Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SAD
lOAN CHRISOSTOM
Archiepiscopul Constantinopolei
BUCURE;;TI
lHelierele gratlce 30CE.C ~ COo, Societate anonima
59, STRADA BERZEI, 59
1906
c 0 ME N TAR I I LE
SAU
IOAN
sfin~i
pa.rintelui nostru
CHRISOSTOl\1:
OMILIA
OMILlA I
'(:1
II
.)
OM ILIA I
4) v6rbind acestea despre cei ce trebuia saduca de 8,colo ofrandele. De aici se vede ca pecand seria Corin:.
t1lenilor, era in indoiala despre acea calatorie, iara pe
cand seria Romanilor, faptul era hotarit. Aeeasta fiind
recunoscuta, rezulta in mod neindoelnic, C<l epistola de
fata este trimisa dEpa cele doua catra Corintheni. Mi
se pare ea ~i epistola catra Thesaloniceni este scrisa
mai inainte de cele catra Corintheni, caci scriindu-li a.celora 9i spul1l1ndu-li despre eleimosina, ca: "Despre
"ea
~tiu
~i
Oi\!ILIA I
OMILlA I
I.
,JJ'
I
I
zj('(~, eel dat rnie spre a fi sluga lui Iisus Christos" pcntf'll care cbinr Itt inceput Ii spune: Datol'iu
sunt, - intru cat estc clupI'e a mea nevoint~i, ~i
\'ow1 eelor din Homa S~t '1';1 lJine-vestese" (Cap.
OMILI A I
- -- '---- - ---- - -- - -- -- - - - - - - -- - -- - - - -
"
,I
- ---- ---- -- -
OMl LI A
![
\)
- ------------------
bueuram ehiarE;>i 8.ici de lini9te 3i multamirea sufieteasea, insufia ndu-li friea de Dumriezeu, 'lara aeolo sa
no putern face parta~;;i miilor de buna tat-i, prin eharul
E;> i fiJa ntropia Dornnului nostru Iisus Christos, earuia
unpreuna cu Tatal ,;;i eu Sf. Dueh, se cuvine slava In
voeii veeiloI'. Amin.
OMILIA II
10
OMILlA U
OMILlA II
incarcat de multe bunat<:W 9i mai pre sus de toate darurile. $i ee trebuie oare a spune mai muIt, decM \~a .
. ceiaec a faeut Christos venind in lume, aceasta s'a ineredintat apostolilol' dupa ce s'a inaltat la eeruri ~ Pentru care i;'i striga Pavel zieancl: "Noi suntem soli
tea apostolilor in ochii credineio$ilor, Ii pune pc Dumnezen en, rugaloriu, in locul lui Christos.
Dupre cum intr'o easa fiecare este randuit spre diferite ocupatiLlni, tot a$it ::;;i in biseriea clistribuirea sel'viciilor sLlnt diferite. T\Iio rni se pare ca nu nurnai de 0
randuire simphl vorbe:;;te el aici, ci face alllsiune ea el
ine;:t dela incepllt a fost rttncluit de s us spre apostolie,
cdace $i leremia spun(~ dcspre hotarirea lui Dumnezcu
pentru dansul: "Mai 'nainte de a je~;i din mitra
te-am sfintit pre tine, :;;i te-am pus Profet 130poarelor" (IeI'. 1, t. Fiinclca el scria catr(t 0 cetate
ingamfata '7i pIina de mandrie, de aceia peste tot locul
f?i prin toate arata al chirotonia lui ca Apostol oste
dela ])umnezeu, caci el l-<:t ("hemat $i tot el I-a rctnduit.
Deei 0 faee aceastu pentrll ea epistola de fata 'sa fie hine
prinlita $i demna de Gredinta.
"Spre evanghelia lui Dumnczeu" zice. A';'tt
dartl nu nurnai Matheiu esto evanghelist, $i nici numai
1\Iareu, dupre cum ~i apostol BU cste numai el, ci .:;;i
aeeia, cle$i exceptional so zice de unia ca au iacut aeeia ,
iara ol a eeasta. El numc:-;;to evanghelia a sa, nu numai
pcntru bunurilc Scl,vc1r:;;ite, ci !7i pentrll cole viitoare.
Daraeurl1 de ziee el ca bineveste;;;te (.@:vanghelizaut)
}In Durnnezcll: "Rancluit sprc evanghelia lili Dmn\lezeu" did Tatal ert\ :;;1 mai 'nainto de cvanghelii cunoscut '? Dara daea ('r;\ eunoscut lucleilor numai, totw;;i
nici ace:;;tia Ilu-l GUllo:;;Leau dllprc cum trebuie, fiindcii
rnulte f:;;i inchipuiau I1rdemne de d~tnsul, pentru caro f;'i
zieeit Christos: "ei va veni vremea, ~i aeUln este,
, O;,IlLIA II
If
I
i
arata In voehiul testament numclo ~i rnodul evanghelioi,? Noi nu 0 vestim numai prin vorbe, zicc, ci ~i
prin faptc. Evanghelia nu este lueru Oll1enesc, ci dumnczecse, nograit ;;i mai pre SLlS de natura. $i fiindcit ii
aClIzal:.l aeeasta cvanghelio de inovatic a color eo 0 predieau, apoi apostolul arata c[t evangholia esto mai veellO decat Elinii, f;ii ca este descrisa mai 'nainte de Profeti. ,Daca insa nu a dat-o dela inecput, eauza a fost tii
1111 1.11' fi voit a 0 primi. Cei ce voiau accasta, ea de ex.
AbcatUl1, pentru care zice: "Abraam parintele vos-
lf
!.
OMILlA II
13
"Pentru fiul sau eel ee s'a l1ascut din salui David dupre trup" (Vel's. 3). Dara ce
~n~nta
14
OMILIA II
OMILlA II
15
(Fapt. 13, 2). De asemenea 9i In epistola' I eatra Corintheni(Cap. 12, h.tt) zicea: "Ca unuia prin Duchul
se da cuvtmtul intelepciunei, iara altuia cuvantul stiiI1tei .. , si toate acestea Ie lucreaza unul
$i acela~i Duell, impartind deosebi fiecaruia preCllm voieste". Dea.'3emenea 8i Presviterilor bisericei
din Efbs Ii graia. in :Milet : "Drept aceia luati aminte
de voi si de toata turma, intru care Duchul sflnt
v'a ptis~ pre voi episcopi" (Fapt. ::20, 28). Ai vazut.
Gum cele a le Duchului Je atribuie Fiului, $i eele ale Fiu-
"Daru1 ~i apostolia" zice, adeea (<!1U pI'in succesele noastre am a.juns apostoli, nid ca am luat demnitatea aceasta trudimlu-nc ~i obosindu-ne, ci am luat
char dela Dumnezou, ~i pdn urmarc suecesele Doastre
sunt alc daI'ului do sus.
"Spee ascultarea el'edintei" adec;:\ IlU apostolii
cmu eei ce [tveau suel.:t'se, d dal'ul eaI'oluer~t 'printnln:;;ii
:;;i'i pl'cdispul1cit In aecusta. Trea-btl, lor erit ca S,1 umble prin lumea intl'cagtt ::;;i Sit TJrccliee, insii eel GC <.;011vingcb, pc auditori $i'i facc<'t &t (Tenda, er~t eharul lui
Dumnezeu care hlcn't printr'al1F;> ii, prcGum ziee ~i Luca:
"A deschis inima lor" (Ibid. '16, 14), t;;i iara:;;i: "Ct~
ront s'a dat a asC'ulttL euvantul lui Dumnezeu".
"SPl'C asenltarca cr-edintei" zitf'. Vedeli Ga cl
IIU a spus Sf)1'C corectnrca, spre cxarninarea sau diseutarean ('i sprc as(",\fJ!!:J.n~I~ . n:(~djntoi, nki DU a m fost
trimi:;;i ea sa judeciim eeiace ni s'a inGI'edintat, ei ea
s,1. va d,\m Vt'ILH\ <t9it rH'f~elllll am pl'imit, Ca.nd stapanul hoh'irer;;te cevil, cei ee asculta nu trebuie a <:cnzul'tt
$i a corne vorbele, ci llurnai a prim}. $i ill adevar ea
de aceia au f()st trimi$i apostolii,e<t sa spuna c.ciaee
all auzit, iartt nu sa adaoge del a dan~ii eev<'t, iarii noi
stt aSc.ulUtlll :;;i 5<1 ('. t'(~de rn. Si eo s,\ credem ~ "Pentru
nume1e lui" ziec, arleta ;m ea, St eenZIll'11,m escn~a
sau fiinta lui, ci en SU, (Tedem in l1urnele lui, ciid eredinta in Humelc lui crit care faectt minunile. ,)ntru
numele lui Jjsus Chdstos, ziee, seoala-te :;;i umbla" (Fapte 3, 6), d e) unde S~~ vc~ rk d vinrieeaf'ea aceasta
16
OMILIA II
.\\
, .,...
"
rr
I
..
..
OMILlA II
17
"Tuturor eelor din Roma, iubitilor lui Dumnezeu, cclor chemati sfinti, char' voua ~i paee
dela Dumnezeu Tatal nostru, si dela Domnul
Iisus Christos" (Vel's. "1). Prive~te' cum el neeontenit
pune expresiunea "chemat" eaci ziee: "chemat apostol", "intru care suntcti ~i voi chemati",
"tuturor eelor din Roma, chemati sfinti", - iar
i8
OMILiA II
1:'.,;:
OMiLlA II
19
so
pc eel ce I au,
~ll Il1tovar~e~te
20
OM1LlA
II[
OMILIA III
,
.,Intai dara multamesc Dumnezeului meu
prin Iisus Christos. Lnentru voi toti, , ca credinta
;
voastr'ct se veste~te in toata lumea(( (Vers. 8).
v
OMILIA Ul
21
22
OMILIA
III
-----------~--------------------~-------
lac
"Martlir imi este l11ie Dumnezeu caruia slujesccu duchul meu intru evanghelia Fiului sau"
j
2J
mllLl t\ III
._--- - -
lui DlImnezetl pentru el, inlclegi eat de marc e~te dispozitia ~i iUDi ['ea aeeluia,v.
.
Cand apostolul ziee: "CarUla sluJase eli duehul
llleu intru evanghelia Fiului lui",pl'in acest~~ YlIvinte arah'i d()odat{~ 8i dmrul lui Dumnezeu $i umIlmt.a
lui' eharul lui Dumnczcu, fiinddii s'a ineredinlat un
luc:',u atttt de mare, ea, Iwedica evanghcli(~i, iaru umilint;:t,
fiinddi aeeasta nu 0 soeotc$te provenit5. din silinta lui,
('j totul din ajutoriul lui ])umnezeu. Adaosul euvantului
evan uhelie" aratii f(lliul slujbei In<;rcdint.ata lui, fiinddi
~~llIlte Z f(~lurite sunt modurilc slujlJei. Dupre ('.lIm $i ill
pn,latel(~ imp[m'ite~ti t<2ti sun!: sU~)()l~lonati ~r~eia ,f;'i. a~(.~~
Inin:';ii .persoanel -- ImparatulLll ' ms~~ nu ~ot~ . ll!d(.phne~( ,
a<;C'ia::;;i slujbJ, c:i unuia i sn inercdll1lcaza y.lt",te h~t.ca 111
arnw.tii, alt,uia grijn de bllllUI mers al c.e~'!-tll()r. :-;;! a~.('e
tutenilol', aItuia inl'ii~i grija de it piistrtt D[tl1ll i.n'::JstIOl~n,-
tot as;\ 8i in eel(~ dubovnieesti. lJnul de pllda sluJel$te
lui D~nii10znu (;reztmd intr'insul $i ingrijintlu-se ca viata
s\'i fie bUJli:'~ ~i <;muttl., altul h,;,i itt aSlIpra-'5 i sareil~a tiP
a inO'l'iji (k stl'ttini, nltul estoilltrebuintat i~1 pl'ot.e~"tlln1n~
('do:;' ('uri au nevo(~, ("a po timvul apostohloI',. caw] ('.eJ
c1n pre langi:'t ~tdim ~lujiall Ill} J)umn~.~zcl! l~l'~ll prot.('ctillnea vi:'uluvelor,-altul Ii slllJU~te pnn HlV.~tatur:a G~l
V;1ntllllli, pdllh'(~ care ;t fi)st :-;;i Pa vel, SILlJIn.du~1 I~l'll~
predieal'ert evall~ltelir:i. A(:esta it li)st ti:; lul sluJb(~1 IUl,!$1
SI)l'0. aenast;~ a tost l'an(:llJl~.. ,
.
.. . ,
nc a('.I~Ja lHl lll.llnal (:<1 Ht pn Dllmr~czcu de nyu tUl J
dar'a spunn ~i (k luer-lIl ee i s'a incl'edmtat, U:l'tttand lia
iIWTcdinttuldu-i-sc un astf(~lju (.k~ luel'!1, l]'a lllvoeat Il~
IIlC.I'lIrl ncaclnvl\rate pe Dumrwzeu. lJupa y,e(~nst.a .aI!Ol
yoe::;;te a ,1I'i:'~t;\ ~i d "ngostm lui ~:.iit~'(~ .d~ln:-;;ll ~:.um ~l. 1f)gFijirea cea n~m~e., Cn. ~lLl .1 ;lIll1Vi\. sa zl<'.a, :",("1Il(~ e:t~, tL~?
:';1 de uncle SpLll Ctl Jllgl'J.Je~tl de () ('elat.g <tyLt, de y1<11 (, ::;;~
Il1lpurttt,('as('i:'~ ea a no[tstru)), alJoi arata (:a lI1g1'1Jll'("~ I~l
(~~te nccnsal';'i:-;;i legitirnli, d(~oarw.e C!n'lstos n(;(;st ~eh~
(lp slt.ljbtt i-a ri'tn<luit, ru.1('disi:'~ ve~t('asc.a evu:n~heha, l~ra
cd (',(~ i s'n, in(Tndintat () nstfehu de s.lu;)ba, dela smp:
lll'meaZU dt tl'dH.lie a avc,\ vCf;'nie in mmtea sa pe ('81
('e VOT' l'l'imi euvullllli ..u\(wur'uilli. Prin cxprcsiunca
eu duC'hul meu" Ii mai aratu $i altcevii, aLi('cu ci:'~
~l~jba acmsta it .rJl'(>pov.eduiyei eV~U1ghcliei l~i. ~:l~yist~os
esto en mult mm SLlpCI'IOara de cat e~lt~l E,!:n::'Ltl.L}1 0l11~
e{~ei roligiunca eliriu edt f;'i t.l'upeasta ~l rata('.lta, Ial'H
v
24
OMILIA III
OMIUA III
25
O:VULIA III
-----------------------
vorbeo;;te aid de char eu seop de a disprelul ostcnolele rezultate din buna vointa, ei voie~te a . taia din
radacina fngamfareaprovenita din prostie. Deei, dac;:\
Pavel a Humit aeeasta dar al lui Dumnezeu, eauta sa
nu eazi. EI obi~nllia a nllml char allui DlImnezoll ehia1'
~i slIGcesele noastro (',a~tigate <~ll multe osteneli, fiindc.a
chla1' $i in acestea nOt avem mare novoe de ajlltor-iul
cel de sus. Spunandll-li: "spre Intarirea voastra",
01 a aratat pe taelltc C[l dan$ii aveau nevoe de 0 marl'
indropta,re, Ceiaee voie$to a Ii splIne, aeeasta este: de
mult timp doriam ;:;;i ma rugam ea sa va pot vec1eil,
pcntrlI nimic alta decal numai ea sa va inti~I'esc pr'p
voi, sa va imputernice?c, :;;i sa va fntepenes( ~ bine in
cuvantul lui Dumnezell, ea sa nu va elatinati U$Ol')) ,
Dara nu a SpllS aeeast<t ehiar 3..71\, caci i-ar fi infruntat,
ci lesand CLlvintele in alt mod, aeeasta lasa a se intelege,
.
fiincldi expresiunea "spre In tVaru'ea
von.s tV"
ra aeeasta
in vedereaz<'i.
Apoi fiinclea el1ia1' aceste euvinte se par grcone,
pr~ve~te cum 'i manga~e prin in~luetie, ,s~lI ..mai biI]e zi;
prm adaosul de mal JOs. ea sa nu ZHAt ll: (dara ee?
noi ne eiatintlln $i ne' purtam poate in coaee $i in eolo
ea f!'tll1za hatuta de vant, F,;i avem nevoo de lill1ba ta
spre a sta drepti ~ - iat{~ cel cl prnintin'lpinand 0 nstfeliu do eontl'aziecre 0 rcstoarna ach10gand: ,,$i aeeasta
este: ea sa m[1, mangaiu impreuna eu voi, p6n
l1l1
~i
a mea"
(VOl'S, t:2), ca ~i
puiti ('8, Vtt aeuz
cum pare ea ar ziec: ((sa nu vii inchivorbind acostea; nu ell' ac.easta idl.~e
am grait, I'i am voit &\ vii spun, cii ati s uferit mult(>
ne(~azuri din par tea eclor ee va prigonese, am dorit ('.\1,
s{~ va vad F,;i sa va mangaiu, F,;i indi mai mult: ntl
numai pre voi sa va mangaill, ci ehiar ~i (m s{~ gasesc
m<.lngaiero pe hlnga voi. Privc:,;tc int.elepeiune de claseal
aclevitrat: dupa ('c a zis: "spre intarirea voastr[t",
i s'a parut ca acoste (,tlvinte sllnt prea greoae pontl' ll
discipuli, ~i imediat a adaos: "ca sa ma mangaiu
imprenna en voi'''; :;;i n'a zis: ((Sa va mangaiu)) e(ll'i
a1' fi fost vorba tot greoac, de~i nll 'ea eea dinainte, ei
"sa rna mangaiu impreuna ell voi", c.autand ea
din toate .part-ile sa induleeasea <:uvantul 9i sa'l faea ~l
OM ILIA HI
- - - - - - - - - .- - - -
27
fi }Jine primit. $i
~
I
"ea sa va intarese ' pre voi, . ~i sa ma' ma.l1gttiu impreuna en voi". Aceastn 0 ziceA llU en c.um
el:
28
OMILIA III
Sa
supuner81 1m de sluga, !';ll dovada de cea mai mar e 1'0caei spune ca a fost fmpedeeat numai, dara
d~ ce ~rLl ~ne, nu. spune. El nu cereeteaza poroneile stapanulm, CI numa! se supune lor, de ~i poate a r fi fast
ejnev~'t indreptatit a se mira, eum se poate ca un clascal de feliul lui Pavel se fie fmpedecat de Dumnczeu
pe un tirnp indelungat, de a se duce in cetatea eea mai
n:ar~ ~i mai straJueita, vCc1.tra care avea atintitc privirIle mtreaga lume. Dara eel eEl S8 cluee intr'o eetate care
stapane!';lte, ca in cazul de fata, contribuie la lenevil'ea
eelor v stapal!iti ; iara c~l.ce i)('l.rase~te ceta~ea frnpa rateasea uneltmcl sau prlCmumd rele s upu$Ilo1', este ell
nepasare de eeiaee e principa l, adeea de linistea lor.
Dara Pavel nirnic nu cerceteaza clin acestea ci
inaintea proniei neprieepute de mintea omeneasca ~l s(;
da la 0 parte, dovedind prin aeeasta ta ria sufletului lui
~i tot-orlata invatandu-ne pre noi, Cc1. niciodata sa n~
aruneam vina asupra lui Dumnezeu de cele petrecute
chiar de s'ar 'parea di aeelea tulbura pe mult.i. A po~
rond este dr:eptul stapauului, iara clatoria slugilor este
uumai de a asculta. Nu cumva oare Dumnezeu are a
lml. intreba pe mine, :;;i a cere sfatul sau parerea mea ?
CUIlO$ tin 1a,
1
I
mJlLlA II[
29
mult decat iube$te tatal pre fiii sai, ba inca lntrece chiar
iubirea mumei ~ Nimic nu cerceta mai mult, $i nici sa
p~~ti mai departe, diei sunt deajuns t.ie aeestea spre
incurajare, dupre cum $i atunei toate eele ale Homanilor erau iconomisite de dansul Cll multa lntelepcillne.
$i dad poate nu $tii modul iconomisirei lui Dumnezeu,
sa nu te nelini$te$ti, caci aeeasta e mai ales treaba e1'eclint.ei, adeca n~tiincl modul iGonomiei lui, sa pr imiasea
tara r ezerva ideia acestei iconomii.
Deci, Pavel reu$ind in ceiace i~i propusese, adeca
rew~ind a Ii proM ea daca nu s'a dus la dan$ii pana
atunei, Ii arata ca aeeasta n'a provenit din eauza ca
i-ar fi dispretuit, ci pentr u ea a fost impedeq>.t, de $i
doria foarte mult de a se duce. A$a clara desbraeandu-se de vinovatia lenci, ~i convinganrlu-i ca uu mai
putin deeat dam;;ii doria ~i el a'i vedea, iar~i Ii arata
dragostea cea mare ce 0 avea fata de dan~ii . Nici dupa
ce am fost impedecat, ziee, eu nu am contenit de a
incerca sa viu la voi, insa de $i ve$nie rna lncercam,
vE'$nie eram impedicat, niciodata insa nu lXlrasiarn aceasta
idee, pastrand clragostea ccl.tra voi lntreaga , in aeela$i
timp insa nefmpotrivindu-ma ~i voint.ei 1m Dumnezeu.
Prin faptul eli el l$i propunea $i niciodata nu parasit't. aceasta idee, el arata clragostea cea mare catra
dam;;ii, iara prin fa ptul ea era impedecat ~i el nu S8 1mpotrivia, arata respectul eel nema rginit ee'l purta lui
Dllmnezeu.
.
"ea sa am eeva roada ~i intru voi" (Ibid.).
Dc:;;l a spus ~i mai inainte despre cauza tlorintei sale
pe care it aratat-o vredniea de dansul, totu~i acea cauza
o pune $i aici, alungancl orice oonuiala clin par te-Ii. Dc
oarece eetatea lor era vestita, $i er~t singura cetate importanta pe pamant !';li pe mare, ~;;i numai dorinta de
istoria ei devenise pentru cei rnai multi pretextul de a
calatori aeolo, apoi ca nu eumva ii sa creada ea ~i Pavel
era mi$cat de acela$i dol', sau sa banuiasca ea mandrindu-se de contaetul eu dan$ii el cloriit de a cellatori
acolo, de aceia ineontinuu el arata scopul dorintei ee
avea. Mai sus a zis: "ca sa va dau voua ceva dar
duchovnicesc", iara aici arata mai lamurit: "ca sa
~i
30
O~llLlA
III
OMIUA III
3l
1
"
I
32
O~I1LIA
III
OMILIA III
33
"Ca puterea lui Dumnezeu este spre mantui re" .Fiindea puterea lui Dumnezeu este ~i spre pedeapsa,
eaci cand pedepsia pe Egipteni zicea: "Aeeasta este
puterea mea eea mare" (loil 2, 2?), ~upre cum este
:;;1 spre pierdere, caei zice: "Temetl-va de eel ee
poate pierde $i sufletul $i trupul i!l ghe~na"
"
ASCllltc),
insa $i ccle ce urmeaza:
' :H
'-',"l
OMILIA III
- - - - - --- - -- - -- --
"ea
OMILIA II!
35
2,4.5) .
I) Auda ereticii vocea duchovniceasea, fiindca astfeliu oste firea rat.ionamentelor omene$ti. Hationamentele noastre so aseamanii ell un labirint $i cu 0 enigma
-care nu are sfar$it, carc nu lasa , niciodata judecata
noastra de, a stll. pc eev~'t solid, fiindea \;i ia Inceputl.11
din m~),ndrio. HU$inandll-sc de a prim1 credinta, $i profacandu-so a nu cunoa$t.e cele eere$ti, se afunda pe ii
iw;;ii in pulberea a mii de rationamente fa,lse. Apoi, ncIlorocituJe F?i vrcdniellle de mii de lacr;)mi, daca te Intreaba eineva, GUm s'a m.Gut coriul, cum s'a facut plimantul -- $i ' co spun eu de ccriu $i de pamant~, cum
te-ai facut tu, CLlm ai eroscut $i ai ajuns barbat desavar$it - tll nu to l'u$inezi de ne$tiinta ta, iara cand
vine vorba despre cel unul nascutFiul lui Dumnezeu,
tu to afuozi de rw;;ine In adancul piOT'71irei, caci erezi
ndemn de tine do a nu $ti totul? Nedemna oste numai
disputa ziidarniea $i vorba fara folos. :)i ce spun eu de
dogme? Chiar de In&1.,;>i reutatea vietei aec~tia noi de
nieiiiri nu am seapat, iara numai dela credint-a $i prin
~redintti. Astfeliu au stralueit $i toti cei mai 'nainte de
Bvanghelie, astfeliu a stralueit Abraam, astfeliu ,Isaac,
.astfehu Iacob; astfeliu s'a mantuit $i Gurva, amt cea din
legea veche, eat $i ( ~ea din legea Boua. "Prin eredinta
Raav cueva, ziec, n'a pel'it impreuna eu eei.
neascuWUori, pl~jll1jnd iseoadele eu pace" (Ebroi
11, 31). Dadi ea '$i-ar fi zis in sine: $i cum VOl' putea
aec$tia, fiind robi ::;;i fugari, bejanari 9i traind viata nomazilor; cum VOl' putea sa ne biruiasca pc noi cari
avem ziduri :;;i pirgllri primprejurul eetatei)) ~ Daca, zie,
ar fi grait a,;,,\, ar fi piorit $i ea Impreuna CU ceilalti,
dupre cum au patimit stramo$ii lor, eari vazand in
i'ata lor ni$te barbati corpolenti $i mari, eautau modul
de a'i invinge, $i au pierit toti fara razboiu sau ordine
de batae. Ai vazut acum ce gmzavenie aduce necredinta, $i
I) Partea morald. Catra ereliei; despre neprieeperea ieonomiei lui Dumnezeu, !1i ea trebuie totul a primi eu eredin~a ; ea nu
tl'ebuie a eauta ratiunea poroncilor lui Dumnezeu, nici a eereela
Cll ra~ionamente false, ei nllmai a erede. (Veron) .
36
OMILIA III
--------------------------------------------
OM ILIA IV
37
OMILIA IV'
"Pentru ca' se descopere mama lui Dumnezeu din ceriu peste toata paganatatea ~i ne,..
dreptatea oamenilor, cari tin aelevarul intru
nedreptate" (Cap. 1, 18).
Prive~te intelepciunea lui Pavel, cum indemnandu-i
mai 1ntaiu dela cele mai bune, illtoarce vorba spre cele
grozave 9i 1nfrico;;ate. Spunand mai inainte ca evangllelia oste cau~ mantuirei noastre, a yiet,ei ye;;nice, c!i
ste puterea lUI Dumnezeu spre mantUlre, ca .este prldnuitoarea indreptareinoastre, imediat spune $i de cele
ce pot a infrico:;;a pre cei fara biigare de sama. Fiindca
eei mai multi dintre oameni nu sllnt tni~cati spre fapta
buna atat de mult prin vestea celor bune :;;i placute, pe
ott prill frica de cele triste ;;i inspa1mantatoare, de acein,
~i apostolul 'i [l,tata :;;i 'i atrage din amandoua partile.
De acoia E,l1 Dumnezeu nu numai impiiratia cerurilor a
ragMu~~, ci, ;;i Cll gh?Cna a a~11onillt"t: T?t.~$~'t faeeau ~i
Prorocll cand vorbw,u IudeIlor, caCl ~l II necontemt
amestecau in vorbelc lor, cele rele la. un loc. cu ('.ele
bune. De aceia ;;i Pavel i$1 variaza cuvantul astfeliu, ;;i
pune la inceput pe cele bune, iara mai apoi pe cel~
triste $i rele, aratancl eti acelea sunt dupa ,:omti~ lu~
Dumnezeu, iara acestea sunt rezuitate dm vlclema;;1
rautatea celor tramlavi. Tot asa 8i Prorocul mai inttUu
pune celc bune, zieand: "De 'veii vrea ~i ma veti
paseste 9i Pavel aici cu yorba, caci pare ca zice: gande~b;-te bine; Cllristos a venit aducand ierLarea p:'icatelor, jndreptare $i viata ve$nica, :;;1 n~ cum s'ar Jl~
ta.mpla ci prin cruce; E,li ceiace este mal mare i;H mlnunat, ' ca nu numai a daruit acestea, ci E,li a patimit
pentru ele. Deci de Yeti batjocori aceste daruri, atunci
va aE,lteapta cele triste. ~i prive9te cum inalta cuvant~1 :
"ea se descopere, zice, mania lui Dumnezeu elm
ceriu". ~i de unde se invedereaza aceasta? De vorbe;;te
3S
OMILIA IV
credincioslll, ii yom spune despre cele hotarite de Christos, iara daca este necredincios :;;i Elin, iata ca pe acesta
11 aIl1 utaE;~e Pavel prin cuvintele ee urmeaza despre judecata 1m Dumnezeu, introducand dovada necontrazisa
chiar din faptele lor. ~i ceia ce oste mai minunat, e ca
apostolul combate pre cei ce contravin adevarului, prin
inse:;;i faptele lor de toate zilele, prin care se rascoala
contra credintei coi adevarato. Acestea insa Ie desvolta
mai pe lar~ in pasajele urmatoare, iara acum e bine
sa ne OCllpaill', de pasajul ee ni sta de fata.
"Pentru ca se descopere mania lui DUl1lnezeu". De E;i aceasta se intampla de multe ori chiar
OMILIA IV
39
dinta, spune $i despre viat[i, pc care 0 nume~te nedreptatea oamenilor, fiindca $i nedreptatile sunt de multe
soiuri. De pilda 0 nedreptate se petrece eu banii
sau cu ave rea cuivc\, cand el este nedreptatit ; alta
nedreptate se petrece eu femeile, cand cineva lasan du-~i pc femeia sa, surra casa altuia, fiindca :;ii
accasta neoranduiala Pavel 0 num8.7te tot lacomie,
dupre cum zice : "A nu trece ~i a se lacomi intru
lucl'u asupra fratelui sau" (I. Thes. 4., 6). Altii
iara$i in loeul femeei sau a banilor defaim{t einstea
aproapelui, eeiaee estc tot ncdreptate, dupre Gum zice
scri ptura: "Mai bun ' este un nume bun, decat
bogatia cea multa" (Prov. 12, 1), Unia zic ca
eeiace spunc Pavel aiei, estc tot pentru credinta; deci,
nimie IlU ne impiededi de a zice ('a ela vo rbit de amandouiL
Dar~t oarc ('C inseammI "c<:tri tin adevttrul intru necll'eptate ?,' Aeeasta 0 afii in eele ee urmeaza:
40
\
OMILIA IV
"Pentru ca~ zice, ce este cunoscut a Lui Dumnezeu, ar~Hat este intru dan$iL" Dara acesta este
numai un pretext, :;:;i nu 0 dovada sigura; tu, doved e$te-mi ca cuno$tinta de Dumnezeu ora aratat:l lor, $i
totu:;;i ii d8 buna voo s'au abatut. A$a dara, do undo ~i
cum ora aratata ~ Poato ca 0 voco de sus Ii-a spus ~
Nici de cum, c~ , celce putea sa-i atraga spre sine trimita,nd voce de sus, aceh~i lucru l'a t<lcut punand inaintea noastra faptura intreaga, ea astfeliu $i inteloptu l,
9:( Scitul, :;;i eel prost, :;;i barbarul, cunoscand l)1"in privirea lui frumusota color ce so vad, sa so ridieo eu
min tea la Dumnozou. Co vor putei zieo in acca zi E1inii ~ Ca noi nu te-am $tiut,)? Da ra apoi oare nu ati
auzit ceriul slobozand vocoa in insu:;;i va,zu 1, adoca in
priviroa voastra '? Nu ati auzit acoa voce, care striga
mai frumos ~cat orice trambita, vestindu-ni armonia
cea mai perfecta in totul ~ Nu eunoa$teti legilo in puterca clrora zilla :;;i noaptoa so succedeaza incontinuu
9i raman nemi$cate ~ Nu vedeti ordinea eea porfect{t in
s uccedarea anotimpurilor, $icare ordine este nos(:himbata ~ Nu vcdcti reeuno~tinta ma1'ii a1'atata in aeDle va1uri ~ Nu veeleti totul din univers ramamlnd in or-dinea
d estinata fieeiiruia, :;:;i cum prin frumu:;:;et,ea $i marotia
lor proclama eu toatolo pe Crcatoriu '? Accstea toate
reunindu-le la un loc Pavel, zice: "Ca cele nev{tzute
.ale lui deLa zidirea lumei, din fapturi socf)tindu-se se v[l,d, ~j ve~ni ca Lui puter~ ~i dUll1nezeire, ca sa fie ii fara de raspuns" (Vcrs. 20).
Apoi, arata nd cum ii sunt lipsitj de orice inclrcptatire, zice : "De vreme ce cunoscancl pe Dumnezeu, nu ca pre Dumnezeu I-au marit" (Vel's.
21). Aiei oste erima lor eea mai mare, :;;i a c10ua deopotriva aeo:;;tia, ea s'au inehinat ::;i idolilor, pontru care
.;;i Ieremia 1nvinovatindu-i zieea: ,.Doua sunt reiele
II
n
OMILIA IV
41
slava lui Dumnezeu ceLui nestI'ictwios intru asemanarea ehipului omului celui stricacios, ~i
301 pasarilor, ~i al celor eu patru picioare, $i al
celor ce se tarasc" (Vcrs. 23). A:;;0, dadi inTaia,
crima este, ca nu au a fiat pre Dumnezou, a dOlla, ca
au avut inaintea lor motive puternice $i Iiirnurite des pre
existenta lui, a treia, ca s'au erezut a fi in(elepti, a
patra, ca nu numa i nu I-au a fiat, ei inca a u scoborit
r espectul ee trobuiau a'i arata, la demoni, petre $i
lemne. ~i in epistola catra Corintheni nimicc:;;te inghmfarea lor, insa nu toemai ea aid, cad aeolo Ii aplidi
rana dureroasa din erucea Domnului, zicand cii:
42
Oi\llLIA ' IV
OMILIA IV
43
pion de a jertfl ~oco~ul, de c~ndv 1$i au ~~ inc~p~tlll irna(finele aeestor anllnale necuvantatoare ~} a taI'ltoarelor.
De aeeia l-ar putea eineva vedea ado rat la un loc ~~l
Apolon, $i eu Dioni?i~ (Bachus), ~i ell tarito~re~e. Uma
dintre filoson au l'ldlCaL pe taurl, pe seorpn $1 pe balauri, pana $i in ee~iu, i~ra. altH alte ~bsurd~tati de feliul acestora. Pretutmdem dlavolul a eaulat sa scoboare
pe oameni la nivelul ima~}nilor cel,?r ~r~toare, ;;i pe
eel pc care Dumnezeu I-a faeut ea, sa-I mhce la eerlU,
sa'l sllpuna chiar eclor mai necllvantatoare dintre toate
vietatile!
. . ' '.
.
.
