Tema 3. Apariia i evoluia ideii democratice.

Planul:
1. Originile democraiei.
2. Democraie si republica.
3. Cretinism si democraie.
4. Evoluia ideii democratice n epoca modern.
Literatura:
Aristotel. Politica. - Editura Antet, 1996.
Enciclopedia Blackwell a gndirii politice / coord.: David Miller. Bucureti: Humanitas, 2006.
Rousseau Jean-Jacques. Discurs asupra inegalitii; Contractul Social.- Iai: Institutul European, 2006.
Nay O. Istoria ideilor politice. Iai: Polirom, 2008.

1. Originile democraiei.
Democraia ca termen si democraia ca forma a vieii politice i au ambele originea n Grecia
antica. Pentru greci, demokraia nseamn guvernarea de ctre oameni obinuii, dintre care muli erau
needucai, fr experien si sraci. Deoarece aceti oameni formau majoritatea cetenilor, democraia a
fost identificata, aa cum se ntmpla adesea n zilele noastre, cu guvernarea de ctre majoritate. Dar este
important sa notam ca aceasta majoritate consta n principal dintr-o singura clasa, demosul. Muli greci au
neles democraia ca fiind o forma de conducere a unei clase guvernare prin si n beneficiul clasei
inferioare sau a clasei muncitoare. Astfel, ea se opunea aristocraiei, conducerea de ctre aristoi cei mai
buni, cei despre care se presupunea ca erau cei mai n msura sa guverneze.
Centrul activitii n Grecia antica, ce nu era unita sub un guvern unic, era polis-ul care se
autoguverna, sau oraul-stat. Atena, cel mai mare polis se dovedete a fi cel mai potrivit exemplu de ora
stat democratic. De-a lungul celei mai mari pari din a doua jumtate a secolului al V-lea .Hr., perioada
cunoscuta ca Vrsta de Aur a Atenei, atenienii i considerau polisul ca fiind o democraie.
Trstura esenial a democraiei ateniene a fost dat de participarea nemijlocit a cetenilor n
cadrul procesului decizional necesar gestionrii problemelor existente n comunitate. Participarea direct
la viaa politic a cetenilor atenieni cu drepturi politice era un element esenial n viaa acestora.
Atenianul nu lua parte la dezbaterile politice doar ocazional, ci tot timpul cnd trebuia s fie luat o
decizie. n afar de faptul c participarea direct la viaa politic era un drept, era i o obligaie. Pericle, un
om politic de seam al Atenei, considera c o constituie [...] este numit democraie deoarece puterea nu
este n minile unei minoriti, ci aparine ntregului popor. Pe de alt parte, Platon susinea c poporul
trebuie crmuit de ctre cei mai nelepi, pentru c, dac cetenii se vor lsa ghidai de propriile idei,
acetia vor putea cdea n anarhie, distanndu-se de obiectivele firesc propuse. Observm astfel c
democraia specific Greciei antice se baza pe participarea ridicat a cetenilor la viaa politic, puterea
fiind n minile poporului.

Totui, n secolele al V-lea si al VI-lea .Hr. aceea care favorizau democraia trebuiau sa se
confrunte si cu alte critici. Exista nemulumirea ca democraia era o forma de guvernmnt instabila, si
prin aceasta periculoasa. Principalul purttor al acestei critici era Platon (427-347 .Hr.).
Platon credea ca democraia este periculoasa deoarece ea plaseaz puterea politica n minile
poporului ignorant si plin de invidie. El argumenta ca, datorita ignorantei lor, oamenii nu vor ti cum sa
utilizeze puterea politica pentru binele comun. Pentru ca sunt invidioi, oamenii vor fi interesai numai de
propriul lor bine, pe care vor ncerca sa-l promoveze jefuindu-i pe cei care sunt mai nstrii. Fiind si
invidioi si ignorani oamenii vor fi uor influenai de demagogi ceea ce se traduce literal prin lideri ai
demosului care i vor flata, vor face apel la invidia lor si i vor strni unii mpotriva celorlali. Pe scurt,
din democraie decurg rzboiul civil si anarhia, distrugerea oraului-stat. Cnd democraia va fi lsat
polisul n aceasta stare mizerabila, dup analiza lui Platon, oamenii vor cere lege si ordine. Atunci ei se
vor strnge n jurul oricrui suficient de puternic pentru a pune capt anarhiei. Dar o astfel de persoana va
fi un despot, spune Platon, un tiran creia nu-i pasa de polis sau de popor, ci numai de putere. Astfel,
democraia, conducerea poporului, nu este alt ceva dect o serie de pai mruni spre despotism.
O prima analiza teoretica despre democraie o realizeaz Aristotel in lucrrile sale Politica, Etica si
Constituiile. Dominat de ideea realizrii Binelui general, el asociaz guvernmntul cu Constituia,
considerndu-le lucruri identice, de aceea, spune el, este suficient s cercetm cine i n folosul cui
guverneaz, pentru a ti ce fel de guvernmnt are statul respectiv i ce constituie ii corespunde. Aristotel
afirm c democraia este una din cele sase tipuri principale de regim politic sau constituii. Puterea de
guvernare, spunea el n Politica, trebuie sa fie n minile unei persoane, n minile ctorva sau ale mai
multora; si aceasta putere poate fi folosita fie spre binele ntregii comuniti caz n care este buna sau
adevrat sau numai pentru binele conductorilor caz n care este pervertita. Combinnd aceste
caracteristici, Aristotel a ajuns la urmtoarea schema:
n al cui interes ?

