Descrierea disciplinei

Obiectivele disciplinei

Cultivarea dragostei pentru micarea n aer liber, formarea obinuinei de

practicare sistematic a drumeiei. nvarea citirii unei hri turistice i a hrii de
orientare sportiv
Asigurarea i meninerea unei stri optime de sntate prin creterea rezistenei
organismului la factorii de mediu, prin aceasta contribuind la clirea acestuia dar
i la creterea randamentului n activitatea de nvare
nvarea orientrii n teren cu ajutorul hrii, busolei i marcajelor turistice
mbuntirea capacitilor motrice generale: deprinderi motrice, caliti fizice,
coordonare, orientare spaio-temporal, echilibru
Dezvoltarea calitilor psihice (rapiditate, intuiie, creativitatea gndirii) i a
aptitudinilor psiho-motrice (coordonare general i senzorial-motric, capacitatea
de decizie)
Formarea trsturilor pozitive de caracter, a capacitii de acceptare i adaptare la
condiiile uneori dificile pe care le implic turismul montan.
Formarea comportamentelor independente i a personalitii proprii
mbogirea cunotiinelor din punct de vedere geografic, geologic etnografic,
naturalist, arheologic, ecologic.

Coninutul cursului
Lucrari practice:

Premergtor cursului (minim 20 de zile) informarea participanilor asupra

echipamentului i alimentelor necesare, posibiliti de transport, loc de ntlnire,
persoane de contact.
Amenajarea unei tabere de corturi
Prezentarea zonei din punct de vedere geografic, geologic, hidrografic, al florei i
faunei.
nvarea unor noiuni de prim ajutor i a modului de semnalizare a pericolului n
muni
nvarea lucrului cu busola i harta turistic, nvarea semnelor convenionale i
a marcajelor turistice, iniierea n probleme de ecologie turistic
Parcurgerea zilnic a unui traseu turistic, reprezentativ (din punct de vedere
geologic, hidrografic) crescnd progresiv atat lungimea ct i diferenele de nivel
strbtute.
Parcurgerea pe grupe (6-10 studeni) a unui traseu de orientare sportiv (lungime
10-14 km, 8-12 posturi de control, 600-800 metri diferen de nivel)

Competenele dobndite prin absolvirea disciplinei

Familiarizarea cu traseele montane, oferindu-le cursanilor posibilitatea ca n

viitor s poata organiza aciuni turistice

Formarea deprinderilor de organizare i autogospodarire n aciunile specific

montane
Cunoaterea i posibilitatea practicrii altor ramuri ale turismului montan: speoturismul, ciclo-turismul, alpinismul, orientarea sportiv, raftingul, motocrosul
nsuirea i consolidarea noiunilor de orientare turistic n condiii de agrement
sau sportive

Bibliografia obligatorie

Frazzei, F. (1985)- ABC-ul turismului, Editura Sport Turism, Bucureti

Giurcreanu, C. (1983) ndrumar metodic pentru organizarea activitilor
turistice cu elevii, Editura Didactic i Pedagogic
Pop, H., Pop, G., Ganea, V. (2000) ndrumar metodic pentru organizarea unui
curs practic de turism i orientare sportiv

Materiale folosite n cadrul procesului educaional specific

disciplinei
Echipamentul specific: cort, saltea izoterm, sac de dormit, mbrcminte adecvat, hart,
busol, lantern, trus de prim ajutor, alimente.

Planificarea /Calendarul ntlnirilor i a verificrilor

Curs practic

Nr
crt

Data, ora, locul Act. Tematica

Bibliografia

Obligatii
studenti

Conform
LP
planului
calendaristic de
nvmnt.
Zona Padi

- Verificarea
Bibliografia
echipamentului
menionat
- Deplasarea n zon
- Amenajarea taberei de
corturi
- Prezentarea zonei d.p.v
geografic, geologic,
hidrografic
- Efectuarea unei ture
scurte ca distan i
diferen mic de nivel

Echipamentul
menionat

Conform
LP
planului
calendaristic de

- Prezentarea hrii
Bibliografia
turistice, a semnelor
menionat
convenionale, a semnelor

