. #cestia sunt martorii nostrii n ziua rspltirii, c!nd
M!ntuitorul nostru va veni s -udece vii si mortii,
nu dup cum vom f"dui mrturisind - cu "ura - ci dup cum vom pzi si mplini - cu fapta - cele ce
vom f"dui
.
%eci e ntre$at fratele de ce a venit n fata altarului, n fata -ertfelnicului %omnului. &ar fratele
rspunde spun!nu-si dorinta clu"riei. %orinta aceasta e ns o convin"ere. +reotul confirm
$untatea si fericita ale"ere a fratelui. 4ratele a ales $iruinta asupra firii, urmez s o c!sti"e prin
osteneli si suferinte. 6 astfel de )otr!re, ca s duc la rezultat, tre$uie s ndeplieasc o condite
esential, s fie o )otr!re a li$erttii sale. Li$ertatea constiintei e cel mai ad!nc $un spiritual pe care-
l avem la ndem!n n viat. #cesta este factorul de care 8iserica tine seama si "aranteaz seriozitatea
convin"erii, ale"erii si statorniciei. .ila mpre-urrilor, sila neputintelor, sila nfr!n"erilor, dac nu se
vor converti n convin"ere, nu stau "arantie pentru clu"rie. 4"duintele clu"riei sunt asadar pe
viat, viat petrecut ntr-o mnstire.
:rmeaz ntre$ri si rspunsuri, cele trei rspunsuri sau voturi mona)ale. +rimul este fecioria, al doilea
ascultarea de povtuitor si de frati, iar al treilea srcia, lipsurile vietii clu"resti. %up aceste trei
f"duinte din partea fratelui, preotul, slu-itorul tainei, lmureste mai pe lar" n ce constau aceste
sfinte f"duinte. Mai nt!i c sunt date n fata Celui .f!nt, c sunt scrise de n"eri si c vom da seama
de ele si la sf!rsitul lumii. 5rite aceste f"duinte, prin ele se arat n viata noastr viata %omnului,
ntruc!t 'l nsusi este viata vesnic. /iata moa)al nu este o viat dup trup. +oftele lui tre$uiesc
stinse.
Cuviinta fat de om tre$uie c!sti"at si mintea curtit prin nevointe, cci si trupul e c)emat la
sfintenie si viat vesnic. %e aceea si el tre$uie fcut asculttor de %umnezeu. +ostul, osteneala,
prive")erea, l m$l!nzesc. #scultare s ai fat de toti.
n ascultri fr c!rtire
zice preotul. La viclene "!nduri s te astepti, care vor s zdruncine )otr!rea de a mer"e prin "reutti
n urma lui (ristos. #cestea vor s te ntoarc napoi de la calea %u)ului iarsi la calea firii. 4irea
tre$uie tmduit de fric n fata suferintei. +entru do$!ndirea vietii du)ovnicesti tre$uie s $irui si
toat dra"ostea firii, c)iar si dra"ostea de printii dup trup. *ici dra"ostea de sine nici dra"ostea de
slav s nu mai ai. *u mprti sufletul tu ci adun-l din toate si d-l ntre" lui (ristos. %e toate s fii
srac, ca s at!rni ntru totul de %umnezeu. 6amenii te vor defima, nentele"!ndu-ti viata, dar nu
uita c nici viata lui &isus nu au nteleso cei ce L-au rsti"nit.
6amenii prea le"ati de fire nu au nteles niciodat vietuirea cea mai presus de fire, de aceea s-au
temut de aceia cu o astfel de vietuire ca de un ru, ca de o mustrare si i-au fcut mucenici. &ar cuviosii
au trit o viat de $un voie, o viat de mucenici. /ietile .fintilor ne sunt nou )ran si cura- n
urmarea lui (ristos, precum si convin"erea c e cu putint aceast urmare. (ristos fc!ndu-.e om ne-
a dat nou aceast putint.
Cu toate acestea viata dup (ristos nu e o viat de vis sau de vistori, nici o viat cu minuni.
Lepdarea de sine si crucea rezum toate "reuttile ce le vom avea cu firea cea vec)e si ne prevestesc
mult umilint n lumea aceasta. %ar tocmai acestea c!nd le vom mplini ne fac dovada c viata
noastr e dup %umnezeu. ntru aceasta ne st puterea, de a ne $ucura ntru necazuri. Cu trupul ne
amr!m pentru "reutatea virtutilor dar cu sufletul ne $ucurm pentru plata pe care o aduc.