Conduce o persoana
Conduc civa
Conduc muli

Public

Propriu

Monarhie
Aristocraie
Politeia

Tiranie
Oligarhie
Democraie

Adevrate

Pervertite

Dou caracteristici ale clasificrii regimurilor a lui Aristotel sunt de remarcat. Prima dintre ele este
ca l-a urmat pe Platon n a considera ca democraia este rea si de nedorit. Pentru Aristotel, democraia este
o forma de conducere corupta, deoarece demosul tinde sa aib vederi nguste si sa fie egoist. Oamenii
simplii i vor urmrii propriile interese numai pe termen scurt lund proprieti, bogii si putere de la cei
putini fr sa fie interesai de pacea si stabilitatea polisului ca ntreg. Dar aceasta servete scopurilor lor
numai pe termen scurt, iar n final ei vor instaura haosul si nu n ultima instan despotismul n ntreg
polisul. O asemenea apreciere a lui Aristotel asupra democraiei i are explicaia in concepia pe care o da
noiunii de popor si cetean. Pentru el noiunea de cetean nu era echivalenta cu totalitatea locuitorilor
aduli dintr-o comunitate sociala, ci ea se rezuma la proprietari, numai acetia puteau ntruni calitile de
cetean, iar poporul era format din cetenii proprietari. Cetenii proprietari bogai dau oligarhia, iar cei
sraci demosul - democraia. De aici, si confuzia pe care o face Aristotel intre democraie - sinonim cu
srcia sau demagogia si oligarhia cu bogia. Iat cum rezuma el acest fapt: Ceea ce distinge in mod
esenial democraia de oligarhie este srcia si bogia; oriunde puterea este in mana bogailor este
2

