Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Finante Publice
Curs Finante Publice
Cuprinsul cursului:
Introducere
1.CONCEPTUL DE FINANTE
1.1. Obiective
1.2. Relaii financiare
1.3. Finanele publice
1.4. Relaii de credit
1.5. Relaii de asigurari i reasigurri
1.6. Finane publice Finane private; asemnri i deosebiri
1.7. Rspunsuri i comentarii la testele de autoevaluare
1.8. Bibliografia unitii de nvare 1
Introducere
Principalele obiective pe care ni le-am propus prin acest curs constau n:
punerea n tem cu privire la particularitile financiare la nivelul instituiilor de stat sau al intreprinderilor private;
exemple practice referitoare la recunoaterea n finante a celor mai importante operaiuni desfurate de intreprinderi si stat
asigurarea unei pregatiri bune a studentilor in acest domeniu, prin cunoasterea modului in care statul si intreprinderile isi
exercita atributiile si isi promoveaza politicile la nivel macroeconomic si microeconomic.
Conceptul de finante
Cuprins:
1.1. Obiective
Finanele publice ndeplinesc trei funcii principale, i anume: funcia de alocare (fiscal),
funcia de stabilizare (extrafiscal) i funcia de redistribuire (social).
A. Funcia de alocare, numit i funcie fiscal sau funcie de repartiie, are ca obiect
formarea i micarea fluxurilor financiare, adic formarea veniturilor bugetului de stat i
utilizarea lor, respectiv efectuarea cheltuielilor prevzute n acesta.
B. Funcia de stabilizare, numit i funcie extrafiscal, are ca obiect utilizarea resurselor
financiare ale statului pentru favorizarea creterii economice i atenuarea dezechilibrelor
economice. Ea presupune intervenia statului n activitatea social n general, n cea
economic n particular.
C. Funcia de redistribuire, numit i funcie social, are ca obiect transferul de putere
de cumprare ntre diferite domenii ale activitii economico-sociale sau ntre diferite categorii
socio-profesionale.
Relaiile de credit se includ n sfera relaiilor bneti, iar disponibilitile ce formeaz obiectul
lor pot aprea fie ca numerar, fie scriptural.
Asiguratul este persoana fizic sau juridic care n schimbul primei de asigurare i asigur
bunurile sau se asigur mpotriva unor evenimente. Asigurtorul este persoana juridic
(societatea de asigurare) care preia riscurile asigurailor, iar n cazul producerii acestora
acoper pagubele produse sau achit sumele asigurate.
Din punct de vedere economic asigurarea presupune existena i formarea unui fond de
asigurare la nivelul societii de asigurri.
Scopul principal urmrit de finanele publice const n satisfacerea nevoilor publice prin intermediul
utilitilor publice iar n situaia finanelor private se urmrete gestionarea fondurilor
ntreprinderii n vederea obinerii profitului.
Finanele publice se supun dreptului public; finanele private sunt generate de dreptul comercial.
La nivel macroeconomic, bugetul de stat se stabilete prin fundamentarea mai nti a cheltuielilor
sociale, politice necesare existenei statului dup care se stabilesc veniturile necesare efecturii
acestor cheltuieli.
La nivel microeconomic, bugetul ntreprinderilor se formeaz prin stabilirea n prim faz a
veniturilor pe care ntreprinderea le poate obine dup care se stabilete nivelul cheltuielilor pe
care aceasta i le poate permite.
Att finanele publice ct i finanele ntreprinderii se confrunt cu probleme de echilibru financiar.
Cuprins:
2.1. Obiective
3. Clasificaia funcional, care are n vedere structura de activitate: domenii, ramuri, sectoare, zone,
regiuni. Aceast clasificaie este favorabil realizrii obiectivelor de politic economic i financiar a statului
deoarece permite identificarea unor activiti sau spaii geografice care sunt cele mai recomandabile pentru
stimulare/descurajare prin prghiile fiscal, vamal, a cheltuielilor guvernamentale.
c) cheltuieli virtuale, reprezentnd cheltuieli care se pot declana numai condiionat de producerea
unui eveniment/risc; de exemplu: garanii de stat (statul va suporta cheltuieli numai n msura n care cel
garantat nu ndeplinete anumite clauze/condiii pe care i le-a asumat fa de cel fa de care statul a
garantat); de asemenea, cheltuieli din rezerve (din rezerva bugetar, de exemplu, se acord ajutor financiar
unor zone calamitate).
