Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2011marelemente de Algebra Liniara
2011marelemente de Algebra Liniara
ELEMENTE DE
LINIARA
ALGEBRA
II DIN BUCURES
EDITURA UNIVERSITAT
TI
Introducere
Pe parcursul acestei c
arti ne propunem sa prezentam ntr-un mod cat mai accesibil
notiuni si rezultate de baz
a apartinand algebrei liniare nsotite de unele aplicatii.
Pentru ca trecerea de la matematica predata n liceu la cea predata n facultate sa se
faca cat mai usor, n carte au fost incluse multe notiuni si rezultate cu care studentii
sunt deja familiarizati din scoal
a.
Unele demonstratii mai dificile au fost prezentate doar n caz particular sau
nlocuite cu exemple care s
a scoata n evidenta doar ideea de baza a demonstratiei.
In general, prezentarea unei notiuni sau a unui rezultat este pregatita prin exemple
adecvate.
Desi cartea se adreseaz
a n primul rand studentilor din anul ntai de la facultatile
de fizic
a, consider
am c
a ea poate fi utila si studentilor de la facultatile tehnice sau
elevilor de liceu pasionati de matematica.
Bucuresti, 2009
Nicolae Cotfas
Cuprins
1 Matrice si determinanti
1.1
Matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2
Determinanti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12
2 Spatii vectoriale
23
2.1
Definitie si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
23
2.2
Subspatii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
25
2.3
27
2.4
Dependent
a si independenta liniara . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
29
2.5
Baz
a si dimensiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
32
2.6
Sume de subspatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
42
2.7
Sume directe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
45
2.8
Spatii factor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
48
3 Aplicatii liniare
51
3.1
Definitie si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
51
3.2
53
3.3
Izomorfisme liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
56
3.4
58
3.5
Tensori
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
61
3.6
70
3.7
73
3.8
Forma diagonal
a a matricei unei aplicatii liniare
78
. . . . . . . . . . .
CUPRINS
85
4.1
Definitie si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
85
4.2
Baze ortonormate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
88
4.3
93
4.4
94
4.5
Operatori autoadjuncti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
98
4.6
Transform
ari unitare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
4.7
Transform
ari ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
5 Forme p
atratice
111
5.1
5.2
6 Conice
121
6.1
6.2
129
7.1
7.2
7.3
8 Grupuri. Reprezent
ari liniare
159
8.1
Grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
8.2
Reprezent
ari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
8.3
Reprezent
ari ireductibile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
8.4
Reprezent
ari unitare si ortogonale
8.5
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
177
9.1
9.2
Reprezent
ari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
9.3
Reprezent
ari ireductibile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
9.4
Reprezent
arile algebrelor sl(2, C), su(2) si o(3) . . . . . . . . . . . . 189
Capitolul 1
Matrice si determinanti
1.1
Matrice
A=
a11 a12
a21 a22
an1 an2
a1m
a2m
anm
care contine valorile functiei. Vom nota cu Mnm (K) multimea tuturor matricelor
cu n linii si m coloane, cu elemente din K.
Definitia 1.2 Suma A+B a dou
a matrice A, B Mnm (K) se defineste prin relatia
a11 a12
a
21 a22
...
...
an1 an2
... a1m
b11 b12
... b1m
a11 +b11 a12 +b12
...
...
... anm +bnm
10
a11
a
21
...
an1
num
ar K si o matrice A Mnm (K) se defineste prin
a12
a22
...
an2
a11 a12
... a1m
... a2m
a21 a22
=
...
... ... ...
an1 an2
... anm
... a1m
... a2m
.
...
...
... anm
A + B = B + A,
(A + B) = A + B,
(+)A = A+A
1A = A
(A) = ()A.
1 aij = aij ,
(aij ) = ()aij .
a11 a12
a
21 a22
...
...
an1 an2
... a1m
b11 b12
... b1p
... b2p
... ...
... bmp
Pm
...
Pm
P
m
j=1 a2j bj1
=
...
Pm
Pm
...
Pm
Pm
...
Pm
...
...
...
Pm
Matrice si determinanti
11
Demonstratie. Avem
m
X
aij
j=1
p
X
bjk ckl
k=1
p
X
m
X
k=1
j=1
j=1
m
X
aij bjk +
j=1
m
X
aij cjk .
j=1
m
X
m
X
aij bjk =
(aij )bjk =
aij (bjk ).
j=1
j=1
j=1
m
X
1 1
0 0
0 0
1 1
si
1 1
0 0
0 1
1 0
1 1
0 0
I=
este matricea unitate.
1
0
0
1
0
0
0
0
1
12
1.2
Determinanti
11 x1 + 12 x2 = 1
21 x1 + 22 x2 = 2
1 22 2 12
,
11 22 12 21
x2 =
2 11 1 21
11 22 12 21
11 1
21 2
x2 =
11 12
21 22
daca se utilizeaz
a notatia
a
11
a21
a12
a22
= a11 a22 a12 a21 .
a11 a12
a21 a22
a
det A = 11
a21
a12
a22
M22 (K).
= a11 a22 a12 a21
(1.1)
Matrice si determinanti
13
11 x1 + 12 x2 + 13 x3 = 1
21 x1 + 22 x2 + 23 x3 = 2
x + x + x =
31 1
32 2
33 3
3
are solutie unic
a, solutia obtinut
a prin metoda reducerii se poate scrie
11 1 13
21 2 23
31 3 33
,
x2 =
11 12 13
21 22 23
31 32 33
12 13
1
2 22 23
3 32 33
,
x1 =
11 12 13
21 22 23
31 32 33
11 12 1
21 22 2
31 32 3
x3 =
11 12 13
21 22 23
31 32 33
daca se utilizeaz
a notatia
a
11
a21
a31
a12 a13
a22 a23
a32 a33
= a11 a22 a33 + a12 a23 a31 + a13 a21 a32
a12 a13
a22 a23
a32 a33
= a11 a22 a33 + a12 a23 a31 + a13 a21 a32
(1.2)
14
1
2
n
(1) (2) (n)
(i) (j)
.
ij
1i<jn
Y
1 =
1 2 3
1 2 3
4 =
1 2 3
3 2 1
2 =
1 2 3
2 3 1
5 =
1 2 3
1 3 2
3 =
1 2 3
3 1 2
6 =
1 2 3
2 1 3
si
(1 ) = (2 ) = (3 ) = 1,
(4 ) = (5 ) = (6 ) = 1.
Observatia 1.5 Folosind exemplul anterior, relatia (1.2) se poate scrie sub forma
a
11
a21
a31
a12 a13
a22 a23
a32 a33
= (1 ) a11 (1) a21 (2) a31 (3) + (2 ) a12 (1) a22 (2) a32 (3)
+(3 ) a13 (1) a23 (2) a33 (3) + (4 ) a14 (1) a24 (2) a34 (3)
+(5 ) a15 (1) a25 (2) a35 (3) + (6 ) a16 (1) a26 (2) a36 (3)
adica
a
11
a21
a31
a12 a13
a22 a23
a32 a33
X
() a1(1) a2(2) a3(3) .
=
S3
Matrice si determinanti
15
a1n
a2n
ann
a11 a12
a21 a22
an1 an2
A=
Mnn (K).
Num
arul
det A =
a11 a12
a21 a22
an1 an2
a1n
a2n
ann
X
() a1(1) a2(2) an(n)
=
Sn
(1.3)
a12 a13
a22 a23
a32 a33
a
11
= a12
a13
a21 a31
a22 a32
a23 a33
(determinantul unei matrice coincide cu determinantul transpusei). Se poate demonstra ca o astfel de relatie are loc pentru orice matrice patrata.
Propozitia 1.15 Dac
a A Mnn (K) atunci
det A = det tA.
Observatia 1.8 Din (1.2) rezult
a relatiile
a
11
a21
a31
a12 a13
a22 a23
a32 a33
a
21
= a11
a31
a22 a23
a12 a13
a32 a33
a
11
= a31
a21
a12 a13
a32 a33
a22 a23
a
31
= a21
a11
a32 a33
a22 a23
a12 a13
a12 a11
a22 a21
a32 a31
(daca schimb
am ntre ele dou
a linii semnul determinantului se schimba)
a
11
a21
a31
a12 a13
a22 a23
a32 a33
a
12
= a22
a32
a11 a13
a21 a23
a31 a33
a
11
= a21
a31
a13 a12
a23 a22
a33 a32
a
13
= a23
a33
16
(daca schimb
am ntre ele dou
a coloane semnul determinantului se schimba). Se
poate demonstra ca un astfel de rezultat este valabil pentru orice matrice patrata.
Propozitia 1.16 Dac
a se schimb
a ntre ele dou
a linii (sau dou
a coloane) ale unei
matrice p
atrate atunci se obtine o matrice care are determinantul egal cu opusul
determinantului matricei initiale.
Propozitia 1.17 Dac
a n matricea A Mnn (K) toate elementele unei linii (sau
coloane) sunt nule atunci det A = 0.
Demonstratie. Afirmatia rezult
a direct din definitia (1.3).
Observatia 1.9 Din (1.2) rezult
a ca
1
1
a31
2 3
2 3
a32 a33
= 0,
1
2
3
= 0.
1 a13
2 a23
3 a33
a12
ak2
an2
a1n
akn
ann
a11
= ak1
an1
a12
ak2
an2
a1n
akn
ann
si
a11
a21
an1
a1k
a2k
ank
a1n
a2n
ann
a11
a
21
=
an1
a1k
a2k
ank
a1n
a2n
ann
Matrice si determinanti
17
a12
...
ak2 +bk2
...
an2
...
a1n
...
...
... akn +bkn
...
...
...
ann
a11 a12
...
...
ak1 ak2
...
...
an1 an2
... a1n
... ...
... akn
... ...
... ann
a11 a12
...
...
bk1 bk2
...
...
an1 an2
... a1n
... ...
... bkn
... ...
... ann
si
a11
a21
...
an1
... a1n
... a2n
... ...
... ann
a11
a21
...
an1
... a1k
... a2k
... ...
... ank
... a1n
... a2n
... ...
... ann
a11
a21
...
an1
... b1k
... b2k
... ...
... bnk
... a1n
... a2n
... ...
... ann
a12 a13
a22 a23
a32 a33
a
22 a23
=
a32 a33
a
a
21 a23
1+2
1+3
+(1) a12
a13 21
+ (1)
a31 a33
a31
(1)1+1 a11
a22
a32
18
(dezvoltare dup
a prima linie)
a
11
a21
a31
a12 a13
a22 a23
a32 a33
a
12 a13
=
a32 a33
a
a
11 a13
2+3
2+2
a23 11
+(1) a22
+ (1)
a31
a31 a33
(1)2+1 a21
a12
a32
a12
a22
a13
a23
a13
a23
a12
a22
(dezvoltare dup
a linia a doua)
a
11
a21
a31
a12 a13
a22 a23
a32 a33
a
12 a13
=
a22 a23
a
a
11 a13
3+2
3+3
+(1) a32
a33 11
+ (1)
a21 a23
a21
(1)3+1 a31
(dezvoltare dup
a linia a treia)
a
11
a21
a31
a12 a13
a22 a23
a32 a33
a
a
22
23
= (1)1+1 a11
a32 a33
a
a
a
12
12
13
+(1)2+1 a21
+ (1)3+1 a31
a32 a33
a22
(dezvoltare dup
a prima coloan
a)
a
11
a21
a31
a12 a13
a22 a23
a32 a33
a
21 a23
=
a31 a33
a
a
11 a13
2+2
3+2
+(1) a22
a32 11
+ (1)
a31 a33
a21
(1)1+2 a12
(dezvoltare dup
a coloana a doua)
a
11
a21
a31
a12 a13
a22 a23
a32 a33
a
21 a22
=
a31 a32
a
a
11 a12
2+3
3+3
+(1) a23
a33 11
+ (1)
a31 a32
a21
(1)1+3 a13
Matrice si determinanti
19
(dezvoltare dup
a coloana a treia).
Observatia 1.11 Relatiile anterioare pot fi generalizate si utilizate n calculul
determinantilor.
Propozitia 1.24 Fie K unul dintre corpurile R, C. Dac
a
A=
atunci
det A =
n
X
a11 a12
a21 a22
an1 an2
a1n
a2n
ann
i=1
Mnn (K).
n
X
(1.4)
j=1
(
k+j
aij (1)
det Akj =
j=1
0
daca i 6= k
det A daca i = k
(1.5)
rezultat nlocuind n
a11 a12
ai1 ai2
ai1 ai2
an1 an2
a1n
ain
ain
ann
a11 a12
ai1 ai2
ak1 ak2
an1 an2
a1n
ain
akn
ann
20
linia k cu linia i.
Teorema 1.26 Matricea
A=
a1n
a2n
ann
a11 a12
a21 a22
an1 an2
Mnn (K)
este inversabil
a dac
a si numai dac
a det A 6= 0 si inversa ei este
(1)1+1 A11
(1)2+1 A21
(1)n+1 An1
(1)1+2 A12
1
1
A =
detA
(1)2+2 A22
(1)n+2 An2
a x + a x + + a x = b
21 1
22 2
2n n
2
....................................................
A=
a11 a12
a21 a22
an1 an2
a1n
a2n
ann
x=
x1
x2
..
.
xn
b=
b1
b2
..
.
bn
(1.6)
Matrice si determinanti
21
atunci sistemul
a11 a12
a21 a22
an1 an2
a1n
a2n
ann
6= 0
a x + a x + + a x = b
21 1
22 2
2n n
2
....................................................
b1
b2
bn
a11
a21
an1
a12
a22
an2
a12
a22
an2
a1n
a2n
ann
a1n
a2n
ann
xn =
a11
a21
an1
a11
a21
an1
a12
a22
an2
a12
a22
an2
b1
b2
bn
a1n
a2n
ann
a12
a22
an2
a12
a22
an2
a1n
a2n
ann
b1
b2
bn
, ,
.
22
Exercitiul 1.2 S
a se verifice prin calcul direct ca n cazul a doua matrice
a11 a12
A=
a21 a22
B=
b11 b12
b21 b22
avem
det(AB) = detA detB.
Observatia 1.13 Se poate ar
ata ca relatia det(AB) = detA detB are loc oricare ar
fi matricele A si B de acelasi ordin. In particular, n cazul unei matrice inversabile
det A1 =
1
.
det A
A=
a11 a12
a21 a22
an1 an2
a1m
a2m
anm
Mnm (K).
ai1 j1
ai2 j1
aik j1
ai1 j2
ai2 j2
a ik j2
si
ai1 jk
ai2 jk
a ik jk
unde
1 j1 < j2 < ... < jk m.
Capitolul 2
Spatii vectoriale
2.1
Definitie si exemple
Definitia 2.1 Fie K unul dintre corpurile R sau C. Un spatiu vectorial peste K
este un triplet (V, +, ) format dintr-o multime V si dou
a operatii
+ : V V V : (x, y) 7 x+y
: K V V : (, x) 7 x
(adunarea)
(inmultirea cu scalari)
astfel nc
at sunt satisf
acute urm
atoarele conditii:
x, y, z V
1. (x + y) + z = x + (y + z),
2. exist
a un element 0 V astfel nc
at 0 + x = x + 0 = x,
x V
x, y V
5. (x + y) = x + y,
K, x, y V
6. ( + )x = x + x,
, K, x V
7. (x) = ()x,
8. 1x = x,
, K, x V
xV
23
24
Elementele lui V se numesc vectori iar elementele lui K se numesc scalari. Un spatiu
vectorial peste R este numit spatiu vectorial real iar un spatiu vectorial peste C este
numit spatiu vectorial complex. In loc de x + (y) scriem x y.
Propozitia 2.2 Dac
a V este un spatiu vectorial atunci:
a) x = 0
= 0 sau x = 0
b) (x) = ()x = x
c) (x y) = x y
d) ( )x = x x.
Demonstratie. a)
x = 0
6= 0
= x =
1
0=0
0x = (0 + 0)x = 0x + 0x = 0x = 0
(0 + 0) = 0 + 0 = 0 = 0.
b)
0 = 0 = (x + (x)) = x + (x) = (x) = x
0 = 0x = ( + ())x = x + ()x = ()x = x.
c)
(x y) = (x + (y)) = x + (y) = x y.
d)
( )x = ( + ())x = x + ()x = x x.
Exemplul 2.1 (R3 , +, ), unde
(x1 , x2 , x3 ) + (y1 , y2 , y3 ) = (x1 + y1 , x2 + y2 , x3 + y3 )
(x1 , x2 , x3 ) = (x1 , x2 , x3 )
este un spatiu vectorial real.
