Leziuni distrofice

Distrofii, staza biliara, steatoza, boala

Gaucher, boala Niemann-Pick
Distrofia
Definitie= alterarea morfologica a structurii
celulare normale din cauza unor tulburari
metabolice sistemice sau localizate.

Distrofia = dis + trofia
(anomalie) (a hrani/a nutri)
- Distrofia hidroprotidica - in rinichi
- Distrofia hialina in ovar
- Distrofia fibrinoida
- Distrofia amiloida
- Staza biliara in ficat
- Steatoza hepatica
- Boala Gaucher
- Boala Niemann-Pick
Distrofia hidroprotidica

Definitie: Modificari ale volumului si morfologiei
celulare prin alterarea structurilor intracelulare
din diferite cauze ce perturba metabolismul
celular sau tisular.

Primele modificari ultrastructurale se petrec la
nivelul mitocondriilor si RER. In MO, nu se pot
diferentia organitele intracelulare, insa aspectul
general al celulei poate sugera prezenta
alterarilor metabolice.


Depletie ATP Alterarea balantei hidro-electrolitice (pompe
ATP-dependente) apa si sodiul intra in celula
balonizare celulara alterarea structurilor
intracitoplasmatice cu balonizarea mitocondriilor,
degenerarea RER, creste concentratia Ca intracelular cu
activarea intracelulara a enzimelor lizozomale
degradarea proteinelor intracelulare, autodigestia celulei.

Aceste leziuni pot imbraca diverse aspecte morfopatologice,
de la simpla intumescenta clara (leziune incipienta
reversibila ce poate evolua catre intumescenta tulbure)
mergand la intumescenta tulbure, distrofie vacuolara, ,
distrofie granulara si distrofie granulo-vacuolara.

Delimitarea neta intre aceste tipuri de leziuni este didactica,
practic in interiorul celulelor modificarile sunt combinate si
in fazele avansate vorbim despre distrofia granulo-
vacuolara.
Distrofia hidroprotidica
Evolutiv in cadrul proceselor degenerative,
celulele isi pot pastra resursele functionale
si aspectul structural (leziune revesibila)
dar, cand actiunea agentului etiologic este
indelungata si severa, modificarile
structurale pot ajunge pana la
necroza/moarte celulara (leziune
ireversibila).
Leziunile ireversibile sunt sugerate de aparitia
modificarilor nucleare: anizocarie,
cariopicnoza, carioliza, cariorhexis.
Distrofia hidroprotidica in rinichi
Leziunile distrofice se intalnesc la nivelul
celulelor epiteliale ale tubilor renali.

Cauze: tubulonefroze, cauze
toxice/infectioase, alterari ale filtrarii
glomerurale, septicemii, intoxicatii.
Distrofia hidroprotidica in rinichi
Macroscopic: rinichi mariti in volum si greutate,
capsula renala destinsa sub tensiune, parenchim
cu aspect mat, consistenta si elasticitate scazute,
creste friabilitatea, aspect de carne fiarta.
Microscopic: leziunile se observa in celulele
epiteliale de la nivelul tubilor renali secretori si
ansa Henle, respectand corpusculii Malpighi si
tubii colectori .
Astfel: celule balonizate cu fine granulatii in
citoplasma, uneori vacuole intracitoplasmatice ce
nu se coloreaza, citoplasma se agrega sub forma
de bride in jurul acestor vacuole.
Nucleii pot aparea picnotici si inegali, demarcand
trecerea spre leziuni ireversibile.

Distrofie granulo-vacuolara in epiteliul tubular renal.
Distrofie granulo-vacuolara in epiteliul tubular renal
- Distrofia hidroprotidica - in rinichi
- Distrofia hialina in ovar
- Distrofia fibrinoida
- Distrofia amiloida rinichi, splina
- Staza biliara in ficat
- Steatoza hepatica
- Boala Gaucher
- Boala Niemann-Pick
Distrofia hialina
Definitie: Modificare histologica ce se caracterizeaza prin
precipitarea proteinelor celulare si/sau plasmatice si depunerea pe
structurile interstitiale (subst. fundamentala, fibre de colagen, fibre
de reticulina). Se acumuleaza de obicei extracelular, rareori
intracelular.
Hialinul= material omogen, translucid, acidofil, acelular. (gr. hyalos-
sticla, oglinda, transparent)
Cauze de aparitie a hialinului:
- Procese patologice cronice: cicatrici vechi, organizarea trombilor,
nefropatii glomerurale, tumori benigne/maligne, hepatite
virale/toxice
- Poate reprezenta un proces fiziologic de imbatranire a unor
tesuturi: involutia corpului galben corp albicans, hialinoza
arterelor uterine la menopauza, sau artere din alte tesuturi la
persoanele in varsta
Distrofia hialina a ovarului
Macroscopic: Aspect albicios, dur, sticlos, bine delimitat pe
suprafata ovarului sau pe sectiune.