Si nu numai de aid, e1 $1 de amrea al putea vedea p'e corifeul filosofilor lor sup'!s Ji robit rationa~nen
tel or celor fal$e, eaei caml de l~llda une;;;te, pe toll poetii la un loe, ~i spune ca trebUle ~ cred.e m. eUvll~te~c
lor cele eu privire la zei, ea: ce! ~e ~tlU bmo, n~mlc
alta nu faee prin aeeasta, de cttt ca mtroduee un :,;nr de
mineiuni, ~i provoaea Ul:' rc\~ mare spunand ca trelJuc
a crede aceasta de adevarata.
a:'ata ca neevsevia lor a de,'cmt motH' de sc\11monoslrea le~ilor naturei. Expresiunca "i-a elate, aiei inseamna Id-a lasat. Dupre cum un (:oman~an~ de a1'::mata care ar pleca de pe carnpul de lupt~, ~m cauz~~
di razhoiul ar fi anevoios, prin aeeasta ar Jasa pe ostal
i~l voia dU$llmnilor, nu ea doal'a el i-ar fi ~mpins, d
pentru ca i-a lasat fara ajutorul sau,. -: tot a$a :';'1 J?U!D.:
nezeu face eu cei ee nu voese a prm11 alevsale, cacl]I
sinfruri dezerti:1nd, i-a lasat in voia lor, dupa ce el"a facu{' totul ce trebui~\ sa fuca. caei tu te gande$to: m 10eul invatJi,tmei el a pus in mijloG lumea. ca ?, carte desehba, $i a dat fieearuia rninte, ea ~stfehu u.1t.:'tndu-se .la
tot ee'l inconjoara, ~ lntelea~a s~ngur c:elae~ trebu~e:
Dara eei de pc atunel nu a!-l iaeut I9trebUl~ltaI e de I1I~l
una din acestea ei inca elm eontra, au rasturnat COla
ce au primit. D~ci, ce trebuia sa faca atunci? Sa-i atrau'a la sine eu sila '? Dara prin aeeasta nu se poate
cin~va face virtuoso A$a dar a raman~a ca ,sa-i l<;tse d~
capul lor, eeiace a $i facut, c~ astfellll aflapd s~ngur!
din experienta raul dobandit dm ~ele ee .dOl'Is.e, ~t fuga
de l"u$ine. Daea (18 pild,\ fiul imparatulUl neemstmd pe
r
44
. OM ILIA IV
~i
r
OMILIA IV
45
46
OMIUA V
OMILIA V
"Pentr'u aceia i-a dat pre ii Dumnezeu 111patimi de ocara, ca si femeile lor 'si-au
schimbat rtmcluiala cea fil~easc[l, intru ceiace
este impotriva firei. A;;ijclerea ;;1 barba~ii lasu ncl
cea. cluf;we fire l~ancluial a a pal'tii femeie:;;ti, s'au
aprms mtru potta sa unul spre altul" (Cap. '1,
t1"11
2(\. 27).
OMIUA V
cum
'j lipse~tc
47
l
48
OMILlA V
I
l,
OMJLlA V
49
nI lucrul lor il pusese in pacat, ~i nu un lucru intflm platoriu, ci studiat de dan~ii mai dinainte. ~i nuzice potta),
c,i "ru:;;inea luerand", fiindca $i natura au facut~o de ras,
~i legile ei Ie-au ealcat. Prive$te apoi $i confuzia cea mare
venit<.\ din amandoua partile, fiindea nu numai ca capul a
cazut jos la pamant, ci .'$i pieioarele s-au ridieat sus, $i all
devemt du~mani intre dan$ii, introducandu-se 0 lupta mai
grozava decat rezboiul eivil, mai hacta ::;i mai variata. cad
lupta aceasta 0 a u impttrtit in patru feluri de lupte noua
~i nelegiuite; razboilll acesta ntl era indoit $i intreit, ci
ehiar $i impatrit. Gandc$te-te bine : trebuia ca cei doi,
adeca barbatul $i femeia, sa fie unul, dllpre cum zice : ,,~i
VOl' fi amtmdoi un trup", iara aeoasta 0 face pofta de
imp~eu~a~e? eare l~ne:;;te a m.al:.?Ol!a genu rile. l~sa. aceastii
pofta mmlcmd-o dIavolul, $1 fa urmd un alt mlJloc, a rupt
gonurile unul de altul in acest mod, $i a facut ca unul sa
devina doi, adcea unul ~i acelm;; gen sa tina locul $i a ccluilalt, ceiace este contra legei 1m Dumnezell. Durnnezcu a
zis: "Cei doi VOl' fi un trup", iara diavollli a impartit
acel trup in cloua. :;;i iahI inl<'1iul rezboiu. Apoi iara9i acestc
dona parli s'au razboit fiecare ::;i contra sa, ca::;i contra
c:cleilalte, did $i fcrneile dcfaima u pe alte femei, '$i nu
numai pc biirbati,:;;i biirbatii la randul lor statcau unul
eontra altuia, ea :;;i contra genului femeesc, ca $i Intr'o
lupta de noapte. Ai vazut ~l doilea, al troilea, al patrulea
~i al cincilea rezboiu ~ Dara apoi mai este $i un alt rezboiu,
cad pe langa celc vorbite ii au fawt nelegiuire $i contra
naturei. Fiindca diavolul $tia bine ea ceiace une$te aman-.
doua genurile este mai alcs accasta pofta, s'a ga,ndit ca sa
I'upa aceasta legatura, a.~ ea sa se dozbinc nu numai in a
nu mai face copii, ci chia r in a so razboi unul pe altul, $i a
se rascllia unul contra altuia. ,,~i rasplatirea ce Ii se
cadea a rataeirei lor, intru :;;ine-:;;i luancl-o. Prive.;;te cum iara$i ajunge cu yorba tot la oMr$ia raului,
adoca la necucernicia lor, rezultata din eredinta cea
talsa, spunand cii plata aceasta sc trage dela nelegiuirea
necvseviei dinainte.
1) Vorbincl cl de gheena $i de pcdcapsa, ::;i fiindca
I) Partea morald. Despre cei ce fac pederastie ~i malachie.l7i de
cate rele sunt capabiJi unia ca ace*tia. Despre biirba~ii ~i femeile cari
vietuiesc in piicate. despre gheena ~i judeeatii. ~i dovada trasii din
cele petree ute in Sodoma. Noi nu trebuie a ne desmerda. in placeri
lrupe~ti, ci a avea ve~nie in minte teama de Dumnezeu. (Veron).
3825
50
Ol,!IL1A Y
OMILIA V
51
/,
52
OMI.LfA V
1.
OMILIA V
53
. OMILlA V
~
I
_--
..
....
_- _ . .._--_._ --
~j
I
OMILlA VI
55
------~-------------
!i
OMILIA VI
,,~i precurn n'au cercat ii a avea pe Dumnezeu intru cuno~tinta; a~a i-a dat pre ii DUl1lnezeu intru minte neiscusita, a face cele ce nu
se cacle". (Cap_ 1, 28).
56
. OMILlA VI
OMILIA VI
57
,,~u
58
ainUA VI
ho~
59
OMILYA \"l
ii se inspailmlntii. D(\,;,1 de altfeliu aaratat-o :;;i pe a('casta, cad eami el ziee: "ea judeeata lui Dumnezeu este dupre aclevar" nimie alta nu spune decat
aeeasta. ell toate aecstea el i:;;i pregate::;,te armele cuv[l,ntului :;;i din alte imprejurari, eaci ziee: ,,$i oa1'e
soeote~ti
proprie, $i vei putea scttpiL oare de judecata lui Dum!luzeu ~ $i cine ar putei.t spune aeeasta? Daea tu singHr
te-ai judeeat, cad at;:lt de mare este puterea tribunalului din tine, fn(:<:\t Illl te-ai putut cruta, dara incaDuinIlezeu, ca,re este fara paeat, f;li care este nemarginit in
dreptatea lui, nlln de nll va face aceasta eu atat mai
mult ~ Tn te-ai certat singur pe sine-ti, ~i Dumnezeu
oare are s;1 te aprobe, ~i arc S<t t8 laude ~ $i cum s'ar
putea una ea aeeasta? lata e:'i tu e:;;ti vrednie de 0 mai
lnare pedeapsa, decat acela pc care l-ai judecat :;;i eondamnat,fiindca nu estc aeela:;; lucru: a paeatui simplu,
I'U a peclepsi pe un altul pacatos, :;;i apoi a cadea :;;i tu
in acelea:;;i paeate pentru care I-ai peclepsit.
Ai vazut aeum, cat s'a marit paeatul? Daea tu,
ziee, pedepsef;lti pc. eel ee a gre:;;it mai pulin, de~i ar
trebui sa tc r.u~inezi insu-ti, -apoi cum oare Dumnezeu
Ill! te va judccil :;;i IH~depsi mai ales pc tine, care ai pa('('ituil rnai rnuIt, eare dejil :;;i e:;;ti condanmat de cugetul t;'iu ~ Inri\. de zici pottte: ((('unosc bine Cit sunt vred!lie de pedeapstt)), insl1 pentru indelunga rabdare a lui
Durnnezeu dispretllie:;;ti idcea aecasta, :;;i cutezi a pacatul
inc[L, fiincka pecleapsa nu 0 ini acurn, apoi. daea ai fi
drept ar trebui ea to('mai l>(~ntrll aeeasta sa te infrieo:;;czi ~i sa tremuri. Sa uu erezi eLL daca n'ai fost pedepsit panLL aeum, apoi nu vei fi nki de a(',um, ei inca
vei fi peclepsit mai tare, daea ramai neindreptat in faptele tale.
De aeeia :;;i adaoge zkAnd: "Sau nu bagi sama
~i
bunatate a lui
60
OMIUA VI
OlvULlA VI
6i
()2
. mllLlA VI
OlvIlLlA VI
63
64
Oi\IILlA VI
Fiindcc1. dan~ii erau mai ambi1ioi;ii, intalu, din eauza i11ganfa.rei ee'i stiipania, pentru care eredeau de injositoriu
de a se prenumera eu cei dintre ethnici, al doilea, fiindca
luau in biUac de joc ideia cre$timl c<l eredinta acopere
toate pacatele, - de a(~eia apostolul mai int~Uu acuza
pc Elini, pentru care $i face yorba, ca astfeliu nebanuit
$i cu toata sinceritatea sa loviasca pe Judei. Apoi ajung[\nd eu yorba in examinarea osandei, arata ea ludeul
nu numai ca nu este i()]osit cu nimie din loge, ci inca
oste apasat fara folos, iara aceasta idoie 0 pregate$te
incepand de sus dela stramo$ii lor. Daea ziee, Elinul
este fara nici-o indreptatire, fiindea de$i era povatuit
de natura $i de eugetul sau $i totu$i n'a cleven it mai
bun prin aceasta, apoi cu ahH mai muIt ludeulcare a
primit invatatura legei [;1i at1Uea bUIluri, este fara indreptatire . A~ dara convingandu-l de a priml cu u$urinta
aeeasta logica sanatoasa trasa din gre$a lele altora, la
urma il sile$te ehiar $i fara voia lui de a 0 aplica $i la
propriile sale pacate. ~i pentru ca cuvuntul sau &1, fie
.bine primit, il intoarce $i la imprejurttri mai bune $i
mai placute, diei zice : "Slava, cinste :;;i pace tot
celui ce face binele, Iudeului maiintaiu, :;;i Elinului". Aici po pttmint ori $i CLUe bunuri ar aveh
j
I
OM ILIA 'VI
(i5
66
.O~l1LIA
VI
alta dovada, ca
~i
cea
indepartez legea, zice, dadi ~i de aici (din legea naturala) indreptatesc neamuri1e. Ai vazut clIm e1 surpand
credinta ludeilor, nu da nici un motiv contra sa ea necinstind legea, ei inca din contra Uiudand-o, ba inca laudaml-o
~i inalland-o mult'? Cand el vorbe!?te de fire (din fire
fac ale legei), spune de cugetari1e eele izvorite dela
natura. A~ dara pe aee$tia apostolul Ii arata mai buni
decat dan~ii, $i eu atat mai mult, eu eat neprimind nki
o lege scrisa, ii s'au aratat mai buni $i tara 0 asemenea
lege, eu care ludeii cred ca prisosese neamurilor. Tocmai
de aceia sunt de admirat, ziee, ca neavand nevoie de
lege, ii au dovedit C<:-t fae t.oate ale legei, atintindu-$i
cugete1e lor la fapte, $i nu la litera legei. Aceasta 0 $i
spune el prin urmtUoarele : "Care arata fapta legei
01-nLIA VI
neamurile din fire fac ale legei, aceia lege neavand, ii singuri i$i sunt lege, cari arata fapta
legei scrisa intru inimile sale, impreuna marturisindu-li lor cuno~tinta lor, ~i cugetele lor'
ptlrtmdu-se intre sine", adeca ca in locul legei e
dcajuns eOI1i;;tiinta !?i cugetl~. Prin acestea (1 ' .m.ai arrt-:tat inca, ca Dumnezeu a faeut pe om dest0ll11C spr~
alegerea virtlitei $i fugirea de 1'ele. ~i sa .ntl te mi-:nlll1ezi ca aceasta 0 spune $i ()(lata, ~i .de doua $i
de multe ori, Hindca pentru apostol punctul acestaera
f(}arte important, mai ales pentru . cei ce ziceau :w,;i de
co Christos a venit tocmai acum . . . ~ Si . unde er'\'l,
pronia dumnezeiasca in timpurile dinainte ~ Fata de
unia ca ace~tia el luptandu-se Ii aratti lntreacat, ca
i7i in timpurile dinainte, ~i ehiar mai 'nainte d0 darru
68 . .
OllHLlA ' VI
legei,
osande~ti".
Deci in contra Iudeilor nu este numai cugetulsau C0I1'$tiinta, ci $i legea primita. Dara de ce oare a scris apostolul parandu: - se, sau ~i dandu-~i raspuns de
indr'eptare"? -fiindca daca au lege scriSc1., $i acoIn se
arata fapta de urmat, ce are de parat la urma cugetul ~.
Dara el nu spune aici numai de cele ceau facut fiind
prescrise de lege, ci vorbe~te de intreaga natura a cugetelor, ca $i eum pare-ca ar zice: Atunci vor sta P(~
loc cugetele noastre, unele pirindu-ne, altele dand riis- '
puns de indreptare, astfeliu ca omul nu va avea nevoie
de alt acuzatoriu Inaintea acelui tribunal Infrico~at}).
Apoi marind frica auditoriului, el n'a zis cand va judeca Dumnezeu pacatele oamenilor), ci "eele aseunse
ale oamenilor" . Fiindca a zis mai sus: ,,$i oal"e
soeote$ti aeeasta, 0 omule ! tu, eel ee judeei pre
OMILIA VI
G~)
ziua eand va
jucleea Dumnezeu cele aseunse ale oamenilor".
1) Ded, fiecare sa intre in con$tiinta sa, $i socotindu-$l pacatele fac.ute, singur sa':;;i ceara raspundere
{lreapta, ca nu cumva sa tim atunci judecati culiuuea
intreaga. Grozav este acel tribunal, infrico$at este tronul acela, responsabilitatile sunt incarcate de cutremur,
riu de foe curge atunc.i. ,~Fratele nu izbaveste, au
izbavi-va omul"? (Ps. 48, 7). Adii-ti aminte 'de cele
spllse in evanghelie, de ingcrii carii trec in toate partile,
{Ie camara de nunta indli~a, de candelele cele stinse,
de puterile cari tarasc in c.uptoriul eel cu foc. Mai gande;;,te-te a.poi $i la aceia, ca dad astazi s'ar aduce de
fata aid in biseriea vre-o fapta ascunsif a unuia dintre
noi, cat de mult n'ar fi dorit acela ca mai degraba s"t
se deschida pamantul $i sa-l inghita de viu, decat sa
aibf't atatia marturi ai rautatei sale! Da.ra inca atunci
ce nll yom suferi, rand cele ascunse ale noastre VOl'
ti aduse in mijlocul intregei lumi, ca intI'un teatru stralucit $i vestit, $i cand cei ce ne cllnosc $i cei ee nu ne
c unosc se VOl' uita eu curiozitate la toate faptele noastre ~
Dnra vai! De unde ma vad eu silit a va lnfrieo$a pc
yoi! Trebuie oare ca pureezand deIa consideralia oame. nilor, sa fae aceasta, sa va vorbesc de frial de Dumnezeu
::;;i de hulirea numelui sau eel sfint? Cad ce yom fi noi
alunei, spune-mi, cand fiind Iegati, $i dintii scri1$nindu-ni
de frica vorn fi arunat.ti in intunerccul eel mai din afara?
Sal! mai bine zis ce vorn face, ceiace este mai grozav decAt
toale, cand noi suparam pe Dumnezeu ~ Daca cine+c't
arc minte $i simt, nurnai infiintandu-se inaintea lui
Dumnezeu ;;i a suferit deja gheena, dara fiindca nu S(~
infrico$aza de aceia, apoi a amenintat cu foeul cel ve$nic.
AI' trebui ca noi sa ne intristam, nu atunci cand suntern
pedepsiti, ci atunci cand paeatuim. Asculta pe Pavel
c um se vaeta pentru pacatele de ca.rc niei nu mai era
arnenintat sa tie peclepsit: "Nu sunt vrednie, zice,
'i0
OMILlA'VI
in casa-tatalui meu"
(II Imp. 24" 17), fiindca a' Sl;'para pe Dumnezeu e cu mult mai grozav decat a fi
pedepsit. .
, ..
Dara astazi; noi stam a..sa de diu, incat dacanu
~1rn avea fr!ca deghee!la, nicf nu ne-am mi 9ca macar
m a face bme. De aceIa daca nu pentru altceva ,ccl
l~ut,i!l de t~ama. g~ee!1ei sa ni fie. frica de gheena lui
Chrlstos. Nu a9a msa eu Pavel, Cl eu tot-ul din contra,
cud d. iu~ia pe Christos, F,ii,ndca noi facem altfeliu, apoi
de aceIa 91 sllntem pedepsltl cu gheena. Daca am illbi
pc Christos, precum ar trebu1 sa-I iubim, a m 9ti ca e
mai grozav decat g heena de a supara pe eel iubit, si
!iindc~ nu-l,iubio.:, de aceia nlci nu 9tim marimea 1)(~
depsCl ace$tIa. ~l aceasta este ea,uza pentru care eu
phlng $i jalesc, caci, ce n'a facut oare Dumnezeu ea sa
fie iubit de noi ~ Ce h1ijloc n'a intrebuintat ~ Ce a trecut
eu vederea.? L'am batjoeorit fara ca el' sa ne hedreptat-iasca cu ceva, ei din contra bine facandu-ni 9i in('arci;tndu-ne cu mii de bunatati; am fugit de el chemandu-ne 9i atraga ndu-ne din toate partiIe, ~i nici a~ inca
IlU ne-a pedepsit, ei a alergat ins1l9i el, 9i ne-a prins
fllgind, dara noine-a m zmuncit din bratele sale 9i am
trecut in _acelea a le diavolului; 9i nici ~a el nu s'a dcp8:rt<1t eu totul de noi, ci a trimis ca sa ne roaO'e mul- time de proroci, de ingeri $i de patriarchi, darf noi IilI
numa.i ~ I~U. am primit, ~olia, ci inca am $i batjocorit
pe CCl trlml$l. Dara el ' mCl pentru acestea nu ne-a urit,
ci ca $i pe ni$te amanti dispretuitori, pe tQt.i ne-a oeolit,
stand de yorba cu Eremia, eu lVIicheia, in eeriu, 9i pe pamant,nll ea sa ni ad uca vre-o sllparare, ci pentru ea
si.t arate motivul celor facute de el, $i j'mpreuna ell
Prorocii ehiar el insw:;;i se apropie de .eei ee-l dispre111iau, gata de a da raspuns, $i eerand a sta de yorba
eu dan9ii9i eu fiecare in parte, ea sa poata atr age la
dansul prin yorba ehiar 9i pe eei surzi. "Poporul meu,
zice, ce am facut tie? sau cu ce te-am supaeat?
raspunde-mi" (Micheia 6, 3). - 9i dupa toate aeestea
am ueis pe Proroci, i':'am batut Cll petre, $i am ti1rut
mii de alte rele. Dara ee face el ~i dupa acestea? N'a
mai trimis nici Proroci, nici ingeri nici patriarchi, ci
chiar pe fiul sau. Venind fiiul sau a fost $i el omorit;
dara nici a$a nu i s'a stins dragostea, ci inca mai mult
OMiLiA VI
71
BU
.1
72
01<IlLlA VI
nimic din cele de sus, nici din cele de jos, deeM nurnal
pe tine. Aeeasta este dragostea cea adevarata, acest~
este amor infiacarat. Daea noi iubirn in aeest mod, apcn
nll nurnai cele prezente, dara ehiar :;;i cele. viitoare nu
Ie yom baga in sarna fata de aeea dragoste, $i dezrnercl('tndu-ne eu ea, yom scoate de aei imparatia ceriurilol'.
$i cum va fi aeeasta? Sa ne gandim de cate ori 11 batjoeorirn chiar dUI?a mipe ~e bunat~ti, $i ~um e! inca
11e mangfde, de cate orl fuglm de dansul, $1 tOtU$l elllu
ne trece cu vederea, ci apuea inaintea noastra $i 11('
atratS'e spre dansul. Daca toate aces tea Ie gandim, vom
putea de sigur sa aprindem in noi acea porta $i acea
dragoste catra el. Daca un om ordinar ar iubi astfeliu
pe imparatul, oare acesta llU s'ar imblanzi $i umili (Ie
maretia dragostei? Eu cred ca da, $i inca foarte mult.
e ctnd 'jnsa alei se petrece din contra, eaci frumuseta.
slava $i bogatia celui iubit de 110i este ner~ovestita, iar~
din partea noastra este dispret,ul cel mal ~nare, apOl
cum nu yom fi vrednici de eea mai grea pedeapsa, de
vreme ce fiind atat de injosit,i $i netrebnici, $i totu:;:i
iubiti de marele ;ii minunatul .Mantuitoriu, noi disprE'tuim iubirea lui? El nu are nevoie de dragostea noastra,
$i totu$i nici a$<:\ nu ineeteaza de a ne iubi; noi avem
mare nevoie de dragostea lui, $i totu$i nici a$c1 nu primirn dragostea lui, ci preferam banii in locul lui, prietenia oamenilor, lini$tea trupeasca, slava $i stapania,
in locul lui, care nimic n'a preferat inaintea noastra.
Un singur fiu a avut, pe unul nascut al sau, $i nici pe
aeesta nu I-a erutat pentru noi, iara noi multe preferam
inaintea lui. Apoi oare, nu eu drept cuvant ne amenin!<1,
cu gheena $i osanda, chiar de ar fi indoita, $i intreita,
$i inmiita decat este? Ce am putea spune, cand noi pre-
o;.ni.IA VI!
73
OMILIA VI!
',4
OMILlAVIl
(Ver;: 19). Prive$t.e ca ~i aid el nu zice: e$ti povaluitoriu orbilor ci "nadajduesti a fi" adeca 'a$a trambitezi tu in lume, - fiindca mare era prostia Iudeilor.
Toemai pentru aeeasta $i apostolul aproape ca graie:;;le
acelea$i cuvinte, pe care Ie spuneau :;;i dan$ii ingamt~lndu-se. Cad prive:;;te ce spuneau ii, dupre cum vedem
in evanghelii: "Intru paeate te-ai nascut tot, ~i
tu ne Inveti pre noi" (loan rl,34)? fiindca ii se crcdeau mai buni decat toti oamenii. Aceasta deci combatt'tnd-o Pavel, sb'truii't pe deoparte inaltand pe Elini, pe
dealta injosind pc ludei, ca astfeliu mai mult sa-i imboldiasc{t si mai grea sa Ii facc1- aeuzatia. De aceia el
pti.ge$te mai de parte, marind. ace~t fapt, $i intrebuint~nd
chiar $i pleonasme 10 vorblre, 10 scopul propus ae a
ar<'ita deosebirea intre cele ce ii vorbiau $i cele ce faceau.
.,Si te naclajcluiesti, zice, a fi povatuitoriu orbilO1"
75
OMILLA..YiI
.n.
I
i
7G
mHLJA VII
---------------------
in lege, prin calcarea legei necinste$ti pre Dumnezeu'1" (Vcrs. 2:3). Aid a pus in sardna lor dow'l
!
j
+I
I
1
I
1
.L,!
OMILlA VII
77
va. aprobft la urn1a, drept care $i zice : -,. Taierea imprejur folose~te, claca faci legea". Do:;;l.
putea ca sa 0 scoata in aIt mod. $i sa zicii : dar a ee
este taierea imprejur"? Nu curnva poate este faptul celui
ee 0 are "? Nu cumva este aratarea unei intent.iuni bune "?
Dara se face cand cincva este in varsta preniatura, iara
eei de pr in pustictati au stat eu totji timp indelungat
neUiiati . imprejur, $i pc aiuren. ar putea vedea cineva
ca nici nu este trebuitoaren.Cu toate a cestea apostolul
nu 0 seoate prin aeest rationa rnent, d c iliar de aeolo de
unde trebuia, adeca dela Abraam, caci maretia biruintei lui
tocmai aceasta este, ca sa 0 arate ea demna de dispre(uit de acoIo, de unde ii 0 considerau ea ceva respectabil. De,?! ar fi putut sa spum'i, ca $i Profetji numesc
pe Iudei netaiati imprejur, totw;;i nu a spus, fiindcn defcctul taierei imprejur sta in eei co fac uz rau de ea .
Ceiace se cere a dovedl, cste di chinr in viata coa rnai
virtuoa&\ ea nu are nici 0 puter-e, :;;i aceasta 0 $i face
apostolul mai departe. Deoea mdata el nu aduce la rnijloc pe Patriarch, ei 0 surpa din alta parte, $i tocmai la
urma ca nd aeluce yorba de creclinta , introduce $i pe Patriarch, zicand: "Dara cum s'a soeotit lui Abraa,1\1
meni nu
1
78
6~IlLlA VII
lege", - car e lege 1 Cea scrisa; -'-- "ii singuri i~i suilt
lege", adeca cum ~ Facand uz de legea fi~easca; . "care
arata fapta l~gei" , - ' care lcge~ Aceia a fa ptelor.
1
'"Drept aceia de va paz! netaierea imprejur indr~ptarile .leg~i, au nu s~. va S?coti ~1et~~
ierea lUI impre.lur m loc d~ .talere. llnpre.p~r' ?
facut".
fire".
lui caci el n'a zis : netaIerea Impre.Jur va Judeea taIerca imprejur ' ei introduce ne taJer ea nnprqJur numa!
acolo unde e ~orba de biruinta , iara cand arata invinucrea nu spune ca taierea lrnprejur este eea 1I1Vil1&1,
~i iI1S'u$i iudeul oste eel il1vins, erutand astfeliu de a
s llpara. auditoriul eu euvintele. $i nid nu zice: pre tine
car e ai leO'ea $i w.ierea imprcjur, ci ccva mai bland,
,
,..,.
80
Ol-fILlA, ,VII
mllLIA 'Ill
81
Dupa ce el a scos totul, auziroa legei, invalatura ei, numele de ludeu, taierea imprejur, 9i toate celelalte, prin
expresiunea fntrebuintata ca nu cel dinafara aratat ludeu
este, ci cel fntru ascuns, prive9te antithesa ce izvora$te
de aici, 9i care se lupta cu sine inse$i. ~i care este acea
antithesa? Daca toate acestea nu folosesc la nimie, apoi
atunci de ce a fast chemat poporul Ebreu, 91 de ce s'a
clat taierea fmprejur? Deci, ce face apostolul, 9i cum 0
desleaga? Tot prin acelea$i argumente prin care a deslegat $i cele dinainte. Preeum. acolo nu a spus de. su~
cesele lor $i de laudele lor, Cl toate acestea Ie atrIbme
binefacerei lui Dumnezeu, caci a se num! ludeu, a cunoa$te voea lui, a cerea cele deosebite, nu 'lin din suceesele lor, adeca nu rezulta din faptele lor, ci din charul
lui Dumnezeu,- ceiace $i Profetul zicea ridiculizandu-i:
asa face $i aici. Dupre cum atunci cand vorbia de taio'rea fmprejur, n'a zis ca taierea fmp~ejur nu folos~$te
f;,'ira viata curata, ci, ca taierea impreJur folo~e$~e ,thJ?d
unita cu 0 viata neprihlinita, ceiace este aCCla~:;;I Idel~,
insa oarecum mai blanda, - $i iara$i cand zice: "Dara
daca esti calcatoriu a1 legei" nu spune mai departe ca' tu, care e$ti taiat ~mprejur ~u e$ti. cu nin:.ic
folosit prin aceasta)), ci "talerea ta Impl~eJur ~eta
iere imprejurs'a facut", $i iara$i: "VaJudecal:etaierea imprejur" nu taierea :1mprejur, ci llpre tme
care esti calcatoriu al legei", crutand cele legiuite,
fnsa lovind fara mila in oamenii cari calca legea, - tot
w;;a face 9i aici. Fiindca $i-a facut intrebare singur di:
v
3825
O~IlLlA
mult
Vll
cu mulla iscusinta, a
urmeaza' si i-a aratat ca marginit.i ~i dati la oparte din aceasta"intaietate,
CUIl2 a:;;a ~ Eu va voiu spune, aducand la mijloc antithesa
pusa de e1.
este
N.0tiJ..
_ I),
Expresiunea ,din original: ot~ E1t~"HOO't]",y tli Mrl'k
tO~ 8&ou, 111 traducere ad-hteram este: cd s'au increzut cuvintelor
~Ut ~u'!ln~zeu, ~nsa pasagiul tirmatoriu, care e ca 0 continuare a
~deel ~ll1amte, !ace ca t,raducerea sa fie a~a. cum este: ,cd (lor) s'au
fr
OMILIA VII
83
fie~'.
Dumnezeu adevarat,
~i
84
OMli lA VI[
~i
sa
biruie~ti
ce nedreptatea noastra adevereaza pre dreptatea lui Dumnezeu, ce yom zice? Au cloal'ii
nedrcpt este Dumnezeu, care acluce mania? Ca om grtUesc - Sa nu fie!" eVcrs. 5. 6). Aici or
l
-OMILIA VII
83
"Dara ce? sa ramanem in pacat, ca sa seinmuItasca daruI? Sa nu fie" (Cap 6, 1). Euam spus,
,
SCi
OMILIA VII
veste~ti
leg~ al
odmlOara Ebreii in robia Babilonenilor, $i Per$ii cucerind acea imparatie pretindeau Ebreilor ca sa Ii cante
cantari de ale lor, iara ii ziceau: "Cum vom canta
cant are Domnului in pamant strain?" (Ps. 136,5).
') Partea morala.Despre daseali, ea trebuie oclata eu eu~i eu fapta eea buna. (Veron).
vantul a se sirgui
,
I
OllllLlA VII
87
Deci daca nu este slobod de 'a canta cantare Domnului in pamant strain $i barbar, cu atat mai mult in
sufietul barbar, fiindca barbar este $i crud dactt se gase$te in pacate. Daca legea a pus in t.acere pe ni$te
oameni cari se gasiau in pamant strain si robi altor
oameni, cu atat mai mult e drept de a astupa gura celor
ce sunt robi ai pacatului $1 in viata straina de adevar.
De$l. aceia 1$i aveau cu dan$ii organele de cantare, caci
ziceau: "In salcii, in mijlocul lor, am spanzurat
organele noastre" (Ibid. 2), totu$i nici a$a nu puteau
canta. A$a dara nici noi, cu toate ca a vem gura $i
limba, care sunt organele cuvantului, nu ni este slobod
de a vorbl. cu curaj, pe cat timp suntem robi $i slujim
pacatului, care e mai tiranic decat toti barbarii.
Spune-mi, te rog, ce vei zice Elinilor, cand tu
rape$ti $i e$ti lacom ~ Vei avea oare curajul a'i spune:
fugi de idololatrie, cinste$te pre Dumnezeu, $i sa nu te
atingi de loc de argint $i de aur ~ Dara oare nu va
rade cand tu spui acestea, $i nu-ti va raspunde: toate
acestea mai 'ntaiu spune-le tie singur ~ Caci nu este
acela$i lucru, de a fi cineva Elin idololatru, cu a fi
ere$tin, $i a pacatul. la feliu cu Elinii. Cum yom putea.
noi sa-i abatem del a idololatria aeea urieioasa, cand pe
noi in$ine nu ne abatem dela aceasta ~ - flindca suntem
eu mult mai aproape de noi in$ine, decat aproapcle
nostru. Cand pe noi In$ine nu ne putem convinge de
adevar, apoi cum vom putet'l. eonvinge pe altii ~ Daca
cineva nu este bun stapan al proprioi sale ease, cum
va putea fi bun $i sa se ingdjeasca de biserica ~ Cum
va putea sa indrepte pe allii cel ce nu '$i poate indrepta.
nici propriul sau sufiet? Sa nu 'mi spui, ca eu nu ma
inchin idolilor de aur, ci arata-mi aeeia, ca nu faci
fapte de aeelea pe care aurul poronce$te a Ie face.
Fiindca multe 9i variate sunt felurile de idololatrie; de
ex., unul crede de stapan pe mamona, altul erede pantecele de Dumnezeu, $i altul e stapanit de vre-o alta
pofta uricioasa. Dara nu jertfe$ti acestora boi, ca Elinii ?
1nsa faci cu mult mai grozav decat aeeia, caci iti jertfe$ti sufietul tau. Poate ca nu pleci genunchile $i nu te
jnchini lor ~ Dara cu mai multa supunere faci tot ceiace
'ti poronce$te $i pantecele, $i aurul, ~i pofta cea tiranica. Fiindca $i Elinii de aeeia sunt spurcati, caci au
indumnezeit patimile noastre omene$ti, pofta a perso-
OMILTA VIII
------
OMILIA VIII
II
!'
!:
O~IlLlA
VIII
89
ca
c~lte
no
OMIUA Vlll
Apoi araUi ea aeestoa nu sunt spuse numai co. 0 simpia acuzat.ie,ci ea sa'i pregateasca mai dinainte in primirea credintei. Intre Veehiul :;;i Noul Testament oste
atMa afinitate, ineat ea toate aeuza~iile $i mustrarile de
aceia se face::w, ca mai stralucit sa se deschida audito-'
riului u:;;a credintei.
Fiindca pe iudei i-a pierdut mai cu sama credinta
ceo. mare ce 0 aveau dcspre dan:;,ji, pentru care :;;i zice
mai jos: "ea ne~tiind dreptatea lui Dumnezeu?
~i
:o;;i legea :;;i ~r?rocii prelntimpinan~ .1! st~rp,a n?ai ?inainte cugetarIle lor cele de$arte,:;;l 11 mfrana mandrIa,
ea astfeliu venind la cuno:;;tinta' propriilor lor pacate, $i
departfmd dela d~ll1;;ii toata prostia, sa alerge cu too.ta
bunavointa la eel ce acorda iertarea pacatelor, celor
ee se vad ajun:;;i in cea mai mare primejdie, r;;i sa primiasca charul prin credinta. La aceasta facand aluziune
Pavel aici, Ii zicea: ,,$i ~tim ca cute zice legea,
OMILIA VlII
91 '
"Pentruca din faptele legei nu se va indrepta tot trupul inaintea lui, caprin lege este
cuno~tinta pacatului" (Vel's. ?O). Iar~i s'a a~iI?s de
c:\
J
0111LIA VIII
mllLlA VIIl
93
Olvll LI A V III
el drept, ~i indreptand pre cel ce este din credinta lui Iisus" (Vcrs. 2G). (Nu te ind01, zice, ca nu
OMILlA Vlll
95
(~um
mcuwt
cum se gascl;lte
In
OMILIA VIII
07
OMILIA VIll
"Socotim dara ea cu credinta se va 1ndrepta omul, fara faptele legei" (Vel's. 28). Dup~
ce i-a aratatrnai superiori ludeilor priri credinta, Ia
urma vorbe.;;te $i de ea, .;;i iara.;;i indrepteaza tot ceiace
se pt'trea a-i tulbura. Fiind~ in adevar doua lucruri tul-:
burau pe ludei: intaiu :ca cei nemantuiti cu faptele legei
era cu putinta a se mantul .;;i fara, fapte,$i al doilea Gii
$i cei netaiati imprejur aveau drept a se bucura de ace"':
lea$i bunuri ca .;;i cei traiti in lege atata timp, ceiacc Ii
tulbura mai mult inca decat faptul dintai. De aceia $i
apostolul ffiai intai a pregatit pe auditoriu eu ideia dintai,
$i numai dupa aceasta a venit la cea de a doua, care
ak'\t de mult tulburape ludell, inc..'\t chiar .;;i Petrlla
fost acuzat din aceasta cauza '). Deci ee zice apostollli ~
suta~ ul
din Fapt.
98
01vIlLlA YIll
OMILIA' VIIl
99
100
OMILIA .VIII
OMiLIA 'VllI
101
102
OMlLIA VII!
OMILIA
VII!
