I.L.

CARAGIALE
PARODII N VERSURI I PROZ

Coperta: Eugen MATZOTA

n imagine: I.L. Caragiale Portret de Iosif Iser
Redactor: Florentin POPESCU
Culegere text: Ioana CHICU
Tehnoredactare: Ecaterina HRISTEA

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom~niei

CARAGIALE, ION LUCA
Parodii \n versuri [i proz` / I.L. Caragiale ; ed.
\ngrijit` de Florentin Popescu. - Bucure[ti ; Editura
Muzeul Literaturii Rom~ne, 2001
p, : cm. - (Biblioteca Manuscriptum)
ISBN 973-8031-29-X
I. Popescu, Florentin (ed.)
821.135.1-7

Cartea a ap`rut cu sprijinul

Ministerului Culturii [i Cultelor

Editura Muzeul Literaturii Rom~ne

Pentru prezenta edi]ie

ISBN 973-8031-29-X

I.L. CARAGIALE

PARODII N VERSURI I PROZ

Antologie, note [i postfa]` de Florentin Popescu

Prefa]` de Alexandru Condeescu

Editura MUZEUL LITERATURII ROMNE

Bucure[ti, 2001

LUMEA CA PARODIE
n vremea caraghioaz` [i de ,,mare cump`n`
prin care avem cinstea s` recem, ... de
ce adic` s` nu ias` la lumin` Claponul,
buletin hazliu al \nt~mpl`rilor Orientului?
I.L. Caragiale, Profesiunea de credin]`,
Claponul, 1876

To]i copiii intr` \n via]a aceasta a noastr` pl~ng~nd,

numai Caragiale, de bun`seam`, a venit pe lume r~z~nd.
Om sucit! O [tim chiar de la mama domniei sale, care, la
28 aprilie 1852, \[i vestea so]ul, el \nsu[i demn reprezentant al unei vesele familii de actori cu voca]ia farsei [i a
r~sului, despre harul neobi[nuit al \nt~iului lor nou-n`scut:
,,...ne-a d`ruit Dumnezeu un copila[ blagoslovit; bun`tatea lui este nespus`, acuma s-a dedat \n ap`, nu i se aude
guri]a p~n` \l scald, apoi r~de de tot, vesel, vesel, din
somn s` d`[teapt` cu r~s [i cu g~ng~ituri. (I.L. Caragiale,
Scrisori [i acte).
Se vede c` i-a fost h`r`zit poporului nostru ca
,,bun`tatea nespus` [i r~sul ,,de tot, vesel, vesel din
scrisoarea mamei s` i se recunoasc` drept pecete a
spiritului, chiar la mare nenorocire ori triste]e. Poate de
aceea, puterea r~sului, venit` din subcon[tientul na]iei
(uneori [i din incon[tientul ei) menit` a re\nnoi resursele
suflete[ti ale unei vechi civiliza]ii confruntat` cu formele
modernit`]ii, poart` la noi [i numele de Caragiale. Nu este
singurul. Dinspre ]ar` [i sat se aud la fel de vesele \n
5

vremea aceea hohotele s`n`toase ale lui Creang`

petrec~nd \n lumea fabuloas` a basmelor lui populare.
Dar \n zari[tea balcanic` a c~mpiei valahe ce \nconjoar`
sudica noastr` capital`, a[ezat` \n mijlocul mahalalelor
triviale [i duioase, oneste [i puritane, sceptice [i
neru[inate, Caragiale a pictat nastratinesc chipul comic al
felului nostru de a fi \n lume. N`scut \ntr-o mahala a
Ploie[tiului, devenit la r~ndu-i tot mai mult o periferie a
Bucure[tilor, r~sul lui Nenea Iancu, c~nd bonom, c~nd
t`ios, va cuprinde \ntreaga societate rom~neasc`, dincolo
de mode [i timp.
R~sul caragialesc nu are valen]e negative (batjocura
uscat`, disperarea contorsionat`, grotescul violent sunt
aporturi ale percep]iei vremurilor noastre); solar, el
implic` o filosofic` terapie social` aplicat` la ceea ce \n
sens erasmian s-ar putea numi ,,prostia omeneasc`.
Triumf al spiritului critic, percep]ia caragialian` este
fundamental comic`. Centrul ei de for]` este ironia
benign`, iar forma principal` de expresie, modalitatea
parodic`. Opera lui Caragiale este \n esen]` un ,,elogiu al
nebuniei societ`]ii rom~ne[ti de la sf~r[itul secolului al
XIX-lea, iar \n scrisul s`u se trateaz` prin r~s [i parodie
at~t prostia uman`, \n general, de aici [i de preutindeni,
de atunci [i dintotdeauna, de unde [i caracterul s`u
universal, c~t [i ,,prostia rom~neasc`, \n special,
surprins` \n coordonatele ei moftologico-na]ionale
atemporale, deci mereu actuale. ngro[~nd ridicolul
existen]ei concitadinilor s`i de condi]ie, dac` nu
inferioar`, oricum medie, ce tr`iesc prin imita]ie hilar` o
via]` cu preten]ii de highe-life metropolitan-occidental`,
nimic din ce e parodie nu \i este str`in lui Caragiale. Tot
ce pare lipsit de autenticitate [i de naturale]e, cpii de
6

comportament stilistic luat de aiurea f`r` nici un

discern`m~nt [i mimat proste[te p~n` c~nd maimu]`reala
devine \ns`[i ,,natur` traiului zilnic, prostiile cu
preten]ii, mofturile la mod` (literare ori sociale) cu un
succes efemer [i nemeritat, totul este demn de [arja mai
mult sau mai pu]in amical` a parodiei caragiale[ti.
Noua societate a ]`rilor rom~ne, burghez` [i citadin`,
\n curs de formare dup` Constitu]ia de la 1866, a fost
receptat` de ,,trinitatea critic` a Junimii Maiorescu,
Eminescu, Caragiale ca o pasti[` a civiliza]iei
,,eminamente urban` a Occidentului. Inautenticitatea
este denun]at` de to]i trei drept p`catul capital al lumii ce
se n`[tea chiar atunci sub ochii lor. Maiorescu lanseaz`,
prin celebrele sale polemici cu mentalitatea vremii, teoria
,,formei f`r` fond, iar Eminescu ofer` viitorului
comediograf o prim` argumenta]ie a teoriei moftului ca
simbol al existen]ei inautentice (moft, \n turce[te lucru
de doi bani, ieftin, gratuit). Astfel, la nici doi ani dup`
adoptarea noii Constitu]ii, poetul nota pe o fil` manuscris`
urm`toarea idee directoare; ,,Cea mai comic` no]iune
rom~neasc` e moftul, antitez` ne\mp`cat` [i-n sine at~t de
ridicol` dintre aparen]a exterioar` [i fondul intern. Cel
mai autentic [i mai comic caracter e moftangiul.
I-a fost dat lui Caragiale, cu gustul s`u ereditar pentru
bufonerie [i fars`, s` fie creatorul absolut al
,,Moftologicei comedii a trecerii Rom~niei independente
de la despotismul balcanic de sorginte oriental` la
monarhie parlamentar` de inspira]ie apusean`. Descendentului unei lungi dinastii de oameni de teatru,
schimbarea aceasta la fa]` produs` nu printr-o evolu]ie
profund natural`, ci prin dorin]a de a imita un model
exterior, \i va sugera irepresibil o mascarad`. Caragiale nu
7

are con[tiin]a tragic` a momentelor de ,,mare cump`n`

ale istoriei na]ionale, precum Eminescu, care ucenicise la
marii cronicari; pentru el vremurile sunt ,,caraghioaze [i
le va petrece cu un r~s pe potriva ironiei geniului s`u. n
m`sura \n care Filimon picteaz` patetic dramele unei noi
societ`]i de tranzi]ie, Caragiale creioneaz` \n tu[e
caricaturale epopeea eroi-comic` a unei lumi antonpanne[ti \n ve[nica ei trecere \ntre periferie [i centru.
nc` din 1876, \n Profesiunea de credin]` a
,,Claponului, metoda comic` a lui Nenea Iancu s-a
cristalizat \n mecanismul dublei parodii aflat \n spatele
tuturor ,,caragialismelor [i al c`rei principiu de func]ionare ar putea fi astfel formulat: esen]a ,,caraghioas` a
unei vie]i contraf`cute, multiplicat` prin oglinda ,,hazlie
a ironiei autorului [i nuan]at` de umorul fatalismului
oriental. Extraordinara sa viziune comic` se ridic` pe
intui]ia fundamental` c` obiectul [arjei are el \nsu[i
caracterul unei caricaturi. Oglinda deformeaz` o lume
str~mb`, genialul mim parodiaz` o pasti[` comic`, iar
acest joc al parodiilor se petrece mereu sub zodia
burlescului senin.
Fa]` de seriozitatea demiurgic`, r~sul, ironia,
parodia par mai degrab` inven]ii t~rzii, ,,demonice,
menite a contesta \n zeflemea perfec]iunea crea]iei
primordiale. Comicul e oglinda iconoclast` a celor prea
\nalte. El le aduce pe p`m~nt, le supune transform`rilor
vesele ale fanteziei caricaturale, le \ngroa[` defectele, le
deformeaz` liniile, le \nt`re[te ticurile [i, l`s~ndu-ne f`r`
iluzii, ne \mpac` prin for]a stenic` a r~sului cu lucrurile
a[a cum sunt. Oglinda hilar` a lui Caragiale m`re[te
minusurile junelui sistem constitu]ional autohton, ale
c`rui binefaceri contemporanii s`i tocmai le descopereau
8

cu entuziasm. Un demon personal al ironiei transform` \n

comedie tot ce se r`sfr~nge \n apele ei, ating~nd astfel
,,onoarea de na]ionalist a publicului epocii, mult prea
necopt pentru a-[i privi cu senin`tate propria caricatur`.
Ea con]ine \ns` \n filigran [i istoria secret` a unei amare
deziluzii: liberalismul de tinere]e al autorului.
Ca \n schi]a Ion, parabol` a condi]iei scrisului s`u,
unde eroul, \n ciuda tuturor b`t`ilor, nu accept` c` un
m`gar poate c~nta din gur` \n concert Carnavalul de
Venezia cu varia]iuni, nimeni nu i-a iertat autorului
adev`rurile spuse cu for]a [i prea de timpuriu. I s-a
repro[at \n numele normelor scriiturii realiste infidelitatea
reflect`rii, distorsiunea imaginilor, lipsa de dimensiune a
personajelor [i de resorturi interioare ale ac]iunilor
acestora, inaderen]a la spiritul na]iei [i \nc` multe altele.
Zarifopol a observat primul inadecvarea obiec]iilor
,,realiste la caracterul excesiv al percep]iei (intui]iei lumii
[i expresia ei, cum ar spune Croce) caragialiene, definind
structura geniului mai-marelui s`u prieten ca pe o viziune
caricatural` a omului, confirmat` emblematic \n Grand
Hotel ,,Victoria rom~n`: ,,Sim] enorm [i v`z monstruos.
ntr-adev`r, lumea lui Caragiale nu este a[a cum a
creat-o \n gravitatea-i responsabil` Demiurgul, ci o lume
paralel`. Ea este perceput` prin duhul buf al parodiei
vesele [i ireveren]ioase ca printr-un filtru al comicului
care nu las` s` treac` dec~t imaginea burlesc` a
concitadinilor s`i, deveni]i astfel popula]ia buimac` a
T~mpitopolului (cetatea de scaun a umoristului). R~sul
creatorului lumii ,,caragiale[ti st`ruie ca un ecou
deasupra mul]imii vorb`re]e adunate \n agora \nsufle]it` a
ora[ului, unde se desf`[oar` public existen]a (p`l`vr`geala)
fiin]elor caragialiene. Aici se aude totul [i se vorbe[te
9

totul. Nu exist` spa]iu interior, totul e \n afar`. Doar r~sul

,,popular [i s`n`tos d` cu generozitate substan]` universului acesta ,,unidimensional. Cu c~t ruptura dintre
,,aparen]a exterioar` [i fondul intern, cum definea
Eminescu esen]a comic` a moftului, este mai mare, cu
at~t r~sul caragialesc r`sun` mai tare umpl~nd golul de
substan]` ce ,,formeaz` structura interioar` a acestei
planete a moftului [i a locuitorilor ei.
Beneficiar, ca [i Rabelais ori Creang`, al unei arhaice
viziuni populare a r~sului s`n`tos [i regenerator, Caragiale
nu va obosi niciodat` s` fac` \n der~dere o extraordinar`
,,laud` a prostiei lustruite autohtone, ca de pild`, \n
Foloasele tiparului: ,,Iat` laude meritate, pe cari to]i \n]elep]ii
le aduc lui Gutenberg. Aceea ce au uitat ei \ns` este c`
inven]iunea iscusitului industrial de la Maienza, pe l~ng`
aceste foloase a mai adus [i un altul. Unul dintre \n]elep]i
a zis: Pro[tii mor, dar prostia este nemuritoare; [i inven]iunea tiparului este gata a documenta \ntr-un chip str`lucit
aceast` cutez`toare propozi]iune. Iac` un folos pe care
\n]elep]ii nu trebuiau s`-l treac` cu vederea; [i astfel
putem zice nemuritorului Gutenberg pe l~ng` cele de mai
sus: tu fixezi multe prostii, care sunt a[a de nostime \nc~t
mare p`cat ar fi s` pierzi! Spre lauda ta dar [i a autorilor
acestor produc]iuni minunate, ne propunem a consemna
\n foiletonul nostru unele din aceste documente.
Parodia absolut` a vremii sale, \n viziunea lui Nenea
Iancu, este formula presei rom~ne[ti a epocii postrevolu]ionare. Biblie a moftului la rom~ni, care nu pot tr`i f`r`
ea, presa este ,,marea gogoa[` cu care se hr`nesc zilnic
min]ile fragede ale contemporanilor autorului. Atunci
c~nd nu par iremediabil prost scrise de pro[ti pentru
pro[ti, dou` sunt golurile fundamentale pe care se ridic`
10

inconsisten]a zgomotoas` a limbii ziarelor: primul,

minciuna gogonat` a elocven]ei parlamentare, care
\nsufle]e[te demagogia discursurilor politice tip`rite \n
foile partizane, de partid, \n majoritate liberale [i al
doilea, incultura cras` (ori numai cuno[tin]ele super
superficiale) de sub preten]ia de informare ,,enciclopedic`
din gazetele independente.
Golurile limbajului presei trec ca atare \n con[tiin]a
public` vid~nd de existen]` autentic`, de discern`m~nt [i
de responsabilitate via]a semenilor s`i, \nlocuindu-le cu
stereotipuri [i stupidit`]i, transform~ndu-i \n biete
caricaturi umane manipulate \n voie de bazaconiile ,,celei
de-a patra puteri \n statul constitu]ional modern (sf~nte
Ignate!), ca \n O cronic` de Cr`ciun. Parodia parodiei
,,vie]ii prin ziar d` \n galeria eroilor caragiale[ti dou`
personaje excep]ionale aflate, primul, la un cap`t al
procesului ,,transfigurator al presei, un creator de mofturi
prin Vocea Patriotului Na]ionale Ric` Venturiano, iar al
doilea un produs finit al limbii de h~rtie, vechi cititor
fanatic al ideilor de-a gata, abonat fervent al Aurorei
Democratice Conu Leonida. Unul este parodia \ntruchipat` a stilului jurnalistic, oratoric [i a celui (sub)literar al
foiletoanelor gazetelor de atunci (telenovelele epocii),
cel`lalt parodia consumatorului perfect de mofturi,
devenit o fanto[` hr`nit` cu rubrici de ziar, care i-au
\nlocuit vorbele [i g~ndurile proprii cu fraze prefabricate,
cli[ee absurde [i stereotipii stupide, modific~ndu-l
complet, ca \ntr-o ,,metamorfoz` subuman`.
nfr`]it \n tinere]ea sa de copist \n can]ileria
tribunalului din urbea podgorean` cu vajnicii republicani
ploie[teni, Caragiale, ajuns, \n vremea r`zboiului rusoturc de Independen]` a Rom~niei gazetar de aceea[i
11

formul` caracudian`, va fi sim]it acut asupra f`pturii sale

de o sensibilitate excesiv` puterea par[iv`, alienant` [i
alterant` a vie]ii ca moft, ,,via]` prin ziar funciar falsificat` \n raza iradia]iilor tembelizante ale discursului
public, generatoare de muta]ii la nivelul ,,omului de
pres`, agent al Moftului. El \nsu[i un publicist purs~nge, adesea c~[tig\ndu-[i traiul din gazet`rie, Caragiale
nu a pierdut nici un prilej de a \mbog`]i parodica sa
,,divin` comedie a presei, care-i structureaz` \n profunzime opera. Aproape nu exist` scriere a sa \n care gazeta
s` nu-[i afle un loc, fie el c~t de mic, iar stilul ei un accent
satirico-parodic, fie el c~t de nevinovat. i aici, ca [i \n
parodia politicii liberale, este \ncifrat` istoria unei mari
iubiri [i a unei profunde deziluzii.
S` ascund` oare o motiva]ie de aceea[i natur`
parodiile strict literare, \n versuri [i proz`, cuprinse \n
cartea de fa]`? Greu de crezut, cele \n versuri lu~nd \n r~s
succesele facile, la mod`, din publica]iile vremii,
\ndeosebi emfatica manier` a poeziei simboliste cu
retorica u[uratecei ei belle poque de mahala [i ber`rii,
rod al unei sensibilit`]i ,,fin de sicle de import \ntr-o
Rom~nie (,,eminamente agricol` High-life) aflat` la
\nceputul erei moderne (industriale). C` parodistul
Caragiale [i-a dorit \n tain` s` fie [i un poet serios, nu
\ncape \ndoial`. M`rturie stau \ncerc`rile sale elegiace, nu
departe de ,,pesimismul amar din Scrisorile eminesciene.
Hot`r~t lucru, \ns`, dramaturgului \i lipsea inefabilul fior
al poeziei, starea ,,metafizic` a liricii capabil` s`-[i
asume uneori sublimul ridicol al gesturilor ei donquijote[ti. De[i de o mare sensibilitate emo]ional` (pl~nsul s`u
la concerte [i nu numai nu e paradoxal, cum nu este
nici cel al t~n`rului Steinhardt la reprezenta]iile pieselor
12

lui), ,,Nenea Iancu este mult prea atent la ridicolul

sentimentalit`]ii dec~t la viziunea afectivit`]ii ei. i totu[i,
ce lacrim` duioas`, tandr`, ascunde \n proza sa, ca \n
comediile triste ale lui Charlot de mai t~rziu, imaginea lui
C`nu]`, ,,omul s`u sucit, aflat mereu \n r`sp`r cu lumea.
Ca poet, \ns`, cartezianul Caragiale nu ,,avea organ
pentru lirism. Acolo unde scrie versuri grave, devine
prozaic. Infailibilul s`u sim] critic l-a f`cut s` se opreasc`,
\n genere la timp, \ncerc`rile lui poetice \ntorc~ndu-se
repede spre parodie. Cu r~sul s`u pe c~t de lucid pe at~t
de subtil, e de mirare c` nu s-a autoparodiat. i-a rescris
\ns` \n stil parodico-polemic la adresa ,,stilului frumos
plin de ornamente nefunc]ionale, at~t de apreciat \n
epoc`, una din nuvelele sale, O f`clie de Pa[te, reu[ind \n
Poveste [i acest tur de for]` nu la \ndem~na oric`rui
scriitor.
Latura comic` a manierismelor vremii, \n care
procedeele stilistice ajunse stereotipe [i previzibile, ]in
locul sensibilit`]ii autentice, func]ion~nd anapoda [i
,,maimu]`rind modelele reale, este \n sine at~t de
me[te[ugit surprins`, \nc~t pasti[ele produc [i acum
hazul, chiar dac` obiectul lor a fost demult uitat de
genera]iile de cititori. Cine-[i mai aminte[te ast`zi
limbajele pseudo [tiin]ifice ale gazetelor timpului, cu
latinismele, normele [i italienismele ori fran]uzismele lor
aberante, sau formulele rizibile ale stilurilor administrative [i juridice at~t de uzitate \n epoc`; ori scrierile
spiritiste ale lui Hasdeu sau alte articole din publica]iile
,,parnormale oric~nd citite cu pasiune de publicul credul
[i naiv din toate timpurile?
Studiile caragialiene au identificat cu exactitate
modelele parodiilor av~nd ca obiect operele unor
13

scriitori [i prieteni importan]i ca Delavrancea, Vlahu]` ori

Co[buc. Mai mult dec~t o [arj` prieteneasc` la adresa
unor autori apropia]i, ca \n Sm`r`ndi]a, Poetul Vlahu]`,
ori Cum se \n]eleg ]`ranii, ironia lui Caragiale vizeaz`,
\ns`, lipsa de adev`r artistic a unui stil ajuns canon
tiranic al vremii: idilismul delirant al sem`n`torismului
produc`tor de false imagini pitore[ti despre realitatea
universului rural. Aici spiritul critic caragialesc func]ioneaz` impecabil. El surprinde dinl`untru ridicolul unor
procedee stilistice nelalocul lor \ntr-o proz` realist` [i
devenite prin repeti]ie du mcanique plaqu sur le
vivant: abuzul de neao[isme, seriile interminabile de
epitete, ca [i de diminutive din descrierile poetice, care
\nfrumuse]eaz` artificial ca \ntr-o ilustrat` kitsch
lumea ]`r`neasc`. ngro[~ndu-le defectele [i f`c~ndu-le
parodic s` vorbeasc`, exagerat, desigur, cu propria lor
voce, Caragiale pune \n eviden]a glumei [i r~sului
sl`biciunile [i ticurile operelor parodiate mai bine dec~t
orice critic` literar`, care (v. Marian Popa, Comicologia)
este expozitiv` [i exterioar`. Nu este de mirare c`
\mpuns`turile sale, chiar nevinovate, i-au adus fie
sup`rarea unor vechi prieteni, precum Vlahu]`, fie ostilitatea ne\mp`cat` a vanit`]ii unui poet ca Macedonski, ori
ura meschin` a at~tor autori de duzin`, caricaturi[ti f`r`
voie ai stihurilor [i ai genurilor \n care excelau f`r` talent.
Ca o t~rzie satisfac]ie ironic` pentru autorul lor parodiile
incriminate au supravie]uit obiectelor lor, peste mode [i
timp, conferind [i obscurilor s`i adversari literari ceva
din gloria nepieritoare a geniului mereu actual al lui
Nenea Iancu.
Alexandru CONDEESCU
14

NOT ASUPRA EDIIEI

Prezentul volum cuprinde o antologie liric` menit`

cel pu]in \n inten]ia celui care a alc`tuit-o pe de o parte
s` ofere cititorului de azi o idee general` despre crea]ia
liric` a marelui scriitor \n domeniul parodiilor [i, pe de
alta s` ilustreze nesecatul umor, ironia [i zeflemeaua care
dau not` distinctiv` crea]iei lui I.L. Caragiale. Geniul s`u
s-a manifestat din plin [i \n acest tip de crea]ie. Cu toate
c` majoritatea au fost prilejuite de momente [i \nt~mpl`ri
tr`ite, versurile lui Caragiale transcend efemerul [i
temporalul, \nscriindu-se, m`car prin unele dintre texte,
\ntre lucr`rile exemplare pentru specia liric` \n care au
fost g~ndite [i elaborate.
Edi]ia de fa]` reune[te, pentru prima oar` \ntr-o
concep]ie editorial` ce ne apar]ine ([i pentru \nt~ia dat`
\ntr-un singur volum) cele mai reprezentative texte lirice
[i parodii \n proz` ale scriitorului.
n alc`tuirea antologiei am luat ca baz` volumele:
I.L. Caragiale Versuri, (subintitulat Stan]e elegiaco-satirice,
Gogo[i rimate, Parodii, Epigrame, Fabule, Ode umoristice), edi]ie de Barbu L`z`reanu, Ed. ,,Via]a Rom~neasc`,
Bucure[ti, 1922 [i I.L. Caragiale, Opere, vol. 2, 3, edi]ie
critic` de Al. Rosetti, erban Cioculescu, Liviu C`lin,
Editura pentru Literatur`, Bucure[ti, 1960, 1962.
15

Pentru p`strarea culorii [i atmosferei am respectat [i

reprodus \ntocmai formele lexicale folosite de scriitor. n
fine, din anecdotica bogat` legat` de geneza unora dintre
texte n-am re]inut dec~t \nt~mpl`rile referitoare la
poeziile Sf~nt-Ion [i Prea s`rac, care ni s-au p`rut
semnificative [i despre care am f`cut trimiterile de
rigoare \n subsolul paginilor \n care au fost reproduse
textele respective. Cititorilor curio[i s` afle [i alte
am`nunte ce ]in de anecdotica crea]iei [i a biografiei lui
I.L. Caragiale le suger`m s` consulte, \ntre altele, [i
amintita edi]ie a lui Barbu L`z`reanu, precum [i lucrarea
noastr` O istorie anecdotic` a literaturii rom~ne,
volumele I [i II, Editurile Saeculum I.O. [i Vestala,
Bucure[ti, 1999.
n speran]a c` aceast` ,,fereastr` c`tre opera lui
Caragiale este necesar` [i binevenit`, ne exprim`m
speran]a c` edi]ia noastr` se va bucura de primirea
cuvenit`. din partea cititorilor.
2 sept. 2001
Florentin POPESCU

16

VERSURI ELEGIACE I SATIRICE

(1874)

VERSURI
Amicului C.D.
Ce-mi spui de poezie, de-acea himer` trist`,
C~nd lumea d-ast`zi, rece [i materialist`,
[i r~de de himere [i de puterea lor?
Credin]ele d-acuma condamn` poezia
Ca r`t`cirea, crima, p`catul, erezia
Ce merit` s` poarte dispre]ul tuturor.
Ascult`-m` [i crede: de vei sim]i vr-odat`
C` pieptul t`u nutre[te sc~nteia cea sacrat`,
S` [tii c` mizerabil vei trece pe p`m~nt;
n timpurile noastre, dec~t s` c~n]i, mai bine
De pietre sparge-]i lira [-apoi sufoc`-n tine
Fugoasa-]i inspira]ie [i-al t`u nebun av~nt.
De-acum, stai noaptea singur, cite[te, studiaz`.
i de veghere palid, mereu, mereu vegheaz`,
Plecat pe c`r]i b`tr~ne consum`-]i anii to]i,
Sacrific`-]i vederea, c`t~nd f`r`-ncetare
Ca s` g`se[ti ideea funest` pentru care
S-alerge-n valuri sute de mii de sacerdo]i:
Obiectul ei s` fie, desigur, omenirea,
Iar scopul, abrutirea, mizeria, t~mpirea!
Acolo sacerdo]ii cu to]i vor a]inti
Ideea ta p`m~ntul \n lung [i-n lat s`-ncing`,
19

Prin vorb` sau prin spad`, cu-ncetul ca s-ating`

i polul miaz`-noapte [i polul miaz`-zi.
Sau, nu! Munce[te-]i mintea, g~nde[te-te, combin`.
Invent`-o monstruoas`, teribil` ma[in`,
Concepere fatal`, ce, demn-a se chema
Flagelul omenirii, pornind \ntr-o clipire,
Ca fulgerul, turbat` [i numai c-o lovire
Armate formidabili s` poat` sf`r~ma.
Atunci tiranii lumii, v`z~nd a ta lucrare,
Vor alerga cu to]ii s`-]i dea, prin admirare,
Averi, m`riri [i nume, s-ajungi nemuritor:
Iar bietele popoare, nenum`rabili brute,
T~mpite de-o nedemn` [i lung` servitute,
Te vor m`ri, fii sigur, ca [i tiranii lor.
Adesea m` concentru [i cuget, cum, odat`,
n Grecia, mul]imea de c~ntu-]i fermecat`,
T`cut`, str~ns`-n juru-]i, Homere, te-asculta
A[a, b`tr~n rapsod! [i te numea Poetul,
C`ci \ntre to]i mortalii tu posedai secretul
Cum se-nstruneaz` lira, cum trebuie-a c~nta.
Erai b`tr~n, dar m~ndru; pe fruntea ta senin`
Lucea-n splendoarea toat` sc~nteia cea divin`
Ce zeii, spre-a lor fal`, voiser` s`-]i dea.
Umblai dup`-nt~mplare, [i numai a ta muz`
i cultul ce-]i dau Grecii le-aveai drept c`l`uz`:
Orb, tu nu vedeai lumea, dar lumea te vedea.
Rapsode, vino [i-ast`zi, [i, de mai po]i te-nspir`
Te-ncearc` s` mai farmeci mul]imea cu-a ta lir`,
20

i cu sc~nteia sacr` ce-aveai pe fruntea ta!

Dac-ai tr`i, desigur, ]i-ai renega [i muza,
i geniul, [i lira, [i mut` ]i-ar fi buza,
M~nia lui Achile m` jur de-ai mai c~nta.
C`ci de cumva, b`tr~ne, nevr~nd s` [tii de lume,
C~nt~nd, ai vrea [i-acuma s` sapi frumosu-]i nume
Pe-a timpilor etern` column` de granit,
Amar ]i-ar fi pl`tit` sublima nebunie:
Mul]imea, f`r` mil`, ]i-ar zice-n ironie
i f`r` s` te-asculte: ,,S`rmanul e smintit
i chiar dac` pe-alocuri, prin lung` c`utare,
S-ar mai g`si fiin]e ce sacra ta c~ntare
Ar mai putea-n]elege [i-ar mai putea sim]i,
Invidia nedemn`, barbar` [i perfid`,
Ori ignoran]a crud`, profund` [i stupid`
Virtu]ile moderne pe loc te-ar amu]i.
Ce-mi spui de poezie, de-acea himer` trist`,
C~nd lumea de-ast`zi, rece [i materialist`,
[i r~de de himere [i de puterea lor?
Credin]ele de-acuma condamn` poezia
Ca r`t`cirea, crima, p`catul, erezia
Ce merit` s` poarte dispre]ul tuturor.

Revista Contemporan`, anul II, semestrul II

No. 10 (1874), pag. 288-291.

21

POHOD LA OSEA

De mult se vorbea,
Se tot auzea
C` are s` fie
Mare b`t`lie
i c`-n Bucure[ti,
Au de g~nd s` vie
O[tile ruse[ti,
C`ci de-aici se poate
Laolalt` toate
Lesne s` p`[easc`
n ]ara turceasc`.
Vreme a trecut,
i nu s-a v`zut
Un muscal m`car;
To]i \i a[teptau
ns` \n zadar:
Ru[ii nu soseau.
Trecu ce trecu
i cam \ncepu
A se ar`ta
Pe ici pe colea,
C~te-un ofi]er
Singur [i stingher
C~nd se pomeni
22

Lumea \ntr-o zi
(Mai alalt`ieri)
C` sosesc aci
Mii de ofi]eri:
S` calci unde vrei
Te-mpiedici de ei.
Tot muscali de soi
Gata de r`zboi,
Care to]i fire[te
Vorbesc musc`le[te,
i care au vestit
Cum c` negre[it
Peste prea pu]in
To]i muscalii vin.
Vestea zboar` iute,
n zece minute
S-a dat sfoar`-n ]ar`,
C` va s` soseasc`
La [osea afar`
Oastea musc`leasc`
i iat`-n sf~r[it
C` a [i sosit!
La zi-nt~i de Mai
A pornit alai,
Gloat` peste gloat`
Merge lumea toat`,
Claie pe gr`mad`,
Pe muscali s` vad`.
Ast`zi, [tiu c` are
Tramvaiul c`tare.
23

Dinjos de Teatru
Urc` [i coboar`,
De par-c`-i la moar`,
C~te trei [i patru
Ba [i cinci vagoane
Pline de cocoane,
Umflate, g`tite
i sulemenite.
Iar pe tramvai sus
Gr`mad` s-au pus
Sum` de mon[eri
Amploi]i, becheri,
Tot galant g`ti]i,
Dup` cum \i [ti]i.
Mahalale-ntregi
Zdraveni [i betegi
Tineri [i b`tr~ni,
Calfe [i st`p~ni
Cu-ai lor ucenici,
Cu to]i mari [i mici;
Slujnici, jup~nese
i negustorese;
Apoi m`rgina[ii
i meseria[ii,
T~rgove]i mul]ime
i mitoc`nime
To]i din Capital`,
Dau cu socoteal`
Cu-ale lor femei
ncet dup` ei,
Au pornit cu to]i
S`-i numeri nu po]i
24

Cu pr`sila lor:
To]i s` vad` vor
O[tile ruse[ti
L~ng` Bucure[ti.
Sub cer c`lduros
Merg \ncet pe jos,
De z`duf [i soare
Sunt plini de sudoare.
Cam pe la n`miez
Or s-ajung`, crez.
To]i din mahalale
Duc \n m~ini basmale
Cu fel de m~nc`ri,
i pe urma lor,
Urma tuturor,
Pe dou` c`r`ri
Vine-un pop` beat,
Fr~nt [i asudat
De mult ce-a umblat
i pe g~t a dat...
Iar pe urma lui,
Un copil mucos
Nu se [tie-al cui
Tare obosit
De-ai lui r`t`cit,
Pl~nge obidos,
i pe nas, pe bot,
E m~njit de tot.
To]i cu to]ii dar`,
La [osea afar`,
25

S-au dus s` priveasc`

Oastea musc`leasc`.
C`]ei [i purcei
Merser` [i ei,
Dup` cum scris este
La orice poveste.
Numa-ntr-o chilie,
Singur`, pustie,
O bab` r`mase,
Care de ani [ase
Ologit` sta
n chilia sa.
Numai ea r`mas`
Singur` acas`
i \n mahala
Biata se v`ita
i se t~nguia:
,,Oameni buni! (striga)
Mi-aduce]i [i mie
Poman` s` fie!
M`car un cazac
Nu de altceva
Ci numai de leac!