Echipamentul
menionat

nvmnt.
Zona Padi

de marcaj turistic
- Parcurgerea unui traseu
mediu, 15 km, 300 m dif
de nivel
- Orientarea n teren cu
ajutorul hrii turistice

Conform
LP
planului
calendaristic de
nvmnt.
Zona Padi

- nvarea lucrului cu
Bibliografia
busola i harta turistic
menionat
- Parcurgerea pe grupe a
unui traseu turistic de
lungime medie i dif.
mare de nivel

Echipamentul
menionat

Conform
LP
planului
calendaristic de
nvmnt.
Zona Padi

- nvarea lucrului cu
Bibliografia
busola i harta de
menionat
orientare sportiv
- Parcurgerea pe grupe a
unui traseu turistic de
lungime medie i dif.
mare de nivel

Echipamentul
menionat

Conform
LP
planului
calendaristic de
nvmnt.
Zona Padi

- Parcurgerea pe grupe a Bibliografia

unui traseu turistic de
menionat
lungime mare i dif. mare
de nivel
- Obinuina mersului n
grup ntr-un ritm constant

Echipamentul
menionat

Conform
LP
planului
calendaristic de
nvmnt.
Zona Padi

- Parcurgerea contra
cronometru, pe grupe, a
unui traseu de orientare
turistic

Bibliografia
menionat

Echipamentul
menionat

Conform
LP
planului
calendaristic de
nvmnt.
Zona Padi

- Test teoretic, evaluarea Bibliografia

cunotiinelor privind
menionat
organizarea i conducerea
unui grup de turiti n
zon montan, orientarea
n teren cu ajutorul hrii
turistice i a busolei
- Strngerea taberei de
corturi, ecologizarea zonei
- Deplasarea din zon

Echipamentul
menionat

Modul de evaluare - EXAMEN

Participarea la curs i parcurgerea a minimum 4 trasee turistice programate: max 5

puncte
nsuirea metodologieie de lucru cu busola i harta turistic: max 1 punct
Parcurgerea completa a traseului de orientare sportiv: max 2 puncte
Comportarea n timpul cursului (punctualitate, spirit de ntrajutorare, comportare
civilizat, spirit de iniiativ pozitiv): max 2 puncte

Orientarea - sportul pdurilor

"Drumetia cere rabdare, convingere, hotarre, pasiune Noi nu batem recorduri.

Cautam sanatate si frumusete, aer si privelisti, lumina si libertate."

n vorbirea de toate zilele a devenit familiar termenul orientare, n sensul de a gsi

soluia, atitudinea cea mai bun ntr-o anumit mprejurare, a aciona adecvat. O alt
definiie a termenului, mai veche, nelegea prin orientare aciunea de a recunoate, a
gsi drumul pentru a ajunge la destinaie".
Orientarea turistic sportiv a aprut n rile scandinave, cel dinti concurs
desfurndu-se n 1897 n Norvegia. Rspndirea orientrii ca sport n afara teritoriului
scandinav s-a fcut abia dup 1945, iar dup organizarea de campionate naionale ntr-o
serie de ri, s-a ajuns n 1962 la desfurarea primului campionat mondial de orientare
ntr-o alt ar scandinav, Finlanda.
Indiferent de felul n care a aprut sau s-a format, ntr-o ar sau alta, orientarea ca
activitate sportiv, regulile au fost rapid uniformizate, hrile ntocmite dup aceleai
principii, sistemul de desfurare a competiiilor generalizat. S-au constituit organisme
naionale specializate (comisii centrale, comitete, federaii) i, bineneles, Federaia
Internaional de Orientare (I.O.F.).

