Sarmanul Dionis proiecteaza o izbitoare legatura de epoca ,de
izvoare si de motive cu romanul Geniu pustiu.Substanta epica a acestor doua reprezentative creatii in proza ale lui Eminescu pune in lumina nu numai vertiginoasa lui ascensiune si experienta intelecuala sau reprezentarile acestei experiente,ci delimiteaza,deopotriva,unele elemente biografice esentiale ale tipologiei razvratitului genial care simte in el puteri demiurgice cu care ar putea sa schimbe fata urata a lumii in care traieste. Tema nuvelei dezbate soarta tragica a omului superior,a omului de geniu ,intr-o societate filistina,ostila adevaratelor valori valori spirituale,societate de care este silit sa se detaseze,fie refugiindu-se in vis,-conceput ca expresie a constiintei superioare,care aspira sa resolve contradictiile vietii,dind experientei un sens infinit.