4ratele e ntre$at dac poate mrturisi aceast conceptie de viat. Cu (arul lui (ristos acest fel de
vietuire e cu putint. +reotul se roa" n continuare lui %umnezeu, amintind si fratelui c dra"ostea lui
%umnezeu fat de cel mai mare pctos e mai mare dec!t dra"ostea celui mai mare sf!nt pentru
%umnezeu, de aceea %umnezeu nu uit de om cum uit omul de %umnezeu. %e aceea 'l stie dorul
fratelui si adau" la acesta puterea .a, spre mplinirea poruncilor .ale.
.faturile evan")elice prin f"duint solemn devin porunci. Cel mai frumos dar pe care l putem face
lui %umnezeu e s ne druim Lui pe noi nsine, pe viat. %umnezeu primeste si m$rtiseaz, apr si
ntreste un asemenea dar. #$ia cu aceast druire a dra"ostei prindem putere asupra "reuttii,
asupra neputintei si cptm cura- n nevointe. :n du) nou se slsluieste ntru noi din clipa aceasta.
l avem noi mai de demult, dar acum a prins el inima noastr n razele lui. Cci du) dumnezeiesc este
dra"ostea care a fcut sfinti.
Cu capul plecat si cu cartea r!nduielii clu"riei pe cap, preotul se roa" lui %umnezeu s-l primeasc
si pe fratele acesta n ceata celor care au prsit toate cele lumesti si s-au fcut vrednici de
%umnezeu. ntrit de #devr, n"rdit de %u)ul .f!nt, )otr!rea fratelui s fie neclintit n rz$oaiele
cu mestesu"irea potrivnic. 8iruinta se c!sti" prin r$darea ntrit de %umnezeu cu (ar si prin
ru"ciunile Maicii Crestinttii, +reasf!nta .tp!n de %umnezeu *sctoarea si ale tuturor sfintilor
ntru care .-a proslvit %umnezeu Cel n 5reime nc)inat.
5oti si pleac capetele. +reotul din nou se roa" lui %umnezeu s-l primeasc pe fratele acesta, care
si-a ales din feluritele ci de m!ntuire pe aceasta a -ertfei de sine. =u"ciunea continu ca poftele si
"!ndurile firii s fie ridicate de la d!nsul odat cu tunderea prului, al cror semn este. +zirea
poruncilor aduce n fire sfintenia Celui ce a dat poruncile. +reotul mai cere de la %umnezeu si darul
nestrmutrii )otr!rii fratelui, vointa otelit care i-a caracterizat pe nevoitori.
Cu acestea slu-itorul .f. Litur")ii se apropie de Cel ce nevzut sv!rseste 5aina, (ristos, ntinde m!na
sa dup .f. 'van")elie asezat n fata icoanei M!ntuitorului din t!mpl si zice,
&at (ristos, nevzut, aici st de fat
. 0i preotul mai ntrea$ odat pe fratele dac face pasul clu"riei de $un voie, deplin li$er, fiindc
numai acesta e factorul sufletesc )otr!tor n cile omului. n ad!ncul fiintei sale omul e li$ertate.
#cesta e darul lui %umnezeu fcut omului, prin care l-a deose$it de toat fptura vzut si l-a nrudit
cu n"erii si cu aceasta l-a fcut capa$il si de viat n"ereasc. Clu"ria e asadar o lo"odn cu modul
mai presus de veac al vietuirii n"eresti.
4ratele afirm definitiv li$ertatea constiintei sale n fata Celui ce-i va desv!rsi li$ertatea. Lo"odna
aceasta ncepe ns cu foarfecele, unelte care taie vlul necunostintei de %umnezeu de pe suflet sau
mre-ile patimilor de pe minte. La aceast tiere nu numai c te nvoiesti, dar sruti si foarfecele,
mi-loacele fizice sau morale cu care se face aceast rupere a sufletului si a mintii de patimi. #ceasta a
fost ultima zi din viat n care ai mai avut preri personale si voint proprie. %e la lo"odna cu
n"erescul mod de viat su$ o nou le"e, tierea voii si a toat prerea ti este le"e. #ceasta o ai c)iar
din m!na lui (ristos. n lumea nevzut sunt mii si milioane de fiinte si numai o sin"ur voie a lui
%umnezeu este. +rin clu"rie intri n aceast lume ca s completezi locul cetei a doua n"eresti pe
care %umnezeu a )otr!t s-l mplineasc cu oamenii care, n trup "reoi fiind, $iruie n lupte pe n"erii
cei czuti prin neascultare. %e aceea, ca s sui la sf!rsitul zilelor la aceast destinatie cereasc, tre$uie
s nveti firea de a nu avea pe pm!nt alt voie dec!t numai voia lui %umnezeu, precum e si n cer. Ce
rost mai au aceste foarfeci @ 4oarfecele, povtuirile, mustrarea, do-enirile, ocara au rostul tierii
patimilor, cci cu tierea voii se taie toat patima. &ar al doilea rost al foarfecelor este venirea la
cunostinta adevrului care este (ristos.
