Analiza Matematica Notiuni Teoretice Si Probleme Rezolvate

@
MATEMATICA
ANALIZA
Notiuni teoretice si probleme rezolvate
Mircea Olteanu
Cuprins
1 Integrale improprii si cu
1.1 Notiuni teoretice . . .
1.2 Integrale improprii . .
1.3 Integrale cu parametri
parametri
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5
5
10
13
2 Integrale duble si triple

25
2.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.2 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.3 Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
3 Integrale curbilinii si de suprafat
a
39
3.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.2 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.3 Integrale de suprafata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
4 Formule integrale
4.1 Notiuni teoretice . . . . . . .
4.2 Formula Green-Riemann . . .
4.3 Formula Gauss-Ostrogradski .
4.4 Formula lui Stokes . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
63
63
65
70
77
Capitolul 1
Integrale improprii si cu
parametri
1.1
Notiuni teoretice
Integrale improprii
Fie a, b R si fie f : [a, b) 7 R o functie local integrabila (integrabila pe
orice interval compact [u, v] [a, b)). Integrala improprie (n b)
f (x)dx
a
se numeste convergenta daca limita

Z
f (x)dx
lim
tb a
exista si este finita; altfel, integrala se numeste divergenta.

Daca f Z: [a, ) 7 R este local integrabila, atunci integrala improprie
(la )
f (x)dx se numeste convergenta daca limita

a
lim
t a
f (x)dx
exista si este finita. Z

b
Integrala improprie
f (x)dx (b poate fi si ) se numeste absolut converZa
genta daca integrala

Exemple
|f (x)| dx este convergenta.
a. Fie a (0, ) si R. Atunci integrala
Z
a
dx
este convergenta daca si
x
CAPITOLUL 1. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
numai daca > 1.

b. Fie a, b R, a < b si R. Atunci integrala
Zb
a
dx
este conver(b x)
genta daca si numai daca < 1.

Demonstratie
a. Fie 6= 1; atunci:
Z
lim
t a
1
t1
a1
dx
=
lim
t 1
x
1
< daca si numai daca > 1.
Daca = 1, atunci:
Z
lim
t a
1
dx = lim (ln t ln a) = .
t
x
b. Analog.
Criterii de convergent
a
Criteriul lui Cauchy
Fie f : [a, b) 7 R, local integrabila; atunci integrala
f (t)dt este convera
genta dac
a > 0, b [a, b) astfel ncat x, y (b , b) sa
dac
Z a si numai

rezulte
f (t)dt < .
Criteriul de comparatie
Fie f, g : [a, b) 7 R, (b poate fi si ) astfel ncat 0 f g;
Z
este convergenta.
f (x)dx
g(x)dx este convergenta, atunci si integrala
i. daca integrala
g(x)dx
f (x)dx este divergenta, atunci si integrala
ii. daca integrala

a
este divergenta.
Criteriul de comparatie la limit
a
Fie f, g : [a, b) 7 [0, ) astfel ncat exista limita:
f (x)
.
xb g(x)
` = lim
i. Daca ` [0, ) si
convergenta.
g(x)dx este convergenta, atunci si

a
ii. Daca ` (0, ) sau ` = si
f (x)dx este
a
g(x)dx este divergenta, atunci si

a
1.1. NOT
IUNI TEORETICE
Z
f (x)dx este divergenta.

a
1
x
Fie a R si f : [a, ) 7 [0, ), local integrabila astfel ncat exista
Criteriul de comparatie cu
` = lim x f (x).
x
i. Daca > 1 si 0 ` < , atunci
f (x)dx este convergenta.

a
ii. Daca 1 si 0 < ` , atunci
f (x)dx este divergenta.

a
1
(b x)
Fie a < b si f : [a, b) 7 [0, ), local integrabila astfel ncat exista
Criteriul de comparatie cu
` = lim (b x) f (x).
xb
Zb
i. Daca < 1 si 0 ` < , atunci

a
ii. Daca 1 si 0 < ` , atunci
Zb

a
Criteriul lui Abel

Fie f, g : [a, ) 7 R cu proprietatile:
Z
1
f 0 (x)dx absolut convergenta,
f este de clasa C , lim f (x) = 0,
x
Za
g este continua, iar functia G(x) =

Z
f (t)dt este marginita pe [a, ).
f (x)g(x)dx este convergenta.
Atunci integrala
a
Integrale cu parametri
Fie A 6= si [a, b] R un interval compact. Fie f : [a, b] A 7 R o
functie (de doua variabile reale) astfel ncat pentru orice y A aplicatia
[a, b] 3 x 7 f (x, y) R este integrabila Riemann. Functia definita prin:
F : A 7 R, F (y) =
f (x, y)dx,
a
se numeste integrala cu parametru.

Continuitatea integralei cu parametru
Daca f : [a, b] A 7 R este continua, atunci integrala cu parametru
Z
f (x, y)dx este functie continua.
F (y) =
a
Formula lui Leibniz de derivare

Fie f : [a, b] (c, d) 7 R o functie continua astfel ncat derivata partiala
f
exista si este continua pe [a, b] (c, d). Atunci integrala cu parametru
y
Z
f (x, y)dx este derivabila si
F (y) =
a
F (y) =
a
f
(x, y)dx, y (c, d).
y
Formula general
a de derivare
f
y
exista si este continua pe [a, b] (c, d) si fie , : (c, d) 7 [a, b) doua functii
Fie f : [a, b] (c, d) 7 R o functie continua astfel ncat derivata partiala
de clasa C 1 . Atunci functia G(y) =
(y)
f (x, y)dx este derivabila si:

(y)
(y)
G (y) =
(y)
f
(x, y)dx + f ((y), y)0 (y) f ((y), y)0 (y), y (c, d).
y
Schimbarea ordinei de integrare

Fie f : [a, b] [c, d] 7 R o functie continua; atunci:
Z
f (x, y)dy dx =
a
f (x, y)dx dy.

c
Integrale improprii cu parametri

Fie f : [a, b) A 7 R o functie cu proprietatea ca pentru orice y A,
aplicatia [a, b) 3 x 7 f (x, y) R este local integrabila si integrala (improZ
prie)
f (x, y)dx converge. Se poate defini n acest caz functia

a
F (x, y) =
f (x, y)dx,
a
1.1. NOT
IUNI TEORETICE
numita integrala improprie cu parametru.

Z
f (x, y)dx se numeste uniform convergenta (n raport cu y) pe
Integrala
a
multimea A daca

Z

b

> 0, b (a, b) astfel ncat f (x, y)dx < , t (b , b), y A.

t
Continuitatea integralei improprii cu parametru

Daca f : [a, b) A 7 R este continua si daca integrala
f (x, y)dx este

a
uniform convergenta pe A, atunci functia F : A 7 R, F (y) =
f (x, y)dx
a
este continua.
Derivarea integralei improprii cu parametru
Fie f : [a, b) (c, d) 7 R o functie continua astfel ncat derivata partiala
f
exista si este continua pe [a, b) (c, d) si pentru orice y (c, d) fixat
y
Z b
Z b
f
f (x, y)dx este convergenta. Daca integrala
integrala
(x, y)dx este
a y
a
uniform convergenta pe (c, d), atunci integrala improprie cu parametru
Z
f (x, y)dx este derivabila si
F (y) =
a
F 0 (y) =
f
(x, y)dx, y (c, d).
y
Schimbarea ordinei de integrare n integrala improprie

Daca f : [a, b) [c, d] 7 R este continua si daca integrala
f (x, y)dx este

a
uniform convergenta pe (c, d), atunci :

Z
f (x, y)dx dy =
c
f (x, y)dy dx.

a
Criterii de uniform convergent

a
Criteriul lui Cauchy
aplicatia [a, b) 3 x 7 f (x, y) R este local integrabila. Atunci urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:
Z
b
i. integrala improprie
f (x, y)dx este uniform convergenta pe A.

a
10
ii. > 0, b (a, b) astfel ncat pentru orice u, v (b , b) rezulta

v

f (x, y)dx < , y A.
Criteriul de comparatie
aplicatia [a, b) 3 x 7 f (x, y) R este local integrabila si fie g : [a, b) 7 R
astfel ncat |f (x, y)| g(x), x [a, b), y A. Daca integrala
Z
g(x)dx
a
f (x, y)dx este uniform convergenta.
este convergenta, atunci integrala

a
Functiile lui Euler

Fie si B functiile (integralele) lui Euler:
Z
() =
x1 ex dx, > 0,
B(p, q) =
xp1 (1 x)q1 dx, p > 0, q > 0.
Propriet
atile uzuale ale functiilor si B
a. (1) = 1.
b. ( + 1) = ().
c. B(p, q) = B(q, p).
d. ()(1 ) =
, (0, 1).
sin()
(p)(q)
e. B(p, q) =
.
(p + q)
Z
f. B(p, q) =
y p1
dy.
(1 + y)p+q
g. (n) = (n 1)!, n N .
h. ( 21 ) = .
i. (n + 12 ) = 1 3 5....(2n 1) 2n .
1.2
Integrale improprii
1
1
si
, s
a se studieze
x
(b x)
natura integralelor urm
atoare (exercitiile 1-10):
Aplicand criteriile de comparatie cu
1.2. INTEGRALE IMPROPRII

Z
11
dx
.
x2 + 1
1
Solutie
1
lim x 2 x12 +1 = 1, deci integrala este divergenta.
1.
Z1
2.
x2
dx.
1 x2
Solutie
1
x2
=
lim (1 x) 2 1x
2
x1
Z1
3.
1 ,
2
deci integrala este convergenta.
sin x
dx.
1 x2
Solutie
sin x
lim (1 x) 1x
2 =
x1
sin 1
2 ,
deci integrala este divergenta.
Urmatoarele integrale sunt improprii n ambele capete.

Z
4.
x
dx.
1
x3
Solutie
1
lim x 2 xx3 1 = 1, deci integrala este divergenta, (desi n x = 1 integrala
x
este convergenta).
Z
5.
1
ln x
dx.
x3 1
Solutie
Integrala este convergenta: lim
x1
6.
ln x
x3 1
= 0,
x
lim x1,1 ln
= 0.
x3 1
dx
.
x x1
Solutie
3
lim x 2 x1x1 = 1, deci integrala este convergenta la infinit, dar este diverx
genta n x = 1: lim (x 1) x1x1 = 32 ,

x1
deci integrala este divergenta.
12

Z
7.
1
x2n ex
dx, n N .
1+x
Solutie
Integrala este convergenta pentru orice n N :
2n ex
1 x
lim (1 + x) 2
= e,
x1
1+x
x2n ex
= 0.
lim x2
x
1+x
Z
8.
dx
, > 0.
x(ln x)
Solutie
Cu schimbarea de variabila ln x = u, obtinem integrala
du
, care este diu
vergenta pentru orice > 0.

Z1
9.
xm 1
dx, m N {0}.
ln x
Solutie
Integrala este convergenta:
xm 1
= 0,
x0
ln x
m1
1 x
lim (x 1) 2
= 0.
x1
ln x
1
lim x 2
10.
arctg(ax)
dx, a > 0, m N {0}.
xm
Solutie
Daca m = 1, integrala este divergenta; daca m > 1, integrala este convergenta.
Z
11. Sa se arate ca integrala

0
absolut convergenta.
sin x
dx este convergenta, dar nu este
x
1.3. INTEGRALE CU PARAMETRI
13
Solutie
Convergenta ( la ) rezulta aplicand criteriul lui Abel: f (x) = x1 si
g(x) = sin x. In 0 integrala este convergenta deoarece functia sinx x se poate
prelungi prin continuitate.
Z
sin x
dx ar fi absolut converPresupunem acum prin absurd ca integrala
x
0
genta. Atunci, din inegalitatea:

1 cos 2x
= sin2 x | sin x|,
2
Z
ar rezulta (aplicand criteriul de comparatie) ca integrala
1 cos 2x
dx
2x
este convergenta; de aici, ar rezulta (ntrucat integrala
cos 2x
dx este
2x
convergenta, conform criteriului lui Abel), ca si integrala
1
dx ar fi con2x
vergenta, ceea ce constituie o contraditie.
1.3
Integrale cu parametri
12. Sa se studieze continuitatea functiei
F (y) =
0
sin xy
dx, y R.
1 + x2
Solutie
xy
Fie f (x, y) = sin
, (x, y) [0, ) R. Evident, f este functie continua.
1+x2
Demonstram acum ca integrala (improprie) cu parametru
Z
f (x, y)dx
0
este uniform convergenta n raport cu y pe R si deci functia F este continua.

Evident, are loc inegalitatea:
|f (x, y)|
1
, (x, y) [0, ) R.
1 + x2
14

Z
Integrala improprie
1
dx este convergenta si deci, conform criteriu1 + x2
lui de comparatie, integrala data este uniform convergenta.
y0 0
Z 1
ii.
x 2
y
si fie integrala
f (x, y) dx. Sa se calculeze:
parametru F (y) =
i. lim
Z
Z
x
y2
13. Fie f : [0, 1] (0, ) 7 R, f (x, y) =

0
f (x, y),
lim f (x, y) dx.
0 y0
Solutie
i. Pentru orice y > 0, avem:
1
F (y) =
0
y0 0
1
f (x, y)= 12 .
Z
0 dx = 0.
lim f (x, y) dx =
ii. Pe de alta parte:
0 y0
14. Fie f (x, y) =

si fie F (y) =
In consecinta, rezulta: lim

Z
1
1
= 1 1 e y2 .

2 2
0
x 2
y
1
f (x, y)dx = e
2
ln
x2 + y 2 daca (x, y) [0, 1] (0, )

ln x daca (x, y) (0, 1] {0}
f (x, y)dx daca y > 0
1 daca y = 0
i. Sa se demonstreze ca functia F este continua.
ii. Sa se calculeze F 0 (0).
Z1
iii. Sa se calculeze
f
(x, 0) dx.
y
Solutie
i. Pentru orice y > 0, integrand prin parti, obtinem:
Z
F (y) =
f (x, y)dx = x ln
0
x2
1 Z

= ln
y2
x2
dx =
x2 + y 2
1
1 + y 2 1 + y arctg .
y
Pentru y = 0, obtinem F (0) =
f (x, 0)dx =
0
(1)dx = 1.
15
Functia F este continua n 0:

lim F (y) = lim ln
y0+
y0+
1 + y 2 1 + y arctg
1
= 1.
y
ii. Derivata F 0 (0) se calculeaza cu definitia:

F (y) F (0)
1 q
1
F (0) = lim
= lim
ln 1 + y 2 + arctg
y0+
y0+ y
y
y

.
2
iii. Pentru orice x (0, 1], avem:

f
ln
(x, 0) = lim
y0+
y
Z
Rezulta
0
ln
x2 + y 2 ln x
= lim
y0+
y
1+
y 2
x
y 2
x
y
= 0.
x2
f
(x, 0)dx = 0.
y
15. Fie f : [0,Z) [0, 1] 7 R, f (x, y) = yexy si fie integrala cu
f (x, y)dx, y [0, 1]. Sa se studieze continuitatea
parametru F (y) =
0
functiei F .
Solutie
Evident, F (0) = 0; pentru orice y (0, 1], avem:
F (y) =
0
yexy dx = exy 0 = 1,
deci F nu este continua n 0.

