Kinetoprofilaxia in

gonartroza
Tomescu
Andrei

Introducere:
Gonartroza apare in mod tipic la persoanele

de peste 50 de ani si afecteaza mai frecvent

femeile. Motivul pentru care apare mai ales la
persoanele de peste aceasta varsta, nu este
complet inteles.
Gonartroza apare de doua ori mai frecvent la
femei. Asocierea varstei si sexului feminin ca
factori de risc in gonartroza a condus la
elaborarea teoriei endocrino-metabolice.
Astfel, inca se considera ca menopauza poate
fi un factor de risc major al artropatiei
degenerative.

Definitie:
Artrozele sunt afectiuni degenerative, de imbatranire a articulatiilor.
Ele au evolutie cronica, indelungata si se caracterizeaza prin grade
progresive de invaliditate. Aceasta afectiune este caracteristica
varstelor inaintate insa pot fi intalnite si la varste mai tinere.
Artroza este o boala care afecteaza initial cartilajul articular. Acesta

degenereaza, se deshidrateaza, isi pierde elasticitatea si isi pierde functia de

amortizare in timpul miscarilor articulare. Lichidul sinovial, lubrifiantul natural
produs de membrana sinoviala care tapeteaza articulatia la interior, este de
asemenea modificat, calitativ si cantitativ. In urma acestor modificari, capetele
osoase care formeaza articulatia vin in contact direct unul cu celalalt in timpul
fiecarei miscari.
Gonartroza reprezinta o boala care apare ca rezultat al actiunii mai multor factori externi

si interni care vor fi descrisi intr-un alt articol. Frecventa ei creste cu inaintarea in varsta,
insa in prezent nu mai este considerata ca facand parte din procesul normal de
imbatranire. Gonartroza este o artropatie cronica, dureroasa si deformanta. Capetele
articulare ale femurului si tibiei se deformeaza in procesul de frecare si ulterior apar
osteofitele, excrescente osoase care pornesc de la marginile articulatiilor. Osteofitele
apar deoarece organismul incearca sa stabilizeze articulatia degenerata, insa este un
proces ineficient care contribuie in plus la deformare, durere si limitarea mobilitatii.

Factori de risc:
Gonartroza apare de doua ori mai frecvent la femei. Asocierea varstei si sexului feminin ca
factori de risc in gonartroza a condus la elaborarea teoriei endocrino-metabolice. Astfel, inca
se considera ca menopauza poate fi un factor de risc major al artropatiei degenerative.
Obezitatea: Este poate unul dintre cei mai importanti factori de risc pentru artropatia
degenerativa in general si pentru gonartroza in mod special. De asemenea creste mult riscul ca
gonartroza sa progreseze mai rapid si mai sever. Din acest motiv, scaderea ponderala este prima
recomandare cand o persoana este diagnosticata cu gonartroza. Cu cat greutatea pe care
articulatia trebuie sa o sustina este mai mica, cu atat durerea este mai redusa si progresia bolii
mai incetinita. Din nefericire insa, aceasta indicatie este cel mai adesea trecuta cu vederea de
catre persoana suferinda.

Factorul genetic: Acest factor intra in discutie mai ales in cazurile in care boala apare la o
varsta mai mica de 40 de ani. Genele pe care le mostenim de la parinti pot determina calitatea
fibrelor de colagen. Fibrele de colagen reprezinta o componenta importanta a cartilajului si
aceasta este structura care degenereaza initial si care amorseaza ulterior modificari patologice in
intreaga articulatie. Eficienta cu care osul reactioneaza la stresul mecanic si modul in care se
autorepara, pot sa fie de asemenea influentate de bagajul genetic.

Factori mecanici: Activitatea si exercitiile fizice obisnuite nu cresc riscul de atropatie

degenerativa a genunchiului. Din acest motiv, gonartroza nu mai este considerata ca un
proces din cadrul imbatranirii normale. Insa, activitatea fizica foarte intensa si repetitiva ca
si slujbele foarte solicitante fizic cresc mult riscul de gonartroza. Traumatismele repetate
suferite la nivelul genunchiului conduc adesea la gonartroza cu trecerea anilor. Aceasta idee
sa serveasca drept avertisment! Fisurile sau rupturile de menisc (cartilajul aflat intre
capetele articulare femural si tibial) si intinderile ligamentare de la nivelul genunchiului nu
trebuie neglijate. Aceste leziuni apar frecvent in urma unor rotatii traumatice. Daca aveti o
astfel de leziune consultati un medic ortoped si retineti de asemenea, ca un program de
kinetoterapie va poate fi de mare ajutor. Chiar si indepartarea chirurgicala a meniscului rupt
(menisc-ectomie) creste riscul de gonartroza, in timp.