103
a-Ibirui, nu-l sfa$ia $i nici nu-l ucide, ci lasa-l sa 1'amana in viata, pentru ca sa se pastreze pentru viitorime Ideia de lupta dreapta, $i birui8$te-1 viu fiind, caci
numai a:;;a $i cununa iti va fi mai stralucita, pe cand
acum ucigandu-l, singur t,i-ai dat 0 hotarlre asupra-ti
de 0 mai mare il1vingere! Dara pizma $i zavistia nu
vra sa $tie de nimic din acestea. Pentru ce iube$ti sla va
fiindcli.
at3.t de mare, cand tu te gascE;lti in pustietate~.
pe atunci singuri ii locuiau pc pamant, - insa niei aceasta
n'a putut sa-I opriasca, ci aruncand totul din suftetul
sau, a stat impreuna eu diavolul $i s'a pus in linie de
batae, cad ace~ta era care comanda atunci pe Cain.
Fiindca nti era deajuns necuratului ca omul devenise
muritoriu, apoi s'a gandit a face tragedia $i mai mare
prin feliul mortii, $i I-a momit de a se face .omoritoriu
de frate. Se grabia necuratul $i se zbatia, ca sa vada
mai curand hotarirea lui pusa in lucrare, el, care niciodata nu se mai satura de relel8 ee vin asupranoastra.
Dupre cum cineva avand pe un dU$man legat, s'ar hotari sa-I vada chiar in careera, $i aeolo - mai 'nail1te
de a-I scoate In cetate -l-ar sfa.;;ia, $i n'ar mai 1l$tepta
timpul potrivit, - tot a~\ a facut $i diavolul atunci, de.;;i
auzise ca omul era seos din raiu $i ca se va duce pe
pamant, insa el se caznia sa vada ceva mai mult, sa
vada, zic, fiu sfar$indu-se mai 'nainte de tatal sau, sa
"ada frate ucizand pe fratele sau, sa vada jertfa silita
~i fara timp!
Ai vazut acum Ia cate rele a slujit invidia ~ Cum
a imbuibat cugetul cel nesalios al diavolului, $i cum i-a
intins 0 masa In feliul cum 0 doria el ~
Sa fugim deci de aceasta boala uricioasa, fiindea
dealtmintrelea nu vom putea fugi de focul aeela care
este gatit diavolului, daca nu vom scapa de aceasta boala,
:;;i vom scapa numai atunci, cand ne vom gandl. cum
ne-a iubit $i pe noi Christos, $i cum tot el ni-a poroncit
de a ne iubi unii pre altii. ~i cum ne-a iubit pre noi
Christos ~ Prin aceia ca $i-a dal sangele sau pentru noi
cari eram dU$mani $i-l nedreptatisem foa rte mult. Aceasta
fa $i tu eu fratele tau, fiindca de aceia a zis: "Poronca
104
OMILIA VllI
10:'>
106
OMILlA VIlf
OMlLlA ',Ill
~----~------
------~--------
107
j
103
O}'llLlA VIIl
'I}
I
I
1
I
OMILlA VIII,
f09
110
-------------------
0:\111.1.\ IX
~i
OMILIA IX
insw;;i .dr~pt, vO face a~easta eu euraj. $i nil numai dreptate, el $1 aratarea lUI Dumnezcu, fiindca Dumnezeu S8
arata l~tru ee~ slaviti, mari $i stralucit.i. De$i, zie, ti:ieuse. deja aluzlUnc 1a aeeasta, totw;;i $i aiei, prin eele
ee 111 stau de fata, accla;;i lueru il pregate:;;te, aducand
yorba prin intrebare, eeiaee obicinuie$te el a face spre
a lamuri mai bine ehestiunea, $i spre a se avanta eu
e uraj in Yorba. Fiindca ~i mai sus a0eia-;;i a facul zicand :
"Ge este dara mai mult Iudeului?" :;;i: "ee dara
intrecem?", i:;li iara;;i: " Unde, cleci, este lauda '?
s'a scos afara", apoi tot aceasta face $i aid prin
intrebarea: "Deci ce vom zice ca Abraam, parint~le nostru, sa fi aflat dupre trup?" Findca Iudeii
faceau mult vuet ca Abraam, ea prieten allui Dumnezeu,
~1 eel dintaiu a primit taierea imprejur, apoi apostolul
tI
t,
tI
t,
i~
OMILIA IX
Hi
indreptat~te
Z~cand
CI nu
112
o~nLlA
IX
cea ditra Dumnezeu, a doveJit prin aceasta :;;i 0 adevarata dragoste eatradansul, $i totodata a proclamat
::;;i puterea lui in mod stralueit. Deci aeeasta e dovada,
cea mai puterniea, ea un asemenea om are unsutiet
puternic 0 minte de filosof $i 0 eugetare 'inalta. A nu
fura cin~va, $i a nu ucide pe altul, este un fapt savar::;;i~
pana $i de cei mai ordinari oameni; -insa a crede ca
Dumnezeu poate face ehiar $i cele ce noua ni se ,Par
pesteputinta, aceasta are nevoie de un sutiet ~umma~
si foarte apropiat de el, $i UI:l asemenea sutiet da proba
~le 0 adevarata dragoste catra e1. ~ sigur ea p~ Dum.nezeu n einste$te::;;i eel ee indeplme$te poronelle lu~
insa cu fttat mai multn einste..7te eel ee filosofizaza
prin eredinta; aeela a ascultat de Dumnezeu $i i. s'a
supus, pe eand aeesta a luat in sutietul sau eredmt!1
cuvenita despre dansul, $i prin ea mai m~llt I-a slav1~
$i I-a admirat, deci1t prin fapte. ALauda aceIa este a celu!
ee .a avut sueeese in fapte, pe cand aeeasta se rapoarta.
la Dumnezeu $i pe el n slave$te, eaci totul este al sau ~
unul ea aeesta se lauda pentru ca '$i inehipuie lu<?rufl
mari de Dumnezeu, ceiaee se rapoarta la slav a 1m.
De aeeia zice apostolul, ca credineiosul. a~e lauda
la Dumnezeu, $i nu numai pentru aceasta, C1 91 pentrlt
alteeva. Credinciosul se lauda iar3.$i, nu numai pentru ea
iube$te eu adevarOat pe Dumnezeu, ci pent,:r:u ca $i el se
bucura de draO'oste $i cinste din partea 1m Dumnezeu_
Dupa cum el a i~bit pe Dumnezeu prin faptul ca '$i-a fnchipuit lucruri mari de el- caci aceasta este dovada de dragoste, ~ tot a$a 9i Dumnezeu I-a iubi~, d~$i era E'espunzatoriu de mii de pacate, 9i nu numal ca I-a sea pat de
pedeapsa, ci inca I-a facut $i drept. A$it dara are dreptul
de a se lauda, ca unul ce s'a invrednicit de atata dragoste. ,,~i celui ce luereaza, plata nu i se soeo-te:;;te dupre dar, ei dupre datorie" 1) eyers. 4).
Deci, zici tu, aceasta (lauda din fapte) este mal ~are:,
Ba de loc, caci $i celui ce crede i se socote$te; $1. n~ I
s'ar soeoti ,daca nu ar introduce $i el ceva, sau mal bme'
zis, daca nu ar contribui cu eeva. Astfeliu ca $i acesta
v
113
OMILlA ' IX
33Z5
114
OMILIA IX
115
OMILIA . IX
Semnu1 taierei imprejur a luat, ' peeete a dI'eptatei credintei cei intru netaierea imprejur, ca
sa' fie e1 tat~ tuturor celor ce cred prin netaierea imprejur" (Vers. ~~). Ai .v3:z1!t euma ~rat~t.cii:
rinte al eelor netaiati imprejur nu pent~~ ea $1. el era ne,:taiat, $i pentru ea s'a .indrep~t int!'u net3;lere, e.l pentru ea
$i ii au ravnit eredmta !~.ll;. deel ~u atat m311 mUI!. n~
poate fi parinte al eelor mmtl numal pe~tr':l ca ,sunt Y.ilatl,
daca nu Ii se adaoge ~i eredinta. A p:r:.ll1!lt, ZlC:e, ~ler~a
imprejur, ca amanJioi sa'l ayer,n de. par}nte, $1 e~l nem:
ieri sa nu se lepede, sau mal bme ZlS, sa. ~u !1!ga.de e~l
talati imprejur. Ai vazut deei, veu~~ ma~ ~ntal e,m netaiati l'au avutde parinte? Daca taIerea ImpreJur este
;~.
116
OMILlA IX
OMILIA IX
117
"ea de sunt cei din lege mO$tenitod, zadarnica s'a facut credinta, $i s'a stricat fagaduinta"
(vers. 14). A aratat ca credinta este trebuitoare, ca este
mai veche decat taierea imprejur, ca este mai puternica
decat legea, $i ca ea a aleatuit legea. Daca toti au pacatuit, este necesara; daca Abraam fiind netaiat imprejur $i
s'a indreptatit prin credinta, apoi ea este mai veche; daca
prin lege este cuno$tinta. pacatului, iara dreptatea lui
Dumnezeu s'a aratat afara de lege, apoi ea este mai puternica decat legea; dad in fine ea este marturisita de
lege $i ea a pus $i legea, urmeaza ca nu este contrara
legei, ci prietena $i tovara$<1. Dara apoi cum ea nu era
prin putinta de a lua mO$tenirea numai prin lege, se
arata $i din alta parte, unde dupa ee 0 pune alaturea
cu taierea imprejur, tot ea (eredinta) iese biruitoare $i
invingatoare a legei, caci ziee a$1't: "Ca daca sunt cei
118
OMILIA IX
lucreaza, ca unde nu este lege, acolo nici calcare de lege nu este" (vel's. 15), iara daca lucreaza
I
I
.~
OMILIA IX
119
120
OMILIA IX
1
I
O1HLIA IX
121
faptului, $i nu 1asa pe cineva de . a se indol de cele vorbite. Cele ce sunt cu totul contrare intre ele iata ca
pe acestea Ie-a u?it In ~ot~l crediI?ta. Daca ap;sto1ul ar
fi spu~ aceste~ ca~ra ~el dm .IsmaIl, ar fi fost de prisos
aceasta Yorba, fimdca ace$tm s'au mlscut dintransu1
nu d~.rre ~redint.a, ci ~upre natura. Dara iata ca pune
1a mlJlOc $1 p~ I~aac, ZICI tu, $i deci e1 n'a crezut pentru
ace1e neamurI, CI pentru eel ce se va na$te din femeia
lui cea stearpa. Dua daca rasp1ata credintei lui este
ca va fi tata a multor neamuri, apoi este invederat ca
al acelor neamuri pentru care a crezut. Si <eca sa am
ca de aceste neamuri a vorbit, asculta cele ce urmeaza:
v
122
OMILIA IX
OMILlA IX
123
aceasta. Cii dacii noi nu ne lasiim la plicate, nici diavolul nu indra zne~t~ a .s e apropiia de noi. ~i cli trebuie a ne ru~ina de sfinta
masa (cma cea de taina) din care cu totii ne impartli~im . (Veron).
124
OMILIA IX
~I
OMIXIA IX
125
126
OMILIA IX
altul de cum era; $i atat de mare-i era credinta in stapanul nostru, incat pana $i hainele lui aveau 0 mare
putere in alungarea demonilor $i vindecarea boalelor.
~i de ce indreptare am putea fi noi vrednici, daca pe
atunci numai umbrele $i hainele apostolilor alungau
moartea, iara astazi, chiar rugaciunile ce Ie facem, $i
nu pot infrana nici mEicar patimile ce ne stapanesc ~ Deci,
care poate fi cauza ~ Nimic alta decat deosebirea cea
mare in judecata, sau mai bine zis in predispozitia sufie.,.
teasca a unora $i a altora. Dealtmintrelea cele ale naturei sunt ega1e $i comune, caci $i Pavel s'a nascut$i
a crescut ca si noi, a 10cuit pe pamant $i a respirat
acela$i aer ca $i noi, insa in celelalte a fost cu mult mai
mare $i mai superior noua, voiu sa zic In zelul, credinta $i dragostea lui.
Deci, iubitilor, sa-l imitam pe e1. Sa avem acela$i zel,
credinta $i dragoste, ca sa putem $i noi a slavl pe Christos
$i a'l lauda. Acest lucru il c1ore$te el mai mult decat
noi, fiinc1ca de aceia ni-a facut acest organ (gura), $i
nu voie$te ca sa ramana nelucratoriu $i netrebnic, ci
ca totdeauna sa'l avem il1 lucmre impreuna eu manele.
De ce deci nu pregate$ti organul aeesta potrivit cu
manele me:;;teru1ui, d Ii slabe$ti coardele, mole$indu-le
cu dezmerdarile, $i astfeliu te fad singur ca 0 chitara
netrebnica ~ Este nevoie deci, de a 0 incorda bine $i a
intinde strunele, $i de a Ie unge in loc de sacaz eu sare
duhovniceasca, caci atunci de 0 va vedea bine incordata
$i armonizata, va suna $i prin sufietul nostru Christos.
Aceasta facandu-se, vei vedea $i pe ingeri saltand de
bucurie, $i pe arhangheli, $i pe herubimi. A$a dara sa
ne facem vrednici de manile lui cele neprihanite. sa'l
rugam de a atinge cu manile lui $i inima noastra, de$l
mai ales nici nu are nevoie de rugamintea noastra, caci
daca noi 0 facem vrednicc'i de acea atingere, el cel intai
va alerga la noi. Daca Christos alearga in ajutorul celor
ce se trudesc pentru cele viitoare _1) nici lui Pavel care
a devenit at-at de mare, nu i-a impletit inca 0 asemenea
lauda, - dara inca cand va vedea inima noastra desavar$ita, ce nu ar face ~ Daca Christos resuna in inimile
') Nota. Expresiunea din original: OO1tW ra.p nil rr".6/'<)l <o,o6"p
este foarte eonfuz'a, fiindea nu are
niei 0 legatura niei eli frazele dinainte :;;i niei eu eele ee urmeaza.
(Trad),
'i8p'rrwsv<)l ~b zjY.,U,",OV O<pO.V8V,
OM ILIA IX
127
128
OMILfA IX
*l
I
I
i
I
I
I
i
OMILIA IX
129
vM morti mai disfigurati decat cei din rezboiu, $i nume1e ,de frt;tte nu.mal u!l nume, sec, nici nu pot gasi 0
alta Jale ,$1 ~USplo Ella! vre~mc~, dev aceasta tragedie!
Rusmatl-va, va rog, fill sfiltl-va de aceastasfinta
ma~, din ~re cu totii ne i!l1par,tii$im, sfiiti-va, zic, de
Chrlstos eel Jertfit pentru n01, de Jertfa ce sta aici in fata
noastra. Chiar talharii ec'\nd se impartafil8sc din acei~i
pape $i di~ ac~iai sare, ~~ mvai, sunt talha!i fata de
cel ce se ImparUi$esc eu u, caCl acea masa schimba
apucaturile lor, $i pe cei ce sunt mai s3Jbateci dec,at
fi?-rele, Ii fa~e mai blaElzi., Noi, Insa.' de$i ne If!1partii$im
dm 0 astfehu de masa, dm 0 astfehu de hrana, ne Inar- .
mam unii asupra altom, in timp ce ar trebui ca sa ne
Inarmam contra diavolului, care da razboiu asupra noastra tuturor. De aceia pc fie-co zi noi devenim tot mai
slabi, pe cand el tot mai tare ~i mai puternic. Noi nu ne
ingrMim unii pe altii contra lui, ci cu dansul contra noastra, ~i sub un astfeliu de general noi ne aruncam unii
asupra altora, in timp ce ar trebui ca pe dansul sa-I
rezboim, Aeum insa lasandu-l pc dansul, noi Indreptam
siigetile asupra fratelui nostru, :)i care sageti '? zicitu.
Acele din limba $i din gura, fiindca nu numai sagetile
ci $i cuvintele ie$ite din gum noastra pricinuesc ran~
cu mult mai dureroase decat sagetile cele mai veninoase
:)i cum am putea sa desfiintam un asemenea rezboiu ~ zici tu, Daea vei pricepe, ca vorbind de rau pc
fratele ta u ver$i noroiu din gura ta; daca vei pricepe
ca tu defaimi pe membrul lui Christos, ca sfi$ii trulmi
tau, ca tribunalul acela ingrozitoriu $i nemitarnic va fi
atunci mai amar pentru tine; daca vei pricepe In fine,
ea sagetile acelea nu ucid pc cel ranit, ci pc cel ce
Ie-a aruncat. Poate ca te-a nedreptatit pricinuindu-ti
rele ~ Ofteaza in adancul inimei, insa nu grai de rau;
plangi, nu pentru nedreptatea ce ti-a facut, ci pentru
pierderea aceluia, precum $i stapanul tau Christos a
plans pe Iuda, nn pentru ca el urma a se restigni, ci
fiindca acela il vandu-se, Te-a batjocorit poate $i te-a
barfit ~ Roaga pe Dumnezeu ca sa'i fie milostiv. Este
fratele tau, este membrul tau, Christos i-a desJegat acelea$i dureri, la aceia$i masa a fost chemat ~i el ca ~i
tine, Dara, zici, atunci mai mull rna necinste$te, Atunci
insa ;;i plata ta va fi mai mare, Tocmai de aceia este
drept ca tu sa dai ' la 0 parte mania, fiindca el a prim it
o rana adanca, flindca diavolul I-a ranit. Deci nu'l mai
3825
[
130
OMILIA IX
[
OMILIA X
131
<lajduit ea prin moarte sa-l seoata din iubirea lui Dumnezeu, insa prin aceasta a atitat ~i mai mult dragostea
lui, fiindca chiar mort Dumnezeu il cauta inca mai multo
"Unde este Abel fratele tau"? zicea. Nu-miai
stins dorul prin moartea lui, ei inc,a mai mult l-ai atitat; nu ai imput.inat valoarea lui prin ucidere, ci inca
ai mai marit-o. Cll putin mai 'nainte de aceasta eu I-am
pus sub stapanirea ta, dara fiindca tu l-ai ucis, apoi ~i
mort el te va pede psi, atM de mare'mi este dragostea
citra dansul. A~ dara, care este cel condamnat ~ Cel
,ce impileaza ~i chinue~te, sau eel chinuit '? Cel co a pri~
mit aW,ta cinstedela Dumnezeu, sau eel ce singur s'a
predat unei pedepse noua ~i atat de curioase'? 'Nu te-ai
temut de el, zi(;8, fund in viata; priri urmare te vei
teme fUnd mort. Nu ai tremurat cand ai impliintat in
.el eutitul, te va apuea tremur incontinuu dupa varsarea
:sangelui. Traind era robuI tau, ~i nu tu erai supus lui;
de aceia fiindcii l-ai ucis, apoi ela devenit. stapanul tau
,cel grozav!
Acestea intelegandu-le, iubitilor, sa fugim de invidie, sa stingem rautatea, sa rie rasplatim cu binele unii
pre altii, ca prin acestea sa ~tigam bun uri ~i in viata
aceasta ~i in cea viitoare, prin charul ~i filan tropia
Domnului nostru Iisus Christos, caruia. impreuna cu
Tatal ~i cu Sf. Duch, se cade slava in veeii vecilor. Amin.
OMILIA X
(Cap. 4, 22).
,I
f
132
OMILIA X
OMILIA. X
133
multe despre credinta, pe care a $i pus-o ca mai superioara indreptarei prin fapte, apoi ca sa nu creada
cineva ca eele vorbite sunt un motiv de Ienevire, a zis:
"pace avem", adeea nu mai paca.tuim de acum, nu
ne mai reintoarcem la cele dinainte, caci daca am face
a$a, atunci avem resboiu ciitra Dumnezeu, $i nu pace.
Dara cum, zici tu, este cu putinta de a nu mai pacatui ~ $i cum mai 'nainte a fost cu putinta ~ Apoi daca
fiind raspurizatori de atatea pacate, $i inca ne-am izbiivit de toate prin Christos, nu mai ramane nici-o indoiala ea tot printr'ansul yom putea sta in aceiace ne
gasim. Nu este acel~i lucru: a lua pacea ce nu era, $i
a pastra pacea deja data, fiindea cl1$tigarea unui lucru
e ceva mai greu decat pastrarea lui. $i cu toate acestea
acel lucru greu a devenit u~or, a devcnit In r ealitate.
A$a dara ~l ceiace e mai u$or, va fi pentru ' noi mai
lesne de indeplinit, adeca sa pastram pana la fine cele
date noua. Aici mi se pare ca lasa a inte1ege nu numai
eeiaee e mai u:;;or, ci $i eeiaee e rezonabi1, fiindca daca
ne-a izbavit pe noi cei ee eram dU$manii 1;ii rezboinicii
lui, apoi e rezonabil de a rama ne in starea de izbavire,
$i aceasta &l i-o inapoiem drept plata, ca sa nu se para
ea a impacat cu Tatal pe ni:;>te fndaratnici $i nerecunoscatori.
"Prin care ~i apropiere am aflat prin credinta la darul acesta" (Vers. 2). Daca e1 ne-a apro-
"prin credinta".
"La darul acesta". Care dar ~ spune-mi. Acela
134 ...
OILIA X
OMILIA X
.
,
I
~\
135
136
OM ILIA X
~I
OMILIA X
137
138
OMILlA X
al patrulea ca ne:a mantuit; a~ ci!lcil.ea 0i ne-a indreptat, ca ne-a facut ncmurltorl, ~l al 1m Dum!lezeu
~i elironomi ai imparatiei cei ve~mc8. Nu numal dela
moartea lui zice, trebuie a staru! noiin aceasta credinia, ci ~i del a dar~l ce . ni . s'a dat prit;l ~oarte3; lui.
Dc~i numai faptul ca. a murlt pent~u nOl, fimd alat d~
cazuti, a fost cea mal mare dov~da de dra~ost.ea lUI?
dara inca cand il vedem ~i dupa moarte darumdu-n~
astfeliu de bun uri ? De sigur ca cele desffu;;urate cu nm
intuneca oriee iperbola ai spune, ~i aceasta duee Ia credinta ehiar ~i pe eel mai nesimtitoriu. Nimeni altul nu
ne 'va mantul pre noi, decat numai aeela, eare ne-a
iubit atat de mult, pacato~i fiind, ineat s'a dat chiar
pe sine.
.
..
.
.
.
Ai vazut cata intelepciune ~l ce construetlC.. mmunata are pasajul acesta faJa de sp~ranta eelor ~llt03:re "?
Mai 'nainte de aceasta, doua greutat,r erau ~pre ~antUlr~
noastra' intai ca eram pacato~i, ~l al dodea ca trebwa
a ne m~ntul prin moartea stapanului, ceiace mai 'nainte
de a se petrece era indoiclnic, ~i penfru ca sa se petrcaca
a yea nevoie de 0 mare dragoste. Acum, insa, cand toate
acestea s'au pctrecut, nu niai ineape indoi~la ca toat.e
celelalte sunt cu mult mai u$oare. Acum nm am devemt
prietenii lui, ~i deci nu are nevoie 9i nici 11.u, vo!c$!e
moartea noastra. Cel ce a crutat pe dU$mam mtr atat
ineat n'a crutat nici pe Fiul sau, oare acurn cand am
de venit prietenii lui, nu se va alipl de noi"? Dara atunci
nu era nevoie sa dea pc Fiul sau. Cineva nu poate
sdipa pe un altul, sau ,pentr~ c~ l;tu vpie:;;te, sau c:1, nu
poate chiar de ar VOl. lnsa mmlC dm acestea nu 5e
poate' atribui lui Dumnezeu. Cum ca v.oie~t~, El:ce~sta se
dovede9te prin aeeia ca a predat pe FlUl sau, lara cum
C2, poate face ceiace voie$te, aceasta deasemenea a probat-o
prin faptul c~ ne-a indreptat ~in~l pacato~i.
A~a dara, care poate fi pledlca ce m. se opune l~
castiO'area bunurilor viitoare "? Nici una. Apm ca nu cumva
auziI'fd de pacato~i, de dU$mani, slabi $i necre~incio:;;i,
sa rO$esti sau sa te ru:;;inezi, asculta ce mal spune
el: ,,$i nu numai, ei ne ~i la:~ldam In~ru DUl~1-
OMILIA. X
139
140
i
OMILIA X
141
OMILIA X
f
142
OM ILIA X
OM!LIA Xl
143
OMILIA XI
~trat
t
144
OMILIA XI
Dupre cum doctorii cei mai eminenii trateaza boale1e din ObEtrf;;ie, t;;i lncep cu inset;;i r:iidacina raului, tot
w:;;a face t;;i fericitul Pavel. In adevar ca dupa ce arata
ca ne-am indreptat, t;;i dupa ce arata cele despre patriarch, despre Duchul Sfint t;;i despre moartea lui Christos-care nici nu ar fi murit, daca nu urma a ne indreptala urma dovedet;;te t;;i din alta parte cele deja dovedite,
t;;i li atrage luarea aminte prin cele contrare asupra
subiectului din discutjune, adeca C\,supra moriii t;;i asupra
pacatului. Cum t;;i in ce feliu'? Cauta adeca sa afie cum a
intrat maartea in lume, t;;i cum dupa aceia a stapanit.
A$a dara cum a intrat 9i cum a stapanit'? Prin pacatul
unuia zice. Dara ce va sa zica "lntru care toti au
gresit"? Acela cazand, zice, pe urma t;;i cei ce n'au
mancat din pomul acela, cu tot,i s'au facut muritori.
OMILIA Xl
145
3825
fO
146
OMILIA XI
,,$i
nu preeum gre~ala a~a si darul; ea de au
murit prin gre~ala unuia' eei multi, eu mult
mai vartos eharul lui Dumnezeu ~i darul, prin
darul al unuia om Iisus Christos, intru multi
s'a inmultit" (Vers. 1;'). Ceiace el spune, a.'7a ~i est~ ;
dupre dreapta judecata, aeeasta a aratat-o zicand:
OMILIA Xl
gre~ale
spre indreptare",
147
a~a
OMILIA . XI
tarea. UI1Ula intru toti oamenii a intrat indreptarea vietei" (Vers. 18). Ap~i iara$i zice: "Ga preeum
pe!ltru ~easeult:;tre~ unUl om paeato~i s'au faeut
eel multl, a~a ~l 'p~m aseultarea unuia dreptj se
,:,or face eel m1:l1tl . (yers. 19). Aiei se na>;>te 0 ches-
vel1lt mu~ ItOI'l $~ CeI chntr a nsul, nu este nimie de mi\?t re , dara ca prm neaseul ~re~ aeel~i~ sa devina pacatos
$1.a ltul, .ce ,fehu de e~nseemta 10glCa ar avea un aseIl2enea far~tt P entru cade sigur ca aeesta se va <J'asl
c?- nu. e' ,?no,,:at, deyrerr1~ ee n'a devenit pacatos aela
sllle?1 prm ,sme. A:;;aclaraee inseamna aici expresiunea
r
I
OMILIAXI
150
OlvIILIA XI
OMlLIA XI
151
~l zlce;
0152
O.lIIIL~A , Xl
pune ~i un rationament neeontrazis. ~i. care e ace I J;'ationament ~ "Caci noi, cari am murit pacatului, ip
cechip mca vom mai fi vii intru dansul" (Vel's.
2) ~ Ce este "ammurit"? Sau ca inseam nil, tendinta
~i inclinatiunea omului sprepacat, pe care toti am primit-o ca 0 hotarire oarecare, sau ca am murit cu pacatul
crezand 9i luminandu-ne cu sf. botez, ceiace se poate
zice mai cu mult cuvant. Dealtfeliu aceasta 0 invedereaza
~i pasaje10 urmatoare. Deci, ce va sa zica a mud eu
pacatul"? Aded a nu mai asculta cu nimic de pacat.
Ac.;easta a facut-o odata botezul ce I-am primit, cand a~n
murit cu pacatul de pana atunci, iar dupa botez trebuie
ca zelul nostru sa faca de a-I omori ori decate ori ni
s'ar infati9a, 9i ori decate ori ni-ar poroncl. sa'l facem,
noi sa ramanem nemi;;;cati, ea mortii. De:;;l aiurea zic.e,
ca chiar insw;;i pacatul a murit, totu$i aceasta 0 spune
acolo voind sa arate u9urinta omului spre virtute, -aici 1n&1. fiindca se sile$te sa de;;;tepte auditoriul, schimba
vorba ;;;i 0 aduce chiar asupra mortii. ~i fiindca ceiace
a vorbit nu este destul de lamurit, 0 explica iara$i prin
pasajul urmatoriu, unde cuvintele sunt mai intepatoare :
"Au nu cunoasteti, ziee, ca cati intru Christos
.,,
j
,,
OMILIA XI
15.'3
154
. O;VlILIA Xl
toarcem la murda ria de dinainte, $i dupa tinereta ca$tigata prin char ni pregatim fn$ine prin pacate batraneta de dinainte. cad $1 iubirea banilor, $i slujirea poftelor absurde, $i in fine orice pacat obicinuie$te de a
imbatrani pe cel ce'l face, dupre cum zice scriptura:
J
OMILlA XI
UJ
155
)
156
OMILIA XI
)
OMILJA. ;XI
157
158
OMILlA XI
dtca noi faeef!1 a$a, apoi nici ehiar dia volul nu va putea
sa ne predomme vreodata, ei inca mai mult ni va folos!, pregatindu-ne de a fi totdeauna treji. Astfeliu $i
Pavel.de$tepta pe Efeseni, povestindu-li salbatacia diavolulUl. Dara noi dormin $i horcaim de$! avem intransul un rezboinie viclean. Daea c~mva am $tl ea
vre-un $ea~pe s'a euibarit 1anga patu1 nostru, eea rnai
m~re graba. a,!ll. p~ne ca sa'1 ueidem, iara pe diav01ul
avandu-l cUlbarlt m sufietul nostru credem ca nimie
nu.patimim, $i ne lasam alene la sbmn. Cauza este ca
n01 ~u'l vedem. c.u oC,hii. ee$ti trupe$ti, $i de aceia ~ste
neV01e de a prlvIghea $1 a fi mal mult treji. De dU$manul vazut s'ar putea pazi cineva mai lesne pe cand
de eel nevazut nu vom putea sa fugim u$or 'daea nu
yom ~ ve$nic inarmati, $i mai ales ca el 'nu $tie a
rezbol pe calea cea dreapta, caci at unci iute te-ar cuceri .
ci de multe ori, sub forma prieteniei, i$i varsa tot veninui
salbataci~i lui: A$a de pi~da, ~l a pregatit in acest chip
I?,e femma lyl I?b Jmbrac~ta ~ sub masca iubirei, $i a
fac:ut-o. ca sa dea barbc'!,tuIUl sau aeel sfat viclean. Astfehu $1 cu Adam vorbmd necuratul, $i prefaeandu-se
ca-i poarta grija $i-i vroie$te binele, zieea: In ziua
':
OMILlA XII
159
OMILIA. XII
:,f
t
160
OMILIA XII
OMlLIA XII
161
162
OMILIA XII
de:;te, sau mai bine zis, pregate~te dovada din cele contrare. Fiindca era natural ea unia sa se tulbure auzind
de cruce $i de moarte, e1 arata ca tocmai pentru aceasta
trebuie a se incuraja mai mult. Sa nu erezi ziee ca
daca a murit odata, apoi este muritoriu, ca~i toc'mai
pentru aeeasta remane nemuritoriu. Pentruca moartea
lui a devenit moartea mortii, ~i fiindea a murit, de
aeeia n.u mai r;?~are, "Ca ce a murit, en pacatul
a murlt odata (Vers. 10). Dara ce va sa ziea "CU
pacat!ll"? Adeca ~ca nu Christos era respunzatoriu, d
a murlt pentru paeatele noastre, ea pacatul sa'l desfiinteze, ~a-i. ta;ie vi~ele $i intreaga putere, $i eu un
euvant sa 1 mmleeasca eu totul, - pentru aceasta a murit
el. Ai vazut cum a infrico$at auditoriul'? Daca el nu
moare de a doua oara, zice, apoi nici baea rena:;>terei
(botezuI) nu este de a doua oara, $i daca a doua bae
nu mai este, apoi nici tu sa nu mai fii inclinat spre
pacab) ~i toate acestea Ie zice seulandu-se contra acelor
ce ziceau: "Sa facem cele rele, ca sa vie cele
bune" sau "Sa staruirn in pacat, pentru ca dal~ul
sa priso~easca". Deci el scotand din riidacina 0 astfeliu
de parere gre$ita, 0 restoarna prin toate cele spuse.
"lara ce viaza, viaza lui Dumnezeu" zice
adeca remane nedisfiintat pentru totdeauna, ca ne mai
put:and. ~ s!apanit ?e moarte. paca e1 nefiind respunzatorlU $1 mea a mur1t pentru pacatul altora, apoi cu atat
mai mult acum nu va mud, desfiintand piicatul eu desavar$ire, ceiaee zieea $i in epistola eatra Ebrei: "Ci
acum odata la sfar~itul veacurilor, spre surparea pacatului, prin jertfa sa s'a aratat. 9i precum este randuit oamenilor odata sa moara, iara
dupa aceia judecata, a~a si Christos odata fUnd
jertfit ca sa ridice pacatele multora, a doua
oara fara de pacat se va arata celor ce'l asteapta pre el spre mantuire" (Ebr. 9. 26-28). A~
dara el arata aid puterea vietei eea dupre Dumnezeu,
in aeela$i timp $i puterea pacatului, insa ca viata cea
dupre Dumnezeu nidodata nu va muri', pe cand pacatul
cum nu va pierde pe cei ce sunt respunzatori, daca el
(pacatul) a faeut ca sa moara $i eel nemuritoriu '?
Apoi fiindca a vorbit despre viata lui Christos, ea
\ .
OM ILiA XII
163
164
OM ILIA XII
I
I
OMILIA. XII .
165
atiditoriul, aeolo spunand de pacat, iara aici de Dumnezeu. Deci, dupa cearata cata departare este 1ntre cei
ce imparatese (intte Dumnezeu ~i pacat) , la urma lipse~te de orice iertare pe acel osta~ care parase~te pe
Dumnezeu, $i care prefera a se pune sub imparatia
pacatului. Nu numai prin aceasta, clara $i prin cele ee
urmeaza, el tot aeela~j lucru n invedereaza, zicand:
"ea din morti vii". Prin toat.e acestea el arata atat
vatamarea ce ni prjeinuie$te pacatul, cat $i maret,ia
darului lui Dumnezeu. Ganditi-va, zice, ee ati fost, $i
ce ati devenit. Cine ati fost ~ Mort,i $i pierduti eu 0 pierdere ce de nicairi nu se putea indrepta, $i nici ca era
cine sa va poata ajuta. f;)i ce ati devenit voi din morti
cum erati'? Vietuind viat.a nemuritoare. $i prin cine ati
castigat aeest bun nepretuit'? Prin Dumnezeu carele
poate totu1. Prin urmare este drept de a va pune sub
ordinile lui cu atata bunavointa, eu cata e demn din
partea celor inviati din morti. ,,~i madularile voastre arme dreptatei", zice. A$a dara trupul nu este .
r<1u, daca poata sa devina arma dreptatei. Vorbind el
de arme, arata ca noi ne gasim intr'un rezboiu infriCO$at, pentru care ni arata ca avem trebuinta de arme
puternice, ~i vointa barbateasca, in acela$i timp $i cunO$tinta desavar$ita de eele ale rezboiului, iara mai
presus de toate de general iSCllSit. Dara generalul ni sta
de r ata, fiind pururea gata a ne ajuta; acest general
remane necueerit, $i noue ni-a pregatit arme puternice.
Deci, trebuie de a a vea buna intentiune, ca sa putem
intrebuinta la necesitate acel ajutoriu, incat sa ascultam
l;li de general, in acela.;;i timp $i armele acestea sa Ie
manuim in interesul patriei.
Deci, dura ce ne mangaie $i ne incurajaza atat d.e
mult, dupa ce ni aminte$te de arme ~i de lupta, PrIve$te cum iara~i incurajaza pe osta$i $i Ii atita buna
vointa, zicand: "Ca pacatul nu va stapane~te pre
voi, ca nu sunteti sub lege, ci sub char" (Vers.