Exemplul 2.2 Multimea
(
M23 (R) =
!
)
xij R
Spatii vectoriale
25
are o structur
a de spatiu vectorial real definita prin
x11 x12 x13
x21 x22 x23
2.2
Subspatii vectoriale
Definitia 2.3 Fie V un spatiu vectorial peste K. Prin subspatiu vectorial al lui
V se intelege orice submultime W V cu proprietatea
x, y W
, K
= x + y W.
(2.1)
26
b)
xW
yW
xW
K
= x + y W
(2.2)
= x W.
(2.3)
x, y W
, K
(2.3)
x W
y W
(2.2)
= x + y W.
= x1 + y1 + x2 + y2 + x3 + y3 = 0
ceea ce arat
a c
a x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , x3 + y3 ) W.
(
Exemplul 2.8 W =
x = (x1 , x2 , x3 )
R3
)
x + 2x x = 0
1
2
3
este un subspatiu
x1 x2 + x3 = 0
vectorial al spatiului V = R3 .
Exemplul 2.9 Multimea solutiilor unui sistem liniar omogen
n
W = x = (x1 , x2 , ..., xn ) R
Spatii vectoriale
27
W = A M33 (R) | At = A
2.3
28
si conduce la
1 =
1 + 2 = x1
1 2 = x2
x1 + x2
,
2
2 =
x1 x2
.
2
Spatii vectoriale
29
Exercitiul 2.14 S
a se arate c
a n R3 avem
span{(1, 2, 3), (1, 1, 0)} = span{(1, 2, 3), (1, 1, 0), (0, 3, 3)}.
Indicatie. Avem (0, 3, 3) = (1, 2, 3) + (1, 1, 0).
Propozitia 2.8 Dac
a {v1 , v2 , ..., vn } este un sistem de generatori pentru V astfel
nc
at exist
a k {1, 2, ..., n} cu
X
vk =
i vi
i6=k
n
X
i vi = x =
i=1
X
i6=k
i vi + k
i vi =
i6=k
(i + k i )vi .
i6=k
2.4
Dependent
a si independent
a liniar
a
30
adic
a
1 v1 + 2 v2 + + n vn = 0
1 = 2 = = n = 0.
2
n1
1
v1
v2
vn1 .
n
n
n
b)a) Dac
a, de exemplu, am avea vn = 1 v1 + 2 v2 + + n1 vn1 atunci
1 v1 + 2 v2 + + n1 vn1 vn = 0
adica relatia 1 v1 + 2 v2 + + n vn = 0 ar fi posibila si n alte cazuri decat
1 = 2 = = n = 0.
Definitia 2.11 Spunem c
a {v1 , v2 , ..., vn } este un sistem de vectori liniar independenti
dac
a
1 v1 + 2 v2 + + n vn = 0
1 = 2 = = n = 0.
Observatia 2.2 In cazul unui sistem de vectori liniar independenti nici unul dintre
vectori nu se poate scrie ca o combinatie liniara de ceilalti vectori.
Exercitiul 2.15 S
a se arate c
a vectorii v1 = (1, 2) si v2 = (1, 3) din R2 sunt liniar
independenti.
Rezolvare. Fie 1 v1 + 2 v2 = 0, adica
1 (1, 2) + 2 (1, 3) = (0, 0)
(1 , 21 ) + (2 , 32 ) = (0, 0)
(1 2 , 21 + 32 ) = (0, 0).
Ultima relatie este echivalenta cu sistemul
(
care conduce la 1 = 2 = 0.
1 2 = 0
21 + 32 = 0
Spatii vectoriale
31
(2.4)
2
n1
1
v1
v2
vn1 .
n
n
n
32
c) elimin
am al treilea vector daca acesta este combinatie liniara de primii doi
d) elimin
am al patrulea vector daca acesta este combinatie liniara de vectorii
precedenti, etc.
Exercitiul 2.17 S
a se obtin
a un sistem liniar independent plecand de la sistemul
de vectori {v1 , v2 , v3 , v4 , v5 } R4 , unde v1 = (0, 0, 0, 0), v2 = (1, 0, 1, 1), v3 =
(2, 0, 2, 2), v4 = (1, 1, 1, 1), v5 = (2, 1, 0, 2).
R
aspuns. {v2 , v4 }.
2.5
Baz
a si dimensiune
V = he1 , e2 , ..., en i
b)
1 e1 + 2 e2 + + n en = 0 = 1 = 2 = = n = 0.
Exercitiul 2.18 S
a se arate c
a B = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} este baza a spatiului
2
vectorial R .
Rezolvare. B este sistem de generatori: oricare ar fi (x1 , x2 ) din R2 avem
(x1 , x2 ) = x1 e1 + x2 e2 .
B este sistem de vectori liniar independenti: din relatia
1 e 1 + 2 e 2 = 0
rezulta
1 (1, 0) + 2 (0, 1) = (0, 0)
Spatii vectoriale
33
adica
(1 , 2 ) = (0, 0)
ceea ce conduce la 1 = 2 = 0.
Propozitia 2.14 Dac
a B = {e1 , e2 , ..., en } este baz
a lui V atunci orice vector x V
se poate scrie n mod unic sub forma
x = 1 e1 + 2 e2 + + n en .
Demonstratie. B fiind sistem de generatori rezulta ca exista scalarii 1 , 2 , ..., n
K nc
at x = 1 e1 + 2 e2 + + n en . Presupunand ca ar mai exista reprezentarea
x = 1 e1 + 2 e2 + + n en
ar rezulta c
a
1 e1 + 2 e2 + + n en = 1 e1 + 2 e2 + + n en
adica
(1 1 )e1 + (2 2 )e2 + + (n n )en = 0.
Deoarece B este sistem de vectori liniar independenti, din aceasta relatie rezulta ca
1 1 = 0, 2 2 = 0, ... , n n = 0, adica 1 = 1 , 2 = 2 , ... , n = n .
Definitia 2.15 Fie B = {e1 , e2 , ..., en } o baz
a a spatiului vectorial V si x V .
Numerele unic determinate 1 , 2 , ... , n din dezvoltarea
x = 1 e1 + 2 e2 + + n en
se numesc coordonatele lui x in raport cu baza B.
Propozitia 2.16 Dac
a V este un spatiu vectorial,
M = {v1 , v2 , ..., vn }
este un sistem de vectori liniar independenti si
S = {w1 , w2 , ..., wk }
este un sistem de generatori ai lui V atunci
34
a) n k
b) sistemul de vectori M se poate completa p
ana la o baz
a a lui V ad
aug
and
vectori din S.
Demonstratie. a) Vectorul vn este nenul deoarece sistemul de vectori liniar independenti
M nu poate contine vectorul nul. Acest vector este o combinatie liniara de w1 , w2 , ..., wk .
Deoarece cel putin unul dintre coeficientii acestei combinatii liniare este nenul, din
sistemul de generatori {vn , w1 , w2 , ..., wk } se poate elimina un vector astfel incat el
sa raman
a n continuare sistem de generatori. Vom elimina primul vector care este
combinatie liniar
a de cei aflati naintea lui. Vectorul eliminat este unul dintre vectorii w1 , w2 , ..., wk si-l not
am cu wi1 . Consideram n continuare sistemul de vectori
liniar independenti
M1 = {v1 , v2 , ..., vn1 }
sistemul de generatori
S1 = {vn , w1 , w2 , ..., wk }\{wi1 }
si facem aceleasi operatii, adic
a luam vn1 din M1 , l adaugam la S1 si eliminam
primul vector wi2 care este combinatie liniara de cei aflati n fata lui. Rezulta astfel
sistemul de vectori liniar independenti
M2 = {v1 , v2 , ..., vn2 }
si sistemul de generatori
S2 = {vn1 , vn , w1 , w2 , ..., wk }\{wi1 , wi2 }.
Procesul poate fi continuat p
an
a introducem toti vectorii sistemului de vectori liniar
independenti M n sistemul de generatori, ceea ce arata ca n k.
b) Dup
a introducerea tuturor vectorilor din M n sistemul de generatori se obtine
un sistem de generatori
Sn = {v1 , v2 , ..., vn , w1 , w2 , ..., wk }\{wi1 , wi2 , ..., win }.
Eliminand vectorii care sunt combinatii liniare de cei aflati n fata lor rezulta o baza
care contine vectorii din M.
Spatii vectoriale
35
doua baze ale lui V . Fiecare dintre ele este atat sistem de vectori liniar independenti
cat si sistem de generatori pentru V . Conform propozitiei precedente trebuie sa avem
simultan n k si k n.
Definitia 2.18 Spunem c
a spatiul vectorial V are dimensiune n si scriem
dim V = n
dac
a V admite o baz
a format
a din n vectori.
Notatie. Pentru a indica corpul peste care este considerat V , in loc de dim V vom
scrie uneori dimK V .
Exercitiul 2.19 S
a se arate c
a
2
a) dimR R = 2
b) dimR {(x1 , x2 , x3 ) R3 | x1 + x2 + x3 = 0 } = 2
c) dimR C = 2
d) dimC C = 1.
Rezolvare. a) {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} este baza a lui R2 .
b) Relatia
{(x1 , x2 , x3 ) R3 | x1 + x2 + x3 = 0 } = {(x1 , x2 , x1 x2 ) | x1 , x2 R}
= {x1 (1, 0, 1) + x2 (0, 1, 1) | x1 , x2 R}
arata c
a {(1, 0, 1), (0, 1, 1)} este sistem de generatori. Deoarece relatia
x1 (1, 0, 1) + x2 (0, 1, 1) = (0, 0, 0)
conduce la x1 = x2 = 0, sistemul de generatori {(1, 0, 1), (0, 1, 1)} este un sistem
de vectori liniar independenti si deci o baza.
c) C = {x + yi | x, y R } considerat ca spatiu vectorial real admite baza {1, i}.
d) O baz
a a lui C peste C este B = {1}.
36
Spatii vectoriale
37
x2 = 1 v1 + 2 v2 + + n vn .
V = { x1 + x2 i | x1 , x2 V }
si nmultirea cu scalari
( + i)(x1 + x2 i) = (x1 x2 ) + (x2 + x1 )i
coincide formal cu nmultirea uzuala a numerelor complexe.
38
A=
a11 a12
a21 a22
an1 an2
a1m
a2m
anm
Mnm (K)
si
Ai = (ai1
ai2
...
A =
a1j
a2j
..
.
anj
Mn1 (K)
atunci
rang A = dimhA1 , A2 , ..., An i = dimhA1 , A2 , ..., Am i.
Demonstratie. Fie r = rang A. Deoarece rangul lui A nu se schimba prin permutarea
liniilor (sau coloanelor) putem presupune ca
d=
a11 a12
a21 a22
ar1 ar2
a1r
a2r
arr
6= 0.
Aratam c
a {A1 , A2 , ..., Ar } este sistem liniar independent si ca matricele Ar+1 ,...,Am
din Mn1 (K) sunt combinatii liniare de A1 , A2 , ... , Ar . Din relatia
1 A1 + 2 A2 + + r Ar = 0
rezulta c
a
a + a + + a = 0
21 1
22 2
2r r
..................................................
a11 a12
a21 a22
ar1 ar2
ai1 ai2
a1r a1j
a2r a2j
= 0.
arr arj
air aij
Spatii vectoriale
39
Dezvolt
and acest determinant dupa ultima linie obtinem relatia
(1)i+1 ai1 1 + (1)i+2 ai2 2 + + (1)i+r air r + (1)i+r+1 aij d = 0
unde
1 =
a12
a22
ar2
a1r a1j
a2r a2j
,
arr arj
r =
a11
a21
ar1
a1r1 a1j
a2r1 a2j
arr1 arj
nu depind de i. Rezult
a
aij = (1)i+1
1
2
r
ai1 (1)i+2 ai2 (1)i+r air
d
d
d
1 1
2
r
A (1)i+2 A2 (1)i+r Ar .
d
d
d
Am aratat astfel c
a dimhA1 , A2 , ..., Am i = rang A. Deoarece rang A = rang tA deducem c
a dimhA1 , A2 , ..., An i = rang A.
Exercitiul 2.20 S
a se arate c
a vectorii
v1 = (v11 , v12 , v13 ),
v12 v13
v22 v23
v32 v33
6= 0.
a x + a x + + a x = b
21
22
2m
....................................................
40
rang
a11 a12
a21 a22
an1 an2
a1m
a2m
anm
= rang
a11 a12
a21 a22
an1 an2
a1m b1
a2m b2
anm bn
x1
a11
a21
an1
+ x2
a12
a22
an2
+ + xm
a1m
a2m
anm
b1
b2
bn
a x + a x + + a x = b
21 1
22 2
2m m
2
....................................................
un sistem de ecuatii liniare compatibil (adica, care admite solutie) si fie r rangul matricei sistemului. Schimb
and eventual ordinea ecuatiilor si indexarea necunoscutelor
putem presupune c
a
a11 a12 a1r
a
21 a22 a2r
6= 0.
ar1 ar2 arr
In cazul n care r < n este suficient sa luam n considerare doar primele r ecuatii
a x + a x + + a x = b
21 1
22 2
2m m
2
....................................................
Spatii vectoriale
41
a x + a x + + a x = b a
21 1
22 2
2r r
2
2r+1 xr+1 a2m xm
............................................................................
B = {e1 , e2 , ..., en },
sunt dou
a baze ale lui V atunci fiecare vector e0i din baza noua B 0 se poate scrie
ca o combinatie liniar
a de vectorii bazei vechi B.
Definitia 2.23 Fie
B 0 = {e01 , e02 , ..., e0n }
B = {e1 , e2 , ..., en },
dou
a baze ale spatiului V si fie
e01 = 11 e1 + 21 e2 + + n1 en
e0 = e + e + + e
12 1
22 2
n2 n
2
.................................................
en = 1n e1 + 2n e2 + + nn en .
Matricea
S=
11
21
...
n1
12
22
...
n2
...
...
...
...
1n
2n
...
nn
(2.5)
42
n
X
ji ej
j=1
n
X
xj ej =
j=1
n
X
x0i e0i .
i=1
Pn
j=1 ji ej
Pn
j=1 xj ej
Pn
0 0
i=1 xi ei
xj =
n
X
ji x0i
i=1
Demonstratie. Av
and n vedere c
a dezvoltarea n raport cu o baza este unica, din
n
X
xj ej =
2.6
x0i e0i
i=1
j=1
rezulta c
a xj =
n
X
n
X
i=1
x0i
n
X
ji ej =
j=1
n
n
X
X
j=1
ji x0i
ej
i=1
Pn
0
i=1 ji xi .
Sume de subspatii
Spatii vectoriale
43
Demonstratie. Avem
x, y W
, K
x, y W1
= x, y W2
, K
x + y W1
=
x + y W2
= x + y W.
Observatia 2.10 In general, reuniunea a doua subspatii vectoriale ale unui spatiu
vectorial V nu este un subspatiu vectorial. De exemplu,
W1 = {(x, 0) | x R}
si
W2 = {(0, y) | y R}
44
Demonstratie. Fie
B0 = {u1 , u2 , ..., un }
o baza a spatiului vectorial W1 W2 pe care o completam pana la o baza
B1 = {u1 , u2 , ..., un , v1 , v2 , ..., vk }
a spatiului vectorial W1 si p
an
a la o baza
B2 = {u1 , u2 , ..., un , w1 , w2 , ..., wm }
a spatiului vectorial W2 , unde
n = dim (W1 W2 ),
n + k = dim W1 ,
n + m = dim W2 .
Este suficient s
a ar
at
am c
a
B = {u1 , u2 , ..., un , v1 , v2 , ..., vk , w1 , w2 , ..., wm }
este o baz
a a lui W1 + W2 .
B este sistem de generatori. Orice vector de forma x1 + x2 cu x1 W1 si x2 W2
este o combinatie liniara de vectorii lui B.
B este sistem de vectori liniar independenti. Relatia
1 u1 + ... + n un + 1 v1 + ... + k vk + 1 w1 + ... + m wm = 0
(2.6)
Spatii vectoriale
45
2.7
Sume directe
46
atunci
w1 + w2 = w10 + w20 .
Scriind aceast
a relatie sub forma
w1 w10 = w2 w20
din w1 w10 W1 , w2 w20 W2 si W1 W2 = {0} deducem ca w1 w10 = 0,
w2 w20 = 0, adic
a w1 = w10 si w2 = w20 , ceea ce arata ca suma este directa.
Exercitiul 2.22 S
a se arate c
a
R2 = {(x, 0) | x R} {(0, y) | y R}.