Nivelul cheltuielilor publice pune in evidenta capacitatea unei tari de a indeplini obiectivele economice, sociale si politice
la un moment dat.
1. Valoarea cheltuielilor publice releva gradul de interventie al statului in activitatea economica. Este un indicator bine
fundamentat teoretic, dar mai putin utilizat in analizele economice internationale, intrucat este exprimat in moneda
nationala.
2. Ponderea cheltuielilor publice in PIB, reflecta gradul de redistribuire a valorilor nou create prin intermediul bugetului
de stat. In tarile dezvoltate, are o valoare de aprox. 60% din PIB.
Dinamica cheltuielilor publice. Exprima variatia cheltuielilor publice de la o perioada la alta. (variatia cheltuielilor
publice in anul de analiza fata de anul de baza)
2-Cresterea reala absoluta a cheltuielilor publice reprezinta cu cat au crescut cheltuielile publice, in anul de analiza fata de
anul de baza, exprimate in preturi reale:
3-Cresterea nominala relativa a cheltuielilor publice reprezinta cu cat la suta (%) au crescut cheltuielile publice exprimate
in preturi nominale in anul de analiza fata de anul de baza.
4-Cresterea reala relativa a cheltuielilor publice reprezinta cu cat la suta au crescut cheltuielile publice exprimate
in preturi reale in anul de analiza fata de anul de baza.
5-Indicele de crestere a cheltuielilor publice se calculeaza ca raport intre valoarea cheltuielile publice exprimate
in preturi nominale sau reale din anul de analiza si valoarea cheltuielilor publice in preturi nominale sau reale din
anul de baza:
6-Indicele de crestere al PIB se calculeaza ca raport intre valoarea PIB in anul de analiza si valoarea PIB in anul
de baza:
8-Coeficientul de elasticitate se determina ca raport intre cresterea nominala relativa a cheltuielilor pubclice si
cresterea nominala relativa a PIB.
Cand
e > 1 inseamna ca ritmul de crestere a cheltuielilor publice este mai mare decat ritmul de crestere a PIB si deci
devanseaza ritmul de crestere a PIB.
e < 1 inseamna ca ritmul de crestere a cheltuielilor publice este mai mic decat ritmul de crestere a PIB.
b) economici, cu impact preponderent direct proporional; dezvoltarea economic i progresul tehnic necesit
munc bine calificat i, prin aceasta, genereaz cerere pentru activitatea educaional; n acelai timp, creeaz
i posibiliti financiare sporite pentru susinerea invmntului;
c) sociali i politici, incluznd politica educaional, legislaia referitoare la nvmnt (durata nvmntului
obligatoriu, gradul de cuprindere a populaiei de vrst colar, crearea resurselor de finanare etc.), normele de
dotare pentru nvmnt etc.
a) factorii demografici, respectiv numrul populaiei i structura ei pe vrste; tendina creterii numerice este
qvasigeneral i este nsoit de o cretere a ponderii populaiei de vrsta a III-a; ntre aceste tendine i calitatea
actului medical (att preventiv, ct i curativ) exist o relaie pozitiv, al crui efect, n plan financiar, este creterea
cheltuielilor publice pentru sntate;
b) factorii sociali, n primul rnd nivelul de trai i gradul de instruire, care determin o preocupare mai intens a
individului pentru conservarea propriei snti, dar i exigene sporite fa de actul medical i de modul n care
statul se implic n problemele de sntate;
c) creterea preocuprilor privind prevenirea imbolnavirilor;
d) creterea costurilor att n faza preventiv, ct i n cea curativ, datorit perfecionrii i modernizrii asistenei
medicale i a tratamentelor, a amplificrii caracterului sofisticat al analizelor medicale, al aparaturii i al
medicamentelor.
CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU ACIUNI ECONOMICE sunt efectuate de stat n contextul funciei sale de
reglare a proceselor economice.
Intervenia statului prin astfel de cheltuieli are efecte preponderente asupra echilibrului intern, deoarece mrete
cererea pe piaa intern prin cererea/consumul public, spernd ca prin aceasta s se produc o relansare
economic ce va avea efecte ulterioare n echilibrul bugetului (prin creterea veniturilor fiscale).
Beneficiarul principal al acestor cheltuieli este sectorul economic public i, n mai mic msur, sectorul economic
mixt i cel privat. Dimensiunea sectorului public este, de aceea, unul din factorii ce determin mrimea acestor
cheltuieli, la care se adaug orientarea politic a legislativului i executivului privind necesitatea i eficiena unui
sector public.