Microscopic: Diagnostic de organ: Ovarul: prezinta la periferie
capsula formata din fibre conjunctive dispuse paralel, corticala
cu multipli foliculi ovarieni aflati in diferite stadii evolutive
dispusi intr-o stroma densa, bogat celulara. Medulara este
formata din tesut conjunctiv lax cu numeroase vase sanguine.
In corticala se pot observa corpi albicans cu degenerare hialina.
Diagnostic de leziune:
Ovarul contine formatiuni cu contur policiclic, omogene,
eozinofile, alungite, continand rare fibrocite. Se observa zone
cu aspect de membrane ondulate, cerebriforme, si vase cu
lumene permeabile si pereti omogen ingrosati prin aceeasi
depunere acidofila.
Hialin in ovar corp albicans
- Distrofia hidroprotidica - in rinichi
- Distrofia hialina in ovar
- Distrofia fibrinoida
- Distrofia amiloida ovar, splina
- Staza biliara in ficat
- Steatoza hepatica
- Boala Gaucher
- Boala Niemann-Pick
Distrofia fibrinoida
Definitie: Modificare histologica ce se caracterizeaza prin
depunerea extracelulara de fibrinoid, un material asemanator
fibrinei, cu aspect omogen, fin granular sau filamentos,
acelular, acidofil, PAS pozitiv.

Fibrinoidul = are afiniati tinctoriale si aspect microscopic
asemanator fibrinei; compozitie biochimica din fibrina,
gamaglubuline, proteine, MPZ, resturi nucleare.

Diferentierea de fibrina se face prin coloratia Weigert (negativa (-)
pentru fibrinoid), si coloratia PAS cu diastaza pentru
diferentiere acumularii de MPZ (+ pentru fibrinoid).
Distrofia fibrinoida
Fibrinoidul apare in: boli imune de tipul: LES, reumatism
poliarticular, poliarterita nodoasa, reactii de hipersensibilitate,
dermatomiozita, sclerodermie.

Microscopic: Diagnostic de organ: tesut conjunctiv fibros
marginit de tesut adipos, ce poate aparea in diferite structuri.
In cazul de fata, recoltarea s-a facut periarticular.

Diagnostic de leziune: tesut conjunctiv dens in care se gasesc
mase acidofile, PAS pozitive, omogene, fin granulare /
filamentoase, de intindere variabila uneori cu usor infiltrat
inflamator cronic. Daca celulele inflamatorii sunt abundente, cu
PMN, macrofage, limfocite, plasmocite, vorbim de necroza
fibrinoida.
Depozite de fibrinoid in sinovita reumatoida. Poate fi insotita de sinovita exudativa si
difuz proliferativa.

Necroza fibrinoida in peretele unei
arteriole renale la un pacient cu LES si
sindrom hemolitic uremic. Se observa
lipsa reactiei inflamatorii in peretele
vasului.
Necroza fibrinoida intr-o artera.
Infiltrat inflamator cu neutrofile.
Poliangeita microscopica.
- Distrofia hidroprotidica - in rinichi
- Distrofia hialina in ovar
- Distrofia fibrinoida
- Distrofia amiloida rinichi, splina
- Staza biliara in ficat
- Steatoza hepatica
- Boala Gaucher
- Boala Niemann-Pick
Distrofia amiloida
Definitie: Degenerescenta protidica cu depunerea in tesutul
interstital a unei substante omogene, amorfe denumita amiloid
dupa colorarea asemanatoare cu iod asemanator amidonului.