Rezolvare. Avem
{(x, 0) | x R} + {(0, y) | y R} = R2
{(x, 0) | x R} {(0, y) | y R} = {(0, 0)}.
Exercitiul 2.23 S
a se arate c
a
R3 = {(x, y, 0) | x, y R} + {(x, 0, z) | x, z R}
Spatii vectoriale
47
{ (0, y) | y W }
48
2.8
Spatii factor
formeaz
a o partitie a lui M (se noteaz
a cu M/ si este numit
a multimea factor
corespunz
atoare relatiei ).
b) Invers, dac
a {Mi }iI este o partitie a lui M atunci relatia definit
a prin
xy
Spatii vectoriale
49
x y z
xy
xz
yz
y = z.
daca
xy W
x = x
definesc o structur
a de spatiu vectorial (numit spatiu factor si notat cu V /W ).
Demonstratie. Avem
xx=0W
xx
x y = x y W = y x W = y x
xy
yz
xy W
=
yz W
= x z = (x y) + (y z) W = x z.
Deoarece W + W = { x + y | x, y W } = W si W = { x | x W } = W avem
(x + W ) + (y + W ) = x + y + W,
(x + W ) = x + W
ceea ce arata c
a operatiile cu clase de echivalenta sunt bine definite (nu depind de
reprezentantul ales). Elementul neutru este 0 = 0 + W = W iar opusul lui x
este
d = x + W.
x = x
50
si prin urmare,
\
R2 /W = { (0,
y) | y R }.
Capitolul 3
Aplicatii liniare
3.1
Definitie si exemple
Definitia 3.1 Fie V si W spatii vectoriale peste acelasi corp K (unde K = R sau
K = C). O aplicatie
A : V W : x 7 Ax
este numit
a aplicatie liniar
a (sau aplicatie K-liniar
a, sau transformare liniar
a)
dac
a
A(x + y) = Ax + Ay,
x, y V, , K.
Observatia 3.1 Vom utiliza notatia
L(V, W ) = { A : V W | A(x+y) = Ax+Ay, x, y V, , K }.
In cazul n care V = W , adic
a n cazul n care aplicatia este de forma
A : V V
n loc de aplicatie liniar
a se mai utilizeaza termenul de operator liniar. Vom nota
cu L(V ) multimea operatorilor liniari definiti pe V , adica
L(V ) = L(V, V ).
Exercitiul 3.1 Dac
a A L(V, W ) atunci A0 = 0.
51
52
Exercitiul 3.2 S
a se arate c
a
A : R3 R2 ,
A(x1 , x2 , x3 ) = (x2 + x3 , x1 + x3 , x1 + x2 )
Aplicatii liniare
53
3.2
54
Demonstratie. Avem
x, y KerA
, K
= A(x + y) = Ax + Ay = 0 = x + y Ker A.
Aplicatii liniare
55
rezulta
A(k+1 vk+1 + k+2 vk+2 + + n vn ) = 0
ceea ce arat
a c
a k+1 vk+1 + k+2 vk+2 + + n vn Ker A. Sistemul de vectori B0
fiind o baz
a in Ker A, rezult
a c
a exista 1 , 2 , ..., k K astfel incat
k+1 vk+1 + k+2 vk+2 + + n vn = 1 v1 + 2 v2 + + k vk
adica
1 v1 + 2 v2 + + k vk k+1 vk+1 k+2 vk+2 n vn = 0.
Deoarece B este baz
a n V , acest
a relatie este posibila doar n cazul
1 = 2 = = k = k+1 = k+2 = = n = 0
ceea ce arat
a c
a B 0 este sistem de vectori liniar independenti.
B 0 este sistem de generatori. Oricare ar fi y Im A exista x V astfel ncat y = Ax.
Plecand de la reprezentarea x = 1 v1 + 2 v2 + + n vn a lui x n baza B se obtine
y = Ax = 1 Av1 + 2 Av2 + + k Avk + k+1 Avk+1 + + n Avn
= 0 + 0 + + 0 + k Avk + k+1 Avk+1 + + n Avn
ceea ce arat
a c
a B 0 este sistem de generatori pentru Im A.
Exercitiul 3.7 Fie aplicatia liniara
A : R3 R4 ,
x1 + x2 + x3
x1 x3
Ker A = (x1 , x2 , x3 )
2x1 + x2
x2 2x3
=0
=0
=0
=0
= { (1, 2, 1) | R }
Rezulta c
a {(1, 2, 1)} este baz
a n Ker A. Completam aceasta baza pana la baza
{(1, 2, 1), (0, 1, 0), (0, 0, 1)} a lui R3 . Din demonstratia teoremei precedente rezulta
56
ca {A(0, 1, 0), A(0, 0, 1)} = {(1, 0, 1, 1), (1, 1, 0, 2)} este baza a subspatiului vectorial Im A.
Exercitiul 3.8 Fie
P : R2 R2 ,
A(x1 , x2 ) = (x1 , 0)
3.3
Izomorfisme liniare
Aplicatii liniare
57
conduce la relatia
1 v1 + 2 v2 + ... + n vn = 0
din care rezult
a 1 = 2 = ... = n = 0. Invers, presupunand ca {Av1 , Av2 , ..., Avn }
este sistem de vectori liniar independenti, relatia
1 v1 + 2 v2 + ... + n vn = 0
implica
1 Av1 + 2 Av2 + ... + n Avn = 0
relatie care conduce la 1 = 2 = ... = n = 0.
Propozitia 3.6 Inversa unei aplicatii liniare bijective este o aplicatie liniar
a.
Demonstratie. Fie A : V W o aplicatie liniara bijectiva. Oricare ar fi x, y W
si , K are loc relatia
x + y = A(A1 x) + A(A1 y) = A(A1 x + A1 y)
si prin urmare A1 (x + y) = A1 x + A1 y.
Definitia 3.7 Prin izomorfism liniar se ntelege o aplicatie liniar
a bijectiv
a.
Observatia 3.2 O aplicatie liniara A : V W este izomorfism liniar daca si
numai dac
a Ker A = {0} si Im A = W .
Definitia 3.8 Spunem c
a spatiile vectoriale V si W sunt izomorfe dac
a exist
a un
izomorfism liniar A : V W .
Teorema 3.9 Dou
a spatii vectoriale (finit dimensionale) peste acelasi corp K sunt
izomorfe dac
a si numai dac
a au aceeasi dimensiune
Demonstratie. Fie V si W spatii vectoriale peste K izomorfe si fie A : V W un
izomorfism liniar. Din relatiile
Ker A = {0},
Im A = W,
58
rezulta c
a dim V =dim W . Invers, daca dim V =dim W = n alegand o baza {v1 , v2 , ..., vn }
n V si o baz
a {w1 , w2 , ..., wn } n W putem defini izomorfismul liniar
A : V W,
A(1 v1 + 2 v2 + + n vn ) = 1 w1 + 2 w2 + + n wn .
A(1 v1 + 2 v2 + + n vn ) = (1 , 2 , , n )
A : R M22 (R),
A(x1 , x2 , x3 , x4 ) =
x1 x2
x3 x4
3.4
unde
+ : V K
( + )(x) = (x) + (x)
Aplicatii liniare
59
si nmultire cu scalari
K V V : (, ) 7
unde
: V K
()(x) = (x)
()(x) = (x)
60
oricare ar fi x V , adic
a ( + ) = + . Similar se arata ca
( + ) = + ,
() = (),
1 = .
Notatie. Pentru a simplifica scrierea unor expresii vom utiliza uneori indici superiori
pentru a indexa coordonatele vectorilor. Dezvoltarea
x = x1 e1 + x2 e2 + + xn en
a unui vector x V n raport cu baza B = {e1 , e2 , ..., en } se scrie comprimat folosind
conventia de sumare a lui Einstein
x = xi e i
(indicele i care apare n produsul xi ei o data ca indice superior si o data ca indice
inferior este indice de sumare).
Teorema 3.12 Oricare ar fi spatiul vectorial V avem
dim V = dim V.
Demonstratie. Fie B = {e1 , e2 , ..., en } o baza a lui V . Aratam ca B = {e1 , e2 , ..., en },
unde
(
1 daca i = j
i
i
i
e : V K,
e (ej ) = j =
0 daca i 6= j
adica
ei : V K,
ei (x1 e1 + x2 e2 + + xn en ) = xi
este o baz
a a lui V , numit
a duala bazei B.
x V
x V.
Aplicatii liniare
61
3.5
Tensori
Fie V un spatiu vectorial peste corpul K si fie doua baze ale lui V
B = {e1 , e2 , ..., en }
(baza veche)
(baza noua)
si
B = {e1 , e2 , ..., en }
B 0 = {e01 , e02 , ..., e0n }
dualele lor. Fiecare vector x V se poate dezvolta n raport cu cele doua baze
x = xi ei = x0j e0j
si am ar
atat c
a
xi = ei (x),
0j = (e0j ).
62
21
n1
2
1
S=
22
n2
1n
2n nn
21
n1
2
1
S 1 =
22
n2
1n 2n nn
e0i = ij ej = ij jk e0k
rezulta tin
and seama de unicitatea reprezentarii unui vector n raport cu o baza ca
jk ki = ji ,
ij jk = ik .
(3.1)
Aplicatii liniare
63
j
0
0i
= j e = i e
0i
x = ji xj
e0i = ji ej
0i = ij j
64
k1 k2 ...kp
T 0 j11 j22 ...jpq = ki11 ki22 kpp jm1 1 jm2 2 jq q Tm
.
1 m2 ...mq
Observatia 3.5 Elementele spatiului vectorial V sunt tensori de tip (1, 0), iar elementele lui V sunt tensori de tip (0, 1).
Observatia 3.6 Un tensor de tip (1, 1) este descris prin coordonatele Tji care la
schimbarea bazei se schimb
a dup
a formula
i
k
T 0 j = ki jm Tm
.
j
T 0 = ki m
T km
Aplicatii liniare
65
i i ...i
i i ...i
i i ...i
i i ...i
i i ...i
i i ...i
k
k
k
T 0 j = A0 j + B 0 j = ki jm Akm + ki jm Bm
= ki jm (Akm + Bm
) = ki jm Tm
.
i i ...i
i i ...i
i i ...i
k
.
T 0 j = A0 j = ki jm Akm = ki jm Tm
Propozitia 3.18 ( Produsul tensorial a doi tensori, ntr-un caz particular). Dac
a
i
l
Ajk sunt coordonatele unui tensor A de tip (1, 2) si Bm sunt coordonatele unui tensor
B de tip (1, 1) atunci
il
l
Tjkm
= Aijk Bm
sunt coordonatele unui tensor de tip (2, 3) notat cu A B, adic
a
l
(A B)iljkm = Aijk Bm
.
Demonstratie. Avem
il
s
s
ar
T 0 jkm = A0 jk B 0 m = ai jb kc Aabc rl m
Bsr = ai rl jb kc m
Tbcs
.
66
j
Tkm
=
Aij
kim
i=1
sunt coordonatele unui tensor de tip (1, 2) obtinut prin contractia lui A n raport cu
primul indice de contravariant
a si al doilea indice de covariant
a.
Demonstratie. Avem
0 ij
i=1 A kim
T 0 jkm =
Pn
Pn
i j c d r
ab
i=1 a b k i m Acdr
P
n
i d
i=1 a i
j c r
r d Aab
= bj kc m
a cdr = b k m
P
r Aab = d j c r Aab
bj kc m
a b k m cdr
cdr
n
ab
a=1 Acar
r Tb .
= bj kc m
cr
X
i=1
x0i 0i =
X
i=1
ji ik xj k = jk xj k = xj j = .
Aplicatii liniare
67
Exercitiul 3.13 S
a se arate c
a obiectul matematic care are coordonatele
(
Tji
ji
1 daca i = j
0 daca i 6= j
k
k
T 0 j = ji = ki jk = ki jm m
= ki jm Tm
.
Propozitia 3.20 Orice operator liniar A : V V este un tensor de tip (1, 1) ale
c
arui coordonate ntr-o baz
a B = {e1 , e2 , ..., en } sunt coeficientii Aji din dezvoltarea
Aei = Aji ej .
Demonstratie. Din relatia Ae0i = A0 ji e0j rezulta
j
A(ik ek ) = A0 i jm em
relatie care scris
a sub forma
j
ik Aek = jm A0 i em
conduce la
j
m 0
ik Am
k em = j A i em
adica
j
m 0
ik Am
k = j A i .
Din aceast
a relatie obtinem
j
s
s
m 0
m
ik Am
k = m j A i
relatie echivalent
a cu
s
s
A0 i = m
ik Am
k
s m A0 j = s A0 j = A0 s .
deoarece m
i
j
j
i
i
68
k
.
g 0 j = g(e0 , e0j ) = g(ki ek , jm em ) = ki jm g(ek , em ) = ki jm gm
Propozitia 3.25 Orice tensor de tip (1, 1) poate fi identificat cu o aplicatie biliniar
a
g : V V K.
Demonstratie. Folosind coordonatele Tji ale tensorului T de tip (1, 1) ntr-o baza
fixata B = {e1 , e2 , ..., en } cu duala B = {e1 , e2 , ..., en } definim aplicatia biliniara
g : V V K,
Aplicatii liniare
69
= ai jb Tba i xj = Tji i xj .
Observatia 3.10 Rezultatele prezentate mai sus pot fi generalizate n mod natural.
Orice aplicatie (p + q)-liniar
a
T :V
V {z
V } V
V
V} K
|
|
{z
p ori
q ori
1
2
n
duala B = {e , e , ..., e } sunt
i i ...i
70
3.6
BW = {w1 , w2 , ..., wk }
n
X
aji wj .
j=1
n
X
xi vi
i=1
rezulta c
a
Ax = A
n
X
i=1
xi vi
n
X
xi Avi =
n
X
i=1
i=1
xi
n
X
aji wj =
j=1
n
X
n
X
i=1
aji xi wj
j=1
ceea ce arat
a c
a aplicatia liniar
a A este complet determinata de matricea
a21
A= .
.
.
a22 a2n
..
.
..
.
..
.
Aplicatii liniare
71
y = Ax = y1 w1 + y2 w2 + + yk wk
y1
y2
a21
=
..
.
. ..
x1
x2
a22 a2n
..
..
..
.
.
.
yk
.
..
xn
Exercitiul 3.14 S
a se determine matricea aplicatiei
A : R2 R3 ,
n raport cu bazele
{v1 = (1, 1), v2 = (1, 1)}
n R2 si
{w1 = (1, 0, 0), w2 = (0, 1, 0), w3 = (0, 0, 1)}
n R3 .
Rezolvare. Din relatiile
Av1 = A(1, 1) = (1, 3, 0) = 1 w1 + 3 w2 + 0 w3
Av2 = A(1, 1) = (5, 1, 2) = 5 w1 1 w2 + 2 w3
rezulta c
a matricea c
autat
a este
A=
3 1
.
0
2
72
(BA)x = B(Ax)
m
X
aji vj ,
Bvj =
j=1
bkj wk
k=1
atunci
Pm
j=1 aji vj
(BA)ui = B(Aui ) = B
=
Pm
j=1 aji
Pp
k=1 bkj
wk =
Pm
Pp
k=1
P
m
j=1 bkj aji
wk .
11
12
1n
21
S=
22
2n
unde
e0i =
n
X
ji ej
j=1
n1 n2 nn
a21
A=
a22 a2n
unde
Aei =
n
X
k=1
aki ek
Aplicatii liniare
73
si
0
a21
0
A =
a0k1
a022 a02n
a0k2
Ae0i
unde
n
X
aki e0k
k=1
a0kn
P
Pn
n
j=1 ji ej
0 0
j=1 aji ej
rezulta
Pn
j=1 ji Aej
Pn
j=1 ji
Pn
k=1 akj ek
Pn
0 Pn
j=1 aji
k=1 kj ek
n
X
kj a0ji =
j=1
n
X
akj ji
j=1
3.7
A(x + y) = Ax + Ay = x + y = (x + y).
74
Exercitiul 3.15 S
a se afle valorile proprii ale operatorului
A : R3 R3 ,
A(x1 , x2 , x3 ) = (x2 + x3 , x1 + x3 , x1 + x2 )
x2 + x3 = x1
x1 + x3 = x2
x1 + x2 = x3
adica
x1 + x2 + x3 = 0
x1 x2 + x3 = 0
x1 + x2 x3 = 0
=0
adica
3 3 2 = 0
(3.2)
Aplicatii liniare
75
0 1 1
A=
1 0 1
1 1 0
1 0 0
I=
0 1 0
0 0 1
an1
a12
a22
an2
a2n
ann
a1n
76
Demonstratie. Avem
det(A0 I) = det(S 1 AS I) = det(S 1 (A I)S)
= detS 1 det(A I) detS =
1
detS
...................................................
a x + a x + + (a )x = 0
n1 1
n2 2
nn
n
an1
a12
a22
an2
a2n
= 0.
ann
a1n
In cazul n care V este spatiu vectorial real numai radacinile reale ale polinomului
caracteristic sunt valori proprii ale lui A.