#devrul este fiint vie. *oi ns suntem fiint, dar prins n am"iri. 5re$uie tiate am"irile ca s
fiintm n #devr, adic n (ristos. 'l e usa
la casa
5atlui, iar %u)ul e c)eia
cruia 4iul i desc)ide. #ceasta-i cunostinta adevrului cu noi, cu calea noastr dup %u), cu destinatia
noastr cereasc. +e acest nteles lupttorul primeste nume nou, dup al unuia dintre sfintii care $ine
s-au nevoit. %e aici ncep!nd, de la darea numelui, mona)ul e un nou $otezat, care si ntele"e
personal 8otezul. #ceasta nu e repetarea primului 8otez, ci nnoirea lui. /iata lui viitoare, desi
continuat pe pm!nt, va avea s fie o slav a .fintei 5reimi. ntrea"a .f!nt 5reime si face slas
ntr-un ales. C)ematii sunt multi, dar vin numai c!te unii care se ale". Cu acestea ncepe noua
m$rcare n (ristos, din afar vz!ndu-se cele ce urmeaz.
Mai nt!i o cmas al$, )ain luminoas a .f!ntului %u), (arul luminii dumnezeiesti care stin"e
pentru totdeauna mo)or!ciunea ntristrii din patimi si lumineaz firea cu slav dumnezeiasc. #cum e
lo"odna cu darul luminii de pe 5a$or, urmeaz lucrarea de o viat si nmultirea lui p!n cuprinde n
dumnezeiasc vpaie nu numai sufletul ci si trupul. #ceasta e )aina noastr, )aina de lumin pentru
ziua de nunt a 4iului, care este la sf!rsitul veacului acestuia si nceputul veacului viitor.
:rmeaz paramanul a crui nsemnare, ca s n-o uitm, e scris pe el,
Luati -u"ul Meu c este $un si sarcina Mea usoar
. &ar din prooroci,
%at-am spatele Meu spre $ti si o$razul Meu spre plmuire si fata Mea n-am ferit-o de scuipri
. &isus e artat de =evelatie si ca
n"er de mare .fat
, ca unul ce a descoperit Calea de m!ntuire. Cu aceast Cale a n"erului de mare .fat al lui %umnezeu
ne lo"odim si din aceast pricin calea scris pe paraman e numit a n"erescului c)ip, cci nu sunt
aceste cuvinte dintre cuvintele n"erilor.
Crucea aminteste de toat lucrarea de m!ntuire, de umilirile prin care a trecut &isus nevinovat, de
desv!rsita -ertf de .ine. La aceeasi cale ne f"duim si noi, printre ocri si scuipri, cci noi vrednici
suntem de acestea. Dertfa M!ntuitorului a dat Crucii putere de alun"are a mestesu"irii potrivnice.
Crucea este podoa$a 8isericii, Crucea este ntrirea credinciosilor si dracilor ran.
#rm mpotriva diavolului crucea 5a ne-ai dat
c!nt 8iserica.
%ulama nu are dec!t nsemntatea culorii ne"re, semnul lepdrii de lume. Lumea m$rac )aine
colorate, clu"rul stin"e de pe sine culorile cu viata curat a pocintei.
Cin"toarea au descoperit-o lupttorii pentru c prin ea si mresc puterile de lupt. Clu"rul are
aceast lupt, omor!rea firii sale celei vec)i si nevointa nnoirii du)ului.