Publicat` \n Claponul, foaie hazlie [i popular` (1877),

Nr. 2 pag. 22-28, [i \n Almanahul Claponului
pe anul de la Mahomet 1295, de la Christos 1878.

26

DA NEBUN!
Parodii \n versuri

CAMELEON-FEMEIE
Sonet decadent, simbolist-vizual-colorist

Icoan` str`vezie \n cadrul sumbru-al vie]ii,

Cu p`rul ei sur-galben, cu ochi \nchis-alba[tri,
Sclipi de-odat` clar`, vis roz al tinere]ii,
Cum \n obscure-azururi apar pribegi blonzi a[tri.
O v`z fugind prin codrul cel verde de juga[tri
Era Erato alb` ilumin~nd poe]ii,
De-a ei priviri focoase ar fi ro[it siha[tri
P`li]i, chlorotici, vine]i de greul b`tr~ne]ii.
Purta bacanta-mi nuferi, bujori [i violete
nvesm~ntat` magic \n daurite plete
i-n varii, polichrome bibiluri [i alti]e
mi arunca pupila-i divine curcubee;
Dar eu, nebun! zic: ,,Spectru! Cameleon-femeie
Fugi! sufletul ]i-e negru [i ma]ele pestri]e!

Publicat` \n Moftul Rom~nesc nr. 17 (1893)

retip`rit` de Caragiale, \n
Calendarul Moftului Rom~n pe 1902, pag. 35.

29

PLOAIE DE PRIMVAR
I. PASTEL OPTIMIST

C~nd plou` lin \n prim`var`,

To]i zic: ,,S` dea Domnul s` dea!
i de te culci pe prisp`-afar`,
Mai vezi pe cer [i c~te-o stea
E cald, [i ploaia r`coroas`
Ozon \n aerul curat
n urm`-i las`; dr`g`stoas`
Natura-i toat` un pupat.
Se pup` corbi, de bucurie
C` au sc`pat de iarn` grea,
Se pup-b`rba]i cu g`l`gie,
i iat` [i o r~ndunea
i-o barz` calc` cu m`sur`
Cu pasul grav, explorator,
Se plimb` chiar prin b`t`tur`
Cu aerul nep`s`tor.
C~nd plou` toate germineaz`,
P`m~ntul liber de z`pezi,
Sp`lat de ploi se decoreaz`
Cu mii de mii de muguri verzi.
30

n ]arini gr~ul \ncol]e[te,

n dealuri via o desgrop;
De ploaie tot se-nvesele[te
Pe orice frunz` e un strop.
i soarele o cald` raz`
Trimite pe furi[ prin nori;
Iar flori [i pas`ri ca s`-l vaz`
Se-nal]`, zboar` c`tre zori.
II. PASTEL PESIMIST
Tot plou`! A! ce prim`var`!
Cum curge f`r` s` mai stea!
Se-ntinde cea]a grea pe-afar`
Pe cerul sumbru nici o stea.
E frig [i apa mocirloas`
Infect` aerul curat,
La c~mp e balt` ml`[tinoas`
i codrul doarme \ntristat.
Sunt tri[ti [i corbii-n deal la vie,
Cobesc din nou a iarn` grea;
Plouate vr`bii cad o mie,
Nu vezi zbur~nd o r~ndunea.
O barz`, cu pas de m`sur`,
Sose[te ca explorator
i plou` plou`-n b`t`tur`,
Pustiu Departe pleac`-n zbor.
31

Tot plou`, plou`, inundeaz`

Mai vin [i ape din z`pezi,
Umflate apele spumeaz`,
Torente curg din codri verzi.
n ]arini gr~ul putreze[te,
Sub piatr`-n deal vii se \ngrop;
De ploi plugarul s`r`ce[te,
M`lai, f`in`, nu e strop.
i soarele o slab` raz`
C~nd o mai pierde printre nori,
O trist` balt` lumineaz`
F`r` apus [i f`r` zori.
(Moftul rom~n seria 1, retip`rit` [i
\n seria II, nr. 2 de la 26 August 1902)

32

SUVERAN I CURTEZAN
Satir` democrat`

Un \mp`rat odinioar`
i suveranii-s muritori!
Avea din fire sl`biciunea
C` str`nuta prea deseori.
Acest cusur, la urma urmii
D-ei c`uta, nu-i vr-un p`cat,
Dar sunt cusururi populare
Ce nu merg la un \mp`rat.
Ce leacuri nu-ntrebuin]ase!
Ce rug`ciuni la Dumnezeu,
Protector tronurilor! geaba:
S`rmanul str`nuta mereu!
Un curtezan intim l-\ntreb`:
De ce e[ti tot posomor~t
i tot m~hnit, m`rite Doamne?
Nu [tii c~t sunt de am`r~t!
Str`nutul meu leac nu g`se[te,
Vai! m` sfiesc, nu pot s` ies,
La Camer`, Senat, parad`:
Se simte c` str`nut prea des.
33

Din pricina str`nut`turii,

Eu sunt un prin] nenorocit!
De ce M`ria Ta? \ntreab`
Curteanul s`u cel favorit.
Cum nu-n]elegi? Ba da; dar, Sire,
Ori s` str`nu]i, ori ce s` faci,
La to]i, M`ria Ta, ca mire,
La to]i miroase-a odagaci!

Tip`rit` \n Moftul Rom~n anul 1 nr. 16

(1893), retip`rit` \n Calendarul Moftului
pe 1902 p. 46.

34

ION PROSTUL

Era pe vremea c~nd purtau

Cocoanele ni[te turnuri
i-un malacof piramidal
i alte multe umpluturi
Ion Ciornei, un ]op~rlan,
Un rom~na[ de vi]` veche,
Purt~nd suman, purt~nd i]ari
i-o ]urc`neasc` pe ureche,
A fost luat la militari
Da-n loc s` dea de greu [i el,
Ion ajunse vistavoi,
Noroc! la domnul Colonel.
B`iat voinic, f`cea de toate:
Era r~nda[, sp`l`toreas`,
i vizitiu [i buc`tar,
i sofragiu [i fat`-n cas`.
Ion putea fi ori[ice,
M` rog, [i doic`-ar fi putut
Dar moa[a casii l-a g`sit
C` are laptele b`tut.
35

A[a, Ion cu colonelul

Lucra-ntr-o sear` la gr`pat,
C~nd iat` doamna \nfoiat`
Sus \n balcon s-a ar`tat.
Ion numaidec~t se-ntoarse
i se opri pe g~nduri dus,
Uit~ndu-se plin de mirare
La malacoful cel de sus.
DonColonelul \l \ntreb`:
Ce te-ai holbat a[a, ]igane?
M` mir, tr`i]i, donColonel,
M` mir de ce v`z la cocoane;
Cu malacofu-a[a umflat
Cum po]i s-o pupi? c` nu se poate
Nici s` te-apropii. M`i, ce prost
igan! c~nd vreau s-o pup, [i-l scoate.
i-l scoate! a r`spuns Ion
A[a ]i-e vorba? A-o-leu!
A[a, tr`i]i don-Colonel
A[a o pup [i eu!

Publicat` \n Moftul Rom~n anul 1,

nr. 12 (1893) reprodus` de Caragiale \n
Calendarul Moftului Rom~n pe 1902, pag. 51
[i \n Moftul Rom~n seria II (4 Noiembre 1901)
sub titlul Vistavoiul [i cu isc`litura Ion.

36

DISCREIE

Nu vreau s` [tii c` te iubesc;

Voi suferi t`cut, discret
Cochetele dispre]uiesc
Pe-un franc poet!
Da-n veci \nchipuirea ta
Din sufletul meu n-o s` moar`,
i nim`nui n-oi ar`ta
A mea comoar`
C`ci te iubesc, de[i nu-]i spun;
Nu! n-ai s-o afli niciodat`
i arz de dorul t`u nebun,
Mult adorat`;
Dar tac, nu-]i spun c` te iubesc:
tiu bine c` pe-un franc poet
Cochetele-l dispre]uesc
Tac sunt discret!

Publicat` sub titlul: ,,T`cere discre]ie simbolist`

\n Moftul Rom~n an I nr. 33; reprodus` \n seria II a
Moftului, \n n-rul de la 18 Noiembre 1901, apoi \n
Calendarul Moftului Rom~n pe anul 1902, pag. 23.

37

EROS
Pastel simbolist-darwinist

E prim`var` Sus pe Atlas,

\ntre p`m~nt [i luna plin`,
Fug nouri str`vezii la vale
cern~nd u[or o bur` fin`
Un leopard adult sim]e[te
de-odat`-n s~nu-i o v`paie!
Din cre[tet p~n`-n v~rful cozii
\n creier [i \n m`runtaie,
l furnic` un neast~mp`r
nesuferit [i ne-n]eles
Din n`rile lui dilatate,
sufl`ri ad~nci [i grele ies;
Din ochii-i injecta]i de s~nge,
\i pic` lacrime fierbin]i:
El ghiarele-[i \nfige-n carne,
scr~[ne[te crunt ie[it din min]i.
Se sv~rcole[te-n salturi stranii
r`cne[te cov~r[it de chin
i crap` pieptul sub lucrarea
nemilostivului venin
Ridic` botu-n sus, s` soarb`
r`coarea nop]ii cu putere
i vede-n c`l`torii nouri
un c~rd de tinere pantere.
38

*
*

S-au dus [i nourii [i luna

pe Altas soarele e sus
Acu... bolnavul de az-noapte,
l~ng-o panter` doarme dus.
Da! da! in cauda venenum
ilustrul Darwin bine-a spus!

Tip`rit` \n seria 1 a Moftului Rom~n sub form` de

distihuri. Reproduc~nd \n Calendarul Moftului Rom~n
pe 1902 (pag. 57-58) acest pastel, Caragiale a pref`cut
distihurile \n strofe a c~te patru versuri, \n care,
bine\n]eles, numai versurile cu so] rimeaz` \ntre ele.

39

DA N E B U N!
Simbolist-dantist

mi vin adeseoar` furii:

voi s` sdrobesc aceast` harf`
i, din informele ei ]`nd`ri,
un auto-da-fe s` fac!
Dec~t a fi prostituit`
[i c~ntul meu a fi o marf`,
S` piar` coardele \n fl`c`ri!
de-acu pe veci eu voiu s` tac!

Despre]uiesc onori, avere;

De slav` m-am hr`nit destul!
Alt orizont privirea-mi cere:
De-a[a nimicuri sunt s`tul!
S` nu-mi asv~rle-atotputin]ii
Nici o favoare Nu! n-o vreu!
Am o comoar`-n fundul min]ii:
De-ajuns \mi sunt acuma eu!
Trec ast`zi ignorat prin lume,
Dar, trainic, las \n viitor
Un semn, o glorie, un nume
Acestui imbecil popor!
40

S` lingu[esc telurici patemi?

Reptil`, eu? Prea m~ndru sunt!
Apollo calea demn`-arate-mi
Pe-acest t~mpit, senil p`m~nt!
Mul]ime brut` [i ingrat`!
Cu-a mea c~ntare nu putui
n via]`-mi s` te mi[c odat`
i-odat`... o s`-mi ridici statui.
,,A! e[ti nebun! mi-au zis mi[eii,
,,Da, sun nebun! r`spuns-am eu
Ca voi strigau [i fariseii
Crucific~nd un Dumnezeu!
Tenebre f`r` fund m`-nghit`,
De-oi face din divina harf`
O palid` prostituit`
i din c~ntarea mea o marf`!
Pe coardele acestei lire,
Voi intona un c~nt sublim
Poet sunt! nu voi umilire
Poe]ii nu ne umilim.
(Publicat` \n Moftul Rom~n din 1893), I.L. Caragiale
a republicat-o \n Calendarul Moftului Rom~n pe 1902
(p. 65), de ast`dat` f`r` cele dou` motto-uri.
Caragiale a mai notat [i c~teva modific`ri.
Astfel \n ultimul vers al strofei a treia, cuv~ntul
imbecil era \nlocuit prin epitetul r`t`cit, iar primul
vers al strofei finale se \nf`]i[a precum urmeaz`:
,,Pe coardele divinei lire).

41

MOARTEA PROTESTANTULUI
Balad` medieval`
Dedicat` Doamnei Sofia Luther
Cunigunda e geloas`:
Eginhardt \nt~rziaz`
Iat`-a dimine]ii raz`
Ce senin` [i frumoas`!
Un cal roib \n vale pa[te,
Este calul favorit,
De[elat [i obosit
Ce idee neagr` na[te!?
Cunigunda e femeie
Ah! ce g~nd \ngrozitor!
Vr-un catolic? Un omor?
Un duel? A! ce idee!
Ea scoboar` trepte-trepte,
Dus` de-un funebru g~nd
i pe Dumnezeu rug~nd:
,,Doamne sfinte! Doamne drepte!
Din donjon p~n`-n devale
E o cale-at~t de lung`!
C~nd, s`rmana! o s-ajung`
inta pasurilor sale?
42

A sosit acum la poart`:

,,Hai! deschide! nu m` ]~ne!
Poarta sc~r]~ie-n ]~]~ne
A ie[it... A! Crud` soart`!
Iat` calul Unde-i d~nsul?
E lungit mai la o parte:
Moartea! moartea \i desparte
i, g~ndind, o umfl` pl~nsul,
,,Eginhardt al meu! viteze!
Dac` tu e[ti mort, vorbe[te!
Inima mi se tope[te
Poate-a ta s` m` tr`deze?
Pl~nge Cunigunda va[nic
i-l m~ng~ie pe viteaz
i-l s`rut` pe obraz,
C~nd, deodat`, strig` stra[nic
Eginhardt cel elegant:
,,Nach a Krugl, repetir!
Aber nicht von Bragadir!
Luther!! Ich bin post-restant

(Ap`rut` \n nr. 30 de la 13 Mai 1893 a

Moftului Rom~n, ea a fost retip`rit` \n pag. 74 a
Calendarului Moftului Rom~n pe 1902.
n noua edi]ie Caragiale a suprimat dedica]ia). (B.L.)

43

N CURND
Strofe simboliste-profetiste
Terra! Terra!
Ca Phoenix, pas`rea m`iastr`,
Tu din cenu[a-]i re-nviezi;
Necontenit \n zare-albastr`,
Tot mai str`lucitor te vezi!
O! Ideal! divin` tor]`!
Tu ne-ai condus prin \ntuneric;
Un pas s` facem n-aveam for]`
F`r-de reflectul t`u feeric!
Pierdeam al min]ii echilibru
Pe m`rile f`r-de liman,
Eu, iritabilul felibru,
Profet al genului uman,
De n-ai fi fost tu, Tramontana,
F`r, de sc`pare cunoscut
Vai! omenirea fu, s`rmana!
Ca un cor`bier pierdut!
Pierdut, da! \ns` totdeauna.
Lupt~nd cu-acela[i dor [i foc,
Brav~nd cu pl~ns [i r~s furtuna
Cu-acelea[i g~nduri de noroc!
44

V`z~nd un val ce \l \nghite

Un orizont din nou deschis,
Ce, clar [i sincer, \i promite
A-i isb~ndi eternul vis,
Sclipit-ai sf~nt` stea polar`,
Cu raze de speran]` pline,
Felibrilor ce te c~ntar`,
Rapsozilor-profe]i [i-n fine
Dar pesimi[tii vin s`-mi zic`;
,,nchipuire or miraj!
Noi nu mai credem \n nimic`,
Noi, am pierdut orice curaj!
Tu Tramontana-]i str`lucit`
i-acel liman nu sunt, poete,
Dec~t oaza-nchipuit`
De ochii \mb`ta]i de sete.
S` vie! Pe felibru-ntrebe-l
C~nd vom sosi limanul? C~nd?
Felibrul, sigur ca [i Bebel,
Le va r`spunde: ,,n cur~nd!

Moftul Rom~n nr. 35 din 6 Iunie 1893.

45

M O A R T !
Balad` fantastic`

Danga-langa, sun` clopot

O \ngroap` pe-o regin`
Dintr-o nobil` tulpin`
Cine vine iute-n tropot?
Danga-langa, sun` clopot.
La sicriu el se a[eaz`
,,O! mai zi-mi o vorb` numa!
Ah! via]a e ca spuma
Ce o clip-abia dureaz`!
La sicriu el se a[eaz`.
Ea st`, mut`, nemi[cat`
El o pl~nge scr~[nitor
E pierdut nebunu-amor!
Ochii ei la el nu cat`
Ea st` mut` nemi[cat`.
n castelul cel cernit,
Pl~ng [i zidurile mute,
Se bocesc pietre t`cute
E un pl~nset nesf~r[it
n castelul cel cernit.
Picur` din cear` picuri
Pl~ng [i jalnicele tor]e
46

El e istovit de for]e
Zile! nop]i! timp! ce nimicuri;
Picur` din cear` picuri!
,,O! te-ndur`, Doamne sfinte!
Poate-n lume s` tr`iasc`
Un viermu[ clocit \n iasc`
i ea nu? Crude p`rinte!
O! te-ndur`, Doamne sfinte!
Un episcop psalmodie
L~ng` capul junei fete
Adornat \n blonde plete
Ah! ce crud` parodie!
Un episcop psalmodie
,,Ah! te blestem, Provedin]`!
Doamne! crud \ngrozitor!
Mi-ai r`pit al meu amor
Mi-ai distrus a mea credin]`:
Ah! te blestem, Provedin]`!
Stins`-i scumpa ei via]`
i nimic n-o mai \nvie
Unde-i Dumnezeu? S` vie!
S`-l stupesc eu drept \n fa]`:
Stins`-i scumpa ei via]`!
Vaiet, bocet inutile!
Ea e moart` Lacrimi multe
Moartea nu vrea s` le-asculte;
Blestemi \n zadar, copile!
Vaiet, bocet inutile!
47

*
*

Au venit ca s-o ridice

,,Ah! mai sta]i! e prea de grab`!
Unde-o duce]i? el \ntreab`.
,,Locu-i nu mai e aice!:
Au venit ca s-o ridice!
S-o ridice? Nu se poate!
(Strig` el, nebun, pierdut)
Sunt aici! Voi n-a]i [tiut?
Piar` lumea! piar` toate!
S-o ridice? nu se poate!
mi bat joc de Dumnezeu
i nu-i las s` mi-o r`peasc`!
D~nsa trebuie s` tr`iasc`!
S` tr`iasc`! da! vreau eu!
mi bat joc de Dumnezeu!
E nebun! (prelatul zice,
Lu~nd ochii de pe carte)
Da]i nebunul \ntr-o parte,
Iar pe ea s` mi-o ridice
E nebun! prelatul zice.
i groparii o ridic`
El tot pl~nge, pl~nge, pl~nge,
Buza-[i mu[c` p~n-la s~nge
Un cuv~nt f`r-s` mai zic`
i groparii o ridic`.
48

*
*

Dang-langa, langa-danga!
S-a sf~r[it! Convoiul pleac`,
O! via]`! lume! Dac`
Dac` dac` Danga-langa:
El \[i v~r`-n pieptu-i spanga!
la CINCINAT Pavelescu

Pentru \nt~ia oar` \n Moftul Rom~n nr. 27,

3 Mai 1893; reluat` \n Calendarul Moftului Rom~n
(1902), pag. 102.

49

AMIAZ MAURA
Simbolist`-oriental`

n aer e lene Amiaz` de var`

E p~cl` greoaie de plin` Sahar`.
Ca tigru-ntre dou` tigrese rivale,
Ce scuip` de turb` [i s~nge [i bale,
Ahmet st`-ntre dou` geloase neveste:
Fatm o minune, Biulbiul o poveste!
Biulbiul este blond`, Fatm este brun`;
O patim` oarb` [i alta nebun`.
Ahmet simte bine c` fierbe \n ele
O ur` cumplit`, o ur` de-acele
Ce las` din treac`t \n neagra lor cale
Ruine [i s~nge [i moarte [i jale.
Sunt dou` extreme, sunt dou`-antiteze
Pornirea vr`jma[`, el vrea s-o calmeze:
,,Pe Alah str`lucitul, pe sf~ntul Profet!
Pe stele [i lun` (r`cne[te Ahmet
-apuc` hangerul) Fatm! un ciubuc!
Mergi!
Nu vreau!!
Zic: du-te!
St`p~ne m` duc!
...Fatm se supune [i pleac` fierb~nd,
Cu z~mbet pe buze, cu blestem \n g~nd
Fatm e departe Emirul Ahmet
Cu blonda Biulbiula vorbe[te-n secret!
50

*
*

n aer e lene... Amiaz` de var`

E p~cl` greoaie de plin` Sahar`.
Biulbiul doarme-acuma deplin lini[tit`,
Fatm se \ntoarce Figura-i, p`lit`
De focul ce-o arde, cu jale z~mbe[te,
Ahmet ia ciubucul [i ]int`-o prive[te.
,,Nebuno, el zice, te apropie bine:
C~t n-ai fost aicea vorbii tot de tine
tiu Doarme acuma protivnica mea:
St`p~ne, vorbe[te-mi [i mie de ea!
Biulbiul doarme dus` Emirul Ahmet
Cu bruna Fatma vorbe[te-n secret
i bruna, la r~ndu-i, de vorb` s`tul`,
Adoarme al`turi cu blonda Biulbiul`.
Emirul de vorb` [i d~nsu-i s`tul
De-o parte-i Fatma, de alta-i Biulbiul
Ca tigru-ntre dou` tigrese rivale
Ce dorm obosite, zdrobite de [ale,
Adoarme-ntre dou` domoale neveste:
Fatm o minune, Biulbiul o poveste
i-n aer e lene Amiaz` de var`
E p~cl` greoae de plin` Sahar`!

Moftul Rom~n nr. 30, 13 Mai 1893).

Retip`rit` \n Calendarul Moftului Rom~n
pe 1902, pag. 82-83).

51

EXCELSIOR
Fragment dintr-o poem` apocaliptic`simbolist`-profetist`
........................................................................
Un cer de aur lichid pe-o mare de cerneal`:
Jupiter? Capitalul Ideea? socoteal`.
Altarul? o tarab` Credin]a? seac` firm`
B`tr~na omenire de bunul sim] infirm`
Amor, talent, virtute, av~nt [i ideal
Produse pestifere de-un mediu social,
Iar artistismul, culmea obraznic-a cruzimii,
Sfidare aruncat` \n zeflemea mul]imii!
.....................................
Un secol ce se stinge \n cor de lacrimi surde:
Nebun` psalmodie, cu tact [i ton absurde,
Absurde de durere, de chin de veci de veci
A! dar cur~nd vom scrie: sunt ast`zi dou`zeci,
Da! dou`zeci de sute Da! dou`zeci de sute
De c~nd piroane groase \n carne-au fost b`tute.
Dar Mane, Thekel, Fares! rezist` \n zadar!
Va trebui s` caz` modernul Baltazar!
Va trebui s` caz`! Da, Mane, Thekel, Fares!
Arat`-te, profete, tu primus inter pares!
.................................
n firmamentul negru o palid` sc~nteie...
O flac`r` Incendiu Lumin` O idee!
52

Popoare-ngenuchiate Sclavie Jugul trist;

n Betleem o prad` pentru Golgota Christ!
O Biblie \nchis` [i acum deschis` alta
Imperie?... puzderii sv~rlite toate-n balta
F`r` de fund a vremii De necrezut! dar este
Cum? Soarele minciun`? Cum? Crucea o poveste?
.......................................
C~nd sufletul e-n fl`c`ri [i carnea de o]el,
Eu merg, nebun felibru, d-a dreptul c`tr` ]el,
Stindardul ro[u-n aer s` f~lf~ie seme]
Nu! f`r` idealuri via]a n-are pre]!
Sus inimile voastre mai sus! [i tot mai sus!
Nu v` uita]i \n urm` spre soarele apus:
n fa]a voastr` splendid un soare nou r`sare,
Se oglinde[te m~ndru \ntr-o albastr` mare
i-nfl`c`reaz`-albastrul d-asupra lumii-ntregi
O, vin, popor-victim`, menirea-]i s`-n]elegi!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .
n s~nu-astei planete, vuie[te foc [i lav`:
S`tul`-i de icoane, de statue [i slav`,
i, ca o piele-ntins` ce tremur` fire[te
C~nd parazita-ascuns` o-n]eap` [i ciupe[te,
A[a planeta-acuma \[i mi[c` scoar]a veche
E panica: burghejii par apuca]i de streche!
.......................................
Sub zidurile negre p`tate mult de s~nge,
Pe care cucuvaia \n noaptea sumbr` pl~nge,
Loca[ de vechi mizerii [i de cumplite vi]ii,
Zac azi asupritorii uci[i de vremi: privi]i-i!
53

Erau odat` m~ndri, credeau c` sunt eterni

O, moarte! care-at~tea [-at~tea [tii s` cerni,
I-ai secerat [i ast`zi, poporul se r`zbun`
Asupra lor c`zut-a m~nia lui nebun`!
Corabia s-afund` departe de la maluri;
O-nghit nemilostive [i monstruoase valuri
At~t mai bine! mearg` \n fundul f`r` raz`
Se cuvenea domnia desfr~ului s` caz`
Sus fruntea noi acuma! veni [i vremea noastr`
i ian privi]i \ncolo, \n zarea ce albastr`,
Sc~nteia triumfal` ce falnic s-a ivit!
Ce splendid` speran]`! Ce splendid r`s`rit!
......................................
Excelsior! Trompeta \n sus [i steagul ro[u:
Tovar`[i, fi]i to]i gata c~nd va c~nta coco[u!
Privind la vremea noastr`, la patimile sale,
Eu, inspirat rapsode, iluminat profet,
Iau pana mea de g~sc` [i-nchin acest sonet
La vremuri viitoare, sublime, ideale
C~nd, to]i fiind o ap` \n lumea-armonie,
R`i n-or s` se mai nasc`, nici pro[ti n-or s` mai fie.

54

FINIS
Sonet simbolist decadent

Un meteor! Bizar` auror` boreal`

Din polul nord la polul d-amiaz` Din Zenit
P~n`-n Nadir cutremur iar sfera sideral`
C`min imens, chaotic, j`ratic infinit !
A! ce amenin]are meschin` [i banal` !
Nu m`-ngroze[te! zice poetul prigonit
Un fenomen ca altul! Nuan]` infernal`,
V`zduh aprins Desigur, Iehova-a-nnebunit!
Ei, [i? Balan]a-i str~mb` [i judecata nul` !
Nici psalm, nici Laudamus1, dar nici accent de hul`,
Din coardele-mi m`iestre d-acu n-or mai ie[i!
Se r`sucesc [i crap` ai lumii vechi pilastri:
Catapeteasma cade! Macabru dan] de astri!
n loc de Tot, Nimica! Ei, bravo, z`u! Ei, [i?

1 C~ntec bisericesc de laud` (lat.).

55

SONET
Ferici]i cei s`raci etc.

Infam, hidos spectacol [i-ngrozitor de trist,

Cum vars` lacrimi fiii mul]imii proletare!
Vai! glasul meu se pierde-n m`rea]a lor c~ntare:
n corul de revolt`, eu sunt un biet corist!
Dreptatea ne distruge cu dublele-i c~ntare:
O lume-ntreag` geme sub jugul pesimist
Chem`m cu to]i profetul: mai vin-odat` Christ!
Poporul care pl~nge, de[i e gol, e tare!
Cu hidra-Capitalul peste putin]` pace!
A! dac` el, profetul, un semn ceresc ar face,
S~nge-a[ v`rsa eu pentru-nfr`]irea tuturor!
Infama burghezie nu mi-ar opri m~nia
Mi-a[ ar`ta prin crim` eu, slabul, omenia:
Jos cruda plus-valut`! ,,Vorwaerts! Excelsior!

Moftul Rom~n nr. 31, 13 Mai 1893

56

CRITICILOR MEI
Sonet olimpian simbolist

De critic` mi-e sc~rb`! Cunosc simbolul vorbii

Posteritatea dreapt` m` judece [i-acuze!
Sur~sul s` se sting` pe ve[tedele buze:
N-aud acorduri surzii, nu v`d sc~nteia orbii!
Eu singur! [-apoi corul \ntreg de nou` muze!
Cu glasul invidiei s` cronc`neasc` corbii,
Eu am s` strig, felibru trufa[, urbi et orbi:
A voastr` larm` poate d-abia s` m` amuze!
M` duc \n manta-mi larg` \nf`[urat ca Dante:
C~nd tactul bate-Apollo, maestrul meu divin,
Via]a-i simfonie, amorul sf~nt andante
Eu c~nt! Ce-mi pas` mie! Nu [tiu de unde vin,
Nici unde merg: traduc doar-un c~ntec din senin
n rime simboliste [i abracadabrante!

Moftul Rom~n,13 Mai 1893

57

PRIMUL MNUNCHI
Poezii de A. Museus
Cu o Noti]` de Caragiale

Am avut onoarea s` primesc zilele trecute vizita

unui t~n`r poet, care-n cur~nd va da la lumin`, \n volum,
ni[te minunate versuri cu titlul ,,Primul m`nunchi.
Modest, poe]ii sunt todeauna mode[ti el semneaz`
deocamdat` cu un pseudonim, A. Museus, de[i nu se
\ndoie[te de talentul s`u care poet se poate-ndoi de
talentul s`u? dar, naiv ca to]i poe]ii, \[i \nchipuie
c` talentul mai are nevoie de vre-o recomanda]ie str`in`,
[i m` roag` s` scriu m`car c~teva cuvinte despre d~nsul,
,,atr`g~nd cu dinadinsul aten]ia publicului asupra
originalit`]ii [i variet`]ii produc]iilor lirei sale
multicolore.
,,T~n`rule, \i zic eu, talentul, mai ales c~nd e
original [i de un gen cu totul nou, cum e al d-tale, \[i face
drumul singur; biruie orice pedici i le-ar pune-mpotriv`
indiferen]a sau invidia [i str`bate victorios p~n` la v~rful
muntelui sacru, unde cre[te misticul stejar, din care
singur \[i va culege frunzele spre a-[i \mpleti cununa
nemuririi, menit` s` n-o poat` veacuri ve[teji, s` r`m~ie
pentru totdeauna frunz` verde [i iar verde!
V`z~nd c` poetului nu-i displac vorbele mele, i-am
ad`ugat:
,,M` voi m`rgini dar, dac`-mi permi]i, s` reproduc
\n foiletonul meu c~teva, pe alese, dintre at~t de
58

variatele produc]ii ale lirei d-tale multicolore, numai cu

o scurt` noti]` introductiv` Asta cred eu c` va fi de
ajuns pentru ca Primul M`nunchi al d-tale s` str`bat`
\n toate unghiurile lumii noastre, spre a o-nc~nta, din
temeliile ei p~n`-n culme, cu suavul lui parfum \n adev`r
at~t de nou [i de original.
Am c`p`tat permisiunea poetului [i iat`, m` execut,
sper~nd c` fac pl`cere iubitorilor de poezie rom~n`

59

CRUCEA I SEMILUNA

Luna str`luce[te ca o lamp` mare,

Rev`rs~nd splendoarea-i p~n`-n dep`rtare.
La osp`]ul falnic, str~ns`-i oaste mult`;
To]i vorbesc \n parte, nimenea n-ascult`.
Dar ca [i stejarul m~ndru de la munte,
Mircea-[i neteze[te nobila sa frunte,
i ca [i stejarul m~ndru c~nd \nfrunt`
Crunta vijelie, Mircea se \ncrunt`.
i, apoi, se scoal` deodat`-n picioare
i cu glas puternic le strig`: ,,T`cere!
A]i uitat voi oare pe al vostru Domn,
Ce-[i viseaz` ]ara chiar \n al s`u somn?
Cum acele vremuri sfinte le uita]i,
C~nd pe Mircea-Vod` voi \l respecta]i?
Ce? sunt oare altul, sau voi sunte]i al]i?
Sunt pitici acuma brazii cei \nal]i?
S-a surpat Carpatul [i, din r`d`cin`,
St~nca se preface \ntr-o moale tin`?
Nu mai curge Istrul \n largul s`u pat,
i patriotismul vostru v-a secat?
M~ine este lupta, lupta cea de moarte,
De la care-at~rn-a Rom~niei soarte!
Glorie sau moarte vom \nt~mpina;
ns` jur pe ceruri nu vom dezarma!
C`ci ce este moartea dac` nu e via]`?
60

Dac` n-o prive[te un rom~n \n fa]`?