Se identifica prin colorare ortocromatica cu rosu de Congo si
observarea in lumina polarizata, in galben cu picrofuxina Van
Gieson si da reactie metacromatica se coloreaza diferit fata de
colorant rosu-violaceu cu violet de metil sau de gentiana.
Din punct de vedere al compozitiei sunt descrise 15 forme distincte
de amiloid, cele mai frecvente fiind:
tipul AL (amiloid light chain) contine lanturi de imunoglobuline - tip
kappa si lambda
tipul AA (amyloid associated) contine o proteina sintetizata de ficat,
fara structura imunoglobulinica



Amiloid in ficat rosu de Congo. Birefringenta
verde in lumina polarizata (medalion).
Distrofia amiloida in rinichi
Macroscopic: rinichii sunt mariti de volum, au suprafata neteda sau usor
neregulata, consistenta crescuta; sunt palizi; pe suprafata de sectiune
corticala este mata, palida, ingrosata, de culoare cenusiu deschis si cu aspect
ceros.
Microscopic: Diagnostic de organ - rinichiul este un organ parenchimatos,
constituit din:
Corticala: glomeruli (ghem capilar cu hematii si nuclei ai
celulelor endoteliale si mezangiale, capsula Bowman cu
epiteliu turtit) si tubi contorti, neuniformi, de marimi diferite,
tapetati cu epiteliu simplu cubic.
Medulara: tubi paraleli intre ei, prinsi sub diverse incidente
apar toti transversali, oblici sau longitudinali.
Stroma este reprezentata de tesut conjunctivo-vascular bogat in
celule, fibre conjunctive si vase de sange.

Distrofia amiloida in rinichi
Microscopic: Diagnostic de leziune
Folosind una dintre coloratiile speciale se observa depunerea de
amiloid la nivelul membranelor bazale a anselor capilare
glomerurale (material sub forma de noduli ce cresc progresiv
in volum) ce in evolutie va oblitera lumenul vascular, ulterior
tot glomerulul va fi transformat intr-o masa omogena,
acelulara, de forma rotunda.
Amiloid se acumuleaza si in mezangiu, capsula Bowman, pe
membrana bazala a tubilor, in peretii vaselor mici si interstitial
de-a lungul fibrelor de reticulina.

Distrofia amiloida in splina
Macroscopic: Splina amiloida poate prezenta un grad aparent de splenomegalie
~800g. Exista 2 modele de depozitare a amiloidului:
1- limitat la nivelul foliculilor splenici, aspect palid, translucid splina sagu
2- depozite in foliculi, peretele sinusurilor splenice si tesutul conjunctiv din
pulpa rosie splina lardacee/ splina sunca.

Microscopic: Diagnostic de organ: - pulpa alba formata din foliculi
limfoizi rotunzi centrati de o arteriola (corpusculul Malpighi) , putand
prezenta un centru mai clar, germinativ.
Pulpa rosie formata din cordoane (Billroth) de celule infiltrate de hematii
difuz raspandite in sinusurile venoase.
Distrofia amiloida in splina
Microscopic: Diagnostic de leziune Amiloidul se depune in
corpusculii Malpighi, in peretele arteriolei centrale. Lumenul
ramane permeabil. Ulterior tot folicului limfatic va deveni o
masa amiloida, in care mai pot persista rare limfocite.
Diagnosticul de splina sagu se pune pe coloratia
metracromatica (rosie) a depozitelor amiloide cu violet de metil.
In aceeasi coloratie, depunerile amiloide din splina lardacee se
observa difuz, atat in pulpa alba cat si in pulpa rosie.