Culionul vine de la coif, care e un acoperm!nt de lupt, cu rostul s apere capul de s"eti. 'l
nseamn nde-dea de m!ntuire. n lupta cu patimile, cu firea, cu viclenele "!nduri, adeseori primim
s"etile deznde-dii n cap. %ac ns suntem ntriti luntric cu credinta, nde-dea si dra"ostea - n
%umnezeu trei paveze aprinse ale %u)ului .f!nt, una a mintii, una a inimii si una a vointei - s"etile
vicleanului nu ne atin", ci-l ard ale noastre pe el. Cci celor ntriti n smerenie le n"duie %umnezeu
s-l ard pe vicleanul cu sa$ia du)ului.
=asa aminteste )ainele de zale care apr pieptul si toate nc)eieturile. =asa e m$rcmintea
cuviosilor care stin" toate "!ndurile rele si ndemnrile voii proprii, smerindu-le cu "!ndul mortii. (aina
aceasta de lupt are deasemenea culoarea nea"r. Cu "!ndul mortii omori plcerea ptimas de viat
desart. Culoarea nea"r a m$rcmintii clu"resti nu are nsemntatea de doliu pe care o are
aceast culoare la mireni.
.andalele sunt ncltmintea usoarei aler"ri n lupt, cci mult tre$uie s aler"i p!n plinesti "tirea
'van")eliei pcii. +!n la pacea neptimirii e mult de aler"at si totusi tre$uie a-uns la pacea
evan")elic (pentru care avem 'van")elia) n termen. 5ermenul do$!ndirii $iruintei asupra patimilor e
p!n este ziu
adic mai nainte de seara vietii sau c)iar a noptii. Ca s stim cum s ne mprtim vremea sau stadiul
vietii acesteia, aducem la mi-loc cuv!ntul .f. &oan .crarul,
Celor nceptori stirea c sunt dup %umnezeu le-o d pasii lor care sunt roadele smereniei. Celor din
stadiul de mi-loc, disparitia luptelor, iar celor desv!rsiti, manifestarea si prisosinta luminii
dumnezeiesti
.
Mantia se vede n zu"rvirile sfintilor mucenici, apartin!nd si ea m$rcmintii ostasilor. %e la
do$!ndirea neptimirii firea omeneasc se $ucur de )arul luminii dumnezeiesti, ca si n"erii. %e vrei
s te faci clu"r, f-te ca focul. Mantia desi e nea"r nu nseamn "!ndul mortii, desi cuviosii
adormiti se nfsoar n mantie. Mantia e o m$rcminte plisat, ceea ce aminteste o m$rcminte de
raze a unei lumini necreate, t!snind ca ful"erele din fiinta lui %umnezeu asa cum s-au nvrednicit s-o
vad pe Muntele 5a$or +etru, &acov si &oan, si aceasta numai c!t i este cu putint firii omenesti.
#ceasta este m$rcmintea nestricciunii si sfinteniei, lumina dumnezeiasc n care au strlucit multi,
oameni dup fire si dumnezei dup )ar
(.f. .imeon *oul 5eolo").
Camilafca e un vl usor, aproape strveziu, care po"oar de pe cap la corp. %esi e ne"ru si el, nu
nseamn "!ndul mortii. ' un sim$ol al mintii care su$ puterea curtitoare a (arului devine strvezie,
devine de culoarea cerului si se vede pe sine ca lumin ntele"toare. #ici e o mare tain a vietii
du)ovnicesti. #ltarul mintii n care s-a slsluit (ristos la 8otez devine tot luminos si lumina
dumnezeiasc din &isus str$ate catapeteasma care este trupul n ntre"imea lui si astfel mintea
noastr se uneste cu mintea lui (ristos - cum spune .f. #postol +avel - si tot trupul nostru se face
primitor de lumin ntele"toare. &at unde are s a-un" ru"ciunea mintii, s str$at nu numai
luptele ci si neptimirea. ntr-o atare trie si deplintate de %u) mintea nu mai cu"et "resit sau
rtcit pe %umnezeu ca o$iect ci ne nt!lnim noi si %umnezeu n acelasi su$iect al unei altfel de
cunoasteri, mai presus de firea de dincoace a mintii (%umnezeu este su$iectul universului vzut si
nevzut si tot universul este o$iectul cu"etrii lui %umnezeuA deci %umnezeu "!ndeste lumea iar nu
fptura l "!ndeste pe %umnezeuA c!nd face aceasta nu e de mirare c nu-L "seste, de vreme ce-L
face ceea ce nu e, o$iect). n felul acesta 'l se face )ran mintii noastre cci n ea s-a sdit putinta
unirii omului cu %umnezeu.