Intra in discutie mai ales gonartroza secundara

(indifferent de etiologie care determina deficit
functional. In general vorbind, genunchiul poate
prezenta ca deficite funcionale:
Instabilitatea, determinate fie de insuficienta structurilor

care asigura stabilitatea pasiva (congruent articulara,

ligamentara), fie a celor care guverneaza stabilitatea active
(musculara).
Limitarea mobilitati articulare, pe flexie, extensie sau pe

ambele fenomen care are la baza cause diverse.

Mobilitatea patologica (hiperextensia antero-posterioara sau

de lateralitate), care poate fi datorata protezata prin

kinetoterapia de tonifiere muscular.

Gonartroza se poate prezenta clinic sub

cele trei stadia considerate in recuperare:

Stadiul initial (Si): dureri in ortostatism prelungit si mers pe teren

accidentat (mai ales la coborarea unei pante); intermittent, incapacitatea
de inzavorare a genunchiului la mers; usoara hipotrofie si hipotonie a
cvadricepsului; crepitatii moderate.

Stadiul evoluat (Se): dureri intense care apar repede in ortostatism si

mers; limitarea mobilitatii pana la maxim 90 de grade; cresterea de volum
a genunchiului; crepitatii intense; usor flexum; hipotrofie si hipotonie
importanta a cvadricepsului; instabilitate active; de obicei exista si deviatii
laterale, radiografia aratand reducerea spatiului articular in zona durerii.

Stadiul final (Sf): dureri si in repaus; frecvente reancalziri inflamatorii:

mobilitatea sub 90 de grade; deformarea articulara; severa insuficienta
muscular; deficit motor important flexum; mersul cu bastonul; deviatie in
plan sagital, sau frontal, examenul radiologic evidentiind spatial articular
mult ingustat.

Programul de kinetologie recuperatorie

cuprinde :

Posturarile : evitarea flexum-ului; pentru deviatiile posibile in plan

frontal (varus, valgus) posturarile directe sant inportante (ca si
pentru recurvatum de altfel), doar posturarea corectoare pentru
mers a piciorului prin pene taloniere la pantof are valoare.

. Tonifierea musculaturii care inzavoraste genunchiul in mers

cvadricepsul in principal, dar si ischiogambierii; o atentie deosebita

se va da si rotatorilor, care vor fi antrenati selective; se va urmari
refacerea fortei extensoare pentru ultimele 20 de grade.
. Mobilizarea articulara in primul rand pentru recastigarea extensiei

complete, apoi pentru marirea flexiei utilizandu-se toate tehnicile

cunoscute (posturari, mobilizari passive, active, scripetoterapie,
etc.).

Refacerea stabilitatii genunchiului atat prin

exercitii de tonifiere muscular analitice, cat si

prin exercitii in lant kinetic inchis; se ca
urmari, de asemenea refacerea rezistentei la
effort a aparatului extensor.
Refacerea controlului muscular dinamic

pentru mers (coordonare, echilibru, abilitate)

prin exercitii axio-distale si disto-axiale.
Mentinerea unei bune functionalitati

mioartokinetice la nivelul articulatiilor

adiacente, cat si la membrul opus.

Respectarea regulilor de profilaxie secundara care alcatuiesc igiena

ortopedica a genunchiului :
greutatea corporala normal
evitarea ortostatismului si mersului prelungit
evitarea mersului pe teren accidentat
mersul cu sprijin in baston
evitarea pozitiilor de flexie maxima
evitarea mentinerii prelungite a unei anumite pozitii a genunchiului
miscari libere de flexie extensie dupa un repaus mai prelungit si

inainte de trecerea in ortostatism

corectarea cu sustinatoare plantare (talonete) a piciorului plat
evitarea tocurilor inalte
evitarea traumatismelor directe (lovituri, stat in genunchi, etc.)
Terapia ocupationala in gonartroza va tine seama, desigur, de

evitarea ortostatismului, Ca sporturi indicate mentionam inotul,

ciclismul, canotajul.