Z
16. Fie > 0. Sa se calculeze
sin x
dx.
x
Solutie
Consideram integrala (cu parametrul y > 0):
Z
F (y) =
eyx
sin x
dx.
x
Sunt verificate ipotezele teoremei de derivare sub integrala si obtinem:

F 0 (y) =
Z
0
eyx sin xdx =
y2
1
.
+1
16
Rezulta deci F (y) = arctgy + 2 ; n concluzie:
Z
0
sin x
dx = lim F (y) = .
y0
x
2
Se arata simplu (printr-o schimbare de variabila) ca:
Z
0
sin(x)
dx = , > 0.
x
2
sin x
dx = .
x
2
0
Z
sin x cos x
17. Fie , R; sa se calculeze
dx.
x
0
Solutie
Se transforma produsul sin x cos x n suma si apoi se aplica rezultatul
din exercitiul anterior.
Z
Analog, daca < 0, atunci
Z1
18. Sa se calculeze integrala J =

Z
parametru F () =
ln(1 + x)
dx, folosind integrala cu
1 + x2
ln(1 + x)
dx, > 0.
1 + x2
Solutie
Prin derivare n raport cu , obtinem:
F 0 () =
ln(1 + 2 )
+
arctg.
2(1 + 2 )
1 + 2
1
arctg ln(1+2 )+k, k R. Dar F (0) = 0
2
si deci k = 0. Rezulta J = F (1) = 8 ln 2.
Primitivele acestei functii sunt:
19. Sa se calculeze integrala:

Z
F (y) =
ln(cos2 x + y 2 sin2 x)dx, y > 0.
Solutie
Daca y = 1, atunci, evident, F (1) = 0.
Fie y > 0, y 6= 1; atunci:
F 0 (y) =
Z
0
2y sin2 x
dx = 2y
cos2 x + y 2 sin2 x
Z
0
tg2 x
dx =
1 + y 2 tg2 x
= 2y
=
2y
1 y2
0

Z
0
17
u2
du =
(1 + y 2 u2 )(1 + u2 )
1
1
1 + y 2 u2 1 + u2
.
1+y
Rezulta F (y) = ln(1 + y) + k, unde k este o constanta ce se determina din

conditia F (1) = 0; se obtine k = ln 2, si deci F (y) = ln 1+y
2 .
Z1
xb xa
cos(ln x)dx.
ln x
20. Pentru orice a > 0, b > 0, sa se calculeze J =

0
Solutie
Integrala J se poate scrie si sub forma:
Z1
J=
xb xa
cos(ln x)dx =
ln x
b Z 1
x dy dx =
cos(ln x)
a
x cos(ln x)dx dy.

a
Z1
Vom calcula mai ntai integrala: J1 =
xy cos(ln x)dx , folosind schimbarea
de variabila: t = ln x ;obtinem: J1 =
y+1
1+(y+1)2
, si deci J =
1
2
1+(b+1)
ln 1+(a+1)
2.
21. Sa se calculeze integralele:
Z2
J() =
arctg(tgx)
dx, > 0, 6= 1 si I =
tgx
Z2
x
dx.
tgx
Solutie
J 0 () =
Z2
dx
. Pentru a calcula ultima integrala facem schimbarea
1 + 2 tg2 x
de variabila t = tgx ; n final obtinem J() =

Z2
a. F (a) =
ln
0
Z
b. G(a) =
0
1 + a cos x
1 a cos x
dx
, |a| < 1.
cos x
arctg(ax)
dx, a R, |a| =
6 1.
x(1 + x2 )
ln(1 + ) si I =
ln 2.
18
Solutie
a. F 0 (a) =
Z2
2
1
a2 cos2 x
dx; cu schimbarea de variabila t = tgx , obtinem:
F 0 (a) =

2
2
t
=
dt =
arctg
,

t2 + ( 1 a2 )2
1 a2
1 a2 0
1 a2
si deci F (a) = arcsin a.

b. G0 (a) =
dx
=
si deci G(a) =
(1 + x2 )(1 + a2 x2 )
2(1 + a)
ln(1 + a).

Z
ln(a2 + x2 )
a. J(a, b) =
dx, a > 0, b > 0, a 6= b.
b2 + x2
0
Z1
b. F (a) =
0
ln 1 a2 x2
dx, |a| < 1.

x2 1 x2
Solutie
a. Derivand n raport cu a, obtinem:
0
J =
0
b2
Rezulta deci J =
Z
J(b, b) =
0
2a
(a2
x2 )(b2
+ x2 )
dx =
2a
1
1
( 2
2
)dx =
.
2
2
2
a a +x
b +x
b(a + b)
ln(a + b) + K(b). Pentru a calcula K(b), calculam

ln(b2 + x2 )
dx =
b2 + x2
Z
0
ln(b2 + b2 tg2 t)
b(1 + tg2 t)dt =
b2 + b2 tg2 t
2 2
b2
1
ln
dt = ln b
ln cos tdt.
=
2
cos t
b
b 0
b 0
Ultima integrala se poate calcula cu schimbarea de variabila t =
obtine
Z
2
ln cos tdt = ln 2.
2
0
Rezulta J(b, b) = b ln(2b) si deci K(b) = 0.

b. Derivand n raport cu a, obtinem:
Z
F (a) =
0
(1
2a
a2 x2 )
1 x2
dx =
y si se
19
du
2a
2a
a
dt
=
=
=
,
2
1
2
2
2
2
a
u + ( 1a2 )
1 a2
0
0 1 a sin t
deci F (a) = 1 a2 + k ; dar F (0) = 0, deci F (a) = ( 1 a2 1).
24. Sa se calculeze integrala:

Z
J(a) =
0
arctg (ax)
dx, a R.
x 1 x2
Solutie
Derivata functiei J este:
Z
J (a) =
0
dx
=
2
(1 + a x2 ) 1 x2
=
0
Z
0
cos t
(1 +
a2 sin2 t)
cos t
dt =
du
=
.
1 + (1 + a2 ) u2
2 1 + a2
Rezulta:

p

ln a + 1 + a2 + C,
2
constanta C calculandu-se din J(0) = 0. In final se obtine:
J(a) =
J(a) = ln a +
1 + a2 .
25.Formula lui Froullani

Fie 0 < a < b si fie f : [0, )
7 R o functie continua si marginita astfel
Z
ncat integrala
f (t)
dt este convergenta. Sa se demonstreze egalitatea:
t
f (bx) f (ax)
a
dx = f (0) ln .
x
b
Solutie
Vom demonstra mai ntai egalitatea:
Z
f (bx) f (ax)
dx =
x
au
bu
f (t)
dt , u > 0. ()
t
Fie u > 0 ; cu schimbarea de variabila bx = t, obtinem:

Z
f (bx)
dx =
x
bu
f (t)
dt.
t
20
Analog, se demonstreaza si egalitatea:

Z
f (ax)
dx =
x
au
f (t)
dt.
t
Prin scaderea membru cu membru a celor doua egalitati rezulta egalitatea

(). Demonstram acum formula lui Froullani; folosind egalitatea (), avem:
Z
0
f (bx) f (ax)
dx = lim
u0
x
f (bx) f (ax)
dx = lim
u0
x
au
bu
f (t)
dt.
t
Pentru a calcula ultima integrala consideram functia

sup |f (t) f (0)|.
h(u) =
t[au,bu]
Din continuitatea functiei f , rezulta lim h(u) = 0. Evident, avem:

u0
au
bu
f (t)
dt =
t
au
bu
f (t) f (0)
dt +
t
au
bu
f (0)
dt.
t
Prima integrala tinde la 0 pentru u 7 0:

Z

au
bu
au
bu
f (t) f (0)
dt
t

au
bu
|f (t) f (0)|
dt
t
h(u)
a
dt = h(u) ln 7 0 atunci cand u 7 0.
t
b
In concluzie:
Z
0
f (bx) f (ax)
dx = lim
u0
x
au
bu
f (t)
dt = lim
u0
t
26. Fie 0 < a < b; sa se calculeze integralele:

eax ebx
a.
dx.
x
Z0
cos ax cos bx
b.
dx.
x
0
Solutie
Se aplica formula lui Froullani.
Z
au
bu
f (0)
a
dt = f (0) ln .
t
b
21
27. Sa se calculeze, folosind functiile si B, integralele:
a.
ex dx, p > 0.
0
Z
b.
x4
dx.
(x + 1)2
c.
dx
dx.
+1
x3
0
Solutie
a. Cu schimbarea de variabila xp = y,obtinem:
xp
dx =
0
1 1p
1
1
y p ey dy =
p
p
p

1
=
+1 .
p

In cazul particular p = 2, obtinem:

Z
ex dx =
3
2
.
2

b. Folosind proprietatile functiilor lui Euler, obtinem:
Z
0
x4
5 3
dx = B
,
2
(x + 1)
4 4

5
4

3
4
(2)
1
1
3
=
4
4
4

c. Cu schimbarea de variabila x3 = y,obtinem:

Z
0
dx
1
=
x3 + 1
3
y 3
1
1 2
dy = B
,
1+y
3
3 3
Z2
a.
sinp x cosq x dx, p > 1, q > 1.
Z1
b.
xp+1 (1 xm )q1 dx, p > 0, q > 0, m > 0.
c.
0
xp ex dx, p > 1, q > 0.
2 3
=
.
9
2
=
.
4
22

Z1
d.
1
dx, p > 1.
x

ln
0
Z1
dx
1 , n N.
(1 xn ) n
Solutie
a. Cu schimbarea de variabila sin2 x = y, obtinem:
e.
sinp x cosq xdx =
1
2
p1
2
(1 y)
q1
2
p+1 q+1
1
,
.
dy = B
2
2
2

b. Cu schimbarea de variabila xm = y, obtinem:

1
xp+1 (1 xm )q1 dx =
1
p+2
B
,q .
m
m

c. Cu schimbarea de variabila xq = y, obtinem:

Z
p xq
x e
0
1
dx =
q
p+1
1
q
p+1
1
dy =
.
q
q

d. Cu schimbarea de variabila ln( x1 ) = y, obtinem:

1
1
dx =
x

ln
0
y p ey dy = (p + 1).
e. Cu schimbarea de variabia xn = y, obtinem:

Z
0
dx
(1
xn ) n
1
=
n
1
1
n
1
n
(1 y)
29. Sa se calculeze integrala
1
1
1
dy = B
,1
n
n
n

.
n sin n
ex cos xdx.
Solutie
Folosind dezvoltarea n serie de puteri (n jurul lui 0) a functiei cos si teorema
de integrare termen cu termen a seriilor de puteri, obtinem:
x2
cos xdx =
n0
X (1)n Z
n0
(2n)!
X (1)n Z
(2n)!
ex x2n dx =
X (1)n 1
1 n 1 y
1
y 2 e dy =
n+
2
(2n)! 2
2
n0


=
X (1)n 1 3 5...(2n 1)
n0
2n+1
(2n)!
23

1 n
X 1
1
=
=
e 4.
2 n0 n!
4
2
30. Sa se calculeze n functie de B integralele:

1
I=
0
dx
si J =
1 x3
dx
.
x3 1
Solutie
1
Pentru I se face schimbarea de variabila x = t 3 ; rezulta:
I=
1
3
1
1 1
.
B
,
3
3 2

t 3 (1 t) 2 dt =
Pentru calculul lui J se face schimbarea de variabila x. = t 3 ; rezulta:

J=
1
3
1
1 1
B
,
.
3
6 2

t 6 (1 t) 2 dt =
31. Sa se calculeze integralele lui Fresnel:

Z
I=
cos x2 dx si J =
sin x2 dx.
Solutie
Convergenta celor doua integrale rezulta din criteriul lui Abel si cu schimbarea de variabila x2 = y. Calculam acum:
J iI =
eix dx.
Cu schimbarea
de variabila x2 = it2 si folosind relatia (1) = 1, obtinem
q
I = J = 12 2 .
24
Capitolul 2
Integrale duble si triple

2.1
Notiuni teoretice
M
asura Lebesgue
Fie Rk spatiul euclidian k-dimensional si fie ai bi ,
i = 1, 2..., k. Un paralelipiped n Rk este orice multime de forma:
P = {(x1 , x2 , ..., xk ) | ai xi bi , i = 1, 2, ..., k}.
Inegalitatile nestricte pot fi nlocuite si de inegalitati stricte. Prin definitie,
multimea vida si Rk sunt paralelipipede.
Masura (Lebesgue) a unui paralelipiped este definita prin:
(P ) = ni=1 (bi ai ).
In cazurile particulare k = 1, 2, 3 se obtin notiunile uzuale de lungime, arie,
volum.
O submultime E Rk se numeste elementara daca exista P1 , P2 , ..., Pn
paralelipipede astfel ncat E =
n
[
Pi .
i=1
Notam cu E familia multimilor elementare din Rk .

Orice multime elementara se poate scrie ca reuniune de paralelipipede disjuncte doua cate doua. Daca E =
n
[
Pi este o astfel de descompunere,
i=1
atunci masura Lebesgue a lui E este: (E) =
n
X
i=1
(E) nu depinde de descompunerea considerata.

25
(Pi ). Se poate arata ca
26
CAPITOLUL 2. INTEGRALE DUBLE S

I TRIPLE
Proprietatile aplicatiei pe familia multimilor elementare sunt:

i. daca A, B E atunci A B, A B, A \ B sunt multimi elementare.
ii. daca A, B E astfel ncat A B = atunci (A B) = (A) + (B).
iii. pentru orice A E si > 0 exista F, G E, F nchisa si G deschisa
astfel ncat:
F AG
(G) < (A) < (F ) + .
Aplicatia se prelungeste la toate partile lui Rk ; fie A Rk si fie
? (A) = inf{
(An ) | A
nN
An , An E, An deschisa n N }.
nN
Aplicatia
se numeste masura exterioara; principalele proprietati sunt:
i. ? (A) 0, A Rk .
ii. daca A1 A2 atunci ? (A1 ) ? (A2 ).
iii. daca E E !atunci ? (E) = (E).
iv. ?
An
nN
? (An ), An Rk .
nN
Se demonstreaza ca exista o -algebra de parti ale lui Rk , notata M astfel

ncat restrictia ? : M 7 [0, ] este masura. Masura astfel obtinuta (notata
) se numeste masura Lebesgue (n Rk ), iar elementele lui M se numesc
multimi masurabile Lebesgue.

Principalele proprietati ale spatiului cu masura Rk , M, sunt:
i. M contine multimile Boreliene.
ii. daca A M atunci (A) = inf{(D) | D deschisa si D A}.
iii. daca A M atunci (A) = sup{(K) | K compacta si K A}.
iv orice multime compacta are masura Lebesgue finita.
v. daca A M, (A) = 0 si B A atunci B M si (B) = 0.
vi. daca A M atunci pentru orice x Rk multimea (translatata)
A + x = {a + x | a A} este masurabila Lebesgue si (A + x) = (A).
Integrala Lebesgue
Daca f este o functie integrabila n raport cu masura Lebesgue (n Rk ),
atunci integrala corespunzatoare (pe o multime A) se noteaza
Z
A
f (x1 , x2 , ..., xk )dx1 dx2 ...dxk .
In cazurile particulare (uzuale) k = 1, 2, 3 se folosesc notatiile:

Z
Z Z
f (x)dx,
A
Z Z Z
f (x, y)dxdy,
A
f (x, y, z)dxdydz.
A
2.1. NOT
IUNI TEORETICE
27
Leg
atura cu integrabilitatea n sens Riemann
i. Daca f : [a, b] 7 R este o functie integrabila Riemann (pe intervalul
compact [a, b]), atunci f este si integrabila n raport cu masura Lebesgue si
cele doua integrale sunt egale.
ii. Daca f : [a, b] 7 R este o functie marginita atunci ea este integrabila
Riemann daca si numai daca multimea punctelor sale de discontinuitate are
masura Lebesgue nula (se spune ca f este continua a.p.t.).
iii. Exista functii care sunt integrabile Lebesgue dar nu sunt integrabile
Riemann; de exemplu, functia lui Dirichlet (pe intervalul [0, 1]) nu este integrabila Riemann dar este integrabila Lebesgue (integrala sa este 0, pentru
ca functia este nula a.p.t.).
b
f (x)dx este o integrala Riemann improprie absolut convergenta
iv. Daca
a
atunci f este integrabila Lebesgue si integralele sunt egale.

b
f (x)dx (dar nu ab-
Exista nsa integrale Riemann improprii convergente

a
solut convergente) pentru care functia f nu este integrabila Lebesgue; de

exemplu f (x) = sinx x pe intervalul (0, ).
Teorema lui Fubini
In continuare notam (x, y) Rk+p , masura Lebesgue n Rk cu dx, masura
Lebesgue n Rp cu dy si masura Lebesgue n Rk+p cu dxdy.
Fie f : Rk+p 7 R o functie integrabila Lebesgue; atunci:
Z
Z
Rk
f (x, y)dx dy.