Aplicatii liniare
77
Exercitiul 3.16 Ar
atati c
a n cazul rotatiei de unghi n jurul axei Oz
R : R3 R3 ,
subspatiile
W1 = { (0, 0, z) | z R }
(axa Oz)
W2 = { (x, y, 0) | x, y R }
(planul xOy)
78
a11
a12
a1m
a1m+1
A=
a21
a22
a2m
a2m+1
amm+1
am+1,m+1
am+2,m+1
an,m+1
a1n
amn
am+1,n
am+2,n
a2n
an,n
3.8
Forma diagonal
a a matricei unei aplicatii liniare
Am aratat c
a valorile proprii ale operatorului
A : R3 R3 ,
A(x1 , x2 , x3 ) = (x2 + x3 , x1 + x3 , x1 + x2 )
sunt 1 = 2 = 1, 3 = 2 si c
a subspatiile proprii corespunzatoare sunt
V1 = { (1, 0, 1) + (0, 1, 1) | , R }
si
V2 = {(1, 1, 1) | R }.
Matricea lui A n raport cu baza
{v1 = (1, 0, 1), v2 = (0, 1, 1), v3 = (1, 1, 1)}
Aplicatii liniare
79
a lui R3 format
a din vectori proprii ai lui A are forma diagonala
1 0
.
0 2
A=
0
0
1 0
0
0 0
A= 0
0 .
Invers, dac
a matricea lui A n raport cu o baza B = {w1 , w2 , ..., wn } are forma
diagonal
a
1 0
0
0 0
0
0
0 0
0 3 0 0
A= 0
atunci
Awi = i wi
oricare ar fi i {1, 2, ..., n}. Deoarece o baza nu poate contine vectorul nul rezulta
ca w1 , w2 , ..., wn sunt vectori proprii ai lui A si 1 , 2 , ..., n valorile proprii corespunzatoare.
80
Exercitiul 3.17 S
a se arate c
a nu exista o baza n raport cu care matricea operatorului
A : R2 R2 ,
= (2 )2
admite r
ad
acinile 1 = 2 = 2. Singura valoare proprie este = 2 si subspatiul
propriu corespunz
ator este
V2 = {(x1 , x2 ) R2 | A(x1 , x2 ) = 2(x1 , x2 ) }
= {(x1 , x2 ) R2 | (2x1 + x2 , 2x2 ) = (2x1 , 2x2 ) }
= {(, 0) | R} = {(1, 0) | R}
ceea ce arat
a c
a toti vectorii proprii ai lui A sunt de forma (1, 0). Nu exista doi
vectori proprii liniar independenti care sa formeze o baza a lui R2 .
Exercitiul 3.18 Rotatia de unghi a planului
R : R2 R2 ,
Aplicatii liniare
81
0
0
0 0
0 3 0 0
A= 0
atunci r
ad
acinile polinomului caracteristic
1
0
0
P () =
0
0
0
= (1 )(2 ) (n )
n
sunt 1 , 2 , ..., n , si apartin toate lui K (numarul lor, tinand seama de multiplicitati
este dim V ).
Definitia 3.36 Fie A : V V un operator liniar si o valoare proprie a lui
A. Spunem c
a are multiplicitatea algebric
a k dac
a este r
ad
acin
a de ordinul
k a polinomului caracteristic. Prin multiplicitate geometric
a a lui se ntelege
dimensiunea subspatiului propriu V corespunz
ator lui .
Propozitia 3.37 Dac
a v1 , v2 , ..., vk sunt vectori proprii ai operatorului A : V
V corespunz
atori la valori proprii distincte 1 , 2 , ..., k
Avi = i vi
atunci {v1 , v2 , ..., vk } este sistem de vectori liniar independenti.
Demonstratie (cazul n = 3). Din
1 v1 + 2 v2 + 3 v3 = 0
rezulta
A(1 v1 + 2 v2 + 3 v3 ) = 0
(3.3)
82
adica relatia
1 Av1 + 2 Av2 + 3 Av3 = 0
care se mai scrie
1 1 v1 + 2 2 v2 + 3 3 v3 = 0.
(3.4)
(3.5)
(3.6)
Aplicatii liniare
83
Este suficient s
a ar
at
am c
a {v1 , v2 , w1 , w2 , w3 } este baza n V . Fie
1 v1 + 2 v2 + 3 w1 + 4 w2 + 5 w3 = 0.
(3.7)
Aplicand A obtinem
1 (1 v1 + 2 v2 ) + 2 (3 w1 + 4 w2 + 5 w3 ) = 0.
Adunand aceast
a relatie cu relatia (3.7) nmultita cu (2 ) obtinem
(1 2 )(1 v1 + 2 v2 ) = 0
de unde 1 = 2 = 0. Inlocuind n (3.7) rezulta 3 = 4 = 5 = 0.
Observatia 3.20 Orice matrice
a11
a12
a1n
a21
a22
a2n
Mnn (K)
A : Kn Kn ,
x1
x2
a11
a12
a1n
a21
=
..
.
. ..
a22
a2n
..
..
.
.
x1
x2
xn
..
.
.
..
xn
Definitia 3.39 Prin valoare proprie a unei matrice (respectiv vector propriu
al unei matrice) A Mnn (K) se ntelege o valoare proprie (respectiv vector
propriu) al operatorului liniar asociat A : Kn Kn .
Definitia 3.40 Spunem c
a matricea A Mnn (K) este diagonalizabil
a dac
a opn
n
eratorului liniar asociat A : K K este diagonalizabil.
84
Capitolul 4
Definitie si exemple
x, y V si , C
86
hx, xi 0,
x V si
hx, xi = 0 dac
a si numai dac
a x = 0.
Un spatiu vectorial complex considerat mpreun
a cu un produs scalar fixat este numit
spatiu vectorial euclidian complex.
c)
x, y V si , C.
Intr-adevar,
zi.
hy, xi + hz, xi =
hx, yi + hx,
hx, y + zi = hy + z, xi =
Exercitiul 4.1 Relatia
h(x1 , x2 , ..., xn ), (y1 , y2 , ..., yn )i =
n
X
x j yj
j=1
n
X
xj yj
j=1
adica
yi + hy,
yi 0,
hx, xi + hy, xi + hx,
Alegand
=
hx, yi
hy, yi
K.
87
relatia devine
hx, xi
+
0.
hy, yi
hy, yi
hy, yi
||x|| 0,
x V si
||x|| = 0 dac
a si numai dac
a
b)
c)
||x|| = || ||x||,
x=0
x, y V
x V si K.
||x|| =
hx, xi
este o norm
a pe V .
Demonstratie. Avem
||x|| =
hx, xi 0 si
||x|| =
hx, xi =
||x|| = 0 x = 0
hx, xi = || ||x||
||x + y||2 = hx + y, x + yi
= hx, xi + hx, yi + hy, xi + hy, yi
= ||x||2 + 2 Rehx, yi + ||y||2
||x||2 + 2 |Rehx, yi| + ||y||2
||x||2 + 2 |hx, yi| + ||y||2
||x||2 + 2 ||x|| ||y|| + ||y||2
= (||x|| + ||y||)2
88
deoarece
|Re(a + ib)| = |a| =
a2
si conform inegalit
atii Cauchy |hx, yi|
4.2
a2 + b2 = |a + ib|
Baze ortonormate
||x|| =
hx, xi
|hx, yi|
1
||x|| ||y||
hx, yi
1.
||x|| ||y||
hx, yi
||x|| ||y||
89
y M.
3
X
j=1
x j yj .
90
Rezolvare. Avem
hv1 , v2 i = h(1, 1, 0), (1, 1, 0)i = 1 1 + 1 (1) + 0 0 = 0
hv1 , v3 i = h(1, 1, 0), (0, 0, 1)i = 1 0 + 1 0 + 0 1 = 0
hv2 , v3 i = h(1, 1, 0), (0, 0, 1)i = 1 0 + (1) 0 + 0 1 = 0.
Propozitia 4.10 Proiectia ortogonal
a a vectorului x pe vectorul u 6= 0 este vectorul
Pu x =
hx, ui
u.
hu, ui
hx,ui
hu,ui .
91
hv2 ,w1 i
hw1 ,w1 i
w1
w3 = v 3
hv3 ,w1 i
hw1 ,w1 i
w1
hv3 ,w2 i
hw2 ,w2 i
w2
..........................................................
este un sistem ortogonal astfel inc
at
hv1 , v2 , ... , vk i = hw1 , w2 , ... , wk i
oricare ar fi k {1, 2, 3, ...}.
Demonstratie. Avem
hw2 , w1 i = v2
hv2 , w1 i
w1 , w 1
hw1 , w1 i
= hv2 , w1 i
hv2 , w1 i
hw1 , w1 i = 0.
hw1 , w1 i
Similar se arat
a c
a oricare vector wk este ortogonal pe vectorii w1 , w2 , ... , wk1 .
Definitia 4.12 Spunem c
a {e1 , e2 , ... , ek } este un sistem ortonormat dac
a
(
hei , ej i = ij =
1 daca i = j
0 daca i 6= j
v1
||v1 ||
e2 =
v2 hv2 ,e1 i e1
||v2 hv2 ,e1 i e1 ||
e3 =
..........................................................
este un sistem ortonormat astfel inc
at
hv1 , v2 , ... , vk i = he1 , e2 , ... , ek i
oricare ar fi k {1, 2, 3, ...}.
92
n
X
hx, ei iei ,
x V
i=1
hx, yi =
n
X
x, y V
i=1
v
u n
uX
||x|| = t |hx, ei i|2 ,
x V.
i=1
n
X
xi e i
i=1
si avem
hx, ek i =
* n
X
xi e i , e k
i=1
hx, yi =
n
X
xi hei , ek i =
i=1
* n
X
hx, ei iei , y
||x||2 = hx, xi =
xi ik = xk
i=1
i=1
n
X
n
X
hx, ei i hei , yi
i=1
n
X
i=1
hx, ei i hei , xi =
n
X
i=1
|hx, ei i|2 .
93
Exercitiul 4.3 S
a se indice o baza ortonormata pentru spatiul vectorial
V = { x = (x1 , x2 , x3 ) R3 | x1 + x2 + x3 = 0 }.
Rezolvare. Deoarece
V = { (x1 , x2 , x1 x2 ) | x1 , x2 R } = { x1 (1, 0, 1) + x2 (0, 1, 1) | x1 , x2 R }
vectorii liniar independenti v1 = (1, 0, 1) si v2 = (0, 1, 1) formeaza o baza a
lui V . Ortonormaliz
am aceast
a baza prin metoda Gram-Schmidt si obtinem baza
ortonormat
a {e1 , e2 }, unde
e1 =
e2 =
4.3
v1
||v1 ||
(1,0,1)
12 +02 +(1)2
v2 hv2 ,e1 i e1
||v2 hv2 ,e1 i e1 ||
(1,0,1)
(0,1,1) 1
(0,1,1) 12
1 , 0, 1
2
2
1 ,0, 1
2
2
= 1 , 2 , 1 .
6
6
6
1 ,0, 1
2
2
= hv + w, xi = hv, xi + hw, xi = 0 + 0 = 0
si prin urmare v + w M .
Exercitiul 4.4 Indicati o baz
a a spatiului M n cazul M = {(1, 2, 3)} R3 .
94
Rezolvare. Avem
M = { (x1 , x2 , x3 ) R3 | h(x1 , x2 , x3 ), (1, 2, 3)i = 0 }
= { (x1 , x2 , x3 ) R3 | x1 + 2x2 + 3x3 = 0 }
= { (2x2 3x3 , x2 , x3 ) | x2 , x3 R }
= { x2 (2, 1, 0) + x3 (3, 0, 1) | x2 , x3 R }.
Vectorii liniar independenti (2, 1, 0) si (3, 0, 1) formeaza o baza a spatiului M .
Teorema 4.17 Dac
a W este un subspatiu al spatiului (finit-dimensional) V atunci
V = W W .
Demonstratie. Dac
a x W W atunci ||x|| = hx, xi = 0, ceea ce conduce la
W W = {0}. Este suficient s
a mai aratam ca dim W +dim W =dim V . Plecam
de la o baz
a ortonormat
a {e1 , e2 , ..., ek } a lui W pe care apoi o completam pana
la o baz
a {e1 , e2 , ..., ek , v1 , v2 , ..., vnk } a lui V . Ortonormalizand acesta baza prin
metoda Gram-Schmidt obtinem o baza ortonormata {e1 , e2 , ..., ek , ek+1 , ek+2 , ..., en }
a lui V . Se constat
a imediat c
a {ek+1 , ek+2 , ..., en } est baza a lui W si prin urmare
dim W +dim W =dim V.
p
4.4
v V
atunci x = y.
Demonstratie. Din relatia (4.1) rezulta
hx y, vi = 0,
v V.
(4.1)
95
In particular, aleg
and v = x y obtinem
hx y, x yi = 0
adica
||x y||2 = 0
relatie care conduce la x = y.
Propozitia 4.19 Dac
a A : V V este un operator liniar atunci exist
a un oper
ator liniar A : V V unic determinat astfel inc
at
hA x, yi = hx, Ayi,
x, y V.
(4.2)
n
X
hv, ei iei .
i=1
n
X
hA x, ei iei =
n
X
(4.3)
i=1
i=1
n
X
n
X
i=1
i=1
n
X
i=1
Pn
Pn
Pn
= hx, A (
Pn
= hx, Ayi.
Presupun
and c
a B : V V este un alt operator liniar astfel ncat
hBx, yi = hx, Ayi,
x, y V.
rezulta c
a pentru orice x
hA x, yi = hBx, yi,
relatie care conduce la A x = Bx.
y V
(4.4)
96
(A+B) = A +B ,
A ,
(A) =
(AB) = B A .
Demonstratie. Avem
(A + B)(x + y) = A(x + y) + B(x + y) = Ax + Ay + Bx + By
= (A + B)x + (A + B)y
(A)(x + y) = A(x + y) = Ax + Ay = (A)x + (A)y
(AB)(x + y) = A(B(x + y)) = A(Bx + By) = A(Bx) + A(By)
= (AB)x + (AB)y.
Relatia (A ) = A rezult
a din
h(A ) x, yi = hx, A yi = hAx, yi,
Avem
x, y V.
y V
97
y V
si acest
a relatie conduce la
)x,
(A) x = (A
x V
y V
A=
a11 a12
a21 a22
an1 an2
a1n
a2n
ann
A =
a11 a12
a21 a22
an1 an2
a1n
a2n
ann
n
X
aij ei ,
A ej =
n
X
aij ei .
(4.6)
i=1
i=1
n
X
hv, ei iei
i=1
avem
Aej =
n
X
hAej , ei iei ,
i=1
A ej =
n
X
hA ej , ei iei
i=1
(4.7)
98
aij = hAej , ei i,
ceea ce conduce la
4.5
Operatori autoadjuncti
Definitia 4.23 Prin operator autoadjunct (sau hermitian)se ntelege un operator liniar A : V V astfel inc
at A = A, adic
a un operator astfel nc
at
hAx, yi = hx, Ayi,
x, y V.
(4.8)
A, B A(V )
b)
A A(V )
R
c)
A A(V )
d)
A + B A(V )
AB = BA
99
a11 a12
a21 a22
an1 an2
A=
a1n
a2n
ann
A = A
adic
a dac
a
aij = a
ji ,
||v||2 = ||v||
= .
(4.9)
100
b) Fie 1 6= 2 dou
a valori proprii distincte si v1 , v2 vectori proprii corespunzatori
Av1 = 1 v1 ,
Av2 = 2 v2 .
A=
a11 a12
a21 a22
an1 an2
a1n
a2n
ann
a1n
a21
a22 1
a2n
= 0.
an1
an2
ann 1
In aceste conditii sistemul de ecuatii
a x + (a )x + + a x = 0
21 1
22
1 2
2n n
..................................................
admite n Cn o solutie (x1 , x2 , ..., xn ) 6= (0, 0, ..., 0). Adunand ecuatiile sistemului
nmultite respectiv cu x
1 , x
2 , ..., x
n obtinem relatia
n
X
j,k=1
ajk xk x
j = 1
n
X
j=1
xj x
j .
