Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Material Consiliere Si Orientare Scolara Si Profesionala
Material Consiliere Si Orientare Scolara Si Profesionala
1.
2.
3.
4.
Invata :
- invata permanent din experienta de viata
Pentru a intelege totul despre o meserie, adolescentii ar trebui sa-i
intrebe pe cei care o exercita. Adolescentii ar putea apela la consilierul scolar
sau la diriginte sa le faciliteze posibilitatea de a fi pentru o vreme umbra
unui profesionist de a carui meserie sunt interesati.
O alta cale este de a intocmi o lista a persoanelor experte in domeniu
care ar putea fi rugate sa le vorbeasca despre profesia lor.
La sfrasitul intrevederii trebuie sa se multumeasca interlocutorul
pentru timpul si informatiile acordate.
Lista de intrebari : Cum ati inceput sa exercitati aceasta meserie ? Ce
fel de experienta aveati inainte de a intra in acest domeniu ? Ce fel de
aptitudini sunt necesare pentru aceasta meserie ? Ce calitati personale se cer
pentru a o exercita ? Ce pregatire profesionala se cere ? Ce nivel de
educatie ? Este posibila calificarea la locul de munca ? Este necesara o
diploma sau un atestat ? Ai nevoie de unelte sau instrumente specifice
meseriei ? Cum se desfasoara o zi obisnuita la acest loc de munca ? Cum va
simtiti cand munciti ? Care sunt momentele de varf si cele de destindere ?
Ce va atrage cel mai mult la caest gen de munca ? Dar cel mai putin ? Care
sunt prognozele in legatura cu meseria dumneavoastra ? Este in crestere sau
in declin ? Ce schimbari majore in plan tehnic-tehnologic au intervenit in
acest domeniu si cum le-au afectat ele pe angajati? Care sunt posibilitatile de
avansare ? Daca ar fi sa o luati de la inceput, ati alege aceeasi meserie ? Ati
proceda in mod diferit ? Recomandati altora sa aleaga acesta ocupatie ?
Consilierea profesionala poate fi descrisa ca ansamblul activitatilor care ii
ajuta pe participanti (clienti) sa constientizeze calificarea si abilitatile de care
dispun , astfel incat sa-si imbogateasca resursele si optiunile in relatia cu
sistemul educational, cu piata muncii si viata in general. Consilierea
profesionala este un proces interactiv intre informare, monitorizare, activitati
practice si interviuri personale informale.
Beneficiarii activitatii de consiliere sunt : persoanele individuale
(dezvoltare personala, incredere, siguranta); familia ( siguranta sociala si
economica); mediul de afaceri ( personal calificat disponibil la momentul
portivit) ; societatea la nivel local, national, global ( cresterea veniturilor,
cunoasterea ca instrument democatic).
tinerii revin dupa distractia din exterior. Panica familiei in fata acestei
frustrari este bine cunoscuta. Le e greu parintilor sa inteleaga ca adolescentii
lor nu mai sunt instrumente de dorinta, ca ei nu maim aduc placeri. Ei nu
mai vin decat sa profite. De aceea, in Occident exista institutii specializate in
adapostirea adolescentilor care vor sa divorteze un timp de parintii lor,
care vor sa evadeze din spatiul familial sufocant. Pedagogii responsabili din
aceasta institutie anunta parintii la telefon : Copilul dv. Este la noi ; e mai
bine asa decat sa stea in strada ! .
Adolescenta inseamna momentul de maxima evolutie psihosomatica
si spirituala si poate de aceea adultilor le este teama sa elibereze anumite
energii care ar pune in umbra autoritatea, pozitiile lor sociale. Parintii
proiecteaza asupra adolescentilor dorintele lor contradictorii, raul fiintei lor,
impunandu-le propriul model.
Exista la varsta adolescentei numeroase forme de egocentrism, in
cadrul carora un element dominant il reprezinta identitatea sexuala. Este
grav faptul ca nimeni nu spune nimic despre coeziunea pe care o produce
sexualitatea , despre faptul ca ea este creatoare de placere, de fericire, de
implinire la nivelul profund al intimitatii. Cucerirea si apararea intimitatii
reflecta nevoia de diferentiere, anuntand capacitatea de a stabilii realtii
intime, fiind in acelasi timp declaratia de independenta fata de parinti.
Sexualitatea premaritala este o relitate frecventa aultimelor decenii ; in
schimb, adolescentul ar trebui sa afle ca angajarea in astfel de relatii implica
asumarea unei responsabilitati de ordin intim si social ca aceasta presupune
afectiune si daruire fata de celalalt si nu de putine ori si o independenta
materiala.