Nu m` tem de moarte, sunt osta[ de seam`;
Chiar de ve[nicia-i nu vreau s` am team`!
Vrea ca s` ne-ncalce m~ndru Baiazid;
Va vedea c` Mircea nu-i un invalid!
Ce e drept, m` cheam` Mircea-cel-B`tr~n,
Dar am suflet t~n`r, c` m` [tiu rom~n.
Vrea ca s` ne-ncalce cruntul Baiazet,
Flutur~nd [alvarul marelui profet;
Vrea ca s` ne-ncalce, socotind barbarul
C-are s` ne-nsufle fric` cu [alvarul
Ei bine! atuncea, noi s`-l \nc`l]`m!
i al Rom~niei nume s`-n`l]`m!
El insult` crucea; nu-nsult semiluna;
Sincera credin]` respect totdeauna;
ns` vai d-acela ce p-a mea love[te!
Chiar ca d-un perete capul \[i isbe[te!
M~ine-n dou` ceasuri voi ca s` sf~r[im,
S` zdrobim odat` pe-acest Ilderim!
Da! s` [tie bine cruntul ienicer
C-aici se-nt~lne[te cu un zid de fier,
Zid compus din piepturi brave o]elite,
n a ]`ri[oarei dragoste c`lite!
Poate-avea el oaste c~t frunz` [i iarb`,
Eu ridic din umeri [i \mi r~z \n barb`;
C`ci, nu numai ]ara mi-ap`r p~n` mor,
i-al cre[tin`t`]ei sunt ap`r`tor;
De-a mea misiune sacr`-s con[tient:
A Europei straj` sunt \n orient.
Deci, n`fram` alb` \ntr-un b`] s` pune]i
i la turc s` merge]i \ndat`, s`-i spune]i,
C` capitula]i bucuros semnez;
61

Altfel, nici o vorb`! nu voi s` tratez!

Merge]i dar cu to]ii, bravii mei osta[i!
Sigur sunt c` m~ine unul n-o fi la[!
Fi]i \ndat` gata at~t v` mai zic:
Fi]i la \n`l]ime! [i mai mult nimic!
i zic~nd acestea, cupa lui ridic`;
Din ochi, dou` lacrimi \n cupa lui pic`,
Lacrimi de iubire pentru ]ara sa,
Ce numai eroul [tie a v`rsa.
Oastea e-n picioare; arme z`ng`nesc,
i de lupt` bravii to]i se preg`tesc.
Dup` ce se face sf~nta rug`ciune,
De Mitropolitul, pentru na]iune,
Se \nchin vitejii; caii lor nechez;
Cu arme sfin]ite to]i se \ntrarmez.
Chiar \n zori de ziu` lupta s-a \ncins:
Ilderim trufa[ul se declar`-nvins;
Vede c` nu merge nazuri a mai face,
Armele depune, solicit` pace,
i semneaz-acele vechi capitula]ii,
Drepturile sacre-ale acestei na]ii
Crucea-nving`toare pe cer str`luce[te,
Iar` semiluna de groaz` p`le[te!
Istrul [i Carpatul, \ntr-un sf~nt av~nt,
Gloria rom~n` \mpreun-o c~nt!

62

GRAIA DOMNIEI

T~n`ra Domni]` a \nc`lecat:

Pentru prima oar` merge la v~nat,
Cu-al ei mire june, tocmai sus \n munte,
S` v~neze ciute, cerbi cu coarne-n frunte.
Tinerime-aleas` to]i voinici b`ie]i,
Intrarma]i cu palo[, suli]i [i s`ge]i,
i urmeaz` veseli. Zgomotul e mare;
Cornul sufl`-ntr-una la patru hotare.
Se \ncepe goana. T~n`ra copil`
Tremur` de spaim`, tremur` de mil`,
V`z~nd c`-mprejuru-i acea tinerime
Face-at~tea jertfe cu a[a cruzime.
Totdeun-un suflet c-al ei delicat
Cu cruzimi de-acestea greu va fi-mp`cat!
Pe c~nd l`crimeaz`, iat` c` de-odat`,
Din desi[, \n fa]`-i un cerb se arat`,
Cu bogate coarne, cu pasul u[or,
Asudat de goan`, cu ochi rug`tor,
Vine [i-ngenuchie l-ale ei picioare
Gra]ie implor`, ca s` nu-l omoare.
Dar [i al ei mire, iat`-l c` sose[te,
Arma-n sus ridic` [i ochind ]inte[te,
Ca un vultur aprig, cu suli]a-i lung`,
Pe cerb, drept \n coaste, vrea ca s`-l str`pung`.
,,Nu! strig` Domni]a! Nu da, dragul meu!
63

Pe-acest cerb, s`rmanul, vreau s`-l m~ntui eu;

C`ci mie-n genuche, el s-a prosternat,
Convins c` de mine poate fi salvat!
Mie \n genuche a venit s` cear`
Gra]ie Eu nu pot ca s`-l las s` piar`!
i zic~nd acestea ea a dezsarmat
Bra]ul ce-al s`u mire ]ine ridicat.
Mirele-i se las`-ndat`-nduio[i,
C`tre cerb se-ntoarce cu bl~nde]e, [i,
C~nd vin to]i curtenii cu armele-ardicate,
Junele \i zice: ,,Mergi \n libertate!
Mult poate femeiea! cu gra]ia sa.
Orice r`utate ea va dezarma!

64

N GONDOL

La San Marco \n pia]`,

Dulce curge-n carnaval,
Ca un vis, a noastr` via]`:
Lin [opte[te-al m`rii val.
Vino, vino, gondoliere,
Ia-ne, du-ne-ncet-\ncet,
Sub a lunii sc~teiere...
C~nt`, scumpul meu poet!
Doarme-albastr-Adriatic`;
Dorul t`u \mi vei c~nta...
Nu te teme de nimic`...
E[ti al meu [i sunt a ta!
Doarme-acum [i crudu-mi g~de
n palatu-i aurit;
De gelosul meu po]i r~de,
De demult l-am adormit,
Pentr-un z~mbet, o privire
De la tine, scump odor,
Partea-mi dau de nemurire,
Dau chiar patrie, onor!
65

Vezi tu luna de pe ceruri

Cum str`luce m~ng~ios,
nvelind tot \n misteruri?
Pentru mine-i de prisos.
Tu e[ti singura-mi lumin`,
Luna mea d-acum tu e[ti.
Dogaresa mea divin`!
Spune-mi, spune: m` iube[ti?
Te iubesc ca o nebun`;
F` cu mine orice vrei;
Dac`-s pentru tine lun`,
Tu e[ti soare-n ochii mei!
D`-mi c`ldura ta suav`,
De-al ei foc s` m` topesc...
Sunt a ta fidel` sclav`;
Te iubesc! da, te iubesc!
nainte, gondoliere:
Du-ne, du-ne-ncet-\ncet!
Sub a lunii sc~nteiere,
C~nt`, scumpul meu poet!
n Vene]ia duioas`,
Dulce-i via]a-n carnaval!
Pentr-o inim-amoroas`,
C~nt`, r~de-al m`rii val!

66

STEAUA

Cu m~ini sub]iri [i reci,

Mi-ai dat fior fierbinte:
S` treac` veci de veci,
Eu tot l-oi ]ine minte.
Credeam c` s-a oprit
n cale mersul lumii,
C` tot a-ncremenit
Ca trupul unei mumii.
Odat` m-ai atins
-apoi te-ai dus departe;
O stea pe cer s-a stins
P`reri au fost de[arte.
Oriunde-acum sclipe[ti
n dep`rt`ri albastre.
Tu nu e[ti unde e[ti,
Perdut` printre astre.
Te ]ine-aci mereu
A mea \nchipuire:
Tu vei muri, ci eu
i-oi da o nemurire.
67

IDIL

Ia vezi toanta de M`rie,

Ce g`tit`! cum [i-a dat
Pe obraz cu rumenie
i pe cap cu alifie:
S` se mire to]i \n sat.
Ia te uit` [i Ilie,
Ce fl`c`u bun de pe]it!
Cu i]ari noi de dimie
i cu flori la p`l`rie,
i cu cisme s-a-nnoit.
F` M`rie, nu dai laba?
Nu ]i-o dau, m`car s` mori!
F`, te rog! M` rogi degeaba
Apoi dac-a[a ]i-e treaba,
Te iau altfel, [i ori, ori.
M`! se vede nu ]i-e bine
Fii de treab` nu fii prost:
Intri-n iad, s`rac de tine!
Ai uitat, nu ]i-e ru[ine
C` acum suntem \n post!
Dac`-i post, de ce la Nic`
Ochii toat` ziua-]i ca[ti?
68

 Meri te plimb`! Ce-i adic`.

Numai ochii? Tu n-ai fric`!
Tu a[teapt` p~n-la Pa[ti
i-a plecat p`truns Ilie
Ce m~ndre]e de fl`c`u!
Cu i]ari noi de dimie
i cu flori la p`l`rie.
i \l str~nge-o cism` r`u.
Desigur, cititorii vor zice, ca [i mine, c` orice comentarii
critice sunt de prisos [i c`, \n adev`r, talentul original se
impune; el n-are nevoie de sprijin str`in ca s`-[i urmeze drept
\nainte cariera
Un singur lucru numai: prea sunt din cale-afar` originali
poe]ii `[tia moderni!

Caragiale

69

AMICULUI MEU GION

Marea cu talazurile
La mer avec ses vagues
Lumea cu necazurile! sau Le monde avec ses blagues!
Ei, da, Gion! Academia
este oarb` ca to]i orbii
Declar`mu-ne-mpotriv`-i
[i strig`m urbi et orbi,
C` ctitoriceasca ]~fn`
\i d` br~nci p-un pov~rni[,
Care-o duce drept la baie
E un fel de va t fair fiche,
Ce se face cu-at~t brio,
cu-acel sans-gn, ma parole:
Cum un Kubelik ar face-o
pizzic~nd coarda de sol,
Cum pe piano mica Cionca,
acest genial copil,
Cu dr`gu]ele-i m~nu]e,
ar ob]ine-un triplu tril
Dar, pe sf~nta pomenire-a
reposatului blajin!
Pe-a lui clasic`-adiat`
de blagocestiv cre[tin!
n]elege fiecine
cum e Take-Anastasiu
Ot Tecuciu! nimeni nu vede
cum-c` niente non va piu!
70

Cum ritos s-ar zice-n limba

lui Alighieri Dante?
nceta]i nebunul scherzo!
trece]i \ntr-un demn andante,
Sau lasciam ogni speranza
tocm-acuma-n toiul verii,
Cum s-ar zice-n bella lingua
a lui Dante-Alighieri!
Ctitorice[te mendre
pot \n fine s` dea gre[,
Ctitorul chiar dac`-i omul
a-[i ciopli de tout bois flche
Sau ca Bosco, de celebr`,
european` amintire,
S-aib` mii de buzunare
[i -pe plac -c-un sul sub]ire
S`-]i slujeasc` la comand`
scamatoricesc tertip
Peste Milcov cum s-ar spune,
din acela[i singur [ip
Orice fin` b`utur`:
bere, vin, rachiu sau brag`
Dar, per Bacco! spune-mi oare
unde suntem, frate drag`?
Ce comedie-i aceasta?
Bine! [tiu o-academie
E sufficietemante
rim` la scamatorie
i-a[a dar [i prin urmare,
pe Minerva [i Apollo!
Ctitorul Miti]` Bosco-l
vom numi de-acuma-ncolo,
71

i turba]i aplauda-vom
trucurile-i fel de fel:
Bravo! secretar perpetuu,
eternel! sempiternel!
i promit c-o s` petrecem
bine A, dar sapristi:
Domnii mei, nu cumva oare
v-a]i jurat a m` prosti?
Auzi hal de ctitorie?
ctitorie-bosc`rie,
Alandala coconara!
halima, nu istorie!
Bietul Dun` r`posatul,
mare-al vremii caraghios,
Dac-ar mai tr`i, Miti]`
Bosco l-ar l`sa pe jos!
Auzi, xenamoraseal`!
Auzi lume! mais pour sr,
Nu mai e ramolisire
cest du crtinisme pur!
A! dar imortalii no[tri
sunt copil`ri]i cu totul!
De s-o apuca Miti]`
s` le c~nte cu fagotul,
M~ni, le vine fantezia
s` porneasc` chi lo sa?
O chindie, un macabru
terza-perza hopsasa!
A! mi-ar trebui-n]eposul
stylum al lui Juvenal,
Nu peni]a mea cea boant`
[i condeiul meu banal,
72

Sau m`car, dac` n-am stylum,

de-a[ fi-avut m`car noroc
S` posed [i eu ca Lica
Br~ndu[el ac de cojoc,
i s` mursic [i s` ustur
imortalele mumii,
Ce cu schepsis [i cu tropos
pap` sutele de mii,
Pe c~nd pentr-un biet teatru
ierte-l Domnul pe-Aristia
Fondatorul! sau mai bine,
nou`, ierte-ne prostia!
Pe c~nd, zic, pentru teatru,
pr`p`dit ca vai de el,
Cum am spune vechi-grece[te:
hlemande marel to del
Nu putu g`si ministrul
supereminent Haret,
Nici m`car lescaie fr~nt`
\n mirificu-i buget,
-asta, c~nd? c~nd, Melpomeno?
c~nd, o Thalie rom~n`?
n momentul c~nd Teatrul
se g`se[te-n fine-n v~n`,
i c~nd soarta, dup-at~tea
tribula]ii \n zadar,
Dup` un ursuz, se-ndur`
s`-i trimit` un veinard,
Pe amicul meu Sihleanu,
pe veselnicul Potan
Noul gheneral dirctor
Ma parol cest patant!
73

A! dar nu sunt prepuelnic,

nici hapsan ma]epestri]e!
Hipersensibilitatea
ramolitei jup~ni]e
Ce se cheam`-Academia,
n-a[i voi s-o iritez
Cercetez f`r` de-a crede
[i crez f`r-s` cercetez
Mai la urm`: ,,frunzuli]`
lobod` ce-mi pas` mie
De teatru-comedie,
bosc`rie-academie?
Ce sunt eu, s` lupt cu ghiujii?
un gag ca Galilei,
S` caz jertf` la prigoan`
ad majorem gloriam Dei
Ca s` strig e pur [i muove!?
Nu c` nu pot je nveux pas!
Am copii, nevast`, soacr`,
sluji [i griji Kai ta lip;
Sunt micu] [i slab, n-am slujbe!
struggle for life, amicul meu!
Num`rul stultorum nu voi
s`-l mai augmentez [i eu;
S` pornesc campanii stranii
cu armure rococo,
Stranii pe c~t de bizare
deci r`m~n tot statu-quo:
Nu sunt eu nebun, \n versuri
lungi de [aisprece silabe
S` contrariez acuma
pasiunea unei babe;
74

C`-l iube[te pe Miti]`

Academia b`tr~n`,
Las` s`-l iubeasc`, dac-a
apucat-o el la m~n`!
Astfel dar, s` nu te superi
c` gr`besc a \ncheia;
E [i vreme; vorba lung`
prea mult spa]iu v`d c`-mi ia
i-apoi, mi-a fugit [i Muza
prfida [i insipida
Scuz`-mi, Gion, acest pripelnic
indigest olla podrida!

(Moftul Rom~n, 13 Mai 1901)

75

AB IRATO
Sonet parnasian

Nu-mi m`sur bine versul? Ce? Cum? Auzi acolo!

Dar ritmu-mi curge-n vine! [i rima? je men moque
Nici pot g~ndi aminteri! Mi-e tat` bun Apolo!
Vrei str`lucit` prob`? Iat-un sonet ad-hoc.
Nu sunt corist! Sunt maistru-n recitativ [i solo !
B`cane, r~zi ca prostul [i nu m-ascul]i de loc
Ei da! nu-mi plac nici mie m`slinile de Volo!
Ironic sunt am ace pentr-ori-[i-ce cojoc.
B`can stupid! Te fulger! Inspir`-m`, Erato,
D`-mi aspr` vin` pentru sonetu-mi ab-irato
S`-l sfar`m cu prestigiul divinei poezii:
Tu? imbecil nemernic! Tu s` m` iei la vale?
La sc~rnava-]i tarab` zic un aeternum vale
Eu? Eu am rima just` tu? False terezii!

Tip`rit` \n Moftul Rom~n,

28 Octombrie 1901, retip`rit` \n
Calendarul Moftul Rom~n 1902 pag. 42

76

MAUVAISE HUMEUR

Madam Beer casieri]a

La cantor st` sup`rat`
C`]elu[a-i favorit`,
Mufi, e cam constipat`.
Un client \i spune nu [tiu
Ce cuv~nt galant, ce moft;
Madam Beer r`spunde trist`:
,,Las-mi-n ba[-! agu n-am boft!

(Moftul Rom~n, 18 Mai 1901)

77

ERATO, SCAP-M!
Terzine acrobatiste-simboliste

Icoan` din ram`,

C~nd glasu-mi te cheam`,
Tu vino [i ia-m`.
Ah! [i bine mi-i!
C`ci la tine mi-i
Dorul inemii
G~ndurile-o dor
De scumpu-i odor:
Mai las-o! o, dor!
Ca pe calde azimi,
Vino s` te razimi,
Mintea lumineaz`-mi.
Dorurilor zi-le:
Sunte]i ni[te-azile
Unor sfinte zile!
Vino, adorato,
Fericirea arat-o
Scap`-m`, Erato!

78

O, NIRVANA!
Apocaliptic`, \n stil de axion

O, bucur`-te, nefiin]`,
C` slava-mp`r`]iei tale,
Din biruin]`-n biruin]`,
Vestit-a vecinica ta cale,
i pururea ai z`mislit
Un dor de duc` nesf~r[it!
Din firea lucrurilor toate
Ai izvor~t \n ochii min]ii
i-ai dat noroadelor cercate
Atotputerea n`zuin]ii,
De-]i c~nt` azi ca nim`nuia:
,,M~ntuitoare! Aliluia!
Purcede slava de la tine,
Izb`vitoareo nen]eleas`
Din lumile a[a senine,
Tu vecinica Mor]ii cr`ias`!
i ]ie uneia, smerit
Ne prosl`vim des`v~r[it!

79

DIN CARNETUL UNUI POET SIMBOLIST

Fragmente selecte

O, rim`, Muza mea! O, rim`!

A! Pentru-o rim`-a[ face-o crim`:
De fac crima,
Eu fac rima!
*
De ce m` tragi tu de p`r, tat`,
C~nd mama, vai! e dep`rtat`?
*
O! Lina mea-i s`rac`,
Pribeag` Messalina!
Ei [i? ce-mi pas` dac`
M` bag` mesa Lina!
*
A! De n-a[ fi fost un la[,
M` jur pe lira mea c` l-a[
O! Dar niciodat` n-a[
Nu c-a[ fi la[! sunt fin, mi-e na[!
Cu lumea trebui a fi fin:
Nu mi-ar fi na[ nu i-a[ fi fin!
80

FILOZOFUL BLAGOMIREA

Filozoful Blagomirea ]ine-n m~n` adev`rul,

i de-aceea se munce[te a seca tot c`lim`rul
i-a schimba cerneala neagr` \ntr-un foc aprins de fraze,
Care-n veci de veci s` deie \ntunericului raze
i s` lumineze mintea robilor [i celor [chiopi,
Os~ndi]i s` r`t`ceasc` sau mereu s` dea \n gropi.
C~t mult bine poate face cu-un nimica Blagomirea!
Dac-ar [ti ce o a[teapt`, negre[it c` omenirea
Ar veni la Blagomirea implor~ndu-l s` consume,
n h~rtie [i cerneal`, c~t de mult, oric~te sume.
Numai s`-i arate-ntregul adev`r adev`rat,
Dup` care p~n-acuma ea-n de[ert a alergat.
F`r-aceast` rug`minte, Blagomirea-ntr-una scrise,
P~n` c~nd vai, ]`rii noastre! ochii-i pe vecie-nchise
Multe-s operele sale, cam vreo sut` de volume
Despre legile eterne [i st`p~ne peste lume,
Dar cuprinsul lor e simplu: Blagomirea s-a muncit
Ca s` spuie ,,Tot e totul [i s`rmanul a murit

81

SONET BRUTAL
Simbolist-instrumentalist1

Zenitul policrom se irizeaz`-n spasm,

i lungi [i partice cobor din el s`ge]i;
Iar eu, citind ad~nc pe frescuri din pere]i,
V`d contur~ndu-se din alte vremi un basm.
Da! Homofui!2 da, via]a mi-e sarcasm!
Sunt toate vechi, nimic nou nu mai po]i s`-nve]i!
C~nd toate intr`-n ea ca lichidu-n bure]i,
De Calipige3 n-am de loc entusiasm!
Luceasc` ochii ei \n focuri de smarald,
Pemble varii dungi a[tearn`-[i \n bibiluri,
i curg` lacrime \n van de s~nge cald!
A! prea burtal`-a fost c~nd m-a metodoxit4!
M` tachineaz`-n van cu amplele-i profiluri:
Vai! Faunul, r`pus de Eros, a murit!

1 Din ciclul pasti[elor de [coal` macedonskian`, \n care se

practicau, dup` simbolistul francez Ren Ghil, ini]iatorul

poeziei ,,instrumentaliste, a[a-zisele ,,armonii imitative.
2 Am fost om! (lat.).
3 Venera vulgar`.
4 Ini]iat la metodele ei.

82

SMRNDIA
PARODII N PROZ

SMRNDIA
Roman moden
I
Fata mamii Ilinchii era b`lan`, pl`vi]`, cu p`rul
galben-auriu ca spicul gr~ului copt, r`scopt, tocmai cum
e bun de secerat, cum e p~inea a bun` de m~ncat [i-i
place puiului gola[ de pitpalac s`-l ciuguleasc` [i s`-l
\nghi]` pe nemestecate \n gu[a lui \mbr`cat` \n puf
bogat, moale [i dulce.
Sm`r`ndi]a mamii Ilinchii era t~n`r` ca o diminea]`
de prim`var` cald`, bl~nd`, senin`, m~noas` [i \ncropit`,
c~nd cioc~rlia se av~nt` [i-[i d` drumul, nebun`, s`lt`toare, zglobie, pe aripele v~ntului u[uratic [i zburdalnic,
spre a arunca, c`tre albastru [i limpede, ca peruzeaua cea
mai nestimat`, ciripiturile ei argintii [i c`lduroase, aprinse,
fierbin]i.
Copila avea ochii negri, negri ca mura de p`dure coapt`, r`scoapt`, cum e c~nd e bun` de m~ncare, dulce [i acr`;
dulce, nu s` te le[ine pe inim`; acr`, nu s` strepezeasc`
din]ii, ci dulce [i acr`, acri[oar` [i dulceag` cum \i place [i
ursului, c~t e el de ursuz [i de nemul]umitor, s-o guste.
Sub]iric` de se-ncovoia ca o nuia de corn verde,
c~nd o fluieri \n v~nt cu putere, [i r`s`rit` ca o ramur` de
garoaf` b`tut`, c`reia st` s` i se deschiz`-n v~rf bobocelul
ascuns, care de-abia a[teapt` s`-i plesneasc` gogoa[a ca
s` te \mbete cu mirosul s`u din destul, ar`t~ndu-[i vesel
85

frunzuli]ele catifelate [i cre]e ca o horbo]ic` de borangic

sub]ire de po]i s`-l spargi cu limba.
A[a era copila Ilinchii, a Ilinchii, o gospodin`
b`tr~n`, cinstit`, harnic`, vioaie, cuminte, neobosit` [i
neodihnit`, care \ncepea munca de cu nopticica, p~n` s`
nu \nceap` coco[ul cel berc, fala satului \ntreg, s` c~nte
la c~nt`tori cucurigu gagu, de cotcodoceau toate puicile
[i g`inele, ba [i clo[tile pe cuibarele lor.
i muncea [i f`cea p~nz` \n patru i]e, fote [i catrin]e
b`tute [i marame de borangic [i velin]e [i scoar]e \n zece
fe]e [i chilimuri pestri]e [i plocate flocoase [i alti]e cu
coco[ei [i p`s`rele [i flori \n fel de fel de ape, [i toate le
f`cea.
Iar Sm`r`ndi]a mamii Ilinchii mergea cu Murgana la
ap`, s-o adape, [i c~nta un c~ntec duios, pl~ng`tor, o
doin` jalnic`, molatic`, domoal`, p`trunz`toare, de
r`suna peste toat` valea-nverzit`, \nflorit` [i sm`ltat` cu
brebenei, viorele, didi]ei [i mic[unele, galbene, ro[ii,
albastre, pestri]e de toate neamurile [i de toate fe]ele.
Mama ei muncea toat` ziulica, c~t e ziulica de mare,
de m~ndr`, de alb`, luminoas` [i lung` [i blagoslovit` de
Dumnezeu, muncea [i lucra [i-[i b`tea capul [i mintea [i
g~ndul [i zicea \n sufletul ei:
,,Helbet! Dumnezeu o fi bun [i cu noi!
i Sm`r`ndi]a c~nta [i m~na pe Murgana la izvor, la
[ipot s`-i dea ap` proasp`t`, rece [i curat` din inima
p`m~ntului, [i Murgana f`cea: Muu ! muu ! dup` ce bea;
[i Sm`r`ndi]a, nebun`, zglobie, ca un fluture \mpistruiat
pe aripe cu toate fe]ele c~mpului [i stelele cerului,
r`spundea m~ng~ind-o pe Murgana:
Helbet! Murgano, las` c` o fi bun Dumnezeu [i cu
noi!
86

Dar pe urm`, se g~ndea ce se g~ndea [i o podidea

pl~nsul, [i pl~ngi [i pl~ngi [i pl~ngi, de curgea din ochii
ei mai bogat, mai limpede, mai cald dec~t din [ipotul
rece, \n care Murgana se juca cu botul ei dulce, moale [i
care mirosea a lapte muls numai de-atunci.
Murgana, dup` ce se mai odihnea, iar bea, [i bea [i
bea, [i apoi se uita la st`p~na ei [i iar bea. i Sm`r`ndi]a
zicea oft~nd:
Aide, Murgano, sora mea; aide acas`: ne a[teapt`
mama Mama? Nu! ne a[teapt` b`tr~na! B`tr~na?
Nu! Ne a[teapt` Doamne! Doamne! ne a[teapt`
nenorocita!
i Murgana p`rea c` \n]elege, p`rea c` pricepe, p`rea
c` p`trunde [i-[i t`lm`ce[te limpede [i pe de rost dorul
fetei i nu mai vrea s` bea [i pleca, [i Sm`r`ndi]a dup`
ea.
i [ipotul rece \n urma lor sta pe loc [i [l~ngea
mereu
De ce pl~ngea Sm`r`ndin]a? De durere!
De ce o durea pe Sm`r`ndi]a? O durea c` se
g~ndea
La ce se g~ndea Sm`r`ndi]a?
La ce?

II
Sus pe dealul \nalt, \ntre salc~mii care arunc`
departe-departe talazuri-talazuri de un miros \mb`t`tor,
adormitor, omor~tor de dulce, ame]itor, din ploaia alb`
ce cerne din cr`cile lor verzi, pe o paji[te \mpodobit` cu
mii [i milioane de pestri]`turi de flori, care mai de care
87

\ntrec~ndu-se \n m~ndre]e, \n str`lucire, \n fe]e [i \n

miresme, stau casele proprietarului, albe, drepte, \nalte,
mari, bogate [i fudule, cu pridvorul lor cu st~lpi sub]iri
[i \nc~rlion]a]i, cu g~rliciul beciului r`coros [i tainic, plin
cu butii de pe vremuri, cu alb, ro[u, negru, profir, de-]i
aprinde s~ngele \n vine s` fii m`car b`tr~n dintre oltenii
lui Tudor Vladimirescu.
i g~rliciul este \nchis cu dou` u[i cu g`uri lucraten strunc`rie, de vine fiecare dou` g`uri una \n c~te opt
col]uri [i alta \n c~te dou`sprezece, [i \ncuiate cu un lac`t
mare [i gros c~t o plosc` de nu-l po]i sparge s` se puie
cinci voinici cu topoarele pe el.
Str`luce[te [i bate la ochi de departe, hi! hi! tocmai
de un sfert de po[te boiereasc`, tocmai de pe dealul de
dincolo de moara lui mo[ T`nase C~rnul, b`tr~nul care
are nasul t`iat de c~nd veneau turcii puhoi peste biata
]ar`, c` [i spune b`tr~nul:
Hei! hei! Ce era pe vremea mea, voi n-a]i apucat!
S` fi v`zut voi, dragii mo[ului!
Da, ce era, mo[icule? \ntreab` copiii [i femeile,
b`rba]ii [i fetele.
Era nevoie mare, le r`spunde mo[ T`nase.
C~nd r`s`rea soarele de prim`var`, m~ndru, mare,
aprins, rotund, [i b`tea drept \n curtea din deal, sclipeau
toate zidurile albe, de ]i se p`rea c` e o h~rtie sclivist`
ori o batist` sp`lat` [i-n`lbit` \n dou` sute de ape.
i care c`l`tor trecea pe acolo, ori pe jos, ori c`lare,
ori \n c`ru]`, cu un cal, cu doi, cu trei, ori cu oric~]i s` fi
fost, c` era drum umblat [i b`tut, nu se putea opri s` zic`:
Doamne! Doamne! Ce m~ndre]e de case, de parc`
e un palat din poveste \n mijlocul raiului! Dar ale cui
or fi, mo[icule?
88

 Ale cui s` fie? zicea T`nase, mo[ul b`tr~n, cuminte,

lini[tit, \n]elept, domol. Ale cui? Ale proprietarului.
i oamenii ziceau \ncet:
A! Ale proprietarului!
Erau b`tr~ne casele proprietarului, dar proprietarul
era t~n`r. T~n`r de v~rst` era el, dar b`tr~n de suflet [i
casele erau b`tr~ne de v~rst`, dar trainice [i tinere-n
ziduri. i se vedeau se vedeau bine ori de unde din sat.
Dac` ie[eai diminea]a \n zori, c~nd mugesc vitele spre
p`[une, ori la n`miez c~nd e soarele-n puterea lui, de fuge
vaca de musc` [i st` la ad`post de umbr`, [i rumeg`,
ostenit`, g~f~ind de z`duf, r`sufl~nd tacticoas` [i ap`r~ndu-se alene cu coada, c~nd la dreapta, c~nd la st~nga, c~nd
\n sus, c~nd \n jos, tot de ele dai cu ochii; tot pe ele le vezi
fudulindu-se tot acolo \n v~rful dealului [i seara dup` soareapune, c~nd se potole[te lumea [i se joac` to]i copila[ii [i
vin s` cear` la mama, din g`leat`, lapte muls cald, fiecare
cu cov`]ica lui [i cu buc`]ica lui de m`m`lig`, [i zice:
Mam`, d`-mi [i mie, m`muc`, c` [i eu am fost
cuminte
i m`muca \i zice:
Iac` nu ]i-oi mai da [i ]ie, c` destul lapte ai supt
c~t erai mititel; s` mai d`m [i vi]elu[ului, s`racul! c` el
e de ]~]` Dar tu e[ti fl`c`u mare m~ine-poim~ine te
ia la oaste parc` te v`z cogeamite ofi]er!
Dar copilul, jum`tate m~ndru de vorbele m`mulichii, jum`tate sup`rat c` nu vrea s`-i dea lapte, zice:
Ba, eu voi lapte.
i mama \l pup` [i-i d` lapte \n cov`]ica lui; iar
copilul zglobiu r~de [i bea laptele, [i mama iar \l pup`.
Din tot satul ca din tot satul, dar de nic`ieri nu se
v`d mai bine casele proprietarului dec~t din b`t`tura
89

curat`, m`turat`, dichisit` [i \ngrijit` de parc` e lins`, a

mamii Ilinchii v`duva, mama Sm`r`ndi]ii.