Orientarea este practicat azi ca sport de performan n probe ca: individual,

tafet, curs lung (pn la 30 km), ntrecere de noapte, ntreceri cu mai multe etape (2
7 zile consecutive), pe schiuri etc.
In Romnia, activitatea a nceput sub form de Orientare turistic", desprinduse apoi i devenind ramur de sine stttoare, avnd ca sport caracteristicile
solicitate (ntrecere, regulamente proprii, clasificare sportiv, sistem competiional etc).
Continu s cocheteze cu turismul ns, datorit faptului c ntrecerile se desfoar n
apropiere de obiective turistice, n zone pitoreti, fcndu-se uz de amenajri turistice
(campinguri, moteluri, cabane etc). Orientarea turistic nseamn, de fapt, orientarea pe
marcaje, parcurgerea necompetitiv a traseelor turistice existente, orientarea cu ajutorul
hrii turistice obinuite n zonele de munte sau oriunde, pentru c, n definitiv, i un
automobilist care consult ghidul pentru alegerea unei rute face tot orientare turistic.
Harta i busola sunt instrumentele principale n orientarea turistic, deci
cunoaterea elementelor busolei este indispensabil.
Pentru determinarea locului de statie, se orienteaza harta spre N; se aleg 2 - 3
repere distincte din teren care sunt reprezentate si pe harta si se apreciaza succesiv de la
locul unde suntem opriti (punct de statie) distantele pna la reperele mentionate. Cu
ajutorul scarii (din indicatorul hartii), se verifica aceste distante pe harta. De asemenea si
cu ajutorul tablelor si sagetilor indicatoare si a timpului scurs de la ntlnirea lor. Daca
apreciarea facuta n teren corespunde cu masuratorile facute pe harta, ati reusit sa
determinati locul unde va aflati urmnd sa decideti continuarea drumului si directia n
care trebuie sa va ndreptati.
Pentru determinarea azimutului unei directii se cauta n
teren un obiectiv cunoscut - punct fix, pe directia
respectiva. Apoi stabilim directia N, acul magnetic sa fie
cu vrful pe litera "N" sau "360". Din aceasta pozitie se
roteste cadranul gradat pna cnd, privind cu ochiul prin
catare spre naltator, se observa obiectivul ales. Valoarea gradatiei (de pe cadran) din
dreptul semnului este chiar azimutul directiei pe care dorim sa o urmam. Respectnd

aceasta putem ajunge la obiectivul propus chiar daca din "drumul" nemarcat ales ad-hoc
nu mai avem posibilitatea sa vedem reperul ales datorita denivelarilor de teren, a padurii
sau a noptii.
Trebuie totusi avut n vedere faptul ca determinarea directiei se realizeaza cu
aproximatie deoarece o eroare de citire de 1 grad de pe cadran poate da o eroare de 20 de
m n teren pentru fiecare km distanta.
Masurnd cu rigla busolei, calendarului de buzunar sau apreciind din ochi, putem
afla, cu aproximatie, ce distanta este n linie dreapta n realitate, ntre punctul de statie si
obiectivul spre care ne ndreptam sau ntre doua obiective vizate. Rigla se afl pe
marginile suport; cu ajutorul ei putem msura distana ntre 2 repere de pe hart,
transformnd lungimea msurat n lungime adevrat aerian. Unele busole au rigla
ncadrat la scar, citirea distanelor fcndu-se direct.
Lupa se folosete n cazul n care elementele de pe hart sunt greu observabile i
este necesar mrirea acestora.
Cadranul gradat are un rol foarte important n orientarea cu hri i dup azimut
sau viz (unghiul dintre direcia oarecare i direcia N S, msurat n direcia invers a
acelor de ceasornic); cadranul este mobil, putndu-se roti la 360 de grade, i are
nsemnate punctele cardinale.
Acul magnetic este elementul cel mai important al busolei i arat tot timpul
direcia N S; jumtatea acului care arat nordul este colorat cu rou, iar la unele busole
vrful acestui ac este fosforescent, asigurndu-se n acest fel orientarea pe timp de
noapte.
Liniile nordului se rotesc odat cu cadranul, avnd indicat direcia N; se folosesc
pentru orientarea hrii i luarea vizei(azimutului).
n general, drumetii antrenati pot aprecia distante n teren muntos de pna la 500
m, cu o eroare de 10 - 15 %; peste aceasta marime erorile cresc. n apreciere se va tine
seama de:

-marimea aparenta - obiectele par mai mari cu ct sunt mai apropiate, sau obiectele mai
mari par mai apropiate dect cele mai mici aflate la aceeasi distanta;
-departarea aparenta - obiectele par mai apropiate cnd detaliile lor sunt mai clare, sau n
conditii de vizibilitate buna si mai ndepartate la vizibilitate scazuta (caldura mare, ceata,
ploaie). Obiectele luminate (creste nsorite) sau n culori deschise par mai apropiate dect
cele slab luminate sau de culoare nchisa la aceeasi distanta.
Se apreciaza ca simtul vazului este normal daca ochii pot vedea: figura unui om
de la 500 m; mersul si miscarea bratelor de la 750 m; trunchiurile si coroanele copacilor
de la 3000 m; oameni izolati si deplasarile drumetilor pe creste de la 1500 - 2000 m.
n legatura cu marimea aproximativa a obiectului vizat (H) se apreciaza ca: un
stlp indicator cu paleta are 2 m de la sol; un refugiu are 2,5 - 3 m de la sol; o cabana (cu
parter si pod) are 6 - 7 m de la sol. Aprecierea distantelor pe harta se face cu ajutorul
"scarii", adica acel raport dintre dimensiunile reale din teren si cele redate pe harta.
Aceasta scara este nscrisa n indicatorul hartii (adica locul n care apare denumirea
muntilor, autorul hartii/ghidului turistic si legenda semnelor conventionale) sub
urmatoarele forme:
a) ca fractie (1/ sau 1: la 50000; 25000 sau 20000), care arata de cte ori a
fost redusa unitatea de masura din teren;
b) ca egalitate (1 Km = 1 cm), care arata direct cu ct este egal pe harta o
unitate din teren si cel mai frecvent n hartile turistice, printr-o linie
marcata pe care sunt nscrise distantele care arata cu ce distanta reala din
teren este egal segmentul considerat pe harta.
Pe munte, n aprecierea distantelor trebuie tinut cont de gradul de nclinare a
pantelor si alte dificultati naturale, cu care se corecteaza (ca timp) distanta aproximativa
de pe harta. Gradul de nclinare a pantelor se poate vedea pe harta, dupa distanta mai
apropiata (nclinare mai mare) sau mai ndepartata (nclinare mai mica) a curbelor de
nivel (linii de culoare maro pe care apare din loc in loc nscrisa valoarea altitudinii).

n cazul n care nu avem busol i vrem s ne orientm pe hart, este necesar

determinarea unor repere vizibile clare. Dup determinarea poziiei lor pe hart, se va
mica harta astfel nct poziia reperelor alese din jurul nostru s corespund cu poziia
lor pe hart (reorientat n noua poziie). Pe parcursul deplasrii se urmrete ca harta s
fie orientat dup poziia din jurul nostru.
Citirea unei hri se poate realiza numai printr-o cunoatere temeinic a
elementelor care o compun. Toate acestea creeaz celui care folosete harta o imagine
real a terenului care l nconjoar, precum i a viitorului traseu care va fi parcurs.
Scara hrii este raportul care ne arat de cte ori a fost micorat terenul
(lungimile i suprafaa) pentru a fi reprezentat pe hart. Scara poate fi reprezentat sub 2
forme: numeric / grafic. Scara numeric este cea mai des ntlnit. Ea este exprimat sub
forma unei fracii al crei numrtor reprezint unitatea de msur, iar numitorul este
numrul care arat de cte ori liniile din teren sunt reduse pe hart. Exemplu: 1:25000,
1:10000 etc.
Pentru uurarea utilizrii scrii numerice este bine s se rein urmtoarea regul:
dac de la numitorul scrii se vor tia ultimile 2 zero-uri, atunci numrul rmas indic
ci metri reprezint pe teren un centimetru de pe hart. Scara grafic este reprezentat
printr-o linie dreapt divizat n pri egale. Pe scrile grafice se arat prin cifre care este
distana n metri corespunztoare unei diviziuni. Se folosete mai mult pe hrile turistice.
Direcia Nord este un alt element care apare pe hart sub forma unor linii subiri
verticale paralele ntre ele, indicnd direcia N prin sgeile de la unul din capete. Dac
nu exist aceste linii, obligatoriu harta va avea indicat direcia N printr-o simpl sgeat.
Semnele convenionale sunt eseniale pe o hart i sunt prezentate ntr-o list de la
marginea hrii numit legenda hrii.
O alta regula de baza a orientarii spune ca cel mai scurt traseu este cel marcat. Nu
doresc ca vreo mprejurare nefericita sa aminteasca grupului aflat la ananghie aceasta
regula.