Rp
Rk+p
Rp
Z
f (x, y)dxdy =
f (x, y)dy =
Rk
Urmatoarele cazuri particulare ale rezultatului de mai sus sunt frecvent

utilizate n aplicatii.
i. Fie , : [a, b] 7 R doua functii continue astfel ncat si fie
multimea
K = {(x, y) R2 | x [a, b], (x) y (x)}.
Daca f : K 7 R este o functie continua, atunci f este integrabila Lebesgue
pe K si:
!
Z Z
Z
Z
b
(x)
f (x, y)dxdy =
K
f (x, y)dy dx.

(x)
In particular, aria multimii K este:

Z Z
(K) =
dxdy =
K
((x) (x)) dx.
28

I TRIPLE
ii. Fie D R2 o multime compacta, fie , : D 7 R doua functii continue

astfel ncat si fie
= {(x, y, z) R3 | (x, y) D, (x, y) z (x, y)}.
Daca f : 7 R este o functie continua, atunci f este integrabila Lebesgue
pe si:
Z Z Z
Z Z
(x,y)
f (x, y, z)dz dxdy.
f (x, y, z)dxdydz =
(x,y)
In particular, volumul lui este:

Z Z Z
Z Z
() =
((x, y) (x, y)) dxdy.
dxdydz =
Formula schimb
arii de variabile
Fie A Rn o multime deschisa si fie : A 7 (A) Rn un difeomorfism.
Pentru orice functie continua f : (A) 7 R, avem:
Z
(f )(y)|J (y)|dy,
f (x)dx =
(A)
unde J este iacobianul difeomorfismului .
2.2
Integrale duble
1. ZSaZse calculeze urmatoarele integrale duble:

xy 2 dxdy, unde D = [0, 1] [2, 3].
a.
Z ZD
b.
Z ZD
c.
xydxdy, unde D = {(x, y) R2 ; y [0, 1] , y 2 x y}.

ydxdy , unde D = {(x, y) R2 ; (x 2)2 + y 2 1}.
Solut
Z Zie
a.
xy dxdy =
Z ZD
b.
dx
0Z
1
y
xydxdy =
D
Z Z
c.
ydxdy =
D
0
3
xy dy =
2
1
xydx =
2
y2
dx
1
0
1
19
19
x dx = .
3
6
1(x2)2
ydy = 0.
1(x2)2
y 3 y 5 dy =
1
.
24
2.2. INTEGRALE DUBLE
29
a se calculeze integralele duble:

Z2.ZS
a.
(x+3y)dxdy, D fiind multimea plana marginita de curbele de ecuatii

D
y = x2 + 1, y = x2 , x = 1, x = 3.
Z Z
e|x+y| dxdy, D fiind multimea plana maginita de curbele de ecuatii
b.
D
x + y = 3, x + y = 3, y = 0, y = 3.
Z Z
c.
xdxdy, D fiind multimea plana marginita de curba de ecuatie

D
x2 + y 2 = 9, x 0.
Solutii
3
Z Z
x2 +1
(x + 3y)dy.
dx
(x + 3y)dxdy =
a.
x2
b. Fie D1 = {(x, y) D ; x + y 0} si D2 = D \ D1 .
Atunci D = D1 D2 si:
Z Z
e|x+y| dxdy =
Z Z
Z Z
D1
3
ex+y dxdy =
D2
3y
dy
0
ex+y dx.
Z 9y2
dy
xdxdy =
3
exy dx +
3y
Z Z
dy
c.
exy dxdy +
xdx.
0
a se calculeze integralele:
Z3.ZFolosind coordonatele polare, s
ex
a.
Z
ZD
ZD
b.
2 +y 2
1+
c.
dxdy, D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 1}.
x2
y2
dxdy, D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 y 0, x 0}.
ln(1 + x2 + y 2 )dxdy, D fiind marginit de curbele de ecuatii
x2 + y 2 = e2 , y = x 3, x = y 3, x 0.
Solutie
Coordonatele polare sunt x = cos , y = sin , iacobianul este , iar
domeniul maxim pentru coordonatele si este (, ) [0, ) [0.2).
30

I TRIPLE
a. In coordonate polare domeniul de integrare este dreptunghiul

(, ) [0, 2) [0, 1], si deci:
Z Z
x2 +y 2
dxdy =
1
e d =
2
1

e d = (e 1).
2
b. Inlocuind pe x si y n conditiile ce definesc domeniul D, obtinem

sin , cos 0
si deci
[0, ), [0, sin ].

2
Rezulta:
Z Z
1+
x2 + y 2 dxdy =
(1 + )d =
0
sin
2
+ .
8 9
c. Domeniul de integrare n coordonate polare este dreptunghiul

(, ) [0, e] [ 6 , 3 ], deci:
Z Z
ln(1 + x2 + y 2 )dxdy =
ln(1 + 2 )d =

(1 + e2 )
ln(1 + e2 ) 1 + .
12
12
a se calculeze cu o eroare mai mica decat 102 integralele:

Z4.ZS
dxdy
1
, A = [0, ] [0, 1].
1 + xy
2
Z ZA
ln(x2 + y 2 )
p
b.
, dxdy, unde:
(x2 + y 2 1)(x2 + y 2 )
B
a.
B = {(x, y) ; 1 x2 + y 2 (e 1)2 }.
Solutii
a.
Z Z
A
=
0
1
2
dxdy
=
1 + xy
1
2
ln(1 + x)
dx =
x
dx
Z
0
1
2
dy
=
1 + xy
X (1)n
n0
n+1
Z
0
xn dx =
1
2
ln(1 + xy) 1
dx =
x
0

(1)n
65
.
=
2
n+1
(n + 1) 2
144
n0
X
2.2. INTEGRALE DUBLE
31
b. Folosim coordonatele polare:

ln(x2 + y 2 )
= 4
(x2 + y 2 1)(x2 + y 2 )
Z Z
B
e2
ln(1 + u)
du = 4
u
= 4
0
= 4
e2
Z
0
e1
X (1)n
n0
X (1)n (e 2)n+1
(n + 1)2
n0
ln
d =
1
n+1
n d =
In continuare se aproximeaza suma seriei alternate obtinute.

5. Fie D R2 si fie f : D 7 [0, ) o functie continua.
Sa se calculeze volumul multimii
= {(x, y, z) R3 ; (x, y) D, 0 z f (x, y)},
n urmatoarele cazuri:
a. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2y}, f (x, y) = x2 + y 2 .
b. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 x, y > 0}, f (x, y) = xy.
c. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2x + 2y 1}, f (x, y) = y.
Solutie
Volumul multimii este dat de formula
Z Z
vol() =
f (x, y)dxdy
D
a. Trecand la coordonate polare, se obtine:

Z Z
vol() =
(x + y )dxdy =
D
2 sin
3
3 d = .
2
b. Cu aceeasi metoda, se obtine:
Z Z
xydxdy =
vol() =
D
cos
d
0
3 cos sin d =
1
.
24
c. Cu schimbarea de variabile:
x = 1 + cos , y = 1 + sin , (, ) [0, 1] [0.2),
rezulta:
Z Z
vol() =
ydxdy =
D
d
0
(1 + sin )d = .
0
32

I TRIPLE
6. Sa se calculeze ariile multimilor plane D marginite de curbele de

ecuatii:
x2 y 2
a. 2 + 2 = 1, a si b fiind doua constante pozitive.
a
b
2
b. x2 + y 2 = a2 (x2 y 2 ), x > 0, a fiind o constanta pozitiva.

2
c. x2 + y 2 = 2a2 xy, a fiind o constanta pozitiva.

Solutii
a. Ecuatia elipsei n coordonate polare generalizate,
x = a cos , y = b sin , este = 1 si deci obtinem:
Z Z
aria(D) =
abd = ab.
dxdy =
b. Ecuatia curbei n coordonate polare este 2 = a2 (cos2 sin2 ), sau
= a cos 2, si deci domeniul de integrare n coordonate polare este

p

,
, (0, a cos 2).
4 4

Rezulta:
Z Z
dxdy =
aria(D) =
a cos 2
d =
0
a2
.
2
c. Ecuatia lemniscatei n coordonate polare este 2 = 2a2 cos sin . Dome

niul de integrare este (0, 2 ) (, 3
inem:
2 ), (0, a sin 2); obt
Z Z
aria(D) =
dxdy = 2
D
a sin 2
d = a2 .
7. Fie
a se calculeze integralele:
Z Z R si fie D discul unitate nchis. S
dxdy
a. I =
2
2
Z ZD (x + y )
dxdy
b. J =
.
2
2
R2 \D (x + y )
Solutie
2
I=
d
0
J=
d
0
d
21
d
21
=
(
daca < 1
daca 1
daca > 1
daca 1
2.3. INTEGRALE TRIPLE
2.3
33
Integrale triple
8. Fie multimea:
= {(x, y, z) R3 ; x2 +
y2
1, x2 + y 2 1, x 0, y 0, 0 z 5}
4
yz
dxdydz prin doua metode:
+ y2
Z Z Z
Sa se calculeze integrala
x2
a. proiectand pe planul xoy si

b. folosind coordonatele cilindrice.
Solutie
a. Proiectia multimii pe planul xoy este
p
D = {(x, y) R2 ; x [0, 1],
1 x2 y 2 1 x2 }
Obtinem:
yz
dxdydz =
2
x + y2
Z Z Z
Z Z
25
2
yz
dz =
+ y2
x2
y
dxdy,
+ y2
Z Z
D
dxdy
x2
integrala care se calculeaza folosind coordonate polare.

b. Coordonatele cilindrice sunt x = cos , y = sin , z = z, domeniul
maxim fiind (, , z) [0, ) [0, 2) R, iar iacobianul J = .
Pentru , domeniul de integrare n coordonate cilindrice este
z [0, 5], [0, 2 ], [1, 22
] si deci:
3 cos +1
yz
dxdydz =
2
x + y2
Z Z Z
25
2
Z
0
dz
2
3 cos2 +1
3(1 cos2 )
25
sin d = (4 3 9).
2
3 cos + 1
18
aZ se calculeze integralele:
Z9.ZS
(y x) dxdydz,
a.
= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 + z 2 1, y > 0}
Z Z Z
b.
y2 z2
1x
9
4
2
z sin
d =
!3
2
dxdydz,
= {(x, y, z) R3 ; y 0, z 0, x2 +
y2 z2
+
1}.
9
4
34

I TRIPLE
Z Z Z
c.
z dxdydz,
= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 + (z 1)2 1}.

Solutie
Coordonatele sferice sunt
x = sin cos , y = sin sin , z = cos ,
domeniul maxim fiind:
(, , ) [0, ) [0, ] [0, 2),
iar iacobianul J = 2 sin .
a. Pentru , domeniul n coordonate sferice este
[0, 1], [0, ], [0, ]
si avem:
Z Z Z
(y x)dxdydz =
3 sin2 (sin cos )d =
.
4
b. Coordonatele sferice generalizate sunt:

x = a sin cos , y = b sin sin , z = c cos ,
avand acelasi domeniu maxim ca mai sus si iacobianul J = abc2 sin .
Pentru domeniul vom lua a = 1, b = 3, c = 2, si ontinem:
Z Z Z
!3
2
62 1 2
3
dxdydz =
Z
sin d = 6
y2 z2
1x
9
4
2
= 6
2 (1 2 ) 2 d =
sin2 t cos4 t dt = 6
Z
0
u2
du =
(1 + u2 )4
!
Z
Z

u
du
du
+
= 3
=
=

2
3
2
3
3(1 + u ) 0
3(1 + u )
(1 + u2 )3
0
0
!
Z
Z
Z
2
=
0
du
(1 + u2 )2
u
du
(1 + u2 )3
3
=
4
du
3
= .
(1 + u2 )2
16
35
c. Pentru , domeniul n coordonate sferice este
[0, 2), [0, ], [0, 2 cos )

2
si deci:
Z Z Z
zdxdydz =
0
2 cos
3 sin cos d =
4
cos5 sin d = .
3
10. Fie 0 < k < R; sa se calculeze volumul multimii:

= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 R2 , z k}.
Solutie
Multimea este interiorul calotei sferice situate deasupra planului z = k.
Pentru a calcula volumul, trecem la coordonate sferice. Fie 0 [0, 2 ] astfel
k
ncat R cos 0 = k, deci cos 0 = R
; rezulta domeniul (pentru coordonatele
sferice):
k
[0, 2), [0, 0 ], [
, R].
cos
Se obtine:
Z Z Z
dxdydz =
0
2
3
Z
0
k3
R
cos3
2
3
2
d =
3
d
0
k
cos
2 sin d =
k3
R cos
2 cos2
3
3
k3
R3 r 2 k +
2
2
! 0

=

0
11. Sa se calculeze volumele multimilor marginite de suprafetele de

ecuatii:
a. 2x2 + y 2 + z 2 = 1, 2x2 + y 2 z 2 = 0, z 0.
b. z = x2 + y 2 1, z = 2 x2 y 2 .
c. z = 4 x2 y 2 , 2z = 5 + x2 + y 2 .
d. x2 + y 2 = 1, z 2 = x2 + y 2 , z 0.
e. x2 + y 2 = 4a2 , x2 + y 2 2ay = 0, x + y + z = 3, x 0, z 0, a (0, 1).
f. x2 + y 2 + z 2 = 1, y 2 + z 2 = x2 , x 0.
36

I TRIPLE
Solutie
a. Curba de intersectie dintre elipsoid si con este elipsa de ecuatii
1
4x2 + 2y 2 = 1, z = .
2
Proiectia pe planul xoy a lui este
D = {(x, y) ; 4x2 + 2y 2 1}.
Rezulta:
Z Z Z
vol() =
dxdydz =
dxdy
Z 12x2 y2
Z Z
Z Z q
1 2x2 y 2
dz =
2x2 +y 2
2x2 + y 2
dxdy =
=
0
1
1 2
2
1 2
1

d = ( 2 1).
3
2 2
b. Curba de intersectie a celor doi paraboloizi este cercul de ecuatii

3
1
x2 + y 2 = , z = .
2
2
Proiectia pe planul xOy a lui este
3
D = {(x, y) ; x2 + y 2 },
2
si deci obtinem:
Z
Z Z
Z Z Z
=
0
dz =
x2 +y 2 1
Z p3
2x2 y 2
dxdy
dxdydz =
vol() =
(3 2 ) d.
c. Curba de intersectie dintre cei doi paraboloizi este cercul x2 + y 2 = 1

situat n planul z = 3. Notand cu D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1},
rezulta:
Z Z Z
vol() =
Z Z
dxdydz =
dxdy
D
4x2 y 2
1
(1+x2 +y 2 )
2
dz =
37
2
3
3
3 1
(1 2 ) d = .
d
(1 x2 y 2 ) dxdy =
2
2
4
0
D
0
d. Curba de intersectie dintre cilindru si con este cercul x2 + y 2 = 1 situat
n planul z = 1. Notand cu D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1}, rezulta:
Z Z
Z Z Z
Z Z
vol() =
dxdydz =
dxdy
Z Z
x2
y2
(1 ) d =
dxdy =
dz =
x2 +y 2
.
3
e. Proiectia lui pe planul xOy este

D = {(x, y) ; x2 + y 2 4a2 , x2 + (y a)2 a2 , x > 0},
si deci obtinem:
Z Z Z
Z Z
vol() =
dxdydz =
dz =
0
2a
(3 cos sin ) d.
3xy
dxdy
2a sin
f. Curba de intersectie dintre sfera si con este cercul y 2 + z 2 = 21 , situat n
planul x = 22 . Proiectia multimii pe planul yOz este discul D = {(y, z)

R2 | y 2 + z 2 21 }; rezulta:
Z Z
=
D
2 q 2
y + z2
2
2
2
dydz
dxdydz =
vol =
Z Z
Z Z Z
dx =
y 2 +z 2
dydz =
4
2
2
Z
0
d =
d
0
2
.
12
12. Sa se calculeze volumele multimilor marginite de suprafetele de

ecuatii:
3
a. x2 + y 2 + z 2 = x.
3
b. x2 + y 2 = z 2 , z = 0, z = 8.
x2 y 2
z2
c. 2 + 2 = 2 , 0 z c, a > 0, b > 0, c > 0.
a
b
c
Solutie
a. Folosim coordonatele sferice.
Obtinem domeniul:

5
[0, ], [ 2 , 2 ], [0, sin cos ] si deci:
5
Z
Z Z Z
Z
Z
vol() =
dxdydz =
d
0
sin cos
d
0
2 sin d =
38
1
=
3