III
Murgana vine acas` mugind cu botul \ntins \n aerul
r`coros [i mirositor al serii [i pare c` cere cop`i]a ei cu
tainul de m`lai m`cinat de-adineaori, cald ca laptele, [i
galben ca aurul, [i m`runt de juri c`-i dat prin sit` de
m`tase, m`cinat boiere[te, cum numai la moara lui mo[
T`nase se poate m`cina.
C` are patru pietre [i te \ntreab`, c~nd vii cu sacul
\nc`rcat cu porumb de plesne[te:
Cum vrei s` ]i-l macin? moc`ne[te, ]`r`ne[te,
negustore[te ori boiere[te?
i dac` zici boiere[te, apoi las`-l pe mo[ T`nase:
odat` str~nge [urubul uns cu s`pun, [i [terge [i unge
fusul cu seu de capr`, [i scutur` bine piatra, [i potrive[te
apa mai domoal` ori mai iute, cum e tocmai potrivit`, la
scocul al doilea, [i numai \ncepe s` curg` bog`]ia pe
jghiabul de sc~ndur` lustruit` \n g`leata p~ntecoas`, de
]i-e mai mare dragul s` vezi [i s` miro[i [i-]i vine s` zici:
Bogat` [i m~ndr` ]ar`!
Murgana a sosit [i st` la poart` mugind pl~ng`tor,
prelung, lene[, ca copilul somnoros c~nd vrea s` zic`:
Mam`, m`muc`, mi-e foame!
Sm`r`ndi]a vine \ncet [terg~ndu-[i ochii negri cu [or]ul alb, cusut cu flori m`run]ele de jur \mprejur peste tot.
Mama Ilinca sare s` deschid` porti]a [i Murgana d`
n`val` la copaia gata cu at~ta g`lbenet \n`untru, [i
Smaranda intr` [i ea [i zice:
90

 Mam`, b`tr~nico! ]i-era dor de mine? [i o umfl`

pl~nsul cu hohot.
Ce e, mam`? Vai de mine! Ce pl~ngi?
Nu pl~ng, mam` i s-a p`rut, m`muco drag`
Iac` vezi, acuma r~z Am fost o nebun` M-am g~ndit
m-am g~ndit la tata,
i Sm`r`ndi]a se porni pe r~s ca copilul nebun, vesel
[i fericit, care nu [tie \nc` s`-[i posomorasc` fruntea
curat` [i senin`, s`-[i \ncrunte spr~ncenele b`lane [i s`[i mu[te buzele trandafirii, f`cute toate \ntr-adins parc`
spre a r~de [i a \nveseli pe mama b`tr~n`, cum \nvesele[te raza cald` a soarelui c~mpia roditoare. Sm`r`ndi]a
r~dea acuma, dar mama ei Ilinca nu r~dea; ea \[i \ntorsese privirile de la copila ei; ea nu vrea s` se mai uite, s`
priveasc`, s` vaz` pe copila ei. i era team`, \i era fric`,
\i era mil` [i o durea v`z~nd pe aceast` copil` drag` c`
pl~nge, c` sufer`, pe aceast` copil`, care era singura ei
mul]umire, singura ei fericire, singurul ei noroc pe acest
p`m~nt, dup` nenorocirile prin care trecuse, dup` at~tea
[i-at~tea suferin]e mari, groaznice, dup` at~ta nefericire
\nfior`toare, \nfrico[at`, care o lovise f`r` cru]are.
A! Ea \[i aducea aminte acum iar prin c~te trecuse,
prin ce dureri scr~[nitoare, [i parc` voia s` goneasc`
departe-departe g~ndurile negre [i-ntunecate ca bezna
ad~nc` a unei nop]i f`r` nici o raz` de lumin`;ea vrea
parc` s` sting` de tot-de tot amintirea trecutului ei, ca s`
nu-[i mai tulbure fericirea bl~nd` care-i alinase sufletul
ei chinuit, m~hnit, zdrobit. Sm`r`ndi]a, fiica Ilinchii, asta
era totul \n lume pentru Ilinca, mama Sm`r`ndi]ii.
Se g~ndea c` aceast` copil`, buc`]ic` rupt` din soare,
care diminea]a se de[teapt` c~nt~nd cu glasul ei de z~n`
\i st` \mprejur [i-i lumineaz` zilele ei ve[tejite [i ofilite,
91

care seara adoarme ca un copil de ]~]` pe prispa de

p`m~nt \n poala m`muchii sub m~ng~ierile m~inilor ei
b`tr~ne, f`r` s` poat` afla vreodat` cum s-a ispr`vit
basmul ce-i poveste[te m`muca cine a biruit: F`t-Frumos
ori Zmeul? [i a putut F`t-frumos s` deschiz` lac`tul de
aur [i de diamant al palatului de cle[tar cu iarba fiarelor,
pe care i-a dat-o Z~na-zorilor a bun` [i miloas`, [i s`
scape pe fata \mp`ratului? [i a g`sit floarea care, p~n`
s` clipe[ti o dat`, mugure[te, \mboboce[te, \nflore[te [i se
scutur`, ca s-o de[tepte pe fat`? [i a descoperit izvorul
cu ap` vie de soare nev`zut, de jivine neatins, de suflet
muritor negustat, cu care s`-[i vindece setea pe care i-a
turnat-o \n inim` s`geata otr`vit` cu bale necurate ale
Zmeului, p~n` s` se apuce la tr~nt` dreapt` voinice[te? Se
g~ndea c` aceast` copil` este copila ei [i a lui Mitran
Mitran! Doamne! doamne! i cum se g~ndea la el, \[i
\ntoarse f`r` s` vrea privirile c`tre Sm`r`ndi]a, care-n
adev`r acuma r~dea din toat` inima.
Vezi, m`muc` bun`, vezi? iac`t`, r~z; iac`t`, nu
mai pl~ng.
S` nu mai pl~ngi, mam`, zise Ilinca m~ng~ind-o
frumos [i domol [i pe obrajii ei rumeni, [i pe ochii ei
negri, [i pe p`rul ei pl`vi]. Vino de stai colea s`-]i spuie
mama un basm, un basm m~ndru.
Tot cu F`t-Frumos [i Ileana, m`muc`?
Nu, mam` drag`; am s`-]i spui ast`-sear` un basm
care n-o s` te lase s-adormi; n-a[ fi vrut s` ]i-l spui, ca
s` nu-]i \ntristez [i s`-]i posomor`sc sufle]elul t`u tinerel,
dar m-am g~ndit c` de! sunt b`tr~n`, [i n-ai auzit [i tu la
biseric` pe mo[ popa cum cite[te la carte c` omu-i ca
iarba, zilele lui ca iarba c~mpului! poate m~ine-poim~ine
s` mor
M`muc`! Nu vreau! Nu vreau eu s` mori.
92

 Ei! mam`, tu e[ti t~n`r`, tu nu [tii: fiecare trebuie

s`-[i fac` r~ndul.
M`mulic` drag`
i de-aia, m-am hot`r~t c` trebuie s`-]i spui odat`
ce m` arde pe suflet, trebuie s` [tii [i tu. Nu se poate s`
m` duc l~ng` tat`l t`u f`r` s` [tii [i tu basmul meu.
Spune, mam` drag`, te ascult, [i-]i f`g`duiesc c`
ast`-sear` n-am s` mai adorm, m`car s` [tiu de bine c`
m-apuc` sf~ntul soare aici pe prisp` cu capul \n poala ta.
Sm`r`ndi]a aduse din od`i]a lor de culcare o pern`
[i o rogojin`, o a[ez` pe prisp`, pe dasupra rogojinii puse
un plocat, peste plocat o scoar]`, pe urm` o velin]`, [i pe
dasupra un chilim, chilimul cel frumos [i m~ndru, pe
care au vrut s`-l cumpere at~]ia boieri mari, dar mama
Ilinca n-a vrut:
Chilimul `sta nu-l avem de v~nzare, boierule; l-am
f`cut de zestre fetii.
i dup` ce a a[ternut bine Sm`r`ndi]a, un a[ternut
moale ca \ntr-un cuib cald, zice:
M`muco, aide [i spune, nu mai pot de ner`bdare
s` te ascult.
Aide, mam` drag`, s`-ncep s`-]i spui.
Ilinca se a[ez` pe a[ternut [i copila se culc` cu capul
\n poala mamii ei iubite.
Se \nnoptase d-a binelea [i printre v~rfurile salc~milor de pe dealul din fa]` se vedea luna plin`, care se
ridica \ncet-\ncet arunc~nd o lumin` de parc` erau valuri
de diamant topit. Noaptea era senin`, dulce, bl~nd` [i
plin` de \mb`t`torul miros al salc~milor pe care-l purta
un v~nti[or lini[tit pe aripele lui str`vezii din v~rful
dealului peste toat` valea adormit`, cufundat` \n somn
lini[tit, ad~nc, binef`c`tor.
93

IV
C~nd luna m`rea]` [i plin`, f`r` m`car cea mai mic`
[tirbitur`, f`r` nici cea mai mic` urm` de dinte a v~rcolacului, se ridic` str`lucitoare dasupra v~rfurilor pomilor
mirositori de departe, tot v`zduhul f`r` margini \nchipuite
al lui Dumnezeu, albastru [i str`veziu de parc`-i cle[tarul
mai curat ca apa limpede, [i valea \ntreag` ad~ncit` \ntr-o
t`cere vr`jit` [i prispa pe care [edeau mama Ilinca cu
copila ei Sm`r`ndi]a, se umplur` de o lumin` vie [i b`laie
de sem`na c` ]i s-ar fi deschis fundul sufletului ca s`
prinz` tainele firii, din ad~ncul c`reia se vars` \n g~ndurile
noastre cr~mpeie-cr~mpeie de dest`inuiri care de care mai
ame]itoare [i mai pline de slava lui Dumnezeu.
Ascul]i tu, mam`? \ntreb` mama Ilinca, m~ng~ind
pe fiica ei, Sm`r`ndi]a.
Cum s` n-ascult, m`muco bun`? r`spunse
Sm`r`ndi]a m~ng~ind pe mama ei, Ilinca.
i b`tr~na \ncepu basmul f`g`duit. Glasul ei, la \nceput dulce, domol, tr`g`nat [i duios, p`trundea ca ni[te
boabe scumpe de m`rg`ritar nestemat, vorb` cu vorb`, \n
sufletul copilii, ce asculta cu sete arz`toare acel basm
n`zdr`van, pe care mama ei nu vrea s` moar` p~n` nu i
l-o povesti din fir p~n`-n a]`. Glasul b`tr~nii se aprindea
povestind [i din dulce se f`cea puternic, din domol
b`rb`tos, din t`r`g`nat [i suios se f`cea furtunos [i
zdrobitor.
Ascult`, mam` drag`, [i nu dormi.
Ascult, zise Sm`r`ndi]a potrivindu-[i capul mai
bine.
A fost odat` ca niciodat` c` de n-ar fi nu s-ar
povesti; a fost odat` un om frumos [i cuminte [i bogat.
94

Era frumos [i voinic [i m~ndru de nu se putea

asem`na cu el nimenea cu numai din satul lui, dar [i din
toate t~rgurile mari; nu era om, nu era femeie, nu era
copil s`-l vaz` [i s` nu stea pe loc s` zic`:
Fie c` frumos [i voinic [i m~ndru om! S` tr`iasc`
[i s` aib` noroc!
Era cuminte cum nu mai era altul de cuminte, [i
cine-l cuno[tea, b`rba]i, femei, copii, zicea:
Fie c` cuminte om! S` tr`iasc` s` se bucure de
via]`!
Era bogat, c` avea cuprinsul lui, tocmai de colo, vezi
tu? Unde e moara lui mo[ T`nase [i p~n`-n aria a veche
[i p~n`-n dealul de dincolo de dealul `sta al ciocoiului;
[i avea slugi dou`zeci [i patru, [i dou`sprezece pluguri
o]elite [i [apte vaci, Lunaia, M`rtica, Miercana, Joiana,
Vinerica, S~mbotina [i Dumana, [i paisprezece boi, c`
nu-i mai ]iu minte pe nume, [i patru mii de capete de oi
[i capre [i porci, [i po[talion cu [ase cai, [i un buiestra[
care zbura ca r~ndunica, de puteai face cinci po[tii cu el
f`r` s`-l ad`pi, [i s` fi ]inut paharul ras \n palm`, nu se
v`rsa m`car o pic`tur`, at~t de lin zbura c~nd se a[ternea
la drum ca [i iarba c~mpului la suflarea v~ntului; [i a[a
cine-i cuno[tea bog`]iile lui zicea:
Fie c` frumos [i cuminte [i bogat om! S`-i ajute
Dumnezeu s` se bucure s`n`tos de bog`]iile lui!
i cum \l chema, m`muc`? \ntreb` Sm`r`ndi]a pe
mama ei, Ileana.
O s` vezi tu pe urm`, r`spunse Ileana Sm`r`ndi]ii.
-a[a, mam` drag`, omul tr`ia pe mo[iile lui fericit, [i
era ferice de to]i c~]i s-apropiau de el; c` nu venea s`rac
ori neputincios ori nevolnic la casa lui s` nu plece miluit
[i ajutat; unuia \i piereau vitele, altuia \i ardea casa, altuia
95

\i pr`p`dea voia lui Dumnezeu ogoarele, unuia \i mureau

copiii pe to]i, pe to]i \i ajuta s` puie la loc paguba.
Omul lui Dumnezeu, suflet cre[tinesc [i pace bun`!
C~nd veneau seara oamnii de la c~mp [i vitele de la
p`[une, se umpleau patru cur]i, [i fierbeau opt c`ld`ri
mari cu m`m`lig` de m`lai m`cinat boiere[te la moara
lui mo[ T`nase, [i se umpleau dou`sprezece putinele, de
c~te cinci g`le]i una, de lapte pentru saramur`; [i dup` ce
se ispr`vea treaba toat` [i se d`deau vi]eii la vaci, mieii
la oi, m~njii la iepe [i iezii la capre, [i m~ncau oamenii
bine [i se s`turau [i se-nchinau, numai veneau femeile de
ridicau mesele [i f`ceau curat \n b`t`tur` cu t~rnurile de
nuiele de richit` verde, [i Radu cimpoierul \[i umfla
cimpoiul [i-ncepeau s`-i trag` o hor` rom~neasc` pe
nemiluite fete [i fl`c`i, [i dup` ce jucau ei c~t jucau, el
din pridvor numa le zicea:
Ei! acu, copii, m~ncar`]i, v` s`turar`]i, c~ntar`]i,
jucar`]i, acu-i vremea de odihn`. M~ine p~n`-n ziu` iar
la treab`, c-a[a e dat de la Dumnezeu omului: c~t e ziua
s` munceasc`, noaptea s` se odihneasc`. Merge]i fiecare
pe la patul cui v` are; noapte bun` [i m~ine cu bine [i iar
cu to]ii, cinsti]i, s`n`to[i [i veseli!
Iar oamenii r`spundeau:
Noapte bun`, st`p~ne, [i m~ine cu bine [i cu to]ii
veseli, s`n`to[i [i cinsti]i!
Hei, Hei! Ce vremuri bune, doamne-doamne!
urm` Ilinca cu glasul \necat de un oftat prelung [i
ad~nc. Cine ar mai fi crezut?
i fata sim]i pe fruntea ei b`lan` o ploaie fierbinte
de lacrimi.
Mam` zise ea ridic~nd capul plouat acuma tu
pl~ngi Spune-mi, te rog, m`muco bun`; spune-mi, dac`
96

iube[ti tu pe Sm`r`ndi]a, care te iube[te a[a de mult pe

tine; spune-mi dac` ai iubit tu pe tata; spune-mi, te rog,
m`mulico dulce [i sf~nt`, cine era acel om? Cum \l
chema? Pentru ce pl~ngi tu c~nd vorbe[ti despre el? Tu
de c~te ori mi-ai spus basme frumoase, tu vorbeai de
\mp`ra]i mari, [i de fe]i-frumo[i m~ndri, [i de zmei
turba]i, [i de z~ne minunate, [i de cos~nzene b`laie, [i de
p`s`ri m`iestre, [i de flori c~nt`re]e; dar tu n-ai pl~ns
niciodat`; niciodat` n-a plouat din ochii t`i bl~nzi o
ploaie ca aceasta care m` arde p~n`-n suflet [i-mi sf~[ie
inima de mila ta; spune-mi; te rog, te rog, te rog!
Ai s` vezi tu, a[teapt`, zise mama. Iac`t` nu mai
pl~ng: s`-]i povestesc mai departe.
Bine, m`muco, zise Sm`r`ndi]a. Ea lu` col]ul
m`r`mii de borangic a b`tr~nii, \i [terse ochii mamii, \[i
[terse fruntea ei [i-[i culc` iar capul pe genunchii Ileanii,
care urm` cu glasul potolit:
Omul acela, c~nd \i veni vremea s` se \nsoare,
trimise pe]itori la fata cea mai frumoas` din sat, o fat`
rupt` din stele, [i m~ndr` ca o z~n`, [i cuminte ca o
sf~nt`, [i harnic` [i sprinten` ca o furnic` [-o albin`, [i
bun` ca o azim` cald`, [i dulce ca fagurul de miere. Erau
potrivi]i unul cu altul, parc` Dumnezeu \i f`cuse \ntradins unul pentru altul, pe el pentru ea, pe ea pentru el.
i s-au c`s`torit am~ndoi, mam`? \ntreb`
Sm`r`ndi]a.
Da, s-au c`s`torit, mam` drag`.
i au avut copii?
Numai una.
O fat`, desigur?
Da, o fat`.
i cum o chema, mam`, pe fat`? \ntreb` Sm`r`ndi]a.
97

 Ai s` vezi tu, draga mamii, r`spunse Ilinca.

Bine, zise Sm`r`ndi]a.
Ascult`, urm` Ilinca.
S-a f`cut nunta nunt` mare, bogat`, str`lucitoare,
vesel`, rom~neasc`, [tii, cum ]i-am povestit eu de at~tea
ori ]ie c` se fac nun]ile mari, bogate, str`lucitoare, vesele,
rom~ne[ti, ca \n toate basmele frumoase pe care ]i le spui
\n toate serile ca s` te adorm ca pe un copila[ ginga[,
mititel, bun, bl~nd [i iubitor, cum adoarme clo[ca
pui[orul ei auriu [i micu] c~t o g~g~lice sub aripile ei
c`lduroase, [i-i gungune[te din cioc, [i el, somnoros,
chior]`ie m`run]el din gu[uli]` tot \ncet [i iar \ncet [i mai
\ncet, domol de tot, p~n` c~nd \[i face bine loc \n puful
moale de la pieptul fierbinte al mamii, [i pleoapele
gola[e i se-nchid bini[or [i dulce, [i g~g~licea de pui[or
adoarme [i doarme, doarme f`r` nici un vis de grij`, ori
de necaz, ori de m~hnire care s`-i tulbure odihna,
lini[tea, mul]umirea, fericirea
Nunt` mare c` s-au adunat de pe [apte hotare
dep`rtate, din patru col]uri de zare luminoas`, nunta[i [i
nunta[e, c`l`ri, \n c`ru]e, \n chirvane [i pe jos, [i cu
plutele au venit din v~rf de munte pe apa mare, care trece
pe dincolo de iazul lui mo[ T`nase C~rnul, c` \nc` zicea
[i b`tr~nul, dar p-atunci tot nu era a[a b`tr~n ca acuma,
acu vreo dou`zeci de ani
Dou`zeci de ani! zise Sm`r`ndi]a.
Da, dou`zeci de ani, mam` drag`.
Dar eu de c~]i ani sunt, mam`? \ntreb` Sm`r`ndi]a.
Tu? Las`, ai s` vezi asta mai t~rziu; \]i spui eu
]ie, mam` drag`, r`spunse Ilinca. -a[a zicea bietul mo[
T`nase C~rnul: ,,Doamne, doamne! Ce m~ndre]e ! A[a
nunt` mare cu at~]ia col`ceri [i nunta[i n-am v`zut eu de
98

c~nd sunt, [i nici nu mai crez s` am eu at~tea zile s` mai

v`z a[a de mare!
Nunt` bogat` c` s-au t`iat atuncea peste o sut` de
capete de vite, boi, porci, miei, berbeci, [i p`s`ri o groaz`,
curcani, ra]`, g`ini, g~[te, pui, boboci, [i erau toate grase,
dolofane [i frumoase s` le m`n~nci cu ochii, ca la curtea
unui om bogat unde [i-a pus Dumnezeu m~na lui bun`
ca s` fac` s` curg` bel[ug din destul [i cu prisosin]`, [i
s-au destupat [i s-au secat de istov treizeci de buria[e
burtoase pline cu rachiuri bune de cas`, [i mai tari [i mai
potrivite, [i mai dulci, \ncropite cu miere alb` ca laptele,
[i zece boloboace p~ntecoase [i trei bu]i ca ni[te namile
cu alb, negru, ro[u, profir, vechi ros, b`tr~n de c~nd era
mo[ T`nase copil, de zicea, dup` ce l-a-n]`rcat:
,,Mam`! d`-mi ]~]`, mam`! c` te bat! c` mo[ T`nase
a fost \ntors la ]~]` [i a supt p~n` i-a crescut to]i din]ii;
dar nu [tiu la alde m`-sa r`posata, Dumnezeu s-o ierte [i
s-o odihneasc`, cum o fi supt, dar la nunt` [tiu c-a supt,
[i era mucalit [i glume] nevoie mare, c` zicea mereu, ]iu
minte ca acuma, c~nd venea la cep unde-mp`r]eau
v`t`[eii vinul:
Mam`! d`-mi ]~]`, mam`, c` te bat! [i r~dea
lumea de se pr`p`dea de r~s.
Nunt` str`lucitoare, vesel` [i rom~neasc`, c` s-a ars
patru butoaie cu p`cur` [i dou` sute de brazi, de luminau
toate dealurile c` parc` era ziu` cu m~ndrul soare pe cer,
[i p~lp~ia flac`ra [i trosneau cr`cile [i frunzele brazilor,
[i \n cinci b`t`turi c~te cinci cimpoieri au c~ntat zece zile
[i zece nop]i de-a r~ndul de auiau v`ile [i mu[celele, [i
chiuiau fl`c`ii [i fetele [i nevestele [i b`rba]ii [i v`danele
[i copiii, [i o r~p~iau [i o b`teau \n loc c~nd la dreapta,
c~nd la st~nga, d`-i a[a [-a[a, [-a[a; [i numai dup` ce
99

ostenea un r~nd, haid! altul la loc! [i trage-i rom~ne[te

cu inima vesel`, [i a ]inut cheful dintr-o duminec` p~n`-n
joia ailalt`, de g~ndesc c` cine a fost la nunta aia mare,
bogat`, str`lucitoare, vesel`, rom~neasc`, [i la mor]i or
pomeni a[a osp`tare, a[a petrecere p-a[a m~ndre]e.
Ileana se opri s`-[i trag` sufletul.
Dormi, mam`? \ntreb` ea pe Sm`r`ndi]a.
Nu, mam` bun`; cum s` dorm, c~nd \mi poveste[ti
tu a[a minuni?
Ad`-mi, draga mamii, o b`rdac` de ap` proasp`t`,
c` tu e[ti t~n`r` [i eu b`tr~n`, [-a[a e dat de la Dumnezeu
c` omul t~n`r s` nu lase pe `l b`tr~n.
Numaidec~t, mam` drag`, zise Sm`r`ndi]a. Ea se
scul` sprinten` \n picioare [i c~nd dete cu fa]a drept \n
b`taia lunii [i se uit` ea la lun` [i luna la ea,parc` erau
mai frumoase, mai b`lane, mai pl`vi]e, mai m~ndre [i
mai str`lucitoare [i una [i alta.
Sm`r`ndi]a \[i lu` cofi]a, b`rd`cu]a [i [tergarul [i
merse la [ipotul care [optea cu susurul lui tainic sub malul
din fa]a c`scioarelor lor. Aci \[i umplu pumnii ei mici [i
dr`g`la[i cu ap` rece [i se sp`l` pe ochii ei negri [i se
[terse cu [tergarul alb. Apoi sp`l` cofi]a [i b`rd`cu]a
sm`l]uit` cu smal] verde, pe care o c`p`tase de la
pomana mamii Catrinii, n`[ica ei a bun`, de-o iube[te ca
pe copilul ei, de c~nd i-a murit bietii b`tr~ne fata ei,
Florica. Sm`r`ndi]a cl`ti bine cofi]a [i o umplu cu apa lui
Dumnezeu a s`n`toas` de-]i d` via]` c~nd o bei [i-]i
r`core[te sufletul \nsetat, [i se-ntoarse-n fuga mare, [i lu`
o b`rd`cu]` [i zise:
ine, m`muc` drag`, c-a[a e dat de la Dumnezeu:
b`tr~nul s` se odihneasc` [i t~n`rul s`-l slujeasc`.
Ilinca b`u trei b`rdace pe ner`suflate.
100

 Bogdaproste! s` fie mor]ilor p`rin]ilor! zise b`tr~na,

[i tu s` cre[ti mare, cu minte [i cu noroc! S`-]i dea
Dumnezeu tot bine [i tot ce dore[ti, dup` inima ta a bun`,
miloas` [i darnic`. ezi colea la locul t`u [i s`-]i
povestesc mai departe.
Sm`r`ndi]a s`rut` pe mama ei pe fruntea ei \ncre]it`,
pe obrajii ei ve[tezi, pe ochii ei bl~nzi [i lini[ti]i, \n care
str`lucea mult` bun`tate amestecat` cu mult` m~hnire [i
din care se vedea mult` suferin]`, mult` dragoste, mult`
iubire [i mult` nenorocire. Apoi fata se a[ez` iar frumos
la locul ei \n poala mamii, [i Ilinca urm` basmul \nainte:
S-a ispr`vit nunta. S-au dus nunta[ii [i nunta[ele
\napoi pe la casele [i pe la treburile lor care-i doreau
dup` at~ta petrecere, fiecare dup` cum veniser`, care
c`lare, care \n c`ru]`, care-n chirvan, care pe jos; numai
`i de veniser` cu plutele nu s-au mai putut \ntoarce acas`
tot cu plutele, c` plutele nu pot s` suie pe ap` la deal; [-a[a
s-a dus fiecare dup` cum a putut.
Acuma a-nceput via]a bun` [i sf~nt` pentru \nsur`]eii tineri: el o iubea pe ea ca pe ochii din cap, ea \l iubea
pe el ca luminile ochilor. Era o via]` fericit` [i le mergeau toate \n bine, parc` Dumnezeu le da \n fiecare zi de
diminea]` blagoslovenia lui din toat` inima. Curgea
bel[ugul mai mult ca apa la moara lui mo[ T`nase, c` [i
zicea b`itul b`tr~n:
S` am eu at~ta ap` s` poci m`cina c~te gr`un]e
ave]i voi hei! hei!
Dar n-ai destul` ap` de la Dumnezeu, mo[
T`nase? \l \ntrebau \nsur`]eii.
A[! Nici pe a mia parte c~te gr`un]e ave]i voi!
Da las c`-i bine: sunte]i oamenii lui Dumnezeu; n-ave]i
numai pentru voi, ave]i [i pentru al]ii; s` v` ajute
101

domnul Christos s` st`p~ni]i s`n`to[i [i Maica Precista

s` vi le-nsuteasc` [i \nmiiasc`.
La anul Dumnezeu milostivul a pus v~rf bun`t`]ilor
lui, c` le-a d`ruit o copili]` ca o minune. Mare bucurie a
fost la casa oamenilor, [i b`rbatul a zis:
Nevast`, copila asta este norocul nostru `l mare
S-o botez`m.
Cum a botezat-o, m`muc` drag`? \ntreb` Sm`r`ndi]a.
Las`, c-o s` vezi tu, mam`, \]i spun eu, zise Ileana,
m~ng~ind-o u[or, bl~nd, duios, dulce, milos pe p`r [i pe
frunte, ca [i cum \i era fric` s` nu strice cu m~inile ei
osoase, ve[tede, b`tr~ne, frumuse]ea, fr`gezimea, tinere]ea
acelui obraz str`lucitor, acelui chip de z~n` b`lan` de
soare neatins`, de voinic nev`zut`, de ochi omenesc
nedeochiat`, din pove[ti.
Bine, mam` drag`, zise Sm`r`ndi]a; spune mai
departe.
S-o botez`m, zise nevasta
i s-a f`cut botezul. Un botez tot a[a de bogat, de
str`lucitor [i de vesel ca [i nunta. i s-a-mp`r]it la fl`c`i
o sut` de perechi de bete, b`tute cu m`rgele de toate
fe]ele [i cu fir alb [i galben, cu br~iele lor, cu chimire de
curea galben`, b`tute-n ]inte de alam` cu floare-n m`ciulie
[i-n nasturi de sidef cu fel de fel de ape cum e curcubeul
de pe cer; [i la fete s-a-mp`r]it p~nz` alb` de t~rg lat` de
un cot [i trei rupii, peste o mie de digrimele, [i tot
at~tea testemele [i catrin]e la neveste; [i la b`rba]i [i la
copii fiecare pe potriva lui c~te ceva, ba un bici de opt
cai, ba un cojocel, ba o pereche de cizme ori de iminei,
ba o iconi]`, ba la c`rturari Visul Maichii Precistii [i
Alix`ndria ori Avesti]a aripa Satanii [i Halimaua [i c~te
102

toate, aduse \n dou` c`ru]e pline, \nc`rcate, ticsite,

tocmai de la t~rg de la Dr`gaica; [i popii o sfit` nou`, [i
la biseric` dou` icoane \mp`r`te[ti [i zece oca de
lum~n`ri de cear` alb` [i cinci oca de t`m~ie [i un
burdu[el de untdelemn grecesc.
Toate astea c~te le-am cheltuit, Ileano, sunt \n
cinstea ta [i pentru norocul Sm`r`ndi]ii, copila noastr`
Sm`r`ndi]a se ridic` \n picioare deodat`, d~nd un
]ip`t prelung, pl~ng`tor, dureros, sf~[ietor.
A! Mam` bun`! M`muco drag`! Ce-ai zis? Ce-ai
spus? Ce-ai gr`it? Ce-am auzit?
Ileana \[i acoperise fa]a [i tremura; ochii ei se
umplur` de lacrimi. Zisese, spusese, gr`ise acele cuvinte,
acele nume f`r` s` vrea, biruit` de [uvoiul puternic al
amintirilor ce curgeau, se rostogoleau, se av~ntau \n \nchipuirea ei, \n g~ndul [i sufletul ei, care putuse s` le ascunz`
p~n` acuma, dar ele, nemaiput~nd suferi t`inuirea,
izbucniser` ca o ap` de munte pe care \n zadar un z`gaz
slab, cl`tinat, zguduit [i dezr`d`cinat de vremuri sencearc` s-o mai opreasc` ori s-o abat` din calea ei, unde e
m~nat` cu o putere biruitoare, cov~r[itoare, ne\nfr~nt`.
A! strig` Sm`r`ndi]a, scutur~ndu-[i p`rul pl`vi] ca
fuiorul de borangic netopit \n razele b`lane ale lunii, ce
parc` privea cu dragoste [i mil` cald` la mam` [i la
copil` [i le-arunca razele m~ng~ioase spre a le alina,
domoli [i potoli r`scoala sufletului lor zbuciumat p~n` \n
ad~ncul lui, ca un lac asupra c`ruia s-a ab`tut viforul
\ngrozitor ca s`-l mi[te [i s`-l zbat` p~n` \n fundul
fundului.
A! Sm`r`ndi]a! Ileana! Mitran! Eu? Tu?
El? Noi! Care va s` zic` tu \mi spui suferin]ele
vie]ii tale, vrei s`-mi ar`]i istoria lui bietu tata?
103

 Da.
A! zise Sm`r`ndi]a Voi s` [tiu de ce a murit el?
Spune spune! spune!
N-a murit.
Tr`ie[te?
Nu!
A fost omor~t?
Da!
De cine? Spune

V
Pe c~nd jos, \n valea sc`ldat`-n lumina bl~nd`,
molatic` [i domoal` a lunii pline, pe prispa s`rac`,
umilit` [i neb`t`toare de departe la ochi, stau o mam` [i
o copil`, una povestind [i alta ascult~nd, o poveste trist`,
neagr`, \nfior`toare, grozav`, care le chinuie, le
strive[te, le sf`ram` inima storc~nd dintr-\nsa valurivaluri de lacrime de \nduio[are, de mil`, de sfinte
amintiri neuitate ce se petrece sus \n deal? Ce se
petrece \n casele m~ndre, care se ridic` albe, sclipitoare,
bogate [i fudule, \nconjurate de p`duri[tea de salc~mi
\nflori]i, din frunzetul c`rora v~ntul se \ncarc` la fiecare
b`taie cu miresme \mb`t`toare, pe care, ca o c`delni]`
uria[`, le \mpr`[tie \n mi[c`ri regulate p~n toat` valea ca
\ntr-o sf~nt` biseric` larg`, al c`rei tavan albastruargintiu e luminat cu at~tea mii de policandre ale lui
Dumnezeu [i cu o candel` mare-mare, aprins` parc` de
chiar m~na lui domnul Christos pentru pomenirea
mamei lui fecioare?
n casele de sus e petrecere stra[nic`.
104

n salonul cel mare, care d` cu patru ferestre largi [i

o u[` la mijloc pe pridvorul din fa]`, este o adunare
vesel`, zgomotoas`, t~n`r`, nebun`.
Salonul, ca [i \nc`perile celelalte, sufragerie, od`i
turce[ti, salona[e mai mici, iatacuri pentru st`p~ni [i
pentru musafiri, este o minun`]ie de frumuse]e, m~ndre]e
[i bog`]ie. Tot ce poate s`-[i \nchipuiasc` mintea omeneasc` mai str`lucitor, mai m~ndru [i mai bogat este
gr`m`dit \n aceast` \nc`pere; este un cuib de z~n`, un
palat vr`jit din pove[ti.
Un cuib de z~n`, \n adev`r, pentru c` st`p~na de
odinioar` a acestor minun`]ii fusese marea logofeteas`
Marghioli]a Sorescu, so]ia marelui logof`t Iordache
Sorescu [i fiica marelui ban Ien`chi]` Grozeanu. Marea
logofeteas` Maria Sorescu fusese una din acele femei
f`cute parc` \nadins ca s` arate c` una din cele mai mari
puteri pe p`m~nt este frumuse]ea, [i pentru a face bine [i
pentru a face r`u. Copil` a unui om m~ndru, bogat [i
puternic pe acele vremuri c~nd na[terea deosebea pe
oameni, f`c~nd \nc` din leag`n pe unii robi nenoroci]i,
umili]i, os~ndi]i [i blestema]i pentru vecii-vecilor la chin,
ru[ine [i suferin]`, pe al]ii st`p~ni, ferici]i, m~ndri, cruzi,
ursi]i pentru vecii-vecilor s` st`p~neasc`, s` robeasc`, s`
zdrobeasc` pe semenii lor Marghioli]a era de o
frumuse]e rar`, o icoan` de sf~nt`, rupt` din peretele
bisericii [i aruncat` plin` de via]` \n lume, pentru ca
toat` lumea s`-i caz` \n genunchi [i s` i se-nchine.
Crescuse de mic` \n alint`ri [i m~ng~ieri [i \ngrijiri; tat`l
ei, marele ban, nebun de dragostea p`rinteasc`, m~ndru
de numele lui, pierduse pe mama ei [i pentru copii \n
vremea ciumii [i r`m`sese numai cu aceast` copil`, la
care se uita ca zg~rcitul la o comoar` nestimat`, care
105

dac` ar fi atins`, el ar muri, c`ci n-ar mai \n]elege pre]ul

vie]ii, n-ar mai pricepe pentru ce mai lumineaz` soarele
acest p`m~nt tic`los, trist, nenorocit [i pustiu.
Marghioli]a era de [aisprezece ani c~nd marele
logof`t Iordache Sorescu veni s` o cear` \n c`s`torie
marelui ban. Era o pereche potrivit`. Marele logof`t era
un t~n`r frumos, \nalt, chipe[, nobil, copil al unei familii
mari, dintre cari at~]ia se ar`taser` vrednici rom~ni pe
vremuri \ntru ap`rarea mo[iei str`mo[e[ti \n luptele cu
puhoaiele de vr`jma[i de toate neamurile [i limbile, ce
n`v`leau mereu asupra acestei mult-\ncercate ]`ri
blagoslovite de Dumnezeu.
La \nceput, marele ban nu voise s`-[i dea copila \n
c`s`torie, zic~nd c` el nu se poate desp`r]i de ea, pentru
c` n-are \ncredere c` copila lui, Marghioli]a, are s` fie
fericit`, nu are \ncredere \n nimeni c` va [ti s` pre]uiasc`
acest t~n`r odor \mp`r`tesc [i s` o fac` fericit` pe potriva
frumuse]ii [i m~ndre]ii ei. Dar marele logof`t, Iordache
Sorescu, nebun [i dezn`d`jduit de acest r`spuns, care i se
da regulat la toate f`g`duielile lui c`lduroase, la toate
jur`mintele lui de credin]` [i de dragoste, a alergat la
picioarele lui vod`, i-a spus cum merge pricina [i a pl~ns
[i a s`rutat t`lpile m`riei-sale [i a strigat:
La mila m`riei-tale alergat-am s` nu te-nduri, dac`
mai vrei s` p`strezi slujbele plecatei [i credincioasei tale
slugi. O porunc` a m`riei-tale [i robul m`riei-tale, marele
m`riei-tale logof`t va fi fericit; iar dac` nu, hangerul `sta
va intra \n fundul inimii mele p~n`-n pr`sele.
i a [i scos \naintea m`riei-sale hangerul, pe care i-l
d`ruise m`ria-sa pentru slujbele ce i le f`cuse t~n`rul
logof`t. Era un hanger de Damasc cu pr`sele de sidef
legat \n aur [i-n pietre nestimate, pe care-l purtase odat`
106

viteazul Soliman, [i pe care m`ria-sa \l avusese trimis \n

dar de la vizirul.
Atunci vod` a strigat r~z~nd, cum era bun [i glume]:
Stai, nebunule, c`-]i rup urechile! S` nu-mi faci
piaz` rea \n cas` s~mb`ta diminea]a pe nem~ncate!
Astea sunt parapone trec`toare de dragoste. Cine n-a
trecut p~n ele? Nu te apelpisi, arhonda-mu 1, c` toate au
s`-]i ias` cu plin!
i numaidec~t a b`tut vod` de trei ori \n palme [i a
venit un cavaz2 [i l-a trimes vod` s-aduc` techer-mecher
pe marele ban Ien`chi]` Grozeanu, [i c~nd a venit
b`tr~nul, m`ria-sa zice:
Ei! ce am auzit? Dai marelui logof`t Iordache
Sorescu pe fiic`-ta Marghioli]a? Bine faci, arhonda-mu !
Tocmai vream s`-]i spui c` [i eu pusesem, \n mila mea
pentru neamul [i casa voastr`, ochii pe t~n`rul `sta. S`-[i
tr`iasc` [i s`-i vezi ani \ndelunga]i ferici]i Eu le sunt na[!
Pas de r`spunde, mare bane, ceva \mpotriva vorbelor
m`riei-sale!
i astfel, a doua zi chiar, duminic`, cu blagoslovenia
mitropolitului, fiind nuni mari vod` [i doamna, fiica marelui
ban Ien`chi]` Grozeanu, Marghioli]a, a fost cocoana mare
logofeteas` a marelui logof`t Iordache3 Sorescu.
S-a pr`p`dit lumea aceea parc` n-a mai fost de c~nd
lumea!
A[a trec oamenii no[tri valuri-valuri \n clipe scurte
[i repezi pe acest p`m~nt, \n aceast` via]` \n care toate
sunt z`d`rnicii, afar` de fapta bun` ce trebuie s` se
socoteasc` odat` [i-odat`, fiindc` oamenii pier, sunt
1 Boierul meu (gr.)
2 Slujba[.
3 n original: ,,Ien`chi]`