14). Dara dad pacatul nu ne mai stapane$te, de ce
ni-ai dat atatea poveti mai sus, zicand: "Sa nu i~
paratiasca pacatul in trupul vostru eel murltoriu" l;li "sa nu faceti madularile voastre arme
de nedreptate pacatului?" Deci, ce este ceiaee el
166
OMILIA XII
de a calatorl pe calea vlrtutei. Nu era de fata niei due.hul ca!,e sa-! ajute, ~iv n!ci botezul care putea a'l mor:tIfic~, el ea ~l un ~al .rara~ frau alerga peste campi, ~i
gr~~a ste mylt~ orl, fimdea legea de ~i-l de~tepta ee trebUIe sa faca, ~l ee nu, totu~i eu nimie alt nu eontribuiit
Ia izJJ3.!lda . Iup~atorl!lui, decat eu indemnarea prin vorbe.
De aeeIa ~l prapasba de dinaintea noastra este aeum
eu mult mai mare, fiindea ne-am bucurat ~i de un mai
ma: re ajutoriu. De aeeia ~i Christos zicea: "De nu va
prlsosi dreptatea voastra mai mult decat a Carturarilor ~i a Fadseilor, nu veti intra intru im~aratja cerurilor" (Math. 5, W).' Aceasta insa mai
OMILIA
167
-x u
lui obieinuita de interzicere: (sa nu fie; apoi mai departe vine eu yorba iarfi$i la un sfat ee il da, aratand
cat de mare este u$urinta lupteIor, eaei zice : "Au nu
stiti ca celui ce va dati pre voi robi spre ascultare, robi sunteti aceluia pre care ascultati,
sau pacatului spre moarte, sau ascultarii spre
dreptate?" (Vers. 16). Nu va spun, ziee, ilici de gheena,
168
OIvIILlA XII
OMILIA XII
16Y
10, 28). A~dara fugind de 0 astfeliu de moarte, sa preferam pe acele fericite $i admirate, ca a$a feliu din celelalte
dow'i, de una sa nu ne temem, iara de a doua sa fugim.
Nici un tolos nu vom avea noi vazand soarele, mancand
~i band, daca viata noastra nu este intovara~ita de
fapte bune. Ce folos poate avea acel imparat, spune-mi,
care d~i este imbracat cu porfira $i are arme, totu$i
n'a dobandit nici un supus, ~i este expus batjocorei ~i
rlsului tuturor'? Tot a~a $i cre~tinul nu va a yea nici un
folos dela credinta lui ~i dela darul ca.';;tigat prin botez,
daca nu are fapte bune, ~i este expus tuturor patimilor;
170
. OMILlA XII
OMILlA XII
171
172
OMILIA
XII
OMILlA
XI!
!73
174
imparta~~ti
O~lIL1A
XII
"
OMILIA
175
XI!
\"
176
OII'IILIA XIll
(Cap. 6, 19).
Fiinclea pana acum aposto1ul a cerut dela dan$ii 0
mare exaetitate in viala lor, poroncindu-li de a fi morti
in lume, morti $i eu pacatu1, ramamlnd nemi$cati in
inspita spre pacate, apoi aceasta s'ar fi parut multora
poate ea ceva greu, mare $i covar~;;ind natura omeneasea. De aceia e1 voie$te a arata 'ea nu cere eeva
peste masura, $i nici dupa cat ar trebui sa S8 ceara
deia ceI ce s'a bueurat de atata dar, ci cumpatat $i U$or,
iara aceasta intentiune a lui 0 arata prin trecerea deo-
OMILlA XIII
177
a~ .$i ~s~.
Cand vietuiati in rautate, zice, in necucermCle $1 m
relele cole' mal grozave, voi vietuiati .cu atata supuner~
si ascultare, ca nimic bUQ nu faeeatv). Aceasta va sa
12
178
O;\lIL1A XIII
(Vel's. 21) ~ Astfeliu a fost acea robie, ca numai' amintirea ei pricinuie$te rU$ine; $i daca numai amintirea
pric~nuie$!e r,;!$ine, ap~i cu ~ta,~ If!.ai mylt ~nse$i fapta.
;\$?- ~ar:.a .vOl acun:, ZlC~, atl c!1$tIgat mdOlt; intai ca
vatl lzbavlt de rU$me, $1 al dOllea ca ati cunoscut in
fine .relele in care va gasati atunci, dupre cum $i atunci
indOlta. era ~i vata.mare~, intai ca faceati fapte vrednice
de rU$II~e, $1 al doJlea ca nu cuno$teati rU$inea, ceiace
este mal mare decat [aptul dintai, - $i totw~i ati stat
slujind pacatului.
'
. . D~c~, dl~pa ce a aratat cu prisosintii vatamarea
prIcmmta prm [aptele de atunci, dela rU$ine trece imediat la insw;;i [aptul in sine. Deci, care a fost la urma
faptul ~ "Ca sftrsitul acelora, zice, este moartea".
Fiindca rU$inea n'll se pare a fi un lucru atat de O'reoiu
de aceia apostolul trece cu yorba tocmai la cgiace ~
mai grozav dedU orice, $i vorbe$te de moarte, de$i
ajungeau $i cele vorbite mai 'nainte. Tu poti pricepe cat
de mare era raul, daca izbaviti fiind de pedeapsa, totu$i
de rU$ine nu erau izbaviti. Ce rasplata a$tepti, ziee
de~a faPt:e, cand, de$i ai scapat de pedeapsa, totu$i numai
PrII! ammtirea ac~lor r~le t~ rO~$ti $i 'ti acoperi fata de
rU$me, cu toate ca te gasC$tI acum in asemenea char ~
Insa nu tot ~ sunt cele ale lui Dumnezew).
"lara acum slobozandu-va din pacat, si facandu-va robi lui Dumnezeu, aveti roada voastrii
spre sfintenie, jarii sfarsitul vjata vesnica"
(Vers. 22), adeca roada acelora chiar $i dupa izbavirea
l<?r este rU$inea, pe; cand roada acestora este sfintenia,
$1 unde este sfinteme, acolo este $i curaj mare. Roada
OMILIA Xlii
179
acelora este moartea, pe cand a acestora este viata ve$nica. Ai vazut cum el arata cii unele din acestea ni
s';!nt date~eja, iara alte}e ~e avem in speranta, $i ca
dm cole .deja date, adeca dm sfintema ce 0 avem ca$tigata se adeveresc $i cele viitoare, ca viata ve$nica ~
Ca sa nu zici tu ca acelea Ie avem numai cu speranta
iata cii el arata ca deja tu ai cu18s ' roade: intai cii te:a{
izb1'ivit de relde acelea, de care numai amintindu-ti' te
rm;;inezi, al do ilea cii te-ai faeut rob dreptalii, al treilea
cii te bucuri de sfintenie, $i al patrulea ca te-ai invrednicit de viata ve.;micii, iara nu momentana. Dara chiar
D.$i1 fiind, zice, slujC$te deopotriva !$i aiei. De!$i stapanul
acestor din urrna estc cu mult mai superior decat al
celorlalte, ~i dQ$i este mare deoscbire intre slujbe 9i
recompensele ce Ie capeti din ele, totu$i eu nu cer
nimic mai mult.
Dupa aceia fiindcii a amintit do arme ~i de imparat,
staruie$te inca in aceasta metafora zicand: "Pentru
180
. OMILlAXIlI
~tiu
legea graiese",
I,r
OMILIA XIII
181
defairna legea? Al1d~i aici, cum Pavel fiind silit de 1mprejurari $i totu$i nu'i desfiintaza autoritatea, ba inca
vorbe9te lucrLlri mari de autoritatea Iegei, daca traind
ea ludeul este legat, iara acei ce calca legea $i 0 parasesc
fiind vie, sunt taxati de preac urvari. Dara daca au parasit-o dupa ce a murit, nu este nimie de mirarc, pentru
ca $i printre oameni nu este defaimat eel ce face &)<1.
"lara de a murit barbatul ei, zice, s'a deslegat
de legea barbatului". Ai vazut cum prin accst exemplu arata ca Iegca este moarta ~ lnsa nu 0 face aceasta
in deduct.ie, ci din exemplu se intelege numai. "Pentru
182
. OlvllLlA XIII
loru'~i,
ci celui ce a
OMILlA XlI!
183
!, .
~~
iR4
OMILIA XIII
voastra mai muIt decat a Carturarilor si a Fariseilor, nu Yeti intra in imparatia cerlurilor"
aici iara$i:
It
185
litera care eondamna, adeea Iegea eea veche, ci duehul
carele ajuta. De aceia cand printre cei vechi se ar,lta
cate odata vr'un eaz de feciorie, era un fapt foarte uimitoriu, pe cand astazi virtutea aceasta s'a imprii$tiat
. pc toata fo,ta pamantului. Chiar $i moartea putini barbati erau cari sa onesocoteasca, pe cand astazi in sate
ea ,.~i In cetati sunt 0 multime nenumarata de mucenici,
multime compusa nu numai din b;1,rbati, ci :;;i din femei.
'Deei, dupa ee a zis acestea, ivindu-se iara$i 0 antithesa 0 desleaga, iara in deslegarea ei intrebuintaza
iQeile :;;iexpresiunile pe care Ie voie$te. De aceia 'nici
ca introduce mai dinainte deslegarea ei, ci tocmai acum
prin contrazicerea din pasajul urmatoriu, cn. astfelill in
deslegarea ei el sa aiba ocazie de a spune ceiace VOiC-7te,
$i aclizatiunea ce li-o aduce sa fie mai u$oara de primit.
Fiindca. mai sus a zis: "lntru inoif'ea duchului, iara
nu intr-u vechitura literei" , apoi a adaos imediat:
186
OM lLIA Xlll
OMlLlA Xl!!
187
--------------~----~------------------------
\
i
188
OMILlA X!lI
._ _ __
_ _ _ _ _O_M_l_L lA XlII _
_ _ _ _ _-'-_
189
din cate a fa.cut E;>i din cate n'a facut Dumnezeu. Dara
pc cand eu t1'aiam fara de lege, zice, nu eram atat de
eondamnat. "lara viind poronca, pacatul a inviat, iara eu am murit" (Vel's. 10). Aceasta s'ar
pa1'eft ca este acuzatiune ad usa contra legei, dara daca
cineva ar eX!1mina veu a~ anunti,me, ~r put~a &.asi aici
o mare lauda adusa legCI. El n a aratat ca pacatul a
stat de fata neexistand mai 'nainte, ci ca era ascuns,
ceiace este 0 mare laudaadusa legei; caci daca mai
'nainte de ea pacatuiau pe nesimt.ite, dupa venirea ei
in sa, chiar dad nimic alt n'a1' fi folosit, cel putin ' au
putut sa afle exactca au pacatuit, fapt care nu este
mic ~i de nebagat in sama pentru izbavirea de ran.
Dara daea nu s'au izbavit de rau, nimic nu se poate
imputa Icgei, care totul a faeut pentrll aceasta, ei toata
vinovatia se intoaree asupm intentiunei celor ce all
primit-o, intent-iune care era conruptii contra oricarei
a!:?teptari. Dara apoi a sustinea ca prin cele ce se folose~te cineva estc vatamat, nici nu se impaca ell bunul
simt De aceia i$i zicea : ,,$i mi s'a aflat mie po-
~i
dreapta, $i buna"
(Vers. 12). Dara de voie17ti, yom aduce Ia mijloc E;>i explicarile ce Ie fac ' unii faI 9ificatori ai acestor idei, wci
astfeliu ~i cele ce noi vorbim, VOl' fi mai clare. Unia
zic ca cele spuse de apostol nu sunt cu pri vire la legea
lui MoiSt, ci la.legea nattirala, iara altii spun ca se Yor-
J
190
Oi\IlLfAXiIl
bestede legea data lui Adam In raiu. :;3i ell toate aeostea
peste tot loeul seopul lui Pavel era de a scapa legoa de
lnvinovatire, pe eand fata de logea natura]fi $i de aeea
data lui Adam, el nu avea niei un euvant de a Ie discuta aid, - $i cu drept. CLlvant, fiindca Iudeii cu logea
lui 1V10isl spariau $i infrieo$au pe alt-ii in eertelo $i disputele ee 10 aveau pentrLl char. Poronca data lui Adam
in raiu, nu se vede nieairi numita de Pavel lege; nici
el $i nici altul nu a numit poronca lege. Dara pentru
ca chiar din e uvintele lui sa so faea aeeasta mai lamurita, sa Ie examinam, indreptandu-ne euvantul eeva
put.in mai sus. Diseut<1nd eu dan$ii dospre viata eea
exada, zicea: "Au nu ~titi, fratilor, ca legea sta-
oar~cand?"
.cad nici Adam, $i nici altul dint;re oameni a trait vreodata fara legea naturala. Odata a plasmuit Dumnezeu
~i legea naturala, $i pe om, $i acea lege 0 a a$ezat in
el, stabilindu-i astfeliu un convietuitoriu sigur cu intreaga natura. Afara de aceasta nu se vede nieairi ea
apostolu] ar fi numit legea naturala poronca, pe cand
Jegea lui Mois! 0 numc.';;te poronca dreapta $i sfinta, $i
lege duchovniceasca. Legea natmala nu ni s'a dat de
duch, fiindca $i barbarii, $i Elinii, $i toti oamenU de pe
fata pamantului au aeeasta lege. De ai~i. este invederat?
.ca apastolul spune peste tot loeul aIel de legea 1m
Moisi. De aceia 0 nUme$te $i sfinta,' zieand: "Drept
J
OMlLiA XIII
191
i!
1
f
,7
192
- - --
OMILlA XIII
193
.
194
OMILIA XlII
multamire traind in lini:;;te:;;i in cea mai mare siguranta. ~i toate celelalte parti ale raului daca ar vol. cine va
sa Ie examineze, le-ar vedea pIine de turburari, pIine
de piediei. ~i ceiace e mai mult, ea cele ale virtutei la
inceput se par foarte obositoare, :;;i numai dupa aceasta
sunt placute, pe cand cele ale raului cu totul din contra,
caci dupa 0 placere scurta Yin durerile :;;i torturile, astfBliu ca de aid dis pare place rea cu tOtlll. Dupre cum
eel ce a$teapta cununa nu simte:;;te nimic din greutatile de fata, tot a~a :;;i cel ce dupa placere i~i a~teapta
osanda, nu poate sa se foloseasca de 0 veselie curata,
din eauza fricei ce'l tulbura intr'una. Mai mult inca, ca
daca ar examina cineva cu exactitate, ar putea gasi la
el multa duren' chiar mai 'nainte de osanda faptelor
lui, ar putea sa gaseasca durere, zic, chiar in faptul ca
a indraznit a face raul. ~i de credeti, apoi yom examina aceasta la eei ce rapesc averi straine, sau ehiar
:;;i la acei ce posed averi, fie ele adunate in orice mod.
In timp ce noi stam departe de orice frica de orice
primejdie $i groaza, sa he inchipuim ea unul's'a imbogatit in Iini:;;te, :;;i ca se ocupa fara teama numai cu
paza averilor sale, - ceiace este cu neputinta, insa fie
a::;;a; - deci, ce mul1amire are acest om f Ca :;;i-a strans
rnulte averi ~ Dara tocmai acele averi nu'l lasa a fi
multamit, caci pe cat timp el va dOr! :;;i altele mai multe,
se VOl' prelungl :;;i torturile. Pofta numai cancl Inceteaza
:;;i sta pe loc, numai atunci procura omului placere :;;i
multamire, fiindca ~i noi cand suntem insatati, numai
atunci ne racorim cand bem pe cat voim; intru cat
insa noi yom fi insatati, chiar de am seea toate izvoarele, mai mare ni va fi tortura; chiar de am inghiti
multe riuri, totm;;i torturile setei VOl' fi mai grozave
decat orice osanda. Tot a:;;a :;;i tu, daca vei pofU chiar
:;;i dupa ce ai ca:;;tigat toate ale lumei, apoi mai mare
vei face tortura, ~i cu atat mai mare, eu cat de mai
multe te-ai indulcit. Deci, sa nu erezi ca In a se imbogati cinevase gase:;;te placerea $i multamirea, ci In a
nu dOr! sa se imbogateasca. Intru cat dore:;;ti a te Imbogati, niciodata nu vei inceta de a fi torturat. Pofta
de bogatie este un amor nesatisfacut niciodata, :;;i cu
cat Vel Inainta mai mult pe aceasta cale, cu atat mai
mult te-ai departat de sfar:;;it. Deci, oare nu este aceasta
o enigma, 0 abrutizare :;;i 0 mare nebunie ~
Prin urmare sa ne departam de rele, sau mai
.t
OMILIA XlI!
195
\,
::196
.OMILIA XIiI
OMILIA. XIII
197
198 -
OMILIA XIV
OMILIA XIV
OMILlA XIV
199
200
OMILlA XIV
OMIL1A XIV
201
ca cugetul nu este conrupt, ci chiar $i in fapta el f$i conserva nobleta sa'? Caci daca ia parte la pacilt, in acel~i
timp $1 ura$te pacatul, ceiace n'ar putea fi 0 mai mare
lauda adusa legei, fie ea naturala, fie cea scrisa. ((Cum ca
legea este buna, zice, se vede din fnvinovatirile ce mi
1e fac insu'mi, neascultand de ea, $i urand faptele ink"tmplate. De..<;;l, daca legea a fost cauza pacatului, cum
atunci cel ce se veseha impreuna cu ea, ura ceiace era
poroncit de ea sa se faca? "Laud legea, ca este
buna" zice:
202
______________~___O_M__
IL~, _X_I_V__________________
2f13
novatire atat esenta trupului cat $i a sufletului a aruncat-o intreaga la fapta rea V Daca nu voie$te r&ul, prin
aceasta sufletul este scapat de acuzatie; ~i daca nici
trupul nu lucreaza raul dela sine, apoi atunci $i el este
eliberat de invinovatire; de unde urmeazll, ca totalul
raului este numai in reaua intentiune a celui ce face
raul. Esenta sau fiinta sufietului $i a trupuIui, nu esto
tot una cu esenta intentiunei, fiindca cele dintai sunt
lucrurile lui Dumnezeu, pe cand cea de a doua este 0
mi$care derivata din noi in$ine, putand a 0 dur.e undo
voim. Voinla intreaga, sau liberul nostruarbitru, este
infiltrat in noi de insu$i Dumnezeu, pe cand 0 vointa.
ca aceia des pre care vorbe$te apostolul, este a noastra
proprie, derivata din intent-iunea $i din parerea noastra.
204
I
OMILIA XIV
.+
OMIL1A XIV
205
206
OMILIA XIV
207
OMILlA XIV
~l
femele,
eu insu'mi cu mintea mea slu)ase legel 1m Dumnezeu iara cu trupul legei pacatului", $i dupa
aceast~ imediat a adaos: "Nici 0 p~deapsa ~I'ept
aceia nu este aeum celor ce sunt mtru Chrlsots
Iisus". Apoi fiindca i s'ar fi putut raspunde ca $i dup~
.208
OMILIA XIV
OMILIA XIV
209
ceiace era rau in lege, ci "ceiace el~a eu ne~i iara.7i "intru care era slaba'"
~i nu intru care urzea raul, intru care uneltia raul
Dara nici slabiciunea legei nu i se atribuie ei, ci trupului,
ziCftnd: "intru care era slaba prin trup". Trup
aiei nu nurne9te insa$i ninta lui, insu9i subiectul sau
esenla lui, cigpgetulcel trupesc;-- astfeliu ca prin aceste
expresiuni el scapa de acuzaliuni ~i trupul, $1 legea lui
MoisL $i nu numai prin acestea, ci $i prin cele ce urmeaza. Daca legea era eontrara, apoi cum de a venit
Christos in ajutoriul ei ~ Cum de lrnpline$te indreptarea
ei, ~i vine in ajutoriu osandind paeatul in trup'? Apoi
tocmai aceasta mai lipsca, fiindca inca de mult 1egea
osandia pacatul in sufietul omului. Dara ce ~ Oare legea
a facut ceia ce era mai principal, $i unulnascut Fiul
lui Dumnezeu a faeut ceiace era mai de putina insamnatate f Nici de cum, caci $i aceia - legea naturala
sall con$tiinta - tot Dumnezeu a infiIt.rat-o in sufietul
omlllui, 9i tot e1 a adaogat Ja timp ~i legea scrisa. Dealtmint1'elca nici un folos nu ar fi fost de principal, daca
nu s'ar fi adaogat pe Ianga e1 $i ceiace se c1'ede ea
secundar. Caci ce folos este de a $ti cineva ce trebuie
sa faca, $i totu7i nu face'? Nici unul, ba inea ~i osanda
Ii este mai mare. A9<.\ c.a eel ce a izoovit sufietul, acel~i
este ca,1'e a facut ca $i t1'upul sa devina mai sprinten.
A in vaia pre eineva e Iucru u90r; insa a'i arat.a ~i 0
cale oarecare, sau, mai bine zis, un mijloc sigur prin
care sa se realizeze cu w;urinta cele inva(ate, aceasta
este de admirat. De aceia a venit unul nascut al lui
Dumnezeu, ~i nici ca s'a departat, pana ce mai intai nu
ne-a izbavit de acea greutate. $i ceiaee e mai principal,
e modul biruintei lUi. Fiindca e1 n'a luat alt trup, ci
chiar acel trup omenesc obosit $i zdrobit. Dupre cum
cineva, vazand in piata 0 femeie ordinara lovita ~i maltratata de un mojic, a1' veni in ajutoriul acelei femei,
spunand ca el este fiul ei, de$i este fiul imparatului, 9i
astfeliu ar scapa pe acea femeie clin ghia1'ele clu$mamlor
ei, - tocmai a~'I, a facut Christos, fiindca, luandu-ni apiirarea 9i marturisind ca eJ este fiul omului, s'a pus in
dreptul nostru, $i a osandit pacatul. Dupa aceia pacatu!
n'a mai indraznit sa loviasca in om. Ba inca eeva mal
mlllt, ea el - FiuI lui Dumnezeu - a lovit pacatlll Cll 0
lovitura de moarte; insa prin aceasta . n'a fost osandit.
HCi},
putinta legei",
3825
210
OMILlA XIV
I
OMILIA XIV
~i
211
212
OMILIA XIV
OMILIA XIV
21:3
214
OMILIA XIV
A$a dara, sub denumirea de cugetul trupului, apos.tolul num~te rautatea, iara sub acea de cugetul duqhulUl,
intelege c~arul dat n~ue, ~i ~ctiu.n~:;t .a.?ei~ judecata ca
bulia de hbera noastra vomt;a. NICalrI msa nu vorLc$te
aiei despre ipostasul saufiinta vre unui euget al trupului,
ci desDre virtute $! rautate. Ceiace n'aiputut face in
lege, ~ice, vei putea face acum pa$ind drep~ i?i tara
teama, daea insa vei ~tigaajutoriul ~uehul~l. ~u este
de ajuns de a nu u~bl~ dupre truJ?' CI. trebUle $1 vde a
pt'i$i dupre Dueh, ~mdca pentru mantmrea no:;tStra ~u
este deajuns numal de a n~ abate dela re~e, CI ~rebme
$i eele bune a Ie face. Dara aeeasta ~u~a) atunelva ~?
cand. yom da spiritul no~tru Duehulm, $1 e~nd yom SIll
trupul de a'$i eunoa$te rand~eala sa. Astfelll~ $1 tr:,upul
il yom putea face duchovmeese, precum $1 daca n~
trandavim, ehiar $i suftetul il yom face trupese. DeeI,
fiindea nu la voea naturei a lasat aeest dar, ci I-a ineredintat liberei tale vointi, in tine sta de a deveni trupul
duehovnicese sau suftetul trupese, caci totul depindc de
tine. Paeatul nu se mai rezboie$te aeum eu legea mintii
noastre nici nu ne mai rohe$te ca mai 'nainte, ci toate
aeelea ~u incetat $i au fost rapuse de eharul Duchului,
care a facut ca patimile sa se teama $i sa tremure.
Dara daca tu singur stingi lumina, daca singur scoti
$i alunO'i pe guvernatoriuI $i capitanul corabiei tale, la
urma ri'aufragiul tie singur ti se ealeuleaza.
Cum ca virtutea a devenit mai u$oara aeum pentru care $i filosofia este mai mare, - afia de aeolo
cum mergeau lucrurile pe cand legea stapanea pe oamen~,
$i cum merg astazi, cand a stralucit eharul duchulUI.
Ceiaee mai 'nainte nimanui nu se parea a fi .eu putinta,
ca de pilda fecioria, dispretuirea mortii $1 a J!lulto:r:
patimi, toate acestea astazi se savar$ese pretutmdel1l
in lumea intreaga, $i nu numai printre noi, ci $i printre
Seiti, $i Thraci, $i Indieni, $i Per$i, $i printre multi alti
barbari vei gas! choruri de fecioare. 0 multlme de martiri, societatl de calugari, ~i el}i~r mai mu.1ti d~ avcet~a
decatde cei insurati. Vel gas) la aee$tIa $1 saraele
multa, $i post indelungat, eeiace afara de unul. s~u ~e
doi, cei din vechime, cari vietuiau dupre lege, mel prm
vis nu '$i-au putut inehipu! ca s'ar 'putea vreodata.
.
Vazand, deci, adevarul lucrurilor rasunand. ~a~
stralucit decat orice tra.rnbita, nu te mole~;i, $1 mCI
nu trada un astfeliu de char. Nu este eu putinta a se
,I
I
OMILIA XIV
215
216
. OMILIA XIV .
217
OMILIA XIV
(sfrcsp =
Nu a zis iara de nu aveti voi, ci faptul acesta dureros H atribue altom, zicand: "acela nu este al lui" .
"lara de este Christos intru voi" (Vers. 10). Aici
iara$i Ii pune inainte cele bune. Ceiace e dureros $i
trist, el 0 spune in seurt $i la mijlocul frazei, pe cand
ceiace este iubit $i dorit 0 pune de amandoua par tile,
$i prin multe vorbe, ca astfeliu sa intunece efectul produs de intristare. Aceasta 0 zice aposto1ul nu spunand
ca Duchul este Christos, - sa nu fie una ca aceasta, -.
ci aratand ca cel ce are Duchul, nu numai ca se nume:;;te al lui Christos, dara ehiar are pe Christos in. el,
1) Notii. Expresiunea din original
.'It.p
tradusa exact in Roeste claca, de cumva, o;;i nici de cum ca, dupre cum se gase~te in editia de Buzau. Dovada la aceasta este chiar explicatia Sf
Chrisostom. (Trad.).
.
mane~te
218
OMILIA XIV
219-
OMILIAXIV
yorba de fnviere, fiindca aceasta mai ales era care de$tepta speranta auditorului, ::;;i'l asigura prin cele petrecute cu Christos. ccNu te teme, zice, daca e::;;ti imbracat
cu trup mort; aibi in tine Duchul, $i vei invia numai
decat. Dara ce ~ Oare trupurile care nu au in ele Duch,
nu vor invia ~ ~i cum vor sta a~unci toti. inaintea ~ro:
nului lui Christos ~ Cum va putea fi vredmc de credmta
cuvantul despre gheena~. Ca daCe"\, cei ce nu au in i~ pe
Duch nu inviaza atunci nid gheena nu va fi. DecI, ce
va sa' zica ceiace e1 spune aid? Toti vor invia, desigur,
insa nu toti spre viata, ci unii spre osanda, iara. ~lli~
spre viata. De aceia nici n'a zis .~p~stolul ccv~ invIa 91
trupurile voastre)), ci "va face Vll ~l trupurlle voastre", ceiace este mai mult decat invierea, 9i care se
acorda nurnai celor drepti. Deci, spunand ::;;i c~uza unei
asemenea cinste, zice: "pentru Duchul lUI cel ce
locue~te intru voi". A$a ca daca vei pleca de ,aici
fiind lipsit de <:harul I?uchului,. ~i n~aval!d~-l intreg, te
vei pierde deslgur, chIar de-aI mYIa. 9iCI dupr~ cu~
el nu va suferi a fi predat osa~del, vazand. a~uncl stra:
lucind Duchul intru tine, tot w;>a nu va prlml ca tu sa
fii introdus in camera cea de nunta, vazand ca Duchul
este stins in tine, dupre cum n'a lasat sa intre nid
acele fecioare nebune.
1). Deci iubitule, nu lasa ca trupul sa vieze acum,
ca astfeliu sa vieze atuncI, fa sa moara aICI, ca sa nu
moara acolo niciodata. Daca va ramanea aici vietuind,
v
v'
1) P{(rtea morala. Despre cei ce vie~uesc in virt~te !;>ii~ exercitii morale, !?i ca sing uri ace!?tia traesc, pe cand C~l c,e vlet uesc
in placeri, deja sunt morti. f?i despre dezmerdare, mb1re de argint ~i lacoime. (Veron).
2?0
OMILIA XIV
J
OMlLiA XIV
221
222
OMILIA XIV
J
f
OMILIA XIV
223
225
OMILIA XIV
o
"
3825
15
226
OMILIA
xv
"Drept aceia, fratiIor, datori suntem nu trp,puIui, ea sa vietuim dupre trup, ea de vietui~i
dupre trup, veti muI'l, iara de veti omori eu
Duchul faptele trupului, veti fi vii" (Vel's. 12. 13).
Aratand cat de mare este rasplata vietei duchovnice9ti, 9i ca 0 astfeliu de viata face pe Christos de a
locui in noi, 9i ca face vii trupurile cele muritoare, 9i
ea sboar2o spre ceriu, 9i ca 0 astfeliu de viata face mai
uf;oara calea virtutei, la urma adaoge ~i sfatul eare era
necesar, zicand: prin urmare nu suntem datori a vietui
dupre trup. Dara n'a zis intocmai af;a, ci spunand ca
"datori suntem nu trupului", el a aratat eu mai
multa putere f;i mai intepatoriu, ca datori suntem Duchului. $i pretutindeni el face a$a, invederand ca cele
acordate noue de Dumnezeu nu au fost acordate din
datorie, ci din simpla dragoste 9i din charullui, pe cand
cele ale noastre dupa primirea charului, nu sunt facute
din filotimia noastra, ci din datorie. caci cand el zice:
In
face $i aici,
OMILIA
xv
227
datodm noi trupului, de pilda datorim a'l hrani, a'lingriji, a'l repauza, a'l caum de boale, a'l imbraca, ~i in
fine a'l sluji in multe alte trebuinti. Deci, ca nu cumva
sa crezi ca el desfiintaza aceasta slujba ce 0 datorim
trupului, zicand ca: "datori nu suntem trupului",
o explica aceasta, spunand: "ea sa vietuim dupre
trup". Acea ingrijire 0 destiintez eu, zice, care duce
la pacat, iara a fi ingrijit trupulla n0voile lui naturale,
.aeeasta voiesc a se face , Ceiace a aratat mai departe
(Cap. 13, 14) zicand: ,,~i purtarea de grija a trupului sa nu 0 faceti", dupa care imediat a adaos:
"spre pofte", acel~i lucru H face f;i aici, caci ne invat;a
spunandu-ni: ingrijit.i trupul vostru, caci Ii datorim
.8,c.easta ingrijire; insa, sa nu vietuim dupre t!;'up, adeca
.sa nu facem trupul stapanul vietei noastre. Este necesar
ca trupul sa mearga -dupa noi, iara nu el sa ne conduca, f;i nid sa ni reguleze viata noastra, ci sa primiasca legile Duchului)).
Deci, stabilind aceasta, f;i aratand ca datori suntem
DllChului, arata mai departe earor binefaceri suntem
datori, f;i nu vorbe9te de cele trecute, ceiace mai cu
:&'tma il uimC9te pe apostol, ci de cele viitoare. Def;i erau
,deajuns f;i acelea spre a convinge pe auditoriu, totuf;i el
nu vorbe~te acum de ele, f;i nici nu spune de acele
binefaceri negdiite, d numai de cele viitoare. Dealtfeliu
binefacerea odata acordata, nici nu are atata putere de
a at rage pe cei multi, dupre cum are binefacerea viitoare f;i a.~teptata. Deci spunand de binefacerea viitoaI:e,
mai 'nainte ii infrico~za Cli supararile cele ce urmeaza
din vietuirea cea dupre trup, caci zice: "Ca de vie\Hiti dupre trup, veti muri" (Vers. 1;J), facand aluziune la moartea acea nemuritoare, adeca la pcdeapsa
f;i osanda din gheena. ~i mai mult inca, ca daca ar
examina cineva aceasta pericopa cu bagare de sama,
ar putea vedea ca un astfeliu de om a murit deja din
viala aceasta, ceiace v'am demostrat destul de lamurit
in convorbirea dinainte.
228
OMILIA
xv
'
OMILIA
xv
Apoi, fiindca 'demnitatea aceasta fusese data $i Iudei"Eu am spUS, zice, ca Dumnezei sunteti
vo~, :;;i fii ai eeh~i. prea ll;alt"l (Ps. 81, 6), :;;i iara$i
"fil a!ll ~ascut ~l I-am maltat ' (Isaia 1, 7), $i iara.~i
"Cel mtal nascut al meu Israil" (Exod. 4, 22), ' ~i
iarii~i Pavel care zice: "a camra este punerea de
fii (infierea)" (Hom. 9, 4), de aceia apostolularata aici
citii deosebire este intre cinstea aceia $i aceasta de acum.
Daca denuf!1irile sunt acelea~i, zice, nu insa ~i fa ptele
sunt acele~ll>. Despre aceasta el aduce dovada lamurita
atilt din cele date, cat 9i din ce1c sa va r$ite, iara la urmd
face comparatiunea acestora cu ce1e ce vor fi in viitoriu.
Mai intai e1 arata ce anume erau cele date Iudeilor. Ded,
cari erau acelea ~ Duchu1 robiei; pentru care 9i adaoge
zicand: "Pentru ea n'ati luat iara~i duehul robiei
spre temere" (Vel's. 15). Apoi trecand cu vederea de
a spune contrariul robiei, adicii de duchul libertatei, el
a pus inainte ceiace este cu mult mai mare, adeca duchul
punerei de fii (infierei), prin care $i duchul 1ibertatei s'a
introdus, zicand: "ei ati luat duchul punerei de
fij (infierei)". Dara aceasta este invederata, insa ce
anume este duchul robiei, este cu totul lntunecat si nesigur, - :;ii de aceia este necesar de a 1amuri acest' pun('t.
$i nu num~i c~ este nelamurit,. ci chiar foarte greu de
dezlegat, fimdca adunarea Iud81lor n'a luat Duch. Deci;
ce spune e1 aici? Litera legei a numit-o ~a, fiindca $i
litera era duchovniceasca, dupre cum $i legea era duchovnieeascii, dupre cum duchovniceascii era $i apa ce curgea
dinpeatra, 9i mana din pustie. "Toti, zice, au maneat
lor, -
230
dat slu~ilor, $i
acele randuite
fapte. Printre
$i j udecata, $i
OMILlA
xv
OMILlA
xv
231
zidit,
~i
eu duehul vostru, ea suntem fii ai lui Dumnezeu" (Vers. 16). ((Nu sustin acesta parere numai dela
glasul intru care strigam "Abba Parinte", 'ci $i dela
232
OMILIA
xv
cauza din care se na~te glasul: ca noi graim aceste cuvinte, dupa cum Duchul ni dicteaza). Aceasta mai lihnurit inca 0 spune aiurea, zicand: "A trimis Dumnezeu
~i
OMIUA
xv
233
preuna cu dansul, ca .sa ne ;;i proslavim impreuna cu dansul". Mai departe adaoga ~i aeeasta:
"Ca so cot esc ca nu sunt vrednice patimirile vremei de acum, catra (fata de) slava cea viitoare,
care va sa se descopere catre noi". (Vel's. 18).
234
OMIUA
xv
mult catra cei mai inleleptL Aid insa nu spune ca nacazurile sunt u$oare, ci numai li mangaie cu rasplata celor
viitoare, zicand: "Ca socotesc, ca nu sunt vrednice piUirnirile vremei de acum". ~i nu ziceditra (fata de) lini$tea viitoare, ci tocmai ceiace ce este
mai mare decat orice: "catra (fa~a de) slava viitoare". Dnde este lini$te, nu este numaidecat $i slava;
insa unde este slava, acolo numaidecat ca este $i lini$te.
Apoi fiindca a spus de slava viitoare, el arata ca acea
slava $i este deja, fiindca n'a zis catra (fata de) slava
ce va fi)), ci "catra (fa~a de) slava viitoare,
care va sa se deseopere" - adeca ca acea slav a
este $i acum, insa ascunsa, ceiace inca mai lamurit 0
invedereaza $i aiurea, zicand: "Viata noastra este
~,
'!
\
o:.nLIA xv
!