Componenta sociala in procesul adaptarii este, in mare parte, definita
de relatiile adolescentului in cadrul scolii. Fr. Dolto propune termenul de
scoala digestiva , in care elevul bun este cel care accepta faptul ca adultul
i-a taiat radacinile sale si il forteaza sa l imite. Aceasta place societatii,
pentru ca ea are teama de schimbare si repetitia este preferata. A nu fi elev
bun reprezinta un esec pentru tanar, iar pentru parinti o umilinta. Elevii buni
se integraza in rol, in comedia sociala care este ceruta. Adolescentul care
devine executantul zelos, elevul silitor opereaza in fapt o regresie
comportamentala la pozitii antterioare de comanda si supunere, ceea ce
blocheaza evolutia sa psihica si sociala printr-o nevroza obsesionala scolara.
Si iata, educatorii si parintii se fe,licita pentru reusita copilului lor. Este
reluata, practic, relatia prgenitala intre mama si sugar, cand mama stia tot ce
ewste necesar copilului, iar el nu trebuia decat sa se supuna. Aeasta este
atitudinea digestiva a unei scoli traditionale : elevii buni nu au nimic de
PARINTI DE ADOLESCENTI
Unii specialisti, au constatat ca la specia umana, spre deosebire de alte
vietuitoare, instinctul matern lipseste. Se admite astfel, ca sentimentul
matern ia nastere si este alimentat prin canale sociale, incapand cu jocul
cunpapusi si terminand cu influentele venite pe cai educationale, prin scoala
si mass-media.
Absenta la om a instinctului parental ar putea fi cu usurinta admisa cel
putin daca se au in vedere cazurile de pruncucidere, bandonarea copiilor,
comercializarea lor, situatii in care, de regula, este condamnata mama si nu
tatal, care, adesea, este complice.
Lasand la o parte aici aspectul juridic si moral si privind problema din
punct de vedere psiho-socio-pedagogic, se poate afirma ca parintii nu se
nasc, ci devin parinti, asa cum devin muncitori, ingineri, doctori, etc. Dar,
daca pentru a deveni specialist intr-o meserie este4 neaparat nevoie de o
scoala, pentru a deveni parinte nu se urmeaza nici o scoala, deci nimeni nu-i
invata pe oameni sa fie parinti. Se lasa totul pe seama experientei empirice a
fiecaruia si, eventual, pe autoinformarea din lucrari care, nu rareori, sunt
prea voluminoase sau puitn accesibile omuliui obisnuit.
Ar fi poate mult mai util si nu foarte greu de realizat o scoala a
parintilor inca din perioada in care se hotarasc sa aiba copii, prelungita pe
parcursul concediului pre si postnatal si chiar in continuare. Asemenea
cursuri cu parintii ar putea fi realizate cu ajutorul medicilor pediatri,
specialistilor in puericultura, psihologilor, pedagogilor, asistentilor sociali,
etc.
S-ar putea spera astfel intr-o ameliorare a relatiilor parinti-copii, cu
beneficii si satisfactii de ambele parti.
Daca varsta copilariei nu pune in general, parintilor probleme
deosebite, cu totul altfel stau lucrurile in prioada adolescentei. In aceasta
etapa, rolul parintilor devine mai dificil intrucat tinerii incep sa-si revendice
independenta de opinie si actiune in toate planurile :intelectual,
comportamental ,sexual.
De regula, adolescenta este considerata in psihologie varsta cea
mai critica din viata unui om , acum confruntandu-se copilaria cu
maturitatea, experienta de viata redusa cu interesele si preocuparile
adultului.
Multi parinti se vad parca pusi in fata unui alt copil decat cel pe
care il stiau ; parca nu-i mai asculta si nu-i mai respecta in aceeasi masura,
devine nonconformist si chiar rebel. S-ar putea spune ca , daca in anii
anteriori au invatat sa devina parinti in general , acum au nevoie de o
noua specializare , trebuind sa devina parinti de adolescenti .
Asa s-ar explica de ce multi dintre tinerii care au frati mai mari
nu acuza in mod deosebit relatii incordate cu parintii lor , acestia avand deja
o experienta privind manifestarile specifice adolescentei, cu alte cuvinte
sunt vacinati .
In etapa de varsta la care ne referim, tinerii, capabili sa judece
singuri, isi cauta identitatea, incearca sa se autodefineasca prin compararea
cu cei din jur (parinti, frati, colegi)
Nevoia firesca de perfecftionare a adolescentilor ii face sa fie
foarte critici fata de ceilalti, dar si fata de ei insisi ; isi descopera cele mai
diverse defecte, mai mult sau mai putin reale, pe care nu rareori le
reproseaza parintilor : ca au nasul prea mare (mostenit de la tata),parul prea
cret ( ca al mamei), ca ei i-au facut prea grasi, prea scunzi, goisti, rai, etc.
De aici concluzia : Cu cat nivelul social al familiei este mai scazut , cu atat
copiii acelei famlii au reprezenari mai incerte cu privire la realitatea
sociala .
Acestui grad de incertitudine ii corespunde o forma incipienta de
viziune obiectiva a realitatii care presupune o puternica asimilare a realului
la eul care se simte intr-o pozitie de a controla slab mediul si imposibilitatea
de a adopta un punct de vedere dintr-o perspectiva mai optimista , cu sanse
in evolutia ulterioara a personalitatii sale.