Histologia normala a splinei pulpa alba (sageata sus) formatiuni
foliculare limfoide rotunde, cu sau fara centru germinativ, cu rol
imunitar si pulpa rosie (cap de sageata jos) ce contine sinusuri
venoase, cordoane celulare si numeroase hematii, cu rol in filtrarea
elementelor sangvine si indepartarea hematiilor imbatranite.
Sectiune transversala prin splina cu
hiperplazie foliculara. Splina sagu.
Are aspect asemanator cu desertul
brazilian numit sagu. Sagu se face din
perle de tapioca cu diverse
condimente.
Ficat, rinichi si splina cu amiloidoza aspecte
macroscopice
Sus splina lardacee
Jos splina normala
35
Amiloidoza splenica tipul nodular (mai rar)
Amiloidul (A) se depune la nivelul pulpei albe; col HE
- Distrofia hidroprotidica - in rinichi
- Distrofia hialina in ovar
- Distrofia fibrinoida
- Distrofia amiloida rinichi, splina
- Staza biliara in ficat
- Steatoza hepatica
- Boala Gaucher
- Boala Niemann-Pick
Staza biliara in ficat
Definitie: Este o distrofie pigmentara la nivelul ficatului cu
acumularea intrahepatica de pigment biliar, consecutiva obstructiei
cailor biliare prin calculi sau prin compresie externa ( ciroza biliara,
cancer de cap de pancreas).
Macroscopic: Ficat marit de volum, capsula Glisson in tensiune,
impregnata brun-verzui (ca si tegumentele si mucoasele = icter). La
sectiune parenchimul razbuzeaza si evidentiaza aceeasi culoare
difuza brun-verzui.
Microscopic: Diagnostic de organ- ficatul este un organ
parenchimatos, cu arhitectura lobulara lobulul hepatic are in
centru vena centrolobulara (VCL);
- catre VCL converg capilarele sinusoide dispuse radiar intre
cordoanele de hepatocite = cordoane Remak;
- la unirea a aproximativ 3 lobuli se afla un spatiu port Kiernan
ce contine ramuri din artera hepatica, ram din vena porta si
canalicule biliare.



Staza biliara in ficat

Microscopic: Diagnostic de leziune: arhitectura lobulara pastrata,
canaliculele biliare din spatiile porte contin bila brun-verzuie sub
forma de trombi biliari; hepatocitele au in citoplasma granule
brun-verzui.

Diagnostic diferential se face cu:
1. Ciroza biliara fibroza accentuata, arhitectura remaniata
2. Hepatita pigmentul biliar este doar in hepatocite nu si in
canalicule

Colestaza trombi biliari la nivelul canaliculelor biliare portale.
Colestaza intrahepatocitara.
- Distrofia hidroprotidica - in rinichi
- Distrofia hialina in ovar
- Distrofia fibrinoida
- Distrofia amiloida rinichi, splina
- Staza biliara in ficat
- Steatoza hepatica
- Boala Gaucher
- Boala Niemann-Pick
Steatoza hepatica
Definitie: Steatoza este o depozitare de lipide in tesuturi care nu detin
un rol fiziologic in stocarea acestor substante.

Cauze: malnutritie, diabet zaharat, carente proteice steatoza
periportala; obezitate, hepatotoxicitate, stari toxico-septice, ficat gras
de sarcina, hipoxie steatoza pred.periportal in primele doua si
centrolobular in celelalte etiologii. Steatoza predominant
mediolobulara am intalnit-o la staza hepatica cronica.

Lipidele se coloreaza:
- Portocaliu cu Sudan III
- Negru cu acid osmic
- Rosu cu Scharlach-Roth
- La coloratia obisnuita HE vacuolele lipidice apar clare, optic vide
Steatoza hepatica
Macroscopic: Ficat marit de volum si greutate, cu aspect lutos pe suprafata de
sectiune si consistenta scazuta, culoare brun-galbuie, friabil la sectionare.

Microscopic:Steatoza poate fi incipienta, la periferia lobulului hepatic, in
apropierea spatiului port, sau poate fi panlobulara, extinsa in tot lobulul.
Hepatocitele contin o picatura de sudanofila, voluminoasa, cu deplasarea
nucleului spre periferie atunci cand vezicula depaseste de 3 ori dimensiunea
nucleului.

Cauze de steatoza macroveziculara:DZ, Mm, alcoolism, infectii, boli
congenitale (b. Wilson, fibroza chistica)
Cauze de steatoza microveziculara: Mm, infectii virale, alcoolism
Steatoza microveziculara
panlobulara
Steatoza macroveziculara
Steatoza macro- si microveziculara de cauza
alcoolica.
- Distrofia hidroprotidica - in rinichi
- Distrofia hialina in ovar
- Distrofia fibrinoida
- Distrofia amiloida rinichi, splina
- Staza biliara in ficat
- Steatoza hepatica
- Boala Gaucher
- Boala Niemann-Pick
Boala Gaucher
Definitie: Boala genetica, autozomal recesiva, cauzata de un
deficit de glucocerebrozidaza cu acumularea de
glucocerebrozide in sistemul macrofagic si in sistemul nervos
central.