Potecile (traseele montane) sunt orientate n general n lungul vailor sau

picioarelor de munte pentru urcare - coborre, n lungul crestelor si sunt prevazute cu
semne turistice de orientare sau momi pentru jalonare.

Gradul de dificultate al traseelor turistice:

-traseu cu grad mic de dificultate (durata 3 - 6 ore, diferenta de nivel 300 - 700 m, efort
fizic moderat);
-traseu cu grad mediu de dificultate (durata 4 - 8 ore, diferenta de nivel 500 - 1000 m,
efort fizic sustinut, conditie fizica si cunostinte de orientare bune);
-traseu cu grad mare de dificultate (durata 5 - 9 ore, diferenta de nivel 800 - 1500 m, efort
fizic continuu si intens, conditie fizica buna si antrenament).
Dupa nivelul de echipare solicitat drumetilor avem:
-trasee (poteci amenajate, drumuri forestiere) care nu necesita echipament special; -trasee
care necesita echipament de drumetie de complexitate medie (poteci cu portiuni
accidentate, grohotisuri,pante alunecoase cu grad de nclinare mediu);
-trasee care necesita echipamen de drumetie special si complex (poteci accidentate, putin
conturate si/sau portiuni fara poteca, cu pante abrupte care necesita uneori ajutorul
minilor pentru ascensiune).

1. Scurt istoric
Orientarea turistica sportiva a aparut in tarile scandinave, cel dintai concurs
desfasurandu-se in 1897, in Norvegia. Raspandirea orientarii ca sport in afara teritoriului
scandinav s-a facut abia dupa 1945, iar dupa organizarea intr-o serie de tari de
campionate nationale s-a ajuns, in 1962, la desfasurarea primului Campionat European de
Orientare, in Norvegia, urmat in 1966 de organizarea primului Campionat Mondial de
Orientare, intr-o alta tara scandinava, Finlanda.
Orientarea este practicata azi ca sport de performanta in probe ca: individual, stafeta,
cursa lunga (pana la 30 km), intreceri de noapte, intreceri cu mai multe etape (2 - 7 zile
consecutive), pe schiuri, etc.
2. Elemente componente ale busolei si hartii
Inainte de a prezenta efectiv modul in care ne orientam cu ajutorul hartii si a busolei
este necesar sa cunoastem elementele componente ale acestora. Acest lucru este necesar
deoarece citirea unei harti se poate realiza numai printr-o cunoastere temeinica a
elementelor care o compun: scara hartii, semnele conventional, nordul hartii (linile
nordului), etc. Toate acestea creaza celui care manuieste harta o imagine reala a terenului
care-l inconjoara, precum si a viitorului traseu care va fi parcurs.
Citirea hartii
Scara hartii
Scara hartii este raportul care ne arata de cate ori a fost micsorat terenul (lungimile si
suprafetele), pentru a fi reprezentate pe harta. Ea poate fi reprezentata sub doua forme:
numeric sau grafic, de unde si denumirile de scara numerica si scara grafica.
- scara numerica este cea mai des intalnita pe hartile de orientare turistica. Ea este
exprimata sub forma unei fractii al carei numarator este egal cu unitatea, iar numitorul
este numarul care arata de cate ori liniile din teren sunt reduse pe harta. Astfel, scarile
numerice 1/10.000; 1/25.000; 1/50.000 arata ca toate dimensiunile liniare de pe harta sunt
reduse de 10.000, 25.000 i respectiv 50.000 ori sau ca un centimetru de pe harta
reprezinta 100, 250, sau 500 m. Este bine sa se retina, pentru usurarea utilizarii scarii
numerice, urmatoarea regula: daca de la numitorul scarii se vor taia ultimele doua
zerouri, atunci numarul ramas va arata cati metri reprezinta pe teren un centimetru de pe
harta.
-scara grafica nu se foloseste de regula pe hartile de orientare turistica decat foarte rar,
in schimb este folosita pe celelalte harti, in cazul nostru pe hartile turistice. Ea este
reprezentata pe latura de sud a hartii printr-o linie dreapta divizata in parti egale. Pe