101
j
j,k=1 ajk xk x
Pn
2
j=1 |xj |
1 =
Pn
kj xk x
j
j,k=1 a
Pn
2
j=1 |xj |
1.
=
Observatia 4.5 Valorile proprii ale unui operator liniar A : V V sunt radacinile
polinomului caracteristic care apartin corpului K peste care este considerat V . In
particular, rezultatul anterior ne arata ca orice operator autoadjunct admite cel
putin o valoare proprie, indiferent daca K = R sau K = C. Vom arata n continuare
ca orice operator autoadjunct este diagonalizabil.
Teorema 4.29 Dac
a A : V V este un operator autoadjunct atunci exist
a o
baz
a ortonormat
a n raport cu care matricea lui A este o matrice diagonal
a.
Demonstratie. Utiliz
am metoda inductiei matematice. Afirmatia este, evident,
adevarat
a n cazul dim V = 1. Presupunand ca afirmatia este este adevarata n
cazul spatiilor de dimensiune n 1 aratam ca ea este adevarata si pentru spatiile de
dimensiune n. Fie V un spatiu vectorial de dimensiune n si fie A A(V ). Stim ca
A admite cel putin o valoare proprie 1 . Fie v1 6= 0 un vector propriu corespunzator
Av1 = 1 v1 .
Vectorul unitar e1 =
v1
||v1 ||
v1
Ae1 = A
||v1 ||
1
Av1 = 1 e1 .
||v1 ||
Relatia
hAx, yi = hx, Ayi
Ax W.
102
fiind verificat
a oricare ar fi x, y V rezulta ca restrictia lui A la W
A|W : W W
verifica relatia
hA|W x, yi = hx, A|W yi
oricare ar fi x, y W , adic
a este un operator autoadjunct. Conform ipotezei de
inductie exista o baz
a ortonormat
a {e2 , e3 , ..., en } a lui W n raport cu care matricea
lui A|W este diagonal
a
A|W =
2 0 0
0 3 0
0
0 n
A=
4.6
1 0
0 0
0 2 0 0
0
0 3 0
0
0
0 n
Transform
ari unitare
x, y V.
hAx, Axi =
hx, xi = ||x||,
x V.
103
x, y V.
||x|| = ||Ax|| = 0
x = 0.
x V
b) A A = I
c) transformarea A este bijectiv
a si A1 = A .
104
Demonstratie. Ar
at
am c
a a) b) c) a). Daca A este transformare unitara,
adica
hAx, Ayi = hx, yi,
x, y V
atunci
hA Ax, yi = hx, yi,
x, y V
x, y V.
A A = I,
A1 = A .
detA 6= 0
detA 6= 0
detA detA = 1
|detA|2 = 1.
105
S=
1n
2n
nn
11 12
21 22
n1 n2
11
21
12
22
1n
2n
S =
n1
n2
nn
e0j =
ij ei .
i=1
Avem
Pn
Pn
ij = he0i , e0j i = h
=
Pn
k=1
m=1 mj em i
k=1 ki ek ,
Pn
mj km
m=1 ki
Pn
k=1
Pn
mj hek , em i
m=1 ki
Pn
kj
k=1 ki
relatie echivalent
a cu S S = I.
Propozitia 4.36 O aplicatie liniar
a A : V V este transformare unitar
a dac
a
si numai dac
a matricea ei n raport cu o baz
a ortonormat
a este o matrice unitar
a.
Demonstratie. Dac
a {e1 , e2 , ..., en } este o baza ortonormata si Aei =
atunci
hAei , Aej i = h
=
Pn
k=1 aki ek ,
Pn
k=1
Pn
j=1 aji ej
Pn
m=1 amj em i
Pn
mj hek , em i
m=1 aki a
Pn
kj
k=1 aki a
Pn
k=1
relatie echivalent
a cu A A = I. Invers, daca A A = I atunci
D
hAx, Ayi = A (
=
Pn
Pn
i=1
i=1 xi ei ) , A
Pn
j ij
j=1 xi y
P
n
j=1 yj ej
Pn
E
i
i=1 xi y
Pn
i=1
= hx, yi.
Pn
j hAei , Aej i
j=1 xi y
106
(4.10)
verificat
a de A oricare ar fi x, y V devine succesiv
hAv, Avi = hv, vi
hv, vi = hv, vi
vi = hv, vi
hv,
||2 ||v||2 = ||v||2
|| = 1.
b) Fie 1 6= 2 dou
a valori proprii distincte si v1 , v2 vectori proprii corespunzatori
Av1 = 1 v1 ,
Av2 = 2 v2 .
= hv1 , v2 i
(1 2 )hv1 , v2 i = 0
hv1 , v2 i = 0.
Teorema 4.38 Dac
a A : V V este o transformare unitar
a atunci exist
a o baz
a
a lui V n raport cu care matricea lui A este o matrice diagonal
a.
107
Demonstratie. Utiliz
am metoda inductiei matematice. Afirmatia este, evident,
adevarat
a n cazul dim V = 1. Presupunand ca afirmatia este este adevarata n
cazul spatiilor de dimensiune n 1 aratam ca ea este adevarata si pentru spatiile
de dimensiune n. Fie V un spatiu vectorial de dimensiune n si A : V V o
transformare unitar
a. Fie 1 C o valoare proprie si v1 6= 0 un vector propriu
corespunz
ator
Av1 = 1 v1 .
Vectorul unitar e1 =
v1
||v1 ||
v1
Ae1 = A
||v1 ||
1
Av1 = 1 e1 .
||v1 ||
2 0 0
0
0
3
A|W =
0
0 n
108
A=
4.7
1 0
0 0
0 2 0 0
0
0 3 0
0
0
0 n
Transform
ari ortogonale
x, y V.
hAx, Axi =
hx, xi = ||x||,
x V.
Invers, dac
a ||Ax|| = ||x|| oricare ar fi x V , atunci
hAx, Ayi =
1
4
1
4
1
4
1
4
109
b) A A = I
c) A este bijectiv
a si A1 = A .
Demonstratie. A se vedea demonstratia propozitiei 4.32.
Propozitia 4.43 Fie A Mnn (R) o matrice cu n linii si n coloane cu elemente
numere reale si fie t A transpusa ei. Relatiile
A tA = I,
A A = I,
A1 = tA.
A A=I
(conditie echivalent
a cu A1 = tA si A tA = I).
Observatia 4.9 Dac
a A este o matrice ortogonala atunci detA {1, 1}.
Teorema 4.45 Matricea de trecere ntre dou
a baze ortonormate ale unui spatiu
vectorial euclidean real este o matrice ortogonal
a.
Demonstratie. A se vedea demonstratia teoremei 4.35.
Propozitia 4.46 O transformare liniar
a este transformare ortogonal
a dac
a si numai dac
a matricea ei n raport cu o baz
a ortonormat
a este o matrice ortogonal
a.
Demonstratie. A se vedea demonstratia propozitiei 4.36.
Teorema 4.47 Dac
a A : V V este o transformare ortogonal
a atunci:
a) orice valoare proprie este egal
a cu 1 sau 1.
b) vectorii proprii corespunz
atori la valori proprii distincte sunt ortogonali.
110
A : R R ,
A(x, y, z) =
2x + 2y z x + 2y + 2z 2x y + 2z
,
,
3
3
3
Capitolul 5
Forme p
atratice
5.1
Definitie si exemple
x, y, z V, , K.
n
X
xi ei ,
y=
i=1
n
X
yj e j
j=1
P
n
i=1 xi ei ,
Pn
j=1 yj ej =
= (x1
x2
...
xn )
Pn
g11 g12
g21 g22
gn1 gn2
111
i=1
Pn
j=1 xi yj
g1n
g2n
gnn
g(ei , ej )
y1
y2
..
.
yn
112
G=
g11 g12
g21 g22
gn1 gn2
g1n
g2n
gnn
g(e1 , e1 ) g(e1 , e2 )
g(e2 , e1 ) g(e2 , e2 )
g(en , e1 ) g(en , e2 )
g(e1 , en )
g(e2 , en )
g(en , en )
(5.1)
S=
11 12
21 22
n1 n2
1n
2n
nn
Pn
j=1 ji ej ,
adica
0 = g(e0 , e0 ). Avem
si fie gij = g(ei , ej ), gij
i j
0
gij
Pn
= g(e0i , e0j ) = g (
=
Pn
k=1
k=1 ki ek ,
Pn
m=1 ki mj
Pn
m=1 mj em )
g(ek , em ) =
Pn
k=1
Pn
m=1 ki gkm mj
relatie echivalent
a cu (5.1).
Observatia 5.2 Expresia in coordonate
0
gij
=
n X
n
X
ki mj gkm
k=1 m=1
a relatiei G 0 = t S G S obtinut
a n demonstratia propozitiei ne arata ca orice forma
biliniar
a este un tensor de tip (0, 2).
Forme p
atratice
113
Q : V K
este numit
a form
a p
atratic
a dac
a exist
a o form
a biliniar
a simetric
a
g : V V K
astfel nc
at
x V.
1
g(x, y) =
Q(x + y) Q(x) Q(y) ,
x, y V.
2
Observatia 5.3 Dac
a Q : V K este o forma patratica si g : V V K forma
biliniar
a simetric
a asociat
a atunci alegand o baza {e1 , e2 , ..., en } obtinem relatia
Q(x) =
n
X
i,j=1
g11 g12
g21 g22
gn1 gn2
g1n
g2n
gnn
x1
x2
..
.
xn
114
este o form
a p
atratic
a deoarece exista forma biliniara simetrica
g : R3 R3 R,
g((x1 , x2 , x3 ), (y1 , y2 , y3 )) = x1 y1 + 3 x2 y2 + x3 y3
x1 y2 x2 y1 2x1 y3 2x3 y1
astfel nc
at Q(x1 , x2 , x3 ) = g((x1 , x2 , x3 ), (x1 , x2 , x3 )).
5.2
Observatia 5.4 Matricea unei forme patratice depinde de baza aleasa. In aplicatii
este avantajoas
a utilizarea unei baze n raport cu care expresia n coordonate a
formei p
atratice s
a fie c
at mai simpla.
Definitia 5.8 Spunem c
a forma p
atratic
a Q : V K are n raport cu baza
{e1 , e2 , ..., en } forma canonic
a dac
a matricea lui Q n raport cu aceast
a baz
a este
o matrice diagonal
a
1 0 0
0
0
2
G=
0
0 n
adic
a, expresia n coordonate a formei Q n raport cu acest
a baz
a este de forma
Q(x) = 1 x21 + 2 x22 + + n x2n .
Observatia 5.5 Expresia forma patratica Q : V K are n raport cu baza
{e1 , e2 , ..., en } forma canonic
a trebuie nteleasa n sensul functia Q : V K are
n raport cu baza {e1 , e2 , ..., en } expresia cea mai simpla.
Forme p
atratice
115
x1 = x1 x2 2x3
x0 = x x3
(5.2)
2
2
x0 = x
3
3
11 12 13
S = 21 22 23
31 32 33
116
echivalent
a cu
xi ei =
3
X
x0j e0j =
j=1
P3
i=1 ij ei
3
X
x0j
j=1
3
X
si x =
ij ei =
P3
P3
3
X
i=1
i=1 xi ei =
3
X
i=1
0 0
j=1 xj ej
conduc
ij x0j ei
j=1
0
0
0
x1 = 11 x1 + 12 x2 + 13 x3
x = x0 + x0 + x0
2
21 1
22 2
23 3
x = x0 + x0 + x0 .
32 2
33 3
1
31 1
0
0
0
x1 = x1 + x2 + 3x3
x = x0 + x03
2
2
x = x0
3
3
Se obtine
1 1 3
S= 0 1 1
0 0 1
ceea ce conduce la B 0 = {e01 = (1, 0, 0), e02 = (1, 1, 0), e03 = (3, 1, 1)}. In raport cu
aceasta baz
a Q are forma canonic
a
2
Q(x1 , x2 , x3 ) = x1 x2 + x1 x3 + x2 x3
0
0
x1 = x1 + x2
x = x0 x02
2
1
x = x0
3
3
care conduce la
2
Forme p
atratice
117
si apoi utiliz
am metoda folosit
a n exercitiul anterior. Se obtine
2
unde
00
0
0
x1 = x1 + x3
x00 = x0
2
2
x00 = x0 .
3
3
Exprim
and coordonatele initiale x1 , x2 , x3 n functie de cele finale x001 , x002 , x003
00
00
00
x1 = x1 + x2 x3
x = x00
3
3
rezulta ca matricea de trecere ntre baza initiala {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 =
(0, 0, 1)} si baza final
a B 00 = {e001 , e002 , e003 } este
1
1 1
S = 1 1 1
0
0
1
ceea ce conduce la B 00 = {e001 = (1, 1, 0), e002 = (1, 1, 0), e003 = (1, 1, 1)}. In raport
cu aceast
a baz
a Q are forma canonica
2
g11 g12
g21 g22
gn1 gn2
g1n
g2n
gnn
118
g12
g22
6= 0
...................................
n =
g11 g12
g21 g22
gn1 gn2
g1n
g2n
gnn
6= 0
atunci exist
a o baz
a B 0 n raport cu care Q are expresia
Q(x) =
1 0 2 1 0 2
n1 0 2
x1 +
x2 + +
x .
1
2
n n
g(e0j , e1 ) = 0
g(ej , e2 ) = 0
......................
g(e0j , ej1 ) = 0
g(e0j , ej ) = 1
adica
.............................................................
(5.3)
Forme p
atratice
119
g11 g12
g21 g22
gj1 gj2
g1j
g2j
gjj
6= 0
j1
j
si
0
gjj
j1
j .
G=
g11 g12
g21 g22
gn1 gn2
g1n
g2n
gnn
atunci exist
a o baz
a ortonormat
a B 0 n raport cu care Q are forma
2
120
Aei =
n
X
gji ej
j=1
A0 =
1 0 0
0 2 0
0
0 n
G 0 = t SGS = S 1 GS = A0 =
1 0 0
0 2 0
0
0 n
Capitolul 6
Conice
6.1
Definitie si exemple
(6.1)
122
reprezint
a ecuatia a dou
a drepte concurente.
Observatia 6.1 In cazul unei translatii de vector (x0 , y0 ) a reperului urmate de
o rotatie de unghi leg
atura ntre coodonatele (x, y) ale unui punct n raport cu
reperul initial R si coordonatele (x0 , y 0 ) ale aceluiasi punct n raport cu reperul final
R0 este
(
x = x0 + x0 cos y 0 sin
y = y0 + x0 sin + y 0 cos
Conice
123
iar parametrii
a
= 11
a12
I = a11 + a22 ,
a
11
= a12
a13
a12
,
a22
a12 a13
a22 a23
a23 a33
r
am
an invarianti, adic
a a11 + a22 = a011 + a022 ,
a
11
a12
a12 a011
=
a22 a012
a
11
a12
a13
a012
a022
a12 a13
a22 a23
a23 a33
a0
11
0
= a12
0
a13
a012 a013
a022 a023
a023 a033
Demonstratie. Relatia
f (x, y) = a11 x2 + 2 a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33
se poate scrie n form
a matriceal
a
f (x, y) = ( x
A B
tB a
33
utilizand notatiile
X=
x
y
B=
a13
a23
a11 a12
a12 a22
A=
Relatia
(
x = x0 + x0 cos y 0 sin
y = y0 + x0 sin + y 0 cos
x
cos sin x0
x0
0
cos y0 y
y = sin
1
0
0
1
1
sau
X
1
R T
0 1
X0
1
X
1
124
utilizand notatiile
0
X =
x0
y0
x0
y0
A B
tB a
33
T =
cos sin
sin cos
R=
Din relatia
f (x, y) =
( tX
( tX 0
( tX 0
1)
1)
1)
tR
tT
X
1
0
1
A0 B 0
t B 0 a0
33
A B
tB a
33
!
X0
1
R T
0 1
X0
1
rezulta c
a n urma schimb
arii de reper, f (x, y) se transforma ntr-un polinom de
aceeasi form
a,
0 = det
= det
= det
A0 B 0
t B 0 a0
33
tR
tT
0
1
A B
tB a
33
det
A B
tB a
33
det
R T
0 1
si A0 = t RAR, adic
a
a011 a012
a012 a022
cos sin
sin cos
a11 a12
a12 a22
6.2
x = x0 + x0
y = y0 + x 0
cos sin
sin cos
Conice
125
polinomul
f (x, y) = a11 x2 + 2 a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33
se transform
a n
f(x0 , y 0 ) = a11 x0 2 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 0 2 + 2(a11 x0 + a12 y0 + a13 )x0
+ 2(a12 x0 + a22 y0 + a23 )y 0 + f (x0 , y0 ).