I TRIPLE
Z
1
sin sin cos d =
3
3
5
3
5
Z
8
5
sin d
3
5
cos d .
Calculam prima integrala; mai ntai, observam ca:
8
5
sin d =
8
5
sin d +
8
5
sin d = 2
sin 5 d,
cu schimarea de variabila t = n a doua integrala. Vom calcula acum
integrala
sin 5 d folosind functia B a lui Euler (a se vedea si exercitiul
28(a) din capitolul 5). Cu schimbarea de variabila sin2 = y, rezulta:
1
2
0
1
Z
0
3
5
cos d = 2
1
13 1
.
B
,
2
10 2
cos 5 d cu aceeasi metoda: fie sin2 = y;
cos d = 2
(1 y) 10
dy =

2 y 1y
4 1
dy = B
,
.
5 2

15 12
(1 y)
3
5
rezulta:
y 10 (1 y) 2 dy =
Calculam acum integrala
y5
dy =

2 y 1y
sin d =
8
5
In concluzie, volumul cerut este:

vol() = B
13 1
,
10 2
+B
4 1
,
.
5 2

b. Folosim coordonatele cilindrice; obtinem:

Z Z Z
vol() =
dz
dxdydz =
d = 32.
c. Folosim coordonate cilindrice generalizate:

x = a cos , y = b sin , z = z
si obtinem:
Z Z Z
vol() =
dxdydz =
dz
0
d
0
z
c
ab d =
abc.
3
Capitolul 3
Integrale curbilinii si de
suprafat
a
3.1
Notiuni teoretice
Drumuri parametrizate
Fie J un interval real; se numeste drum parametrizat pe J cu valori n Rn
orice aplicatie continua : J 7 Rn .
Daca notam (t) = (1 (t), 2 (t), ..., n (t)), atunci relatiile
x1 = 1 (t), x2 = 2 (t), ..., xn = n (t)
se numesc ecuatiile parametrice ale drumului .
Daca J = [a, b], atunci (a) si (b) se numesc capetele (extremitatile) drumului. Drumul se numeste nchis daca (a) = (b).
Opusul drumului : [a, b] 7 Rn este, prin definitie,
: [a, b] 7 Rn , (t) = (a + b t).
Evident, si au aceeasi imagine.
Daca 1 : [a, b] 7 Rn si 2 : [b, c] 7 Rn sunt doua drumuri parametrizate,
atunci drumul concatenat 1 2 : [a, c] 7 Rn este definit prin
(
1 2 (t) =
1 (t), t [a, b]
2 (t), t [b, c]
Imaginea lui 1 2 este reuniunea imaginilor drumurilor 1 si 2 .
39

CAPITOLUL 3. INTEGRALE CURBILINII S
I DE SUPRAFAT
A
40
Un drum : J 7 Rn se numeste neted daca aplicatia este de clasa C 1

si 0 (t) 6= 0, t J.
Un drum se numeste neted pe portiuni daca este concatenarea unui numar
finit de drumuri netede.
Doua drumuri 1 : I 7 Rn si 2 : J 7 Rn se numesc echivalente
cu aceeasi orientare (notam 1 2 ) daca exista un difeomorfism strict
crescator : I 7 J astfel ncat 1 = 2 . Daca difeomorfismul de mai sus
este strict descrescator, atunci cele doua drumuri se numesc echivalente cu
orientari opuse.
In cazurile particulare n = 2 (plan) si n = 3 (spatiu) notatiile uzuale
sunt (t) = (x(t), y(t)) si respectiv (t) = (x(t), y(t), z(t)).
Lungimea unui drum neted : [a, b] 7 R3 este:
Z
L() =
bq
(x0 (t))2 + (y 0 (t))2 + (z 0 (t))2 dt.
Integrala curbilinie de prima spet

a
3
Fie : [a, b] 7 R un drum neted si fie f : D 7 R o functie continua
astfel ncat D ([a, b]). Integrala curbilinie de prima speta a functiei f pe
drumul este, prin definitie:
Z
f (x, y, z)ds =
f (x(t), y(t), z(t)) (x0 (t))2 + (y 0 (t))2 + (z 0 (t))2 dt.
Daca 1 si 2 sunt
a drumuri
parametrizate echivalente (indiferent de
Z
Z dou
f ds =
orientare) atunci
f ds.
2
Aplicatii
i. Daca f este functia constanta 1, atunci se obtine lungimea drumului .
ii. Daca imaginea lui este un fir material avand densitatea f , atunci masa
M si coordonatele centrului de greutate G sunt date de formulele:
Z
M=
f ds,
xG =
1
M
xf ds, yG =
1
M
yf ds, zG =
1
M
zf ds.
3.1. NOT
IUNI TEORETICE
41
Integrala curbilinie de speta a doua

Fie = P dx+Qdy +Rdz o 1-forma diferentiala cu functiile P, Q, R continue
pe un deschis D R3 si fie
: [a, b] 7 R3 , (t) = (x(t), y(t), z(t))
un drum parametrizat neted cu imaginea inclusa n D. Integrala curbilinie
a formei diferentiale de-a lungul drumului este, prin definitie:
Z
P ((t))x0 (t) + Q((t))y 0 (t) + R((t))z 0 (t) dt.

=
a
Definitia se generalizeaza evident la n variabile. De exemplu, n doua variabile:

Z
Z b

P ((t))x0 (t) + Q((t))y 0 (t) dt.
P dx + Qdy =
a
Daca 1 si 2 sunt doua drumuri parametrizate echivalente cu aceeasi

orientare, atunci integralele corespunzatoare sunt egale:
Z
=
1
.
2
Daca cele doua drumuri parametrizate sunt echivalente dar cu orientari

opuse, atunci integralele corespunzatoare difera prin semn.
Notatii vectoriale
Unei 1-forme diferentiale = P dx + Qdy + Rdz i se asociaza (n mod
canonic) campul de vectori V : D 7 R3 , V = (P, Q, R). Daca este
Z un
se
drum parametrizat neted (cu imaginea inclusa n D) atunci integrala
mai noteaza si
V dr, numindu-se circulatia campului V de-a lungul dru
mului . In particular, daca V = F este un camp de forte, atunci circulatia

Z
F dr este lucrul mecanic efectuat de forta F pe drumul .
Forme diferentiale exacte

O 1-forma diferentiala = P dx+Qdy +Rdz se numeste exacta pe multimea
D daca exista f o functie (numita potential scalar sau primitiva) de clasa
C 1 (D) astfel ncat Df = , sau, echivalent:
f
f
f
= P,
= Q,
= R,
x
y
z
n orice punct din D. Campul de vectori V = (P, Q, R) asociat formei
diferentiale se numeste n acest caz camp de gradienti.

I DE SUPRAFAT
A
42
O 1-forma diferentiala = P dx + Qdy + Rdz se numeste nchisa pe D daca

sunt verificate (n orice punct din D) egalitatile:
P
Q Q
R R
P
=
,
=
,
=
.
y
x z
y x
z
Definitiile de mai sus se generalizeaza n mod evident la n variabile.
Importanta formelor diferentiale exacte este data de urmatorul rezultat:
Independenta de drum a integralei curbilinii
Fie = Df o 1-forma diferentiala exacta pe D si fie un drum parametrizat
neted
a n D avand extremitatile p, q D; atunci:
Z cu imaginea inclus
Df = f (q) f (p).
i.
ii. daca n plus drumul este nchis, atunci
Df = 0.
Din teorema de simetrie a lui Schwarz rezulta ca orice forma diferentiala

exacta (cu potentialul scalar de clasa C 2 ) este n mod necesar si nchisa; reciproca acestei afirmatii este, n general, falsa. De exemplu, forma diferentiala
=
y
x
dx + 2
dy
x2 + y 2
x + y2
este nchisa pe R2 \ {(0, 0)} dar nu este exacta pe aceasta multime.

Are loc totusi urmatorul rezultat fundamental:
Teorema lui Poincare
Fie o 1-forma diferentiala de clasa C 1 inchisa pe deschisul D Rn . Atunci
pentru orice x D exista o vecinatate deschisa a sa U D si o functie
f C 1 astfel ncat Df = pe U .
Intr-o formulare succinta teorema afirma ca orice 1-forma diferentiala nchisa
este local exacta.
Exista multimi pe care teorema de mai sus este adevarata global. De
exemplu, daca multimea D este stelata (adica exista un punct x0 D
cu proprietatea ca segmentul [x0 , x] D, x D) atunci orice 1-forma
diferentiala nchisa pe D este exacta pe D.
P
anze parametrizate
Fie D R2 o multime deschisa si conexa; o panza parametrizata pe D este
orice aplicatie de clasa C 1 , : D 7 R3 .
Panza parametrizata se numeste simpla daca aplicatia este injectiva.
Doua panze parametrizate 1 : D1 7 R3 si 2 : D2 7 R3 se numesc
echivalente daca exista un difeomorfism : D1 7 D2 astfel ncat 1 = 2 .
3.1. NOT
IUNI TEORETICE
43
Se spune ca difeomorfismul pastreaza orientarea daca iacobianul sau este

pozitiv; n acest caz se spune 1 si 2 au aceeasi orientare; n caz contrar
se spune ca panzele parametrizate au orientari opuse. Evident, doua panze
parametrizate echivalente au aceeasi imagine (n R3 ), numita simplu panza
(sau portiune de suprafata).
Fie : D 7 R3 , (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) o panza
parametrizata; panza se numeste regulata daca vectorii

si
sunt
u
v
liniari independenti n orice punct din D. In acest caz planul generat de ei
se numeste planul tangent la panza (n punctul respectiv); vectorul normal
la panza n punctul (u, v) indus de parametrizarea este:
N (u, v) =
.
u
v
Daca 1 si 2 sunt doua panze parametrizate simple, regulate echivalente

cu aceeasi orientare, atunci versorii normalelor induse coincid:
1
1
N1 (u, v) =
N2 (u, v) = n2 (u, v).
k N1 (u, v) k
k N2 (u, v) k
n1 (u, v) =
Integrala de suprafat
a de prima spet
a
Fie : D 7 R3 o panza parametrizata, fie = (D) imaginea ei si fie
F : U 7 R o functie continua pe imaginea panzei. Integrala de suprafata
de prima speta a lui F pe este, prin definitie:
Z Z
F ((u, v)) k
F (x, y, z)d =
D
k dudv.
u
v
Daca panza este parametrizata cartezian, z = f (x, y), (x, y) D R2 ,

atunci formula de mai sus devine:
Z
F (x, y, z)d =
s
Z Z
F (x, y, f (x, y))

D
f
x
2
f
y
2
dxdy.
Daca 1 si 2 sunt doua parametrizari echivalente (nu neaparat cu aceeasi

orientare) atunci integralele corespunzatoare sunt egale.
Aplicatii
i. In cazul particular F = 1 se obtine aria suprafetei :
Z
aria () =
d.

I DE SUPRAFAT
A
44
ii. Daca F 0 reprezinta densitatea unei placi , atunci masa ei este:

Z
M=
F d,
iar coordonatele centrului de greutate sunt:

Z
Z
Z
1
1
1
xG =
xF d, yG =
yF d, zG =
zF d.
M
M
M
iii. Fie V un camp vectorial si fie n versorul normalei indus de panza
parametrizata fixata; fluxul campului V prin suprafata n raport cu orientarea aleasa (data de versorul n) este, prin definitie:
F (V ) =
V n d.
Integrala de suprafat
a de speta a doua
Prin definitie, daca
= P dy dz + Qdz dx + Rdx dy
este o 2-forma diferentiala si
: D 7 R3 , (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v))
este o panza parametrizata, atunci integrala pe suprafata (orientata) a
formei diferentiale este:
Z Z
D(Y, Z)
D(Z, X)
D(X, Y )
(P )
+ (Q )
+ (R )
dudv,
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)

D(Y, Z) D(Z, X) D(X, Y )

,
,
sunt iacobienii functiilor X, Y, Z n raD(u, v) D(u, v) D(u, v)
port cu variabilele u si v.
Daca 1 si 2 sunt doua panze parametrizate echivalente cu aceeasi orientare, atunci integralele corespunzatoare sunt egale; daca parametrizarile
au orientari opuse, atunci integralele difera prin semn.
Notatii vectoriale
Unei 2-forme diferentiale = P dy dz + Qdz dx + Rdx dy i se asociaza
(n mod canonic) campul de vectori V = (P, Q, R); daca : D 7 R3 este
o panza parametrizata cu imaginea (orientata cu versorul normalei n),
atunci:
Z
Z
=
V n d.
unde,
3.2. INTEGRALE CURBILINII
3.2
45
Integrale curbilinii
1. Fie a R si fie P, Q : R2 7 R, P (x, y) = x2 + 6y, Q(x, y) = 3ax 4y.

Sa se afle a astfel ncat = P dx + Qdy sa fie o 1-forma diferentiala exacta
pe R2 si apoi sa se determine f C 1 (R2 ) cu proprietatea df = .
Solutie
Spatiul R2 este multime stelata, deci este suficient ca sa fie 1-forma
P
Q
diferentiala nchisa , adica
=
; rezulta a = 2. O primitiva (potential
y
x
f
f
scalar) a lui se calculeaza fie integrand sistemul
= P,
= Q, fie
x
y
direct cu formula
Z y
Z x
Q(x, y)dy, unde xo si yo sunt arbitrari fixati;
P (x, yo )dx +
f (x, y) =
yo
xo
x3
obtinem f (x, y) =
+ 6xy 2y 2 + k, k R.
3
2. Fie P, Q : R2 7 R, definite prin:
P (x, y) =
rq
x2
y2
x, Q(x, y) =
rq
x2 + y 2 + x
si fie = P dx + Qdy. Sa se gaseasca un domeniu maximal pe care forma

diferentiala sa fie exacta.
Solutie
Functiile P si Q sunt de clasa C 1 pe R2 \ {(0, 0)} si:
q
Q
=
x
x2 + y 2 P
y Q
=
.
,
2
2
y
|y| x
2 x +y
x+
Multimea D = {(x, y) R2 ; y > 0} este stelata si
Q
P
=
pe D; evident,
x
y
D este maximala cu aceste proprietati.

3. Folosind definitia, sa se calculeze urmatoarele integrale curbilinii (orientarea
curbei nu este precizata):
Z
(x + y)dx + (x y)dy, = {(x, y) | x2 + y 2 = 4, y 0}.