scarile grafice se arata prin cifre vare este distanta in metri corespunzatoare unei
diviziuni. De exemplu, pe o harta cu scara 1/25.000, o lungime de pe harta care este ca
dimensiune egala cu o diviziune corespunde in teren cu o lungime de 250 metri.
Echidistanta
Reprezinta distanta pe verticala dintre doua curbe de nivel. Curba de nivel reprezinta
linia sinuoasa inchisa care uneste punctele aflate la aceeasi altitudine fata de nivelul
marii. De exemplu, echidistanta de 5 m arata ca distanta dintre curbele de nivel este de 5
metri.
Directia nord
Aceasta apare pe harta sub forma unor linii subtiri, verticale, paralele intre ele,
indicand directia nord prin sagetile de la unul din capete. Daca nu exista aceste linii,
obligatoriu harta va avea indicata directia nord printr-o sageata, impreuna cu litera N, sau
o rozetaa punctelor cardinale.
Reprezentarea reliefului pe harti prin curbe de nivel
Desi curbele de nivel apartin semnelor conventionale, ne vom ocupa in mod special de
ele, data fiind importanta deosebit de mare pe care acestea le au in citirea hartii.
Aglomerarea liniilor nivel este un indiciul ca terenul pe portiunea respectiva este in panta.
Daca curbele de nivel se afla la distanta relativ mari intre ele, inseamna ca gradul de
inclinare a terenului din zona respectiva este mic. Daca o curba de nivel al carei contur
inchis nu contine in interiorul sau nici o alta curba de nivel, inseamna ca aceasta
reprezinta cota cea mai inlata (varful) din accea zona. Cand citim harta si incercam sa
deslusim formele de relief, se recomanda sa se urmareasca mai intai harta, arucandu-ne
priovirea asupra formelor de relief extreme, asupra unui varf sau asupra unui curs de apa,
reprezentat printr-o linie continua sau intrerupta de culoare albastra. Vom intelege, astfel,
ca, daca privim harta de la cursul de apa inspre varf si vom urma aceasta directie, va
trebui sa urcam, iar daca urmarim invers harta si urmam acelasi traseu, va trebui sa sa
cobaram. De asemenea, vom reusi sa facem corelatia intre imaginea de pe harta si
imaginea rala din zona campului nostru vizual.
Prin urmare, citirea curbelor de nivel este primordiala in ceea ce priveste ordinea
invatarii semnelor conventionale, deoarece ea ne creaza o imagine de ansamblu destul de
clara asupra intelegerii formelor de relief.
Semne conventionale
O alta problema pe care o ridica citirea hartii este cea a cunoasterii semnelor
conventioale conventionale. Astfel, pe langa curbele de nivel, pe harta intalnim si o
multime de semne care prin modul de prezentare sugereaza simbolizarea unor elemente
din teren, care pot reprezenta un bun indiciu asupra locului unde ne-am putea situa la un
moment dat. Inaintea prezentarii unor exemple, trebuie facuta urmatoara precizare:
concursul de orientare consta in atingerea intr-un timp cat mai scurt a unui anumit
numar de de posturi de control (sub forma unei prismetriunghiulare cu fetele impartite
pe diagonala in alb si rosu) impus de organizatori, simbolizate pe harta printr-un cerc in
interiorul caruia se afla un post
Padurea este sugerata de culoarea alba de pe harta propriu-zisa insotita de curbele de
nive care vor aparea tot timpul asemeni unui fundal, impreuna cu toate

