Iona

de Marin Sorescu

Drama este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, care

infatiseaza viata reala printr-un conflict complex si puternic al personajelor
individualizate sau tipice, cu sufletul plin de framantari si stari contradictorii.
Actiunea este incarcata de tensiune si scene violente, cu intamplari si situatii
tragice, in care eroii au un destin nefericit.
Iona, subintitulata de Marin Sorescu tragedie in patru tablouri, a fost
publicata in 1968 in revista Luceafarul si face parte dintr-o trilogie dramatica,
intitulata sugestiv Setea muntelui de sare.
Titlul trilogiei este o metafora care sugereaza ideea ca setea de adevar, de
cunoastere si de comunicare constituie caile de care omul are nevoie pentru a iesi
din absurdul vietii, din automatismul istovitor al existentei, iar cele trei drame
care o compun sunt meditatii-parabole, realizate prin ironie.
Iona de Marin Sorescu apartine teatrului modern, unde nu se mai
pastreaza distinctiile dintre speciile traditionale ale dramaturgiei: tragedie,
comedie si drama. Eliberarea de formele dramaturgiei traditionale se manifesta
prin mai multe aspecte: amestecul speciilor, insertia liricului, reinterpretarea unor
mituri (mitul biblic), absenta conflictului exterior, absenta cronologiei, prezenta
unui timp si a unui spatiu simbolic, suprapunerea fictiunii cu realitatea, prezenta
indicatiilor scenice ample pentru fixarea spatiului si prezentarea personajelor,
prezenta unui singur personaj.
Subintitulata tragedie in patru tablouri, piesa iese din clasificarile clasice,
fiind o parabola dramatica, alcatuita sub forma unu monolog si care cultiva
alegoria si metafora.
Avand ca punct de plecare povestea biblica a lui Iona, Marin Sorescu
creeaza o drama moderna despre singuratate si tragica absenta a sensului in
lume. Piesa este construita sub forma unui monolog ce constituie viziunea despre
lume a omului modern.Lipsa precizarii perioadei istorice, situarea in atemporal
sunt aspecte ale tragicului modern. Omul se cauta pe sine fara folos. Interogatiile
lui Iona raman suspendate intr-un spatiu inchis, fara iesire.
 Tema dramei este singuratatea fiintei umane si ilustreaza conflictul
interior, strigatul tragic al individului insingurat, care face eforturi disperate
pentru a-si regasi identitatea. Piesa de teatru exprima neputinta eroului de a
inainta pe calea libertatii, raportul dintre individ si societate, dintre libertate si
necesitate, dintre sens si nonsens, ca problematica filozofica existentiala.
Secvente ilustrative sunt momentul in care Iona isi pierde ecoul, incercarea esuata
de comunicare cu cei doi pescari si episodul in care rateaza comunicarea cu lumea
(biletul scris cu propriul sange e gasit tot de el).
Conflictul este de fapt drama existentiala a protagonistului Iona. Imagine a
omului modern, Iona traieste plenar un conflict interior cu propriul sine,intr-o
intriga de mare tensiune dramatica nascuta din discrepanta dintre idealul/ideea
de libertate, de cunoastere absoluta, si damnarea de a trai intr-un orizont inchis,
ca un pantece de chit.
Titlul piesei trimite la mitul biblic al prorocului Iona din cartea cu acelasi
titlu a Vechiului Testament, pe care autorul il reinterpreteaza si il trateaza in
maniera proprie. Sorescu pastreaza din mitul biblic doar numele eroului, deoarece
spre deosebire de prorocul biblic, care este inghitit de un peste pentru
neascultarea de a propovadui credinta in Dumnezeu oamenilor din cetatea
Ninive, personajul din tragedia lui Sorescu se afla de la inceput prizonier in gura
unui peste, fara posibilitatea evadarii si fara a fi savarsit vreun pacat. Actiunea de
a pescui devine un simbol al cautarii, al cunoasterii. Tragicul situatiei consta in
faptul ca procesul cunoasterii se deruleaza intr-o lume inchisa: abdomenul
monstrului marin.
O secventa care accentueaza sentimentul acut al singuratatii personajului
este aceea in care Iona scrie un bilet cu propriul sange, taindu-si o bucata de piele
din podul palmei stangi. incearca sa trimita scrisoarea,intr-un gest disperat,
asemeni naufragiatilor, punand-o intr-o basica de peste, dar tot el este acela care
o regaseste.
in concluzie, piesa Iona de Marin Sorescu aduce o innoire radicala in teatrul
romanesc. Lipsa precizarii perioadei istorice, situarea in atemporal, valorificarea si
reinterpretarea mitului biblic despre prorocul Iona sunt aspecte ale teatrului
modern.