Din punct de vedere al coninutului economic, cheltuielile publice pentru aciuni economice includ cheltuieli
curente (de ntreinere i funcionare, subvenii, avansuri rambursabile, dobnzi subvenionate, cheltuieli
financiare) i cheltuieli de capital (investiii pentru nfiinare, restructurare, modernizare, amenajri .a.).
Din punctul de vedere al formei pe care le mbrac, aceste cheltuieli se constituie n cea mai mare parte n
ajutoare financiare: directe sau indirecte.
Ajutoarele financiare directe sunt: subvenii, investiii, avansuri rambursabile, finanarea
informrii/publicitii.
Ajutoarele financiare indirecte sunt: avantaje fiscale, garanii.
Sistemul veniturilor
publice
Cuprins:
3.1. Obiective
n teoria modern a finanelor sunt formulate i acceptate principii de echitate fiscal, principii de politic
financiar, principii de politic economic i principii social-politice, fiecare concretizat n cteva componente care
precizeaz anumite laturi i atribute ale coninutului acestora.
Echitatea fiscal nseamn dreptate social n materie de impunere fiscal. Pentru aceasta sunt formulate
principiile: impunerea difereniat a veniturilor i averii,minimul neimpozabil.
Principii de politic financiar. Aceste principii rspund unor necesiti de natur financiar referitoare la suma
colectat ca venit la buget i la relativa stabilitate a acestor sume n raport cu conjunctura economic. n acest
grup de principii se includ: randamentul fiscal, stabilitatea, elasticitatea.
Un grup distinct de principii sunt cele de politic economic, al cror coninut se refer la realizarea unor
obiective economice pe care le are n vedere statul. Teoria financiar nu definete n mod expres astfel de
principii, ci doar genuri de obiective a cror realizare poate fi influenat prin impozite: procurarea veniturilor
necesare efecturii cheltuielilor avute n vedere de stat; folosirea impozitelor, n general a fiscalitii, ca prghie
pentru stimularea dezvoltrii economice generale, zonale sau de ramur; idem pentru stimularea/frnarea
consumului unor produse; idem pentru operaiuni sau relaii de afaceri n comerul exterior.
Un alt grup de principii sunt cele social-politice, al cror coninut se refer la realizarea unor obiective sociale i
politice pe care statul le are n vedere. Nici n acest caz nu sunt definite n mod expres astfel de principii, ci doar
obiective a cror realizare poate fi influenat prin impozite: protejarea veniturilor unor categorii defavorizate,
limitarea consumului unor produse considerate duntoare sntii, influenarea comportamentului demografic al
indivizilor i familiilor, deplasarea poverii fiscale ctre categoriile sociale care n principiu nu susin partidul sau
coaliia de guvernmnt, corelarea fiscalitii cu interesele categoriilor sau grupurilor sociale pe care le reprezint
formaiunile politice guvernante, refacerea imaginii guvernului n anul preelectoral etc.
Impozitele directe sunt o categorie de impozite clasificate dup criteriul trsturilor de fond i de form. Ele prezint o
serie de avantaje rezultate din trsturi ce rspund cerinelor multora din principiile impunerii: sunt nominative, sunt
legate de puterea economic i de situaia personal a contribuabilului, sunt aduse la cunotina pltitorului anticipat
plii att n ce privete suma de plat, ct i termenele-scaden.
Impozitele directe sunt clasificate dup obiectul impunerii n impozite reale i impozite personale
Impozitele reale sunt aezate pe obiectul activitii i nu mai sunt caracteristice epocii contemporane. Aezarea
lor necesit introducerea unei instituii specifice care s descrie obiectul activitii i s-l nregistreze pe persoane. O
astfel de instituie s-a creat n timp numai n legtur cu pmntul i activitile legate de el; pentru alte genuri de
activiti nu sa putut impune o astfel de instituie. Cea iniiat n legtur cu pmntul se numea cadastru. Aceast
instituie avea ca obiect descrierea bunurilor funciare, menionarea veniturilor pe care acestea le produceau i
evidena lor pe proprietari. Aceast instituie, cu acelai obiect, dar cu funcii modificate, se pstreaz i azi.
Impozitele personale sunt aezate pe venit i pe avere i constituie forma de impunere cea mai rspndit n
zilele noastre.
Impozitele pe venit sunt aezate pe diferitele tipuri de venituri, unele fiind ns exonerate: pensii, ajutoare sociale,
burse, dobnzi .a., cu diferenieri pe ri i n timp.