1
,}
.. "I
23;')
este; zidirea (faptura) insa~i este foarte indurerata, a$teptand aceste bun uri, pe care Ie-am spus acum, cad
expresiunea a.nol'.ry.pry.()Vx[a. nu este alta decat 0 ru;;teptare
mare $i arzatoare, adeca 0 nMejde ferbinte. A$<'t ca.
apostolul, ca sa'$i faca cuvantul mai vioiu $i mai energic, personifica lumea intreaga, ceiace fac $i Profetii de
multeori, introducand riuri de apa ca rotand din palme,
sau munti saltand $i jucand ca berbecii, nu doara ca
sa se creada acestea de insufietite, $i nid ca sa 1e atribuim vre-o cugetare oarecare, ci ca sa afiam marimea
bunurilor, cum ;ii marimea primejdiei pentru cei nesimtitori de acele bui1Uri. Tot aceasta 0 fac de multeori
vorbind $i de fapte triste, caci introduc de pilda viea.
236
.OMILlA
xv
"
/,,-:'\..
.,
OMILIA.
xv
237
cum, caci acestea i-a devenit din cauza mea. Si dadi i-a.
devenit din cauza mea, cum de nu este nedreptatita,
patimind toate acestea spre indreptarea mea ~ De altfeliu
nici nu trebuie de a atribui lucrurilor neinsufietite ::;i
fara simtire, judecata de drept $i nedrept. Insa Pavel,.
de vreme ce a personificat-o, n'a facut uz de nici 0
yorba din cele ce am spus, ci se grabe:;;te de a mangaia cu prisosinta auditoriul, duclnd yorba 1a 0 alta
ordine de idei. $i care e acea ordine de idei'? Ce spui t
zice; a patimit zidirea rau din cauza ta? Dara cu nimic
n'a fost nedreptatita, fiindca iara$i va deveni nestricacioasa pentru tine - caei aceasta va sa zica "spre
nadejde". Cand el spune "ea nu de voie s'a supus"
nu 0 zice aceasta ca sa 0 arate ca fiind stapana pevointa, ci ca totul a venit din ingrijirea lui Christos,.
iara nicidecum ca aceasta ar fl fapta ei. Dara spune'mi, care nMejde"? "ea, ~i singura ziclirea aeeasta
se va slobozi". Ce va sa zica ,,~i singura"? Adeca.
ca nu numai tu, ci 9i ceiace estc mai inferior tie, $i nu
se imparta:;;w;;te de cuget :;;i simtire, chiar :;;i aceia se va
lmparta$i cu tine din bunurile acelea.
"Se va slobozl, zice, clin mbia strieaeiunei'"
adeca nu va mai fl deloc stricacioascl, ci va urm8. fru-
musetei trupului tau. Dupre cum :;;i ea a devenit stricacioasa iu urma stricarei trupului, tot a$a $i atunci
trupul devenind nestricaeios, intreaga zidire ii va urma~
adeca va deveni $i ea nestricacioasa. Ceiace :;;i arata
apostolul, adaogand: "intru slobozania slavei fiilorlui Dumnezeu", adeca pentru slobozanie. Dupre cum
doica care cre9te pe un capil imparatesc, se bucllfa $i
ea de bun uri clnd acel copil se urca pe tronul tatalui
sau, tot a:;;a 9i zidirea, zice. Ai vazut, deci, ca offiul pretutindeni este premergatoriu, :;;i ca toate acestea sunt
pentru dansul"? Ai vazut cum mangaie apostolul pe eel
ce se lupta, :;;i arata fllantropia lui Dumnezeu eea negraita ~ De ce te amara$ti, zice, in ispite ~ Tu patime:;;ti
din cauza ta insu-ti, iara zidirea sufere pentru tine. Si
nu numai ca'l mangaie, ci inca arata ca cele vorbite
sunt vrednice de credinta. Daca zidirea nadajduie$te,
zice, ea, care a suferit totul pentru tine, cu atat mai
mult trebuie sa nadajduie.;;ti tu, pentru care ea are a sebucura de acele bunuri)). Tot a:;;a fac $i oamenii, cad
238
OMILlA
xv
de pilda atunci cand fiul urmeaza a se arata in demnitatea ca:;;tigata, apoi parintii :;;i pe slugi Ie imbraca in
hainele cele mai stralucite spre slava fiului, - ceiace :;;i
Dumnezeu va face, caci va imbraca intru nestricaciune
zidirea Intreaga, la eliberarea slavei flilor sai.
"Caei ~tim, ea toata zidirea impreuna suspina, ~i impreuna are durere pana aeum" (Vers
~2). Ai vazut cum imbolde:;;te pe auditoriu, :;;i numai ca
nu-i zice: nu te face mai rau decat zidirea, :;;i nu te
afunda in cele prezente. Nu numai ca nu trebuie a te
lipl de acestea, ci inca a :;;i suspina pentru Intarzierea
ducerei tale de aici. Ca daca zidirea face aceasta, apoi
cu atat mai mult tu, care ai fost cinstit de Dumnezeu
eu judecata. Dara pana acum inca n'a imboldit a:;;a de
tare, :;;i de aceia a adaos: ,,~i nu numai, ei ~i noi
cari avem parga Duhului, ~i noi singuri intru
noi suspinam" (Vers. 23), adeca noi cari am gustat
dejc\ din cele viitoare. De ar fi cineva cat de tampit,
zice, totu:;;i cele aeordate deja, sunt deajuns spre a'l
mi:;;ca :;;i a'l departa de cele prezente, inaripandu-l cu
indoita putere spre cele viitoare, gandindu-se cat de mari
sunt cele deja date lui, :;;i cum ca toate acestea nu sunt
decat parga, adeca incepatura, sau mai bine zis, inceputul celor viitoare)). Deci, daca parga, sau inceputul
este atat de mare, incat ne-am slobozit :;;i de pacate, :;;i
ne-am invrednicit de dreptate :;;i sfintenie, iara cei de
pe atunci inca :;;i pe demoni Ii alungau, :;;i mortii Ii inviau numai cu umbra :;;i cu hainele lor,-;-apoi cugeta
singur ce va fi, cand noi vom avea nu numai 0 parte,
ci totul! Deci, daca zidirea care este lipsita de minte :;;i
de judecata, :;;i suspina ne:;;tiind nimic din acestea, apoi
eu atM mai mult noi.
Apoi ca nu cumva sa dea motiv de yorba ereticilor, ~;i sa se para ca apostolul defaima cele prezente,
suspinam, zice, nll invinovatind cele prezente, ci dorind pe cele mai bune. Aceasta va sa zica expresiunea ce urmeaza: "a~teptand punerea de fii (infierea)". Dara ce spui Pavele~ Necontenit te-ai invartit in toate partile strigand :;;i graind, oa noi am devenit
deja fii, :;;i acumacest bun mare tu 11 pUi in speranta1
scriind ca trebuie a a:;;tepta infierea ~ Aceasta tocmal
corectand-o adaoge mai departe: "pre izbavirea tru-
I
t
OMILlA
xv
239
240
OMILIA
xv
dus lui Dumnezeu, adeCc1, de a crede lui, care ni-a fagaduit cele viitoare, $i numai pe aceasta cale ne-am
mantuit. Deci, daea yom pierde aceasta, apoi am pierdut
totu1. Te intreb pe tine, zice; oare nu erai vinovat de
~ii de rele.'?o Nu era~ desnactajduit? Oare n~ er~i supus
raspunderm? Nu tot1 se ostemau pentru mantUlrea ta?
Deei, ce te-a mantuit "? Numai credinta in Dumnezeu $i
c1a!ori~ de a'i cr~~e ~Lli pentrT~ t?ate cele, ee t.i-a fagadUlt $1 cele ee deja !ol-a dat.. N1m1e alteeva nu ai avut
spre a-I produce. Deei, ceiace te-a mantuit, pe aeeasta.
stapanef;lte-o $i acum. Dae[~ eredint.a ti-a procurat atatea
bunur~? este i~:,ederat ~a nu te va mint! ~niei despre
c~le vllto~re; vc~nd cre~mta te-a l~at in s~panire pe
omd era! rataclt, rob $1 dw;;man, 91 deodata te-a facut
fiu, liber, drept $i impreuna m09tenitoriu, $i ti-a procurat atatea bunuri, pe cate nu s'ar fi a;;teptat cine va
vreodata, apoi s'ar putea ca dupa atiUa osteneala $i
imprietenire sa te parasiasca pe viitoriu? Deci nu'mi
spline: iara;;i sperante, iara;;i a;;teptare, iara$i credinta
cad a$a te-ai mantuit din inceput, $i aceasta zestre nu~
mai 0 ai adus mirellli tall. Stapane$te-o aceasta, deci, $i
pastreaz-o. Daca tu pretinzi ca sa ti se dea totul aici
atunci ti-ai pierdut munca, prin care ai devenit stralucit:
De aceia adaoge apostolul, zicand: "Insa n~lde.i
aiei, ce nevoie mai este de nMejde? Deci, ce cste speranta? Aceia de a te ineuraja cu cele viitoare. Ce lucru
mare cere dela tine Dumnezeu, el care dela sine t.i-a
dat toate bunurile? Un singur lucru iti cere: sperant.a,
ca astfeliu sa ai ;;i tu ceva spre a contribui la mintuirea ta; ceiace $i lasand a se intelege, apostolul a
adaos : "lara daca ceiace nu veclem nadajduim,
prin rabdare a$teptam". Precum Dumnezeu incununeaza pe cel ce se ostenef;lte, sufere $i se munce$te
mUlt, tot &9a incununeaza $i pe cel ce nadajduie$te, caci
numele rabdare este sinonim eu sudori, ostenele $i staruinta multa. Cu toate acestea insa, s'a harazit $i acest
bun celui ce spera, ca sa se mangaie $i incurajeze sufletul lui cel ostenit.
OMILIA
xv
241
16
242
OMILIA
xv
27). Ai
vazut ca nu este yorba de Mangaitorul, ci pentru inima
cea duchovniceasca ~ Caci dadi nu erL\ ~, ar fi trebuit
sa zica: iara cela ce cearca duchul. ~i ca sa afti ca
este yorba de omul duchovnicesc, care are charul rucraciunei, a adaos: "iara eel a ee eearea inhnile, ~tie
ee este eugetul duehului", adeca a omului duchovnices?:, "ea dupre Dumnezeu se roaga pentru
stint] ..EI nu se roacra ea $i cum DUI'nnezeu n'ar $ti,
sa~ ca $1 ~ cum l-a~ inv'ita ce sa faca, zice, ci ca sa afiam
nOI" ca .sa~ ne rugam numai pentru cele ce trebuie a ne
ruga, $1 sa cerem dela Dumnezeu numai cele ce crede
el ca ni sunt de folos - cad aceasta va sa zica expre-
1
Gl<lIL1A
xv
243
(I. Cor.
244
OMILIA XV
,.
,.
OMfLlA XV
245
"Deei, imbraeati-va ea ni$te ale$i ai lui Dumnezeu, sfinti ~i iubiti, intru milostivirile indurarilor, intru bunatate, intru srnerenie" (Col. 3, 12).
246
OMILlA
xv
..
..
O~Hl.IA
xv
247
248
OMILIA
xv
"f?;
!I
OMILIA
xv
249
noi atat de frumoase ~i incantiHoare, pe cat de frumoase Iii par acum cele deasupra noastra, ~i ceriul
ceriului ~
Dara fiindca acum nu e cu putinta de a vedea toate
asestea cu ochii tr~pu~ui,. ~idica-te a<?olo cu mintea ~i
stand deasupra ~~rlUIUl ~I~-~e la ceI'lUl care e mai pre
sus de acesta, UJta-te la maltlmea acea nemarginiUi la
lumina aceia care e plina de groaza, uita-te la cet-ele
ingerilor, la multimea cea hesfar~ita a archanghelilor
9i la celelalte puteri netrupe~ti. $i iar~i pogorandu-te
de sus uita-te la tabloul ee'l infati~am noi pe pamant, ~i
prive~te la cele ce vezi pc langa imparatul nostru de
aici: Prive~te, zic, pe acei barbati imbracati in haine
aur~te, acele parechi de catari impodobiti cu hamuri
aurlte, acele carate Mtute in pietre pretioase ~i pe dinauntru imbracate in alb ca zapada, cu frunze aurite
pe dinafara, care se clatina intr'una, cu balauri imbracati in haine de matasa 9i cu pavaze (aspide) cari au
mijlocul aurit, din cari se intind spre partea de deasupra trasurei curelebatute in pietre pretioase ~i cai
imbraca(i in aur ~i ha:uri aurite. Dara iata ca deindata
ce zarim pe imparatul, nimic din celelalte nu mai vedem, caci numai singura vederea lui, a hainelor lui porfirate, a diademei, a tronului ~i a cautaturei lui cea scanteetoare, singure acestea, zic, ni intorc privirea numai
spre dansul. Toate acestea, deci, unindu-Ie la Ull loc,
stramuta-te cu mintea iar~i la cele de sus, 9i gandQ9te-te la ziua cea infI'ico~ata, cand va venl Christos.
Atunci nu vei vedea pareelli de catari, nici carate'
aurite, nici balauri ~i aspide, ci aceiace '~i va inspira
frica mare 9i va provoca atata groaza, ca 9i puterile
cele netrupe~ti se VOl' eutremura, dupre cum ~i zice: ,,::;;i
puterile cerurilor se VOl~ cliiti" (Math. 24, 29).
Atunci se va deschide intregul ceriu 9i se vor da la 0
parte portile acelor bolti colosale, de unde se va pogori
unul nascut fiu al lui Dumnezeu, inconjurat nu numai
de douazeci, sau 0 suta de barbati, ci de mii 9i milioane
de ingeri, archangheli, cherubimi, serafimi 9i alte puteri
cere9ti,9i totul va fi plin de frica 9i de groaza, pamantul
deschizandu-se ~i toti oamenii dela Adam ~i pana atunci
ridicandu-se din el ~i rapindu-se cu totH in nori, iara
el, Fiul lui Dumnezeu, aratandu-se in atata slava, ca
chiar soarele~i luna ~i totul in fine se va astupa, sau
250
O/,lILiA
xv
OMILIA
xv
251
ta contra lui, dandsaracilor eleimosina, introdu in sufietul tau intreaga frumuseta :;;i bogatie a Cf'.sei iara.
bogat.ia banilor leapM'o intreaga dIll cugetul tau, :;;i
ceriul sa'ti pastreze acea bogatie in locul casei :;;ia sipetului. Toate aceste bogatii, zic, sa Ie luam cu noi cad
mai buni suntem noi decat zidurile casei, :;;i mai i~sam
nat.i decat locul pe care calcam. De ce lasandu-ne pe noi
la 0 parte ni concentram toam grija in averi, pe care
ducandu-ne nu Ie yom putea lua cu noi, ba de multe ori
chiar ramanand aici nu Ie putcm stapani, - pe cand
ni sta de fata mijlocul acesta de a ne imbogati, :;;i nu
numai aici, ci chiar :;;i acolo a ne arata mai imbel:;;ugati ~ Caci eel ce poarta in sufletul sau $i aurul, :;;i ta~
rina, $i casa, ori unde s'ar arata el se arata intovara,:;;it
de aceasta bogatie. ~i cum ar fi cu putinta aceasta? Ei
bine, este cu putinta, $i inca cu multa u$urinta. Dad
tu stramuti toate acestea in ceriu prin maniIe saracilor,
toate Ie vei stramuta :;;i Ie vei depozita pentru sufietul
tau, :;;i ehiar moartea de ar veni in urma, nimeni nu
va putea sa ti Ie rapiasca, ci $i acolo ducandu-te vei fi
bogat. Un astfeliu de tezaur avea Tavitha, $i de aceia
nu casa ei ii vestia faptele, nici zidurile, nici petrele.
nid stalpii, ci trupurile vMuvelor imbracate de ea, lacramile cele varsate, moartea care fugise:;;i viata ce
5e reintorsese. Astfeliu de magazii sa ni facem :;;i noue,
astfeliu de case sa ni c1adim. Astfeliu :;;i pe Dumnezeu
il yom avea de conlucratoriu,:;;i noi in acela:;;i timp yom
fi conlucratorii lui. El a facut pe cei saraci :;;i i-a adus
la ceiace sunt din ceiaee nu erau, iara tu nu i-ai lasat
sa piara de foame $i de celelaIte ticalo:;;ii, indreptandu-i.
vindecandu-i, :;;i peste tot locul ridicand casa lui Dumnezeu. ~i ce ar putea fi egal cu aceasta ~ ~i ce cuvant
ar putea sa ni arate mai bine folosinta ~i slava ca:;;tigata de aici ~ ~i daca inca n'ai aflat lamurit eu ce podoaba te-a impodobit Dumnezeu, poroncindu'ti de a vindeca saracia ~i foamea, gande$te-te singur la urmatoriul
fapt: daca el 1-i-ar fi dat puterea de a ridica la loe ceriul cazut, oare nu ai crede lucrul acesta mai presus
de orice cinste? Dara iata ca acum el te-a invrednicit
de 0 mai mare cinste. Ceiace Ii este lui mai pretuit decat
ceriurile, aceasta ti-a ingaduit de a ridica ~i a indrepta.
adeca pe om, fiindca din toate cele vazute, nimic nu
este egal inainlea lui Dumnezeu eu aceasta creatura.
numita om. Fiindca:;;i ceriul, :;;i pamantul, :;;i marea pen-
252
OMILlA
xv
.,.~(
.,
I
J.
OMILIA XVI
253
OMILIA XVI
"ca socotesc ca nu sunt vrednice patimirile vremei de acum, ciHra (fata de) slava ce~ viitoare~
care va sa se descopere", 9i ea "faptura intreaga
suspina", $i ea "prin nadejde ne-am mantuit" ~
$i Cc1. "de ce ne vom ruga precum se cade, nu
~tim", toate aces tea, zic, catra aceia sunt spuse. Prin
rul meu, ca puterea mea lntru neputinta se savar~a~te" (II. Corinth. 12, 9), iata ea dupa aeeia salta
254
OMILIA XVI
II
~.
!
f
t
I~.
OMILIA XVI
255
256
OMILIA XVI
$1 prm infiere.
257
OMILIA XVI
iT
258
, OMILIA XVI
ii'i pre Fiul sau, $i inca nu I-a dat cum s'ar intampla,
ci I-a dat spre jartta, de ce te mai indoieii'ti de celelalte,
cand ai primit pe stapanul a toate ~ De cestai ]a indoiala asupra stapanirei bunuri]or, cand ai cu tine pe
stapanul acelor ~unu:i ~ <;:el. ce a dat dUii'manilor ce.iace
este mai mare ii'l mal prmclpal, cum nu va da prwtenilor ceiace e mai mic ii'i mai secundaI' ~
drept'ate~te), cine este cel ce judeca spre pier-zare (condamna)" (Vers. :~4)~ Nu a zis.: Dumnezeu
, este care iarta greii'alele, ci toemai ceiaee este mai in. semnat: "Dumnezeu este cel ce indrepteaza (indreptateste)". Cand votul judecatoriului se pronunta
pentru inctreptare, adeca pentru justifiearea vino:vatului,
- ii'i a unui asemenea judecatoriu mai ales - apoide
ce poate fi .v~edrii~ ~el ce ~ara$te ~ Deci, dreptul sa n~
se teama mCI de lsplte, cael Dumnezeu este pentru nm
-'- eeiaee ni-aaraiat dincale a faeut eu noi, - nici de
barfelile Iudeilor, fiindea ne-a $i ales pre noi, $i ne-a $i
indreptatit, ba inca ceiace e maiminunat, ca ne-aindreptatit prin jertfa Fiului sau.Deci cine -':Ie , va condamna
pe noi, cand Dumnezeu ne incununeaza, cand Fiul sau
se jertfe$te pentru noi, ii'i nu numai ca se jertfeii'te,ci
$i dupa aeeasta se roaga peritru noi~ "Christos,. zice,
v
~i
OMlLIA XVI
259
260
OMILIA
XV I
261
O:l<I1LIA XV I
$i a zis:
(Vers. 06),adeca ca dC$i suntem expu$i la toatere1e1e, totw;;i pentru tine suntem gataa Ie suferl. ~i eu
toate acestea, fata de at{ttea primejdii, $i fata de aceste
tragedii noua, ni se da ca scop al 1upteJor noastre mangaierea a$teptata, sali mai bine zis, nl; numai a$teptata, ci chiar mai mult ceva. Nu pentru oameni, zice,
sau pentru altceva pt'tmantesc suferim noi acestea, ci
pentru imparatul a toate. ~i .nu numai . cu aceasta cununa ne-a incununat, ci $i eu 0 alta mai variata. De$i
dela natura suntem hotariti 0 singura data sa murim,
totw;;i daca am VOl, Dumnezeu ni-a aeordat, ca prin
vointa ~i buna intentiune, sa Ie putem suferi toate acestea pe fiece zi. A$a ca cste invederat, ca ne yom duce
de aid avand atatea cununi cu noi, pe cate zile am
viet-uit, ~i chiar ~i mai multe, fiindca 1ntr'0 singura zi
e posibil da a muri dneva 9i odata, $i de doua ori'v?i
de multe ori. Af;la dara eel ce este pururea pregatit
pentru aceasta, pururea prime$te $i plata intreaga. L:'l.
aceasta facand aluziune $i Profetul, zicea: "ca pentru
tine suntem ollloriti toata ziua". De aceia $i apostolul a introdus aid pe Profet, ca mai mult sa-i dC$tepte. Daca eei din le~ea veche, ziee, cad aveau ca
plata ;ostenelelor pama nt ~i celelalte cari se sfar$ ~sc
in viata prezenta, $i inca dispretuiau aceasta viata, ca
~i ispitele ~i primejdiile de aici, apoi ce iertare yom putea avea noi, cari ne mole$im fiind yorba chia r de
cerill, de imparatia cea de sus $i de bunurile cele ne:graite de aeolo, ~i nu ajungem macar la masura acelora~ Dara n'a zis chiar a~a apostolul, d lasand aceasta
la con$tiinta auditoriului, el se multame$te numai c~
marturia Profetului, $i arata ca daca e nevoie pan?- ~l
de jartfa trupului lor, ii sa nu se spaimanteze, nici ~a
se tulbure, fiindca Dumnezeu iconomise~te lucrurile a$a.
Dara apoi el ii mai indeamna $i din alt punctde
vedere. Ca nu cumva sa zica eineva, ca el numai filosofis<1-7te mai 'nainte de a cerea insu$i ceiace vorbe1';>l~
prin fapte, a adl;tos: "socotitu~ne~am ca ni~te 01
v
262
'OM!LlA XV!
. OMILlA XV!
263
,
i
"Pentru ca sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici capeteniile, nici
puterile, nici cele de acum, nici cele viitoare,
nici inaltimea, nici adancul, nici alta faptur-a
oarecare' nu poate pre noi sa ne desparta de
dragostea lui Dumnezeu, cea intru Christos Iisus
Domnul nostru" (Vel's. 38. 39). Mari lucruri spune el
aici! Dara noi nu Ie ~tim, fiindca nici nu avem 0 astfeliu de dragoste. Cu toate aeestea, de~i sunt mari cele
ee spune el totu~i voind a arata ca nu sunt nimic fata
cu d,ragoste~ cu care a fost iubit de Dumnezeu, dupa ce
spune de acea dragoste, vorbel';lt,: i? fine ~i de d.ragos:
tea lui ca astfeliu sa nu se para ca spune lucrurl marl
de da~sul. Ceiace el spune, C\..$a ~i este: ce trebuie, zice,
sa vorbim de cele prezente, ~i de rele1.e ce, Ie indur<1!!1
in viata aceasta ~ Chiar de ar spune cmeva de cele Vlltoare, de lucruri $i puteri, ca de pilda moarte :;;i viata,
inO'eri ~i archangheli, ~i toata faptura de sus, ~I acestca
mf se par mici tat<1 de dragostea lui Christo~. De m'ar
amenint8, cine va chiar cu moartca cea vutoare, cu
moartea cea v~nica sau de mi-ar fagadui viat.a cea
nesfar~ita, ca sa rna' departez d~ Ch~isto~, e~.totu~i n'a:;;i
primi. Ce trebuie sa'mi vorbe$tI de. Imparatu de pe .pa~
mant~i de consuli, sau de cutare ~I de c.utare'? De ~I-al
spune chiar de ingeri, ~i de toate puterIle ~e sus, ~I d~
toate fiintele, de mi-ai vorbl. ' de toate ce~e vutoare, totu)J
in fata mea sunt mici toate acestea, ~I cele de pe pamant, ~i cele din ceriu~i, :;;i cele d~ ?u~ pamant, ca ~i
cele mai presus de cerlUr~, ~unt mmic II! r~port cu dragostea aceia. Apoi, nemultamit oa~ecum. c~ n a reprez~ntat
bine acea dorinta pe care 0 avea, n:a! mtr~duc.: ~I al,:tele, intrebuintand expresiunea " mCl alta faptura
oarecare". Ceiace spune aici, este cam ~: daca ~r
mai fi $i 0 alta faptura, ~ot pe_ at,a,ta pe .ca~ e cea . ~a
zuta, ~i pe cat e cea prlCeputa, totU~I mmle. nl! mar
putea departa de acea dragoste. Acestea}e zlcea. apostolul, nu doara caingerii sau archangh~lll, sau ~I_ celelalte puteri se incercau de a'l face ca sa se ,departeze
264
OMILIA XVI
de dragostea lui Christos, sa nu fie una ca aceasta l ei voind a a r ata dragostea lui cea nemarginita ce 0
avea pentrll Christos. EI nu iubia pc Christos pentru
cele ale lui Christos, ei pentru dansul iubia cele ale lui
Christos, :;;i numailadansul se uita, $i numai de un
singur lueru se temea, adeca sa nu cada din dragostea
catre e1. Aceasta pentru apostol era mai groza v $i
decat gheena, dupre cum de asemenea li era mai de dorit
ca orice, de a ramanea in stapanirea acestei dragoste.
') ~i de ce am putea fi noi oare vrednici, dad
Pavel, pentru dragostea $1 pofta de Christos, nu admil'a
niei chia r pe cele din ceriuri, pe cand noi preferam pe
cele din noroiu 9i din tarfma dragostei lui Christos 1 De
ce am putea fi vrednici, zic, cand el pel1tru d ragostea lui Christos ar fi primit a cadea 9i in gheena, ~i
din imparatia ceriurilor, claca ar fi fost vorba, - pe
cand noi nu dispretuim niei chia r viata prezenta ~ Oare
Sllnt.em noi vrednici macar de incaltiimintele lui, daca
suntem atat de departe de mintea lui cea mar e ~ EI
pentru dragostea lui Christos nu credea intru nimie,
niei ehiar impa ratia ceriurilor, iara noi dispretuim pe
Christos, pe deoparte, iara pe de alta facem multa vorb':\,
de fa ptele lui. ~i fie, ca macar de faptele lui sa vorbim I
Acum insa, nici aceasta nll 0 facem, ci chiar de ni s'ar
propune imparatia ceriurilor, noi lasa nd-o pe aceia,
alungam toata ziua umbrele $i visurile, iara nu ceiace
tl'.)buie. DG$i Dumnezeu, fiind filantrop $1 foarte bland,
a facut cu noi aceia ce face lin tata iubitoriu de copii,
care, vazand ca fiul seu se ingreuiaza in vorbire, nascoce;:;;te 0 altfeliu de pronuntie a cuvintelor. Fiindca noi
nu avem catra dansul dragostea $i dorul cuvenit, ni
pune inainte multe altele, numai ca sa ne poata tinea
pe langa dansul; dara noi nici a9a nu stam langa el,
ci alergam la jueariile copilare$ti. Nu a:;;a, insa, facea
Pavel, ci, ca un copil nobil, libel' $i iubitoriu de tata,
cauta numai convietuirea cu tatal, iara de celelalte nici
nu facea atata Yorba, -- sau mai bine zis, el facea mai
mult chiar decat un asemenea copiI. El nu pretuie:;;te
pe Dumnezeu la feliu cu cele ale sale, ci, cand se uita
la dansul ca la tata, celelalte nll Ie considera 1ntru nimic,
')Partea mo~ald. Despre draO'Qs tea catre Christos. Despl'e
eleimosina, ~i ca Christos face totul pentru dragos tea lui citre
noi (Veron).
;'
OMILIA XVI
265
266
OMILIA 'XVI
,.
OMILIA XVI
267
OM ILIA XVII
Oare nu vi s'au parut ca cele vorbite in convorbirea dinainte, despre dragostea lui Pavel catra Christos,
au fost mari ~i mai presus de natura?, In adevar ca
mari au fost prin natura lor, ~i mai pres us de ori-ce
cuvant; cu toate acestea cele vorbite astazi sunt cu mult
mai presus de acelea, i7i cu atat mai presus, cu cat a~e
lea sunt mai presus de ale noastre. De:;;! nu credeam
ca vor avea atata superioritate, totui7i acum dupa ce ni-a
trecut pe dinainte cele citiLe astazi, ni s'au parut a fl
cu mult mai stralucite decat acelea.
Aceasta intelegand-o apostolul, a i7i invederat-o din
lnceput chiaro ~i fiindca urma a trece cu yorba la lucruri mai mari, pe care multi poate nu le-ar fi crezut, de
aceia mai iniai Ii asigura despre cele ce va vorbi,- obiceiu pe care multi n au cand voiesc sa spuna ceva, ce nu
este poate crezut de toti, dara pentru care ii sunt foarte
convin~i. Expresiunile: "Adevarul zic" ~i "nu mint"
~i ca "cuno:;;tinta gandului meu (con:;;tiinta) mar-,
turise:;;te" i7i "intristare mare imi este mie" i7i
"ne'ncetata durere inimei mele", tocmai aceasta
invedereaza.
268
OMILIA XVII
cinevc\ pe Doml1ul nostru Iisus Christos, anatel1la sa fie" (1. Cor. '16,~2), adoea, desparta-se de
toate, strain sa fie de toate. Dupre cum de lUCI'ul
cO~1sfint~t lui pumnezeu (?'J7.(11)P,'"I. = prinos, oferinta, dar,
afleroslt 1Ul Dumnezeu) nimeni nu ar cuteza sa se
atinga cu manile cum s'ar intampla, $i nici a se apropit'l, tot ~ $i cu cel despart.it de biserica, cu cel taiat
dela adunarilo crodincim;;ilor, caci '$i acesta este dat la
o parte. Pe unul ca acesta, deci, apostoluJ n nume:;;te
anatoma, in sonz cu totul contra1', $i poronce$te de a
fugi toti de el cu groaza $i eu friea mare, $i a se despar~l. De lucrul afierosit lui Dumnozeu, sau anatema,
nimeni n'ar ind1'azni a se apropia, pentru cinstea $i respectul cuvenit ceIui ce i s'a afierosit, pe cand de cel taiat
deja biserica, toti trebuie a se desparti, in senz cu totuI
contrar. A$a ca de $i d0';ipartirea este una $i aceia.;;i,
caci $i unul $i altul este instrainat de contactul celor
mai mulii, totu$i feliul sau modul despariirei nu este
unul $i acela$i, caci acesta este cu totul contrar celui
dintai. De cel dintai se departau ca fiind afierosit lui
Dumnezeu, iara de cel dealdoilea ca fiind instrainat de
Dumnezeu, $i rupt dela biserica,
Aceasta, deci, aratand-o $i Pavel, zicea: "Asi fi
OMILIA XVII
26~
270
.OMILIA XVII
OMILIA XVl!
271
'
"Ci .
nu cum ca a cazut cuvantul lui Dumnezeu"
{intierea), '::;;i slava, ~i a::;;ezamanturile, ::;;i puner~a de lege, ~i slujba, ~i fagaduintile". Caci, zice,
. ~l l~eacare
272
OMILIA XVII
ceFiurilor~
II
I
I
I
273
OMILIA XVII
38~5
18
2H
OM ILlA XVII
1
~
275
Or-HLlA XVI!
*i
(Trad.).
VOt
276
OMILIA XVII
intelepciunea lui Pavel :;;i min tea lui coa mare, caci
explica nd n'a spus ca nu cari sunt fii ai trupului
ace:;;tia sunt fii ai lui Abraam, ci )Jfii ai lui Dum~
nezeu((. cu care ocazie leaga la un loc cele vechi cu
prezentul, :;;i arata totodata ca nici Isaac nu a fost fiu
al lui Abraam cum s'ar fntampla. Ceia ce el spune, a.';;a
9i este; caci cati s'au nascut dupre Isaac, ace:;;tia sunt
fiii lui Dumnezeu, :;;i samanta lui Abraam. De aeeia a
:;;i spus ca: "Intru Isaac se va numi tie samanla((,
ca sa afli ca numai cei nascuti in acest mod, act'eca
dupre Isaac, sau In feliul ne:;;terei lui Isaac, ace:;;tia sunt
mai ales samanta lui Abraam. Cum s'a nascut Isaac '?
Nu dupre legea naturei, nici dupre puterea trupului, ci
dllpre puterea fagaduintei. $i ee inseamna dupre pllterea
fagMuintei '? J,Intru aceasta vreme voin veni)
zice, $i va fi Sarei fiu' (Vel's. 9). Deci, aceasta faO'aduinta $i cuvantul lui Dumnezeu au plasmuit pe Isaac
$i I-au nascut. Caci ce a putut fi, claca s'a supus $i
mitra 9i pantecele eel starp al femeei,? Nu puterea mitrei 9i a pantecelui au nascut pe copil, cj puterea filgaduintei. Tot ~a 9i noi ne n~tem prin puterea cuvintelor
lui Dumnezeu. Atunci cand ne gasim in colimvitra,
cllvintele lui Dumnezeu sunt acelea cari ne plasmuiesc
$i ne nasc pre noi clin apa, dici botezandu-ne in numele
Tatalui, :;;i al Fiului, $i al Sfiotului Duch, noi ne nastem.
Dara aceasta n~tere nu este dela natura, ci din fa(yaduiota lui Dumoezeu. Dupre cum na:;;terea lui Isaac
a fost mai 'nainte vestit.a, $i dupa aeeia s'a implinit,
tot a~a :;;i nm;.terea aeeasta a noastra a fost vestitii cu
multi ani mai 'nainte prio loti Profetii, .;;i numai clupa
aceasta a devenit realitate.
Ai vazut in ce mod a dovedit aceasta apostolul, .;;i
cum el fagaduind' a spune un lucru mare, l'a prcfYatit
c,u atata ll$urinta.;;i Cll atata indamanare a dezv~ltat
chestiunea'? Dara daca Iudeii ar zice ca expresiunea din
vechiul Testament "Intru Isaac se va na$te tie
OMILIA XVII
277
278
OMILIA XVII
OllflLlA XVII
ra~i
279
2RO
. OMILIA XVII
OMILIA XVII
)1
~!,
281
Deslegarea oricarui pasaj, fiind zis in scurt, in feliul acesta este rezolvatii de acest suflet fericit. Pentru
ca acestea sa fie mai clare, sa examinam in detail cele
vorbite de apostol, insa sa $tim aeest lueru, ca principalul pentru fericitul Pavel 'era, ca prin toate cele spuse
sa arate ca numai 1)umnezeu ~tie pre cei vrednici, ial'a
dintre oameni nici unul, chiar de ar crede el di ~tie.
Cel ce cunoa~te cele negraite ale cugetului nostru, eJ
singur ~tie clar cine sunt vrednici de cununa, $i cine
sunt vrednici de pedeapsa ~i osandiL 1)e aceia a $i pedcpsit pe multi, pe cari oamenii 1i credeau de buni,::;;i
din contra pe multi crezuti ca rai el i-a incununat, aratandu-i ca nefiind rai, caci 81 nu da hotarirea dupa paTerea slugilor, ci in urma propriei sale judecati, exacta
::;;i nepartinitoare, $i nu a~teapta uesfa$urarea faptelor
spre a vedea care e rau, $i care nu. Dara ca nu cumva
:sa facem cuvantul mai intunecat, sa venim chiar la cuvintele apostolice.