107

trec`tori [i muritori, dar omenirea nu piere, e statornic`

[i nemuritoare, [i ea socote[te [i p`streaz` amintirea
faptelor noastre, pe cele rele le uit` c~teodat`, le iart`
totdeauna, dar pe cele bune nu le uit` niciodat` [i totdeauna le pomene[te [i le binecuv~nteaz`.
Din c`s`toria marelui logof`t cu fiica marelui ban, a
c`p`tat via]` Mi[u Sorescu1.
De mic pierz~nd pe mam`-sa [i pe tat`l s`u, el a fost
crescut de rude. Trimis de mic la Paris, a [ezut acolo
peste dou`zeci de ani [i acolo a cheltuit, \n desfr~n`ri
ru[inoase [i \n tic`lo[ii nesocotite cu str`inii [i str`inele,
jum`tate din averea lui uria[`. Purt~nd un nume mare, a
fost chemat de prieteni [i rude \n ]ar`, atunci c~nd,
averea fiindu-i \ncurcat`, nu mai putea s` mai duc` luxul
\n care era obi[nuit s` tr`iasc` la Babilonul modern;
aceasta la \ncemnat, fiind [i s`tul de at~ta zgomot, de
at~ta via]` destr`b`lat`, care-i ruinase pe jum`tate averea
[i aproape de tot s`n`tatea, s` vie \napoi \n patrie, unde,
fiind la putere guvernul reac]ionar, fu numit numaidec~t
\ntr-un fotoliu de deputat ales de colegiul pe atunci al
patrulea, ast`zi al treilea, de colegiul ]`r`nimii rom~ne[ti,
\n momentul c~nd el nu intrase \nc` \n ]ar`, c~nd era \nc`
pe drum, fiindc`, din cauza \ntreruperii circula]iei prin
inunda]ii, fusese silit a se opri dou` zile la Viena. Depe[a
de felicitare a partizanilor noului deputat l-a g`sit tocmai
la Grand Hotel, unde f`cea un chiolhan stra[nic cu ni[te
baletiste de la Oper`. El a desf`cut depe[a care-i anun]a
alegerea sa [i a strigat, beat de [ampanie [i de lichioruri,
lu~nd \n bra]e [i s`rut~nd o baletist`:
Vive la Roumanie !
1 n original: ,,Soreanu.

108

Iar acele femei pierdute au repetat \n cor, cu accentul

lor vienez, f`c~nd un zgomot infernal:
Fif la TTummanie!
Acuma d. Mi[u Soresco de Grozny c`ci acest
nume, combinat din al tat`lui [i din al bunicului, \l purta
\nc` de la Paris se afla la mo[ia Grozenii, veche clironomie r`mas` de la bunicu-s`u, marele ban Ien`chi]`
Grozeanu. D. deputat al ]`ranilor, care de-abia [tia rom~ne[te, osp`ta la Grozeni pe mai mul]i prieteni, dintre care
pe un june pictor francez de mare talent, Victor Bonnet,
o cuno[tin]` de la Paris, care c`l`torea de pl`cere prin
Orient.
ampania \nghe]at` curgea \n valuri, fumul de tutun
se ridica \n tavan [i pornea pe ferestre ca ni[te nori
fantastici b`tu]i de v~nturi, r~setele, glumele, jocurile de
cuvinte nu mai conteneau.
T`cere! strig` un [trengar b`tr~n, c`nit [i sclivisit,
care avea obicei s` fac` mici servicii galante tinerilor s`i
prieteni. Dac` m` iubi]i voi pe mine, t`ce]i s` ne spun`
Mi[u o nou` aventur` a lui.
Iar amorezat, mon cher? strig` t~n`rul Costic`
Melinescu.
i \nc` a[a cum n-am fost niciodat`, ma parole
dhonneur! zise Mi[u; o adev`rat` pasiune! Un
E turbat! e nebun! \ntrerupse F`nic`.
E o femeie du monde? \ntreb` Iorgu Doroneanu,
care zicea c` alte femei nu exist` pe lume, afar` ,,poate
de artiste.
F`nic`, ve[inicul confident, \ncepu s` r~d` cu hohot
de \ntrebarea lui Iorgu, pe c~nd Mi[u t`cea [i-[i mu[ca
buzele.
E o artist`?
109

 E o
O ce?
O ]`ranc`, zise serios Mi[u, \ncrunt~ndu-[i sprincenele-i negre cu un z~mbet trist.
A! strig` Costic`. Avem dar o idil`! i cum se
nume[te juna p`stori]`, domnule F`nic`? S` vedem dac`
d-ta, care le [tii toate, o [tii [i p-asta?
S` spun, Mi[ule?
De unde [tii? \ntreb` Mi[u [i mai \ncruntat.
Ce-]i pas`?
M` prinz c` nu po]i s` [tii.
Dac` m` nec`je[ti, o spui.
Dac` o [tii, spune.
Ei bine, dac` vre]i s` [ti]i cum o cheam` pe fericita
care st`p~ne[te ast`zi inima t~n`rului nostru amic Mi[u,
asculta]i... E o minune de ]`r`ncu]`, ce-i drept, [i doar m`
pricep [i eu la asta, [i o cheam`...
O cheam`?
Sm`-r`n-di-]a!

110

D-DMULT MAI D-DMULT

D`-d`mult, mai d`-d`mult st`p~nea o \mp`r`]ie f`r`

margini Barlaboi-\mp`rat, ce-i mai zicea [i Ciungump`rat
D` ce-i mai zicea [i Ciungu-mp`rat?
Iac-a[a! i mai zicea de pe c~nd era tinerel [i
Ciungu-mp`rat, fiindc` mai t~rziu era s`-[i piarz` o
m~n` \n r`zboi
Bietul \mp`rat Barlaboi!
i era [i \nsurat Barlaboi-mp`rat. Avea nevast`, [i cu
ea o fat`. Altceva niciodat`. N-avea noroc b`iat de loc.
Lucrau femeile toat` ziulica, toat` nopticica: ]eseau,
\mbl`teau, \n`lbeau, dep`nau, torceau, dregeau, c~rpeau,
\ns`ilau, coseau, tigheleau, tot a[a [i iar a[a, [-una [-alta
zor zoreau: ba din ac, ba din undrea, mama-mpungea,
fata tr`gea.
mp`r`teasa, p`rul ca cerneala Fata, ca c~nepa.
*
La f`r` cinsprece zile al cinsprecelea an, la acela[i
ceas taman-taman, Ciungu-mp`rat cu am~ndou` m~inile
a plecat.
A plecat Barlaboi, la r`zboi, s` se bat`-n duel cu
Stacojiu-voievod, ce-i mai zicea [i Sontic-vod` p~n` nu-l
f`cuse m`-sa.
111

 De ce-i mai zicea [i Sont~c-vod` p~n` nu-l f`cuse

m`-sa?
Iac-a[a! i mai zicea Sont~c-vod` p~n` s` nu fi
cunoscut tat-so pe m`-sa, pentru c` atunci c~nd o fi
Stacojiu om d` peste cinzeci de ani o s` se provoace la
duel [i adversarul o s`-i taie piciorul de la genuchi mai
sus
n duel? Vai de el!
*
Femeile
A plecat, mam`?
A plecat, mam`.
De ce, m`muc`?
De! De ce m`muc`.
Bine, maic`!
Bine, maic`.
Iar zoreau.
i r`zboiul c~t ]ine?
C~t o ]ine.
i-mp`ratul c~nd vine?
C~nd vine!
C~nd vine!
Biine
Biine.
i iar zoreau
*
Hai [i noi, mam`, zicea \mp`r`teasa.
Unde, mam`? \ntreba fata \mp`r`tesei.
112

 La r`zboi.
Cum, mam`?
Cum a mers [i tat-to, mam`.
C`lare?
Nu, mam`, pe jos. Numa b`rba]ii merg c`lare; hei!
Altfel sunt ei; noi suntem femei.
Ce s` facem acolo, mam`?
Ce-om putea, mam`.
Bine, mam`, tata, Barlaboi, ca Barlaboi; dar [i noi?
i noi.
S` ne batem [i noi, mam`, la r`zboi?
Nu, mam`: la r`zboi, ]esem noi!
*
Sf~r! suveica, sf~r! sf~r! sf~r!
i c`]elul, fidelul, m~r [i m~r.
De ce m~r~ie L`bu[, mam`?
C` nu s-ajunge, mam`.
Cu ce s` s-ajung`?
Cu laba.
i cu mai ce?
Cu botul.
Unde s` s-ajung`, mam`?
Unde s-a ascuns purecele, mam`.
Unde s-a ascuns?
Unde nu-l ajunge.
De ce s`-l ajung`?
Ca s` se scarpine.
De ce s` se scarpine?
C`-l m`n~nc`.
Adic` cum?
113

 Asta nu trebuie s` [tie copiii p~n` nu i-o m~nca [i

pe ei.
Atunci, o s` se scarpine [i ei, mam`?
i ei, mam`.
Da dac` nu-l ajunge, maic`?
Rabd`, maic`.
Sup`r`, m`muc`?
Hehehei!
i pe urm`, mama o lua \n bra]e, o s`ruta [i o str~ngea
tare, mai tare, foarte tare, mai tare dec~t putea.
*
Cald. C`ldur` mare. Cuptor. Z`bu[eal`, n`du[eal`,
toropeal`, topeal`.
Dr`gan! un g~ligan de ]igan! Un balaur c~t un
taur i purcar [i murdar! lene[, puturos M`gar!
G`se[te un baboi \n noroi.
S`-l duc la halde mama Ce mai ciorb`, iu, iu, iuu!
Dar ce se pomene[te? Acel pe[te, dup` ce zv~cne[te,
[i vorbe[te:
Dragane, g~ligane, ]igane, nu m` face ciorb`.
Hatunci, rasol.
Nici rasol.
Hatunci, humplut.
Nici umplut.
Hatunci, iachnie!
Nici iachnie.
Hatunci, plachie.
Nici plachie.
La cuptor.
Nu.
114

 La tigaie.
Nici.
P` spuza, m`!
Nici p` spuza, m`!
Hatunci, cum, m`?
S`-mi dai drumul, balaure!
Haoleu! p`i cum r`m~n eu?
Eu sunt norocul t`u D`-mi drumu-n iazu-mp`r`tesc, [i nu voi fi ingrat cu tine.
Hatunci dac` nu vei hi hingrat, hai s` te emancipez!
L-a emancipat I-a redat-o libertatea.
*
Cald. C`ldur`. Cuptor. Z`bu[eal`. N`du[eal`.
Piroteal`. Toropeal`. Topeal`. T~mpeal`.
Femeile iar ele! Tot ele! Femeile
Vreau s` m` scald, mam`.
Scald`-te, mam`.
La iaz. B~ld~b~c! O dat` la fund. Iar dasupra. Iar
b~ld~b~c! Iar dasupra Iar b~ld~b~c! iar dasupra. Iar
b~ld~b~c La fund Deasupra.
Mam`! am \nghi]it ceva, mam`!
Ai \nghi]it ap`, mam`.
Nu! Apa e mai sub]ire, mam`.
Atunci, ce, mam`?
Altceva, mam`.
Ce, mam`?
Nu [tiu; unsuros, mam`.
Unsuros?
Unsuros [-alunecos i-a sc`pat pe g~t \n jos! S`
[tii, mam`, c-a fost vreun baboi.
115

Da, mam`!
Vai de noi!
Haide de te hodine[te, puiul mamei!
Haide s` m` hodinesc, mama puiului!
*

O lun`
Mi-e grea]`, mam`.
Baboiul, mam`.
trei luni
Cre[te, m`muc`.
Baboiul, m`muc`.
Cinci
Mi[c`, mami]o.
Baboiul, mami]o.
Nou`
Aoleu, doare, mami]ico.
Baboiul, mami]ico!
*
S-a f`cut baboiul broasc`.
La trei luni vorbea trei limbi.
La un an [i jum`tate, broasca din baboi c~nta din
cimpoi.
*
Vine! vine! vine!
Cine vine?
mp`ratul vine! Barlaboi vine.
116

Vine Barlaboi. D` la r`zboi.

n sf~r[it, s-a ispr`vit. Adversarul l-a ciuntit; dar [i
el, la duel, l-a betegit; m~na i-a luat-o, laba i-a luat-o, cu
palo[ul din d` sus d` genunchi i-a retezat-o.
Oaste. Oaste. Oaste nebiruit`, nepilduit`, nemiluit`.
Piot`, liot`, pedestrime, c`l`rime, arca[i, tr~mbi]a[i, buciuma[i, tobo[ari, stegari Din pricina tunului, care pe
atunci nu se [tia, artilerie de loc nu era.
*
A desc`lecat Barlaboi-\mp`rat, pe \mp`r`teasa a
s`rutat:
Unde-i copila tatei?
Cam boln`viaor`.
Ce are?
Din m~ncare!
Ce-a m~ncat? \ntreab` Barlaboi.
Mai nimic: un broscoi.
S-o v`z!
Nu se poate.
Voi.
Un picior \n u[`.
U[a de perete.
Mititelul c~nt` duios din cimpoi.
De unde acest broscoi? strig` Barlaboi.
Dintr-un baboi.
Al cui acest broscoi de baboi?
A nost.
Anost.
Cu ce rost? Aici alt` dr`cie a fost.
117

Coiful str`lucios [i oglindos [i-a scos [i f`r` cap,

m~nios l-a tr~ntit jos.
i ciunta-n sus a ridicat, grozav a amenin]at [i foarte
tulburat a zbierat:
Bine! bine! Nu zic: se-nt~mpl` uneori copil din
flori! Dar din pe[te, doamne fere[te! nu se pomene[te.
mp`r`teasa a le[inat. Barlaboi, f`c~nd spume la
gur` de-i curgeau pe barb`, a ordonat:
S` vie H~rca roaba, baragladina, harapoaica,
vr`jitoarea, la palat!
*
Vine roaba-ndat!
Cu ghiocul ori cu bobii s`-mi dai, s`-mi ghice[ti,
c` te tai! a urlat Barlaboi. Al cui? Al cui? Al cui a fost
acel baboi, din care a ie[it acest anost broscoi, care
cuteaz` c~nd venim noi, noi Barlaboi, triumf`tor de la
r`zboi, s` fac` aicea t`r`boi, c~nt~nd ca un iaurgiu
pavlichean de la Cioplea, din cimpoi?
Hapoi
Hapoi! nici un hapoi.
S` l`s`m p` m~ine joi.
Nu! Acuma, miercuri, voi.
*
D` baba-n bobi. i d` [i d`, [i-i \nv~rte[te, [opte[te,
d`sc`le[te, \i desc~nt`, \i vr`je[te.
Patruzeci de bobi, bine [ti]i, bine-mi ghici]i; de-o
hi de deochi, din uit`tur`, ori din apuc`tur`, pe [tiute, ori
ne[tiute, pa v`zute, ori nev`zute! de-o hi alb, de-o hi
118

negru, ori pistri], de-o hi balaoache[, de-o hi oache[ ori

pl`vi], de-o hi mare, de-o hi mic, de-o hi uria[, de-o hi
pitic, de-o hi sub]ire ori frumos, de-o hi gros, ur~t [i
burtos! de-o hi n`rod, de-o hi cu cap, ori n`tot, ori harap!
ori cuminte, ori buimac, hie turc, hie turleac, ori lunatic,
palavatic [i z`natic! de-o hi a[a! aminterea e]eter!
Pe urm`, pune fruntea la dou` de[te [i zice:
M`ria-ta, s` aduc` un h~rd`u, nou, da s` nu hia de
dogar, s` hia de alt me[te[ugar, m`car de croitor hor de
cismar, ca tot me[te[ugul \[i are [i hicle[ugul [i
bete[ugul, un h~rl`u d` doaga d` stejar hor d` ar]ar, hor
d` paltin, hor d` pluta, plin cu hapa nenceputa, d` soare
nev`zuta, nici hierbinte nici rece, c~nd o bei d` dor \]i
trece, \ncropita, potrivita, numa buna d` luat, cu sapun de
\mprumut, [i un cheptene des, [i unul mijlociu, [i unul
rar d` corn d` caprioar` d` munte, care n-a cunoscut la
sufletul ei caprior [i copilul h`sta din pe[te sa le
pazeasc` trebuie[te, [i sa horrdoni sa vie haicea to]i cu
to]ii [i tineri [i batr~ni, [i ur~]i [i frumo[i [i cura]i [i
puturo[i [i sa treaca pa dinaintea lui, [i la care i le-o da
broscoiul, sa [tii ca tot a h`luia a fost [i baboiul.
*
mp`r`teasa iar a le[inat.
*
Barlaboi-\mp`rat a ordonat [i toate s-au executat.
ntocmai s-a f`cut: to]i cu to]ii au trecut; au defilat
[i s-au \nchinat dinaintea copilului nevinovat; iar copilul
nevinovat nim`nui nimica nu i-a dat.
119

La urm`, iac` [i Dr`gan, janghinos, urduros, p`duchios, de la nas p~n`-n gur` cu muci, la labe jeg, f`r`
papuci.
Cum l-a v`zut cimpoierul mititel, cu dragoste-a sur~s
la el; pe urm` a luat \ntr-o m~n` h~rd`ul, \ntr-alta s`punul,
\ntr-alta un pieptene, \ntr-alta altul, \n ailalt` p-`l`lalt, [i,
sun~nd frumos din cimpoi, i le-a dat
I le-a dat. Lu Dr`gan.
Lu Dr`gan i le-a dat.
*
mp`r`teasa iar a le[inat.
*
Barlaboi, turbat, a urlat:
Care nu e dogar dintre voi s` fac` din p`dure un
butoi, s` b`g`m \n el pe fii-mea, pe ]igan [i pe broscoi,
[i s` le dea drumul pe ape, nici unul s` nu scape!
i care nu era dogar a dat s` plece la p`dure.
Dar Barlaboi a strigat:
Nu! sta]i. Mai bine lua]i pe Dr`gan, pe acest ]igan
Du-te, balaure, [i m~rturise[te-le, unde ai ascuns pe[tele.
*
L-au luat. B`tut. Torturat.
Bietul Dr`gan! Bietul ]igan! \ntr-una zicea:
Uite, m`! ce facui eu, m`i neiculi]`, s`rac de
maica mea!
Tortur`!
120

 Uite, m`! ce facui eu, neiculi]`?

Tortur`!
Barlaboi vine [i zice:
A m`rturisit?
Nu vrea, m`ria-ta.
Cum, nu vrea?
Iac-a[a!
Ce facui eu, m`i neiculi]`, s`rac de maica mea!?
D`-i mereu!
Aoleu!
D`-i de tot.
E netot.
Ce facui eu, m`i neiculi]`? m` mir.
D`-i la mir.
*
n sf~r[it, a m`rturisit. A spus unde fusese ascuns
baboiul.
mp`ratul cu m~na care nu era ciunt` a apucat
baboiul [i l-a str~ns s`-i ias` sufletul.
S` spinteca]i baboiul `sta [i s`-l facem ciorb`! S`-l
d`m diavoli]ei s`-l m`n~nce!
Dar ce se pomene[te? Acest pe[te, nu numai
zv~cne[te, [i vorbe[te
Nu m` face, \mp`rate, ciorb`.
Atunci, rasol.
Nici rasol.
Atunci, umplut.
Nici umplut.
Atunci, iachnie.
Nici iachnie.
121

 Atunci, plachie.
Nici plachie.
La cuptor.
Nu.
La tigaie.
Nici.
Pe spuz`.
Nici pe spuz`.
Atunci cum?
D`-mi drumul.
Atunci cum r`m~ne cu r`zbunarea mea?
D`-mi drumul! Eu sunt norocul \mp`r`]iei tale.
Cum?
Cum? Iaca cum. Uit`-te la ]igan! prive[te pe
Dr`gan!
*
C~nd a privit \mp`ratul, tat`l, desperatul, n-a mai
v`zut pe Dr`gan, pe ]igan, pe acel murdar nerod, a v`zut
un viteaz voivod, parc` rupt din soare din cap p~n`-n
picioare.
i de bucurie a ridicat ciunta lui [i cu ea pe moalele
capului l-a m~ng~iat pe voivodul \ncoifat, \narmat, \nz`lat,
\mpl`to[at, \mpintenat.
*
mp`r`teasa, care dormea \n alt` parte a palatului
f`r` a [ti nimica de toate astea, v`z~nd cum se bucur`
so]ul ei, Barlaboi-\mp`rat, de bucuria lui iar a le[inat.
122

*
i a[a, toate cu bine s-au terminat.
i s-a f`cut nunt` mare, cum nu s-a pomenit dacindea, vorb` veche [i frumoas`, de noi `[tia de-acuma
ne-n]eleas`, c` unii zic dacindea, al]ii dac~nde`, care
cum \i place, c-a[a la orice nunt` mare se face s` fie
numa s`n`tate [i pace.
*
Iar \mp`ratul, de vesel ce era, nu mai [tia ce f`cea:
barba v~lvoi la cap \[i aducea, [i pletele ciuf \n b`rbi` [i
striga [i r~dea hahaha! i st~nd pe tron, l-a pupat [i a zis
c`tre nepo]el:
M`i, broscoi! Dumnezeu te-a trimis \ntre noi! c~nt`
ceva frumos lui bunic\-tu-n cimpoi.
i-a umflat bucile broscoiul, [i le-a umflat [i busumfalt, [i a umplut cimpoiul ]ipl`, c~t a r`bdat, doar n-a
cr`pat, [i a c~ntat:
,,La moar` la Ciorog~rla,
Hop, z~rna-z~rna!
S-a-necat o fat`-n g~rl`,
Hop, z~rna-z~rna!
C-un baboi de pe[te-n gur`.
Hop, z~rna-z~rna! [cl.
*
S-a sculat \nc~ntat \mp`ratul de pe tronu-i [i l-a
pupat, [i a b`tut cu ciunta \n palma ailalt` [i a zis:
Bravos! bis!
123

*
i eu \nc`lecai pe [ea, de trei ori m-am pus [-a[a [-a[a,
[i am c`zut de pe ea; [i-n sf~r[it, m-am pus pe ailalt`, s`
v` spun ce-a fost p`]it o fat` de-mp`rat \n balt`.

124

FABULELE MARELUI ANONIM

I
STROFELE LUI PICOLINO

DUEL

Naivul plug odat` (probabil, ofensat)

La un duel de moarte pe tun l-a provocat.
Dar adversarul ]an]o[ r`cni cavalere[te:
,,Mi[elule-n genunche! i-n frunte l-a scuipat
i pe teren, naivul a fost silit fire[te
Mult umilite scuze s` cear` de la tun.

MORALA
Doamne! Fere[te
Pe mojicul prost de boier nebun!

127

BIETUL ION

A tot r`bdat Ion, r`bdat,

P~n` c~nd foc s-a sup`rat,
C` prea-[i b`tea joc to]i de el,
Ba c`-i nerod, ba c` mi[el,
i c~te alte, fel de fel!
A scos un par din gard, [i feri!
De-or hi mojici, de-or hi boieri;
C` a pornit ca un netot,
i d`-i la cap [i stric` tot!
O zi \ntreag` a sbierat
i val-v~rtej a alergat
Pe to]i \n spaime i-a b`gat
C~nd tocmai seara-ntr-un t~rziu,
Hop! Iat` dete de zapciu,
i aoleu! i vai! i chiu!
C` ]i l-a-ntins zapciul jos,
L-a leg`nat foarte frumos
i-l adormi \ntors pe dos
S-a sc`rpinat a doua zi
Bietul Ion c~nd se trezi
Se duse drept acas` [i,
MORALA
De necazul satului,
Rupse furca patului.
(Convorbiri critice, an I,
nr. 14-17, din Iulie-Sept. 1907)

128

TEMELIA

At~ta munc` f`r` preget!

ncet-\ncet, de-at~]ia ani,
De jos, din temelia st~ncii,
casmaua smulge bolovani,
i macaraua suie-n muche,
[i dalta-n feluri \i ciople[te,
La r~nd ciocanul \i a[eaz`,
frumos mistria-i rostuie[te;
i lucru vrednic de mirare
din r`s`rit p~n`-n apus!
Un grandios castel, d-asupra,
spre nori se-nal]` [i tot cre[te:
Pe c~t jos se scobe[te st~nca,
pe-at~t se-mpodobe[te sus
Mai trebuie frontonul splendid,
alegoria triumfal`,
i-i opera des`v~r[it`
e gat-a unui secol fal`!
Un ultim bloc enorm, acuma,
trosnind, e smuls din grop-ad~nc`
i ridicat din greu pe scripet
Dar blocul ultim nu-i sus \nc`,
i, din afund, din m`runtaie,
r`cne[te st~nca: ,,Nu mai pot
,,Proptele iute! Merg de r~p`!
m` surp cu fala-v` cu tot!
129

MORALA
Ades, vis~nd prea vesel,
ai de[teptare trist`
,,S` nu te rezemi, Doamne,
dec~t pe ce rezist`!

(Convorbiri Critice, anul I,

nr. 14-77, din Iulie-Septembrie 1907)

130

TALMUD

,,Tu, mul, e[ti lene[, zice trul,

Tu nu vrei s` lucrezi destul,
i d-aia nu c~[tigi nimic`!
Tu de vr-un an tot mig`le[ti
O iconi]` mititic`:
O tot suce[ti [i-o \nv~rte[ti
i v`d c` n-o mai ispr`ve[ti
Eu \ntr-o var-am ispr`vit
O m~n`stire [i un schit.
Cu \nvelit [i cu vopsit
Iar mul r`spunde trist: ,,Hei! tiu
Dar tu tu e[ti tinichigiu,
i eu eu sunt giuvaergiu
MORAL
Una-i trul
i alta mul.

(Convorbiri Critice,
nr 18, an I, 15 Sept. 1907)

131

MIC I MARE

Trece un pr`p`d pe lume

Dinspre larg de ocean,
Cu ce neagr` turb` bine,
vine vajnic uragan!
E o spaim`-n toat` firea...
P`s`ri albe fug, s-ascund;
Pinii seculari se-ndoaie;
pe[ti, jivine merg la fund.
Url` ape biciuite,
dau nebune c`tre mal;
Calc` unul peste altul
[i se-nghite val pe val.
Geme farul... Un gr`unte
de nisip, nep`s`tor,
R~de de urgia oarb`
[i de groaza tuturor;
,,R~zi? Nu vezi? l-\ntreb` farul.
,,Ba v`d bine zice el;
,,-apoi, dac` vine, vin`!
Sunt at~t de m`run]el!
,,R`d`cini eu n-am, s`-mi pese!
nu m` simt deloc legat
,,Ori \n ad~ncimea m`rii,
ori la soare pe uscat
132

,,S` m` spulbere de-aicea,

cu tot eu am s` r`m~n:
,,Mie, unuia, oriunde,
singur cerul mi-e st`p~n!

(Convorbiri critice, anul I,

nr. 19, 1 Octombrie 1907)

133

MNGIERE

O bab` chioar`-a[eaz` tingirea cu p`sat

Pe-o pirostie [chioap` Hiertura-n foc a dat
i scuip` biata bab`, [i blestem`, se-nchin`:
,,Spurcatu! Necuratu (Iel singur ie de vin`!)
MORALA
Spre m~ng~iere adeseori
Ne trebuiesc instigatori.

(Convorbiri Critice nr. 22,

15 Noiembrie 1907. Reprodus` \n Viitorul Social
seria 1, nr. 4, Noiembrie 1907)

134

BOUL I VIELUL

Un bou, ca to]i boii pu]in la sim]ire,

n zilele noastre de soart-ajutat
nva]` la [coal` cartea de cetire
i ajunse boul un bou \nv`]at.
Mare lucru-n lume e [i-nv`]`tura!
ine loc de multe, chiar [i de talent
Printr-o bun` [coal`, rafinezi natura:
Din vi]el po]i scoate un bou eminent.
Nu \ncape vorb`, \ntre animale,
Un a[a specimen greu s` mai g`se[ti
S` citeasc` zilnic feluri de jurnale,
Rumeg~nd at~tea [tiri politice[ti.
Astfel, eminentul, \n curent cu toate,
Iat`, pe nepotu-i t~n`r l-a-nt~lnit:
,,Unchiule, cum mergem? ,,Excelent, nepoate!
A mai grea problem` s-a [i resolvit.
,,Unchiule, iar glume! ,,Ba deloc, b`iete!
Sunt de-acord cu to]ii, foarte sigur [tiu
i m-asculta]i pe mine, eu citesc gazete:
Tu nu [tii nimica, e[ti un agiamiu.
135

M`-ndoiam eu \nsumi: m-am convins \n fine,

C-am sc`pat de-acuma de orice nevoi:
Ni sunt deopotriv` voitori de bine
i au mult` mil` cei mai mari de noi.
N-au pierit zadarnic, ast` prim`var`,
Dintre noi at~]ia ca la zalhan!
Drepturile noastre sfinte triumfar`:
O s-avem islazuri, dac` ni le-or da
A r`mas vi]elul ca un gur`-casc`,
Fericit c`-n fine sacra spe]-a lui
O avea de-acuma din bel[ug s` pasc`
-o purta mai lesne greul jugului.

(Convorbiri Critice an I,
nr. 1, 1 Ianuarie 1908)

136

SAVANT

Toate c`r]ile din lume, de c~nd lumea, c~te-au fost,

Minunatul meu prieten le cunoa[te pe de rost;
Tot ce mintea omeneasc` p~n` ast`zi a [tiut,
n savantu-i cap de dasc`l, s-a-ndesat [i a-nc`put:
Bibliotec` vestit`! a[a plin`, c`-n zadar
Am dori s` mai \ncap` [i un bibliotecar.