(6.2)
f(x0 , y 0 ) = 0.
(6.3)
(6.4)
a x +a y +a =0
12 0
22 0
23
(x0 , y0 ) =
a
13
a23
a12
a22
1 a
11
,
a12
a13
a23
!
.
= 0.
c) Exist
a un reper n raport cu care ecuatia conicei este
1 X 2 + 2 Y 2 +
=0
unde 1 si 2 sunt r
ad
acinile ecuatiei
a
11
a12
a12
a22
=0
adica
2 I + = 0.
126
a12
0
a22
0
0 f (x0 , y0 )
exista o baz
a ortonormat
a a lui R2 formata din vectori proprii ai matricei
a11 a12
a12 a22
Q(X, Y ) = 1 X 2 + 2 Y 2 .
Rotind reperul rezultat n urma translatiei cu (x0 , y0 ) astfel ncat axele sa fie dirijate
de-a lungul vectorilor proprii ai matricei
a11 a12
a12 a22
ecuatia conicei devine 1 X 2 + 2 Y 2 +
= 0.
Conice
127
2
Y = 2pX,
unde p = 3 .
I
Demonstratie. Efectu
and o rotatie de unghi a reperului
(
x = x0 cos y 0 sin
y = x0 sin + y 0 cos
1
(a11 cos + a12 sin )2 .
a11
12
Alegand astfel nc
at ctg = aa11
rezulta a011 = 0. Avand n vedere invarianta lui
rezult
a c
a a011 a022 a012 2 = 0, relatie care conduce la a012 = 0.
a) Din relatia
0
0 a013
2
= 0 a022 a023 = a013 a022 = 0
0
a13 a023 a033
2a0
y + 0 23 y 0 + 2a013 x0 + a033 = 0
a22
02
128
a022
a0
y + 23
a022
0
2
a0 a0 a0 2
x + 22 330 0 23
2a13 a22
2a013
= 0.
Efectuand translatia
0
0
0 2
0 + a22 a33 a23
X
=
x
0
0
2a13 a22
Y = y 0 + a23
a022
2 a013
X.
a022
Y =
X.
I3
1 2 =
Ce reprezinta conica
hiperbola
elips
a
multimea vida
un punct
dou
a drepte concurente
dou
a drepte paralele, o dreapta sau multimea vida
o parabola
Capitolul 7
7.1
(7.1)
x (a, b).
130
unde
f : D R2 R
(7.2)
(7.3)
dy = f (x, y) dx
(7.4)
numita form
a simetric
a. Solutia ecuatiei (7.4) se poate cauta sub forma
y = y(x)
sau
x = x(y)
sau, mai general, sub form
a parametrica
(
x = x(t)
y = y(t).
unde P, Q : D R2 R
(7.5)
131
astfel nc
at
1) ((t), (t)) D,
t (a, b)
0
2) P ((t), (t)) (t) + Q((t), (t)) 0 (t) = 0,
t (a, b).
Observatia 7.2 S
tim din liceu c
a daca
f : (a, b) R
este o functie continu
a atunci functia
F : (a, b) R,
Z x
f (t) dt
F (x) =
x0
este o primitiv
a a lui f oricare ar fi x0 (a, b), adica avem
d
dx
Z x
x (a, b).
f (t) dt = f (x),
x0
(7.6)
(x) = y0
1
du =
g(u)
Z x
f (v) dv + C
(7.7)
x0
x I.
132
b) Deriv
and relatia (7.7) n raport cu x considerand y = y(x) rezulta
1
y 0 (x) = f (x)
g(y(x))
adica
y 0 (x) = f (x) g(y(x)).
1
dy = 0
g(y)
(7.8)
al carei membru st
ang este o diferentiala totala deoarece
1
(f (x)) =
.
y
x
g(y)
Z x
F (x, y) =
f (t)dt
x0
Z y
y0
1
dt.
g(t)
Rezulta c
a relatia F (x, y) = C, adica
Z x
x0
f (u)du
Z y
y0
1
dv = C
g(v)
defineste implicit o solutie a ecuatiei (7.6) daca alegem y0 astfel ncat g(y0 ) 6= 0.
133
y =f
y 0 = f (x) y
are solutia general
a
Rx
y(x) = C e
x0
f (t)dt
= f (x) dx
R y du
Rx
y0 u = x0 f (t) dt
ln |y| ln |y0 | =
Rx
y(x) = y0 e
x0
Rx
x0
f (t) dt
f (t) dt
(7.9)
se obtine adun
and solutia general
a a ecuatiei liniare omogene asociate
y 0 = f (x) y
cu o solutie particular
a y a ecuatiei (7.9).
(7.10)
134
Demonstratie. Dac
a y verific
a (7.10) si y verifica (7.9) atunci
(y+ y)0 (x) = f (x) y(x)+f (x) y(x)+g(x) = f (x) (y+ y)(x)+g(x).
Daca y si y verific
a (7.9) atunci y y verifica (7.10)
(y y)0 (x) = f (x) y(x)+g(x)f (x) y(x)g(x) = f (x) (y y)(x).
Propozitia 7.7 O solutie particular
a y a ecuatiei liniare neomogene
y 0 = f (x) y + g(x)
poate fi g
asit
a folosind metoda variatiei constantei caut
and-o de forma
Rx
y(x) = C(x) e
x0
f (t)dt
C 0 (x) = g(x) e
Rx
x0
f (t)dt
135
1
z
7.2
(7.11)
unde
a0 , a1 , ..., an , f : I R
sunt functii continue definite pe un interval I R si a0 (x) 6= 0, oricare ar fi x I.
Prin solutie a ecuatiei (7.11) se ntelege o functie
: I R
astfel nc
at:
1)
2)
a0 (x) (n) (x) + a1 (x) (n1) (x) + + an (x) (x) = f (x), x (a, b).
136
x I
0 (x0 ) = y01 ,
...
d
,
dx
D2 =
d2
,
dx2
...
, Dn =
dn
dxn
, R, , C n (I).
137
1 = 2 = = n = 0.
138
(n1)
y
(x0 )
1
y2 (x0 )
y20 (x0 )
(n1)
y2
(x0 )
yn (x0 )
yn0 (x0 )
(n1)
yn
(x0 )
6= 0.
(7.12)
Demonstratie. Deoarece
A : V Rn ,
(x0 ) )
(n1)
(x0 ) )
.......................................................
(n1)
(x0 ) )
W : I R
y1 (x)
y2 (x)
0 (x)
y 0 (x)
y
1
2
W (x) =
(n1)
(n1)
y
(x) y2
(x)
1
yn (x)
yn0 (x)
(n1)
yn
(x)
139
verific
a relatia
W (x) = W (x0 ) e
Rx
a1 (t)
x0 a0 (t)
dt
(7.13)
a1 (x)
W (x).
a0 (x)
a1 (x) 0 a2 (x)
y
y
a0 (x)
a0 (x)
si
y (x) y (x)
1
2
d
W 0 (x) = dx
0
y1 (x) y20 (x)
y 0 (x) y 0 (x) y (x) y (x)
1
1
2
2
= 0
+
y1 (x) y20 (x) y100 (x) y200 (x)
a (x)
= a10 (x) W (x).
Observatia 7.6 Din relatia (7.13) rezulta ca daca W se anuleaza ntr-un punct din
I atunci se anuleaz
a n toate punctele.
Propozitia 7.15 Solutia general
a a ecuatiei liniare neomogene
Ly = f
se obtine adun
and la solutia general
a a ecuatiei omogene asociate
Ly = 0
o solutie particular
a y a ecuatiei neomogene.
Demonstratie. Deoarece L
y = f obtinem
Ly = 0 = L(y + y) = f
si
Ly = f = L(y y) = 0.
140
n
X
ck yk (x)
k=1
n
X
ck (x) yk (x)
k=1
Pn
0
0
..........................................
(7.14)
Pn
(n2)
0
(x) = 0
k=1 ck (x) yk
(n1)
f (x)
0
Pn
k=1 ck (x) yk
(x) =
a0 (x) .
Demonstratie. T
in
and sema de (7.14) obtinem relatiile
y(x) =
Pn
y0 (x) =
Pn
............................................
y(n1) (x) =
y(n) (x) =
(n1)
(x)
k=1 ck (x) yk
Pn
(n)
k=1 ck (x) yk (x)
Pn
f (x)
a0 (x) .
141
care conduc la
L
y = a0 (x) y(n) + a1 (x) y(n1) + + an1 (x) y0 + an (x) y
=
Pn
k=1 ck (x)
(n)
(n1)
(7.15)
cu propriet
atile
D e(+i)x = ( + i) e(+i)x
Re (D erx ) = D( Re erx )
Im (D erx ) = D( Im erx )
unde Re z si Im z reprezint
a partea reala si repectiv imaginara a numarului z.
142
y : R C,
este solutie a ecuatiei omogene
P (D)y = 0
dac
a si numai dac
a r este r
ad
acin
a a polinomului caracteristic, adic
a dac
a
a0 rn + a1 rn1 + + an1 r + an = 0.
Demonstratie. Deoarece Dk erx = rk erx si
P (D) erx = ( a0 rn + a1 rn1 + + an1 r + an )erx
avem
P (D) erx = 0
P (r) = 0.
143
Demonstratie. Ar
at
am mai nt
ai prin inductie ca
Dk (erx ) = erx (D + r)k .
Avem
D (erx ) = erx D + rerx = erx (D + r).
Presupun
and c
a Dk (erx ) = erx (D + r)k obtinem
Dk+1 (erx ) = D(erx (D + r)k ) = erx (D + r)(D + r)k = erx (D + r)k+1 .
Daca Q(r) = 0 rm + 1 rm1 + + m1 r + m atunci
Q(D) (erx ) = 0 Dm (erx )+1 Dm1 (erx )+ +m1 D(erx )+m erx
= erx [0 (D+r)m +1 (D+r)m1 + +m1 (D+r)+m ]
= erx Q(D + r).
Propozitia 7.21 Solutia general
a a ecuatiei
(D r)k y = 0
este
y(x) = c0 erx + c1 x erx + + ck1 xk1 erx .
Demonstratie. Conform propozitiei anterioare avem relata
Dk (erx y) = erx (D r)k y
care arat
a c
a ecuatia (D r)k y = 0 este echivalenta cu ecuatia
Dk (erx y) = 0
care implic
a
erx y(x) = c0 + c1 x + + ck1 xk1
adica
y(x) = c0 erx + c1 x erx + + ck1 xk1 erx .
144
x erj x ,
, xmj 1 erj x
x ej x cos(j x),
ej x sin(j x),
x ej x sin(j x),
, xmj 1 ej x sin(j x)
y : R R,
y : R R,
si
sunt solutii ale ecuatiei P (D)y = 0 oricare ar fi constantele reale c0 , c1 , ... , cmj 1 .
Observatia 7.9 Se poate demonstra ca n toate cazurile n spatiul solutiilor exista o
baza format
a din solutii particulare de tipul celor prezentate in propozitia anterioara.
145
Exercitiul 7.1 S
a se determine solutia generala a ecuatiilor
y 00 5y 0 + 6y = 0
a)
b) y 000 6y 00 + 12y 0 8y = 0
c) y 00 + y 0 + y = 0
d)
(D2 D + 1)3 y = 0
e)
R
aspuns.
a)
c) y(x) = c1 e 2 x cos(
3
2 x)
+ c2 e 2 x sin(
3
2 x)
1
3
3
x
2 sin(
2 x) + c2 e
2 x)
1
1
+c3 x e 2 x cos( 23 x) + c4 x e 2 x sin( 23 x)
1
1
+c5 x2 e 2 x cos( 23 x) + c6 x2 e 2 x sin( 23 x)
1
d) y(x) = c1 e 2 x cos(
1
x
z 0 (ln x) = et z 0 (t)
y 00 (x) =
1
x2
z 00 (ln x)
y 000 (x) =
1
x3
z 000 (ln x)
1
x2
3
x3
z 00 (ln x)
2
x3
146
In urma schimb
arii de variabil
a, ecuatia Euler
a0 x3 y 000 + a1 x2 y 00 + a2 x y 0 + a3 y = 0
devine
a0 z 000 + (3a0 + a1 )z 00 + (2a0 a1 + a2 )z 0 + a3 z = 0.
Observatia 7.10 Relatia x = et , echivalenta cu t = ln x, conduce la
dt d
1 d
d
d
=
=
= et .
dx
dx dt
x dt
dt
Ecuatia Euler se poate scrie
!
n1
d
dn
n1 d
+
a
x
+ + an1 x
a0 x
+ an y = 0
1
dxn
dxn1
dx
n
7.3
d
dt
2
=e
d
d
et
dt
dt
= e2t
d2
d
e2t .
dt2
dt
.............................................................
(7.16)
unde
i, j {1, 2, ..., n}
147
Observatia 7.11 Sistemul diferential liniar (7.16) se poate scrie sub forma matriceala
Y 0 = A(x)Y + F (x)
utilizand notatiile
Y =
y1
y2
..
.
yn
a21 (x)
A(x) =
a2n (x)
a22 (x)
F (x) =
f1 (x)
f2 (x)
..
.
fn (x)
unde
fi : I R
i, j {1, 2, ..., n}
sunt functii continue atunci oricare ar fi (x0 , y10 , y20 , ..., yn0 ) I Rn exist
a o unic
a
solutie Y (x) nc
at
Y = A(x) Y + F (x)
si
Y (x0 ) =
y10
y20
..
.
yn0
148
Y1 =
y11
y21
..
.
yn1
Y2 =
y12
y22
..
.
yn2
...
, Yn =
y1n
y2n
..
.
ynn
W =
y1n
y2n
ynn
y11 y12
y21 y22
yn1 yn2
si wronskianul
w = det W.
Teorema 7.28 Solutiile Y1 , Y2 , ... , Yn formeaz
a o baz
a a spatiului vectorial V
dac
a si numai dac
a wronskianul lor este nenul ntr-un punct fixat x0 I, adic
a
w(x0 ) 6= 0.
Demonstratie. Deoarece
V Rn : Y 7 Y (x0 )
este un izomorfism liniar, solutiile Y1 , Y2 , ... , Yn sunt liniar independente daca si
numai dac
a vectorii Y1 (x0 ), Y2 (x0 ), ... , Yn (x0 ) din Rn sunt liniar independenti, ceea
ce este echivalent cu w(x0 ) 6= 0.
Teorema 7.29 Wronskianul solutiilor Y1 , Y2 , ... , Yn verific
a relatia
Rx
w(x) = w(x0 ) e
x0
tr A(t) dt
unde tr A(t) = a11 (t) + a22 (t) + + ann (t) este urma matricei A(t).
(7.17)
149
d
dx
y11 (x) y12 (x)
y (x) y (x)
21
22
0
y11 (x) y12 (x)
=
y 0 (x) y (x)
22
21
a11 (x) y11 (x)+a12 (x) y21 (x) y12 (x)
=
a (x) y (x)+a (x) y (x) y (x)
21
11
22
21
22
0 (x)
y11 (x) y12
+
y (x) y 0 (x)
21
22
y11 (x) a11 (x) y12 (x)+a12 (x) y22 (x)
+
y (x) a (x) y (x)+a (x) y (x)
21
21
12
22
22
= (Y + Y )0 = A(x) (Y + Y ) + F (x)
150
Y (x) = W (x) C
C=
unde
c1
c2
..
.
cn
Rn .
A Mnn (R).
unde
w=
w1
w2
..
.
wn
Cn
151
verific
a relatia
Y 0 = AY
dac
a si numai dac
a
Aw = w.
Demonstratie. Deoarece Y 0 (x) = w ex nlocuind n Y 0 = AY obtinem Aw = w.
Observatia 7.15 Fie o r
ad
acina a polinomului caracteristic
det (A I) = 0.
Daca R atunci este valoare proprie a matricei A si alegand un vector propriu
corespunz
ator w Rn obtinem solutia netriviala Y (x) = w ex a sistemului Y 0 =
AY . Dac
a 6 R atunci exist
a w Cn astfel ncat Aw = w si
Y1 (x) = Re w ex ,
Y2 (x) = Im w ex
y10 = y1 + y2
y20 = y1 + y2 .