Exista 3 subtipuri clinice:
1. Tip I forma non-cerebrala, ~80% dintre cazuri, cu depozite
splenice, hepatice, osoase. Longevitate scurta.
2. Tip II forma infantila, acuta, dominant cerebrala, cu
hepatosplenomegalie, si leziuni progresive ale SNC urmate de
deces.
3. Tip III- apare la tineri, asemanatoare tipului I, cu extensia
leziunilor in SNC si deces in a 3-a decada de viata.
Boala Gaucher
Macroscopic: Hepatosplenomegalie, adenopatii generalizate
splina mult marita, pana la 10x, palida, cu suprafata pestrita, pe
sectiune aspect palid cenusiu.

Microscopic: Celula Gaucher are dimensiuni ~30-40m, cu
citoplasma continand vacuole de tip fibrilar, in forma de hartie
creponata sau matase plisata, PAS pozitive, cu unul sau mai
multi nuclei, intunecati, excentrici. ME evidentiaza lizozomi
destinsi. La nivelul SNC celuele Gaucher apar in spatiul
Vischow-Robin si arteriolele sunt inconjurate de celule
adventiceale tumefiate.
Splina in boala Gaucher
macroscopic - crescuta in
volum si greutate, aspect
fin granular
Source: http://peir.path.uab.edu/wiki/IPLab:Lab_5:Gaucher_Disease
Boala Gaucher macrofage incarcate cu glucocerebrozide in splina
Boala Gaucher macrofage incarcate cu glucocerebrozide in splina
Boala Gaucher macrofage cu citoplasma cu aspect de hartie
creponata in splina; acumulare de glucocerebrozide.


Boala Gaucher macrofage cu citoplasma cu aspect de hartie
creponata in splina; acumulare de glucocerebrozide.
Boala Gaucher macrofage cu citoplasma cu aspect de hartie
creponat in splina; acumulare de glucocerebrozide.
- Distrofia hidroprotidica - in rinichi
- Distrofia hialina in ovar
- Distrofia fibrinoida
- Distrofia amiloida rinichi, splina
- Staza biliara in ficat
- Steatoza hepatica
- Boala Gaucher
- Boala Niemann-Pick
Boala Nieman-Pick
Definitie: Boala genetica, autozomal recesiva, ce se caracterizeaza prin absenta
de sfingomielinaza (enzima necesara metabolizarii sfingomielinei) cu
acumularea de sfingomielina si colesterol in lizozomii macrofagelor in
majoritatea organelor si tesuturilor.
Face parte dintre bolile numite tezaurismoze boli de acumulare in exces a unor
substante ce se gasesc in mod normal in organism, din cauze metabolice prin
deficit enzimatic.
Fenotipic, in functie de organele ce nu dispun de aceasta enzima se intalnesc mai
multe tipuri (5) dintre care cele mai frecvente sunt:
- Tipul A 75-80% dintre cazuri, forma severa, infantila, attingere neurologica
extensiva si viscerala difuza, deces in primii 3 ani de viata.
- Tipul B organomegalie fara atingerea SNC
- Tipul C asemanator tipului A, dar boala se manifesta dupa varsta de 10 ani.
Boala Nieman-Pick
Macroscopic: Organe palide, crescute in dimensiuni,
hepatosplenomegalie, splina creste de pana la 10x; creierul
paradoxal scade in dimensiuni si devine mai ferm.
Diagnosticul este sustinut de hepatosplenomegalie, retard mental
si celula spumoasa Niemann-Pick prelevata prin biopsie de
madva osoasa sau hepatica.

Microscopic: Celula Niemann-Pick are dimensiuni ~ 90-100
m, cu citoplasma vacuolata, dand citoplasmei un aspect
spumos. Coloratiile pentru lipide sunt pozitive.
Maladia poate poate fi depistata prenatal prin punctie amniotica si
culturi de fibroblasti.
Boala Niemann-Pick. Macrofage spumoase Niemann-
Pick pline cu sfingomielina in splina.
Boala Niemann-Pick. Macrofage spumoase Niemann-
Pick in splina.
Boala Niemann-Pick. Macrofage spumoase pline cu sfingomielina in splina.
Boala Niemann-Pick. Macrofage spumoase in splina.
Va multumesc!