oligarhie; oriunde puterea este in mana sracilor, este demagogie (Aristotel, Politica, III V, Editura Antet,
1996, p. 7). Fiind asimilata cu srcia si demagogia, democraia apare pentru Aristotel o forma de
guvernmnt impura sau corupta la fel ca tirania.
Cea de-a doua trstura a clasificrii aristoteliene este includerea politeiei, ca form bun a
organizrii de ctre cei muli. Pentru Aristotel, politeia difer de democraie prin aceea ca ea mixeaz
elemente ale guvernrii celor putini cu elemente ale guvernrii de ctre cei muli. Virtutea acestei
constituii mixte consta n faptul ca fiecare grup l poate supraveghea pe celalalt cei puini pe cei muli,
cei muli pe cei putini astfel nct niciuna dintre clase nu-si poate urmri propriul interes n detrimentul
binelui comun. Aristotel sugera deasemenea, c politeia poate diferi de democraie prin modul de
distribuie a bogatei si a proprietii. ntr-o democraie cei muli vor fi cei sraci. Potrivit lui Aristotel,
acesta este modul n care decurg lucrurile si el nu poate fi schimbat. Totui, n condiiile rare dar
norocoase n care cei mai muli oameni nu sunt nici bogai nici sraci, ci au o proprietate (bogie)
moderata si suficienta5, ne putem atepta ca ei sa conduc de o maniera prudenta. Aceasta datorita
faptului ca majoritatea, cnd formeaz clasa de mijloc va evita excesele caracteristice sracilor invidioi
si cele ale bogailor arogani. Vznd binele polisului ca propriul lor bine, cei muli din starea de mijloc
vor lucra pentru a menine pacea si stabilitatea oraului-stat.
Aa cum a fost conceputa si aplicata, democraia ateniana a avut o serie de limite, cum ar fi:
- Ea era aplicata in cadrul unei comuniti mici - ora, cetate, rezumndu-se la Atena si zonele
limitrofe. Sfera ei de manifestare, de cuprindere a fost mai mult teoretica dect (pag 76 din 96 Aurel
Piurc + Introducerea n tiina Politic) practica, ea nefiind o form de guvernmnt a practicii
politice. Democraia nu era un fenomen, un proces permanent, ci ea alterna cu formele totalitare,
dictatoriale.
- In aciunea ei practica, democraia ateniana se baza pe egalitatea reala a cetenilor, dat de
proprietate, fiind conceput i bazat pe proprietate. Ea avea o sfer relativ ngust de cuprindere a vieii
sociale, inclusiv a noiunii de popor, importante segmente ale acestuia, sclavi, femei, oameni liberi care
efectuau munci fizice erau exclui din cadrul sau si deci si de la exercitarea puterii. De fapt, numai unul
din zece locuitori ai Atenei era cetean;
- Alegerea magistrailor, a celor ce urmau a exercita funciile publice se fcea prin tragere la sorti,
fapt ce ii diminuau din for, capacitate, eficient, ntruct unii din cei desemnai puteau sa nu aib nici o
nclinaie sau competenta in exercitarea funciilor, fcnd astfel din democraie o forma de guvernmnt
ineficienta, incapabila de a rezolva in cele mai bune condiii problemele vieii sociale;
- Democraia ateniana asigura o protecie redusa a drepturilor minoritilor. Toi cetenii erau egali
n fata legii, dar aceasta nu nseamn ca orice cetean era liber sa-si exprime prerile, orict de
nepopulare ar fi fost acestea. Adunrile ateniene ndeprtau uneori din Atena, temporar, ceteni, fr
proces si chiar fr a li se aduce acuzaii legale, numai pentru ca majoritatea adunrii considera aceti
ceteni ca reprezentnd un pericol pentru polis. Aceasta era practica ostracizrii, numita astfel dup
scoica sau ciobul (ostrakon) pe care cetenii Atenei scriau numele celor pe care doreau sa-i ndeprteze.
Uneori, pedeapsa pentru susinerea unor vederi nepopulare era si mai dura. Cunoatem aceasta mai ales n
cazul lui Socrate (469-399 .Hr.) filosoful condamnat la moarte prin otrvire.
Cu toate aceste limite, democraia sclavagista ateniana care a fost cea mai reprezentativ pentru
aceast perioad istoric, avea s conserve principii de baz pentru conturarea democraiei moderne i a
cror valabilitate s-a pstrat si astzi si nu pot lipsi din coninutul acesteia, cum ar fi:
egalitatea tuturor cetenilor in exercitarea puterii;
alegerea reprezentanilor puterii;
posibilitatea revocrii acestora, etc.