Rezolvare. Ecuatia
1
1
1
1
=0
are rad
acinile 1 = 1 + i si 2 = 1 i. O solutie particulara a ecuatiei Av = (1 + i)v,
adica
1 1
1 1
v1
v2
= (1 + i)
v1
v2
152
este v =
1
i
. Rezult
a c
a solutia generala a sistemului este
(
Y (x) = c1 Re
(
= c1 Re
= c1
1
i
1
i
e(1+i)x
cos x
sin x
1
i
+ c2 Im
e(1+i)x
ex (cos x + i sin x) + c2 Im
!
sin x
cos x
ex + c2
1
i
ex (cos x + i sin x)
ex .
v11
v12
v1n
v21
v22
v2n
v1 =
,
v
=
,
v
=
2
n
..
..
..
.
.
.
vn1
vn2
vnn
este o baz
a a lui Rn format
a din vectori proprii ai lui A corespunzatori valorilor
proprii 1 , 2 , ... , n (distincte sau nu) atunci solutia generala a sistemului Y 0 = AY
este
Y (x) = c1
v11
v21
..
.
vn1
e 1 + c2
v12
v22
..
.
vn2
e 2 + + cn
v1n
v2n
..
.
vnn
x
e n .
Exercitiul 7.3 S
a se determine solutia generala a sistemului
y1 = y2 + y3
y0 = y + y
1
3
2
y0 = y + y
1
2
3
Rezolvare. Rezolv
and ecuatia
1
1
1
1
1
1
=0
V1 = { (1, 0, 1) + (0, 1, 1) | , R }.
153
rezulta c
a solutia general
a a sistemului este
0
1
1
Y (x) = c1 1 e2x + c2 0 ex + c3 1 ex .
1
1
1
Observatia 7.17 S
tim c
a, n general, o matrice A Mnn (R) nu este diagonalizabila. Dac
a este o r
ad
acin
a reala (respectiv, complexa) cu multiplicitatea m a
polinomului caracteristic atunci partea din solutia generala corespunzatoare lui
poate fi g
asit
a c
aut
and-o de forma
Y (x) =
x
e
y1 = y1 + y2
0
y2 = y2 + 4y3
y 0 = y 4y
1
3
3
Rezolvare. Valorile proprii sunt 1 = 0 si 2 = 3 = 3, iar subspatiile proprii
corespunz
atoare
V0 = { (4, 4, 1) | R },
V3 = { (1, 2, 1) | R }.
1 x + 1
Y (x) = 2 x + 2 e3x
3 x + 3
gasim
x
1
3x
Y (x) = 1 2x + 1 e
+ 1 2 e3x .
x1
1
154
Solutia general
a a sistemului este
1
x
4
y1 = y2
0
y2 = y3
y0 = y .
1
3
Rezolvare. Functia necunoscut
a y1 verifica ecuatia liniara
y1000 y1 = 0.
3
3
x
21 x
12 x
y1 (x) = c1 e + c2 e
cos
x + c3 e
sin
x.
2
2
Prin derivarea lui y1 se obtin y2 si y3 .
Observatia 7.19 Deoarece izomorfismul de spatii vectoriale
2
Mnn (K) Kn :
a11 a12
a21 a22
an1 an2
a1n
a2n
ann
7 (a11 , a12 , ..., a1n , a21 , a22 , ..., a2n , ..., an1 , an2 , ..., ann )
|| || : Mnn (K) R,
a11 a12
a21 a22
an1 an2
a1n
a2n
ann
v
uX
u n
t
|aij |2
i,j=1
155
este o norm
a pe Mnn (K). In particular, o serie de matrice
ak Ak
k=0
este convergent
a dac
a exist
a limita
lim
m
X
ak Ak
k=0
adica dac
a exist
a B Mnn (K) astfel ncat
m
X
ak Ak B = 0.
lim
m
k=0
ak xk
k=0
ak Ak
k=0
este convergent
a.
Demonstratie. Aleg
and r astfel ncat ||A|| < r < R obtinem relatia
ak Ak = |ak | Ak |ak | ||A||k < |ak | r k .
P
k
a, din criteriul comparatiei rezulta ca seria
k=0 ak r fiind absolut convergent
P
k
k
a, ceea ce implica convergenta seriei
k=0 ||ak A || este convergent
k=0 ak A .
Seria
P
X
xk
k=0
k!
=1+
x
x2
+
+
1!
2!
156
X
Ak
A A2
eA =
=1+ +
+
k!
1!
2!
k=0
numita exponentiala matricei A. Se poate arata ca functia matriceala
R Mnn (K) : t 7 etA
este derivabil
a si c
a (etA )0 = A etA adica
Y (t) = etA C
este solutie a sistemului liniar Y 0 = AY , oricare ar fi C Rn .
Exercitiul 7.6 S
a se determine solutia sistemului
y1 = y2 + y3
y0 = y + y
1
3
2
y0 = y + y .
1
2
3
0 1 1
A= 1 0 1
1 1 0
este diagonalizabil
a
Deoarece
2 0
0
1
S AS = 0 1 0
0 0 1
unde
1 1
0
1 .
S= 1 0
1 1 1
2 0
0
A = S 0 1 0 S 1
0 0 1
obtinem
2k
0
0
2 0
0
k
1
k
0 S 1
A = S 0 1 0 S = S 0 (1)
0 0 1
0
0
(1)k
157
si
etA =
X
(tA)k
k=0
k!
2k
0
0
e2t 0
0
1
t
k
0 S 1
0 S = S 0 e
=
S 0 (1)
k!
k=0
0
0 et
0
0
(1)k
k
X
t
158
Capitolul 8
Grupuri. Reprezent
ari liniare
8.1
Grupuri
Vom prezenta c
ateva elemente referitoare la grupuri si reprezentarile lor liniare.
Definitia 8.1 Prin grup se ntelege o multime G pe care este definit
a o lege de
compozitie intern
a
G G G : (x, y) 7 x y
satisf
ac
and conditiile:
1) (g1 g2 )g3 = g1 (g2 g3 ), g1 , g2 , g3 G;
2) exist
a e G astfel nc
at ge = eg = g, g G;
3) oricare ar fi g G exist
a g 1 G astfel nc
at gg 1 = g 1 g = e.
Grupul este numit grup comutativ (sau abelian) dac
a, n plus,
4) g1 g2 = g2 g1 g1 , g2 G.
Propozitia 8.2 a) Elementul e cu proprietatea
ge = eg = g,
g G
160
Demonstratie. Avem
ge = eg = g,
ge0 = e0 g = g,
g G
g G
e = ee0 = e0
si
gg 1 = g 1 g = e
gh = hg = e
= h = he = h(gg 1 ) = (hg)g 1 = eg 1 = g 1 .
8.2
Reprezent
ari liniare
g1 , g2 G.
g1 , g2 G.
Dimensiunea reprezent
arii este prin definitie dimensiunea spatiului vectorial V .
Grupuri. Reprezent
ari liniare
161
t21 (g)
T : G GL(n, K) : g
7 T (g) =
n
X
g G, j {1, 2, ..., n}
tij (g)ei ,
i=1
Pn
= T (g1 )
=
Pn
Pn
Pn
Pn
i=1 (
Pn
Pn
162
rezulta c
a
tij (g1 g2 ) =
n
X
i, j {1, 2, ..., n}
k=1
g G
unde S este matricea de trecere de la baza {e1 , e2 , ..., en } la {e01 , e02 , ..., e0n }.
Definitia 8.7 Dou
a reprezent
ari matriceale n-dimensionale peste K ale unui grup
T1 : G GL(n, K)
si
T2 : G GL(n, K)
g G.
cos t sin t
sin t cos t
Grupuri. Reprezent
ari liniare
8.3
163
Reprezent
ari ireductibile
si
T2 : G GL(V2 )
g G
adic
a astfel nc
at diagrama
T1 (g)
V1
- V1
S
?
V2
S
?
- V2
T2 (g)
este comutativ
a.
Definitia 8.9 Fie T : G GL(V ) o reprezentare liniar
a a grupului G n V .
Spunem c
a subspatiul vectorial W V este invariant fat
a de T dac
a
T (g)(W ) W,
g G.
164
si
T2 : G GL(V2 )
sunt dou
a reprezent
ari K-liniare atunci aplicatia
T : G GL(V1 V2 ),
T : G GL(n, K) : g 7 T (g) =
R : G GL(k, K) : g 7 R(g) =
t (g) t (g)
nn
n1
T R : G GL(n+k, K) : g 7
0
0
0
0
0
0
r11 (g)
r1k (g)
Grupuri. Reprezent
ari liniare
8.4
165
Reprezent
ari unitare si ortogonale
g1 g21 H.
Multimea trans-
x, y V, g G.
A A = I,
A1 = A .
detA detA = 1
|detA|2 = 1.
166
(A1 ) = (A ) = A = (A1 )1 .
b) Afirmatia rezult
a din relatiile
det(AB) = detA detB,
det(A1 ) = (detA)1 .
Grupuri. Reprezent
ari liniare
167
x, y V, g G.
A1 = t A.
A A = I,
A A=I
(conditie echivalent
a cu A1 = t A si A t A = I).
Observatia 8.6 Dac
a A este o matrice ortogonala atunci detA {1, 1}.
Teorema 8.20 Multimea matricelor ortogonale de ordinul n
O(n) =
A Mnn (R) |
A A=I
are o structur
a de grup n raport cu nmultirea matricelor, iar
SO(n) = { A O(n) | det A = 1 }
este un subgrup al lui U (n).
Demonstratie. A se vedea demonstratia teoremei 8.16.
Definitia 8.21 Prin reprezentare matriceal
a ortogonal
a a grupului G se ntelege
un morfism de grupuri
T : G O(n).
168
8.5
Propozitia 8.22
(
SO(2) =
cos t sin t
sin t cos t
)
!
t [0, 2) .
Demonstratie. Avem
cos t sin t
sin t cos t
!1
cos t sin t
sin t cos t
cos t
sin t
sin t
cos t
=1
si
SO(2)
2 + 2 = 1
2 + 2 = 1
+ = 0
= 1.
cos t sin s
sin t cos s
dar
+ = 0
= 1.
sin(t + s) = 0
cos(t + s) = 1.
s = t
sau
s = 2 t.
1
0
0
S 1 AS = 0 cos t sin t .
0 sin t cos t
Rezolvare. Fie
Grupuri. Reprezent
ari liniare
169
a
22
a32
a23
a33
a
11
+
a31
a13
a33
a
11
+
a21
a12
a22
!
det A = 0
Deoarece t A = A1 , adic
a
a11 a21
a22
a13 a23
a12
a31
a32 =
a33
a22 a23
a32 a33
a21 a31
a23 a33
a21 a31
a22 a32
a12 a32
a13 a33
a11 a31
a13 a33
a11 a31
a12 a32
a
12
a13
a
11
a13
a
11
a12
a22
a23
a21
a23
a21
a22
si det A = 1 rezult
a c
a = 1 este valoare proprie a lui A. Fie e1 un vector propriu
corespunz
ator cu ||e1 || = 1, adic
a Ae1 = e1 . Subspatiul vectorilor ortogonali pe e1
V = {x R3 | hx, e1 i = 0 }
este un subspatiu invariant
xV
1 0 0
A0 = 0
0
!
unde
este o matrice ortogonala. Notand cu S matricea de trecere de la
baza canonic
a la baza B avem relatia
1 0 0
a11 a21 a31
1
0 = S a12 a22 a32 S
0
a13 a23 a33
170
ceea ce arat
a c
a
=1
ncat
cos t sin t
sin t cos t
1
0
0
0 cos t sin t
0 sin t cos t
este matricea unei rotatii n jurul vectorului e1 (vectorul propriu corespunzator valorii proprii = 1). Grupul SO(3) este grupul rotatiilor spatiului tridimensional.
Exercitiul 8.10 Aplicatia SO(3) O(R3 ) prin care matricei
(T (g)f )(x) = f (g 1 x)
Grupuri. Reprezent
ari liniare
171
Rezolvare. Avem
(T (g1 g2 )f )(x) = f ((g1 g2 )1 x) = f (g21 g11 x)
= f (g21 (g11 x)) = (T (g2 )f )(g11 x)
= (T (g1 )(T (g2 )f ))(x) = (T (g1 )T (g2 )f )(x).
Exercitiul 8.12 Multimea de matrice
n
I1,3 =
1 0
0
0
0 1 0
0
0 0 1 0
0 0
0 1
considerat
a mpreun
a cu nmultirea este grup (se numeste grupul Lorentz).
Exercitiul 8.13
(
SU (2) =
!
)
2
2
, C, || + || = 1
Rezolvare. Avem
!
SU (2) =
+ = 0
+ = 1
||2 + ||2 = 1.
ei(+)/2 cos 21
0 < 2
0
2 2
||2 + ||2 = 1
ei(+)/2 cos 12
SU (2) =
i ei()/2 sin 12
i ei()/2 sin 21
cu proprietatea
ei(+)/2 cos 12
i ei()/2 sin 21
i ei()/2 sin 12
ei(+)/2 cos 12
ei/2
cos 21
i sin 12
ei/2
i sin 12
cos 12
ei/2
ei/2
172
n
X
n X
n
X
i=1
i=1 j=1
(ab)ii =
aij bji =
n X
n
X
bji aij =
j=1 i=1
n
X
(ba)jj = tr (ba).
j=1
Observatia 8.9 Folosind baza canonica a lui R3 , putem identifica grupul SO(3) cu
grupul de transform
ari
{ A : R3 R3 | detA = 1, ||Ax|| = ||x||,
x R3 }.
h : R W,
ix3
x2 + ix1
x2 + ix1
ix3
h(x1 , x2 , x3 ) =
x R3 .
b) Aplicatia
: SU (2) SO(3) : g 7 (g)
unde
(g) : R3 R3 ,
(g)x = h1 (g h(x) g )
Ker =
g SU (2) (g) =
1 0
0 1
! )
1 0
0 1
1 0
0 1
!)
Grupuri. Reprezent
ari liniare
173
Demonstratie. a) Avem
u=
11 + i11 12 + i12
21 + i21 22 + i22
W = u =
i11
12 + i12
12 + i12
i11
ei/2
cos sin 0
=
cos 0
sin
0
0
1
ei/2
1
0
0
=
0 cos sin
1
cos 2
0 sin cos
i sin 12
cos 12
i sin 12
se deduce c
ag
1 0
0 1
1 0
0 1
(g)(0, 0, 1) = (0, 0, 1)
!)
Observatia 8.10 Prin morfismul : SU (2) SO(3) fiecare element al lui SO(3)
corespunde la dou
a elemente din SU (2) care difera doar prin semn, (g) = (g).
Orice reprezentare liniar
a
T : SU (2) GL(V )
174
g=
SU (2)
transformarea
1+
g(z1 , z2 ) = (z1 + z2 , z
z2 )
g : C2 C2 ,
En =
f : C C, f (z1 , z2 ) =
n
X
ak z1k z2nk
k=0
)
ak C
g=
SU (2)
este
g
si n cazul
f (z1 , z2 ) =
n
X
k=0
ak z1k z2nk
Grupuri. Reprezent
ari liniare
175
obtinem
(T (g)f )(z1 , z2 ) = f (g 1 (z1 , z2 )) =
n
X
1 + z2 )nk .
ak (
z1 z2 )k (z
k=0
n
X
ak z1k z2nk
j
X
m=j
k=0
si
(T (g)f )(z1 , z2 ) =
j
X
1 + z2 )jm .
aj+m (
z1 z2 )j+m (z
m=j
176
Capitolul 9
Algebre Lie
Vom prezenta c
ateva elemente referitoare la algebre Lie si reprezentarile lor liniare.
Definitia 9.1 Fie K unul dintre corpurile R si C. Prin algebr
a asociativ
a peste
corpul K se ntelege o multime A considerat
a mpreun
a cu trei operatii
A A : A : (a, b) 7 a + b
K A : A : (, a) 7 a
A A : A : (a, b) 7 ab
(adunarea)
(inmultirea cu scalari)
(inmultirea interna)
astfel nc
at A mpreun
a cu primele dou
a operatii este spatiu vectorial si
1) a(b + c) = ab + ac,
a, b, c A;
2) (a + b)c = ac + bc,
a, b, c A;
3) a(bc) = (ab)c,
a, b, c A;
4) (ab) = (a)b = a(b),
a, b A, K.
Prin dimensiunea algebrei A se ntelege dimensiunea spatiului vectorial corespunz
ator.
Exercitiul 9.1 a) Multimea Mnn (K) a tuturor matricelor patrate de ordinul n
considerat
a mpreun
a cu operatiile de adunare a matricelor, nmultire cu scalari si
produsul matricelor este o algebr
a asociativa peste K.
177
178
b) Daca V este un spatiu vectorial peste K atunci multimea L(V ) a tuturor operatorilor liniari A : V V considerata mpreuna cu adunarea operatorilor, nmultirea
cu scalari si compunerea operatorilor este o algebra asociativa peste K.