,,~i nu numai, zice, ci si Rebeca, dintru unul
:avand ~ternut". Puteam, ~ice, sa spun $i de fiii ce
i-a avut dela Chetura, dara n'am spus, ci, pentru ca
biruinta sa fie mai mare, eu pun la mi~loc pe eei nascuti din acela:;;i tata $i aceia$i muma. Cad amandoi au
. fost din Rebeca ~i din Isaac, fiul adevarat al lui Abraam,
cel incercat :;;i preferat inaintea tuturor, pentru care a
zis: "Intru Isaac se va numi tie sarnanta", care
a $i devenit parinte1e nostru. Dara daca e1 a fost parintele nostru, trebuia ca ~i cei dintr'ansul sa fie parintii
282
OMILIA XVII
eev{ bine sau rau ... , i s'a zis ei: ea eel mai
mare va sluji eelui mai mie". Aici se mai arata.
OMILIA XVII
,L
283
OM ILIA XVII
"Ce dara vom zice? Au doara este nedreptate la Dumnezeu? Sa nu fie 1" (Vers. 14). Prin
urmare nici cu noi nu este nedreptate ~i nici eu Iudeii.
Mai departe adaoge $i un alt argument mai lamurit,
zicand: "Ca lui Moisi zice: "Voiu milui pre eel
'f
i
OM1LlA XVII
285..
'"
I
I
286
OMILlA XVII
OMILIA XVII
287
du-se a adormit ca un leu" (Numeri 24,9) noi 111t.elegem aid numai ceya neinvins, ceva furios, nu 1nSa
$i ceva fieros, ceva salbatec, sau vre-o alta insm;;ire a
leului; f;li iara;;i cand zice: "Intimpina-i-voi ca a Uf'soaica lipsita (de pUi)"noi intelegem aici razbunarea; $i iara.~i eand zice: "Dumnezeul nostru este foc
lnistuitoriu" (Deut.. 4, 24) se intelege numai mistuiI'ea
sau consumarea aceta a pedepsei. Tot a;;3. si aiei. s:!b
denumirea de lut, olariu ~i vase, noi trebuie a inte!eo'e
numai eeiace a inteles si Pavel. Dara $i mai aeparte
cand el zice: "Au n'are putere olariul pl~este lut,
ca dintl"aceiasi framantatura sa faca un yas
de cinste, iara' altul de necinste" sa nil crezi ca
yorba a fost zisa de Pavel eu privire la creatiune, sau
la vre-o sila oarecare a vointei Ii here, ei numai la puterea ;;i la deosemrea Cf'.::l. TTlare dintre ereatcirlU f'i faptura, fiindca daca nu vom Int.elege a..'?3., Yom CCiaeA 111
ml!lte~ absu~ditat~: De pild~, daea .ar fi yorba aici despre
vomta sau mtenllune, apm atune1 el Aste cr:eatoriul $i
al celor buni, ::;;i a1 eelor rai, ~j nrin urmare omul este
afara de ,ori-ce raspundere pentru faptele sale.
.
Deci, aici Pavel se arata luptandu-se eu sine Insu:;;i,
ca eel cepretutindeni $i la toata oeazia ineununeaza numai
buna intentiune $i voea eea libera a omului. Prin urmare nimie alta nu v08$te el a preO'ati aici, deeM de
a eonvinge pe auditoriu ea sa se pIece cu toata umilinta inaintea lui Dumnezeu, $i de nimie sa nu'l Invinovateasea. Dupre eum olariul, zice, din aeeia$i fl'amfmtatura faee ee voe$te, S1 nimeni nu I se 1mnotr1ve::;te,
totR$a '?i pe UumJ1.lzeu, care din acelaSI gen al oame~
nilor pe unia Ii DedeDse~t.e, iara. pe altii i( cinsteste, sa
nu) lspitesti. $i nici sa-i cenzurezi fapteie, ci numai
incnma-te lui, 9i ill1Iteaza lutul, adeca precum lutul se
lasa in voea manil6r olariului, tot a~a 9i tu laSa-le It,,
voea celui ce iconomisest~ ac.pst.p.,8,. Niffiie nu tace el cum
s'a~ mt.ampla, sau~a noroe, ci cu multa intelepciune,
de~ll poat~ tu. nu pr1cepi taina acelei Intelepciuni. Tn dai
VOle olarmlm ea din ::l.r.p.i::L<;i framantatura sa faca 'dit'erite vase, $i nu'l invin()vi'i.tP..sti pentru aceasta, iara pc
~umnezeu H lnvinov818?ti pentru pedepsele sau onoru.nle ee Ie aeordil, $i nu'i dai vom de a ~ti S1 a cunoa$te
eare este vreanic, $i eare nu e vrednic, ci fiindca tOli
288
OMILlA XVII
28~
OMILIA. XVII
3825
19
290
OMILIA XVII
OMILlA XVII
291
nu este poporul meu, poporul meu, !?i pre cea neiubita, iubita" (Vel's. 25). Dara cine era acel popor, care
nu era popor ~ De sigur ca gint-ele. ~i cine nu era iubita ~ Tot gintile. ~i eu toate acestea i-a numit popor
$i iubita, spunand inca ea VOl' fi $i fii ai lui Dumnezeu. "Se vor chema, zice, fiii lui Dumnezeu cclui
viu" (Vel's. 26). Daca yom zice ca aeestea s'au spus
pentru Iudeii cari au crezut, apoi $i a$a euvantul Profetlllui sta in picioare. ea daca dupa atatea binefat.:eri
acordate celor nerecunoscatori $i instrainati, :;;i inca s'a
facut 0 ~ sehimbare incat sa se numiasca popor al
sall, apoi ce impiedeca pe eei instrainati inca dela inceput, de a fi ehemati, $i supunandu-se sa se invredniciasc,a de acelia$i bunuri ~ Deci, dupa ce aduce de martur' pe Osie, nu se multame$te numai eu el, ci pune la
mijloc :;;i pe Isaia, care grai8$te in deacord eu Osie.
"lara Isaia, zice, stdga pentru Israil", adeca gr-aie$te cu curaj, $i nu se sfie.c;te. ~i cine ne poate acuza
pc noi, eand aeeia au grait a$a mai dinainte, $i euvantul lor a resunat mai stralucit ca ori-ce trambiia ~ Dara
ce striga Isaia ~ "De va fi numarul fiilor lui Israil,
zice, ca nasipul marei, rama!?ita se va mantui"
(Verso 27). Ai vazut ea :;;i Isaia nu spune ea toti se VOl'
mantui, ci numai eei vredniei,? Nu ma induplec, zice,
de multimea lor, $i nici nu rna plee de nea mul lor eel
numeros, ci numai pe aceia 'i mantuese, eari se VOl' arata pre sine vrednici. ~i n-a amintit simplu de nasipul marei, ci Ii-a adus aminte de vechea fagaduinta,
caria s'au aratat nevredniei. De ce deei, va turburati,
zice, ca ar fi cazut fagaduinta, mnd $i Profetii toti arata ca nu toti s'au mantuit ~ Apoi apostolul spune
feliul mantuirei. Ai vazut exactitate profetica $i intelepciune apostolieeasca '? Ai vazut ce feliu de marturie
.a adus la mijloc, $i cat de potrivita '? Aceasta marturie
292
OMILIA XVII
nunal inca, ca acest CLlvant scurt n-a adus CLl sme nLlmai mantuirea, ci $i dreptatea.
OMILIA XVI!
293
tat' Abraam din fapte, are lauda, ci nu la Dumnezeu" (Cap. 4, 1), aratand ca dreptatea din credinta
294
OlvllLIA XVII
"Ca s'au potienit de peatra potienirei, pmeum este seris: iata pun in Sion peatra de potienire, ~i peatra de sminteala, ~i tot eel ee va
erede intru ea, nu se va ru;;ina" (Vers. 32. 33).
Ai vazut cat de mare este curajul din credinta, $i cum
darul acesta este universal ~ caci aici nu spune numai
de Iudei, ci pentru tot neamul omenesc, fiindca oricine
va crede, fie ludeu, fie Elin, sau Scit, sau Trac, sau
orieare, se va bucura de un mare curaj. -$i eeia ce este
minunat la Profetul acesta, e ca nu vorbe:;;te numai de
cei ce vor crede, ci $i de cei ce nu VOl' erede, fiindca
expresiunea "de poticnire" insamna a nu crede. Dupa
cum mai sus prin expresiunile: "De "a fi num[trul
r
I
OMILIA XVllI
295
,
J
[
I
OMILI]{
XVIII
"Fratilor, bunavointa inimei mele, ~i rug{teiunea cea catra Dumnezeu pentru Israil, este
spre mantuire" (Cap. 10, 1).
.
Urmeaza a se atinge de dam;;ii eu mult mai puternic
ca mai 'nainte, :;;i de aceia rastoarna de1a inceput orice
banuiala de nemu1tamire din partea lor, f;d face uz de
mari precautiuni. sa, nu va uitati, zice, 1a cuvinte $i
nici la acuzatiuni, ci numai la scopul ce am avut, ciici
n'am grait acestea din spirit de du:;;manie. caei nu pot.
eu in acela$i timp a dod mantuirea voastra -:;;i nu
numai a dod, ci chiar a ma $i ruga lui Dumnezeu$i tot odata a va uri :;;i dispretul. Fiindea expresiunea
de aici "bunavointa inimei mele" arata dorinta lui
cea aprinsa $i rugaciunea pe care 0 face. Grija lui cea
') Parlea ?norala. Sa se ~tie, ca pentru a nu vatama claritatea eea mare a eelor vorbite, de aeeia nimie n'a mai diseutal
din ehestiuni morale sfintul. (Veron).
296
OMILIA XVIII
OMILlA XVlU
297
"Ga sfar~itullegei este Ghristos, Spl'e Indreptare tot eelui ce crede" (Vcrs. 4). Prive$te intelep-
298
OMILIA . XVIIl
~-
OMILIA XVIII
[,
299
lnIma ta, cine se va sui in ceriu? adeca sa pogoare pe Christos; sau, cine se va pogOrl intru
adanc? -adeca sa ridice pre Christos din morti".
Dupre cum trancUivia se impotrive9te virtutei cei prin
fapte, 9i-i slabe9te puterea, pentru care este nevoie deun suflet neadcrmit, ca sa nu ramana virtutea biruita,
tot a$a 9i cand trebuie a crede, caci sunt rationameate
de ace lea cari tulbura 9i vatama eugetul eclor mai
multi, 9i de aceia 9i aiei e nevoie de un suflet mai intinerit, ea sa poata respinge acele rationamente falge.
De aceia 9i apostolul aduce aceste rationamente 9i Ie
pune la mijloc, 9i eeiace a facut cu Abraam, face $i
aici. Caci 9i acolo aratend ca Abraam s'a indreptat din
crectinta, totm;i mai departe, ca sa nu se para ca el a
luat cununa cum s'ar intampla, $i ca faptul acesta un
insamna nimic, a ridicat natur'a credintei, caci zice:
"Care mai presus de naelejde Intru na.d ejdc a
crezut ca va fi e1 taUt a multor neamurl, dupre
cum i s'a zis: asa va fi samanta tao Si neslabind cu credinta nu s'a uitat la' trupui san cel
omorit . .. si 1a omof'irea panteceini Sarei, $i
intru fagaduinta lui Dumnezeu nu s'a indoit cu
cl'edinta, ci s'a 'intarit cu credinta eland slava lui
Dumnezeu, ~i adeverit fiind ca ce i-a fagaduitr
puternic este a ~i face" (Cap. 4, 18 - 21), ia~a prin
aceasta a aratat ca a aVllt nevoie $i de putere, $1 de un
sufiet inalt, ca sa primiasca cele mai presus de niidejde, 9i
sa nu se poticniasca de loc in cele vazute. Aceasta.
deci, 0 face 9i aici, aratand ca .credin~ioslli are. ne ~oiE;
de un cuaet filosofic, 9i de 0 Judecata foart~ malta ~
puternica~ ~i vedeti, ca apostolul n'a spus slmplu (sa
nu zici)) ei "sa nu zici intru inima ta", adeca nici
sa'ti tre~ca prin minte de a te indo! 9i a zice in si!le-ti:
si cum este aceasta cu plltinta '? A$a dara partIcularitatea credintei, aceasta mai cu sarna este, de a lasa
jos toate ordinatiunile Iegei, 91 a ne 1na10 mintea sU.s,
adeca a cauta cele mai presus de natura,. a sc?a!e dm
cugetul nostru rationamentele cele slabe, $1 a yrlm1 .~otul
ca izvorand din puterea lui Dumnezeu. Dara ludell nu
spuneau numai aceasta, ci maio ziceau. ~ nu este. c~
putinta de a se indrepta omul elm credmta. De aceta 91
'(~
300
OMILIA XVIII
"Care s'a hotarit Fiul lui Dumnezeu intru putere ... din invierea din morti", iara ca ~i invierea
~.
OMILlA XVIII
301
ceiace este u:;;or, ~i poate a-i mfmtul, ~i se tin cu indaratnicie de acele ordinatiuni, cu cari legea n'a putut
face nimic"? Aceasta nimic alt nu este, decat 0 intentiune iubitoare de cearta ~i ambitiune, care se irnpoirive~te lui Dumnezeu. Legea este greoaie ~i suparatoare, pe cand charul este placut ~i u~or. Legea, ori f;li
cat de mult s'ar certa ii, nu mantuie~te pe om, pe cand
charul acorda dreptatea, atat cea din sine cat ~i cea
din lege. Deci, ce ratiune ii entusiazmeaza pe dan~ii>
ca sa se impotriviasca cu aHUa indaratnicie acestei
dreptati, ~i sa se tina in zadar ca pironiti de lege ~
Apoi, fiindcii a spus ceva mare, iara~i adevere~te
faptul cu scriptura, spunand: "Ca zice scriptura : tot
nezeu este al Iudeilor numai, iar[t nu si al neamurilor'? Adevarat, ~i al neamur'ilor" (Cap. 3,29),
as\ zice si aici "ea acela~i este Domnul tuturor,
ciu"e imJJogate~te pre toti cei ce'l chiama pt'e
el ';. Ai vazut Cllm j[ arata de Infierbantat ~i dOl"itoriu
de mantuirea noastra, ~i cum el consiclera aceasta mrlntuire ca bogatie a sa ~ lncat nici acum nu trebuie a se
desnadajdui, 9i nici a':;;i inchipui, ca c1aca ar VOl sa S0
pocaiasca, ar fi neiertati. Caci eel ee considera mi'll1tuirea noastra ca bogatie a sa, BU inceteaza .de a n~
iml)ogat1, fiindca a revarsa darul sau preste tOtl, este :;;1
302
OM ILIA XVIIl
i
,I
OMILIA XVIll
303
304
OMILIA XVIII
OMILIA XVIIl
305
20
306
O;\IlLIA X Vlll
~,
j
OMlLIA XV l[[
3()7
{I. Cor. 6,
308
OMILlA XVlII
tari in cerbice,
~i
(Fapt. 7, 15). Tot aGa $i Elie zic.ea acelei inultimi adunate, fata eu imparatul: "Pana cand oare veti schiopata intru amancloua gleznile voastre" (III Imp.
18, 21) 1 Dara noi pe toti Ii lingu$im, pe toti ii slujim,
$i cumparam cinstea $i laud a lor prin 0 astfel de slujba
servila. De aceia s'au $i in tors toate pe dos, de aceia
toate faptele cre$tinismului sunt triidate, $i totul este
neglijat din cauza slavei celor mai multi.
OMILIA XIX
309
OMILIA XIX
tura: ca tot ol'i-care va chema nUl11ele Domnului se va mantul", insa ar fi putut sa zica cineva
"dara cum VOl' chema intru care n'au crezut?".
310
.OMILlA XI X
'I'
OMILIA XIX
311
312
OMILIA XIX
ma-
OMILIA XIX
313
314
OMILIA XIX
. OMILIA XU
31S
II
316
OM ILIA XIX
OMlLIA XIX
3[7
.,
"318
. OM ILIA XIX
~i-au
aceasta inseamml: nu a lepadat Dumnezeu pre poporul sau, cad daca l-ar fi lepadat n'ar fi ales pe nimeni
-din acel popor, iara daca a ales pe unia, aceasta 1nseamna ca nu I-a lepa,dabl. $i cu toate acestea, zici tu,
daca nu l-ar fi lepadat, ar fi ales pe toti. Niddecum,
raspunde apostolul, cad ~i pe timpul lui EIie numai in
cei ~eapte mii s'a marginit mantuirea, precum ~i astazi
se gasesc multi eari au crezut. Dara daca voi nu $titi
aceasta, nu este nimic de mirat, fiindca ~i Profetulacela,
de~i barbat atat de insemnat ~i renumit, nu ~tia nimie,
ci Dumnezeu iconomisa cele ale sale, fara sa $tie Profetuh).
Tu, prive~te acum ~i intelepduneaapostolului, cum
in dovedirea acestui fapt mare~te pe nesimtite $i acuzatiunea lor, cad pentru aceasta Ii-a amintit de intreaga
marturie, pentru ca sa Ii dea pe tata nerecuno~tinta
lor, $i sa arate ca ii sunt tot a$a; dupre cum au fost $i
parintii lor. Daca nu ar fi avut acest scop, ci ar fi cautat sa Ii arate un singur lucru, ea poporul se gase~te$iin eei pulini, ar fi spus ca $i pe timpullui Elie ramasese numai $eapte mii,-acum insa elli citeaza intreaga
marturie dela inceput. Peste tot locul el se sile$te a arata
ca nu este nimic strain daca ii fac tot a~ $i pe timpul
lui Christos $i al apostolilor, cad aceastali este obi$nuinta
lor. $i ca sa nu zidi ca ii au uds pe Christos ca pe un
fn$elatoriu, $i pe' apostoli Ii alunga ca pe ni$te amagitori, pune la mijloc marturia care zice: "Domne!
,I
II
,I
II
OMILIA XIX
319
numarul fiilor lui Israil ca nasipul marei, rama~ita se va mantui" $i "Daca nu ni-ar fi lasat
noue Domnul Sabaoth samanta, ne-am .fi facut
ea Sodoma". Tot aceasta 0 arata ca se petrece ~i
acum, pentru care ~i adaoge: "A~a ~i in vrenlea
320
OMILiA XIX
OMILIA
xix
21
322
OMlLIA XIX
323
OMILIA XIX
1
.j
.\
$1
voua
OMILIA XIX
(Math. 25, 9), ci sunt inca multi vinzatori, cei goli, cei
fiamanzi, cei bolnavi; cei ce stau in temniti. Hrane~te
pe aceia, imbraca pe ace~tia, cerceteaza pe cei bolnavi
~i in temnita, ~i atunci vei dobandi untdelemn mai mult
decat izvoarele de apa. Inca n'a sosit ziua iconomului
aceluia din evanghelie, ~i de aceia intrebuinteaza timpul
cu folos, ~i fa ca ~i acela, adeca taie datol'ille (anuleaza
datorille) altom catra tine, ~i celui ce'ti datore~te 0 suta
de masuri de untdelemn zi-i: "ia-ti zapisul tau, ~i
sezi curc1nd de scrie cincizeci" (Luca 26,6), Aceasta
fa-o ~i cu banii, ~i cu cuvintele, ~i cu toate celelalte, ~i
imiteaza pe iconomul aeela; aceasta sfatuie~te ~i pe rudele tale sa 0 faca, aceasta fa-o ~i tu insuti. Inea .e~ti
stapan de a grai a~a, inca n'ai ajuns la nevoea de a ruga
pe altul, ci ai puterea de a sfatui ~i pe altii, 9i pe tine
singur. Cand te vei duce acolo, nu te vei. mai putea folos! de nimic din acestea, 9i cu drept cuvant, caci daca
ai avut la indamana un termin atat de lung, ~i totu~i
n'ai folosit nici pe aJt,ii, ~i nici pe tine macar, cum te
vei putea bucura de asemenea char tocmai atunci eand
te gase$ti in illanile judecatoriului f
.
Toate acestea, deci, rumegandu-le cu mintea noastra, sa ne interesam din toate puterile de mahtuirea
noastra, ~i sa nu tr<'idam ocazia favombila ce ni se prezinta in viata aceasta. Este cu putinta de a multami
lui Dumnezeu chiar ~i la rasufiarea cea mai de pe urma.
Es~ cti putinta de a izbuti in aceasta $i prin testamentul ce-l facem,-de sigur ca poate nti tocmai a~ ca
cum ar fi fost daca eram inca in viata,--cu toate acestea este cu putinta. Cum, ~i in ce feliu ~ Daca treci.pe
Christos printre mo~tenitorii tai, ~i claca Ii la~i ~i lui
parte din toata averea. Nu l-ai hranit pe el pe cand te
gasiai in viata, f Macar cand te dud de aici, ~i cand nu
mai e~ti sUipan, macar atunci da ~i lui din ale tale,
caci el este filantrop, :;;i nu se va certa eu tine pentru
aceasta. Fara indoiala ea dorinta cea mai mare a lui
era, ca tu sa'l hrane9ti pe cand erai in viata, cand 9i
plata iti era mai mare,--dara daca n'ai facut aceasta,
apoi cel putinvina macar de asta .data, ~i lasa-l impreuna. m09tenitoriu cu copiii taL lara daca pregeti a:
f(l,ce aceasta, apoi g:1nde~te-te ca. Tatal lui te-a facut pe
tine impreunamo9tenitoriu eu dansul, ~i sfar~e~te cu
neomenia tao Ce raspuns vei putea da, cand tu nu l-ai
OMILIA XIX
325
326
OM ILIA XIX
OMIUA
~
l
xx
327
OMILIA XX
r
,i
328
OMILIA
xx
sa
OMILIA.
xx
329
masa lor spre cUl'sa, ~i spre lat, ~i spre sminteal a" (Vers. 9), adeca trufia lor; trufia lor, zice, &1,
332
OMIL)A
xx
'
'este bine a lua panea fiilor ~i a 0 arunca canilor" (Math. 15, 24. 26). Dara $i Pavel zicea Iudeilor
cari se impotriveau: ' "Voue maiintai era trebuinta
.a se grai cuvantullui Dumnezeu, iara de vreme
ce il 1epadati pre el ~i nevrednici va judecati
pre voi de viata cea ve~nica, iata ne intoarcem
1a neamuri" (Fapt. 13, 46). Prin toate acestea se arata,
cii urmarea fireasca a faptelor era astfeliu, ca ii sa se
apropiecei intai, $i numai dupa aceia. cei dintre neamuri; - dara fiindca ii n'au crezut, apoi s'a intors invers ordinea lucrurilor, <1$a ca .$i necredinta ca $i po:ticnirea lor aufacut ca cei dintre neamuri sa se intro:-
'!I
't
OllIlLlA
xx
333-
T
I
!II
grai $1 noue acest cuvant. Acestea se faceau $i se spuneau, ca nu cumva .a.ceia sa aiba un motiv ner1.1$inat,
ea cum ar fi fost trec1.1ti Cll vederea, :;;i din aceasta cauza
sa nu creada. Acestea toate $tiindu-le Christos mai dinainte, a venit. totu$i catra dan9ii cei intai.
,,~i de vreme ce poticnirea lor este bogatie lumii, ~i imputinarea lor bogatie neamurilor,
cu cat mai vartos implinirea lor" (Vers.12) ~ Aici
334
.OMlLIA
xx
,.
,1
OM ILIA
335
xx
336
OMILIA
xx
"lara de
s'au~i
$i cu toale acestea cele mai multe "s'au frant",insa dupa cum am zis, apostolul voie~te a'i mangai<L
De aceia nici nu introduce el yorba aceasta ca dela
dansul, ci ca din partea lor, ~i pe nesimtite Ii atinge
cu putere, aratandu-ica cazuti din inrudirea cu Abra.am.
Aceasta ~i era ceiace se grabia a 0 spune, adeca ea ii
nu mai au nimic comun cu Patriarchii ;;i cu toti sfintii
din Jegea veche. Daca ractacina este sfinta, totw;;i ii nu
sunt sfinti; ~i prin urmare sunt departe de ractacina ..
Apoi parandu-se ca el mangaie pe ludeu, se atinge iaraE;li
t
OM ILIA
xx
337
22
I.
338
OMILIA
xx
I..
,"
OMILIA
339
xx
vezi succesele tale, vezi ostenelil.e tale, ci v~zi filantropia lui Dumnezeu, aratand prm aceasta ~ totul a
fost al charului de sus, ~i prin urmare t~el:;)ule a.fi cl!
frica. Aceasta, zice, este pricina la~del ..tale,v $1 decl
aceasta faca-te de a te teme neco~temt. Fllnd~ yentru
tine stapanul s'a aratat bun, de a.cem teme-~e, caCl bu~lU
rile harazite tie nu raman neml~cate, ,9.aca tu te .trar:dav~ti, precum nici .re~eIe acelc~Ta, da~ s~ vor. SChl~ba.
O'ici $i tu daca nu Vel ramanea m cre~mta, velvfi ~la~,
III
340
OMIUA
xx
OM1LlA
,.I
I
xx
341 '
Apoi fiindca a zis"afara de fire", $i "te-ai altuit", ca nu cumva sa crezi ca Iudeul are ceva mai
mult decat etnieul; iara$i revine$i indrepteaza pareI'ea,
aratand ca $i Iudeul se altuie$te $i ziee: "cu cat mai
vartos acestia cari sunt dupre fire, se vor altui
intr'al lor rnaslin?" - $i iara.c;;i: "ca puternic este
Dumnezeu iarasi sa'i altuiasca pre ii". Dara $i
mai 'nainte de aceasta zice, ca daca nu vor ramanea
intru necredintl3" se vor altu\.. cand tu auzi pe apostol
vorbind necontenit "dupre fire" $i "afara de fire"
sa nu 't1 inchipui ca el spune de natura aeeasta nestramutata, ci prin aceste denumiri el invedereaza ceiace
este rezonabil $i cuviincios a face cineva, $i ceiace nu
este nici cuviincios $i nici rezonabil sa faea. Cele bune,
ca $i cele rele, nu sunt naturale, ci sunt rezultate numai
din vointa $i intentiune. Acum tu te gande$te $i la dulceata vorbelor, caci dupa ce zice ca $i tu te vei taia,
daca nu vei ramanea in credintl3, $i ac89tia se vor
altul, dad nu vor ramanea (starul) in necredintl3,, deodata trece cu yorba din posomorire , la cele mai plaeute
$i termina cu aeeasta, facand sa se intrevada de ludei
mari sperante, daca insa ar voL De aceia ~i adaoge
imediat:
"Pentru ca nu voiesc ca, sa nu ~titi voi
fratilor taina aceasta, ca sa nu fiti intru voi
sing-uri intelepti" (Vers. 25). Sub nume de taina aici
el spune de faptul necunoscut ~i negrait care cu adevarat ca este minunat $i paradox, dupre cum $i aiurea
zice: "lata, taina voue zic : ca nu toti vom adofmi,
iara toti ne vom schimba" (I. Cor. 15, 51). Deci,
care este acea taina ~ "Ca orbire din partea lui
lsrail s'a facut" ziee. Aici iara.c;;i mustra pe ludeu, ea
sa se para ea modereaza pe etnic. Ceiace el spune aici
este acela$i lucru pe care'l spunea $i mai in urma, ca
necredinta lor nu este generala, adeca la intregul popor
ludeu, ci in parte, dupre cum zice 9i In alt loc: "lara
de m'a intristat cineva, nu pre mine m'a intristat, ci din parte" (II. Cor, 2, 5). Deci, el spune
aici tot aceia ce spunea $i mai sus, zicand: "N'a le-:padat Dumnezeu pre poporul sau, pre care mal
342
OMILIA
xx
spune tot acel~i lucru: ca nu intreaga natiune s'a sustras dela credinta, ci deja sunt multi dintre dan~ii cari
au crezut, ~i cari vor crede ~i de acum inainte.
Apoi, fiindca prin pasajul de care ni e Yorba eJ a
fagaduit ceva mare, aduce ca martur $i pe Prorocul
care graie$te cele ce urmeaza mai jos. Cum ca s'a facut
orbire in lsrail, el nu aduce nici-o marturie, fiindca
faptul era $tiut de toti; - insa ca ii vor crede ~i se vor
mantui, Ia aceasta aduce martur pe lsaia, care striga
cu mare glas ~i graie~te: "Veni-va din Sion eel ce
izbave~te, ~i va intoaree paganatatile del a Israil". Acum dupa ce el a pus semnul mantuirei, pentru
ca nu cumva sa atribuie cineva aceastazicere timpurilor din urma, adaoge imediat : ,,$i aeeasta este lor
(a~ezamant),
eand
.,,
OMILIA
xx
343
i,
I
344
OMILlA
xx
Sclu cine s'a facut lui sfetnic? Sau cine i-a dat
mai 'nainte lui, ~i i se va rasplatt lui" (Vers.
34) ~ Ceiace el spune aici, aeeasta insamna: ca el (Dumnezeu) fiind atat de intelept, nu este intelept prin altu1,
ci el insu::;;i este izvorul bunurilor; ::;;i lucrand atiHea, $i
atatea bun uri daruindu-ni noue, nu ni Ie-a clat, fiind
el imprumutat de altul, ci toate au izvorit dela dansul;
$i niei datorind cuiva vre-o rasplata, ca $i cum ar fi
luat ceva dela el, ci insu$i el este stapanitoriul $i inainte mergatoriul tuturor bunurilor $i a binefaeerilor
celor nes1ar$ite. Aceasta mai cu sarna este bogatie: de
a varsa cu prisosinta din ea, $i a nu avea nevoie de
altuI. De aceia a $i adaos imediat: ,rCa dintr'ansul,
si printr'ansul, si intru dansul sunt toate" (Vel's.
36). El a afiat, el
facut" el Ie stapane$te pe toate, caci
este $i bogat, $i nu are nevoie sa ia dela altul, este $i
intelept, $1 nu arenevoie de sfetnic. Dara ce spun sfetnic ~
OMILlA
xx
345
J
346
OMILlA
xx
J
OMILIA
xx
347
tori ai lui Dumnezeu ~iprin aceasta (blandeta). De sigurca avem nevoie de toate faptele cele bune, dara mai,
ales de blandeta :;;i filantropie, fiindca $i noi avem mare:
nevoie de filantropia lui Dumnezeu, caei pe fiecare zi
facem muite pacate, de cari nu ne putem mantul, decat
prin marea lui milostivire. A da eleimosina mult sau:
. putin, nu se judeca dupre . masura eelor date, ci dupre
putel'ea averei celor ce dau. A:;;a dara nici tu eel bogat
sa nu cugeti lucruri mari, daca ai dat, :;;i nici tu eel
sarac sa nu te descurajezi daca ai dat putin, caei de
muIte ori tu ai dat mai mult decat acela. Nici nu trebuie de a ne vaicara din cauza saraciei, caci sal'acla
toemai face mai u$oara milostenia. Cel ee este stapan
a multor averi, este stapanit ~i el de mai multa prostie,
voiu sa zic, de mai multa pofta de averi, -;- pe eand
eel ce are putin, deja s'a izbavit de aceasta tiranie, :;;i
de aceia gase$te mal muIte oeazii de a face binele. Aeesta
:;;i in inchisoare pa$E;$te mai u$or, :;;i pre cei bolnavi
Ii cerceteaza mai w;;or, $i un pahar eu apa reee tot e1
il da mai u~or, - pe cand acela nu se injosa$te de a
face nimie din aeestea, ea unul ee este infumurat $i
mandru de bogatie. Nu te scMbi pentru saraeia ta,
caci saraeia face mai m;;oara calatoria la ceriuri. Chiar
daea nu ai nimie, totu~i daea ai sufietul eompatimitoriu
la nevoile altora, pentru aeeasta ti se va aa resplata
cuvenita. De aeeia ~i Pavel a poroneit de a plange cu
eei ce plang, ~i cu eei legati a fi impreuna legati; caci
eei mult eompatimitori aaue mangaiere nu numai eelor
ce plang, ei :;;i altora eari sunt in alte imprejurari. Sunt
imprejurari cand un singur cuvant poate sa ridiee pc
unul zdrobit de dureri, mai mult chiar decat toli banii
din lume. De aeeia Dumnezeu a poroneit de a da averile noastre saracilor, nu numai de a indrepta .s aracia
lor, ci ~i pe noi sa ne invete de a compatimi la relele
aproapelui. De aeeia ~i iubitoriul de argint este urit,
nu numai ca trece eu vederea pre cei saraci, ei :;;i
pentru ca el se, prapad~te singur in eruzime $i neomenie mare, - dupre cum ~i eel ce dispretuie$te averile
de aceia este iubit de toti, fiindca este milostiv ~i filantrop. $i Christos cand ferice:;;te pe cei milostivi, nu ferice~te numai pe cei ce fae milostenii prin bani, ei feriee$te $i lauda $i pre eei ee fac aceasta prin buna lor
intentiune. Aeeasta intentiune, deci; sa 0 formam destoinica de mila, ~i atunci toate cele bune vor urma deia
348
OMILlA XXI
sine~
Cel eeare vointa $i intentiunea filantrope $i milostive, chiar de ar avea averi, el totu$i sta in fruntea celor
nenorociti, $i de ar vedea pe dnevaplangand, va plange
~i el !:iii se va bod; de ar vedea pe cineva nedreptatit,
.el Ii va lua apararea, de ar vedea vre-un om necajit,
el Ii va intinde mana de ajutoriu. Caci el avand eu sine
tezaurul tuturor bunatatilor, adeca suflet milostiv $i
filantrop, de acolo vor izvori toate cele necesare fratilor
lui, $ise va bucura de toate recompensele aeordate de
Dumnezeu. Deci, ca $i noi sa ne putem bucura de acele
recompense, apoi mai 'nainte de orice sa ni formam
sufletul bland $i filantrop. CaGi numai astfeliu ne yom
bucura $i aici de mii de bunuri, $i acolo ne yom invrednici de eununile cele nevestejite. carora fie a ne iD\TCdnid eu tot,ii, prin eharul $i tilg,ntropia Domnului nostru
Iisus Christos, earuia impreuna cu Tatal $i eu Sf; Dueh,
se eade slava in vecii vecilor. Amin.
OMILIA XXI
"Rogu-va dara pre voi fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu, sa va punetiinainte
trupurile voastre jartfa vie, stinta, bine placuta
lui Dumnezeu, slujba voastra cea cuvantatoare"
Fiindca a vorbit muUe despre filantropia lui Dumnezeu, ~i a aratat ingrijirea lui cea nespusa, precum ~i
bunatatea cea nepovestik"i, $i care nici nu se poate cerea,
apoi la urma tocmai acestea ni Ie pune inainte, ca sa
convinga pre cei ce au primit asemenea binefaceri, de
a arata 0 viata vrednica de acest char. Ded, d~i a
vorbit atatea, totw;;i nu eontene$te de a ruga pe auditori,
o.e$1 nu se roaga pentru cele ee era sa se bueure el,
ci pentru eele prin cari dan$ii a veau a ca$ti~a. :;;i ee
te minunezi, daea el nu inceteaza a se ruga, cand pune
inaintea lor $i Indurarile lui Dumnezeu~ Fiindca de
aid, ziee, din indurarile lui Dumnezeu izvorasC pentru
voi miile de bunuri, de aceia sfiiti-va$i umiliti-va. Old
daca voi puneti inaintea lui Dumnezeu ruga,ciunile voastre,
OMILIA XXI
apoi este demn ca sa nu va ariHat,i nevrednir.i de 10durarile lui. Pentru toate aeeste Indurari, ziee, prin cad
.voi v-atl mantuit, eu va rog. Dupre cum cineva voind
a rU$iha pre eel ee a primit mari bine-faceri, ar pune
de fata ca rug:'itoriu chiar pe binefacatoriu, ct$a face $l
apostolul aiei. :;;i de ce te rogi? spune-mi . ."Sa va
puneti inainte, zice, trupurile voastre jartfa vie,
::350
OMILIA XXI
OMILIA XXI
351
c~ P?-v~l: "Ca
pa~tlrel mele
352
OM ILIA XXI
---------------------
e~get
353
OMILIA' XXI
I
Ij
~.