Obiectul acestui impozit l constituie venitul realizat de orice persoan fizic sau juridic, venit care se numete brut.
Acesta este ajustat, potrivit legii, prin deducerea unor cheltuieli pe care le-a suportat contribuabilul, obinndu-se
astfel venitul impozabil care reprezint materia impozabil i, ca expresie cantitativ, masa acesteia.
Impozitele pe avere sunt aezate n legtur cu proprietatea deinut de persoanele fizice sau juridice. Dup obiectul
propriu-zis al impunerii, impozitele pe avere sunt: impozite pe averea propriu-zis, impozite pe circulaia averii i
impozite pe sporul de avere. Plata impozitului se face, n quasitotalitatea cazurilor, din veniturile proprietarului i nu
din substana averii, pentru a ncuraja economisirea cu scopul acumulrii.
Impozitele indirecte sunt aezate asupra vnzrilor de mrfuri i prestrilor de servicii, ceea ce confer acestora
caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe consum.
Impozitele indirecte au n principal trei forme: taxele de consum, taxele vamale i taxele generale. n afara
acestora, n unele ri, exist i monopoluri fiscale, adic o concentrare total sau parial n mna statului a
activitilor de producie i comer (cu ridicata i/sau cu amnuntul) referitoare la anumite produse, cum sunt:
tutunul, sarea, alcoolul, crile de joc .a. Dac monopolul fiscal vizez i producia, i comerul (n ansamblul lui),
atunci se numete deplin; dac vizeaz producia i una din fomele de comer (fie cu ridicata, fie cu amnuntul),
atunci se numte parial.
Taxele de consum.Taxele de consum sunt impozite indirecte al cror subiect este productorul i/sau
comerciantul, al cror obiect este produsul/serviciul ce se consum sau ncasrile realizate prin vnzrile lor, iar
suportatorul este consumatorul final.
Taxele vamale sunt impozite indirecte, al cror subiect este agentul economic ce efectueaz operaiuni de comer
exterior, al cror obiect este valoarea n vam a respectivei operaiuni i al cror suportator este, n principal,
consumatorul final.
Taxele generale reprezint pli efectuate de beneficiarii unor servicii solicitate administraiilor publice. Aceste taxe
au unele trsturi ale impozitelor (obligatorii, cu titlul nerambursabil, stabilite prin lege sau ca efect al legii), dar au
caracteristica de a da dreptul la contraprestaie direct i indirect.
IMPRUMUTURILE DE STAT
Cuprins:
4.1. Obiective
c. Caracter remunerator
Fata de impozite care nu presupun o contraprestatie directa din partea statului, imprumutul de stat are un caracter
remunerator. Pentru sumele de bani imprumutate de la persoanele fizice sau juridice in scopul satisfacerii
necesitatilor publice, statul pe lng rambursarea acestora. Realizeaza o anumit contraprestaie ce mbrac
forma dobnzii, a primei de rambursare si a emiterii sub valoarea nominala. Unele din aceste contraprestatii
realizate de stat, prevazute in prospectul de emisiune pot fi retrase pe parcurs, ca de exemplu diminuarea dobanzii
prin conversiunea datoriei publice.
-dobnda - form a preului pe care statul l pltete creditorilor si pentru folosirea sumei mprumutate; venit fix de
care beneficiaz toi deintorii de nscrisuri, proporional cu valoarea nominal a sumelor mprumutate.
-prima de rambursare reprezinta un cost pentru debitori si se determina ca diferenta intre valoarea reala la
rambursare si valoarea reala la plasarea imprumutului si este anuntata de stat in perioada campaniei publiciare de
prezentare a imprumutului.
Termenul de rambursare reprezinta perioada de timp cuprinsa intre momentul emisiunii si momentul stingerii
obligatiei statului fata de creditori. Termenul de rambursare poate fi precizat sau nu in cazul titlurilor cu renta perpetua.
Daca termenul de rambursare este precizat in functie de acesta, titlurile de stat se clasifica astfel:
titluri pe termen scurt, reprezinta titlurile emise pe o perioada mai mica decat un an si utilizate pentru acoperirea
golurilor de casa si a unor cheltuieli neprevazute. Din aceasta categorie fac parte :
a) bonuri de tezaur;
b) polie de tezaur;
c) certificate de trezorerie;
d) certificate (bonuri) de trezorerie.
titluri pe termen mediu i lung: reprezinta titlurile emise pe o perioada mai mare decat un an si utilizate pentru
acoperirea deficitelor bugetare sau pentru finantarea unor investitii. Astfel de titluri imbraca forma obligaiunilor sau a
titlurilor de rent.