Metaniile sunt o asemnare a sa$iei. =u"ciunea mintii este sa$ia %u)ului care taie "!ndurile rele cu
*umele lui &isus. +ropriuzis, &isus ne iz$veste nencetat de lupta potrivnic,
Cu *umele lui (ristos &isus $atem pe vr-masi. Cci arm mai puternic asupra diavolului ca *umele
lui %umnezeu n cer sau pe pm!nt nu este
(.f. &oan .crarul).
Crucea de m!n noului mrturisitor al lui (ristos i aminteste c lepdarea de sine si luarea crucii e o
lucrare permanent n toat calea spiritual. 8o$ul care nu vrea s moar, fie c)iar si de "r!u, nu mai
aduce nici o road. M!ntuirea se lucreaz numai pe ruinele e"oismului.
4clia nu este o simpl luminit sau simpl candel aprins. nsemntatea ei n r!nduiala clu"riei e
mult mai cuprinztoare si vrea s spun c noi nsine tre$uie s ne transformm ntr-o fclie. *oi
suntem pietrele, lemnele sau -ertfa de $un voie pe altarul lui &lie, altarul de dovedire al adevratului
%umnezeu. &ar de foc se va n"ri-i %umnezeu. %ovezile e9istentei Celui +reasf!nt - cele mai strlucite
dovezi - sunt sfintii n lumina dumnezeiasc. #cesti $iruitori asupra firii, asupra zidului, a vlului
necunostintei de %umnezeu, aduc irezisti$il pe oameni s dea slav si s cunoasc pe %umnezeu. #sa
au strlucit ca soarele, #vva .isoe, #vva +amvo, #vva .iluan, #vva .imeon *oul 5eolo", .f. .erafim
de .arov, ca s nu pomenim dec!t pe cei mai cunoscuti.
%up ce noul mona) a primit toat m$rcmintea si uneltele de ostas al %u)ului, preotul l
$inecuvinteaz.
#cestia sunt $inecuv!ntatii 5atlui Meu
, $inecuv!ntatii .fintei 5reimi. +reotul, iconomul 5ainelor lui %umnezeu, se roa" pentru noul mona)
s fie numrat n ceata cuv!nttorilor de %umnezeu si scris n Cartea /ietii, s str$at n lumea
aceasta toat calea ascetic, prezentat n icoana clu"rului rsti"nit pe cruce, interiorizat, cu fcliile
aprinse, desi n afar patimile i stri" toate,
%-te -os de pe cruce
. Cu acestea, noul mona) este dus ntr-o stran. #sa i se d un loc n 8iserica lupttoare. 0i continu
.f. Litur")ie n care se iveste ru"ciunea pentru noul lupttor al %u)ului, s fie acoperit de ctre
s"etile potrivnicului si a-utat de %umnezeu ca s petreac n smerenie, dreapt credint si
nepri)nire, ca s $iruie firea cea vec)e a patimilor si s creasc ntr-nsul omul cel nou, (ristos.
'ctenia continu,
... si pentru iertarea pcatelor lui
. Clu"ria e dttoare de (ar, ster"e tot trecutul pcatelor, e 5ain a +ocintei. #vva Moise #rapul
cel din t!l)ari
a a-uns preot. .f. Litur")ie se orienteaz si ea cu atentie ctre noul mrturisitor al Dertfei, care acum e
un nou $otezat. 5risa")ionul - c!ntarea .fintei 5reimi - e al 5ainei 8otezului sau a praznicelor
mprtesti,
C!ti n (ristos v-ati $otezat, n (ristos v-ati si-m$rcat
. 8ucurie n cer s-a fcut, $ucurie mprteasc. .ti)urile #postolului sunt profetice,
%omnul este luminarea, %omnul si M!ntuitorul meu, de cine m voi teme @ %omnul este spri-initorul
vietii mele, de cine m voi nfricosa @
+!n aici nu s-a artat si latura de prime-die a r$oiului. +ot apare lupte ascutite, rniri, am"ri, curse,
nfricosri, vedenii mincinoase, nluci, )alucinatii, spim!ntri. Multimea curselor o trece smerenia, ea
nici mcar atins nu e. /edenii nu primi, n prime-dii at!rn-te de %umnezeu. #postolul clu"riei
aminteste nc odat sim$olul m$rcmintii de rz$oi. 5oti sunt ndrumati de #postolul +avel s-si