CUllo(l$teti ') voi care este voea lui DUlllnczeu ceu Guns. , si" placuta',-" si" aesJ.vtlI'sita". Cand
:::;;1
apostollli zice (dnoiti-va sau ca spune prin aceasta expresiune ((sa, eunoa$teti inter'esele voastre $i vointa lui Dumnezeu, sau di zice ((ea putet.i a va innoi a$a feliu, in
cal sa eunoa~teti intei'esele voastre, :;;i ce anume voie$te
DumnezeuH. Dadi 9tii aeeasta, apoi $tii a deosebi natura lucrurilor bine, $i atunei pii$~te pe cararea ee
duce spre virtute. Dara, zici tu, cine nu ~tie interesele
sale ~ Cine nu cunoa$te care este voea lui. Dumnezeu h
Cei ee sunt ea fermecati de cele ale lumei; cei' ce eonsidera bogatia ca ceva vrednic de ravnit, iara saracia
o clispretuiesc; cei ee alunga stapania; cei ce stau eu
gura casC?-ta la. slav~ lum~a~!i; cei ee s~ cr.ed singuri
de oamem marl; eel ce rldlca case straluelte ; eel ee
cumpi.i.ra morminte de mare pret, 9i au turme de rbbi;
cei ee au pe langa dal1i;;ii roiu intreg de eunuci. Toti
aee$tia, zic, nu $tiu nici interesele lor, ~i nici voea lui
I) NoM. In editiunea Sf. Crisostom aeest pasaj are la ineeput fraza urmlitoare : Ei~ ~o~oY.qJ."~' ~" uflli.:; ~a a~'L:f"pOyt(t. Y.'I.t l,yway. 'Y: adeelispre a rerra voi il1tpr~sele voastre, ~i so. cunoa~teti ... .
Fiindea In :;;irul explieatiilor Sf. Crisostom vorbe:;;te f?i de aceasta
fraza , omisa din textul nostru,' de aeeia am erezut eli e bine de
a 0 intercala aiei. (Trad).
3825
23
\,
354
OMlLIA XX I
O~IILlA XX I
355
~us spuwi nd ;,Pentru indurarile lui Dumnezeu va rog pre voile, aici iara.;;i spone: "Prin
charul". Pri ve$te umilinta dascalului, prive$te cuget
moderat, fiindca ilici-odata el nu se crede pe sine a fi
vroclnic de credinta pentru ni:;;te astfeliu de indemnuri
9i povete, ci acum 130 in ajutoriul sau indurarile lui Dumnezen, altadata charul lui, ea$i cum ar zice : ceiace
eu va vorbesc, nu este dela mine, ci deIa Dumnezeu,).
~i nu 'zice: Cii zic voue prin intelepciunea lui Dumnezeu, ca va zic voue prin Jegiuirile lui Dumnezeu, ei
"prin darul'" amintind necontenit de binefacerile lui
DlImnezeu, ea astfeliu sa'i fad mai recunoscatori, $i sa
Ii arate ca sunt raspunzatori $i de acest dar.
"Tuturor celor ce sunt intre voi"" adeca nu
numai cutaruia sau cutaruia, ei stapanitoriului $icelui
stapanit, robului $1 ' celui slobod, celui prost ca $i celui
intelept, . barbatului $i femeii, celui mnar ca $1 celui batrin, caci legea aceastaeste ob$teasca, fiindca este legea
stapanului a toate. Cu chipul acesta $i cuvantul n face
mai u$or de primit; punand tutur6r inainte eeleporoncite, chiar $i inaintea celor ce nu sunt raspunzatori,
ca astfeliu cei vinovati $ivrednici de aceasta certare
$i ihdreptare, sa'l primiasca mai cu u$urinta. ~i ce 'nii
zici ~ spune-mi. "A nu cugeta inalte, . afara decat
Ii secade a cugeta". Aici elintroduce pe murria
tuturor bunurilor, voiu sa zic umilihta" imitand $i pIlin
aceasta pe dascalul sau. Caci duptecum acela suindu-se
peun munte inaU, $i urmand a'$1 impleti povatuirile
lui morale, de aici a inceput mai .'nmi, $i aceste temelii
a pus, zicand:. "Fericiticei saraci cu dl1chul"
(Math. 5, 3), tot~ fili Pavel, dela cele dogmatiCe scobOFand~~seacum, la rele mo!,ale, a)n.va~t in gen~r~l
OrICevlrtute, cerand dela. nOl aceastaJertfa admlrabIla;
insa voinda descrie virtutea $i in parte, ca dela cap
el incepe cu Ufnilinta,zicand: "A nu cug~ta inalte,
afara deca,t li se cade a clfgeta",caci aceasta
este vointa lui Dumnezeu,,,ci a cligeta $pre afi
cu mintea Ifrl:treaga~'. Ceiace els~une ' a:ici, aceasta'
insamna :am luat cugetare, nu ca sa ointrebuintamlll
fapte lipsite de oriee ;ru$ine; ci in fapte bune; in fapte:
dictate de prudenta. $i nuzice: ' spre a va ,umilbl, ct
3). Mai
OMILIA XXI
OMILIA
~I
xxi
357
cunoa~te
cl11eva pe
1
358
OMILIA,XX:~
1
I
rII
I
OMILIA XXI
359
360
OMILIA XXII
OMILIA XXII
...
OMILIA XXII
"
,;
361
(I
.L
i
362
OMILIA XXII
seumpete, eu seumpete va
~i
I'';
"
L
i
OMiLIA, XXII
363
364
OMILlA,
XXII
OMILlA XXII
I
I
I
i
I,
365-
36'6
O~IILIA XXII
dici astfeliu vei culege tu inai 'htai rodul dragostei acelia. Dupa ce spune cauza pehtru care datorim a ne
iubi unii pre altii, mai departe spune $i cum ar ramanea
nemi$cale cele ale ' dragostei; pentru care $i adaoge:
011lLlA XXII
368
OMILIA XXII
la
OMILlA XXII
369
~uca~elo~ p~s~ fnain.tea lor'. pe cat era boga-!-ia intentlUneI lUl. ~a,p bogap erau In acel timp? ~l totm~i nid
un.ul n'a. facut ca Abraam. Cate vadu ve ' erau in
raIl p.e tlr.?l?ul lui. I~ie?v ~i totu$i nici una n'a ospatc'tt
.J2~ Ehe. Catl bogatl lara$l erau pe timpulClui Eliseiu ~
~l ~u ~o~te. aces tea singur{t Somaniteanea i cules rodul
o~plt~l~tat~l, dupre. cum $i Abraam atunci, care pentru
da:rmCla $1 buna vomta ce a aratat este vrednic de admIrat, mai ales ca nici nu $Wt cine erau cei ce venise
la dansul.' $.i .totu$i vel a fost primitoriu acelor straini.
v . pec~ mCl. tu sa nu d.esco$i pe cel ce vine la tine,
r..aCl 11 prlme$tl pentru ChrIstos. Daca vesnic vei descoase
pe cel ce'ti eere ospitalitate, de multe ori vei trece cu
vede:ea ~hia!, $i pe cel vredni,c de ingrijire, $i din aceasta
cauza vel pwrde plata. DC$l chiar cel ce prime$te pc
unul care poate nu este bun, $i totw;:d pentru aceasta
nu este acuza~, ci are inca $i plata. "eel ce prime~te
Is-
370
OMILlA XXII
fae" (Ibid. 23, 34). E~ti robul aceluia care s'a purtat cu
bland eta catra cel ce'l lovise, a aceluiaeare a incununat
pe cel ce'l batjocorise pe cruce. ~i ce ar putea fi deopotriva
cu aceasta bunatate ~ Fiindca la inceput amandoi t3Jharii il batjocoreau, el cu toate acestea unuia dintr'an~ii
i-a deschis raial. ~i lacrama pentru cei ce urmau a'\
ucide, i;li se tulbura ~i nelini~tia vazand pe vinzatoriu.
nu pentru ca urma a fi restignit, ci pentru ca acela S8
pierdea. Se tulbura, deci, pentru ca ~tia mai dinainte
ca acela se va spanzura, ~i se nelini~tia de osanda lui
dupa spanzurare. ~i de~i cuno~tea rautatea ~i viclenia
lui, totu~i pana in ceasul cel de pe urma I-a rabdat, f;ii
nu numai ca nu I-a respins, ci inca I-a ~i sarutat pe dansul,
tradatoriul. Stapanul tau saruta pe tradatoriu ~i primef?te
cu veselie pe buze pe cel ce urma a'i varsa imediat
cinstitul sau sange, ~i tu nu :invrednice~ti pe sarac nici
cu 0 pane f ~i nu te sfie~ti de legea pe care a pus-o
Christos f Prin acestea el a aratat ca nu numai pe cei
saraci, dara chiar ~i pe cei ce ne duc la moarte nu trebuie a'i dispretui. Sa nu'mi spui ca cutare mi-a pricinuit
rele, ci gande~te-te ce a facut Christos cu Iuda inainte
de a fi restignit, prin sarutarea prin care urma a fi
vindut, voind prin aceasta a indrepta pe vanzatoriu.
~i prive~te cu cata modestie ii vorbe~te: "Iudo! zice,
eu sarutare pre Fiul omului vinzi" (Luca 22,48)f
. Pe cine nu ar fi muiat, pe cine nu a1' fi induio~at aeest
glas f Pe eare fiara salbateea nu ar fi imblanzit f Pe
care diamant nu l-a1' fi sfa1'amat asemenea voce f Dara
pe ticalosul aeeia nu I-a mi~cat de loco Sa nu'mi spui
ca eutare a omorit pe cuta1'e, ~i de aceia eu 11 dispretuiesc)), caci de a1' urma sa infinga chiar in tine cutitul,
~i sa'~i manjasca dreapta sa in grumazul tau, tu totu~i
saruta acea mana dreapta, fiindca ~i Christos a sarutat
gura aceia care a uneltit sra~ierea lui. De aceia ~i tu
nu uri pe cel ce te du~mane~te, ci lac1'amiaza ~i fie-ti
mila de dansul, caci in adevar ea un astfeliu de om este
vrednic de a fi plans de noi. Noi suntem slugile aeeluia
care a f?i sarutat pe vinzatoriu. Nu voiu inceta deloe
de a va vorbi de aceasta intr'una, ~i a va spune cuvintele acelea, mai blajine decat sa1'utarea celui ce Ie-a
O'rait. El n'a zis: O! nebunule $i plinule de rautate!
O! vinzatoriule! Aceasta resplata 'mi dai pentru atatea
binefaceri f Insa cum f "Iudo", punand aid numele
OMILIA XXII
371
de~teapta
r
1
I
I
J.
'I
~,
I
fI
'i
j
fu~ti sa ma
~i aruncandu-i
vI
372
OtylILIA XXlIl
OMILIA XXIII
vI
OMILIA XXIIl
I
I
I
373
374
; OMILlA _X_X_"I1_I_ _ _ _ _ _ _ _~
. "Bucu~ati- va cu cei ce se bucura, ~i plangetl cu eel ce plang" (Vers. 15). Fiindca se poate
A
OMILIA XXIII
375
376
OMILIA XXIll
OMILIA XXIII
377
'j,
'
378
OMILlA XXIII
,,1\u va izbanditi (resbunati) singuri voua, iubitilor, ci dati loc maniei) ca scris este : a mea este
izbanda (resbunarea) eu voiu resplatl, zice Domnul" (Vers, 19). Carei manii sa dea loc ~ Maniei lui
dore~te sa vada cu ochii: resbunarea nedreptatii lui; dore~te cu alte cuvinte sa se vada resbunat, apoi tocmai
aceasta i se da cu multa imbel~;ugare. Daca tu nu te
OMILlA XXIII
379
380
" OMILlA
XXIII
----,--------------~~~~~--------------------
OMILIA XXIII
,
,
3S!
382
OMILIA XXIV
OMILIA XXIV.
J
I
I
1
OMJLIA XXIV
383
.i
t
I
I
384
. OMILIA
XXIV
-------------===~~--------------
mIlLIA XXIV
..
385
25
386
OMILlA XXIV
riul cearta pe cel ce face bine? Nu cumva el este infrico:;;at celor ce S8 indeletnicesc cu faptele cele bune ?.
De aceia :;;i adaoge: "Voie~ti sa nu'ti fie frica de
stapanire? Fa bine,
~i
\,I
:1
'I
.,
\I
OMILlA XXIV
387
slujitori ai lui Dumnezeu sunt, spre inse~i a'ceasta indeletnicindu-se' (Vers. 6). Lasand la 0 parte
388
OMILlA XXIV
poronee~te
ca
389
iI
I
,
i
"Nimanui eu nimie nu fiti datori, fara numai eu a iubi unul pre altul". Iar~i alearga la
muma tuturor bunurilor, iar~i se intoarce catra dascalul ~i eauzatoriul a ori-ce fapta buna, ~i arata ca ~i
aeeasta este 0 datorie, ba inca nu de aeeia~i valoare
cu dajdia ~i dijma, ci cu mult mai mare, tiindca ni S8
cere de a 0 avea incontinuu. El voi~te ca niciodata sa
nu tim datori cu dragostea, sau mai bine zis sa tim
390
OMILIA XXIV
OMILIA XXIV
391
dragoste. (Veron).
392
ONlILlA XXIY
i?i iarai?i:
intristat,
~i
(Facere. 4, 6) ~ - dei?l fapia lui era lipsita de orice iertare, fiindca invidia pe fI'ateIe sau cel rnai mic. 1nsa
el nici ~a nu'l cearta, ci Ii zice: "De ai fi adus drept,
OMILIA XXIV
393
~i
394
OMILIA XXIV
Saul cel omorit pe muntii Ghelboe, r,aci 9i ' el a blas-tamat acei munti carl a u primit in sanullor acel omor,
zicand: Munti din Ghelboe! Sa nu se pogoare
ca si darnoliasca mania lui cea infiacii1'atii, $i sa'l c0l}vinga de a iub\. pe fratele sau c~iar dad a. $i. ~unt.
I-ai stins viata, zice; acurn decl d~ ce nu stmgl ~l ~w;;
mania ~ E1 iubia ;;i pe acesta ca $1 pe ace la, ucaCl po
ama ndoi el i-a plasmuit. Da1'a ce ~ 9a1'e eJ a lasat n~
pedepsit pe <,nnorf!oriu ~ Dara ?-t,uncl ~cela a1' fi devel1lt
mai rau. A <:::a dara I-a pedepslt? Insa Dumnezeu este
mai duios (lecat ork~ tata. Priv89te, deci, cum oJ 9i pedepse:;;te, in acela:;;i timp 9i iubi1'ea 9i~o a1'ata c}1ia1' p1'in
acea pedeapsa, dtci nu I-a omo1'it, Cl l-~ l~catu$a~ eu
fri ca si t1'emurul, ca sa S8 desca1'ce de CrIma, ca macar
as;;\ sf.{ se intoa1'ca cat1'a iubi1'ea lui cea parinta$ca, ca
niiicar atunci sa se imprieteniasca cu fratele sau. cel
omorit. EI nu voia ca Cain sa pIece dela fata lUI ca
dusman al celui omorlt. Astfeliu sunt cei ce iubesc:
ci'lnd chiar faC<."tnd bincJe $i nu sunt iubili, ii totu~i merg
mai departe cu iubirea, devin. infiaca~ati ~i e hiar arneninta nu ca voiesc aceasta, Cl sunt rnl$Catl de d1'agostea
lor,' ~ ca rnacar c.u chipul acesta sa poata a.trage catl'a
dfl,n$ii pe cei ce'i dispretuiesc. De91 0 astfehu de draO'oste este din sila, eu toate acestea ii se rnangaie de
fupt, fiindca .iubesc inftacarat, a:$~ ca ~i pedeaps?- ce 0
aplica, tot dm dragoste 0 ap}lca. Cel ce, I!u snnJ8sc
nimic si nici nu se scarbesc cand sunt urltl, de SIgUT'
ca ni~i' nu S8 VOl' incerca sa pedepsiasca. Prive$te cun 1
9i Pavel vorbe;;te de aceasta Co~inthenuilo!: "Care. este
OMILIA XXIV
,
i
395
396
. Oll!lLlA
xxv
OMILIA XXV
,,~i aceasta :;;tiind, ca acum vremea este,
ea noi din somn sa ne sculam" (Cap. 13, 11).
Fiindca Ii-a poroneit tot ceia ce trebuia sa Ii porondasca, 1a urma iara$i ii impinge spre savar$irea celor
bune, $i aceasta cat mai neintarziat. Timpul judecatel.
zice, este la u$<1, dupre cum $i Corinteni10r Ii scria:
"Ca vremea de acum scurta este" (1. Cor. 7, 29),
precum $i Ebreilor iari\.7i: "Ca inca putin oarece,
OMILIA
xxv
397
398
e~t~ ~1is!?l~cut
OMILIA XXV
OMlj:..IA X XV
399
400
OMILlA
xxv
eel
ce p~trece intru mine, ~i eu ~ntru el" (IOa~, 6,
56); ~l tot el este :;;i prieten: "VOl prietenii mei suntetl" .(Ib~d. 15, 14), ~i teJ?elie, tid piatra eea din capul
casa ~i cel ce loc uie~te in ea, dupre cum ~i zice:
u.n~hlU}UI, vp~eeun: ~~
~i
tea-
OMILlA.
I
/.
xxv
40,t
26
402
OMILIA
xxv
I
I
OMILlA
xxv
403
404
O~IILIA
xxv
-OlvULIA
xxv
ft>
406
OMILIA XXVI
OMILIA XXVI
OMILIA XXVI
407
408
OlvllLlA XXVI
in
novatire~
OMILIA. XXVI
409
410
OM!LlA XXV!
OM!L1A XXV!
--------------------~
viaza; :;;i nimeni lui-~i moare, ca de viem, Domnului viem, si de murim, Domnului murim"
412
OMiLIA
XXVI
a murit, ~i a inviat) ~j a vieWit, ca sa stap<.lniasea ~j pre cei morti, :;;i pre cei vii" (Vel's. 9).
OMILIA XXVI
4i~
ca eearta
414
OMILIA XXVI
pleea tot genunchiul, ~i toata limba se va rl1arturisi lui Dumnezeu" (Vers. 11), ~i mai departc:
"Deei dara, fieeare din noi de sine i:;;i va da
scama inaintea lui Dumnezeu" (Vers. 12). Ai va-
OMILIA XXVI
,
J
415
rilor, $i celui nedesavar:;;it, care ria motiv de nemu1tamire, $i':;;i atrage mustrari grele.
. ') !u, acu?,: ~e gande$~~ c:.at~ p:~eapsa yom priml
n01, can scandlhzam pe altn fara mCl un motiv. Daca
chiar: acolo, unde f~pt~l savar$it era ceva nelegiuit., ~i
totu$lvapostol';ll ,a !ffipiedecat de a ~ace aceasta - pentru ca nu era mea tlmpul favorabll de a'i certa -- ea
a~tfeliu ~ nu ~e scan~alizeze fratele, $i sa nu se imfJledece m credmta lUl, - dara inca cand noi scandalizam pe altii fara scop de indreptare, apoi de ee peJeapsa nu vom fi vrednici oare ~ Daca a nu mantul pe
un altul este 0 crima, - iara aceasta ni-o arata cel ce
a a~cuns in r~mant ta!antul fncredinta,t lui, - dara inca
a !';\l scandahza 1 Dara ce ~ zici tu; dara daea el fiind
slab, se sCO:.ndali~za dela Si~1C ~) ~poi ~cmai pentru
aceasta, daca tu al fi drept, al sufen. Daea el ar fi tare
n~I ar a vea. nevoievd~ 0 . astfeliu de l?grijire; dara acu n{
cand este ~l nedesavar~;;It, are neVOle de 0 mare ingri.lire din partea tao
Deci? s~,rrocur~m 0. astf~liu ~e ingrijire fratelui
no--tl'll, ~l sa 1 suferlm hpsurlle lUl. NO! nu yom da
sc,~ : na n~mai de propriile noastre rele, ci . ~i de acelea
prl'1car.l am scandahzat pre alt.ii. Deci, daca respundcr,~a, de Jal?tele noastre l?roprii este destul de grea,
dar'iL mca eand S8 vor mal adaoO'e si de acestea cum
, t Ul'"f va,
c.~ nu ,cred em v'"
n~ .vom I?an
ca daca am gasl ,to vara.';i~ la: pacate, yom a yea vre-o indreptare; aceasta tocmal .I1I va. fi c~ un adao,;> la pe~eapsa, caci $i $earp~le a
fost pedepslt mal mult decat fem81a, precum $i femeia mai
mult d~~at barbatu!. Tot a~a ~i Izabela a fost mai O'1'8U
pederslt~ de~.at barba~~l sau Ahav, care rapise vial:> vacluv,e), ~mdca e<I: ~reJ)se, acea raI?ire, $i scandalizase
pc Impar:at. Dec), $1 ~u eand te facl cauza pierderei altom, mal grozave vel suferl decat acei Impiedeeati $i
scandalizati de tine. A pacatui tu singur nu e tot' una
cu a face ~i pe altii sapacatuiasca 9i sa . se piarda,
pentru care $i zice apostolul: "Nu numai ca fac
(R.om. 1, .32). A:;.a ~ atunci cand vedern pe altii pacatlllnd, nOl nu numal ca sa nu'i impingem spre pacat,
') Parll'a morllla. Dovaua Iamul'ila contra celor ce nu cred
in gheena, zicand ca nu este gheena. ( VerOl1j.
416
OMILIA XXVI
OMILlA XXVI
417
voit sa imparatiasea preste clan~ii, adueeti-i 1lleoaee ~i-i taiati inaintea mea" (Luc. 19, 27), $i in
alt Joe prin parabola viei $i a nunt-ei. Lamurit Ii V01'bes te in multe locuri,ea de pilda acolo unde zice:
,,$'i vor eadea intru aseutitul sabiei,' ~i se vor
27
418
011lLlA XXVI
"Vi se pare ea aee~tia mai gre~iti au fost decat toti oamenii eari loeuiau in Ierusalim? Nu!
. ei zie 'voua: ea de nu :va yeti poeai, toti a~a
yeti pieri". (Luea 13, 4. 5), sfatuindu-ne prin aceasta
gre~e~ti"
aee~tja
in viata
ve~niea,
iara
OMILIA XXVI
419
420
O"IlLIA XXVI
OMILIA XXVI
422
OMILIA XXVII
OMILIA
XXVII
423
OMILIA XXVII
424
OMILIA. XXVII
nume$te aici sau credinta, sau nadejdea viitoare a luptelor de aici, sau evsevia (cucernicia) cea desavar$ita, Nu
numai ca pe fratele tau, zice, nu'l folose$ti cu nimic prin
asemenea dispute, ci faci inca de a se huh Insa$i credinta si charul lui Dumnezeu. Caci cand este lupta, cand
tu te eerti eu altul, eand il mahne$ti, cand desbini biseriea, cand iai in batae de joc pe fratele tau, $i e$ti de
nesuferit lui, atunci $i cei deafara (etnicii) hulesc, - a$a
ca nu numai ca n'ai ca~;tigat de aici nin1ic, ci chiar ai
pierdut totuI. Lucrul vostru cel bun est dragostea, iubirea
de frati, unirea, legatura dintre voi; este de a vietu! cu
pace $i blandetii)).
Apoi iara$i damolind idca unuia $i disputa celuilalt,
zice: "Ca nu este imparatia lui Dumnezeu 11111ncare $i bautura". Nu cumva prin acestea vom devenr
noi laudati $i cinstiti? ceia ce spune $i aiurea zicand:
OMILIA. XXVII
425
I
I
Ii,
"Pentru mancare nu strica lucrul lui Dumnezeu" (Vers. 20). Prin exprexiunea "lucrullui Dumnezeu" el nume$te mantuirea fratelui, cu care ocazie
-':y
426
OMILIA XXVII
...
J\,...
~,
))
poticne~te",
...,
.
.,
I!
y'
~,
OMILIA
xx VII
427
ai"
slab, ~i-i da lui 0 cununa indeajuns, adeca cununa cuo'etului lui. Chiar de nu te-ar vedea vr'un om, totu~i
~i este deaju?s cuget~l t~u 9a. sa fij. ferici~). Fiindca ~
zis: (dntru tme insutl sa 0 ;aJ)), apOl ca sa nu ereada
ca acest tribunal este mic $i nebagat in seama, zice ca
acest tribunal este mai bun decat lumea intreaga. Chiar
daca toti te-ar invinovati, zice, iara tu in ti?~ ins':lti
nu te condamni, nici cugetul nu te mustra, feclclt e$t1.
Dara apostolul n'a zis vorbele de mai sus la intamplare,
$i nici pentru toate actiunile om~ne$ti in. gene!,e, fiin~ca
sunt multi in lumea aceasta can nu se Judeca pre SlOe,
~i cu toate acestea pacatuiesc groza v, - $i cari sunt mai
ticalo~i decat toti, - ci e1 $i aid vorbe$te tot de chestiunea mancarei.
428
OMILlA XXVll
"lara de se mahne~te fratele tau pentru bucate, iata ca nu umbli dupre dragoste'(, ~a ca
daca nu trebuie a'l mahnl, apoi eu atat mai mult nu
trebuie a-I seandaliza. ~i iar8.$i zice : "Pentru mancare nu strica lucrul lui Dumnezeu", caci daca
'a surpa biserica este un fapt mi$elesc $i necuvios, apoi
eu atat mai mult inca de a surpa un templu duchovnicesc, fiindea omul este cu mult mai insemnat $i mai pretuit decat biserica. Christos n'a murit pentru zidurile
bisericei, ci pentru aceste temple duchovniee$ti, pentru
oameui.
I) Deci, iubitiJor, din toate partile sa ne pandim
1) Partea mo1'alO.. Noi trebuie a vietui'dupre euviinta, fli a
fi eu bagare de seama in viata prezenta. Sa nu credem ca "ne:
stiinta III va fi deajuns spre indreptare; care anume ne~tllnta
\ratama, !li care nu. Cum ea simplitatea i]i ne~tii nta nu ne vatama
OMILIA XXVII
42S
pre nOl m.;;ine, $i nimanui sa nu dam pncma de nemultamire contra noastra. Viata prezenta este un stadiu (loc de lupta),$i de aceia trebuie a avea mii de ochi fn
toate partile. Sa nu eredem ca pentru indreptarea noastra
ni va fi deajuns ne:;;tiinta, fiindca yom da raspuns $i de
ne.;;tiinta, cand acea ne$tiint8, este neier tata. ~i Iudeii
n'au $tiut, insa nf'..$tiinta lor n-a fost vrednicii de iertare. Nici Elinii n'au $tiut, $i Cll toate aces tea n'a u avut
nici 0 lndreptare. Cand tu e$ti In ne:;;tiinta de cele ce
nu sunt cu putinta a Ie $t1, nici 0 invinovatire nu ti se
va aduce; - dara cancI i~i sunt cu putinta, $i inca eu
muita w;;urinta de a Ie ~ti, atllnci vei fi pedepsit cu pedeapsa eea mai grea. De aitfeliu daca noi nu vom sta
in la ngezaJa, ci yom face totul ceiace atarna .de noi,
atunci $i Dumnezeu ni va da mana de ajutoriu chiar
::;;i in cele ce nu Ie :;;tim, du pre cum ~i Pavel zice FilippcniJor: "lar~t c1ac~l ceva lntr'alt chip ganditi, ~i
aceasta Dnmnezeu va descoperl voua" (Filipp.
3, 15). Cand noi chiar in acele unde suntern stapfmi nu
voim a izbuti, apoi at unci nici in celelalte nu vom avca
nici un ajutoriu, dupre cum s'a jnt<:~mplat cu Iudeii.
"De aceia, zice, Ii graiesc lor 111 pilde (pantbole), ca vazand sa I1U . vacla" (j'vlath. 13, 13). :;;i
cum oare v5,z;;\nd nu vedeau? Vedeaupe demoni alungati de Christos, :;;i totu$i ziceau ca el are draco , redeau
Ve morti inviatidc ch\nsul, $i totu9i nu numai ca nu i
se inchinall, ba inca cautau sa-l ucida. Nu tot a::;:a i'nsa
a fost F:i Corneliu suta:;;ul,fiindca de vremc ce el a m.cut eu multa sirguin(a tot ceiace atarna de cl, apoi la
urmEt i-a adaos ::;;i Dumnezeu cciace-i lipsia.
Deci, nu'mi spune: apoi cum pc cutare, care a
fast simplu ~i om bun, Dumnezeu I-a trecut Cll vcderca, fiincl ca a fost Elin f Mai intai, ca el a fost om simplu :;;i fara rautate, nu este Cll putinta oamenilor de <l:
sti lam urit, ci numai celui ee I-a plazmuit pe aceIa, $1
(;a1'e $tie inimile tuturor in parte; al doilea apoi se
poate zice $i aceasta: ca de multeori acela nu s'a ingrijit, nu s'a lm!cletnieit indeajuI1s ca s5, aflc aclevartll.
~$i cum pute<.1. sa faca aceasta" zici tu, pe c{"W, vr~me
a fost om simplu? A:;;c\ clara tocmai pe accst om S1111pill 11 yom lu~t de cxelnplu. Ei bine, iata ca nccst om
si mplu, in cele lume:;;ti a aratat 0 mare exactita~e, p~
care daea ar fi voit s{t 0 anIte 9iin cele rluchovmee$tl,
430
OMILIA XXVII
OMILIA XXVII
431
ca 111 acel intuneric adanc, iata ca in acea noapte furtunoasa ~i fara luna, lucrurile toate mergeau bine! Acel
biirbat vrednic ~i minunat, iata ca de$l a avut atMea
piedici inaintea lui, el totu$i a cunoscut pre Dumnezeu,
a exercitat virtutea, ba inca pe m:llti i-a adus in ace"la$1 zel ca $i dansul. ~i toate acestea Ie-a facut el, de~i.
nu era de loc adapat cu intelepciunea dinafara, caci
cum a1' fi putut fi in acel timp pe cand nici macar
scrieri nn 5e gasiau ~ Cu toate acestea fiindca toate cele
ce se cuveniau"lui sa Ie faca, Ie-a facut, de aceia la
urma $i Dumnezeu a adaos cele ale sale. Nu poti zice
nici macar ca Abraam a mO$tenit evsevia del a parinti,
fiindca tatal sau era idololatru. Cu toate aeestea de$l a
avut ni$te astfeliu de parinti, dC$l a fost erescut ca barbar in mijlocul barbarilor, $i prin urmare' n'a avut pe
nimeni de dascal al evseviei (cucerniciei), totu$i el a
cunoscut pe Dumnezeu, ba chiar a fost mai laud at $i
decM toti nepotii ~i urma$ii sai, cari s'au bucurat ~i de
lege, $i de Proroci, $i' inca amt de mult, ea nici nu se
poate spune. ~i de ce O<1re toate acestea ~ Pentru ca e1
nu se ingrija atat de mult de cele pamante$ti, pe cand
de cele duhovnice$ti se ocupa cu 0 vointa nestramutata.
Dara Melchisedek ~ Oare nu $i acesta a stralueit
tot pe acele timpuri, $i a devenit atat de insemnat, in
cat a fost $i preot al lui Dumnezeu? Caci este cu neputinta ca Dumnezeu sa treaca cu vederea vre-odata
pe cel ce vietuie$te aici cu bagare de seama. Acestea
insa, sa nu va tulbure pre voi, ci $tiind bine ca pretutincleni stapane$te numai puterea vointei $i a intentiunei noastre, sa pandim cu bagare de seama toate mi$carile noastre, pentru ca sa ne facem mai buni. sa. nu
invinovatim pe Dumnezeu, $i nici sa cercetam de ee
pe eutare I-a lasat Ia 0 parte, iara pe eelalalt I-a chemat, fiindca atunci facem acela$i lucru pe care il face
sluga cea rea :;;i lene$ii data afara de stapan, care in
loc -sa caute a se inclrepta, ea spioneaza afacerile stapanului. Nenorocitule $i netrebnicule! Tu trebuie sa te
ingrije$ti de vinovatia ta, ~i cum ai putea sa impaci
pe stapan, iara nicidecum sa eeri socoteala de Iucruri
de acelea cari nu stau j'n mana ta, $i sa la$i la 0 parte
faptele tale, pentru care ai a da seama inaintea stapanului.
~
~i ce a$i putea, zici tu, sa raspund Elinu!ui~
Aceste vorbite; insa te gande$te nu numai sa Ie spui
432
OMILIA XXVII
I
'I
OMILIA XXVIII
I
I
~33
zand oamenii faptele voastre cele bune, sa proslaviasea pre Tatal vostru eel din eeruri". Nu-
OMILIA
,.
- .
.XXllIII
..:
28
434
OMILIA XXVIII
OMILIA XXVIll
435
de nimeni mai 'nainte de noi. Aceasta a lasat sa se 1nteleaga prin expresiunea: "clupre cleseoperirea tai...:
nei", ceiace este 0 dovada de mare dragoste, ca sa ne
faca parta$i ai acestei taine, $i pe nimeni inainte de
noi. "Care din veeii veeilor era taeuta, iara aeum
s'a aratat". A fost prorocita din veehime, insa aetim
s'a aratat. $i cum s'a aratat ~ "Prin seripturile proroeilor" ziee. Aiei iara$i slabe$te frica celui nedesavar$it, caei pare ca'i ziee: de ce te-ai inspaimantat ~
Ca nu cumva te vei departa de lege ~ Dara toemai
aceasta 0 voie$te ~i legea, aceasta s'a prorocit din In. ceput. Daca fnsa voie$ti a cerceta de ce s'a ara.tat acurn
!iii nu in alt timp, atunci nu faci un lucru lipsit de primejdii, caci voie$ti a ~ti tainile lui Dumnezeu, ~i. pretinzi ca sa ti se dea sama, de ce a$a $i nu altrnintrelea.
nara asemenea Iucruri noi nu trebuie a Ie ce.rne, ci
numai a 'l iubl, pentru ca a gasit eu cale sa faea a:;;a.
De aceia toemai $i infruritandu-li 0 astfeliu de parere,
s'a grabit a adaoge: "Dupre poronea ve~;nieului
Dumnezeu". Credinta are nevoie de supunere ~i de
ascultar e, iara nu de vorM multa ; ~i cand Dumnezeu
poronce$te, tu trebuie sa te supui, fiji sa'i asculti, iara
nu sa eerni faptele lui. Apoi ii fncurajaza pre dan$ii 9i
din alta parte, zicand : "intru toate neamurile s'a
eunoseut (taina)". Nu numai tu singur, zice, ci intreaga lume erede a$a: lntreaga lume a primit ca dascal nu un am ordinar, ci pe Dumnezem). De aceia a $i
adaos: "Prin Iisus Christos". Nu numai ca s'a cunoscut., dara s'a ~iadeverit, ~ ca amandoua acestea
sunt lucrurile lui. De aeeia, aeeste pasaje in continuitatea ideei e bine sa se citeasca ~i astfeliu: "lara eelui
436
OMILIA XXVllI .
OMilLlA XiXVIIl
437
E$ti tare $i puternic? Apoi atunci cel slab $i neputincios sa ia dovada pute-rei tale, el sa cunoasca putereata,
lui sa-i fad spre pUicere. $i n'a zis sirriplu lui sa'i
faci placere)), ci a adaos imediat: "spre bine", $i niei
spre bine cum s'ar intampla, ca sa nu zica eel desavar$it: <data ca il trag eu sila spre bine, ci a adaos
inca: "spre zidire". A$8. dara chiar de ai . fi bogat!
chiar de ai fi in vre-o stapanire inaUa, tu sa nu lacl
spre placere tie, ci spre phlcerea saracului $i a eelui
neplltincios, caci numai a$8. te vei bucura de adevarata
slava, $i vei aduce mare folos. In afacerile pamante$ti
slava sboara iute dela noi, pe cand in cele duchovni~ti
remane pentru totdeaunea, daca ceiace faci, faei spre
zidire. De aceia apostolul 0 pretinde aceasta dela toti
fara deosebire; nu clitare, sau cutare, ci "fieeare din
noi". Apoi fiindca a poroncit ceva mare, de vreme ce
aindemnat pe eel tare de a uita chiar de perfectiunea
lui, numai $i numai ca sa poata indrepta slabaeiunea celui
438
OMILIA XXVIII
demna spre dragoste, tot pe dansul il ia ca pilda, zi-:cand: "Precum ~i Christos ne-a iubit pre noi"
(Ef. ,5, 25), ca:;;i a,coJo unde ii sfatuia dG a suferi ru:;;inea
:;;i ptimejdiile, Cc1.nd tot pe dansul il pune inainte, zicand:
(Ebr. 12, 2). Tot a:;;a :;;i aid fl arata tot pe Christos facand spre placerea altora, 9i nu spre placerea sa; ba
inca introduce :;;i pe Prorocul David caremai dinainte
a strigat: "Ocarile celor ce te ocarasc pre tine
au cazut asupra mea" (Ps. 69, 6).