(Convorbiri Critice, an I,
nr. 15 Ianuarie 1908)

137

O D
copilului
Umbli hoin`rind p-\n lume
ca un orb, la ochi legat,
i de c~t` vreme-acuma
pe la mine n-ai mai dat!
Pr`p`de[ti tu de poman`
pre]ioasele s`ge]i,
S` te-alegi cu hul` numa
de l-at~]i ingra]i poe]i
Te-am vorbit r`u eu vreodat`?
vinovat cu ce ]i-am fost,
De m` horopse[ti uit`rii,
tu, copil frumos [i prost?
A! De-ai [ti cum m~ng~iu \nc`
urmele unde-ai r`nit!
Cu ce dor mi-aduc aminte
c~t atunci am p`timit!
Vino, crudule, cu pieptul
gata desvelit te-a[tept;
Nu cu una, d` cu dou`!
s`geteaz` drept \n piept!
i pe maic`-ta zei]a,
jur c` n-am s` te hulesc:
Mai omoar`-m` o dat`,
s` mai simt c` iar tr`iesc!
(Convorbiri Critice,
nr. 14-17, an 1, Iulie-Sept. 1907)

138

DE CE?
Scherzo

De ce, c~nd o furtun`

S-abate pe p`m~nt
Cu furie nebun`
C~nt?
De ce, c~nd luna plin`
Revars` peste cr~ng
Divina ei lumin`
Pl~ng?
De ce, c~nd treci semea]`
i nu-mi zici un cuv~nt,
Nici nu-mi prive[ti \n fa]`
C~nt?
De ce, c~nd bra]e goale
La piept cu dor m` str~ng
In de matase poale
Pl~ng?
De ce? C` [tiu: p`rere
E tot p~nla morm~nt!
Pl`cere pl~ng Durere
C~nt.
Piccolino (Convorbiri Critice,
an II, nr.8, 13 Aprilie 1908)

139

EPIGRAME

UNUI CLUBMAN

La c`r]i, c-un as e[ti asasin,

Cu spada-n lupt`, spadasin;
Dar f`r` spad`, f`r` as,
Tu singur spune: ce-ai r`mas?

(Moftul Rom~n, 24 Iunie 1901)

143

POLEMICA N EPIGRAME
CU DIMITRIE TELEOR
CAZU CUZA

I
Am publicat \n num`rul trecut o epigram` inedit` a
popularului Teleor, c`ruia, precum se [tie \n cercurile literare
de la Ber`ria Cooperativ`, i se zice de c`tre amicii invidio[i
a]a pentru limba lui prea \n]ep`toare. Eprigrama ]a]ei era
adresat` unui burghez parvenit, care cu c~t se \nal]`, cu at~t
pare poetului mai mic: foarte ingenioas` epigrama ]a]ei!
Ce se \nt~mpl` \ns`, spre marea noastr` mirare?
Un confrate din Ia[i, ,,Evenimentul, vine [i ne spune c`
un oarecare domn Cuza, scrisese mai demult, \n epigramele sale,
una aproape la fel cu a ]a]ei [i o citeaz` \ntreag`:
Iat`-le am~ndou` aceste epigrame:

TELEOR AA
E lucrul natural,
Iubitul meu amic:
Cu c~t te \nal]i mai sus,
Cu at~t te v`z mai mic.

144

DOMNUL CUZA
Te-ai \n`l]at at~t de sus,
Iubitul meu amic;
n c~t s` nu te miri de-mi pari,
De jos, at~t de mic.
Am r`mas tr`zni]i de nedumerire, sdrobi]i de ru[inea c`
fuseser`m at~t de ignoran]i \n istoria politic` [i literar` a
patriei: s` nu [tim c` r`posatul domnu Cuza pe l~ng` unirea
Principatelor, \mpropriet`rirea ]`ranilor [i secularizarea
m~n`stirilor \nchinate, mai f`cuse [i epigrame.
Nu se poate! am zis; desigur ,,Evenimentul a fost
indus \n eroare.
Dar iat` c` din toate p`r]ile ]`rii ne sosesc telegrame,
scrisori [i c`r]i po[tale, prin care ni se confirm` aser]iunea
ziarului ie[ean.
Toat` aceast` monstruoas` coresponden]` este \n versuri mai
mult sau mai pu]in r`ut`cioase la adresa ]a]ei.
Ca s` se \n]eleag` mai bine aceste r`ut`]i, trebuie s`
spunem c` ]a]a, vechi impiegat la Ministerul Instruc]iei
Publice, prin bugetul cel nou al acestui departament, a fost
favorizat, adic` n-a fost suprimat, ci numai retrogradat din [ef
de mas`, copist.
Iat` acuma c~teva mostre din acele r`ut`]i la adresa ]a]ei:

Precum sc~nteia lic`re[te

De sg~nd`re[ti o leac` spuza,
Orcine-ar sg~nd`ri g`se[te
Sub Teleor pe A.C. Cuza

145

*
E natura: c` te-a redus
La gradul de copist,
C~nd copiezi a[a exact
Ferventule Cuzist.
*
Ajunul Pa[telui! redus !!
Lui Teleor \i crap` buza !!!
Atunci !!! E-ngrozitor de spus !!!
F`cu apel la A.C. Cuza !!!!!
Teleor, drag` ]`]ic`,
Te prinsei, m~nca-]i-ai muza,
i nu cu ocaua mic`,
Ci cu ocaua lui Cuza.
Dispera]i, am alergat la Teleor.
Ce ne-ai f`cut, ]a]o? i i-am spus totul.
a]a, cu mult s~nge rece, ne-a r`spuns c` este
dinastic [i nici n-a fost cuzist, c` nici nu vrea s` [tie c`
a existat vreodat` un domn Cuza.
Bine, toate astea sunt frumoase, cum le spui D-ta,
dar ori[icum pentru cititorii no[tri, ar trebui s` avem o
scuz`.
Cine se sCuz` se A.C. Cuz`! r`spunse ]a]a imperturbabil.

Moftul Rom~n nr.2, Duminic` 8 Aprilie 1902

146

II
Cititorii no[tri [tiu ce nenorocire literar` ni s-a
\nt~mplat din cauza ignoran]ei mele \n materie de istorie
literar`: Am primit de bun` credin]` de la amicul meu
Teleor, ca a d-sale proprie, original` [i inedit` o epigram`,
pe care d-l Cuza o publicase demult [i care se g`se[te \n
toate antologiile didactice.
Dar asta n-a fost destul; se vede \n adev`r c` o
nenorocire nu vine niciodat` singur`; c`ci iat` c` tot
amicul meu Teleor s-a sup`rat de asta. n dou` numere
consecutive ale ,,Secolului XX se leag` de mine.
EPIGRAM
lui I.L. Caragiale
i dup` ce pe la Regie
Fuse[i at~ta timp mai mare,
Este p`cat s`-]i zic` lumea,
C` n-ai [i tu ni]ic` sare
P-cest ,,Moft Rom~n ce-odat`
F`cea onoare astei na]ii,
A \nceput de la o vreme,
S`-l redacteze abona]ii.
i a doua zi, alta [i mai r`ut`cioas`:
Tot lui I.L. Caragiale
Ai fost func]ionar cinstit
Tu, la Regie, c~t \mi pare
147

C`ci v`d c` nu ai profitat

Nici de tutun [i nici de sare.
Cu toat` m~hnirea ce simt c` amicul meu d. Teleor
nu-mi g`se[te nici un pic de sare, tot am o m~ng~iere
v`z~ndu-l cum recunoa[te c` am fost cinstit [i n-am
profitat de sare str`in`.
Ca semn de recuno[tin]`, dar, m` simt dator a-i dedica
aceste:
EPIGRAME
Lui Teleor
C` n-am destul` sare-a mea,
Te rog, amice-a m` sCuza;
Dar c-a[ fura-o altuia,
Nu cred s` po]i a m-A-Cuza.
Aceluia[i Teleor
Nu zic,Poate c` n-am haz,
Dar, te rog, admite-mi scuza,
Scumpe-amice: -n orice caz,
Eu sunt eu, [i nu sunt Cuza.
Caragiale.
Moftul Rom~n
seria II, nr. 3 din 15 Aprilie 1901

148

III
Cititorii no[tri au urm`rit, desigur, procesul literar,
pe care l-am consemnat \n dou` numere subt acest titlu:
Cazu-Cuza.
Se p`rea c` \n acest proces domnul Cuza avea toat`
dreptatea [i c` amicul Teleor era amenin]at s` fie os~ndit
de Tribunalul republicii literelor.
Dar iat` un avocat nou se prezint` s` apere pe
amicul Teleor; el face apel la opinia public` [i a[terne o
magistral` pledoarie prin ,,Evenimentul din Ia[i \n
favoarea amicului nostru.
Iat` \n rezumat modul ingenios de ap`rare al acestui
eminent avocat.
,,Teleor nu poate fi nici acuzat, necum os~ndit, c` ar
fi r`pit bunul d-lui Cuza. Pentru ce? Pentru cuv~ntul
simplu c` acel bun nu era al d-lui Cuza. Poate cineva r`pi
de la cineva ceea ce acest cineva nu are? Sau dac` acest
cineva are acel ceva f`r` s` fie al lui, atunci opinia
public` trebuie s` os~ndeasc` mai \nt~i pe acel cineva
care a r`pit acel ceva dela altcineva... Prin urmare, s`
l`s`m deocamdat`, onor. Curte, pe Teleor, [i s` regul`m
pe Domnul Cuza.
i dup` aceast` pledoarie de \nalt` [tiin]`, avocatul
produce \n fa]a Onor, Cur]ii, urm`toarele documente:
NEAMUL
(Fliegende Blaetter, de acum 16)
Manch Kleiner um sich gross zu zeigen
Hat versuchi, empor zu steigen
149

Auf ein Gerst.

Ach! Wenn er doch wsst,
Dass man in der Hh noch kleiner ist.
urmeaz` epigramele: A.C. Cuza (1886), Teleor (1901).
i \n fine avocatul lui Teleor, ca s` dispun` [i mai
bine pe Onor. Curte \n favoarea clientului s`u, ilustreaz`
ap`rarea cu un truc ingenios
A[eaz` cele trei epigrame la r~nd, pe a lui Cuza
\nt~i, apoi pe cea nem]easc` [i la fine pe a lui Teleor,
apoi \[i \ncheie pledoaria:
,,Putem zice, Onor. Curte, pun~nd pe Cuza de o parte
[i pe Teleor de alta, iar pe neam]ul la mijloc, c` bietul
neam] [eade r`stignit ca Domnul Christos \ntre doi
epigrami[ti rom~ni.

Moftul Rom~n, nr. 4, 1902

150

V A R I A

O EDIN LA JUNIMEA
N AJUNUL ANULUI NOU
Berbantul Ghermani, cel dint~i sosit, se plimb` agitat
prin salon [i \nv~rtind bastonul c~nt`:
Fiin]a-mi jun` duios te cere,
Sco]~nd suspinuri ne\ncetat,
Iar tu, iubito, vreo m~ng~iere
Nu-i dai s` fie mai u[urat.
Jak Negruzzi, intr~nd, cu vocea stins`1:
La jocuri cu Lucsi]a ades m` \nt~lneam,
C~nd ea era copil` [i eu copil eram,
Aveam \n tot momentul cert`ri [i \mp`care,
Eu m` certam prin semne [i ea cu vorb` tare.
Menelaos, dup` ce a ascultat uimit, dus, transportat
cu g~ndul \n C~mpina-Wagon:
Aferim, bre, Jak,
Ce craidon, ce drac,
Mare [arlatan,
h! Aman, Aman!
Jak Negruzzi:
Un fruct este puterea, ce-n[eal` la privit,
Frumoas`-i este coaja, dar miezu-i putrezit2.
1. i leb`da, se zice, la moarte gl`suie[te,

Mirare deci nu fie c` Iacob chiar vorbe[te (n.a.)

2. Vezi Opere complecte de Jak Negruzzi, \n pod la
libr`ria Socec (n.a.).

153

Menelaos, exclam~nd cu regret:

Putere!... oh! puterea,
Ioc, puterin]a mea.
Marghiloman, copilul Eyolf al lui Titu, intr` c`lare
pe b`]:
Frunz` verde de susai,
Oh! vai!
Ca m~ni vine luna mai
i-alerg`rile de cai,
Hi, hai!
Tache Laurian apare c~nt~nd:
Nevast`, b`rbatul t`u
Pr`p`di-l-ar Dumnezeu,
C`ci p-acas` nu-l mai ]ii,
i se ]ine de prostii.
No, frache, No!
tefan Mih`ilescu:
S-au dus Tachii am~ndoi,
Vai de noi!
n comisii n-om mai fi,
Candida]i n-om mai tr~nti,
i nici n-om mai \nt~lni,
Candidate durdulii,
Cu ochi negri, ochi c`prii...
....................
Orologiul cu cuc, h`r`zit clubului de conu Lascar,
c~nt` 12 ore.
154

Carp proorocul intr` ca un duh [i v`z~nd fa]a

junimei, o infiereaz` cu cuvintele poetului:
Du-te, du-te, du-te de unde-ai ie[it,
Pas`re de prad`, ziua a sosit.
Titus Livius Barbi[onus, care se oprise-n prag, cu
m~na st~ng` sprijinit` de bra]ul drept, iar cu f`c`toarea
de cruci ]in~ndu-[i elegantul [i elocventul s`u barbi[on,
\ncrunt~nd schopenhauerica sa frunte, adaug` cu vocea
cavernoas` a unui alt pater al lui Hamlet:
,,Alles bis hier,
Alles ist hin1.
n vremea asta cineva de afar` se aude fluier~nd o
arie din Rotarul de Pascaly, care se sf~r[e[te a[a:
S-a dus, m`re, dura, dura,
Peste m`ri [i peste v`i,
S-a dus, m`re, dura, dura,
Ciocoimea de ling`i.
A sc`pat iar biata ]ar`,
i-`l s`rac, [i-`l impilat
n sal` o t`cere Negruzziasc`!

1 Totul p~n` aici, Totul s-a dus (germ.).

155

SFNT-ION1
Balad` haiduceasc`

Frunzuli]` chimionu,
Chimionu, anasonu,
Mai d`, doamne,-un Sf~nt-Ionu,
S` pr`znuim patraonu
Cu Jenic` Arionu!
1 ,,Sf~nt Ion, subintitulat` Balad` haiduceasc` este o crea]ie

pe care Caragiale a publicat-o \n doar o sut` de exemplare,

distribuite prietenilor [i cunoscu]ilor, la \nt~mplare, dup` cum se
nimerea s`-i \nt~lneasc`. Bro[ura a ap`rut la 27 februarie 1897
\n atelierele tipografiei ,,Epoca. Faptul absolut real care a stat
la baza Baladei a fost povestit de Ion Suchianu \ntr-un articol
din Universul din 1935 (Un Sft. Ion cu c~ntec). Autorul articolului, [i Jenic` Arion, s`rb`torindu-[i \mpreun` ziua onomastic`,
se hot`r`sc, spre sear`, s` mearg` la Teatrul Na]ional pentru a
vedea opereta Voievodrul ]iganilor. Aici, \n antract, la bufet, tot
felicit~ndu-se reciproc, ciocnesc c~teva p`h`rele de coniac [i \n
timpul reprezenta]iei devin turbulen]i ceea ce le atrage evacuarea
din sal`, f`cut` cu ajutorul prefectului de poli]ie al Capitalei, un
anume colonel Algiu (foarte vestit \n epoc`) [i, \n plus, arestul
la sec]ia de poli]ie din strada Academiei Norocul celor aresta]i
a fost c` pe unul dintre ei \l cuno[tea foarte bine Scarlat Or`scu,
directorul Poli]iei, astfel c` zurbagii Ioni au fost elibera]i. Dar
\nt~mpl`rii i s-a dus duhul repede \n Bucure[ti, fiindc` ve[tile
se r`sp~ndeau pe atunci mult mai repede dec~t azi, chit c` nu
existau aparate de radio [i nici televizoare (Florentin Popescu,
O istorie anecdotic` a literaturii rom~ne, ed. II-a, vol.II,
Editurile Saeculum [i Vestala, Bucure[ti, 1999, pag. 27-28).

156

S` mai mergem la fiatru

S` v`z doi jandari c~t patru!
C` era mare-mbulzeal`
De-mi venise ame]eal`;
C` Jenic` Arionu,
Pas`mite-i farmazonu,
A tras la loja de sus
i drept \n fa]` ne-am pus,
La loj` de beletaj,
Unde-i mai mare blamaj!
C-apoi stam [i petreceam
i \n loj` chef f`ceam,
La poli]ie nici g~ndeam,
La poli]ie, bat-o vina!
C` ea e toat` pricina,
Ea cu colonel Algiu,
Ursuzu [i belaliu,
Nu i-a[ mai vedea chipiu!
C` toamna c~nd petreceam
-`l mai mare chef f`ceam,
Iac`-i domnu colonel
Ne pofte[te frumu[el
S` mergem la ceai cu el,
i la ceai [i la cafea,
La soarea cu refenea,
i ne-nc~nt`, ne desc~nt`,
Bat`-l m`iculi]a sf~nt`!
El tot haide! noi tot ba!
Ne-a-nte]it cu dragostea;
Noi tr`geam, el ne-mpingea,
157

Tot a[a [i iar a[a

P~n-am ajuns \n antrea.
Aici, hop! [i comisari,
Ipista]i, sergen]i, jandari
Cu ni[te chivere mari,
M`iculi]`, ce vl`jari!
Nal]i d-un st~njen fi[tecare,
De jurai c` sunt c`lare.
Noi nu vream de loc, ei: ,,Hai!
Hai la domnu poli]ai,
S` v` trateze cu ceai,
i cu ceai, [i cu cafea,
La soarea cu refenea!
i ne-a dus, m`re, ne-a dus
C~nd pe jos [i c~nd pe sus,
i la sec]ie ne-a pus
Pe saltea [i pern` moale,
De le sim] [-acu la [ale,
i de-acolea mai la vale,
Unde, ce s` v` mai spui?
Unde-i pas` omului,
Unde-i greu voinicului,
La-nnodatul bumbului!
Dac` v`zui [i v`zui
C-am c`zut pe m~na cui?
Pe m~na Algiului,
Ce m-apucai de f`cui?
Sai din loc [i poc! [i paf!
Am f`cut o lamp` praf!
i pe urm` ce f`ceam?
Ca un leu m` repezeam
i cu pumnii dam \n geam,
158

i tr`geam [i iar tr`geam

P~n` c~nd mi ]i-l sp`rgeam.
Atuncea Algiu numa
V`zu c` s-a-ngro[at gluma,
i cum este el [iret,
A recurs la marafet
i ne-a turnat la secret
Cam pe l~ng` cabinet;
i pe loc a poruncit,
C` zicea c` am r`cit,
S` ne trag` de n`jit
Cum se tr`gea mai-nainte,
Cu curea [i spirt fierbinte,
C~t lumea s-o ]inem minte:
Nu-l mai ]ine, doamne sfinte!
i cum stam noi la secret
Cam pe l~ng` cabinet,
Pas`mite c` de jos
Ne venea \n sus miros;
C` unde-ncep s` str`nut,
i cu Jean s` m` s`rut
i s`-i urez la mul]i ani,
S`n`tate, chef [i bani,
i fiatru permanent
La loj` cu-abonament,
La loj` de beletaj,
Unde-i mai mare blamaj.
Da pesemne-amoniacu
F`cu efect, lua-l-ar dracu!
C` ne trecu uluiala
-am r`mas doar cu z`preala.
i c~nd ne-am fost luminat,
Iac`-i vine [i Scarlat:
159

,,Ce-a]i f`cut? ne-a \ntrebat.

,,Ce s` facem! am zis noi;
Eram Ioni am~ndoi:
Am cinstit, m`re, cinstit,
Patraonu-am pr`znuit,
La fiatru c-am venit,
Loj` bun` c-am g`sit.
S` vedem [i noi Voivodu1,
Cum l-a v`zut tot norodu,
Da poli]aiu, nerodu,
Pas`mite era beat!
D~nsul de bucluc ne-a dat.
Da acu d`-ne tu drumul,
C` ni s-a risipit fumul,
i fiatru s-a \nchis,
Nu mai ai nimic de zis!
i atunci bietul Scarlat,
Pe loc drumul ne-a [i dat.
Da Or`scu ca Or`scu:
Ce te faci cu mai Or`scu2?
Cu H`[d`u [i Odobescu
i cu Anghel Demetrescu?
D-apoi las`-te pe mine,
C-am s`-i regulez eu bine.
C` din sec]ie ie[ind,
Am fost doi tot la un g~nd,
Cum avem [i-un patraon,
1 Voievodul ]iganilor, operet`.
2 Titu Maiorescu, atunci ministru al Instruc]iunii Publice

[i al Cultelor.

160

i eu [i el tot Ion.
Sache [i cu Arion!
i-am strigat [i eu [i el:
,,Hai degrab` la Purcel!
-aci, tot la un g~nd iar,
Am cerut c~te-un pahar,
Un pahar de turburiu
S` ne treac` de Algiu,
Ursuzu [i belaliu,
Nu i-a[ mai vedea chipiu!
S` ne dregem la stomac,
Arz`-l focu-amoniac!
i nu [tiu ce-mi vine mie:
,,Ad-o coal` de h~rtie
-un condei frumos! [i scrie!
Scriu [i scriu [i la minut
Un raport am a[ternut
Contra colonelului,
Contra poli]aiului;
-am s` merg la minister
Cu raportul meu, s` cer
S`-l scoa]` din prefectur`
C` s-a dat la b`utur`
i prea face tevatur`.

161

PREA SRAC*)
Pauvert, pauvert, cest toi la courtisane1...
(MUSSET)
Am zis iubitei mele: ,,Vino
La c~mp, s-auzi un pitpalac.
Ea: ,,Da, \mi place pitpalacul
Dar nu merg: tu e[ti prea s`rac.
* Ca mai toate scrierile \n versuri semnate de Caragiale [i

cea de fa]` a fost inspirat` de o \nt~mplare real` (av~ndu-i ca

personaje pe marele dramaturg [i pe unul dintre prietenii lui).
Nu este, de aceea, lipsit de interes s` reproducem mai jos un
fragment din textul cu care Dimitrie Teleor \nso]ea poezia cu
pricina atunci c~nd o publica \n bro[ur` sub titlul ,,O poezie la
un chef, la Tipografia Comtuar Popular, \n 1914: ,,n
decembrie 1895, afl~ndu-m` cu maestrul \n b`c`nia Grancea,
de peste drum de Palatul Regal, dup` oarecari gust`ri de icre
negre, pateuri, [i alte delicatese, dup` oarecare Dr`g`[ani de
cel mai bun, ne-a venit o inspira]ie grozav` [i am improvizat
poezia sau poema ce urmeaz`. Am improvizat-o compun~nd
\nt~i nenea Iancu o strof` [i apoi eu alta.
Strofele au fost scrise la r~nd de Caragiale care zicea:
,,M`, sunt reu[ite [i e p`cat s` le uit`m. Manuscrisul s-a f`cut,
contrar obiceiului maestrului, pe h~rtie proast`, de \nf`[urat
m`sline [i la urm` mi-a pus \nt~i numele meu [i apoi pe al s`u.
La toate protest`rile mele, el a r`mas inflexibil, arunc~ndu-mi
chiar ni[te calificative cum [tia el. Cine se \ndoie[te de cele ce
scriu aici, n-are dec~t s` vin` la mine [i-i voi satisface
curiozitatea.

162

Plimb~ndu-m`-n singur`tate,
O od` gloriei eu fac:
Dar gloria se dep`rteaz`
,,De ce fugi? zic. ,,E[ti prea s`rac!
M` duc atunci la masa verde,
S`-ncerc norocul poate fac
O lovitur`... Dar norocul
,,Pleac`, \mi zice; e[ti s`rac!
M` duc acas` melancolic.
Stau trist, vis~nd \ntr-un ceardac,
i pi]igoiul din gr`din`
mi fluier`: ,,E[ti prea s`rac!
M` duc la editor c-o carte.
E iarn`, frig voi s` m`-mbrac;
Dar editorul m` respinge:
,,Nu te-editez; e[ti prea s`rac!
Atunci, voii de disperare
S` m` at~rn de un copac,
Dup` at~]ia ani m-am g~ndit c` n-ar fi r`u s` cunoasc` [i
alt` lume aceast` vesel` satir`, f`r` multe preten]ii, scris` de
marele dramaturg \ntr-un moment de extrem` veselie, \mpreun`
cu subsemnatul care, pe c~t \mi aduc aminte, nu eram tocmai
trist [i nicidecum indispus.
Ca s` se [tie [i mai bine ordinea \n care am colaborat, pot
spune c` cea dint~i strof` e de Caragiale, a doua de mine, a
treia de el, [i a[a mai departe.
D. Teleor
1 S`r`cie, s`r`cie, tu e[ti stric`ciunea (fr.)

163

Dar craca fuse prea sub]ire,

Mi-a zis trosnind: ,,E[ti prea s`rac!
A! s`r`cie! Monstru palid,
C~nd oare am s`-]i viu de hac?
i s`r`cia \mi r~nje[te
Sardonic`: ,,E[ti prea s`rac!
mi place c`tre prim`var`
S` m`n~nc ochiuri cu spanac.
i nici spanac, nici ochiuri simple
Nu pot s` gust sunt prea s`rac!
n post sim]esc, pe la Teatru,
Dureri de inim`. Ce fac?
Nu pot s` intru und-se iese,
Ro[ind \mi zic: ,,Sunt prea s`rac!
Atunci o constipa]iune:
Ah! doftore, ce s` m` fac?
,,Siminichie.
,,Nu se poate.
,,De ce?
,,De ce? Sunt prea s`rac.
M` duc la revolu]iune
i caut leac, [i poc! [i pac!
,,Ce ca]i aci? strig` bandi]ii.
,,Sunt dizident!
,,E[ti prea s`rac!
Am vrut s`-mi fac [i eu poman`
C-un cer[etor, c-un biet ciuntac,
164

Dar el, r~z~nd, mi-a zis: ,,Te lauzi!

S-o v`z, n-o crez E[ti prea s`rac!
Adesea o revolt`-mi vine
C` nu sunt nici turc, nici turlac1,
A[ vrea s` stric, s` sparg la geamuri,
Dar m` opresc Sunt prea s`rac.
Nu! Or[ice s` fac, v`z bine
C` pentru mine-i tot un drac!
n mediul social de ast`zi
Sunt prea p~rlit, sunt prea s`rac.
Ori\ncotro d-acu m-oi duce,
Nu pot cu soarta s` m`-mpac;
Mi-e ve[inic` du[man` ve[inic
mi spune: ,,Piei! E[ti prea s`rac!
S`rac! Da! Nu e loc \n lume
Pentru-un s`rac! dar... ce s` fac?
S` mor! Dar un revolver cost`
Chiar pentru moarte, prea s`rac
Dar mor \n fine [i groparul
mi ia cadavrul [i, posac.
opte[te \ntre din]i \n sil`:
,,Dup` ce-i greu e [i s`rac!
Am renviat apoi, [i iar`[i
Ca mai-nainte strofe fac
1 Ame]it de b`utur`, cherchelit; z`p`cit, n`uc.

165

Un critic f`r` mil`-mi spune:

,,Ai \nceput iar prea s`rac!
i nu [tiu cum s` aflu-acuma
L-aceste strofe un capac
A[ vrea o inspira]iune,
Nu pot sf~r[i sunt prea s`rac!
Alerg atunce pentru rim`
La Dic]ionarul lui Cihac
Vai! Nici acolo nu se afl`,
i bietul Cihac e s`rac!
De ce nu vrei tu, soart` sumbr`,
Z~mbind, s` nu mai fiu s`rac?
Cum a[ dormi acum la umbr`
Cu burta-n sus \ntr-un hamac!

Grancea, 8 dec.

166

TEM I VARIAIUNI

TEMA
Asear`, pe la 6 ore, un foc a izbucnit la o cas` peste
drum de cazarma Cuza \n Dealul Spirii. Mul]umit`
activit`]ii pompierilor [i solda]ilor, focul, de[i b`tea un
v~nt puternic, a fost n`bu[it \n c~teva minute. Pagubele
nu prea sunt \nsemnate.
(Universul)

VARIAIUNI
1
De patru ani \mplini]i aproape de c~nd reac]iunea ]ine
\n gheare Belgia Orientului, care din lips` de energie \n
evolu]iunea ei c`tr` progres, un progres bine definit de
aminteri prin spiritul tradi]ional [i istoric, [i ocazionat
\ntruc~tva, de[i jenat oarecum, de evenimentele economice
din urm`, \n care duplicitatea reac]iunii a \ntrecut toate
marginile [i a atins limita tutulor speran]elor de \ndreptare,
speran]e ce nu pot fi intemeiate pe c~t` vreme reac]iunea
cu oamenii ei fatali, cari nu se tem nici de lege, nici de
Dumnezeu, nici de judecata, nep`rtinitoare dar aspr`, a
Istoriei, au avut cinismul prototipic [i revolt`tor s-o declare,
cu cea mai enorm` dezinvoltur` [i exuberan]` \ntr-o
memorabil` [edin]` a parlamentului, care a avut impruden]a, sau, mai bine zis, impuden]a de a-[i pune botul pe
169

labe [i, strig~nd ca mamelucii mea culpa1, au trecut la

ordinea zilei, ordine de zi pe care Istoria unei ]`ri, ce se mai
bucur` de cea din urm` doz` de respect de sine, trebuie
s-o \nregistreze cu dezgust [i ru[ine, deoarece c~nd sic
volo, sic jubeo2 domne[te \ntr-o ]ar` ca maxim` de \nalt`
politic` [i c~nd, ca ra]iune de stat, se constituie bunul plac
al unor reac]ionari fiefa]i, nu ne putem a[tepta, dec~t la
at~tea [i at~tea infamii de tot soiul [i altele \nc`, dar \ns`
nu credeam pentru ca s` ajungem aici, nu credeam, o
m`rturisim coram populo3, oric~t am fi crezut de infam`
reac]iunea concentrat` [i atotputernic`, s` ajungem [i la
incendii ca acela ce s-a petrecut \n Dealul Spirii peste drum
de cazarma Cuza, care trebuie s` serve cet`]enilor de
\nv`]`tur` [i s` r`m~ie o pat` ne[tears` [i indelebil` asupra
acestui negru regim, pretins alb4, regim al incendiului, c`ci
daca pompierii, opera venerabilului [i b`tr~nului general
Florescu, nu stingeau focul, cine [tie c~t mai ardea !!!
(Un ziar opozant f`r` program`, nuan]` liberal`conservatoare)
2
Asear` iust5 la orele c~nd puneam ziarul edi]ia a
cincea supt pres`, \n Dealul Spirei vis--vis de casarma
Cuza, un incendiu a sbucnit.
1
2
3
4

Sunt vinovat (lat.), m`rturia gre[elilor.

A[a vreau, a[a fac (lat.), expresia bunului plac.
Public, \n fa]a tuturor (lat.).
Albi: denumire dat` conservatorilor; ro[ii: denumire
dat` liberalilor.
5 Acest cuv~nt [i multe altele urm`toare, latinisme proprii
ortografiei ziarului lui C. A. Rosetti, Rom~nul.

170

Din causa v~ntului violinte, care sufla puternic de la

occidinte spre oriinte, incendiul a produs o mare panic`
printre cet`]iani [i cet`]iane.
Pompierii cu c~]iva sergin]i [i oficiari generarele
era absinte au mers la localitate, unde cu greu au sbutit
s` n`bu[easc` sinistrul, care ap`ruse deja la steriorele
casii atinse.
Cu aceast` ocaziune vom repe]i dechiara]iunile f`cute
\n organul nostru de at~tea ori, privitoare la institu]iunea
pompiarilor.
Am zis, zicem [i de datoria noastr` este s` o repe]im
mereu protivnicilor no[tri de la guvern:
Speriin]a ne-a probat p~n` la evidin]` c`:
p~n` c~nd nu vom avea pompiari-cet`]iani,
p~n` c~nd nu vom avea cet`]iani-pompiari
nu vom sbuti s` ridic`m aceast` institu]iune la
treapta la care ea \n Occidinte s-a ridicat.
S` avem patriotismul a l`sa deoparte spiritul de
partit` [i s` ne \ntreb`m:
P~n` c~nd cu spediinte?
Este cineva pompier? trebuie s` fie [i cet`]ian;
Este cineva cet`]ian? trebuie s` fie [i pompiar.
Aceasta este eficace,
este ecitabile,
speditiv,
iust.
Speriin]a din Dealul Spirii p~n` la stremitate ne-a
probat c` sperietura cet`]ianilor [i cet`]ianelor nesperiin]i
adesea causa l`]irii straordinare a sinistrelor este.
S` c`ut`m deci:
a avea pompiari-cet`]iani,
a avea cet`]iani-pompiari.
171

Numai cu condi]iune d-a fi [i cet`]ian cineva un bun

pompiar este, [i viceversa.
i se-n]elege c` aceea ce zicem \n cet`]i despre
cet`]iani, vom zice la sate despre s`tiani:
pompiari-s`tiani,
s`tiani-pompiari.
Dar ne vor \ntreba protivnicii no[tri:
Cine va comanda pe pompiarii-cet`]iani? pe pompiariis`tiani?
R`spundem:
Ingeniarii,
Ingeniarii competin]i, inteligin]i, prudin]i, indipendin]i,
speriin]i.
Numai astfel institu]iunea pompiarilor, puteric`, va
da roade scelin]i.
(Un ziar opozant cu c~teva programe, nuan]`
trandafirie)
3
Dcidment Ma\tre Printemps nest pas gai cette
anne-ci: du vent, de la pluie, de la pluie, du vent. Nos
mondaines perdent leurs heures regarder le baromtre,
qui, insensible comme cette vieille Mre Nature, baisse,
baisse toujours, ou dirait les actions du Panama. Le Dieu
Plaisir et la Fe Bamboche senttent tenir ferms leurs
temples, en dpit des voeux de leurs fervents fidles;
partant, plus dencens sur leurs autels jadis si chargs de
fleurs. Cest insens comme on ne samuse plus en cette
malheureuse fin de sicle, qui nen finit plus avec ses
surprises ravacholiennes.
Hier un grand incendie a eu lieu dans le Dealul Spirii.
Faute damusement, une motion vaut toujours mieux que
172

lennui. Le coup doeil tait vraiment assez pittoresque.