Z
y
b.
dx + dy, este triunghiul ABC, A(2, 0), B(0, 0), C(0, 2).
x+1
Z
x2 y 2
c.
xdy ydx, = {(x, y) | 2 + 2 = 1}.
a
b
Solutie
a.
46

I DE SUPRAFAT
A
a. Cu parametrizarea x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sin t, t [0, ] obtinem:

Z
(x + y)dx + (x y)dy =
(4 cos 2t 4 sin 2t) = 0.
b. = [AC] [CB] [BA]; parametrizam fiecare segment:

[AC] : x(t) = 2 t, y(t) = t, t [0, 2]
[CB] : x(t) = 0, y(t) = 2 t, t [0, 2]
[BA] : x(t) = t, y(t) = 0, t [0, 2];
obtinem:
Z
y
dx + dy =
x+1
2
Z
0
t
+ 1 dt
t3

dt = 2 3 ln 3.
c. Parametrizarea canonica a elipsei de semiaxe a si b este

x(t) = a cos t, y(t) = b sin t, t [0, 2);
obtinem:
Z
xdy ydx =
4. Fie P (x, y) = ex
abdt = 2ab.
0
2 +y 2
cos(2xy), Q(x, y) = ex
2 +y 2
sin(2xy) si fie
= P dx + Qdy.
Z
= 0 pentru orice curba nchisa .
a. Sa se arate ca
b. Fie R. Sa se calculeze integrala

Z
et cos(2t)dt,
aplicand rezultatul de la punctul a dreptunghiului = ABCD, unde

A(0, 0), B(a, 0), C(a, ), D(0, ).
Solutie
a. Deoarece
P
Q
=
, rezulta ca este 1-forma diferentiala nchisa pe R2
y
x
47
si deci si exacta; n consecinta,
= 0, pentru orice curba nchisa .
b. Parametrizand = [AB] [BC] [CD] [DA], obtinem:

Z
0=
et dt +
ea
2 +t2
sin(2at)dt
2 +2
et
cos(2t)dt.
Pentru a , obtinem:
t2
cos(2t)dt =
2
e
,
2
deoarece
si lim
a
2
et dt =
ea
2 +t2
sin(2t)dt = 0.
5. Sa se calculeze
a. = x2 yzdx + xy 2 zdy + xyz 2 dz, iar este intersectia suprafetelor

x = 1, y 2 + z 2 = 1.
b. = z(z y)dx + xzdy xydz, = 1 2 3 , unde 1 , 2 si 3 sunt
intersectiile conului x2 + y 2 = (z 1)2 cu planele x = 0, y = 0, si, respectiv,
z = 0, cu restrictiile x 0, y 0, z 0.
c. = (y 2z)dx + (x z)dy + (2x y)dz, fiind intersectia suprafetelor
x2 + y 2 + z 2 = r2 , x y + z = 0.
d. = ydx + (x + z)dy + x2 dz, fiind intersectia suprafetelor
x2 + y 2 2x = 0, x + z = 4.
Solutie
Integralele se calculeaza cu definitia.
a. este un cerc situat n planul x = 1; o parametrizare este:
x = 1, y = cos t, z = sin t, t [0, 2).
Rezulta:
Z
cos2 t sin2 t + cos2 t sin2 t dt = 0.
b. In planul x = 0 obtinem dreapta de ecuatie y + z = 1, n planul y = 0

obtinem dreapta x + z = 1, iar n planul z = 0 obtinem sfertul de cerc
48

I DE SUPRAFAT
A
x2 + y 2 = 1, x > 0, y > 0. Rezulta parametrizarile:

1 : x(t) = 0, y(t) = 1 t, z(t) = t, t [0, 1].
2 : x(t) = t, y(t) = 0, z(t) = 1 t, t [0, 1].
3 : x(t) = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 0, t [0, ).

2
In continuare se aplica definitia.
c. Curba este o elipsa situata n planul x y + z = 0; nlocuind z = y x n
ecuatia sferei obtinem: x2 +y 2 +(yx)2 = r2 . Pentru a aduce ecuatia acestei
conice la forma canonica, facem schimbarea de variabile: xy = u, x+y = v;
obtinem ecuatia:
u2
v2
q 2 + 2 = 1.
2
2r
3r
Rezulta parametrizarea:
r
u(t) = x(t) y(t) =

v(t) = x(t) + y(t) =
r
z(t) = y(t) x(t) =
2
r cos t,
3
2 r sin t,
2
r cos t, t [0, 2).
3
Se obtine:
1
x(t) = r
2
2
cos t + 2 sin t ,
3
1
y(t) = r
2
z(t) =
2 sin t
2
cos t ,
3
2
r cos t, t [0, 2).
3

d. Ecuatia canonica a cilindrului este (x 1)2 + y 2 = 1 si deci
x(t) 1 = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3 cos t, t [0, 2).
Z
6. Sa se calculeze
ydx+xdy pe un drum cu capetele A(2, 1) si B(1, 3).
Solutie
Forma diferentiala = ydx + xdy este nchisa pe R2 si deci este exacta.
Rezulta ca integrala este independenta de drumul particular care uneste
49
punctele A si B. Integrala se calculeaza pe un drum particular, de exemplu

pe segmentul [AB], a carui parametrizare este:
x(t) =
5t
, y(t) = t, t [1, 3].
2
O alta metoda consta n a determina un potential scalar f pentru 1-forma

diferentiala :
Z
xdy = xy + k,
y0 dx +
f (x, y) =
x0
y0
k fiind o constanta arbitrara. Integrala ceruta n enunt este:

Z
= f (B) f (A) = 1,
fiind un drum arbitrar avand capetele A si B.

7. Fie P, Q, R : = {(x, y, z) ; y > 0, z 0} 7 R,
P (x, y, z) = x2 yz +
Q(x, y, z) = y 2 zx
x2
y
,
+ y2
x
,
x2 + y 2
R(x, y, z) = z 2 xy.
Z
, unde este un
Notand cu = P dx + Qdy + Rdz, sa se calculeze
drum parametrizat arbitrar (inclus n ) ce uneste punctele A(1, 1, 0) si

B(1, 1, 0).
Solutie
Observam ca este o 1-forma diferentiala nchisa:
P
x2 y 2
Q
= 2
z =
,
2
2
y
(x + y )
x
R
= y =
x
Q
= x =
z
P
,
z
R
.
y
Z
Domeniul este stelat, asadar este exacta pe . Rezulta ca
nu
depinde de drumul parametrizat , ci doar de extremitatile A si B si de
50

I DE SUPRAFAT
A
orientare (de la A catre B).

Fie parametrizarea x(t) = t, y(t) = 1, z(t) = 0, t [1, 1]; obtinem:
Z
t2 +
1
2
dt = .
t2 + 1
3 2

Sa mai facem observatia ca rationamentul de mai sus nu mai este corect

daca drumul nu ar fi inclus n , deoarece, pe un astfel de domeniu nu ar
mai fi exacta si deci integrala nu ar mai fi independenta de drum.
De exemplu, sa consideram punctele C(1, 1, 0), D(1, 1, 0) si drumul
1 format
Z prin Zconcatenarea segmentelor (orientate) [AC] [CD] [DB].
Atunci
6= . Intr-adevar, cu parametrizarea:
1
[AC] : x(t) = 1, y(t) = t, z(t) = 0, t [1, 1],

[CD] : x(t) t, y(t) = 1, z(t) = 0, t [1, 1],
[DB] : x(t) = 1, y(t) = t, z(t) = 0, t [1, 1].
se obtine:
Z
2 2 2
2
= + + + = +3 .
2
3
2
3
2
3
3
2
1
8. Fie P, Q : R2 \ {(x, y) | xy = 1} 7 R,
P (x, y) =
y
x
, Q(x, y) =
1 + xy
1 + xy
Z
si fie = P dx + Qdy. Sa se calculeze integrala
, unde este un drum
arbitrar avand capetele A(1, 1) si B(3, 3) si nu intersecteaza hiperbola

xy = 1.
Solutie
Forma diferentiala este nchisa:
P
1
Q
=
=
, (x, y) R2 , xy 6= 1.
2
y
(1 + xy)
x
Multimea = {(x, y) R2 | xy > 1} este stelata, deci pe este exacta.
Rezulta ca integrala este independenta de drumul particular (inclus n )
care uneste punctele A si B. Un potential scalar pentru pe multimea
este:
Z
f (x, y) =
x0
y0
dx +
1 + xy0
y0
x
dy = ln(1 + xy) + k, xy > 1,
1 + xy
51
si deci integrala este:

Z
= f (B) f (A) = ln 5.
9. Sa se calculeze circulatia campului de vectori V de-a lungul curbei

a. V = (x2 + y 2 )i (x2 y 2 )j,
= {(x, y) R2 ; x2 +y 2 = 4, y < 0}{(x, y) R2 ; x2 +y 2 2x = 0, y 0}.
b. V = xi + xyj + xyzk,
= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 = 1} {(x, y, z) R3 ; x + z = 3}.
Solutie
Campului de vectori V = P i + Qj + Rk i se asociaza, prin definitie, 1-forma
diferentiala = P dx + Qdy + Rdz;
Z circulatZia lui V de-a lungul lui este,
prin definitie integrala curbilinie:
V dr =
a. Notam:
1 = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 = 4, y < 0},

2 = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2x = 0, y 0}.
O parametrizare (n sens trigonometric pozitiv) pentru se obtine astfel:
1 : x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sin t, t [, 2),
2 : x(t) = 1 + cos t, y(t) = sin t, t [0, ].
b. Parametrizarea este: x(t) = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3cos t, t [0, 2).
a se calculeze urmatoarele integrale curbilinii de prima speta:
Z10. S
1
sin 2t, t [ 6 , 4 ].
2
Z
p
b.
xyds, : x(t) = |t|, y(t) = 1 t2 , t [1, 1].
yds, : x(t) = ln(sin t) sin2 t, y(t) =
a.
c.
|x y|, : x(t) = | cos t|, y(t) = sin t, t [0, ].
Solutie
a. Cu definitia, obtinem:
Z
yds =
1
sin 2t
2
(ctgt sin 2t)2 + cos2 2t dt =
(2 cos t 1) sin tdt =
5
2
.
3
12
52

I DE SUPRAFAT
A
b. Integrala se descompune ntr-o suma de doua integrale:

Z
tdt +
xyds =
1
tdt = 1.
0
c. Aplicand definitia, obtinem:

Z
|x y| ds =
| | cos t| sin t | dt = 4( 2 1).
Z
0
11. Sa se calculeze lungimea L a arcului de parabola

p y2
x = , y [p, p].
2 2p
Solutie
Cu parametrizarea
y(t) = t, x(t) =
avem:
Z
L=
1+
ds =
t2
p
, t [p, p ],
2 2p
t2
2
dt =
2
p
p
pq
t2 + p2 dt =
p
t2 + p2
dt
t2
2 p
p
p
p
dt
=
2p
+
dt =
t2 + p 2
t2 + p2 p 0
t2 + p 2
0
0

2Z p
t
t p 2
dt =
= 4p ln 1 + 2 +
p 0
t + p2

Z pq

2 q
= 4p ln 1 + 2 +
t t2 + p2 |p0
t2 + p2 dt .
p
0
2
=
p
Rezulta:
L=p
2 + 2 ln(1 +

2) .
12. Sa se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc

de raza R si de masura (0, ), presupus omogen.
Solutie
Coordonatele centrului de greutate G ale unei curbe plane omogene sunt:
xG =
1
L
xds, yG =
1
L
ds,
unde L este lungimea firului. Consideram originea axelor de coordonate n

centrul cercului si fie A si B doua puncte simetrice fata de axa Ox cu masura
53
arcului AB egala cu .
Cu parametrizarea x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, t ( 2 , 2 ), obtinem:
xG =
R cos tdt =
2R
sin , yG = 0.
13. Sa se calculeze masa firului material de ecuatii parametrice:

1
1
x(t) = t, y(t) = t2 , z(t) = t3 , t [0, 1],
2
3
si avand densitatea F (x, y, z) = 2y.

Solutie
Conform formulei masei:
Z
M=
F (x, y, z)ds =
Z p
t 1+
t2
t4
dt =
t
0
1
=
2
3
2
Z
1
2
s
1
=
2
u2 +
q
3
4
u2 +
3
= ln u +
8
3
4
u2
3
2
3
du =
8
3
+
4
t2 (1 + t2 + t4 ) dt =
2y ds =
1q
u2 +
1
2
3
2
Z
1
2
1
+
2
2
3
dt =
4
3
du =
4
du
q
t2
u2 +
3
4
1
+
2
3
2
Z
1
2
u2
q
u2 +
3
4
du =
3
! 3
r
Z 3r
2
3 2 1 2
3
1

2
u2 + du.
+ u u +
1
2
4 1 2 12
4
2
Ultima integrala este M , deci (dupa calcule) se obtine:

3 3+2 3 1
M = ln
+
3 31 .
8
3
4
14. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale firului
material cu parametrizarea:
x(t) = t, y(t) = cht, t [0, 1]
54

I DE SUPRAFAT
A
si densitatea f (x, y) = y.
Solutie
Masa firului este:
Z
M=
1
2
ch2 tdt =
cht 1 + sh t dt =
yds =
1
1
1
1
t + sh2t = (2 + sh2) .
2
2
4
0

(1 + ch2t) dt =
0
Coordonatele centrului de greutate:

1
xG =
M
1
=
2M
1
t ch tdt =
2M
2
1
1
1
t2
+ t sh2t
2 0 2
2
0

1
yG =
M
=
3.3
1
M
Z
0
(t + t ch2t) dt =
0
sh2tdt =
1
ch tdt =
M
0
1
1
(3 + 2 sh2 ch2) .
8M

1 + sh2 t shtdt =

1
1 3 1
1 3
sht + sh t =
sh1 + sh 1 .
3
M
3
0
Integrale de suprafat
a
15. In fiecare din exemplele urmatoare se da o panza parametrizata

D 3 (u, v) 7 (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) R3 .
Sa se calculeze vectorii tangenti la suprafata si versorul normalei la suprafata.
Sa se gaseasca n fiecare caz si ecuatia n coordonate carteziene.
a. Sfera; fie R > 0; : [0, ] [0, 2) 7 R3 ,
(, ) = (R sin cos , R sin sin , R cos ).
b. Paraboloidul; fie a > 0, h > 0; : [0, h] [0, 2) 7 R3 ,
(u, v) = (au cos v, au sin v, u2 ).
c. Elipsoidul; fie a > 0, b > 0, c > 0; : [0, ] [0, 2) 7 R3 ,
(, ) = (a sin cos , b sin sin , c cos ).

3.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A
55
d. Conul; fie h > 0; : [0, 2) [0, h] 7 R3 ,

(u, v) = (v cos u, v sin u, v).
e. Cilindrul; fie a > 0, 0 h1 h2 ; : [0, 2) [h1 , h2 ] 7 R3 ,
(, z) = (a cos , a sin , z).
f. Parametrizare carteziana; fie D R2 si fie f : D 7 R, f C 1 (D).
: D 7 R3 , (x, y) = (x, y, f (x, y)).
g. Suprafata de rotatie n jurul axei Oz:
Fie 0 < r1 < r2 si fie f : [r1 , r2 ] 7 R, f C 1 (D).
: [r1 , r2 ] [0, 2) 7 R3 , (r, ) = (r cos , r sin , f (r)).
h. Torul; fie 0 < a < b; : [0, 2) [0, 2) 7 R3 ,
(u, v) = ((a + b cos u) cos v, (a + b cos u) sin v, b sin u) .
Solutie
Vectorii tangenti la suprafata sunt
si
, iar versorul normalei este
u
v
.
v
k u
16. In continuare, = P dy dz + Qdz dx + Rdx dy este o 2-forma

diferentiala iar este Zimaginea unei panze parametrizate; sa se calculeze
.
integrala de suprafata
a. = ydy dz + zdz dx + xdx dy,

: X(u, v) = u cos v, Y (u, v) = u sin v, Z(u, v) = cv,
(u, v) [a, b] [0, 2).
b. = xdy dz + ydz dx + zdx dy,
: x2 + y 2 + z 2 = R2 .
c. = yzdy dz + zxdz dx + xydx dy,
x2 y 2 z 2
: 2 + 2 + 2 = 1.
a
b
c
d. = xdy dz + ydz dx,
: x2 + y 2 = z 2 , z [1, 2].
e. = (y + z)dy dz + (x + y)dx dy,
: x2 + y 2 = a2 , z [0, 1].

I DE SUPRAFAT
A
56
Solutie
Aplicam definitia integralei de suprafata de speta a doua.
a. Iacobienii:
D(Y, Z)
D(Z, X)
D(X, Y )
= c sin v,
= c cos v,
= u,
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)
si deci:
Z
du
=
a

1
cu sin2 v c2 v cos v + u2 cos v dv = c b2 a2
2
b. Parametrizam sfera de centru O si raza R:

X(, ) = R sin cos , Y (, ) = R sin sin , Z(, ) = R cos ,
domeniul parametrizarii (, ) D = [0, ] [0, 2).
D(Y, Z)
= R2 sin2 cos ,
D(, )
D(Z, X)
= R2 sin2 sin ,
D(, )
D(X, Y )
= R2 sin cos
D(, )
Z
= 4R3 .
Rezulta
c. Parametrizarea canonica a elipsoidului este:

X(, ) = aR sin cos , Y (, ) = bR sin sin , Z(, ) = cR cos ,
[0, ], [0, 2).
In continuare calculul este asemanator cu cel de la punctul anterior.
d. Parametrizarea canonica a conului este:
X(u, v) = v cos u, Y (u, v) = v sin u, Z(u, v) = v,
(u, v) D = [0, 2) [1, 2].
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(Z, X)
D(X, Y )
= v cos u,
= v sin u,
= v.
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)

A
57
Rezulta integrala:
Z
Z Z
v 2 cos2 u + v 2 sin2 u dudv =
14
.
3
e. Parametrizarea canonica a cilindrului este: (, z) D = [0, 2) [0, 1],

X(, z) = a cos , Y (, z) = a sin , Z(, z) = z, .
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(Z, X)
D(X, Y )
= a cos ,
= a sin ,
= 0.
D(, z)
D(, z)
D(, z)
Rezulta integrala:
Z
Z Z
(a sin + z) a cos ddz = 0.