Definitia 9.2 Fie K unul dintre corpurile R si C. Prin algebr
a Lie peste corpul
K se ntelege o multime L considerat
a mpreun
a cu trei operatii
L L : L : (a, b) 7 a + b
K L : L : (, a) 7 a
L L : L : (a, b) 7 [a, b]
(adunarea)
(inmultirea cu scalari)
(crosetul)
astfel nc
at L mpreun
a cu primele dou
a operatii este spatiu vectorial si
1) [a + b, c] = [a, c] + [b, c],
a, b, c L, , K;
2) [a, b] + [b, a] = 0,
a, b L;
3) [[a, b], c] + [[b, c], a] + [[c, a], b] = 0,
a, b, c A (identitatea Jacobi).
Prin dimensiunea algebrei Lie se ntelege dimensiunea spatiului vectorial corespunz
ator.
Observatia 9.1 O algebr
a Lie L poate fi privita ca un spatiu vectorial L pe care
s-a definit o lege de compozitie interna suplimentara
L L : L : (a, b) 7 [a, b]
compatibil
a cu structura de spatiu vectorial.
Propozitia 9.3 a) Plec
and de la orice algebr
a asociativ
a A se obtine o structur
a
de algebr
a Lie pe A definind crosetul prin
[a, b] = ab ba.
b) Algebra Lie peste K obtinut
a plec
and de la Mnn (K) se noteaz
a cu gl(n, K).
c) Algebra Lie peste K obtinut
a plec
and de la L(V ) se noteaz
a cu gl(V ).
Demonstratie. Avem
[a+b, c] = (a + b)cc(a + b) = (ac ca)+(bc cb) = [a, c]+[b, c]
[a, b] = ab ba = (ba ab) = [b, a]
[[a, b], c] + [[b, c], a] + [[c, a], b] = [(ab ba), c] + [(bc cb), a] + [(ca ac), b]
= (abba)cc(abba)+(bccb)aa(bccb)+(caac)bb(caac) = 0.
179
n
X
ckij vk
k=1
eij =
0
0
0 0
0
0
0 0
0
1
0 0
0
0
0 0
0
0
0 0
0
0
0
(singurul element nenul este la intersecta dintre coloana i si linia j), orice matrice
admite reprezentarea
a11
a12
a1n
2
a1 a22
an1
an2
a2n
n
X
=
aji eij = aji eij .
i,j=1
ann
In cazul n = 2
a11 a12
a21 a22
a11
1 0
0 0
a12
0 1
0 0
a21
0 0
1 0
a22
cu
i k
[eij , ekm ] = m
ej jk eim .
0 0
0 1
180
= [a, b] L1 .
Observatia 9.3 Fiecare subalgebra Lie a unei algebre L are o structura de algebra
Lie.
Exercitiul 9.2 a) Multimea matricelor de urma nula
sl(n, K) = { g gl(n, K) | tr g = g11 +g22 + +gnn = 0 }
este o subalgebr
a Lie de dimensiune n2 1 a algebrei gl(n, K).
b) Multimea matricelor antihermitice
u(n) = { g gl(n, C) | t g = g }
are o structur
a natural
a de algebra Lie reala de dimensiune n2 .
c) Multimea matricelor antihermitice de urma nula
su(n) = u(n) sl(n, C) = { g u(n) | tr g = 0 }
are o structur
a natural
a de algebra Lie reala de dimensiune n2 1.
d) Multimea matricelor str
amb simetrice
o(n) = { g gl(n, R) | t g = g }
are o structur
a natural
a de algebra Lie reala de dimensiune
e) Multimea de matrice
1 0
0
0 1 0
o(1, 3) = g gl(4, R) g
0 0 1
0 0
0
0
0
0
1
n(n1)
.
2
1 0
0
0
0 1 0
0
0 0 1 0
0 0
0 1
t
g
181
are o structur
a natural
a de algebr
a Lie reala de dimensiune 6 (numita algebra Lie a
grupului Lorentz).
Rezolvare. a) Avem tr(a + b) = tr a + tr b, tr(a) = tr a,
tr ab =
n
X
(ab)kk =
n X
n
X
akj bjk =
k=1 j=1
k=1
n X
n
n
X
X
bjk akj =
(ba)jj = tr ba
j=1 k=1
j=1
=
ta
= (a),
+ b) = t a
+ tb = a b = (a + b),
t [a, b]
= t (ab ba) = tb t a
ta
tb = ba ab = [a, b].
1
o(1, 3) =
1
2 3
0
4 5
, , ... , 6 R
4
0
6 1 2
5 6 0
O baza a algebrei Lie o(1, 3) este { e21 +e12 , e31 +e13 , e41 +e14 , e31 e13 , e24 e42 , e34 e43 }.
182
g : R GL(n, K),
A = S 1
1 0 0
0 2 0
0
0 n
eA = S 1
0
e2
0
0
en
care conduce la
det eA = e1 +2 +...+n = etr A .
183
Se poate ar
ata c
a relatia det eA = etr A are loc pentru orice matrice A.
Exercitiul 9.4 a) Dac
a
g : R SL(n, K)
este un subgrup cu un parametru, atunci dg
dt (0) sl(n, K).
ta
b) Daca a sl(n, K) atunci e SL(n, K), oricare ar fi t R si aplicatia
g : R SL(n, K),
g(t) = eta
dg
dt (0)
= a.
g : R SL(n, K),
g(t) =
= 1,
t R.
Derivand aceast
a relatie obtinem egalitatea
g 0 (t) g 0 (t)
11
12
g21 (t) g22 (t)
g (t) g (t)
12
11
+
0
0 (t)
g21 (t) g22
= 0,
t R
adica
tr
1
0
+
0
0 (0)
g21 (0) g22
dg
0
0
(0) = g11
(0) + g22
(0) = 0.
dt
=0
184
g(t) = eta
dg
dt (0)
= a.
Rezolvare. Dac
a g : R U (n) este un subgrup cu un parametru atunci
g(t) t g(t) = I
t R.
Derivand aceast
a relatie obtinem egalitatea
d
d
g(t) t g(t) + g(t) t g(t) = 0
dt
dt
care n cazul t = 0 devine
d
d
g(0) + t g(0) = 0.
dt
dt
g(t) = eta
dg
dt (0)
= a.
g(t) = eta
dg
dt (0)
= a.
9.2
185
Reprezent
ari liniare
Definitia 9.9 Spunem ca algebrele Lie L si L0 peste acelasi corp K sunt izomorfe
dac
a exist
a un morfism bijectiv de algebre Lie (numit izomorfism) A : L L0 .
Propozitia 9.10 Dac
a algebrele Lie L si L0 peste acelasi corp K si de aceeasi dimensiune au n raport cu dou
a baze {e1 , e2 , ..., en } si respectiv {e01 , e02 , ..., e0n } aceleasi
constante de structur
a
[ei , ej ] =
n
X
[e0i , e0j ] =
ckij ek ,
k=1
n
X
ckij e0k
k=1
A(
n
X
ai ei ) =
i=1
ai e0i
i=1
hP
n
i=1 ai ei ,
j=1 bj ej =
Pn
Pn
Pn
[e0i , e0j ] =
i,j=1 ai bj
i,j=1 ai bj
Pn
k
k=1 cij Aek
Pn
Pn
i,j=1 ai bj
Pn
i,j=1 ai bj
i,j=1 ai bj
A[ei , ej ]
Pn
k 0
k=1 cij ek
186
cu
[o1 , o2 ] = o3 ,
[o2 , o3 ] = o1 ,
[o3 , o1 ] = o2
[u2 , u3 ] = u1 ,
[u3 , u1 ] = u2 .
a, b L.
%(a)x = [a, x]
9.3
187
Reprezent
ari ireductibile
a L
= %(a)x W.
%1 (a) = %2 ((a))
a L2
188
a L1 .
Observatia 9.5 Cunoasterea reprezentarilor ireductibile ale algebrei Lie o(3) este
echivalent
a cu cunoasterea reprezentarilor ireductibile ale algebrei Lie su(2).
Exercitiul 9.9 Dac
a S : V1 V2 este un izomorfism de spatii vectoriale si
%2 : L gl(V2 )
este o reprezentare liniar
a a algebrei Lie L n spatiul vectorial V2 atunci
%1 : L gl(V1 ),
%1 (a) = S 1 %2 (a) S
a L
atunci
x W = %1 (a)x = S 1 %2 (a) Sx W,
Deoarece %2 (a) = S%1 (a)S 1 , din
x W = %1 (a)x W,
a L
a L.
189
rezulta
Sx S(W ) = %2 (a)Sx = S%1 (a)x S(W ),
a L.
%2 : L gl(V2 )
si
(9.1)
adic
a dac
a diagrama
%1 (a)
V1
- V1
S
%2 (a)
V2
?
- V2
este comutativ
a oricare ar fi a L.
9.4
Reprezent
arile algebrelor sl(2, C), su(2) si o(3)
Exercitiul 9.10 S
a se arate c
a matricele
1
a3 =
2
0 1
a+ =
0 1
0 0
a =
0 0
1 0
formeaz
a o baz
a a algebrei Lie complexe sl(2, C) si
[a3 , a ] = a ,
[a+ , a ] = 2 a3 .
Daca
% : sl(2, C) gl(V )
este o reprezentare a algebrei Lie sl(2, C) n spatiul V atunci operatorii liniari
A3 = %(a3 ),
A+ = %(a+ ),
A = %(a )
190
verifica relatiile
[A3 , A ] = A ,
[A+ , A ] = 2 A3 .
Rezolvare. Matricea
11 12
M22 (C)
21 22
12
21 11
= 211 a3 + 12 a+ + 21 a .
si
A+ v = 0
191
rezulta c
a vectorul x2 = A+ x1 = (A+ )2 x0 verifica relatia
A3 x2 = ( + 2)x2 .
Se poate astfel ar
ata c
a toti vectorii din sirul
x0 ,
x1 = A+ x0 ,
x2 = (A+ )2 x0 ,
x3 = (A+ )3 x0 ,
...
verifica relatia
A3 xk = ( + k)xk .
Vectorii nenuli din acest sir sunt vectori proprii ai lui A3 si deoarece corespund la
valori proprii distincte ei sunt liniar independenti. Spatiul V fiind finit dimensional,
rezulta ca sirul x0 , x1 , x2 , ... poate contine doar un numar finit de vectori nenuli,
adica exist
a xl 6= 0 cu xl+1 = A+ xl = 0. Alegand v = xl avem A+ v = 0. Fie sirul
de vectori
w0 = v,
w1 = A w0 ,
w2 = (A )2 w0 ,
...
Avem
A3 w0 = ( + l)w0
A3 w1 = A3 (A w0 ) = (A3 A )w0 = (A A3 A )w0 = ( + l 1)w1
A3 w2 = A3 (A w1 ) = (A3 A )w1 = (A A3 A )w1 = ( + l 2)w2
si n general
A3 wk = ( + l k)wk .
192
+l
0
0
+l1
0
0
0
0
0
0
0
0
+ l m + 1
0
0
+lm
Pe de alt
a parte din relatia [A+ , A ] = 2 A3 rezulta ca
trA3 =
1
1
tr([A+ , A ]) = (tr(A+ , A ) tr(A A+ )) = 0.
2
2
Deducem c
a
( + l) + ( + l 1) + ( + l m) = 0
193
adica
(m + 1)( + l)
m(m + 1)
= 0.
2
Deoarece n = m + 1, rezult
a c
a
m
n1
=
2
2
+l =
A+ v = 0
A v k =
este o baz
a a lui V astfel nc
at
A3 v k = k v k ,
A+ vk =
Demonstratie. Deoarece
j(j + 1) k(k 1) = 0
k = j sau k = j + 1
rezulta c
a exist
a constantele nenule c1 , c2 , ... , c2j astfel ncat
v j = w0 ,
vj1 = c1 w1 ,
vj2 = c2 w2 ,
...
vj = c2j w2j
unde {w0 , w1 , ..., w2j } este baza lui V obtinuta n demonstratia propozitiei precedente. Deoarece A3 wk = (j k)wk rezulta ca A3 vk = k vk . Din relatia
A vj =
2j vj1
194
rezulta
A+ vj1 =
1
2j
1
2j
Presupun
and c
a A+ vk =
A+ vk1 =
1
j(j+1)k(k1)
1
j(j+1)k(k1)
p
1
j(j+1)k(k1)
A+ A v k =
1
j(j+1)k(k1)
(A A+ + 2A3 )vk
j(j + 1) (k 1)k vk .
A vk =
(9.2)
195
ceea ce arat
a c
a relatiile (9.2) definesc o reprezentare a algebrei Lie sl(2, C). Fie
W 6= {0} un subspatiu invariant si fie
x = xj vj + xj+1 vj+1 + + xj vj W
un vector nenul fixat. Cel putin unul dintre coeficientii lui x este nenul. Fie
k = min{ l | xl 6= 0 }
Din (9.2) rezult
a c
a
(A+ )jl x = c vj
unde c este o constant
a nenul
a. Deoarece W este invariant, din relatia precedenta
rezulta c
a vj W si apoi c
a vectorii
A v j ,
(A )2 vj ,
(A )3 vj ,
... ,
(A )2j vj
care coincid p
an
a la nmultirea cu anumite constante nenule cu vectorii
vj1 ,
vj2 ,
... ,
vj
0
0
{vj
, vj+1
, ... , vj0 }
bazele corespunz
atoare atunci
S : V V 0 ,
Svk = vk0
a sl(2, C).
c) Afirmatia rezult
a din propozitiile 9.17 si 9.18.
196
%2 : L gl(V2 )
sunt reprezent
ari liniare ale algebrei Lie L, atunci aplicatia
%1 %2 : L gl(V1 V2 )
definit
a prin relatia
(%1 %2 )(a)(x1 , x2 ) = (%1 (a)x1 , %2 (a)x2 )
este o reprezentare liniar
a (numit
a suma direct
a a reprezent
arilor %1 si %2 ) n
V1 V2 = { (x1 , x2 ) | x1 V1 , x2 V2 }.
Demonstratie. Aplicatia %1 %2 este liniara
(%1 %2 )(a + b) = (%1 %2 )(a) + (%1 %2 )(b)
si
(%1 %2 )([a, b])(x1 , x2 ) = (%1 ([a, b])x1 , %2 ([a, b])x2 )
= ([%1 (a), %1 (b)]x1 , [%2 (a), %2 (b)]x2 )
= (%1 (a)%1 (b)x1 %1 (b)%1 (a)x1 , %2 (a)%2 (b)x2 %2 (b)%2 (a)x2 )
= (%1 %2 )(a) (%1 (b)x1 , %2 (b)x2 ) (%1 %2 )(b) (%1 (a)x1 , %2 (a)x2 )
= [(%1 %2 )(a), (%1 %2 )(b)](x1 , x2 ).
Observatia 9.6 In teorema 9.19 am descris reprezentarile ireductibile ale algebrei
Lie sl(2, C). Se poate ar
ata c
a orice reprezentare liniara finit dimensionala a algebrei
Lie sl(2, C) este o sum
a direct
a de astfel de reprezentari.
Propozitia 9.21 Fie L o algebr
a Lie real
a. Definind pe complexificatul spatiului
vectorial L
C
L = { a + i a0 | a, a0 L }
crosetul
[a + i a0 , b + i b0 ] = [a, b] [a0 , b0 ] + i ([a, b0 ] + [a0 , b])
obtinem o algebr
a Lie complex
a numit
a complexificata algebrei Lie reale L.
197
%(a)x W
oricare ar fi a L, atunci
xW
%(a + ia0 )x W
198
oricare ar fi a L.
Observatia 9.7 L poate fi identificata cu o submultime a lui C L folosind aplicatia
L C L : a 7 a + i 0.
Mai mult,
[a, b] = [a + i0, b + i0],
a, b L.
L = { 1 b1 + 2 b2 + + n bn | j C }.
199
%(a + ia0 )x W
%|L (a)x W
oricare ar fi a L, atunci
xW
[u2 , u3 ] = u1 ,
[u3 , u1 ] = u2
1
a3 = (e11 e22 ), a+ = e21 , a = e12
2
cu
[a3 , a ] = a ,
[a+ , a ] = 2 a3 .
200
Aplicatia C-liniar
a A : C su(2) sl(2, C) definita prin
Au1 = i a3 ,
Au2 =
1
(a+ a ),
2
i
Au3 = (a+ + a )
2
1
2
Bibliografie
[1] I. Armeanu, Analiz
a Functional
a, Editura Universitatii din Bucuresti, 1998.
202