Beaucoup de monde lincendie. Notons en passant M-me
Chose, une brune descendue dun cadre de Murillo, en robe
de chambre, superbe dans son nglig transparent; M-me
Machin, un Rubens, non moins lgante, toute rouge
dmotion; la toute jeune M-me Bigoudiano, un rve
brillant de Watteau, ravissante avec sa chevelure blonde or
qui frise naturellement sans aucun artifice, un bouton de
rose sur le point de spanouir aux rayons de Phoebus,
harmonisant trs-heureusement avec le ton rougetre des
flammes lgrement estomp par le voile de la fume. Jen
passe et des meilleurs, dont le nom mchappe. Puis un
essaim de jeunes filles, fra\ches comme des violettes quon
vient de cueillir au bord du ruisseau limpide, les unes plus
charmantes que les autres, et que lincendie avec ses
flammes, qui rappelaient les contes fantastiques
dHoffmann, et les braves et infatigables pompiers avec
leurs manoeuvres paraissaient beaucoup amuser.
Aprs lincendie, chambre des plus select chez le
rtisseur du coin.
(Un journal chic)1
1 Hot`r~t, doamna Prim`var` nu e vesel` anul acesta: v~nt,
ploaie, ploaie, v~nt. Mondenii no[tri \[i pierd vremea privind
barometrul, care, nesim]itor ca [i aceast` b`tr~n` Mam`-Natur`,
coboar`, coboar` mereu, ca [i ac]iunile Panama. Zeul Pl`cere [i
z~na Petrecere se \nc`p`]~neaz` s` ]in` \nchise templele lor, \n
ciuda dorin]elor pasiona]ilor lor credincio[i; de aceea nu se mai
g`se[te t`m~ie pe altarele lor, alt`dat` at~t de \nc`rcate de flori.
Foarte pu]in se mai poate petrece \n acest nenorocit sf~r[it de
secol, care nu a sf~r[it surprizele sale r`scolitoare.
Ieri a avut loc \n Dealul Spirii un mare incendiu. n lips`
de petreceri, o emo]ie e totdeauna mai de pre] dec~t plictiseala.

173

4
Mai multe ziare ale opozi]iei vorbesc cu un zgomot
asurzitor despre un incendiu ce ar fi avut loc \n Dealul
Spirii peste drum de cazarma Cuza. Cu aceast` ocazie
\ncalec` iar pe faimosul dumnealor Dada2, arunc~nd \n
spinarea reac]iunii (sic) r`spunderea pentru acest
sinistru. ntruc~t trebuie s` pun` publicul temei pe
spusele acestor foi, ce nu mai au c~tu[i de pu]in respect
de adev`r, iat`:
Din sorginte oficial` afl`m c` nu a fost nici un
incendiu ieri \n Dealul Spirii. Sinistrul cel grozav este o
pur` inven]iune ie[it` din fantezia nesecat` [i din bogatul
arsenal de calomnii al adversarilor no[tri.
(Un ziar oficios)
Priveli[tea era cu adev`rat pitoreasc`. Mult` lume la incendiu.
Re]inem \n treac`t pe doamna Cutare, o brun` cobor~t` dintr-un
tablou de Murillo, \n capot, superb` \n neglijeul s`u transparent;
doamna Cutare, rubensian`, nu mai pu]in elegant`, \mbujorat`
de emo]ie; foarte t~n`ra doamn` Bigoudiano, un vis str`lucitor
de-al lui Watteau, r`pitoare cu p`ru-i blond-auriu care se
bucleaz` natural, f`r` nici un artificiu, un boboc de trandafir gata
s` se desfac` la razele lui Phoebus, armoniz~ndu-se pl`cut cu
tonul ro[iatic al fl`c`rilor u[or estompate de v`lul de fum. Trec
peste multe alte frumuse]i al c`ror nume \mi scap`. Apoi un
buchet de tinere fete, proaspete ca violetele culese chiar acum
pe malul unui r~u limpede, unele mai fermec`toare dec~t altele,
[i pe care incendiul cu fl`c`rile sale, care aminteau de
povestirile fantastice ale lui Hoffmann, [i bravii [i neobosi]ii
pompieri cu mi[c`rile lor p`rea s` le amuze din plin.
Dup` incendiu, o gustare dintre cele mai selecte la
birta[ul din col].
(Un ziar distins) (fr.)
2 Cal de b`taie.

174

PROCES-VERBAL
Ast`zi Miercuri 27 Oct. anul una mie nou` sute orele
1 p.m.
Noi comisarul sec]iei 55 dup` reclama]ia p`r]ilor [i
anume domni[oara Matilda Popescu de profesiune
particular` menajer` \mpreun` cu mama sa d-na Ghioala
Popescu idem, domni[oara Lucre]ia Ionescu de profesiune rentier` \mpreun` cu m`tu[a sa d-na Anica Ionescu
de profesiune v`duv` pensionar` viager` [i d. Stavrache
Stavrescu de profesiune propietar, dup` ce l-am eliberat
adi diminea]` de la sec]ie, deoarece la prima cercetare ce
am f`cut-o asear` la fa]a locului pentru scandalul
provenit, s-a pronun]at cu vocifer`ri la adresa guvernului,
care este un obiceiu al s`u cunoscut de to]i concet`]enii
din aceast` suburbie [i \n contra noastr` chiar \n eserciciul fonc]iunii, transport~ndu-ne \n strada Gra]iilor No.
13 bis unde se afl` imobilul \n cestiune al susmencionatului propietar Stavrache Stavrescu, \nchiriat domni[oarii Matilda Popescu cu mama sa pe [ase luni, de la sf.
Dumitru corent p~n` la sf. Gheorghe urm`tor [i pe care
nu-i permite a intra \n posesiune numai cu arvuna f`r` a
complecta chiria, iar domni[oara Lucre]ia Ionescu cu
m`tu[a sa trebuie s` se mute [i pretinde c` nu vrea, de[i
propietarul sus]ine c` i-a r`mas pe trecut datoare 22 de
lei, l`s~nd [i soba stricat`, care d-sa contestead` [i nu
las` nici o mobil` amanet, constat~nd urm`toarele:
Av~nd \n vedere c` d. Stavrache Stavrescu,
propietarul imobilului din strada Gra]iilor No. 13 bis,
175

lipit \n dreapta cu imobilul aceluia[i propietar cu No. 13

simplu, iar \n st~nga un loc viran tot al aceluia[i propietar
nengr`dit depun~ndu-se fel de fel de murdal~curi de
c`tre vecini cum [i de trec`tori, pentru care i s-a f`cut \n
mai multe r~nduri proces de contraven]iune asupra
salubrit`]ii publice, iar imobilul respectiv cu No. 13 bis
fiind compus dintr-o camer`, o s`li]` [i o buc`t`rie, toate
de c`r`mid` [i o magadie de sc~nduri de lemne de foc,
pe care l-a \nchiriat cu contract \n regul` \nc` de la sf.
Gheorghe trecut domni[oarii Lucre]ia Ionescu pe un an,
iar acum sub felurite pretexte refud`, nevoind s`
considere absolut nimic.
Consider~nd c` domni[oara Lucre]ia Ionescu pretinde
c` este \n dreptul s`u deoarece \n virtutea contractului cu
timbru \n regul`, c~nd se [tia c` are domiciliu, nea[tept~ndu-se nicidecum, c`ci nu a avut m`car cea mai mic`
soma]iune iar biletul de \nchiriat a fost pus ilegal [i de
aceea nu i-a dat nici o importan]`, cred~nd c` este numai
o glum` fiindc` datoria de 22 de franci nu intr` \n
socoteala chiriei pentru c` este bani \mprumuta]i din
m~n`, fiind prin urmare alt` chestiune, [i soba nu se putea
strica, fiindc` a fost var`, [i astfel nu voie[te a evacua,
de[i sus disul propietar i-a dat mobilele afar` oprindu-i
amanet un [ifonel cu oglind` [lifuit` \n valoare de una
sut` dou`deci de lei [i o lamp` sistem cu dou` fitiluri de
por]olan cu abajur pentru suma de 18 lei, contest~nd patru
care pretinde propietarul iar d~nsul sus]ine.
Av~nd \n vedere c` d-[oara Matilda Popescu
reclam` s` intre imediat \n cas` neput~nd sta cu mobila
d-sale expus` la intemperii, deoarece vremea amenin]` a
se strica [i \ncep~nd s` pice poate s` i-o ude, [i se
p`tead` fiind plu[ de coloare delicat`, [i deoarece a
176

p`r`sit orice alt domiciliu [tiind c` a dat arvun` de

cincideci de lei [i c` poate conta cu siguran]` iar
propietarul a \ncuiat imobilul [i a luat cheia, prin urmare
nu cedead` s` lase a intra m`car un lucru c~t de mic p~n`
ce nu i se achit` tot restul chiriei \n valoare de al]i 50 de
lei \n plus peste arvun`, ca s` nu mai pa]` [i cu
domni[oara Matilda Popescu, c`ci s-a s`turat, iar aceasta
promite pe onoare cel mult peste cinci dile, adic` la 1
Noiembre.
Consider~nd c` din cercetarea ce am f`cut-o asear`,
c~nd am fi putut pentru ca s` facem proces-verbal de
ultragiu adus guvernului [i nou` ca agen]i ai for]ei publice
de c`tre sus-numitul propietar, dar am credut de cuviin]`
a nu mai continua nici un scandal, deoarece ne-am m`rginit a duce la sec]ie pe provocator p~n` i va trece momentele
de prim` furie fiindc` pretindea c` p~n` la sosirea
noastr` ambele chiria[e \mpreun` cu mama [i m`tu[a lor
l-ar fi insultat [i chiar l-ar fi lovit, \nc~t de-abia a sc`pat
spre a veni s` reclame, care noi n-am constatat fiind dus
la o alt` chestiune de aceea[i natur` \n strada Pacien]ii.
Av~nd \n vedere c` dup` cum redult` din declara]iile
p`r]ilor, asear` ar fi venit domni[oara Matilda Popescu \n
birj` singur` f`r` mobil` numai cu mama sa d-na Ghioala
Popescu ca s` vad` c~nd \ncepe s` se mute domni[oara
Lucre]ia Ionescu1 [i cu m`tu[a sa d-na Anica Ionescu, iar
acestea au \nceput s` r~d` spun~nd c` parol, dumneavoastr` a]i luat casa! iar la \ntrebarea domni[oarii Matildii
Popescu c` de ce r~de, vechile chiria[e au r`spuns c`
d~nsele o au casa p~n` la sf. Gheorghe, atunci a \nceput
nouele chiria[e s` r~d`, iar la \ntrebarea d-[oarii Lucre]ii
1 n original: ,,Popescu.

177

Ionescu c` de ce r~de nouile chiria[e au r`spuns c`

d~nsele au dat arvun` \n regul`, [i atunci au \nceput s`
caute pe propietar c`ci era ascuns \n casa sa de al`turi.
Consider~nd c` la preten]iunile chiria[elor susnumitul propietar a amenin]at cu dare afar` din cas` pe
d-[oara Lucre]ia Ionescu [i pe m`tu[a sa d-na Anica
Ionescu, c`ci nu le mai d` casa, nepl`tind regulat chiria
[i av~nd chiar pe trecut o datorie de 22 de lei [i soba
stricat`, d-na Anica Ionescu exesperat` a strigat s`-i
crape ochii cui minte, dac` datoria e de la chirie [i soba
nu era a[a, pe c~t` vreme d-[oara Matilda Popescu a dis
c` dac` se [tie cu casa \ncurcat` pentru ce face
escrocherie [i o mai d` [i la al]ii! iar propietarul i-a
r`spuns c` cu dumneata nici nu vorbesc p~n` nu v`z
toat` chiria c` n-am poft` [i de alt bucluc, [i atunci
pretinde d~nsul c` toate chiria[ele au s`rit asupr`-i
caud~ndu-i lediuni.
Av~nd \n vedere c` dup` interven]ia noastr` pentru
a \mp`ca pe p`r]i, am luat \n cercetare [i actele
constat~nd c` \n chitan]a dat` de sus-numitul propietar c`
a primit arvuna de 50 de lei pentru imobilul pe care l-a
\nchiriat domni[oarii Matilda Popescu nu se specific`
num`rul 13 bis ci dice numai 13 simplu iar am~ndou`
imobilele sunt la fel identice cu deosebire c` am~ndou`
au fa]a pus` altfel c`tr` r`s`rit [i c`tr` apus lipite spate-n
spate, pentru ocadie ca s` poat` sparge didul de la mijloc
[i s` fac` un singur corp dac` s-ar ivi un amator cu
famelie pentru o \nc`pere mai mare.
Consider~nd c` toate chiria[ele promit ca \n cel mai
scurt termen s` achite resturile de datorii, iar chiria[ele
vechi s` pl`teasc` [i chiria pe semestrul urm`tor, care
propietarul se-nvoie[te, iar d-[oara Matilda dice c`
178

sametegal1 ori la No. 13 bis, ori la 13 simplu, c`ci a luat

casa providoriu p~n` la sf. Gheorghe, iar propietarul care
e becher poate s` se mute \n alt imobil mai mic pe care-l
are \n aceea[i strad` la No. 12 vidavi, unde a r`mas
nenchiriat pretind~nd amatorii c` strada de cur~nd
construit` nu are canal [i tramvaiu.
Av~nd \n vedere c` \n fine s-a convins propietarul c`
e mai bine cu o bun` maner` pentru ca s` r`m~ie prin
urmare domni[oara Lucre]ia Ionescu cu m`tu[a sa d-na
Aneta Ionescu la No. 13 bis, iar d-ra Matilda Popescu cu
mama sa d-na Ghioala Popescu s` se stabilede la No. 13
simplu, [i nu r`~ne nici cu imobilul de la No.12
nenchiriat nemaiav~nd speran]` dup` sf. Dumitru,
deoarece fiind pe sedon de iarn` lumea s-a gr`bit [i a
r`mas foarte multe imobile goale, care se vede \n fiecare
strad` chiar mai la centru peste tot de \nchiriat.
Drept aceea am \ncheiat predentul proces-verbal
spre a servi la trebuin]` p`r]ilor.
Comisar sec]iei 55
Mitic` Pi[culescu

1 a mest gal (fr.) mi-e totuna.

179

O CRONIC DE CRCIUN
ntr-o ur~t` diminea]`, pe la sf~r[itul lui noiemvrie
ploaie, ninsoare, vifor, s` nu sco]i un c~ne afar` din
bordei chem pe cel mai \ncercat colaborator al Revoltei
na]ionale [i-i zic:
Stimate domnule Caracudi, dumneata, care de
at~ta timp ne-ai dat ca reporter dovezi de str`lucit`
imagina]ie, e[ti designat s` faci ziarului nostru un
important serviciu.
Care, domnule director?
Scoatem de Cr`ciun un num`r ,,literar, [tiin]ific [i
artistic. Avem \n sertare destul` materie; vom face o
frumoas` selec]iune. Ne lipse[te numai cronica special`
pentru s`rb`toarea na[terii Ce zici?
Cu pl`cere
Cr`ciunul cade luni; trebuie s` ap`rem cel mai
t~rziu joi la 21 de diminea]` Un num`r de lux, \ngrijit,
nu rasolit ca numerele cotidiane; bine aranjat, tip`rit
frumos [i nu ciuruit de gre[eli
Binen]eles; dar
Dar ce?
Ia privi]i afar`, ce vreme!
n adev`r, e un vifor strajnic.
Ce are-a face vremea zic eu cu cronica
noastr`?
Nu prea are; dar m` cheam` p`rintele la mas`;
mereu \mi face semne; i-e foame s-a sculat de diminea]`.
180

P`rintele este socrul confratelui. Domiciliaz`

\mpreun`, tocma peste drum de redac]ia noastr`, \n
curtea bisericii Sf. Ion. De pe prispa caselor se vede drept
\n redac]ia noastr`, [i viceversa, fire[te. Vara, c~nd ]inem
ferestrele deschise, \l cheam` reverendul pe ginere-s`u
din gur`: ,,Ignate, gata! Iarna, \i face semne. De aceea,
Caracudi lucreaz` totdeauna la masa de la fereastr`.
Prin urmare zic nu te mai ]iu ne-am \n]eles:
o cronic` de Cr`ciun ,,Betleemul, staulul, ieslea,
steaua, magii [. cl. nici mai lung` de trei, nici mai
scurt` ca dou` coloane... Mi-ai luat m`sura, ca un bun
ciubotar ce e[ti, calapodul mi-l cuno[ti ncal]`-m`,
iubite confrate, \ncal]`-m` frumos!
Drept orce r`spuns, iubitul confrate deschide fereastra,
pe unde d` n`val`-n`untru ca un vr`jma[ viforul d-afar`,
[i strig` tare peste drum:
La moment! s` puie ciorba !
Apoi m` salut` [i iese.
De prisos s` fac istoricul c`sniciei excelentului
nostru colaborator. M` m`rginesc a reproduce c~teva
documente, dup` Revolta na]ional`, \n ordinea lor cronologic`; sunt ie[ite toate din pana interesatului, prin
urmare mai presus de orice b`nuial` de par]ialitate:
,,Afl`m cu deosebit` pl`cere c` asear`, 11 ianuarie,
s-a celebrat, \n biserica Sf. Ion, c`s`toria valorosului
nostru colaborator Ig. Caracudi cu gentila domni[oare`
Florica, eminenta profesoar` de istorie, fiica sf.-sale
p`rintelui stavroforul Pantelie B\rzescu.
Nuni au fost simpaticul [i iubitul nostru maestru,
directorul Revoltei na]ionale, cu gra]ioasa sa consoart`.
Felicit`rile noastre cele mai c`lduroase.
C`tr` finele aceluia[i an, la 21 dechemvrie, a doua
zi de sf. Ignat, Revolta insereaz` \n fruntea informa]iilor:
181

,,Afl`m cu deosebit` pl`cere c` gentila doamn`

Florica Ig. Caracudi, eminenta profesoar` de istorie, a dat
asear` na[tere unui dr`g`la[ b`ie]el Traian.
Fericit` coinciden]`! n aceea[i zi, norocosul tat`,
valorosul nostru colaborator, d. Ig. Caracudi, a \mplinit
35 de ani.
Felicit`rile noastre cele mai c`lduroase.
Peste un an [i dou` luni, iar ,,afl`m cu deosebit`
pl`cere, minus ,,fericita coinciden]`, [i-n loc de Traian,
Decebal.
Dup` un an [i o lun`, \ntocmai; dar, \n loc de
Decebal, Aurelian.
La anul \n cap, asemenea; \ns`, \n loc de Aurelian,
Mircea.
Nu trec bine unsprezece luni, [i iar ,,afl`m; numai,
\n loc de Mircea, Dan.
Pe to]i, de la Traian p~n` la Dan inclusiv, eu i-am
botezat. Care va s` zic`, vine c` suntem rude prin alian]`
cu familia Caracudi [i cu p`rintele stavroforul; de aceea,
sf.-sa \mi zice: ,,nne Iancule!
*
Dup` plecarea valorosului, caut s`-mi aranjez
materiile din sertare pentru num`rul de lux Ia s` vedem
ce putem stoarce cu foarfeca, aceast` pres` idraulic` a
redac]iei.
Art` f`r` tendin]` [i tendin]` cu art`, sau Art` cu
tendin]` [i tendin]` f`r` art` 65 de file, cu va urma
studiu estetic de palpitant` actualitate !
Rolul presei ca a patra putere \n statul constitu]ional
modern (sfinte Ignate!) 77 de file, [i fire[te cu va
182

n pustiul lumii mari, novel` o sut` de file, format

ministerial, foarte m`runt [i clar scrise, f`r` cea mai mic`
[ters`tur` sau \ndreptare Asta nu poate fi supus` presei
idraulice: totul, silab` dup` silab`, trebuie[te cu
scump`tate respectat Vom da numai \nceputul \n
num`rul special, [i va urma \n numerele cotidiane, vreo
treizeci de foiletoane duble un noroc pentru Revolta!
Admirabil` povestire!
n pustiul lumii mari este istoria unui b`iat de la ]ar`,
care, dup` ce face studii \nalte, la noi [i-n Europa, ajunge
profesor \n mare vaz` la Bucure[ti. Suflet curat, plin de
av~nt, de iluziuni [i de ideal, ca orice copil s`n`tos din
popor, caut` \n lumea mare, unde este introdus de un
coleg sceptic lume putred` de corup]ie un suflet, s`-l
\n]eleag` n zadar! M`[ti pe obrazuri; \n inimi,
perfidie! fard [i minciun`! chloroz` [i parfum! putrigai
\n poleial`!
Dezgustat de acest ,,pustiu, se duce-n vacan]a mare
acas`, la ]ar`, de unde a plecat a[a de demult. Acolo, i se
rede[teapt` toate amintirile sfintei copil`rii: i le
povestesc cu drag [i pe r~nd, fiecare cu glasu-i particular,
c`su]a p`rinteasc`, hanul, aria, p`tulul, moara, p~r~ia[ul,
clopotele de la biseric` [i de la g~tul vitelor ce se-ntorc
seara-n sat; apoi, potecu]ele, p`duricea, dealul, valea,
soarele, luna, stelele, c~ntecul pas`rilor s`lbatice [i
domestice; \n fine, pic`turile de ploaie, adiarea v~ntului,
miresmele f~ne]elor [. cl.
nc~ntat de at~tea tainice povestiri, el se-nt~lne[te la
hor`, \ntr-o duminic`, cu Neac[a, fat` v~njoas`, ro[ie ca un
bujor [i ,,nefardat`, care nu [tie fran]uze[te, nici nu
danseaz` bostonul [i cake-walk; dar care vorbe[te o
183

rom~neasc` pur`, plin` de farmecul originalit`]ii folclorice,

[i joac` hora [i b`tuta, br~ul [i chindia, de d~rd~ie
p`m~ntul, p~n` d` de mal pe to]i fl`c`ii satului, ba [i pe
al]ii, veni]i de prin satele vecine de dor s` joace cu d~nsa
El, transportat, supun~ndu-se unei mi[c`ri ,,l`untrice,
\i face un compliment ea, asudat`, \i arde o palm`; el
se v~r` s-o ia-n bra]e ea \i trage un pumn \n falc`; el
se-ndeas` mereu s-o s`rute ea \i zice: ,,O! c`lca-te-ar!
[i-i d` un br~nci de-l arunc` gr`mad` \n [an]ul
drumului El se scoal` d-acolo zdruncinat, ofteaz` din
ad~nc, se scutur` frumos, merge drept la tat`l Neac[ei
mo[ Oancea Tureatc`, un b`tr~n rom~n neao[, cuminte [i
vesel, vestit pentru p`c`liturile [i glumele lui, [apte po[tii
de jur \mprejur [i... cere m~na bujorului de fat`.
E estetic, fiind natural [i logic... Ceea ce se nume[te
le coup de foudre (dragoste ca tr`snetul) se explic` mai
mult dec~t la ora[e la ]ar`, unde nu se pomene[te \nc` de
paratonere... M~na cerut` este, dup` nazurile de rigoare
ale copilei, acordat`... Nunt` mare cu descrip]ia
am`nun]it` a tutulor str`vechilor datine rom~ne, at~t de
originale [i de pitore[ti... i eroul e fericit.
,,Uf ! am sc`pat de pustiul lumii!
Zic~nd acestea, d` s`-[i \mbr`]i[eze nevasta, de fa]`
cu at~]ia veseli nunta[i.
,,Ast~mp`rte, m`! loi-te-ar! zice pudic` Neac[a,
ferindu-se de indiscreta pornire a legitimului [i
repezindu-l c~t colo
To]i nunta[ii fac mare haz, iar \n]eleptul b`tr~n, mo[
Oancea Tureatc`, un fel de ,,povestea vorbei \n carne [i-n
oase, z~mbind cu ad~nc \n]eles, [opte[te:
,,Vezi ce face pustia de dragoste, vere? Aolic`,
ce-am ajuns, s` iubim pe subt ascuns!
184

i a[a se sf~r[e[te frumoasa povestire la fila o sut`

prea degrab`! p`cat!
Desigur nu sunt un om mul]umit de sine \nsu[i
n]eleg destul de bine cu c~t de nesuficiente mijloace m-au
\nzestrat z~nele ursindu-m` carierii pline de-nalte
r`spunderi, nobilei misiuni de publicist rom~n. Cu toate
astea, niciodat` n-am sim]it sub coastele din st~nga
dureroasa (dup` c~t v`d la al]ii) roz`tur` a viermelui
invidiei. Slav` ]ie, doamne! \n inima mea destule rele au
putut \nc`pea; dar n-a fost loc[or \ntr-\nsa [i pentru
groaznicul parazit verde! i totu[i, simt nespus`
m~hnire la vederea unui pachet de at~tea file format
ministerial, curat [i m`runt, scrise A! de ce nu poate
[i pana mea, alerg~nd f`r-a se poticni, str`bate \ntinsele
albe c~mpii? Cum nu [tiu [i eu birui pe ner`suflate
candoarea c~torva testele de h~rtie? Pentru ce, crude
ursitoare, nu e-n stare [i m~na mea seac` s` toarne at~tea
generoase torente [i cascade de proz`?
Pe c~nd fac tristele mele reflexiuni, intr`, plouat ca
un c`]elu[ l`]os, t~n`rul [i simpaticul nostru colaborator
literar, pseudonimul Piccolino un copil care a primit de
mic o distins` educa]ie literar` francez` \n casa p`rinteasc`; la anul, termin` liceul; e \nc` minor; dar ce talent!
cu ce facilitate [i personal` apuc`tur` \]i arunc` rima!
L-am \ntrebat, c~nd, sfios, mi-a adus \nt~ia oar`
c~teva poezioare, ni[te adev`rate perle: ,,Enseigne-moi,
jeune homme, o trouves-tu la rime?1 El mi-a
r`spuns \ndat`, modest, dar sigur: ,,La rime, cher patron,
est mon souci minime2.
1 nva]`-m`, tinere, unde g`se[ti rima? (fr.).
2 Rima, drag` patroane, e grija mea cea mai ne\nsemnat` (fr.).

185

 Piccolino dr`gu]`, tocmai la dumneata m`

g~ndeam... Un num`r special de Cr`ciun numai cu proz`
e ca un cozonac f`r` stafide. Po]i, te rog, s`-mi dai
cur~nd dou`-trei poezioare?
Vi le aranjez \ndat`, maestre; le am aproape gata.
i mititelul bard, dup` ce-[i at~rn` p`l`ria [i
paltona[ul, \[i sufl` \n degetele-i delicate, se ghemuie[te
la un col] de mas` cu spatele spre sob` [i-ncepe s`
lucreze I-auz pana sc~r]~ind ca un [oricel care ron]`ie
pripit \n tain`.
n mai pu]in de o jum`tate de ceas, minorul \mi
prezint` trei pumni de stafide [coal`-modern`, pline de
savoare.
Bravo, tinere favorit al gra]ioasei Erato ! Versurile
dumitale sunt delicioase. Sper s` scoatem un cozonac
hors concours.1
1 Pu]ini desigur dintre cititorii acestor r~nduri vor fi
apucat pe vremuri Revolta na]ional`, de mult acuma disp`rut`.
De aceea, nu credem nepotrivit a da aici o prob` de talentul
precocelui nostru colaborator literar:
A b i s
Da, m` iube[ti; dar simt prea bine,
Cu c~t te str~ng la pieptul meu,
C`-i un abis p~n` la tine...
Eu nu sunt tu tu nu e[ti eu.
i dragostea ce am sim]it-o
S` umple-abisul nu putu...
De te-a[ iubi oric~t, iubito,
Tu nu e[ti eu eu nu sunt tu.
P i c c o l i n o (n.a.)

186

*
Au trecut peste dou` s`pt`m~ni de la acestea: vine
Cr`ciunul. n fiecare zi, \l \ntreb pe amicul Caracudi:
Dar cronica?
E ca [i gata.
C~nd mi-o aduci?
M~ine.
Tot a[a de azi pe m~ine, am ajuns mar]i \n ajunul lui
Ignat: poim~ine diminea]a trebuie s` apar` num`rul
Materia cealalt` e gata.
A[tept toat` ziua degeaba.
i trimit vorb` acas` peste drum \mi d` r`spuns s`
n-am grije.
Deschid fereastra; \l strig nimic.
Se-nsereaz` bine... Un g~nd nepl`cut \mi flutur` prin
cap la amintirea proastei glume ce i-am f`cut-o; s` [tii c`
am r`mas f`r` cronic` de Cr`ciun m-a-nc`l]at!
C~rpaciul tot c~rpaci !
D-abia a zburat g~ndul meu, [i iat` d. Caracudi
Cum \l v`d:
Cronica! unde e cronica, nene?
E dat` la tipografie.
Adev`rat?
Pe onoarea mea!
i zic~nd acestea, m` prive[te cu acel z~mbet [i acea
clipire din ochi caracteristice, cari, de c~te ori le
\nt~mpini, te fac s` g~nde[ti: dac` `sta nu este imbecil,
atunci m` crede pe mine c` sunt.
De vreo c~teva zile se-ndreptase vremea; se zbicise
bine; speram, dup` semne, s-avem zile frumoase de
187

s`rb`tori c~nd colo, peste noapte spre Ignat, se schimb`

deodat` v~ntul, [i ]inte iar!! Plou`, ninge, \nghea]`,
se tope[te; vifor orb; o vreme s` nu sco]i un reporter
afar` din redac]ie.
M` scol dis-de-diminea]` cu grije. Cum m` de[tept,
\mi d` servitoarea o scrisoare; e de la d. Costic`,
paginatorul ziarului:
,,Domnule Iancule, cronica dat` de d. Caracudi am
oprit s-o culeag`; acuma nu merge; trebuie am~nat` p~n
la prim`var`. St`m pe loc cu num`rul. Ce e de f`cut? V`
rug`m, veni]i c~t se poate mai cur~nd.
Nu \n]eleg Ce s` fie?
Iute, m` sui \ntr-o birje Ce vreme, Dumnezeule!
Am ajuns.
Ce e, domnule Costic`?
Uite, domnule Iancule.
Citesc, ca dus de pe lume:
,,Christos a-nviat!!
De la un cap`t al globului la cellalt, din r`s`rit p~n`n apus, de la miaz`-noapte p~n la miaz`zi, pe c~nd
natura se-mpodobe[te \n str`lucitele vestminte ale
prim`verii, \n sunetele triumfale a mii [i milioane de
clopote de la m~ndrele catedrale ale celor mai splendide
capitale de imperie, p~n` la umilele bisericu]e din cele
mai s`rmane c`tune, popoarele cre[tine se salut` vesele
cu magicele cuvinte: Cristos a-nviat!
A! infamul! asasinul! strig eu. M-a omor~t
Caracudi, frate Costic`! ce e de f`cut?
Face]i dv. ceva la iu]eal`.
Fuga, la redac]ie Nu voi nici s`-mi arunc ochii
peste drum Scriu [i [terg, [i iar \ncep [i iar [terg
tremur [i m-apuc` un c~rcel la deget nu mai pot ]inea
188

condeiul i ceasurile sunt aproape zece! [i iar \mi

blestem ursitoarele! c~nd apare pe u[e, cine!
cine? asasinul! D-abia pot ridica privirea [i, cu glasul
le[inat ca de lehuz` dup` grea facere, \i zic:
Mersi, nene Caracudi! Bine ]i-ai b`tut joc de
mine, dr`gu]ele!
Cum joc, domnule director?
Poftim.
i-i \ntind filele mototolite. Le prive[te [i-ncepe s` r~z`.
Scuza]i; a fost o mic` eroare Eu le am cronicele
astea gata Dar, prin ce am trecut de ieri p~n` adineaori
dac-a]i [ti! am gre[it; n-am luat seama c~nd am scoso din sertar ([i c~t \mi vorbe[te foarte volubil, mereu
se uit` pe fereastr`). Merg s` v-aduc una de Cr`ciun
[tiu sigur c` am [i una de Cr`ciun trebuie s` am [i una
de Cr`ciun Numa s-o g`sesc fiindc` acuma e un
deranj la noi Nu v-am spus A n`scut Florica
Eu, din ce \n ce mai le[inat:
C~nd?
Adineaori, pe la [apte diminea]a
Cum?
E fat` dar are \nc` dureri.
Atunci, nu mai trebuie s` te duci, frate Caracudi.
Tot ce te rog e s` iei un condei, c` eu nu pot scrie, am
un c~rcel la degete
Scot din raft tomul 11 din Larousse, \l deschid [i zic
bl~nd valorosului tat`:
Scrie, te rog.
El s-a[eaz` la locu-i l~ng` fereastr`, pe care o [terge
bine de abureal` cu c`ciula. Eu dictez:
,,S`rb`toarea Cr`ciunului este una dintre cele mai
vechi ale cre[tinit`]ii. Ca s` ajungem la epoca instituirii
189

ei, trebuie s` suim p~n` aproape de leag`nul bisericii.