semneleconventionale. Marginea (liziera) padurii apare sub forma unei linii curbe care va
urmarii forma reala a acesteia din teren. Exista si situatii cand padurea poate fi redata si
cu alta culoare (este cazul desisurilor care apar pe harta sub forma unor pete de culoare
verde, care va fi cu atat mai inchisa cu cat desisul este mai greu accesibil).
Poianaapare pe harta colorata galben si de asemenea, conturul ei va fi determinat de
cel real din teren.
Stancile sunt sugerate de triunghiuri mici sau puncte de culoare neagra.
Ruinele sunt reprezentate sub forma unor linii intrerupte, iar constructiile apar sub
forma unor linii continue (in cazul reprezentarii unei asezari umane mai compacte,
interiorul acesteia apare hasurat).
Potecile apar sub forma unor linii intrerupte, de grosime variabila, in functie de
marimea lor din teren. Drumurile forestiere sau potecile foarte late apar pe harta ca niste
linii continii.
Busola
Busola face parte din echipamentul orcarui turist, avand un rol deosebit in asigurarea
increderii celui care o manuieste ca se afla pe drumul cel bun, mai ales in conditii
meteorologice deosebite (vizibilitate redusa si precipitatii). In ceea ce-i priveste pe
participantii la concursurile de orientare turistica, acestia folosesc foarte des busola, mai
ales in scopul orientarii corecte a hartii, precum si a orientarii dupa viza, atunci cand
traseul impune acest lucru. Pentru a reusi sa ne folosim de busola, va trebui mai intai sa
cunoastem elementele care o compun. Iata, in continuare, principalele elemente care
compun busola:
- placa de baza (suprafata suport) - are drept scop asigurarea unui suport pentru
celelalte elemente.
- lupa - se foloseste in cazul in care elementele de pe harta sunt greu observavile li
este necesara marirea acestora pentru o vizualizare mai buna.
- rigla - se afla pe marginile placii-suport; cu ajutorul ei putem masura distanta intre
doua repere de pe harta, transformand lungimea masurata pe harta in lungime adevarata
aeriana (unele busole au rigla gradata la o anumita scara, citirea distantelor facandu-se
direct).
- cadranul gradat - are un rol foarte important in orientarea cu harta si dupa azimut
sau viza (unghiul dintre o directie oarecare si directia nordului, masurat in directie inversa
acelor de ceasornic); cadranul este mobil, putandu-se roti la 360 si are insemante
punctele cardinale.
- acul magnetic - este elementul cel mai important al busolei si arata tot timpul directia
nord - sud. Jumatatea acului care arata nordul este colorata de regula, cu rosu, iar la unele
busole varful acestui ac este fosforescent, asigurand in acest fel orientarea si pe timp de
noapte.
- liniile nordului - impart cadranul si se rotesc odata cu el, avand indicata directia
nordului; se folosesc pentru orientarea hartii si luarea vizei.
3. Utilizare busolei si a hartii
Urmatorul pas pe care il vom face dupa ce am invatat elementele care compun harta si

busola va fi cunoasterea modului in care le putem utiliza. Astfel sa ne imaginam ca am fi