D
a se calculeze integralele de suprafata:

Z17. S
xzdy dz + yzdz dx + (x + y)dx dy,
a.
=Z {(x, y, z) ; x2 + y 2 = a2 , x > 0, y > 0, 0 < z < h}.

xdy dz + ydz dx + zdx dy,
b.
= {(x, y, z) ; x2 + y 2 + z 2 = R2 , x > 0, y > 0, z > 0}.

Solutie
a. Parametrizarea lui (o submultime a unui cilindru) este:
X(, z) = a cos , Y (, z) = a sin , Z(, z) = z,
domeniul parametrizarii fiind (, z) D = 0, 2 (0, h). Rezulta:
xzdy dz + yzdz dx + (x + y)dx dy =
Z Z
D
a2 zddz =
a2 h2
.
4
b. Portiunea de sfera are parametrizarea:

domeniul parametrizarii (, ) D = [0, 2 ] [0, 2 ).
In continuare calculul este similar cu cel din exercitiul anterior (punctul b).

I DE SUPRAFAT
A
58
18. Sa se calculeze integrala de suprafata de prima speta

Z
F (x, y, z)d
2
2
2
a. F (x, y, z) = |xyz|,
: z2 = x2 + y , z [0, 1].
b. F (x, y, z) = y z, : x + y = 6z,qz [0, 2].
c. F (x, y, z) = z 2 , = {(x, y, z) ; z = x2 + y 2 , x2 + y 2 6y 0.}.

Solutie
Se aplica definitia integralei de suprafata de prima speta.
a. Parametrizarea carteziana a conului este:
z = f (x, y) =
x2 + y 2 , D = {(x, y) ; x2 + y 2 1}.
Rezulta:
s
x2
y2
+
dxdy =
x2 + y 2 x2 + y 2
q
Z Z
4
2
|xy| x2 + y 2 dxdy =
.
= 2
5
D
b. Parametrizarea carteziana a paraboloidului este:
Z
|xyz|d =
Z Z
|xy| x2 + y 2 1 +
1
z = f (x, y) = (x2 + y 2 ), D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 12}.
6
Rezulta:
Z
Z Z
y zd =
D
1 2
(x + y 2 )
6
2
1
=
d
6 0
0
c. Cu parametrizarea carteziana
z=
rezulta:
12
1
1 + (x2 + y 2 ) dxdy =
9
3 1 +
2
sin = 0.
9
x2 + y 2 , (x, y) D = {(x, y) | x2 + y 2 6y}.

Z
z 2 d =
Z Z
(x2 + y 2 )dxdy =
D
d
0
6 sin
3 d =
243
.
2

A
59
19. Sa se calculeze ariile suprafetelor:

a. sfera de raza R.
b. conul z 2 = x2 + y 2 , z [0, h].
c. paraboloidul z = x2 + y 2 , z [0, h].
Solutii
a. Parametrizarea canonica a sferei este:
domeniul parametrizarii (, ) D = [0, ] [0, 2).
Notand (, ) = (X(, ), Y (, ), Z(, )), rezulta:

= (R cos cos , R cos sin , R sin ) (R sin sin , R sin cos , 0) =

= R2 sin2 cos , R2 sin2 sin , R2 sin cos .

Elementul de suprafata este:
k
k= R2 sin .
Rezulta aria sferei SR

Z Z
r2 sin dd = 4R2 .
d =
D
SR
b. Parametrizarea carteziana a conului este:

z=
x2 + y 2 , (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 h2 }.
Rezulta aria conului Ch :

Z
d =
Z Z
Ch
2dxdy =
2h2 .
c. Parametrizarea carteziana a paraboloidului este:

z = x2 + y 2 , (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 h}.
Rezulta aria paraboloidului Ph :
Z
d =
Ph
Z Z q
1 + 4x2 + 4y 2 dxdy =
60

I DE SUPRAFAT
A
1+
42 d

q
3
=
(1 + 4h) 1 .
6
20. Sa se calculeze aria A a suprafetei n urmatoarele cazuri:

a. : 2z = 4 x2 y 2 , z [0, 1].
b. este submultimea de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = 1, situata n interiorul
conului x2 + y 2 = z 2 .
c. este submultimea de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = R2 , situata n interiorul
cilindrului x2 + y 2 Ry = 0.
d. este submultimea de pe paraboloidul z = x2 + y 2 situata n interiorul
cilindrului x2 + y 2 = 2y.
e. este torul.
Solutie
Z
Aria suprafetei este A =
a. A =
d.
Z Z q
1 + x2 + y 2 dxdy, D = {(x, y) ; 2 x2 + y 2 4}.
Z DZ
1
1
dxdy, D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 }.
2
2
2
Z ZD 1 x y
R
p
c. A = 2
dxdy, D = {(x, y) ; x2 + y 2 Ry}.
2 x2 y 2
R
D
Z Z q
b. A = 2
1 + 4x2 + 4y 2 dxdy, D = {(x, y) ; x2 + y 2 2y}.
d. A =
e. A =
Z ZD
(a + b cos u)dudv, D = [0, 2] [0, 2].
21. Sa se calculeze fluxul campului de vectori V prin suprafata n

urmatoarele cazuri:
a. V = xi + yj + zk, : z 2 = x2 + y 2 , z [0, 1].
b. V = yi xj + z 2 k, : z = x2 + y 2 , z [0, 1].

1
c. V = p 2
yi
xj
+
k
, : z = 4 x2 y 2 , z [0, 1].
x + y2
Solutie
Fluxul campului de vectori
Z V prin suprafata n raport cu normala n este,
prin definitie, F (V ) =
Daca : D 7
R3
V nd, n fiind versorul normalei la suprafata .
este o parametrizare a lui , atunci fluxul este:
F (V ) =
Z Z
V nd =
(V )
Z Z
=
D
dudv =
u
v

,
dudv,
u v

V ,

A
61
si
.
u
v
p
a. Considerand parametrizarea carteziana z = x2 + y 2 , obtinem
ultima paranteza fiind produsul mixt al vectorilor V ,
x2
n= p 2
xi yj +
2(x + y 2 )
y2k
si deci fluxul este 0 deoarece vectorii V si n sunt ortogonali.

b. Considerand parametrizarea carteziana
z = x2 + y 2 , D = {(x, y) ; x2 + y 2 1},
obtinem:
Z Z
F (V ) =
2 2
(x + y ) dxdy =
5 d =
.
3
c. Cu parametrizarea carteziana
z = 4 x2 y 2 , D = {(x, y) ; 3 x2 + y 2 4},
obtinem:
F (V ) =
Z Z
D
1
p
dxdy =
2
x + y2
d = 2(2
3).
22. Fie a < b doua numere reale si f, g : [a, b] 7 R doua functii continue
astfel ncat f (t) 0, t [a, b]. Fie o curba (situata in planul y = 0) de
parametrizare
x(t) = f (t), y(t) = 0, z(t) = g(t)
si fie suprafata de rotatie obtinuta prin rotirea curbei n jurul axei Oz.
Sa se calculeze aria suprafetei .
Solutie
Parametrizarea suprafetei este
(u, v) = (f (u) cos v, f (u) sin v, g(u)), (u, v) [a, b] [0, 2]
si deci aria este:
A() =
d =
|f (u)|
dv
f (u)
a
(f 0 (u))2 + (g 0 (u))2 du =
= 2
(f 0 (u))2 + (g 0 (u))2 du.
62

I DE SUPRAFAT
A
Abscisa centrului de greutate al curbei (omogene) este

xG
R
Z
xds
1
= R
=
ds
f (u) (f 0 (u))2 + (g 0 (u))2 du,
unde, L este lungimea lui . Rezulta deci A() = 2LxG .

23. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale unei
semisfere S de raza R si avand densitatea constanta c.
Solutie
Z
Masa este data de formula M =
cd, iar coordonatele centrului de greuS
tate sunt:
xG =
1
M
Z
S
cx d, yG =
1
M
cyd, zG =
1
M
czd.
S
Considerand semisfera cu centrul n origine si situata n semiplanul z > 0,

parametrizarea este:
X(, ) = R sin cos ,
Y (, ) = R sin cos ,
Z(, ) = R cos , (, ) [0, ] [0, 2].

2
Rezulta:
Z
c d =
M=
cR2 sin d = 2R2 c.
Din motive de simetrie (sau calcul direct) rezulta xG = yG = 0.

zG =
1
M
cz d =
S
1
M
d
0
cR3 sin cos d =
R
.
2
Capitolul 4
Formule integrale
4.1
Notiuni teoretice
Formula Green-Riemann
Fie (K, K) un compact cu bord orientat inclus n R2 (orientarea pe K
este sensul trigonometric pozitiv) si fie
= P dx + Qdy
o 1-forma diferentiala de clasa C 1 pe o vecinatate a lui K; atunci:

Z Z
P dx + Qdy =
K
Q P
x
y
dxdy.
Daca V = P i + Qj este campul vectorial asociat (n mod canonic) formei

diferentiale , atunci formula se scrie sub forma:
Z
Z Z
V dr =
K
Q P
x
y
dxdy.
O consecinta este urmatoarea formula pentru arie (notatiile si orientarea

pe bordul K sunt cele de mai sus):
aria(K) =
1
2
xdy ydx.
Formula Gauss-Ostrogradski
Fie K R3 un compact cu bord orientat ( bordul K orientat dupa normala
exterioara). Atunci, pentru orice 2-forma diferentiala
= P dy dz + Qdz dx + Rdx dy
63
64
CAPITOLUL 4. FORMULE INTEGRALE
de clasa C 1 pe o vecinatate a lui K, are loc egalitatea:

Z
Z Z Z
P dy dz + Qdz dx + Rdx dy =
P
Q R
dxdydz.
+
+
x
y
z

Daca notam cu V = P i + Qj + Rk campul vectorial asociat (n mod

canonic) 2-formei diferentiale , atunci formula de mai sus se scrie:
Z
Z Z Z
V nd =
div(V )dxdydz,
Q
R
unde, n este normala exterioara la K, iar div(V ) = P
x + y + z este
divergenta lui V . Observam ca membrul stang este fluxul campului V prin
suprafata K, de aceea formula Gauss-Ostrogradski se mai numeste si formula flux-divergenta.
Formula lui Stokes

Fie (, ) o suprafata bordata orientata (orientarea pe este compatibila
cu orientarea pe bordul ) si fie = P dx+Qdy+Rdz o 1-forma diferentiala
de clasa C 1 pe o vecinatate a lui ; atunci:
Z
P dx + Qdy + Rdz =
Z
R Q
dy dz +
y
z

P
R
dz dx +
z
x

Q P
x
y
dx dy.
Daca V = P i + Qj + Rk este campul vectorial asociat (n mod canonic)

formei diferentiale , atunci formula lui Stokes se scrie:
Z
V dr =
(rotV ) n d,
orientarile pe curba (nchisa) si pe suprafata fiind compatibile.

In exercitiile care urmeaza, se subntelege, atunci cand este cazul, ca
orientarile pe curbe si suprafete sunt compatibile, adica sunt ndeplinite
ipotezele formulelor de mai sus.
4.2. FORMULA GREEN-RIEMANN
4.2
65
Formula Green-Riemann
1. Sa se
and formula Green-Riemann integrala curZ calculeze direct si aplic
bilinie
a. = y 2 dx + xdy,
este patratul cu varfurile A(0, 0), B(2, 0), C(2, 2), D(0, 2).
b. = ydx + x2 dy, este cercul cu centrul n origine si de raza 2.
c. = ydx xdy, este elipsa de semiaxe a si b si de centru O.
Solutie
Calculul direct al integralelor l lasam ca exercitiu. Calculam integralele
aplicand formula Green-Riemann; notam cu K compactul marginit de .
a. Compactul K este interiorul patratului:
Z
y 2 dx + xdy =
Z Z
(1 2y)dxdy =
dx
0
(1 2y)dy = 4.
b. Compactul K este discul de centru O si raza 2; pentru calculul integralei

duble folosim coordonatele polare (, ):
Z
ydx + x2 dy =
Z Z
(2x 1)dxdy =
(2 cos 1)d = 4.
d
0
c. Compactul K este interiorul elipsei; pentru calculul integralei duble

folosim coordonatele polare generalizate:
Z
ydx xdy =
2. Fie =
Z Z
y
x
dx + 2
dy.
x2 + y 2
x + y2 Z
a. Sa se calculeze integrala curbilinie
2abd = 2ab.
2dxdy =
, unde, am notat cu C(O, R)
C(O,R)
cercul de centru O Zsi raza R > 0.

b. Sa se calculeze
, unde, este o curba arbitrara nchisa astfel ncat
O 6 .
Solutie
a. Sa observam, mai ntai ca C 1 (R2 \{O}), deci pentru calculul integralei
de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann. Folosim definitia
integralei curbilinii; parametrizam cercul:
x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, t [0, 2)
66
si obtinem:
Z
dt = 2.
=
C(O,R)
b. Notam cu K compactul marginit de curba . Distingem doua cazuri:

daca O 6 K (se poate aplica formula Green-Riemann) sau daca O K (nu
se poate aplica formula Green-Riemann).
Presupunem mai ntai ca O 6 K; atunci:
Z
Z Z
x
2
x + y2
2
y
x + y2

dxdy = 0.
Presupunem acum ca O K; fie R > 0 astfel ncat C(O, R) este inclus n

interiorul lui K. Notam cu D(O, R) discul deschis de centru O si raza R.
Fie A compactul A = K \ D(O, R). Bordul orientat al lui A este reuniunea
A = C(O, R), sensul pe cerc fiind sensul trigonometric negativ. Deoarece
O 6 A, avem:
Z Z
Z
0dxdy = 0.
=
A
Rezulta:
3. Fie =
Z
= 2.
C(O,R)
xy
x+y
dx + 2
dy. Sa se calculeze integrala curbilinie
2
2
x +y
x + y2
, unde este o curba arbitrara nchisa cu O 6 .
Solutie
Observam ca este o 1-forma diferentiala nchisa. In continuare aplicam
rationamentul de la exercitiul precedent.
4. Sa se calculeze urmatoarele integrale curbilinii direct si aplicand formula
Z Green-Riemann:
y2
x2
x2 y 2
e a2 + b2 (ydx + xdy), = {(x, y) | 2 + 2 = 1}.
a.
a
b
Z
x2
b.
xydx + dy,
2
= {(x, y) | x2 + y 2 = 1, x 0 y} {(x, y) | x + y = 1, x 0, y 0}.

Solutie
Pentru calculul direct se parametrizeaza cele doua curbe si se aplica definitia
integralei curbilinii. Vom calcula acum integralele cu ajutorul formulei
Green-Riemann.
a. Elipsa este nchisa iar 1-forma diferentiala este de clasa C 1 pe R2 ,
67
deci putem aplica formula Green-Riemann (notam K multimea compacta

marginita de ):
Z
2
x2
+ y2
a2
b
Z Z
(ydx + xdy) =
2e
2
x2
+ y2
a2
b
x2 y 2
1+ 2 + 2
a
b
dxdy,
integrala dubla calculandu-se cu coordonate polare generalizate.

b. Curba nu este nchisa, deci nu putem aplica direct formula GreenRiemann. Fie A(0, 1) si B(0, 1) si fie [AB] segmentul orientat (de la A
catre B) determinat de aceste puncte. Fie = [AB]; atunci este o
curba nchisa si deci, aplicand formula Green-Riemann, obtinem (notam cu
K compactul marginit de ):
Z
xydx +
x2
dy =
2
Z Z
0dxdy = 0.
K
Rezulta deci:
x2
xydx + dy =
2
xydx +
[AB]
x2
dy = 0,
2
ultima integrala curbilinie calculandu-se imediat cu definitia.