2. Democraie si republica.
Guvernmntul popular a supravieuit n lumea antica, dar sub forma republicii mai degrab dect
sub forma democraiei. Republica deriva din latinescul res publica, ce nseamna, n traducere literala,
lucru public sau treburi publice. Istoricul grec Polybius (cca 200 .Hr.-cca 118 .Hr.) i-a dat termenului o
conotaie specific.
Polybius a petrecut vreo 17 ani la Roma ca ostatic. Aceast experien i-a inspirat interesul pentru
creterea puterii Romei, pe care Polybius o vedea ca parte a ciclului ascensiunii si declinului marilor
puteri. Fiecare imperiu sau tara puternica sunt condamnate sa decada, spunea Polybius, deoarece att
natura ct si istoria ne spun ca nimic nu dureaz venic. Cu toate acestea, unii dein puterea mai mult dect
alii, iar Polybius considera ca exemplul Romei l ajuta sa explice de ce se ntmpla acest lucru.
Cheia succesului Romei, declara Polybius, era guvernmntul sau mixt. Aceasta nu era o idee pe
deplin noua Platon o sugerase, ca si Aristotel, n discuia asupra politeiei dar Polybius a dezvoltat-o
mult mai clar dect predecesorii si. Republica Romana era un guvernmnt mixt, spunea el, deoarece nici
o singura persoana, nici mai multe, nici cei muli nu dein exclusiv puterea. n schimb, Republica
amesteca sau echilibra aceste trei regimuri ntr-un mod n care erau meninute prile lor bune, evitndu-se
defectele lor. n loc sa acorde toat puterea unei singure persoane, ctorva sau oamenilor obinuii,
Republica Romana a mprit puterea ntre ei. Astfel, poporul ca ntreg exercita un oarecare control asupra
deciziilor politice prin adunri cel puin acesta era cazul brbailor liberi, aduli dar la fel fceau si
aristocraii care conduceau Senatul. Apoi, n locul unui monarh, Republica se baza pe consuli pentru
implementarea politicilor. Astfel, spunea Polybius, nici un grup nu putea s-i urmeze propriul interes pe
socoteala binelui public. Fiecare l controla pe celalalt, iar rezultatul era o form de guvernmnt libera,
stabila si de durata. Dup cum un aliaj care este mai puternic dect oricare dintre metalele care l compun,
Polybius credea ca un guvernmnt mixt se va dovedi mai durabil dect oricare alta forma pura de
conducere.
Astfel, o republica era o forma de guvernmnt popular, dar aprtorii si au insistat sa nu fie
confundat cu democraia. Democraia promova viciul conducerea egoista a oamenilor obinuii, pe
cnd republica promova virtutea. Virtutea republican consta n abilitatea de a se ridica deasupra
interesului personal sau de clas, de a plasa binele ntregii comuniti deasupra celui personal. Numai
cetenii activi puteau realiza aceasta virtute, argumentau republicanii, cetenii dornici sa-si exercite
libertatea si ntotdeauna vigileni sa o protejeze mpotriva oricrei persoane sau grup care ar putea ncerca
sa preia puterea. Guvernmntul mixt servea ambele scopuri ncurajnd ntr-o oarecare msur
participarea popular la guvernare n timp ce ngreuna obinerea de ctre cineva a unei puteri suficient de
mari pentru a amenina libertatea si binele comun.
Totui, la 100 de ani de la moartea lui Polybius, Republica Romana a dat natere Imperiului
Roman. ncepnd cu Iulius Cezar (100-44 .Hr.) o serie de mprai au luat puterea instituiilor Romei
republicane si au concentrat-o n propriile mini. Aproape 1500 de ani vor trece pn cnd idealul
republican sa fi renviat n oraele state din nordul Italiei n timpul Renaterii. Ali 400 de ani vor trece
nainte ca idealul democratic da renasc la rndul sau.

3. Cretinism si democraie.
Au existat, bineneles, multe dezvoltri semnificative n anii cuprini ntre cele doua repere, poate
cea mai importanta fiind apariia cretinismului. n anumite privine, cretinismul pare un aliat natural al
democraiei, deoarece el proclama ca orice persoana, indiferent de sex, naionalitate sau statut, este un
copil al Domnului. Sigur, judecnd n funcie de standardele lumii antice, cretinismul susinea o egalitate
radicala. Bogat sau srac, sclav sau om liber, cetean sau strin, grec, evreu sau roman, brbat sau femeie
nici una dintre aceste diferene nu conta cu adevrat, susineau cretinii, deoarece cu toii suntem egali n
ochii lui Dumnezeu.
4