ntreasc cura-ul, ntemeindu-se pe tria puterii lui %umnezeu. 4irea noastr tre$uie s o m$rcm
cu toate armele cu care l-a $tut &isus pe potrivnic. Cci nu suntem mpotriva firii ci mpotriva
du)urilor ruttii care au a$tut firea de la %umnezeu. Cu armele lui %umnezeu vr-masul spiritual
poate fi $iruit. Ca nceptori avem a ne lupta cu patimile noastre si cu deprinderea sau nvtarea
smereniei, care e o nou arm. +entru curse mai "rele, rz$oiul cu diavolul e al celor mai sporiti si
desv!rsiti. #ceasta e prin n"duinta lui %umnezeu, fie ca prin om s-l -udece %umnezeu pe diavolul,
fie ca pe om s-l smereasc prin potrivnic. # sta drept n lupt nu e a firii omenesti nici a virtutii tale ci
a )arului lui (ristos si a tot a-utorul lui %umnezeu. #postolul se nc)eie cu un sti) de smerenie din
+salmi, dup care lupttorul prin firea sa e srac, un neputincios, dar care poate stri"a n constiinta sa
ctre %umnezeu si e auzit si iz$vit din toate necazurile lui. %e la cunoasterea acestei srcii din fire, a
srciei noastre de du), de aici ncepe m$o"tirea noastr n %umnezeu.
'van")elia clu"riei reaminteste pe scurt c unui ucenic &isus i cere, capacitate sau putere de
dra"oste, capacitate sau putere de suferint, mai e9act spus de -ertf, i cere o ncredere neclintit n
$iruinta asupra patimilor si asupra puterii potrivnice, iar ca o ncununare i cere cura-ul smereniei sau
al umilirii. Cu aceste nsusiri sufletesti se a-un"e la odi)na sufletului sau neptimirea. #cestea se pot
a-un"e nc n veacul acesta, iar n veacul viitor ucenicul va intra n ziua cea nenserat a odi)nei.
.f. Litur")ie continu, iar la vremea dumnezeiestii mprtsiri vine si noul mona), cci dup cum la
primul 8otez e r!nduit si .f. mprtsanie asa si la al urmrii lui (ristos.
Cu sufletul si cu trupul s m sfintesc, .tp!ne, s m luminez si s fiu 5ie cas prin mprtsirea
.fintelor 5aine, s 5e am pe 5ine cu (arul vietuind ntru mine, cu 5atl si cu %u)ul, mult Milostive,
4ctorule de $ine
.
Ca focul si ca lumina s-mi fie mie 5rupul si .!n"ele 5u cel scump, M!ntuitorul meu, arz!nd materia
pcatului si mistuind spinii patimilor si lumin!ndu-m ntre" pe mine, care m nc)in dumnezeirii 5ale
. #ceasta este taina unirii cu (ristos, unul din rosturile Litur")iei.
n vremea ru"ciunii #mvonului de la sf!rsitul Litur")iei, noul clu"r primeste o 'van")elie n m!ini,
ca $ine s-si ntipreasc n suflet acest testament nou pe care l-a primit si el din darul lui %umnezeu.
4"duinta lui ctre %umnezeu o srut toat o$stea, srut!nd si ei 'van")elia si crucea noului
mona), ntre$!ndu-l cum l c)eam. *oul mona) si spune numele su nou si fiecare i ureaz s se
m!ntuiasc, s sfinteasc si el numele acesta si s fie primite la %umnezeu si ru"ciunile lui pentru
o$ste, pentru crestintate si pentru toat fptura.
Cu aceasta se nc)eie .f. Litur")ie iar noul ales, cu lum!narea aprins, cu sufletul luminat, iese si el
din $iseric si mer"e la staret sau e"umen pentru $la"oslovenie si dulce povtuire. #cesta l nvat
iarsi despre nsusirile sufletesti cu care se realizeaz clu"ria, ascultarea de (ristos, lepdarea de
voia proprie, smerenia si celelalte, din care l-a luminat si pe el %u)ul lui %umnezeu n calea aceasta. i
ad!nceste n suflet statornicia si dra"ostea de aceast aleas cale,
#sa s-ti fie toate zilele vietii tale n clu"rie ca ziua cea dint!i.
%e acum, fiule, nfloreste unde te-a c)emat si te-a sdit %umnezeu.
#min.