Dup` unii autori, aceast` s`rb`toare a fost statornicit`, la
anul 138 al erei noastre, de c`tre episcopul Telesfor
V`d pe Caracudi scriind cu ochii pe fereastr`, f`r` s`
se uite la condei.
Ce-am zis? \l \ntreb.
,,anul 1883 al erei noastre de c`tre episcopul
Telefon...
i p~n` s`-i strig eu ,,ie[i afar`! tr~nte[te condeiul,
pune m~na pe c`ciul` [i iese ca din tun, bufnind u[a.
Peste un moment, Piccolino i dictez articolul.
Dup-amiazi tirajul a patru pagini e aproape gata
i iat` iar d. Caracudi foarte radios.
Domnule director, am o informa]iune care trebuie
s` treac` neap`rat \n num`rul de lux. tiu c` o s` v` fac`
pl`cere
i-mi cite[te:
,,Afl`m cu deosebit` pl`cere c` gentila doamn`
Florica Ig. Caracudi, eminenta profesoar` de istorie, a dat
azi-diminea]`, 20 decembrie, na[tere la dou` feti]e,
Despina [i Kiajna.
Fericit` coinciden]`! n aceea[i zi, norocosul tat`,
valorosul nostru colaborator, d. Ig. Caracudi, a \mplinit
40 de ani.
Felicit`rile noastre cele mai c`lduroase.
Num`rul nostru a ie[it tare frumos. Au f`cut mult
efect [i articolele [tiin]ifice [i poeziile [i \nceputul
nuvelei; dar mai ales au impus un v`dit respect confra]ilor
informa]ia cu ,,fericita coinciden]` [i savantul meu
articol despre institu]ia sf~ntului episcop Telefon.
Duminic`, \n ajunul Cr`ciunului, primim la redac]ie
vizita p`rintelui stavroforul Pantelie B~rzescu, care vine
190

s` ne heretiseasc` cu na[terea, \nso]it de valorosul nostru

colaborator stra[nic de veseli am~ndoi
Na[terea ta, Christoase dumnezeul nostru, r`s`rita lumii lumina cuno[tin]ei ;.cl.
i dup` ce ispr`ve[te c~ntarea:
La mul]i ani, nne Iancule!
Eu m` \nchin smerit, s`rut icoana [i, arunc~nd
ginerelui o privire dulceag`, r`spund socrului:
Adev`rat a-nviat, taic` p`rinte !
-afar`-i grozav [i plou` [i ninge, [i pic` [inghea]` o zloat` cumplit` un vifor nebun o
vreme, pr`p`d! s` nu ias` un pop` afar` din cas`.

191

CORESPONDENA SENTIMENTAL
nt~mplarea, indiscreta \nt~mplare ne-a f`cut s` d`m
peste scrisoarea de mai la vale, c`reia e de prisos a-i mai
face comentarie. P`str`m cu cea mai mare scump`tate
ortografia [i punctua]ia originalului acestei scrisori.
Autorul, care e Cunoscutul domni[oarei Mari, afl`m
c` este amploiat superior \n biuroul desp`r]irii VI a
comisiei poli]iene[ti din coloarea de xxx.
Juna Mari, cu domiciliul \n mahalaua acelei desp`r]iri, se afirm` c` ziua tr`ie[te cu acul, iar seara se plimb`
pe bulivar.
Despre cum merge toat` [iretenia Cunoscutului cu
domni[oara Mari, citi]i [i v` p`trunde]i:
Bucure[ti 2/14 apriliu
Domni[oar`!!
Satisfac]ia ce v-a]i f`cut pentru mine instigatoriulu,
nu era]i \n drept a lovi \n mine, ci \n rivali care poate a
pronun]at nisce espresii sup`r`toare pentru D-ta. Nu
credeam c` D-ta s` fii astfel dup` cum am avut ocasiune,
cu cele \nt~mplate prin remiterea epistolelor resbunarea
care voiai a-mi impune, putea]i foarte facile ca s` decide]i
u` or` in care determinam bine frasa]i sup`r`toare care ma indus \ntr-o mare confusiune, [i atunci tot ce puteai ami impune eram gata a fi ascultat [i m` supuneam
ordinelor: a[a zicu (ce se facu, je vous aime, mon ange,
192

ma aime 1, despre]uiescu pe toate, [i voiu despre]ui, ins`

pe tine nu potu, sum nebunu, anii tineri mi se ducu [i o
dat` cu ei duce [i ai t`i [i atunci va fi t`rziu, c`ci o s`-]i
suveniezi c` a fost o fiin]` care, te-a iubit, [i chiar atunci
blastfemu meu-]i va c`dea asupr`]i c`ci cu multu se
deosibesce c~nd cineva se afl` tt a tt 2, [i cu at`t mai
mult c`nd o fars` se face prin cunosciin]a altor persoane.
Mari! (mi iau curagiulu a v` esclama astfel fiind c`
tona]iunea de Mari mi d` o vie speran]`, inchipuesci]i in
ce stare deplorabil` se afl` acela c~nd iubesce [i nu e
iubitu) u` dat` dupe cum te cunosc erai naiv`, bl`nd`, [i
cu-n caracter foarte frumosu vis-a-vis de mine, ast`-zi a
perit acea modestie c` m` vezi depas`ndu strada [i stai
foarte integr` in ocupa]ia ce o ai la fereastr`.
Ast`-zi Mari ceea ce doream, am ree[itu, dupe cum
odinioar` u` spuneam au grandde Mama3.
Sunt adesea trei s`pt`m`ni de c`nd se ]ine de capu
meu s` m` insinuese u` familie, insa amorul de care
poate cineva muri nu m` las`, mi se pare c` inaintea
ochiloru este u` n`luc` c`nd mi pomenesce mi spune
de u` alt` fiin]`. Nu vezi Mari, nu observi, c` te
iubescu, ah dumnezeulu meu, aibi indurare, [i f` ca acea
fiin]` pe care u` am, s` cad` astfel cum sum, g`nde[tete
Mari c` poate s` moru [i atunci, atunci c`nd poate cellu
de susu]i va reaminti suvenirea o s` fugi de vederea ori
[i c`rei fiin]e, care]i va descria soarta sa ca [i mine, \n
fine g`nde[tete iubit`, angelul meu, g`nde[tete [i aibi
indurare de cella ce te iubesce.
1 Corect: mon aime. Te iubesc, \ngerul meu, iubita mea (fr.).
2 Corect: tte tte fa]`-n fa]` (fr.).
3 Corect: grand maman bunicii (fr.).

193

Dear` ce se zicu, o nu, nu voi s` cad p`n` acolo, voi

s` viu in sim]iri [i s` revinu de unde am plecatu.
Alalt`ieri m-am int`lnitu cu servanta D-tale,
comunic`ndu-mi c` eu s` iubescu o alt` fiin]` (pe
Eleonora), multu v-a]i in[elatu, c` s`rmana fat` nici n-a
depasatu cu mine in tr`sur` cu muma sa pe strada D-tale,
dupe cum mi-a declaratu servanta D-tale, c`ci de [i am
u` mic` cunoscin]`, [i aceasta f`cut` cu ocasiunea pe
c`nd fratele s`u domicilia \n familie, ins` nu e bine
Mari! ca s` blami u` fiin]` asemenat` ]ie, [i mai alesu c`
mai toate sunte]i feble.
Mari sum in nisce momente, a[a de intunecoase, in
c`tu par-c` sunt aruncat in abisu.
F` ca tu s` fii acea lumin` prin care s`-mi arate
accellu drumu ca sa-mi potu veni ear`-[i cum eram c`nd
f`cur`m prima cunosciin]`.
Dear` ce se zicu, poate se crezi c` m-am sup`ratu,
da, eu nu, sum mai vesel c` mi s-a int`mplatu aceast`
fars`, care mi ai f`cutu, c`ci atunci c`nd voiu fi so]ul t`u
mi voiu suvena c` ai fostu demn` de iubitu, [i c` e[ti.
Adu]i aminte Mari, c` dupe cum credu, ai f`cutu
lectur` Romantic`, [i ai avut destul` prob` cum
resping`torul cade, iubesce, [i aceasta o face t`rziu c`nd
primul respinsu e rece, nu se mai g`nde[te la trecutu.
Acum]i spun nu f`cea ca prin mine se faci
subiectulu unei conjura]iuni contra mea. Am gre[itu
ceva spunemu, ca s` potu curege gre[eala, ca s` nu te
lasu in a[a opiniune dupe cum crezi.
A[teptu [i de ast` dat` unu respunsu, c`ci sum
palidu, f`r` curagiu [i chiar f`r` speran]` de a te mai
vedea vro dat`, c`ci deac` [i acum voiu fi respinsu de
a-mi trimite respunsulu satisf`c`toru nu voiu mai repassa
194

strada unde domicilia]i, poate cu ocasiune [i cu mult`

afacere se facu acestu gravu pasu.
A[teptu un respunsu agravantu
Cunoscutul

195

CUM S NELEG RANII

Straja satului vine la casa unui ]`ran [i-i bate \n
geam. Se \ncinge o conversa]ie: Hei, m` din cas`!
Cine? Tu! Eu? P`i cine! Ce-i? Cum ce-i?
P`i ce-i? Ai o scrisoare! Cine, m`? Tu. Eu?
P`i cine. Ad-o-ncoa! Ce, m`? Scrisoarea. Ce
scrisoare? tiu eu ce scrisoare? Trebuie s` pl`te[ti!
Ce, m`? Cum ce? Ce s` pl`tesc? Porto. Cine?
Tu. Eu? P`i tu. Ce porto, m`? Iaca, porto.
Cum a[a? P`i, [tiu! Nu-i pl`tit`? Ce? Scrisoarea.
Ehei! Cum ehei? Ai s` dai, m`i! Ce? Bani.
Ce bani? Porto. C~t, m`? Ce c~t? C~]i bani, m`?
15. Cum 15? P`i! Dar de ce, m`? Nu [tiu.
Iaca 15. A[a. Ei, d`-mi-o! Ce, m`? Scrisoarea.
Ce scrisoare? Care ai adus-o. Eu, m`? P`i cine?
N-am adus-o. P`i cum? Nu-i la mine. Asta-i!
Cum asta-i? Unde-i, m`? Cine? Scrisoarea. La
prim`rie. Ba la dracul! Ba, a[a. P`i, cum? S` te
duci s` ]i-o iei.

196

IMAGINAIE, STIL I CLISTIR

D. dr. Petrini-Galatz, lu~nd \n st`p~nire postul de
director general al serviciului sanitar, a \naintat o
,,Circular` c`tre domnii medici primari de jude]e,
medici de ora[e, medici de spitale, medici de pl`[i [i
c`tre to]i veterinarii oficiali, pe care n-o putem \ndestul
recomanda [i profanilor iubitori de lecturi interesante.
Din aceast` admirabil` circular` rezult` adev`ruri
nou`, necunoscute p~n` ast`zi; astfel, rezult` c`:
,,preocuparea principal` a serviciului sanitar a fost
\ntotdeauna sc`derea morbidit`]ii [i mortalit`]ii
Prin ce \ns` s-ar putea sc`dea morbiditatea [i mortalitatea? Nimini n-a [tiut-o p~n` acuma, nici chiar medicii,
nici chiar veterinarii. Ast`zi to]i o putem [ti, to]i, chiar
medicii, chiar veterinarii.
Iat` prin ce:
,,prin \mbun`t`]irile zilnice \n exigen]ele igienii
Care va s` zic` \mbun`t`]indu-i exigen]ele, igiena
devine mai u[oar` de \n]eles de oameni [i de vite, [i prin
urmare mai lesne de practicat.
Circulara apoi con]ine maxime [i aforisme filozofice
de o profunditate \n adev`rat clisteric`. De exemplu:
,,Spre a ajunge s` fim utili ]`rii [i familiei, trebuie
s` muncim cu r~vn` [i cu inteligen]`.
,,C~nd principiile [i cuno[tin]ele igienice vor fi
cunoscute [i apreciate de toat` popora]iunea noastr`,
rolul medicului va deveni mai eficace
197

,,Apostolul [tiin]ei umanitare trebuie s` se

deosibeasc` de ceilal]i func]ionari.
Prin ce? \ntreb eu.
D. director general al serviciului sanitar r`spunde
\ndat`:
,,prin \ndeplinirea exact` [i con[tiincioas` a
func]iunii ce-i este \ncredin]at` [i printr-o conduit`
exemplar`.
A! care va s` zic` ceilal]i func]ionari
,,Vede]i dar, domnule medic adaog` \ndat`
circulara c` nu v` cer lucruri imposibile.
Dar de[i le cere la to]i aceste lucruri nu imposibile,
directorul general se gr`be[te a ad`oga:
,,sunt sigur c` mul]i dintre dv. ]ine]i ca [i mine, ca
medicul s` fie apreciat la justa lui valoare.
i acum o anecdot` pentru a termina.
La r`sp~ntia bulevardului, o teribil` mi[care de tr`suri,
tramcare, tramvaie electrice, automobile, biciclete. Prin
\nv`lm`[eal`, o bab` surd` beat` fr~nt` trece d-a
curmezi[ul, cop`cel-cop`cel, ca pe c~mpul larg de la
Obile[ti. Birjarii, vizitii de la tramcar \i strig` degeaba;
un automobil era c~t p-aci s-o calce, dou` biciclete au
ocolit-o ca ni[te r~ndunici; dar iat`! o clip`, [i baba are
s` dispar` sub roatele tramvaiului electric, care trece ca
pra[tia. Un sergent de strad` vede; sare degrab`, o
\n[fac` pe bab` de ceaf` [i-o smulge de la atingerea
mor]ii grozave. Tramvaiul a trecut f`r` s-o ating`. Baba
smucit` scap` o leg`tur` care o purta \n m~n`; din
leg`tur` sar c~t colo ni[te ou`, cari se fac terci, [i o sticl`
cu rachiu de drojdii, praf. Baba se-ntoarce indignat` [i
oc`r`[te pe omul autorit`]ii. Maica ta, Cristoase! n
ezerci]iul fonc]iunii? ceara [i anafura! i omul autorit`]ii
198

\i arde babii surde dou` palme de-o face s` auz` la

moment din dou` p`r]i clopotul de la Mitropolie. Baba,
auzind dup` at~]ia ani, cade de bucurie pe [ezute la
marginea trotoarului [i-ncepe s` pl~ng` f`c~ndu-[i cruce.
Minunea minunilor!
Salvat`!
Ei? Ce fel de om este acest brav sergent?
Un brutal! zici d-ta.
Un f`c`tor de minuni! zice un altul.
Un salvator! zice un al treilea.
Nu, domnilor, zic eu. R`spunsul cel mai nemerit la
\ntrebarea mea, \l g`sesc tot \n circulara d-lui director
general al serviciului sanitar:
,,C~nd cineva-[i alege mediul \n care tr`ie[te, c~nd
\[i \ndepline[te datoria cu abnega]iune [i caut` a da
repede ajutorul s`u celor suferinzi, contribuie la \n`l]area
prestigiului medical
Aceasta a f`cut-o dar sergentul meu, a contribuit
la \n`l]area prestigiului medical [i astfel:
,,merit` stima tutulor! adaog` minunata circular`.

199

NFIORTOAREA I NGROZITOAREA I
ORIBILA DRAM DIN STRADA URANUS
Nu [tim dac` Moftul rom~n are vreo trecere \n fa]a
cititorilor, dar suntem convin[i c` e bun la Dumnezeu. n
num`rul din urm`, am fost f`cut apel la sf. Karkaleki,
patronul gazetarilor rom~ni, s` pun` o vorb` bun` pe
l~ng` atot]iitorul, rug~ndu-l a ne trimite \n aceast` morte
saison1, dac` nu vreo duzin` de mici scandaluri, m`car
c~teva cazuri de cium`, m`car o calamitate public` sau
un cataclism, un mare scandal cosmic, f`r` de cari presa
rom~n` r`m~ne le[inat` de tot.
E drept c` bunul creator n-a ascultat \n \ntregime
rug`ciunea lui sf. Karkaleki; ciuma n-a venit, calamitate
public` sau vreun cataclism nu s-au ar`tat; dar tot nu ne
putem pl~nge c` puterea dumnezeiasc` n-a ]inut de loc
seam` de exigen]ele presei rom~ne.
C`ci, iat` c`, \ndat` dup` apelul ce l-am f`cut c`tre
sf. nostru patron [i dup` interven]ia acestuia \n favoarea
nostr`, Dumnezeu ne trimise oribila dram` din strada
Uranus, dram` menit` s` r`m~n` \n analele criminologiei
universale, dup` ce va fi \nviorat le[inata pres` rom~n`,
m`car pentru o lun` de zile.
O lun`! o lun` \ntreag` salvat`!
Asculta]i ]ig`nu[ii pe strad`:
,,Drama din strada Uranus!
Noi dest`inuiri asupra dramei din strada Uranus!
1 Anotimp f`r` evenimente, vara (fr.).

200

Adev`rul asupra dramei din strada Uranus!

Portretele eroilor dramei din strada Uranus!
Epilogul dramei din strada Uranus!
Mama dramei din strada Uranus!
Fratele dramei din strada Uranus!
Fidan]atul dramei din strada Uranus!
Justi]ia \n fa]a dramei din strada Uranus!
Societatea \n fa]a dramei din strada Uranus!
Adev`rul adev`rat \n privin]a dramei din strada
Uranus!
Sfinte Karkaleki! patron al presei rom~ne, roag`-te
la bunul creator s` ne trimit` cur~nd altceva, ca s`
ispr`vim odat` cu:
Toate mofturile \n privin]a \nfior`toarei [i \ngrozitoarei [i oribilei drame din strada Uranus!
ULTIMA OR
n momentul de a pune sub pres`, reporterul nostru
special afl` chiar de la nenorocita victim` a \ngrozitoarei
drame din strada Uranus c` ea nu s-ar fi sinucis de
bun`voie, ci c` o m~n` criminal`, al c`rui sic nume ne
scap` \nc`, dar care, desigur, gra]ie neobositului [i inteligentului jude de instruc]ie J. Th. Florescu, va sf~r[i prin
a fi descoperit, i-a pus pumnalul \n m~n`, oblig~nd-o s`-[i
trag` \n inim` o lovitur` de revolver.
Nu ne-ndoim un moment de impar]ialitatea [i zelul
justi]iei noastre [i sper`m c` ea va descoperi lucruri cu
deosebire senza]ionale privitoare la aceast` groaznic`,
fioroas` [i oribil` dram` din strada Uranus, care a
emo]ionat at~t pe acei care citesc Moftul rom~n c~t [i pe
acei cari nu-l citesc.
201

UN FRIZER-POET I O DAM CARE

TREBUIE S SE SCARPINE-N CAP
Se [tie c`-n genere frizerii sunt, ca to]i arti[tii, foarte
pasiona]i [i foarte credincio[i aman]i ai fiicelor
Melpomenei n momentele sale pierdute, \ntre
cur`]itul pieptenilor [i ascu]itul bricelor, orice frizer
ortodox care se respect` trebuie s` se dedea cultului
m`car a unei muze profane Unii c~nt` cu flautul ori cu
ghitara; al]ii zugr`vesc sau compun tablouri, \n fel de fel
de nuan]e, cu firele de p`r m`turate din pr`v`lie; al]ii
sculpteaz` \n miez de p~ne ori \n s`pun-rachiu; al]ii fac
versuri care de care mai nepieptenate, [i al]ii scriu poeme
\n proz`, care de care mai despletite.
Unul dintre ace[tia din urm`, d. C. A. Ionescu, un
lirico-decadento-simbolisto-mistico-capilare-secesionist,
turbat de impresia stupeficant` ce i-a produs-o capelura
d-auro-blondo-irizo-bronzat` a aceleia care etc., ne trimite,
cu rug`mintea de a o publica, urm`toarea capodoper` \n
genul ei, pe care o dedic` p`rului aceleia care etc.
S` ascult`m [i s` admir`m pe acest eminent raseur:
CAPUL EI! PRUL ACELEIA CARE
i e o \ntreag` lume, lume plin` de farmec [i de
lumin`.
O lume plin` de soare, o lume plin` de miresme
dulci e \n p`rul ei m`t`sos, [i \n flac`ra adormit` a
202

p`rului ei resfirat, plute[te o \ntreag` patim`, patima

sufletului meu bolnav.
i profundul ei p`r de bronz, profundul [i frumosul ei p`r, cuprinde farmecul lumelor astrale, cuprinde
mireasma dr`g`la[` [i \mb`t`toare a unei lumi-poeme.
i cum a[ dori s`-mi pierd fruntea \n p`rul ei de foc,
nimb sacru, aureol` divin`, cast` ca [i casta fecioar` ce-l
poart`.
i a[ vrea, a[ vrea \n p`rul ei sublim, \n p`rul ei
m`t`sos s`-mi ascund ochii, ochii mei uimi]i de frumuse]ea ei divin`.
i e o \ntreag` lume, o lume, plin` de lumin`, o
lume plin` de soare, p`rul ei bronzat.
Farmecul dulce al apusului de soare, aurul aprins al
amurgului de zi [i poezia suav` a danganului ce pl~nge
trist peste holdele aurite, poezia astral` a unei lumi
divine se afl` cuprins` \n p`rul ei \nfl`c`rat, nimb sacru,
nimb sf~nt [i dr`g`la[.
i \n profunzimea \nfl`c`ratului ei p`r, \n bronzul
divin [i m`t`sos, mi se pierde sufletul meu, r`t`ce[te
mintea mea ame]it` de mireasma p`rului ei superb.
i superbul nimb de foc, superbul p`r, cuprinde ceva
din poezia aspr` a lumilor slave, din poezia unui neam ce
moare, cuprinde farmecul lui, al na]iilor ce se sting pe
slabe coarde de ghitar`.
i sublimul p`r al iubitei mele cuprinde focul
dragostelor aprinse, cuprinde suavul subtil al unei lumi
virginale [i demne.
i cum a[ dori s` m` sting ame]it de mireasma
fascinatoare a p`rului ei bronzat, s` m` sting sub
parfumul delicat al visului cast, al fecioarei ideale, s`
adorm surprins de bl~nd [i sf~nt extaz.
203

i eram beat, eream beat de p`rul ei, de mireasma

nimbului ei sf~nt, [i eram fascinat de razele astrale, de
flac`ra suav` a profundului ei p`r.
i beat de lumina p`rului ei, visam vise dr`gu]e,
visam vis bronzat de nou`sprezece ani.
i-a[ vrea s` m` sting sub mireasma crepuscular` a
p`rului ei, s` m` sting de dragoste, luminat de lumina
sf~ntului ei nimb.
i e o \ntreag` lume, o lume plin` de farmec \n
p`rul ei sublim, haos profund
C. A. I o n e s c u
friseur-poet-critic-raseur etc. rom~n
Toate bune, turbatul meu friseur-raseur! dar, de
at~ta lume \n capul dumneei, tare trebuie s` se scarpine
iubita dumitale, c~t` vreme \i scrii d-ta a[a minuni!
De ce nu-i dai mai bine [i ni]ic` alifie calmant`, pe
l~ng` at~ta iritant` proz`?

204

POSTFA

Al`turi de toate argumentele care pledeaz` pentru

valoarea [i perenitatea operei lui Caragiale se impune,
cred, din capul locului \nc` unul, incontestabil: actualitatea acesteia. C`ci oric~t s-ar scrie [i oricum s-ar judeca
aceast` oper`, ea r`m~ne, de departe, de o actualitate care
nici nu mai are nevoie s` fie demonstrat`. n adev`ratele
arhetipuri de personaje pe care le-a creat autorul Scrisorii
pierdute [i al Nop]ii furtunoase genera]ii dup` genera]ii
de cititori [i-au reg`sit ori recunoscut contemporanii cu
viciile, cu ,,mofturile [i ,,ambi]urile lor.
Pornind de la acest adev`r de domeniul eviden]ei
chiar [i pentru cel mai pu]in ini]iat cititor al operei
marelui scriitor, critici [i istorici literari, regizori de film
sau de teatru, oameni de televiziune au propus [i propun
noi [i noi unghiuri ori grile de lectur` pentru opera lui
Caragiale. Meritorii ori mai pu]in meritorii, demersurile
lor demonstreaz` c` textele caragialiene au fost, sunt [i
vor fi \ntotdeauna un fel de moned` forte ce asigur`
succesul la public [i uneori! chiar [i celebritatea.
i dac` \n ultimul deceniu, deceniul ,,postrevolu]ionar, s-au auzit voci [i au scr~[nit condeie care i-au
contestat pe mai mul]i dintre titanii literaturii noastre
de la Eminescu [i p~n` la Sadoveanu de Caragiale nu
s-a ,,atins nimeni, postumitatea oferindu-i un fel de
205

revan[` pentru toate nedrept`]ile [i infamiile suferite \n

timpul vie]ii. n alt plan acest fapt este gr`itor: a-l contesta
pe Caragiale ar \nsemna, de fapt, s` conte[ti scriitorul
care a surprins cel mai bine [i mai exact mentalit`]ile
rom~nilor a[a cum au fost, cum sunt [i vor mai fi ele
\nc` mult` vreme.
C~nd am purces la alc`tuirea prezentei antologii mi-am
pus, fire[te, \ntrebarea: n ce m`sur` o serie de texte
(precum parodiile, satirele, fabulele [i chiar apigramele)
din opera lui Caragiale \l mai pot interesa pe cititorul de
azi, [tiut fiind c` la noi se cite[te din ce \n ce mai pu]in`
literatur`, iar autorul cu pricina nu [i-a atras gloria prin
ele, ci prin teatrul lui [i prin momentele [i schi]ele arhicunoscute?
Desigur, oper~nd cu prejudec`]i, unii critici [i istorici
literari consider` parodia [i epigrama genuri dac` nu
minore \n orice caz aflate undeva la periferia literaturii [i,
deci, a operei unui scriitor. A[ijderea satira [i fabula,
alt`dat` (cu vreun secol [i jum`tate \n urm`) la mod` par
a fi, at~t pentru speciali[ti c~t [i pentru cititorii neaviza]i,
specii lirice ce ]in numai de trecut [i neav~nd nici un viitor.
S` se datoreze aceasta doar speciilor \n cauz` (cu
posibilit`]i fatalmente reduse) sau lipsei unor autori de
mare for]`, care s` le revigoreze [i s` le confere virtu]i
prin care ele s`-[i dovedeasc` perenitatea?
Greu de dat un r`spuns [i poate [i mai greu de
\ntrev`zut ce ne va rezerva viitorul. P~n` atunci, \ns`, se
cuvine s` recitim cu aten]ie ceea ce ne-a rezervat mo[tenirea literar` \n domeniu.
i oric~t ar p`rea de ciudat, respectiva mo[tenire nu
numai c` nu este mic`, ci con]ine [i opere remarcabile,
apte s` ne re]in` aten]ia, s` ne st~rneasc` interesul [i

curiozitatea chiar [i \n condi]iile \n care suntem asalta]i [i

,,cople[i]i de audio-vizual prin televiziune [i prin Internet.
n contextul amintitei mo[teniri literare Caragiale
ocup`, cum era [i de a[teptat, un loc special.
Dac` \n piesele de teatru, \n momente [i schi]e el
este cel pe care propria-i literatur` l-a consacrat
(satiricul, ironicul, neiert`torul critic al ,,tarelor sociale
[i individuale, umoristul care nu iart` nimic nim`nui), \n
schimb \n versuri, \n parodii [i epigrame Caragiale se
dovede[te a fi nu at~t un altul c~t un ins contradictoriu
(cel pu]in \n viziune). i iat` de ce. Pe de o parte el
ironizeaz` crea]ia unor \nainta[i sau contemporani
precum Bolintineanu, Alecsandri, Co[buc, Eminescu [i
al]ii ale c`ror forme de expresie i se par dac` nu vetuste
[i anchilozate cel pu]in dep`[ite de spiritul vremii, iar pe
de alta ia peste picior simboli[tii (cel dint~i vizat fiind
Macedonski), adic` tocmai pe aceia care aduceau un aer
\nnoitor \n lirica de la noi [i de aiurea.
S-a spus c` nenea Iancu nu i-ar fi \n]eles pe simboli[ti, el \nsu[i neav~nd antene at~t de fine \nc~t s` prind`
spiritul modern c`tre care tindea lirica atunci. E posibil,
\ns`, ca aceast` afirma]ie a unora s` nu corespund` dec~t
par]ial realit`]ii, iar adev`rul s` se afle, ca \ntotdeauna,
undeva la mijloc.
Cred mai degrab` c` parodiindu-l pe Macedonski,
Caragiale nu lua \n der~dere curentul simbolist ca atare, ci
mai degrab` exager`rile unora dintre poe]ii care consider`m c` i se circumscriu ca viziune [i ca expresie. i,
desigur, autorul Rondelurilor [i al Nop]ii de mai \i oferea
lui Caragiale suficiente prilejuri ([i texte!) pentru parodii.
Mijlocul principal de realizare a unei parodii este
\nainte de toate, demitizarea dac`-i putem zice a[a, altfel
207

spus r`sturnarea de situa]ii: ceea ce apare ca fiind grav [i

solemn, sobru [i profund la un autor devine, de cele mai
multe ori, minuscul, banal [i comic p~n` la ridicol \n textul
parodiatorului. De aici [i comicul, umorul, zeflemeaua de
care sunt pline parodiile lui Caragiale. Implicit, autorul
N`pastei propune cititorului o cu totul alt` gril` de lectur`
dec~t aceea sugerat` de autorul unei poezii sau proze.
intind un autor sau un stil, Caragiale sugereaz`,
subtextual, nevoia cititorului de o literatur` adev`rat`,
lipsit` de zorzoane stilistice, de \nflorituri ori c`ut`ri
sterile \n abstractul unor expresii sau imagini poetice.
F`r` a fi ,,nominalizate, operele ce i-au sugerat
autorului parodiile se cam cunosc. Dar parodiile se pot
citi [i ca ni[te crea]ii independente, valoroase din punct
de vedere literar [i \n felul lor veritabile capodopere
de umor. Dincolo de textul propriu-zis cititorul poate
recunoa[te cu u[urin]` maniera scriitorilor parodia]i,
amuz~ndu-se totodat`, \mpreun` cu autorul de noile
unghiuri din care pot fi citite unele crea]ii literare.
De undeva, din col]ul paginii nenea Iancu pare a
z~mbi cu non[alan]` [i pu]in [iret c`tre cititor. ,,Iat`, c`
le-am f`cut-o! pare a spune el \n vreme ce lectorul
g`se[te c` iat` ! chiar [i dup` o sut` [i mai bine de
ani Caragiale continu` s` ne amuze, s` ne st~rneasc`
r~sul [i z~mbetul.
O dovad` \n plus c` oriunde [i oricum ne-am afla,
orice pagin` a lui ne place [i ne intereseaz`.
Caragiale a fost, este [i va r`m~ne \ntotdeauna cu noi.
Florentin Popescu

208

C U P R I N S
Prefa]`: Lumea ca parodie (Alexandru Condeescu) / 5
Not` asupra edi]iei / 15
Versuri elegiaco-satirice (1874)
Versuri / 19
Pohod la [osea / 22
Da Nebun! (Parodii \n versuri)
Cameleon femeie / 29
Ploaie de prim`var` / 30
I. Pastel optimist / 30
II. Pastel pesimist / 31
Suveran [i curtezan / 33
Ion Prostul / 35
Discre]ie / 37
Eros / 38
Da Nebun! / 40
Moartea protestantului / 42
n cur~nd / 44
Moart`! / 46
Amiaz` maur` / 50
Excelsior / 52
Finis / 55
Sonet / 56
Criticilor mei / 57
Primul m`nunchi / 58
Crucea [i semiluna / 60
Gra]ia domni]ei / 63
n gondol` / 65

Steaua / 67
Idila / 68
Amicului meu Gion / 70
Ab irato / 76
Mauvaise Humeur / 77
Erato, scap`-m`! / 78
O, Nirvana! / 79
Din carnetul unui poet simbolist / 80
Filozoful Blagomirea / 81
Sonet brutal / 82
Sm`r`ndi]a (Parodii \n proz`)
Sm`r`ndi]a / 85
D`-d`mult Mai d`-d`mult / 111
Fabulele marelui anonim [i Strofele lui Picolino
Duel / 127
Bietul Ion / 128
Temelia / 129
Talmud / 131
Mic [i mare / 132
M~ng~iere / 134
Boul [i vi]elul / 135
Savant / 137
Od` / 138
De ce? / 139
Epigrame
Unui clubman / 143
Polemica \n epigrame cu Dimitrie Teleor / 144
Varia
O [edin]` la ,,Junimea \n ajunul Anului Nou / 153
Sf~nt Ion / 156
Prea s`rac / 162

Tem` [i varia]iuni
Tem` / 169
Varia]iuni / 169
Proces verbal / 175
O cronic` de Cr`ciun / 180
Coresponden]` sentimental` / 192
Cum se \n]eleg ]`ranii / 196
Imagina]ie, stil [i clistir / 197
nfior`toarea [i \ngrozitoarea [i oribila dram` din
strada Uranus / 200
Un frizer-poet [i o dram` care trebuie
s` se scarpine-n cap / 202
Postfa]`. / 202

214

215

216

217

218