'
Dar~ ce fnseamna "nu lui-~i , singur a facut
spre placere"? Adeca: era Cll putinta ca sa nu fie
o.ca~it, era cu putinta ca sa nu patimeasca ceiace a patIm It, dacaar fi voit sa se gandiasca la ale sale; jnsa
e1 n'a voit a:;;a , ci fiindca s'a gandit numai la ale noastre, de aceia a lasat la oparte pe ale sale. ~i de ce
oare n-a spus, ca s'a de:;;artat pre sine: adeca ca s'a facut om ~ Fiindca n'a voit ~ spuna :;;i sa arate numai
aceasta, ca. el s'a facut om, ci :;;i ca a fost ocarft, ca
:;;i-a capatat un renume rau din partea multora, fiind
crezut de dan:;;ii ca slab :;;i neputincios. "Daca tu, zice,
~,
OMILIA
xx VIII
439
.,I
,
.,
(Vers. 7). Tot exemplul de mai sus este:;;i aici, - iara ca:;;-
ca
trebuie a iubi
~i
OMILlA XXVIII
.'
J
442
OMILIAXXVIII
J!
OMlLIA
I
I
xx VIII
443
Acest cuvant este al ucenicului lui Christos, iara celalalt este al diavolului. Acest cuvant face pe oameni
straJuciti ~i slaviti, pe cand acela Ii face spurcati ~i neru~inati. De aceia admiram noi pe Moisi, ca chiar Dummezeu zicandu-i: "Lasa-ma, ca maniindu-ma eu
iutime asupra lor, sa'i pierd pre ij", totuf;'i el n'a
putut sa'i dispretuiasca, de9i de multe ori il dispretuise
ii pre dansul, ci a raspuns lui Dumnezeu, zicand :"De
444
dMiLIA xxtx
OMILI1t XXIX
7, 22, 18), insa dupa aceasta toti cei din seminta lui
Abraam au de venit respunzatori de pedeapsa. Legea
eakata a adus manie asupra lor, $1 deci ii lipsia de fagaduinta aceia data parintilor lor. Dara venind Fiullui
Dumnezeu, a lucrat impreuna cu Tatal, ca acele fagaduinti sa se adevereze $isa ia sfir$it. Caci implimnd
toata legea, intre ale carei poronci era $i taierea imprejur, prin aceasta deci, cum $i prin moartea lui pe cruce
izbavindu-i de blastem pentru calcarea legei, n'a l<'isat
OMILlA XXIX
445
ca fagaduinta sa cada. Deci, cand apostolul zice: "slu.,jitoriu al taierei irnprejur", aceastaspune: ca venind
...,
.,1
446
OMILIA XXIX
(Vel's. 9 -12). Toate acestea le-a pus Inaintea lor, araLand ca ii trebuie sa se uniasca ~i sa sla viasca pre
Durnnezeu, :;;i in acela9i timp infranand pre cel clintre
ludei, ca sa nu se mandriasdi ~i sa nu se ridiee asupra
neamurilor, caci toti Prorocii n impiedeca dela aceastCl.,
iara pre cel dintre neamuri j'J fndeamna de a fi cumpatat,
arat,and ca e1 esterespunzatoriu de un mai mare char.
Dupa aceia iara9i inchee vorba eu rugaciune, zicand: " lara Dumnezeul nadejdei sa va umple
pre voi de toata bucuria ~i paeea i'ntru erespre a prisos} voi intrunaclejde, eu putei'ea Duhului Sfint" (Vel's. 13), adcca: izbavili-va
clin~a,
OM ILIA XXIX
447
ea trupul nostru este iconomisit, tot a9a :;;i daca vom avea
fapte bune, vom avea cu noi pre Duchul Sfint, :;;i cand
avem cu noi pre Duchul Sflllt, vom avea 9i fapte bune.
~i din contra : daca nu avem fa pte bune, Duchul Sffnt
sboara dela noi, iara daea remanem pustii de Duchul
Sfint, atunci :;;i in fapte vom schiopata. Cand Duchul
Sfint fuge dela noi, atunei vine in loeul lui duehul eel
neeurat, iaril dovada 0 avem eu Saul. ~i de ce, zici tu,
nu ne inadu:;;a:;;i pre noi ca :;;i pre acela ?)) Dara pre noi
ne inMu:;;a in altfeliu: ne inMu:;;a prin faptele cele reJe.
Deei, avem nevoie de harpa lui David, ca sa cantam
sufietului nostru sfintele cantari, atat cele cantate de Sf.
Duch, cat :;;i aeele izvorite din faptele cele bune; iara
daea vom face numai una din aeeste doua,. atunci
auzind cantarea noi rezboim prin. faptete noastre pre
eel ce ne canta, dupre cum faeea Saul 1) :;;i atunci doctoria ni va fi spre osanda, iara furia demonului va deveni 9i mai salbateca. Mai 'nainte de a auzi cantarea
se temea demonul, ca nu cumva noi auzind-o vom deveni
mai buni, :;;i ne \Tom indeletnicl eu faptele cele bunc;
dara daca 3i dupa ee am auzit-o noi remanem tot
aceia:;;i ca :;;i' mai 'nainte, apoi atunei el scapa :;;i de
acea frica.
Deci, sa eantam cantarea aeea din fapre, ca astfeliu sa departam dela noi pacatul, care e cu mult mai
grozav decat demonul; pentru ca demonul nune poate
lipsi de ceriuri numaidecat, ci e:Heodata 81 chiar conluereaza eu cel ee este treaz, -- pe cand pacatul ne seoate ..
Pacatul este un demon al vointei noastre, este 0 manie
abuziva a noastra si de aeeia nu poate avea nici mila
de partea sa, :;;i did iertare. A:;;a dara sa cantam sufietului nostru, care se gase9te in ni:;;te astfeliu de 101prejurari, :;;i din celelalte sfinte scripturi, dara :;;i din
cantarile ferieitului David. Sa eante gura, ~i sa se Invete mintea. ~i acest lucru nu este mic, caci daea vom
deprinde limba a canta, atunci se va ru~ina sufietul
cand ar voi sa faca contrar limbei. Dara nu numai
acest bun II vom ca~tiga, ci inca vom mai ~ti .:;;i al~el~
multe, cari ne intereseaza pre noi, caci in scrlpturl ill
se vorbe~;;te de cele prezente ~i de eele viitoare, de cele
vazute ~i nevazute ale zidirei lui Dumnezeu.
') Nota. A se vedea Cartea 1 a Impiir. (I Samuil) Cap. Hi. (Trad.)~
448
OMILIA XXIX
sunt departe resariturile dela apusuri, departat.,.a dela noi fara de legile noastre. Ga dupre
inaltimea eeriului dela pamant, a intarit Domnul mila sa spre eei ee se tern de dansul"
(Ps. 102, 12. 11). De ai vOl sa cuno~ti temeliile paman:tului, nici acestea nu ti Ie va ascunde fericitul David
ci 11 veiallzi cantandu-ti ~i zicand: "Acesta pre m&ri
l.,-a intemeiat pre el" (Ps. 23, 2). De cumva ai dOr!
sa ~tii de unde vin cutremurile de pamant, tot el te va
izbavi de aceasta ne9tiinta zicand: "Gel ee eautaspre
pamant,
_~i.'l ~aee
e~\(3
[
1.
I
OMILIA XXIX
449
1
i
"Gu slava ~i eu cinste l-ai ineununat pre dansuI, ~i l-ai pus preste lucrurile manilor tale"
(Ps, 8, 6).Oare noi oamenii avem ceva comun eu ingerii ~ $i aceasta ni-o spune cantand asteliu: "Mie~u
ratu-I-ai pre dansul, eu putin oareee deeat ingerii" (lb. vcrs. 7). Despre dragostea lui Dumnezeu, n
vei auzi tot pc dansul zicand: "Precum iube~te tatal pre fiu, a rniluit Domnul pre cei ee se tern
de dansul" (Ps. 102, 13). Ni vorbe~te pana 9i de ce1e
ee vor urrna dupa dueerea noastra de aici, 9ides pre
sfar$itul acela neturburat: "Intoarce-te suflete al meu
la odihna ta, zice, ea Domnul bine a faeut tie".
3825
450
OM ILIA XXIX
(Ps. 113, 2), $i de 'ndata te vei smeri. Chiar de ai fi pacatos $i desnactajduit in sine-t.i, il vei auz! tot pre el
spunand necontenit: "Astazi de veti auzt glasul lui,
OMILlA XXIX
451
desniida,jduire. De cumva ai diadema (coroana irnparateascaj pe cap, $i pentru aceasta cugeti lucruri mari,
tot elela el vei afia efi: "Nu se mantuie~te imparatul prin ll1ulta putere, $i uriaE;lul nu se va mantul intru lYlultimea (marimea) virtutei lui" (Ps.
32, 16), $i vei putea sa devii cumpatat. De cumva e$ti
bogat $i slavit, iara$i II vei auzl. cantand: "Vai ! eetor
ce nadajduiese spre puterea lor, ~j intru multimea bogatiei 101' se faIese" (Ps. 48, 6), $i ca:
"Omul ea jar-ba, zilele lui ea fioarea eampului"
(Ps. 102, 15), $i ca: "Nu se va pogori eu dansul
sla va lui" (Ps. 48, 18), ~i atunci nimic nu vei mai erede
"Nu ravni eelor ee vlelenese) zic~, mel plzmUl ee101' ee fae faradelege, caei ea larba eurancl se
vor usea, ~i ea verdeata buruenei degrab VOl'
eadea" (Ps. 36, 12). Vezi poate ~i pre eei drepti osah-
452
OMILIA
xxx
astfeliu prin rabdare ~i pein rmlngajerea scripturilor nadejde sa avem", ~i atunci ne yom bucur~\
OMILIA XXX
,,~i adeverit sunt ~i eu insu'mi, fratii mei,
p~ntru voi, ca ~i voi sunteti plini de bunatate,
plmi de toata ~tijnta, put and ~i unii pre altii
lui Dumnezeu pentru voi toti, ca credinta voastra se veste~te in toata lumea", iara aici zice:
"Adeverit sunt eu insu'mi pentru voi, ca plini
s~nteti de bl!~atate, puta.r;d ~i pre altii a invata" ,
OMILIA
xxx
453
toata
~tiinta,
,,~i mai eu indrazneala am scris voua, fratilor, din parte" (Vers. 15). Prive~te intelepciunea lui
'r
454
OMILIA XXX
de pe tronul lUI de dascal, 9i acolo ca ~i aiClel Ii vorbe~te ca la ni~te. fratj deopotriva cinstiti, ceiace mai
ales este de datona dascalului adcvarat, ca sa'~i varieze
cuvantul, spre folosinta auditorilor. Prive~te deci cum
zicand el: "Mai cu indrazneala am sC{'is v'oua"
~i ca: "din parte" ~i ca "ca cum v'asi mai aduce
aminte", nu s'a multamit numai cu atat~, ci facandu-~i
yorba mai smerita, a adaogat: "Pentru charul ce
mi s'a dat mie del a Dumnezeu", ceiace spunea :;;i
la inceputul epistolei, cand zicea: "ca datoriu sunt"
ca ~i cull!- p~r~ ca ar fi .zis.: ~<DU am rapit aceasta cinst~
cu de~a sme ml putere, ~l mel n'am alergat eu intai spre
ea, Cl Dumnezeu a poroncit a$it, -:;;i aceasta dupre
char, iara nicidecum ca asi fi fost randuit duprevrednicie. pec~, nu va intaratati, caci nu eu ma rascol asupra
voastra, Cl Dumnezeu este care'mi poronce~te"\ ~a. ~i
dupre cum acolo zicea: "Caruia slujasc intru evanghelia Fiului sau", tot ~a ~i aici, spunand: "Prin
eharul ce mi s'a dat mie dela Dumnezeu" a
adaos imediat: "Ca sa fiu eu siujitoriu lui Iisus
'1
.I
.'I
OMILlA
xxx
455
----~------------------------------
sa fie jartfa (proaducerea) neamurilor 'bine primita, sfintita intru Duehul Sfint", adeca, ca sufle-
tele celor invatati sa primiasca propoveduirea evangheliei. Nu cloara pentru d i Dumnezeu m'a cinstit pre
mine incredintandu-mi aceasta slujba, ci pentru ca s'a
ingrijit de voi.
~i cum ar putea fi bine priiniti? "Intru Duchul
STInt" zice. Nu este nevoie numai de credinta, ci ~i ue
o viata duchovniceasca, ca astfeliu sa putem stapani pe
Duchul ce ni s'adat odata. Caci la noi nu mai sunt acum
lemne $i ~oc, nu' mai este altariu ~i cut-it de jartfa, ci
Duchul lUI Dumnezeu, Duchul sfint. De accia, zice, toate
Ie fac, ca sa nu se stinga focul Duchului, caci aceasta
rni s'a poroncit. Dad de ce Ie spui acestea celor cari
n'au trebuinta? (Tocmai pentru aceasta, zice, Ie spun,
nu ca sa'j in vat, ci ca sa Ii aduc aminte. Dupre cum
preotul prezenta focul arzand, spre a mi~ca pe cei de
fat,a, a$8. ~i eu va atit, va de~tept buna vointa a voastra.
$i prive~te, ca el n'a spus ca sa fie jartfa voastra, ci
,Jartfa neamurilor". Cand el zice "jartfa neamurilor", nume~te prin aceste vorbe intreaga lume, pamantul ~i marea, moderandu-li cugetele lor, ca sa nu
nesocotiasca, acleca sa nu creacla ca este nedemn de
dan~ii, de a avea de dascal al lor, pe cel ce este hotarit
a merge pana la marginile lumei, - ceiace zicea $i la
inceputul epistolei: "Precum si intru celelalte nea-
456
OMILIA
xxx
17).
Findca mai sus s'a fost umilit foarte tare inaintea lor,
iara~i ridica de astMata cuvantul; aceasta Insa 0 face
pentru dan~ii, ca sa nu se arate vrednic de dispretuit
fata de ii. Dara ~i aici cand se jnal!a. pe sine, el Jl'?i
amintefijte de obiceiul sau, zicand: "am lauda", adeca :
rna laud nu in mine insu'mi, fiji nici in ravna noastra,
ci in charul lui Dumnezeu.
') Nota. A se vedea Exodul, cap. 28, 4. Descrierea all1anuntitii fnsa 0 gasill1 la Iosip (Arhiologia Ebra.ica), , 3. unde citill1:
"Preotii poarta pe cap un acoperemant neascutit la varf, care
nu'l acopere peste tot, ci putin radicat dela jUIl1:1tatea capului in
sus. Se nume ~te masnuem/lhis, iar forma lui este astfeliu, ca se pare
a fi 0 co roan a sau diadema imparateasca. Esle facut din materie
de lana tare, iara cand se bote~te sau se strica, se coase :;;i se
dre8'e de multe ori. Apoi la partea de jos iI ill1presoara 0 panza
de III subtire, care se pogoara pana la frunte, i7i care astupa cusatura ~iretului de pemargina. :;;i orice defect ar fi. Se potrive~te
pe cap foarte bine, ~i in timpul ierurghiei cand preotul asuda,
nu'i pricinue~te nici-o nell1u1tumire". (Trad.).
OMILIA
xxx
457
~i
~i
458
OMILIA
xxx
geratie in vorba, ca nu numai a binevestit $i a convins .pe atatia, ci inca ca niei nu s'a dus macar pe la
cei invatati deja de altii. Atat de departe era el de a se.
arunca asupra ueenidlor invatati, .;;i a face aceasta
pentru .slava sa, ~ilcat e~ ~l ~au~a sa invete pre cei ce
nu aUZ1se de ChrIstos. N1C1 naZIS: <wnde nu au crezut)),
ci "unde nici flU s'a numit Christos", ceiace e mai
multo $i pentru ce a facut el a$a'? "Ca sa nu zidese,
zice, pe temelie strai~~". Acestea spunan~u-le.' .el,se
arata a fi cu totul stram de slava de$arta, $1-1 m$tiintaza ca el s'a hotarit a Ii scrie, nu impins de dragoste catra slava de$arta, sau pentru cinstea cea din
partea lor, ci ca unul ce'$i impline.;;te slujba sa, ea savar.;;ind 0 lucrare sfint.ita, ca do rind mantuirea lor. El
nume.;;te strain pe acel dintre apostoli, care nu lucreaza
elupre caIitatea sau fnsu$irea persoanei, sau dupre natura propoved uirei, ci dupre ideia de plata; fiinelca, propoveduirea nu este straina, decat alund cand are in
vedere 0 plata straina. Dara el era cu totul strain ele
plata cuvenita altora cari s'au obosit in propoveduire.
. Dupa aceia arata $i prorocia care s'a implinit,
zicand: "Ci precum este scris : carora nu s'a vestit
v
unde este mai mult nacaz, unde sudoarea e mai mare '?
"Pentru aceia, zice, ma. ~i apl'opiam de multe
ori a veni la voi" (Vel's. 22). Acum tu gande$te-te
cum e1 iara.$i urza$te sfir$itu1 epistolei la feliu cu inceputul ei; - caci incepand epistola zicea: .,Ca de multe
..
.,
. OMILIA
xxx
459
460
OMILIA
xxx
~i
eu sa nu ma
OMILIA
xxx
.fBi
ucenici~
ba inca mai mult chiar decl1t toti. De aceia $i pe discipulii sai astfeliu li facea, incat li zicea: "Ca de ar
I
!,
462
OMILlA
xxx
ved e s~
OM ILIA XXX
463
'f
I
,J
!
i
!
(lb.
464
OMILIA
xxx
. ~l
OMILlA XXXI
465
OMILIA XXXI
,
I
I
I
I
J
30
466
. OMILIA XXXI
bumteaza
$1
"sa slujasc sfinJllor", vDacii Payel sluj3.$te; apoi poti cugeta singur ee
OMILlA XXXI
467
468
OMILIA XXXI
spune aici de banii strall$i ca eleimosina, sau ca vorbe~te pe scurt de toate izbanzile lor. Sub denumirea de
"bineeuvantare" el obif;lnue$te in cele mai multe
c~zuri sa numiasca eleimosina, precum de pilda: "ca 0
bmeeuvantare, iara nu ea 0 laeomie" (II Cor.
9, 5). Dara apoi era f;li un obiceiu vechiu ca milostenia
sa se numiasea bine-cuvantare, $i fiindca aici a adaos:
"evangheliei", de aceia zicem ca aceasta expresiune se
poate atribui nu numai banilor stran~;;i ca milostenii,
ci in genere tuturor faptelor bune, ca $i cum pare-ca
ar fi zis: f;ltiu, ca venind la voi va voiu vedea progresand in toate, inverziti in cele bune, f;li vrednici de mii
de laude, dupre cuvantul evangheliei. Dara $i aceasta
este un feliu de sfat admirabil ca sa apuce mai 'nainte
cu laudele. Cand el trece eu vederea de a face aceasta
fn f;lirul sfaturilor $1 povetelor ce Ii da, apoi vine de a
indrepta aceasta In modu1 aratat mai sus.
1
"
OMILlA XXXI
469
+
I
1l
-0,
470
OMILIA XXXI
1l
0,
471
OMILlA XXXI
~l-au .s~pu~
(Vers. 4). Ai vazut, ca ace$tia au fos~ mucem~l desavar9iti ~ Cad er~ fi~e~<: luc~u, ca I~ tlmpul. lUI Neron
sa fie mii de prlmeJd11, mal ales ca poronclse de a se
alunga toti Judeii din ROID.a.
-.
v '
a]u;iune 'la ospitalitatea lor, $i la ajutoriul b~n~sc, admirandu-i ca ~i sangele lor $i 1-3:r fi -yarsat, $~ ca ?v~rea
lor 0 au pus intreag~ srr~ foI?smta obii'teasca. Al vazu~
femei curajoase, ~arl !ll~lC dm n!1tura. lor. cea slaM
nu le-a putut inpledeca. m cal~ virtuteI~ $1 ~u drep~
cuvant, caci: "In ChrlstoS)lSUS nu este barbat ~l
femeie" (Galat. 3, 28). $i ceiace a spus de cea dinmi,
acei~i 0 spune $i de aceasta. Ce-a fost spus el de cea
dintai f "Ca ~i aceasta (Fivi) ajutatoare a fost
multora si mie insu-mi" zice. ~i ce spune de aceasta
de pe ur:ni ~ "Carora nu numai eu multamese,
zice, ei si
, toate biserieile neamurilor". Dara ca nu
472
OMILIA XXXI
~i
meDea
zicea:
~i
~i
Pdsehilei,
dad cu putinta ca ~i insurat fiind cineva, sa fie admirat ~i minunat in cele duchovnice~ti, caci iata pe
ace~tia ca fiind in casatorie au . stralucit foarte mult,
de~l breasla lor nu era atat de stralucita, de vreme ce
erau facatori de corturi. Cu toate acestea vrednicia lor
totul a astupat, ~i i-a aratat mai presus de soare. Niei
me~tei7ugul lor, ~i nici casatoria nu'i au impiedecat, sau
i-a vatamat cu ceva, ci au aratat dragostea aceia, pe
care Christos 0 a cerut. "Mai mare dragoste ea
aeeasta, zice, l)imeni nu aee, ea eineva sa'~i puna
sufletul sau pentru prietenii sai" (loan 15, 'i3). A~a
dara, ceiace face semnul dinstinctiv al ucenicului lui
Christos, aceia dan~ii au avut, adeca au luat crucea ~i
i-a urmat lui. Dara daca ii s'au obosit atata pentru
Pavel, apoicu atat mai mult pentru Christos ar fi aratat
o asemenea barMtie.
1) Acestea auda-Ie ~i cei bogati, ~i cei saraci. Caci
daca cei ce traiau eu manile ::}i din me~te::}ugul lor, ~i
dau dovada de 0 atat de mare darnicie, ~i erau folositori biserieilor, apoi ee iertare VOl' avea eei bogati, eari
trec cu vederea pre cei saraci ~ Aceia, pentru ea sa
placa lui Dumnezeu, nu crutau nici chiar sangele lor;
1) Partea morali'l. Cum ea eei ee traiau eu manile :;;i din
mei/'te:;;ugul lor, aratau 0 mare darnicie faeandu-se folositori biserICei ; - insa eei bogati eari tree eu vederea pe eei fiamanzi, oare
ee iertare vor avea W~i des pre ospitalitate. (Veron).
OMILlA XXXI
473
pletiturile parului, sau eu aur, sau eu margaritare, sau eu haine seumpe" (I. Timotheiu, 2, :1),
474
OMILIA XXXI
OMILIA XXXI
~
\
475
tacut unuia
dintr'ace~ti
476
OMILlA XXXI
') Nota. Iolhor 'a fost socrlll lui Moisi. A se vedea Exod. Cap.
. OMILIA XXXII
477
OMILIA XXXII
i.,J
478
OMILIA XXXII
(1. CoriI~th.
to,
neti inchinaciune
lu~
Ep~l!-et,
iubitului :nelt
Este vrednic de luat ammte alCl, cum apostolul Imparte$te laudele fiecaruia in deosebite chipuri. Lauda adresata acestuia "iubitului meu", nu vest~ mica, ~i .inca
foarte mare $i doveditoare de multa VIrtute, cael nu
era put.in lucru <:!e ~ !i cin~va iu~itullui. Pa::re1z care nu
cuno:;;tea ce va sazlea hatarul, :;;1 care ~ubla m .urm~
unei judecati serioase. Mai departe apOl pune ';;1 alt~
la uda, zieand: "Care este parga (lncepatura) Achael
intru Christos". Prin aceste vorbe 3au ca araia ca
OMILIA XXXII
479
acest Epenet a fost cel dintai care a alergat la evanghelie $i a crezut -- ceiace IlU era 0 lauda mica, - sau
ca el arata 0 mai mare evlavie deeM toti cei de pe
acolo. De aeeia zicand: ;,care este parga Achaei"
el n'a Uicut, ca nu cumva tu sa banuie~ti la acela. vre-o
sla va lumeasca, ci a adaos imediat: "intru Christos",
caci daca in faptele omene:;;ti eel ce' este in fruntea tuturor se erede a fi mare, :;;i stralucit, apoi cu a tat mai
mult in eele duehovniee:;;ti. Fiindca era natural ca el sa
se fi coborit din vre-un neam umilit, de aeeia apostolul
spune de adevarata lui noblet;a ~i int<'ietate, impodobindu-l de aiei. $i nu numai a Corinthului, ei a intreglllui
popor din Aehaea n nume;;;te parga, ca i;ii cum el a fost
ea 0 u~ de intrare pentru altii. Dara ~i de aiei nu
mica este plata lui, fiindea un asemenea om va trage
mult folos i;ii din suecesele aeelora, dupre cum i;ii ii s'au
folosit dela dansul.
r
1
..
)
480
OMILIA XXXII
"Se va
mantui (femeia) prin na~terea de fii, de vor petrece intru credinta, ~i intru dragoste, ~i intru
sfintire, eu intreaga intelepciune" (I. Tim. 2, 15) '?
Cum de a eatihizat Prischila pe Apoll6s? .A~adara apostolul nu zieea aceasta impiedecand-o dela 0 conversat-ie
particulara, care ar deveni folositoare, ci spune numai
de eonvorbirea in public, in mijloeul adunarei, ceiace
era numai in dreptul dascaIiIor de a face. Cand barbatul
era eredincios ~i in totul desavarE;lit, E;li putea sa 0 invete
$i pe dansa, atunci femeia era impiedecata de a se pune
inaintea barbatului, iara cand ea era mai inteleapta decat
barbatul, nimeni nu 0 impiedeca de a invata E;li a indrepta.
$i n'a zis apostolul: care mult a invatat, ci "care
mult s'a ostenit" aratand prin aceasta, ca odata eu
cuvantul ea mai slujia $i la alte trebuint.i ale stint-ilor,
-ca de pilda Ii slujia eu averea sa, cu calatoriile ee Ie
facea, eu primejdiile in cari se gasia de multe ori. In
adevar, ea femeile de pe atunci erau mai agere E;li mai
iuti chiar decat leii, impartind cu apostolli ostenelile
propoveduirei. De aceia $i ca..latoriau cu danE;lii impreuna,
~i faceau toate slujbele. Chiar ~i pe timpul lui Christos
multe femei mergeau dupa dansul, ~i 'i slujiau din averile lor, E;li ingrijiau de dascal.
.
"Spuneti inchinaciune lui Anclronic ~i Iuniei l)
rudelor mele" (Vers. 7). Mi se pare, ca $i aceasta
I
OMILIA XXXII
481
a~el
31
482
OMILIA XXXII
c)1 ace~ti
OM!LlA XXXI!
483
t
I
,Spuneti inchinaciune lui Asingrit, lui Flegont: lui Erman, lui Patrov~, lui ~rmin, ~i fmtilor celor ce sunt impreuna cu n" (Vers. 14).
Aici nu te uita, ca i-a insemnat fara laude, dupa cum
mult, caci de~l aCef?tIa erau cel mal de JOs ,~l. m.al neinsemnati, totu~i apostolul n'a erezut ca 0 IllJoslre de
(I
484
OMILIA XXXII
lui Iuliut ~i lui Nirea ~i sotiei lui, ~i lui 01in1pan ~i tuturor sfintilor celor impreuna cu ii"
OMlLIA XXXII
485
'
486
Ielalte. Pe alta
OMILIA XXXI!
nume$te
slujitoare", pe eealalta
"impreuna lucratoare $i
0 nume$te "muma", iara
I
i
'~~
487
OMILlA XXXII
amagindu-se a fost pricina de calcarea poroncilor" (1. Timoth. 2, 14). De:;;i. amagirea a fO!'tvuna 9~
acei~i,
488
OMILIA XXXI(
OM!LIA XXXII
1. '
,! -
'. ~
48~
490
m,flLIA XXXII
,
I
~i
cari se
..
,~
OMILIA XXXIII
491
..
zeul pacei sa zdrobiasca pre Satana sub picioarele voastre curand" $i "Charul Domnului nostru
Iisus Christos sa fie cu voi cu toti". Aeum tu gan-
492
OMILIA XXXlIl
cei ce fac impareclleri ~i smintele impotriva invataturei, care voi v'ati invatat". Aceasta mai cu
OMILIA XXXIII
493
nului .nostru Esus Ghristos nu slujasc, ci pantecelUl lor". $i Filippenilor scriindu-li de aceasta, zicea:
"AI ~a!,or?- Dumnezeu este pantecele" (Filip. 3,
"
I
latitu-s'a,
~i
<.r
Dara chiar $i atunci cand, dupre cum ni spun evangheli$tii, intrebau pe Christos: "Ge semn ni arati noue?"
(loan 2, 18) de sigur ca trecand cu vederea pe toate
celelalte, . ii l$i aminteau de mana din pustie, caci pretutindeni se vael stapaniti de aceasta patima. Dara eel
care este frate al lui Christos, cum de nu se rusineaza
de avea ca dascali pe cei ce sunt robi ai pantecelui?
Acesta este subiedul amagirei lor, iara modul ini:;>8.laciunei 0 alta boala, adeca lingui:;>irea. ,,~i prin cuvinte bune, ~ice, in~ala inimile celor pro~ti". $i
bine a zis "prm cuvjnte bune". fiindca purtarealor
cea placuta se intindea numai pana la vorbe, pecand
cugetul Ii era plin de viclenie.$i nu zice: va in$ala pe
voi, ci "jnimHe eelor pro~ti". $i nu a stat aici, ci
ca sa faca mai nesuparatoriu cuvantul spus mai sus,
zice: "Ga ascultarea voastra la toti a ajuns"
(Vers. 19). Aceasta 0 face apostolul nelasandu-i sa devina neru$inati, ci apucandu-i mai dinainte Cll laudele,
ii. ia oarecum in stapanirea sa, prin muJt.imea marturIlor. Nu numai eu singur marturisesc, zice, ci lumea
intreaga. $i n'a zis: intelepciunea voastra, ci "aseultarea voastra", aded:!.: induplecarea voastra,ceiace
marturisia marea lor blandeta.
,
-494
OMILlA XXXIII
I
i
"I.
I
OMILIA XXxlH
495
496
OMILIA XXXIII
OMILIA XXXIII
497
./
,.
32
498
OMlLIA XXXiII
499
OMILIA XXXlIl
-------------------
theiu 5, 8). Acea inima, care s'a facut jartfa, dupa cum
zice Prorocul: "Jartfa lui Dumnezeu duch umilit"
(Ps. 50, 19), care a fost mai 'nalta decat ceriurile mai
larga d.e cat.lume~ fntrea~a, mai str~lueita decat raza
soarelm, mal fterbmte decat focul, mal tare decat diamant~l, acea i~jma care ~slo~ozia din . ea riuri de apa
curata : "Riufl de apa Vle, zice,vor curge din
pantecele lui" (loan 7, 38). Acea inima, zic, in care
era izvorul cel ce clocotea t;li zbucnia in sus, care adapa
nu numai fata pamantului, ci ~i suftetele oamenilor'de unde nu numai riuri, ci ~i izvoare de lacrimi c'urgeau zi t;li noapte; acea inima care a trait in viata cea
noua, iara nu .in aceast.a a noastra. "Viez, zice,
eu,
ci viaza intru mine Christos" (Gal. 2, 20). Prin urmare inima lui Christos era inima lui Pavel, era lespedea
Duchului sfl'nt, t;li cartea charului lui; era acea inima
care tremura pentru pacatele straine, dupa cum zice:
"Ma tem ca nu cumva sa rna fi ostenit in zadar la voi" (Gal. 4, 11), ~i: "Nu cumva precum
~earpele care a amagit pe Eva, sa se strjce si
intelegerea voastra" (II. Cor. 11, R), t;li: "Nu cumv'a
venind 1a voi, sa nu va gasese precum voiesc f '.
Acea inima, zic, care pentru Christos se ~i temea, dara
se ~i incuraja, dupre cum zice: "Sunt incredintat ca
nici ingerii, nici archanghelii nu vor putea sa
ne desparta pre noi de dragostea lui Christos"
(Rom. 8, 38). Acea inima, care s'a invrednicit a iubi pe
Christos, precum nimeni nul-a iubit, care dispretuia
moartea ~i gheena, ~i care se sfarama de lacrimile fratil?r. "Ce faceti, zice, de plangeti ~i 'mi intristati
lmma" (Fapt. 21, 13)~ Acea inima care de ~i era mai
tare ca piatra, totu~i nu putea rabda de a se departa
de Thesaloniceni pentru un timp scurt!
A~i voi sa vad tarana manilor lui in lanturi, prin
punerea carora se acorda chand Duchului, ;;i prin care
el scria sftntele lui epistole. "Vedeti ' eu ce feliu de
litere am scris voua cu mana mea" (Gal. 6, 11),
~i jara~i: "Inchinaciunea cu mana mea a lui
Pavel" (I. Cor. 16, 21), - acele mani pe care vazandu-Ie vipera aceia, a cazut in foc!
nu
500
OMILTA XXXIII
.,.,
,.
OMILIA XXXIII
501
~l
~i
eu lui Christos"
(lb. 11, 1). Deci, nu numai sa'l admiram :;;i sa ne minunam de dansul, ci sa'l:;;i imitam, ca astfeliu sa ne
invrednicim de a'l vedea acolo cand ne yom duce de
aici, :;;i sa ne fmparta:;;im ~i noi de slava lui. Caria fie
ca cu toW sa ne in vrednicim, prin charul ~i filantropia
Domnului nostru Iisus Christos, caruia impreuna eu
Tatal ~i cu Sf. Duch, se cuvine slava, acum ~i pururea
t;;i in vecii vecilor. Amin.
FIN E
TABLA MATERIEl
OMILIA I (Fiecare e datoriu a'i';'i Invata pe eei
ai casei sale). . . . . . . . . . . ..
OMILIA II (Despre dragostea lui Dumnezeu)
OM ILIA III (Despre credinta). . . . . . . .
OMILIA IV (Des pre indelunga rabdare) . .
OMILIA V (Despre pederastie) . . . . . .
OMILIA VI (Despre judecata i';'i osanda)
OMILIA VII (Dasealii trebuie a se sirgui i';'i
eu fapta buna, iara nu numai eu cuvantul
OMILIA VIn (Nu trebuie a zavistui pe fratele
ee progreseaza). . . . . . . . . . . .
OMILIA IX (Trebuie asia vi pe Dumnezeu
prin fapte) . . . . . . . . . . . . . .
OMILIA X (Despre speranta in Dumnezeu) .
OMILI~ ~I (Pacatosul este lesne apleeat spre
mame) . . . . . . . . . . . . . . . .
OMILIA XII (Cp!1tra lacomiei i';'i iubirei .de
argint) . . . . . . . . . . . . . . . . .
OMILIA XIII (Trebuie a fugi de relele eele
mici, fiindea din eele mici se nasc eele
mari) . . . . . . . . . . ' . . . . .
OMILIA XIV (Numai omul virtuos vietuiei';'te,
pe cand eel paeatos este deja mort) . .
OlVIILIA XV (Despre eleimosina) . . . . . .
OMILIA XVI (Despre dragostea eatre Christos)
OMILIA XVII (Explicarea zicerei lui Pavel:
"Ai';'i fi poftit eu j'nsumi a fi anathema
dela Christos") . . . . . . . . . . . .
OMILIA XVIII (Despre vanitate). . .'. . .
OMILIA XIX (Despre multamire) . . . . .
OMILIA XX (Nu trebuie a ne incuraja In
meritele stramoi';'ilor, ci numai In ale
noastre proprii) . . . . . . . . . . .
3919364655-
9
19
36
46
55
73
73-88
88-110
110-131
131-143
143-158
158-176
176-198
198-226
220-252
252-267
267-295
295-309
309-227
327-348
TABLA MATERIEl
503
348-:360
360-372
372-382
382-39()
396-406
406-422
422-433
433-443
. 443-452
452-465
465-4/6
476-4\)1
491-501
ERATA
Pag.
te lezboe.~ ti.
427
(ericit.
439
24 in loc de des pre
dupre.