Ne-am putea atepta ca primii cretini s susin ca toi sa fie egali si n politica. Dar nu. Si aceasta
nu pentru ca primii cretini erau antidemocrai, ci pentru ca ei erau mpotriva politicii. Cretinii credeau ca
viata pe pmnt este o pregtire pentru mpria lui Dumnezeu, un pelerinaj nspre rai adevratul cmin
al cretinilor; astfel, prin ele nsele, problemele acestei lumi nu aveau valoare sau semnificaie. Muli
dintre primii cretini credeau, de asemenea, ca sfritul lumii se apropia. Aceste credine i-au determinat
pe unii sa ia o atitudine care ar putea fi caracterizata ca fiind n afara legii. n ce privete legea, n mod
obinuit cretinii erau obligai s se supun altor oameni si legii pmnteti. Aa cum afirma Sf. Pavel:
Orice suflet sa fie supus autoritilor care sunt mai presus de el; cci nu este autoritate dect de la
Dumnezeu. Si cele care exista au fost rnduite de Dumnezeu. De aceea, cine se mpotrivete autoritii, se
mpotrivete rnduieli lui Dumnezeu; si cei care se mpotrivesc i vor primi judecata(Noul Testament,
Romani 13: versetele 1 si 2. Am utilizat n traducere ediia revizuita a Bibliei care a folosit ca text
traducerea D.Cornilescu: Biblia sau Sfnta Scriptura. Vechiul si Noul Testament, GBV, 1989.). Cu alte
cuvinte, acolo unde era implicata politica, mesajul cretin era simplu, s te supui fa de cei care au
puterea si sa nu caui sa dobndeti putere.
In feudalism, ca urmare a dominrii sale de absolutismul monarhic si de dogma teologica,
democraia a cunoscut o perioada de regres. Ca forma de guvernmnt si guvernare ea dispare, ceea ce se
menine fiind numai anumite elemente, aspecte de democratism, acestea fiind prezente n cadrul obtilor
steti sau a republicilor oreneti. Nici sub aspect teoretic, democraia nu a cunoscut evoluii
remarcabile in perioada feudala, abia in secolul al XVII-lea, odat cu descompunerea acestei formaiuni
sociale si afirmarea reprezentanilor dreptului natural si a tezei contractualiste, cel puin conceptual,
teoretic, democraia realizeaz progrese.
Dup lungi dezbateri i controverse legate de dobndirea i legitimarea puterii (monarh/cler,
suveran/nobili), dou momente au marcat evoluia ideii democratice: ponderea dat individului de ctre
Reform (Dumnezeu se adreseaz direct individului, fr intermediari) i umanismul civic al lui
Machiavelli. O alt influen decisiv a fost apariia liberalismului (Hobbes i Locke) i, mai ales,
momentul de ruptur produs de Revoluia Francez (1789). ncepnd cu Revoluia Francez, democraia
nu mai este un simplu concept sau obiect de dispute filosofice, ci o realitate politic. Principiile i
exemplul Revoluiei Franceze au inspirat direct revoltele sclavilor din Caraibe i America de Sud i au pus
ntr-o nou perspectiv problema puterii populare.

4. Evoluia ideii democratice n epoca modern.

Una din schimbrile cele mai semnificative a fost deplasarea accentului de la micro-democraia
statului-cetate atenian (cu derivaiile lui ulterioare n Roma antic i republicile italiene) la statul-naiune.
Democraia este aplicat la scar larg, ceea ce a dus la adoptarea de noi principii (inexistente n
democraia anterioar, fondat exclusiv pe ideea participrii directe):
reprezentarea, ca soluie la faptul c statul-naiune are o populaie numeroas, care nu
poate participa direct n totalitatea sa;
sufragiul universal, respectiv dreptul fiecrui cetean de a alege i de a fi ales;
statul de drept, care garanteaz egalitatea tuturor cetenilor n faa legii;
pluralismul, att al partidelor i organizaiilor politice, ct i al instituiilor civice;
separarea puterilor n stat.
Evoluia ideii democratice n epoca modern a avut trei faze.
La nceput, ncepnd cu sec. XVIII, democraia a fost vzut ca un mijloc al libertii. n aceast
perspectiv, democraia este n primul rnd un sistem de guvernare care tinde s includ libertatea n
relaiile de conducere i supunere pe care orice form de societate structurat le impune. Autoritatea este
indispensabil, dar ea trebuie s fie compatibil cu libertatea guvernailor. Evident, exist diverse
interpretri politice ale cuvntului libertate. Cea din care s-au inspirat fondatorii democraiei moderne este
5