5. Sa se calculeze aria multimii marginite de curba n urmatoarele
cazuri:
x2 y 2
a. 2 + 2 = 1, (a > 0, b > 0).
a2
b2
b. x 3 + y 3 = 1.
Solutie
Z
1
Aria multimii marginite de curba este A =
xdy ydx.
2
a. Cu parametrizarea x(t) = a cos t, y(t) = b sin t, t [0, 2), obtinem:
1
A=
2
ab cos2 t + sin2 t dt = ab.
b. Cu parametrizarea x(t) = cos3 t, y(t) = sin3 t, t [0, 2), obtinem:

1
A=
2
3
xdy ydx =
2
Z
0
3
sin2 t cos2 tdt = .
8
68
6. a. Fie = (t), t [a, b] ecuatia n coordonate polare a unei curbe

Z
1 b 2
nchise . Sa se demonstreze ca aria interiorului lui este A =
(t)dt.
2 a
Fie a > 0, b > 0; sa se calculeze ariile multimilor marginite de curbele de
ecuatii (n coordonate polare):
ab
b. (t) = p
, t [0, 2].
2
2
a sin t + b2 cos2 t
c. (t) = a(1 + cos t), t [0, ].
Solutie
a. Cu parametrizarea x(t) = (t) cos t, y(t) = (t) sin t, t [a, b], obtinem:
1
A=
2
1
xdy ydx =
2
1 2
a2 b2
b. A =
dt = 2a2 b2
2 0 a2 sin2 t + b2 cos2 t
c. Analog.
2 (t)dt.
du
= ab.
+ b2
a2 u2
7. Sa se calculeze circulatia campului de vectori V pe curba n cazurile:

a. V = y 2 i + xyj,
= {(x, y); x2 + y 2 = 1, y > 0} {(x, y); y = x2 1, y 0}.
b. V = ex cos yi ex sin yj.
este o curba arbitrara continuta n semiplanul superior care uneste punctele
A(1, 0) si B(1, 0), sensul fiind de la A catre B.
Solutie
a. Vom aplica formula Green-Riemann; notand cu K interiorul curbei ,
obtinem:
Z Z
ydxdy =
V dr =
1x2
dx
1
ydy.
x2 1
b. Curba nu este nchisa; fie [BA] segmentul orientat (de la B catre A) si

fie curba nchisa = [BA]. Calculam circulatia lui V pe curba cu
ajutorul formulei Green-Riemann (notam cu K compactul marginit de ):
Z
Z Z
V dr =
0dxdy = 0,
K
deci circulatia pe curba este egala cu circulatia pe segmentul orientat

[AB]:
Z
V dr =
[AB]
V dr =
Z
0
et dt = 1 e.
69
8. Fie a < b, fie : [a, b] 7 R2 , (t) = (x(t), y(t)), un drum parametrizat

nchis ((a) = (b)) , orientat n sens trigonometric pozitiv si fie K compactul marginit de imaginea lui . Intr-un punct arbitrar (t) = (x(t), y(t)),
consideram vectorul normal la , n(t) = (y 0 (t), x0 (t)). Sa se demonstreze
ca pentru orice camp de vectori V de clasa C 1 pe o vecinatate a lui K, avem:
b
Z Z
V ((t))n(t)dt =
div(V )dxdy.
Solutie
Din definitia integralei curbilinii, rezulta:
b
P dy Qdx.
V ((t))n(t)dt =
a
Aplicand ultimei integrale curbilinii formula Green-Riemann, obtinem:

b
V ((t))n(t)dt =
a
Z Z
=
K
P dy Qdx =
P
Q
+
dxdy =
x
y

Z Z
div(V )dxdy.
K
9. Formula de medie pentru functii armonice

O functie f : U R2 7 R se numeste armonica pe U daca
f =
2f
2f
+
= 0 pe U.
x2
y 2
Fie f o functie armonica pe discul unitate. Atunci:

1
f ((0, 0)) =
2
f ( cos t, sin t)dt, (0, 1),
egalitate numita formula de medie pentru functii armonice.

Solutie
Fie (0, 1) si fie
1
g() =
2
f ( cos t, sin t)dt.

0
Vom demonstra ca functia g este constanta.

Pentru aceasta, calculam derivata sa:
g 0 () =
1
2
Z
0
f
f
( cos t, sin t) cos t +
( cos t, sin t) sin t dt =
x
y

70
2 f
1
f
( cos t, sin t),
( cos t, sin t) ( cos t, sin t) dt.
2 0
x
y
Vom aplica acum rezultatul exercitiului 8 de mai sus.
Vectorul n = ( cos t, sin t) este vectorul normal (exterior) la cercul de
f
f
centru O si raza , iar campul vectorial V =
i+
j. Obtinem (notam
x
y
cu K discul de centru O si raza ):
1
g () =
2
0
Z Z
f dxdy = 0.
K
Rezulta deci ca functia g este constanta pe intervalul (0, 1); n consecinta,

avem:
Z
1 2
f ( cos t, sin t)dt = g() = lim g() =
0
2 0
Z 2
1
f ((0, 0)) = f ((0, 0)).
=
2 0
4.3
Formula Gauss-Ostrogradski
Z
10. Sa se calculeze integrala de suprafata

x2 dy
z 3 dx
a. =
dz 2xydz dx +
dy.
2
2
2
= {(x, y, z) ; x + y + z = 9}.
b. = yzdy dz (x + z)dz dx + (x2 + y 2 + 3z)dx dy.
= {(x, y, z); x2 + y 2 = 4 2z, z 1} {(x, y, z); x2 + y 2 4 2z, z = 1}.
c. = x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy.
= {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 = 1, z 0}.
Solutie
a. Fie K = {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 9};
aplicand formula Gauss-Ostrogradski (sunt verificate ipotezele), obtinem:
Z
x2 dy dz 2xydz dx + z 3 dx dy =
Z Z Z
3z 2 dxdydz,
integrala tripla calculandu-se folosind coordonate sferice.

b. Fie K compactul marginit de suprafata (nchisa) si fie
D = {(x, y); x2 + y 2 2} proiectia lui K pe planul xOy; aplicand formula
Gauss-Ostrogradski, obtinem:
Z
Z Z Z
Z Z
3dxdydz = 3
K
dxdy
D
2 12 (x2 +y 2 )
dz.
4.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI
71
c. Suprafata nu este nchisa, deci formula Gauss-Ostrogradski nu se poate

aplica.
Fie D = {(x, y, z) ; x2 + y 2 1, z = 0} si fie S = D, orientata cu
normala exterioara (pe D normala este k). Fie K compactul al carui bord
(orientat) este suprafata (nchisa) S. Aplicand formula Gauss-Ostrogradski,
obtinem:
Z
x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z )dx dy =
Z Z Z
2dxdydz =
K
4
.
3
Rezulta deci:
Z
x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy =
x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy.

3
D
Calculand ultima integrala de suprafata cu definitia, obtinem:
Z
x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy =
Z Z
0dxdy = 0,
D
si deci
4 3
3 .
11. Sa se calculeze integrala de suprafata
direct si folosind formula
Gauss-Ostrogradski n urmatoarele cazuri:

a. = x(y z)dy dz + y(z x)dz dx + z(x y)dx dy.
= {(x, y, z) ; z = 1 x2 y 2 , z > 0} {(x, y, z) x2 + y 2 1, z = 0}.
b. = x2 (y z)dy dz + y 2 (z x)dz dx + z 2 (x y)dx dy.
= {(x, y, z); z 2 = x2 + y 2 , 0 < z 1}.
Solutie
Analog cu exercitiul anterior; n cazul b trebuie sa reunim la discul
D = {(x, y, z); x2 + y 2 1, z = 1}, orientat dupa normala k. Obtinem
Z
d
0
2 (cos sin )d = 0.
12. Fie a, b, c trei numere strict pozitive. Sa se calculeze fluxul campului

vectorial:
V = x(xy + az)i y(xy az)j + z 3 k
prin suprafata de ecuatie:
x2 y 2
+ 2
a2
b
!2
z2
= 1.
c2
72
Solutie
Ecuatia suprafetei se poate scrie sub forma echivalenta:
x2 y 2
+ 2 =
a2
b
z2
,
c2
deci z [c, c]. Intersectiile suprafetei cu plane orizontale (z = constant)

sunt elipsele S(z) de ecuatii:
x2
q
z2
c2
a 1
2 + q
y2
b 1
z2
c2
2 = 1.
Semiaxele acestor elipse sunt

s
z2
z2
4
a 1 2 si b 1 2 .
c
c
4
Fie D(z) multimea (din planul orizontal z = constant) marginita de elipsa

S(z); atunci aria lui D(z) este:
s
A(z) = ab 1
z2
.
c2
Pentru calculul fluxului se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fie n

normala exterioara la si fie compactul marginit de ; atunci:
Z Z Z
div(V ) dxdydz =
V n d =
z2
(2az + 3z 2 ) 1 2 dz = 3ab
= ab
c
c
Z
= 6ab
0
z2 1
z2
dz = 6ab
c2
3
= abc3
2
Z
0
(2az + 3z 2 ) dxdy =
dz
Z Z
D(z)
z2 1
(c sin t)2 1 sin2 t c cos t dt =
3
sin2 2t dt = 2 abc3 .
8
13. Legea lui Gauss

Pentru orice q > 0, consideram campul scalar
f (x, y, z) =
x2
z2
dz =
c2
q
q
=
2
2
4r
+y +z
73
si fie campul de gradienti:

E = gradf.
Campul scalar f reprezinta potentialul electric (sau potential Newtonian)
asociat sarcinei electrice q plasate n O, iar E este campul electric generat
(sau camp Newtonian).
a. Sa se expliciteze E si sa se demonstreze ca este camp solenoidal, adica:
divE = 0.
b. Sa se demonstreze ca fluxul campului E prin orice suprafata nchisa ce
nu contine originea n interior este nul.
c. Sa se demonstreze ca fluxul campului E prin orice suprafata nchisa ce
contine originea n interior este q, (legea lui Gauss).
Solutie
a. Putem calcula E direct cu definitia, sau aplicand proprietatile gradientului; obtinem:
q r
E = gradf =
.
4 r3
Aratam acum ca E este solenoidal:

q 3
2
2
2
divE = grad(divf ) = f =
3r
3r(x
+
y
+
z
)
= 0.
4r6
b. Fie o suprafata nchisa ce nu contine originea n interior. Deoarece
campul electric E este de clasa C 1 pe R3 \ {O}, sunt ndeplinite ipotezele
formulei Gauss-Ostrogradski si deci, (notam cu K compactul marginit de
si cu n versorul normalei exterioare la ), obtinem:
F (E) =
Z Z Z
divEdxdydz = 0.
E nd =
c. Fie acum o suprafata nchisa ce contine originea n interior. Deoarece

E nu este de clasa C 1 pe compactul K marginit de , (E nefiind de clasa C 1
n origine), nu putem aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru a calcula
fluxul lui E prin . Fie R > 0 astfel ncat sfera de centru O si raza R
(notata n continuare cu S), sa fie inclusa n interiorul lui . Fie suprafata
(nchisa) 1 = S, orientata dupa normala exterioara (deci pe S este
normala interioara la sfera). Fie K1 multimea compacta marginita de 1 .
Deoarece O 6 K1 , fluxul lui E prin 1 este nul (conform (b)). Rezulta ca
fluxul lui E prin este egal cu fluxul lui E prin S (orientata dupa normala
r
la sfera):
exterioara n =
R
F (E) =
E nd =
S
q
4
d
0
sin d = q.
0
74
14. Fie n N si fie q > 0, {1, 2, .., n}. Fie A , {1, 2, .., n}, n
puncte n R3 de coordonate (x , y , z ). Notam cu r vectorul de pozitie al
punctului A . Potentialul electric generat de sarcinile electrice q plasate n
punctele A este
n
1 X
q
f (x, y, z) =
,
4 =1 k r r k
unde, k k este norma euclidiana n R3 . Fie E = gradf campul electric
asociat potentialului f . Sa se demonstreze ca fluxul campului electric E
printr-o suprafata arbitrara nchisa ce contine toate punctele A n interin
X
orul ei este egal cu
q .
=1
Solutie
Se aplica rationamentul din exercitiul anterior.
15. Legea lui Arhimede
Consideram un recipient (continut n semispatiul z < 0) n care s-a turnat
un lichid avand densitatea constanta c.
Scufundam n lichid un corp pe care l asimilam cu un compact cu bord orientat (K, K). Presupunand ca presiunea exercitata de lichid asupra corpului
scufundat creste proportional cu adancimea, obtinem pentru campul presiunilor formula V = czk. Forta ascensionala pe care lichidul o exercita asupra
corpului scufundat este, prin definitie, egala cu fluxul campului presiunilor
prin suprafata (bordul) K, n raport cu normala exterioara, n. Aplicand
formula Gauss-Ostrogradski, obtinem:
FK (V ) =
Z Z Z
V nd =
K
Z Z Z
divV dxdydz =
=
K
cdxdydz = c vol(K),
K
adica forta ascensionala este egala cu masa lichidului dezlocuit de corpul

scufundat.
16. Fie o suprafata nchisa si fie K compactul marginit de . Sa se
demonstreze ca:
Z
1
r nd = vol (K) ,
3
75
unde, n este normala exterioara la .

Solutie
Se aplica formula Gauss-Ostrogradski:
1
3
r nd =
1
3
Z Z Z
Z Z Z
div(r) dxdydz =
dxdydz = vol(K).
17. Fie campul vectorial V = r +
kr
r si fie suprafata
r4
= {(x, y, z); z = 3 x2 y 2 , 1 z} {(x, y, z); x2 + y 2 2, z = 1}.

Sa se calculeze fluxul lui V prin (orientata dupa normala exterioara).
Solutie
Se aplica formula Gauss-Ostrogradski; pentru aceasta, calculam
kr
divV = div r + 4 r
r
=3+
kr
r4
kr
divr + rgrad
r4
kr
1
= 3 + 3 4 + r 4 grad(k r) + (k r)gradr4 =
r
r

kr
=3+3 4 +r
r
k
(k r)
4 6 r
r4
r
= 3.
Notand cu K compactul marginit de suprafata , rezulta:

F (V ) =
Z Z Z
3dxdydz = 3vol(K).
V nd =
1
18. Sa se calculeze fluxul campului vectorial V = (r k) prin:
r
a. O suprafata nchisa arbitrara ce nu contine originea n interior.
b. Sfera de centru O si raza R.
Solutie
a. In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fluxul este nul
deoarece divV = 0.
b. In cazul al doilea, fluxul se calculeaza cu definitia integralei de suprafata
(nu sunt ndeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski); si n acest caz
fluxul este tot 0 deoarece vectorii V si normala exterioara la sfera sunt ortogonali.
76
19. Formulele lui Green

Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R3 . Fie n normala exterioara
la K si fie f, g doua functii de clasa C 2 pe o vecinatate a lui K. Sa se
demonstreze
formulele lui

Z
Z Green:
Z Z
a.
f (gradg) n d =
f g + (gradf )(gradg) dxdydz.
ZK
b.
K

Z Z Z
f (gradg) g (gradf ) n d =
f g g f dxdydz.
Solutie
a. Pentru prima formula se aplica formula Gauss-Ostrogradski campului de
vectori V = f gradg:
Z
Z Z Z
f (gradg) n d =
div(f gradg) dxdydz =
Z Z Z
f div(gradg) + (gradg) (gradf ) dxdydz =
=
K
Z Z Z
f g + (gradg) (gradf ) dxdydz.
=
K
b. A doua formula rezulta direct din prima.

20. Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R3 si fie n versorul normalei exterioare la suprafata K. Fie h o functie armonica pe o vecinatate a
dh
lui K si fie
derivata dupa directia n a lui h. Sa se demonstreze egalitatile:
dn
Z
dh
a.
d = 0.
ZK dn
Z Z Z
dh
h
k gradh k2 dxdydz.
b.
d =
dn
K
K
Solutie
a. Se aplica prima formula a lui Green pentru: f = 1 si g = h; o alta
metoda este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski campului V = gradh:
Z
K
dh
d =
dn
(gradh) n d =
K
Z Z Z
Z Z Z
div(gradh) dxdydz =
=
K
h = 0.
K
b. Se aplica a doua formula a lui Green pentru f = g = h; o alta metoda

consta n a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru V = h gradh:
Z
h
K
dh
d =
dn
Z Z Z
h gradh n d =
K
4.4. FORMULA LUI STOKES
77
Z Z Z
div(h gradh) dxdydz =

K
Z Z Z
h div(gradh) + (gradh) (gradh) dxdydz =

K
Z Z Z
h g + k gradh k
Z Z Z
dxdydz =
4.4
k gradh k2 dxdydz.
Formula lui Stokes

Z
21. Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie
urmatoarele cazuri:
a. = (y z)dx + (z x)dy + (x y)dz.
: z = x2 + y 2 , z = 1.
b. = ydx + zdy + xdz,
: x2 + y 2 + z 2 = 1, x + y + z = 0.
Solutie
a. Fie suprafata = {(x, y, z); z = x2 + y 2 + z 2 , z 1}; atunci este bordul
lui si aplicand formula lui Stokes obtinem (lasam ca exercitiu verificarea
compatibilitatii orientarilor):
Z
(y z)dx + (z x)dy + (x y)dz =
2(dy dz + dz dx + dx dy) =
= 2
Z Z
(2x 2y + 1)dxdy,
unde D este discul unitate.

b. Fie unghiul facut de planul x + y + z = 0 cu planul xOy; atunci:
1
3
cos = (i + j + k) k =
.
3
3
Intersectia dintre sfera si plan este un cerc mare al sferei, notat . Consideram drept suprafata portiunea din planul x + y + z = 0 situata n
interiorul sferei x2 + y 2 + z 2 = 1. Evident, aria lui este . Fie D proiectia
lui pe planul xOy. Aria lui D (care este interiorul unei elipse) este:
3
aria(D) = aria() cos =
.
3
Rezulta:
Z
ydx + zdy + xdz =
(dy dz + dz dx + dx dy) =
78

=
3dxdy = 3 aria(D) = 3.
Z Z
D
22. Sa se calculeze circulatia campului vectorial

V = (y 2 + z 2 )i + (x2 + z 2 )j + (x2 + y 2 )k
pe curba : x2 + y 2 + z 2 = R2 , ax + by + cz = 0.
Solutie
Curba este un cerc mare al sferei (intersectia sferei cu un plan ce trece prin
centrul sferei); consideram drept suprafata oricare din cele doua semisfere
determinate de plan pe sfera. Aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z
V dr =
(rotV ) n d =
(2(y z)i + 2(z x)j + 2(x y)k)
1
(xi + yj + zk) d = 0,
R
1
Rr
deoarece versorul normalei (exterioare) la sfera, n =

pendiculari.
si rotV sunt per-
a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integralele:

Z23. S
y(y + 2z)dx + 2x(y + z)dy + 2xydz , : z 2 = x2 + y 2 , x2 + y 2 = 2x.
a.
Z
b.
2zdx xdy + xdz , : z = y + 1, x2 + y 2 = 1.
Solutie
a. Integrala este 0.
b. Considerand portiunea din planul z = y + 1 situata n interiorul
cilindrului x2 + y 2 = 1, si aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z
2zdx xdy + xdz =
dz dx dx dy =
Z Z
2dxdy = 2,
unde, D este discul unitate (proiectia suprafetei pe planul xOy).

24. Sa se calculeze direct si cu formula lui Stokes integrala curbilinie
Z
(y 2 z 2 )dx + (z 2 x2 )dy + (x2 y 2 )dz,
unde este poligonul de intersectie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] si planul
3
x+y+z = .
2
79
Solutie
este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu definitia trebuie
parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul xOy are
parametrizarea:

3
1
x(t) = t, y(t) = t, t , 1 .
2
2
Calculam acum integrala aplicand formula lui Stokes. Fie portiunea din
3
planul x + y + z = situata n interiorul cubului (interiorul hexagonului).
2
Proiectia lui pe planul xOy este multimea
D = {(x, y);
1
3
x + y , 0 x 1, 0 y 1},
2
2
3
. O parametrizare (carteziana) a suprafetei este
4
a carei arie este
z=
3
x y, (x, y) D.
2
Aplicand formula lui Stokes, obtinem:

Z
(y 2 z 2 )dx + (z 2 x2 )dy + (x2 y 2 )dz =
= 2
(x + y)dx dy + (y + z)dy dz + (z + x)dz dx =
= 2
Z Z
9
3dxdy = 6 aria(D) = .
2
D
25. Sa se calculeze direct si aplicand formula lui Stokes integrala

Z
xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz,
pe curba de ecuatii:
x2 + y 2 = R2 , z = x + y.
Solutie
Pentru a calcula integrala direct parametrizam
: x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, z(t) = R(cos t + sin t), t [0, 2).
80
Pentru a aplica formula lui Stokes, consideram suprafata portiunea din

planul z = x+y situata n interiorul cilindrului x2 +y 2 = R2 . Proiectia lui
pe planul xOy este discul de centru O si raza R, notat D. O parametrizare
carteziana pentru este z = x + y, (x, y) D. Aplicand formula lui Stokes,
obtinem:
Z
xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz =
dx dy + dy dz dz dx =
Z Z
dxdy = R2 .
1
26. Sa se calculeze circulatia campului de vectori V = (k r) pe curba
r
= 1 2 3 , unde:
1 = {(x, y, z); x2 + y 2 = 1, z = 0, x > 0, y > 0}
2 = {(x, y, z); y 2 + z 2 = 1, x = 0, y > 0, z > 0}
3 = {(x, y, z); z 2 + x2 = 1, y = 0, z > 0, x > 0}.
Solutie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam mai ntai rotorul
campului V :
1
1
rotV = rot(k r) (k r)grad =
r
r
1
dk
dr
=
k divr r divk +
r
dr
dk
+ (k r)
r
2k
=
.
3
r
r
Fie suprafata = {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 = 1, x > 0, y > 0, z > 0}; evident,

bordul lui este . Aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z
V dr =
rotV nd,
unde, n = r este versorul normalei exterioare la . Pentru a calcula integrala

de suprafata, putem
at parametrizarea carteziana cat si coordonatele
Z folosi at
sferice; se obtine
V dr =
2.
27. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si
C(0, 0, c). Fie Zreuniunea segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens).
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz.
Sa se calculeze
Solutie
81
Vom calcula integrala aplicand formula lui Stokes (lasam ca exercitiu calculul
direct). Fie interiorul triunghiului ABC; obtinem:
Z
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz =
2dx dy + 2dy dz + 2dz dx.
Proiectia lui pe planul xOy este interiorul triunghiului OAB, iar

parametrizarea carteziana este
x y
.
a
b

z =c 1
Rezulta:
Z
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz = 2
Z Z
OAB
c c
+ + 1 dxdy =
a b

= ab + bc + ca.
28. Fie V = (x2 + y 4)i + 3xyj + (2xz + z 2 )k si fie semisfera

= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = 16, z 0}.
Sa se calculeze fluxul campului rot (V ) prin , orientata cu normala exterioara (la sfera).
Solutie
Fluxul cerut este:
Z
F (rot(V )) =
rot(V ) n d,
unde, n este normala exterioara la . Integrala de suprafata se poate calcula

atat direct (cu definitia) cat si cu formula lui Stokes; pentru aceasta, fie
cercul de intersectie dintre si planul xOy. Ecuatiile lui sunt:
x2 + y 2 = 16, z = 0.
Orientarea pe este orientarea pozitiva a cercului n planul xOy. Aplicand
formula lui Stokes, rezulta:
Z
=
0
rot(V ) n d =
V dr =
(16 cos2 t + 4 sin t 4)(4 sin t) + (48 sin t cos2 t) dt = 16.
82
29. Fie a > 0, b > 0 si fie intersectia cilindrului x2 + y 2 = a2 cu

x z
planul + = 1. Sa se calculeze, (aplicand formula lui Stokes), circulatia
a
b
campului vectorial V = x i + (y x) j + (z x y) k de-a lungul curbei
(orientarea pe nu este precizata).
Solutie
x z
Fie portiunea din planul + = 1 din interiorul cilindrului x2 + y 2 = a2 :
a b
x z
= {(x, y, z) R3 | + = 1, x2 + y 2 a2 }.
a
b
Atunci, conform formulei lui Stokes, rezulta:
Z
rot(V ) n d,
V dr =
orientarile pe si fiind compatibile. Parametrizam cartezian :

x
, (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 a2 }.
a

z =b 1
Rezulta vectorii tangenti la :

1, 0,
b
a
si (0, 1, 0),
si deci versorul normalei la indus de parametrizarea aleasa este n =
b
i+ k.
a
Rotorul campului V este rotV = i + j k. Rezulta circulatia:

Z
Vr=
rot(V ) n d = a
b
1+
.
a

30. Fie (, ) o suprafata cu bord orientat, fie n versorul normalei

la si fie c un vector constant. Sa se demonstreze
ca circulatia campului
Z
c (r n) d.
vectorial V = (c r) r pe curba este egala cu
Solutie
Aplicam formula lui Stokes:
Z
(c r) r dr =
rot (c r) r n d =

Z
83

(c r) rotr r grad(c r) n d =
(c r) n d =
c(r n)d.
31. Fie (, ) o suprafata cu bord orientat, fie n versorul normalei

la si fie f si g doua functii de clasa C 2 pe o vecinatate a lui . Sa se
demonstreze relatiile:
Z
f gradg dr =
(gradf ) (gradg) nd.
g
g
f
f
f
dx + f
+g
+g
x
x
y
y

g
f
dy + f
+g
z
z

dz = 0.
Solutie
Se aplica formula lui Stokes. Pentru prima egalitate:
Z
f grad g dr =
Z
rot(f (grad g)) n d =
f rot(grad g) grad g grad f n d =
Z
(gradf ) (gradg) nd.
Pentru a doua egalitate, calculam rotorul:

rot
f
f
g
g
+g
+g
i+ f
f
x
x
y
y

f
g
+g
j+ f
z
z

k = 0,
deci circulatia este nula (s-a folosit teorema de simetrie a lui Schwartz).
32. Fie (, ) o suprafata cu bord orientat si fie n versorul normalei
la suprafata .
a. Daca f este o functie de clasa C 1 pe (0, ), sa se calculeze circulatia
campului vectorial V = f (r)r pe curba .
b. Daca g este o functie de clasa C 1 pe o vecinatate a lui si c este un
vector constant, sa se demonstreze ca circulatia campului de vectori
W (x, y, z) = g(x, y, z) c pe curba este
Z
c (n gradg)d.
Solutie
a. Aplicam formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam
rotV = f (r) rotr r gradf (r) = r
f 0 (r)
r = 0,
r
84
deci circulatia este nula.

b. Aplicam formula lui Stokes; calculand rotorul campului W , obtinem
rotW = c gradg,
ceea ce conduce la rezultatul cerut.
33. Fie (, ) o suprafata cu bord orientat, fie f C 1 (R), a R3 si
fie V = (a gradf (r)) r, unde, r este vectorul de pozitie. Sa se demonstreze:
Z
V dr =
ar 0
f (r) n d,
r
unde, n este versorul normalei la .

Solutie
Se aplica formula lui Stokes:
Z
V dr =
ar 0
f (r)n d =
r
rot ((a gradf (r)) r) n d.
Calculam acum rotorul lui V ; pentru aceasta, calculam mai ntai:

r
gradf (r) = f 0 (r) gradr = f 0 (r) .
r
Obtinem:
(a r) 0
rot (( a gradf (r) ) r) = rot
f (r) r =
r

(a r) 0
(a r) 0
f (r) rotr r grad
f (r)
=
r
r

= r
= r
(a r)
r
ra (ar)
f 0 (r)
r2
r
r
f 0 (r) grad
=
ceea ce ncheie demonstratia.
(ar)
gradf 0 (r) =
r

r
( a r ) 00
+
f (r)
r
r
f 0 (r)
(a r),
r
Bibliografie
Lucr
ari teoretice
1. I. Colojoar
a
Analiz
a matematic
a, Ed. Didactic
a si pedagogic
a, Bucuresti, 1983.
2. R. Courant
Differential and Integral Calculus, vol.1,2, Nordeman Publishing Co, 1945.
3. G.M. Fihtengolt
Curs de calcul diferential si integral, vol.1,2,3, Ed. Tehnic
a, 1965.
4. P. Flondor, O. St
an
asil
a
Lectii de analiz
a matematic
a, Ed. ALL, 1993.
5. L.V. Kantorovici, G.P. Akilov
Analiz
a functional
a, Ed. S
tiintific
a si enciclopedic
a, 1986
6. M. Olteanu
Curs de analiz
a functional
a, Ed. Printech 2000.
7. C. P. Niculescu
Fundamentele analizei matematice, Ed. Academiei Rom
ane, 1996.
8. W. Rudin
Principles of mathematical analysis, Mc Graw Hill, N.Y. 1964.
9. O. St
an
asil
a
Analiz
a liniar
a si geometrie, Ed. ALL, 2000
10. O. St
an
asil
a
Matematici speciale, Ed. ALL, 2001.
Culegeri de probleme
11. C.M. Bucur, M. Olteanu, Roxana Vidican
Calcul diferential - caiet de seminar, Ed. Printech, 2000.
12. N. Donciu, D. Flondor
Algebr
a si analiz
a matematic
a, Ed. Did. Ped., Bucuresti, 1979.
13. Ioana Luca, Gh. Oprisan
Matematici avansate, Ed. Printech, 2001.
14. Ana Nit
a, Tatiana St
an
asil
a
1000 de probleme rezolvate si exercitii fundamentale, Ed. ALL, 1997.
85
86

Analiza Matematica Notiuni Teoretice Si Probleme Rezolvate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Matematica Notiuni Teoretice Si Probleme Rezolvate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

@

2 Integrale duble si triple

se numeste convergenta daca limita

exista si este finita; altfel, integrala se numeste divergenta.

f (x)dx se numeste convergenta daca limita

exista si este finita. Z

genta daca integrala

|f (x)| dx este convergenta.

a. Fie a (0, ) si R. Atunci integrala

CAPITOLUL 1. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI

numai daca > 1.

genta daca si numai daca < 1.

< daca si numai daca > 1.

f (t)dt este convera

g(x)dx este convergenta, atunci si integrala

f (x)dx este divergenta, atunci si integrala

ii. daca integrala

g(x)dx este convergenta, atunci si

ii. Daca ` (0, ) sau ` = si

g(x)dx este divergenta, atunci si

f (x)dx este divergenta.

i. Daca > 1 si 0 ` < , atunci

f (x)dx este convergenta.

ii. Daca 1 si 0 < ` , atunci

f (x)dx este divergenta.

i. Daca < 1 si 0 ` < , atunci

f (x)dx este convergenta.

ii. Daca 1 si 0 < ` , atunci

f (x)dx este convergenta.

Criteriul lui Abel

g este continua, iar functia G(x) =

f (t)dt este marginita pe [a, ).

f (x)g(x)dx este convergenta.

CAPITOLUL 1. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI

se numeste integrala cu parametru.

f (x, y)dx este functie continua.

Formula lui Leibniz de derivare

f (x, y)dx este derivabila si

de clasa C 1 . Atunci functia G(y) =

f (x, y)dx este derivabila si:

Schimbarea ordinei de integrare

f (x, y)dx dy.

Integrale improprii cu parametri

f (x, y)dx converge. Se poate defini n acest caz functia

numita integrala improprie cu parametru.

f (x, y)dx se numeste uniform convergenta (n raport cu y) pe

Continuitatea integralei improprii cu parametru

f (x, y)dx este

uniform convergenta pe A, atunci functia F : A 7 R, F (y) =

f (x, y)dx este derivabila si

Schimbarea ordinei de integrare n integrala improprie

f (x, y)dx este

uniform convergenta pe (c, d), atunci :

f (x, y)dy dx.

Criterii de uniform convergent

f (x, y)dx este uniform convergenta pe A.

CAPITOLUL 1. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI

ii. > 0, b (a, b) astfel ncat pentru orice u, v (b , b) rezulta

f (x, y)dx este uniform convergenta.

este convergenta, atunci integrala

Functiile lui Euler

xp1 (1 x)q1 dx, p > 0, q > 0.

Aplicand criteriile de comparatie cu

1.2. INTEGRALE IMPROPRII