Operatiunile specifice imprumuturilor de stat se refera la ansamblul posibilitatilor pe care statul le are la dispozitie de modificare a unora
din elementele tehnice ale imprumutului ulterior lansarii lui,de plasare a titlurilor emise si de rascumparare a acestora.
Plasarea imprumuturilor de stat reprezinta operatiunea de vanzare a titlurilor de stat in urma careia statul intra in posesia sumelor
imprumutate. Tehnicile de plasare se refer la modalitile efective de vnzare a titlurilor. n practica financiar internaional exist
urmtoarele modaliti de plasare a titlurilor pe pia:
Plasarea direct de ctre emitent(subscriptie publica), care presupune ca statul s realizeze o larg publicitate a condiiilor iniiale ale
creditului prin intermediul prospectului de emisiune i s deschid ghiee proprii prin care s vnd titlurile. De asemenea, emitentul
gestioneaz ntreaga operaiune de plasare i rambursare a titlurilor, ceea ce genereaz un cost de plasare care influeneaz
randamentul emisiunii. Cu ct preul de emisiune este mai mare (n general mai apropiat de valoarea nominal) i cu ct costul plasrii
este mai sczut, cu att randamentul operaiunii de plasare a obligaiunilor este mai ridicat. Suma ncasat de stat este egal cu
diferena dintre valoarea mprumutului i costul de plasare, iar valoarea mprumutului se determin ca produs ntre numrul de titluri
vndute i preul de emisiune.
Plasarea prin vanzare la bursa se utilizeaza atunci cand statul vrea sa plaseze titlurile unei noi emisiuni cu costuri reduse si in mod
disret. Plasarea titlurilor pe piata se face treptat deoarece o oferta mare dintr-o data ar conduce la scaderea cursului.
Plasarea prin intermediari (n general reprezentai de consorii sau sindicate bancare, constituite dintr-un grup de banci n al cror obiect
de activitate se regsesc i operaiuni de revnzare a titlurilor de stat).
Modificarea ratei dobanzii aferente titlurilor de stat se poate realiza fie prin operatiunea de conversiune fie prin
operatiunea de arozare. Micsorarea ratei dobanzii la un imprumut de stat determinata de scaderea ratei dobanzii
pe piata mult sub nivelul celei practicate la imprumutul respectiv, reprezinta operatiunea de conversiune.
Conversiunea se materializeaza prin inlocuirea titlurilor de stat emise in trecut la o rata de dobanda mai mare cu
titluri de stat noi emise la o rata de dobanda mai mica,corelata cu rata dobanzii de pe piata.Practic, datorita
evolutiei pietei, statul are la dispozitie surse de creditare mult mai ieftine decat cele pe care le-a avut in trecut.
Arozarea reprezinta operatiunea de inlocuire a inscrisurilor vechi cu noi titluri emise cu o dobanda majorata atunci
cand cursul bursier al titlurilor de stat scade foarte mult datorita cresterii ratei dobanzii pe piata monetara si pe
piata de capital, generand efecte negative atat asupra detinatorilor de inscrisuri publice care inregistreaza pierderi
din diferenta de curs dar si asupra autoritatii publice la nivelul imaginii privind riscul plasamentelor capitalurilor
ceea ce in viitor va ingreuna accesul statului la o astfel de modalitate de finantare.
Modificarea termenului de rambursare pentru imprumuturi pe termen scurt prin majorarea acestuia si
transformarea imprumutului in imprumut pe termen mediu, lung sau fara termen reprezinta operatiunea de
consolidare. Atunci cand imprumuturile pe termen scurt se apropie de scadenta iar statul nu are posibilitatea
financiara de a le achita, autoritatea publica procedeaza la preschimbarea acestora cu imprumuturi pe termen
mediu, lung sau fara termen, de aceeasi valoare dar cu dobanzi mai mari.
Rambursarea imprumuturilor de stat Rambursarea creditului obligatar reprezint operaiunea de stingere a
obligaiei emitentului fa de creditorii si, fiind echivalent cu rscumprarea titlurilor emise i vndute anterior. n
practica financiar intenaional se utilizeaz urmtoarele modaliti de rambursare: rambursare prin anuitati,
rambursare prin rascumparare la bursa, rambursare prin tragere la sorti.
4.5. Bibliografie