libertatea ca prerogativ inerent a oricrei fiine umane. Este n acelai timp o libertate-autonomie
(absena constrngerilor, ndeosebi a celor rezultate din arbitrarul politic) i libertatea - participare, care
const n implicarea guvernailor la exercitarea puterii (ceea ce mpiedic instaurarea unei autoriti
discreionare). n aceast perspectiv, democraia este un regim al libertii politice, n care se garanteaz
att autonomia guvernailor, ct i asocierea lor la deciziile colective. Acest regim este asigurat prin
intermediul drepturilor politice, prin sistemul electoral i prin libertile incluse n cadrul drepturilor
omului: libertatea de opinie, libertatea presei, libertatea de asociere etc. (vom reveni asupra lor n modulul
destinat Culturii civice).
Aceast etap, centrat pe ideea de libertate, marcheaz ntreaga istorie a ideii democratice
ncepnd cu Reforma (sec. XVI), pn la filosofii iluminiti din sec. XVIII (n care opera cea mai
reprezentativ este Contractul social al lui Rousseau) i Declaraia drepturilor omului i ale
ceteanului (17891791). Omul este liber prin natura sa, iar sistemul politic trebuie s-i garanteze i s-i
perfecioneze aceast condiie natural. Democraia nseamn subordonarea libertii politice fa de
libertatea civil sau personal a individului.
n cea de a doua faz, democraia este vzut ca un instrument al justiiei sociale ceea ce implic
deja extinderea ideii democratice la raporturile economice i sociale. Dup ce, n prima faz, postulatul
libertii fusese admis ca principiu fundamental al societii politice, primele efecte ale revoluiei
industriale au pus o nou problem: cum s se asigure egalitatea n faa prosperitii. Cu alte cuvinte, cum
s se mpiedice transformarea libertii ntr-un privilegiu doar pentru unii. Libertatea nu este efectiv dect
atunci cnd permite accesul la servicii sociale i cnd este coroborat cu echitatea i justiia social. n
ultim instan, nu are prea mare importan faptul c omul este liber s gndeasc i s se exprime dac
situaia sa economic l condamn la marginalizare sau excludere social. Aa a aprut ideea de
democraie social care pune n discuie problemele-cheie ale proprietii, ale condiiilor de munc,
calitii vieii i securitii sociale. Ca s devin autentic, democraia trebuie s asigure o repartizare ct
mai echitabil a bunstrii i, n orice caz, s protejeze individul de constrngerile economice i sociale
care i pot ngrdi libertatea.
Cea de a treia etap este i mai complex i contradictorie, cci ea vizeaz gestiunea creterii i
prosperitii. Rolul puterii nu este doar de a garanta libertile individului i de a asigura o gestiune
echitabil a srciei, ci de a promova creterea economic i extinderea prosperitii pentru toi. Este faza
democraiilor industrializate, unde s-a realizat un nivel de trai care satisface nevoile minimale ale
majoritii populaiei, astfel nct s-a ajuns la un grad mare de omogenitate i coeziune social. Unii autori
(Dahl, Huntington) o numesc democraie consimit unde att puterea, ct i corpul electoral au un interes
comun: extinderea bunstrii i creterea economic. Alternanele la guvernare nu se fac pe considerente
ideologice i nu reprezint neaprat schimbri de regim. Pur i simplu, electoratul este atras de un program
de gestiune sau altul, de consecinele prezumtive ale unei guvernri din perspectiva bunstrii i creterii
economice.
Trecnd de la antichitate la epoca medieval, democraia va fi influenat de apariia dreptului
natural i a contractualismului. John Locke vedea guvernarea perfect obinut prin consimmntul dat de
ceteni pentru cei care au drepturi politice. Prin aceasta se poate observa o prim ncercare de
reprezentativitate a cetenilor prin democraie. Pentru Rousseau conceptul de democraie avea o
semnificaie diferit, acesta artnd faptul c ideea de democraie nu are nici o legtur cu ideea de
reprezentativitate politic pentru c deputaii poporului nu sunt i nici nu pot fi reprezentanii lui; ei nu
sunt dect mandatarii lui i nu pot s hotrasc nimic definitiv. Orice lege pe care n-a ratificat-o poporul n
persoan este nul; nici nu este lege (Jean-Jacques Rousseau, Contractul Social, Ed. Moldova, Iai, 1996,
p.163). J.-J.Rousseau vedea ca cel mai potrivit mod de guvernare, acel mod care permite tuturor
cetenilor, prin voina general a comunitii, s se implice n viaa politic i public, la elaborarea
legilor, n adunri periodice cu un caracter general. Bineneles, acest lucru era i este n continuare unul
6

aproape imposibil, filozoful francez fiind deseori revendicat att de teoreticienii regimurilor autoritare, ct
i de cei ai regimurilor liberale.
La fel ca J.-J.Rousseau, K. Marx, care teoretiza o democraie n care cetenii s i ctige
libertatea, considera c trebuie s dispar organizarea socio-politic ce ar fi stat la baza folosirii omului ca
pe un instrument, sa dispar clasele sociale, astfel nlturndu-se aa-zisa putere de clas. n genere,
acestea erau mijloacele prin care Marx credea c se poate ajunge la democratizarea deplin a societii. G.
Sartori a criticat logica propus de Marx argumentnd c dac descriem comunismul ca democraie
comunist atunci putem spune c Marx dorea o democraie fr stat, care s guverneze singur, fr
coerciie i fr structuri verticale, fr probleme de putere sau conflicte de orice fel pe scurt, i imagina
cea mai primitiv, simplist i idilic administrare n comun a existenei comunitare(G. Sartori, Teoria
democraiei reinterpretat. - Iai: Polirom, 1999, p. 365.).
Variantele contemporane ale democraiei vor fi abordate la temele urmtoare.