in situatia de a ne deplasa in timpul concursului de orientare intre doua posturi de control,
cand datorita vizibilitatii reduse, terenul fiind lipsit de detalii distincte, am fi nevoiti sa
folosim hata si busola, orientandu-ne dup viza. Iata etapele care trebuiesc urmarite astfel
incat sa ajungem la destinatia dorita:
a. Pozitionarea busolei pe directia dintre cele doua posturi (repere). Pentru explicarea
acestui luceu trebuie facuta precizarea ca, initial, concurentul sau cel care utilizeaza
busola si harta va avea intr-o mana busola si in cealalta harta. Aceasta deoarece prentru
realizarea pozitionarii busolei intre cele doua posturi este necesara suprapunerea busolei
peste harta urmarindu-se ca marginea ei (placii de baza) sa indice directia dintre cele
doua posturi sau sa le uneasca.
b. Aducerea liniilor care indica nordul de pe cadranul busolei intr-o pozitie paralela cu
nordul hartii. Acest lucru se realizeaza prin mentinerea busolei in pozitia explicata la
punctul anterior si rotirea cadranului gradat astfel incat liniile de pe aceasta sa devina
paralele sau sa coincida cu liniile care indica directia nord de pe harta. In acest mod
liniile de pe cadran vor indica nordul hartii. (Atentie ! Nu vor fi neaparat orientate dupa
nordul magnetic).
c. Orientarea busolei si hartii dupa directia nordului magnetic. Avand busola
pozitionata ca in punctul precednet, se vor roti atat harta, cat si busola, mentinandu-se in
pozitie fixa una fata de cealalta, pana cand acul magnetic care indica nordul (cel de
culoare rosie) va ajunge in pozitia nord indicata de liniile de pe harta si de pe cadranul
busolei (este paralel cu aceasta). In sfarsit, in acest moment avem directia pe care o vom
urma pentru a ajunge la postul 2, aceasta fiind indicata de marginea busolei care uneste
cele daua posturi sau de sageata de pe placa de baza.
ATENTIE!
In timpul realizarii ultimei etape, harta si busola nu se vor misca una fata de cealalta,
iar rotirea lor se va face prin pivotarea corpului concurentului (tinand in mana harta si
busola) astfel incat aceasta sa poata avea posibilitatea, prin pozitia pe care o are, sa
vizualizeze terenul, urmand directia aratata de busola.
Dupa ce ne-am luat viza in directia dorita, pentru mentinerea disrectiei de mers este
necesar sa ne luam un reper de directie, reprezentat de una din formale naturale de relief
sau vegetatie care se disting de celelalte emente din jur(o stanca impunatoare, un copac
deosebit, etc.); reperul trebuie sa se afle pe directia aratata de busola, sa fie usor de
vizualizat in timpul deplasarii si sa fie la o directie apreviabil mai mare, astfel incat
urmarindu-l sa ne apropiem cat mai mult de locul vizat pe harta. Pe timpul deplasarii pe
directia luata e necesara o verificare frecventa a corectitudinii acesteia, urmarindu-se ca
acul busolei care arata nordul magnetic sa se mentina paralel cu liniile de pe cadran si
harta. De asemenea inainte de plecare se va calcula cu aproximatie distanta pana la post
cu ajutorul riglei de pe marginea busoleisi a scarii hartii. De exemplu daca distanta
masurata intre postul 1 i postul 2 este de 2,5 cm, iar scara hartii este 1:10.000, lungimea
aeriana intre cele doua posturi este L = 2,5 100 = 250 m.
Observatie: orice turist (nu numai orientaristii) trebuie sa cunoasca modul in care se
nordeaza harta.
4. Orientarea pe harta fara busola

In cazul in care u avem busola si vrem sa ne orientam pe harta dorind sa gasim locul
in care ne aflam, este necesara determinarea unor repere vizibile clar. Dupa detectarea
pozitiei lor pe harta, se va misca harta astfel incat pozitia reperelor alese din jurul nostru
sa corespunda cu pozitia lor de pe harta (reorientata in noua pozitie). De exemplu, daca in
stanga noastra avem o iesle, vom pozitiona harta astfel incat vom tine cont ca daca am
pune degetul pe harta in punctul unde ne aflam ar trebui ca ieslea sa se afle pe harta in
stanga degetului; astfel, vom avea certitudinea ca ne aflam in acea zona. Continuarea
traseului spre un alt punct de pe harta se face urmarindu-se ca pe parcurs harta sa fie
reorientata dupa pozitia reperelor din jurul nostru, ca in exemplul dat anterior.
5. Alte mijloace de orientare
Dupa steaua polara
In timpul noptii se poate afla pozitia punctelor cardinale luandu-se in considerare
faptul ca daca ne indreptam cu fata spre Steaua Polara aceasta ne va indica intodeauna
directia spre nord.
Pe baza observatiilor asupra unor obiecte sau fenomene din natura
- Pe partea de nord, copacii au coaja neregulata, crapata, umeda si uneori acoperita cu
muschi.
- Inelele anuale de crestere observate la trunchiurile de copaci taiati sunt mai
indepartate unele de altele in partea dinspre sud a trunchiului.
- La copacii izolati sau la cei de la marginea padurilor, ramurile si frunzele sunt mai
dese inspre sud.
- Muschii acopera stancile i pietrele mari pe partea de nord a lor.
- In partea de nord a poienilor din padure, iarba este mai deasa decat pe cea de sud.
- Zapada se mentine timp mai indelungat in partea de nord a cladirilor si a pomilor.
- La bisericile ortodoxe altarele sunt indreptate spre est.