De aici reiese ca subiectii care raspund vag nu se pot detasa de rezultatul
experientei proprii pentru a adopta un punct de vedre eliberat de eu. Acesti
adolescenti nu se pot detasa de experienta lor imediata, in sensul ca nu o pot
corecta printr-o reprezentare constructiva care sa implice o acomodare la un
punct de vedere mai general care include un intreg sistem de realtii.
Concluzii :
Conform teoriei controlului social , elaborata de Travis Hirschi in
1969, esecul socializarii constand in absenta sau intensittatea scazuta a
modelelor parentale absenta scopurilor educationale si neaccepatrii
validitatii morale a normelor sociale , devine principala cauza a
comportamentelor deviante. Cristalizarea tipului de comportament deviant
se face in timp dar isi are originile in raporturile timpurii ale copilului cu
parintii si cu celelalte instante de socializare cu care copilul este confruntat.
Ceea ce intereseaza cerecetarea nostra in legatura cu teoria controlului social
este modul in care aceasta teorie concepe explicatia delincventei ca pe o
consecinta a modului in care se realizeaza consistenta interna a factorilor
care contribuie la esecul socializarii.
Conceptia teoretica a lui E. Durkheim si M. Mauss privitoare la modul
de reprezentare a lumii stabileste ca omul incepe sa-si reprezinte lucrurile
referindu-se la el insusi , dar dupa accentul pus, teoria la care ne referim
este un sociocentrism. Referindu-se la sine, omul se refera de fapt la grupul
sau. Asa se ajunge la faptul ca orice ierarhie logica este doar un aspect al
ierarhiei sociale , iar unitatea cunoasterii este adevarata unitate a comnitatii,
extrapolata la realitatea totala.
Rezultatele anchetei intreprinse de noi in randul adolescentilor
evidentiaza deci, pe de o parte, modul in care structureaza pentru cele doua
tipuri de familii factorii care contribuie la socializarea adolescentilor si, pe
de alta parte , modul in care aceste procese transpar in povestile despre viitor
ale acestora.
Famiile formate din parinti cu studii medii si superioare favorizeaza
socializarea adolescentilor, fapt ce rezulta si din reprezentarile clare pe care
acestia si le fac despre propriul viitor. Familiile formate din parinti cu studii
primare sau elementare sunt in mai mare masura cadre propice pentru esecul
socializarii, lucru care se evidentiaza printr-o estompare a imaginarii
viitorului de catre adolescentii proveniti din aceste familii.
Am putea concluziona, conform lui Durkheim si Mauss, ca ceea ce
redau prin continut si forma povestirile despre viitor ale adolescentilor nu
este altceva decat gradul de coerenta si consistenta interna a mediilor
familiale in care debuteaza socializarea lor.
Adolescenta si implicatiile ei
Adolescenta ramane perioada celor mai inflcarate visuri, perioada in
care , adeseori, ne punem atatea intrebari si ne dam atat de putine raspunsuri.
Ea reprezinta un fel unic de a fi al fiecaruia, mai ales ca tinerii trec de la o
stare de dependenta socio0economica totala in care scoala si familia ii
calauzeau activitatea la o independenta relativa. Aceasta independenta da
personalitate individului, il face sa simta ca ia viata in propriile lui maini ,
desi, in multe cazuri, comportamentul ii este dirijat in mod inconstient de
catre alte persoane in fata carora cedeaza afectiv, lasandu-se prada
sentimentelor, atat de proprii acestei varste.
Psihologii au incercat sa explice acet fenomen, dar diversitatea
punctelor de vedere a impiedicat aparitia unei conceptii unitare si coerente.
Din aceasta perspectiva, un model de explicare a problemelor caracteristice
adolescentei il ofera Jean Rousselet, in lucrarea Adolescentul, acest
necunoscut .
Autorul considera ca paritia feminitatii la fete este caracterizata printrun sentiment de jena. Fata se simte dintr-o data impura : nu intelege de ce
este atat de diferita de cea dinainte si ii invidiaza pe baieti , care se
tansforma in barbati fara nici o incercare penibila. De multe ori, parintii
agraveaza inconstient acest sentimnet de inferioritate fata de sexul masculih.
Ascultand convorbirile adultilor, in care unele familii se plang ca au o fata si
Cei care se simt competenti, deci mai pregatiti pentru viata, au un nivel
crescut al stimei de sine si traiesc stari de satisfactie, fata de cei care se
considera mai putin pregatiti, mai putin siguri pe ei si care traiesc stari de
descurajare si deruta. Adolescentii considera ca performanta include
capacitatea de a defini si urmari scopurile , dar si abilitaile cognitive si
emotiilepozitive. Cele doua fatete ale constiiciozitatii sunt : dorinta de
realizare si incopetenta. Dorinta de realizare (conducator, enegic, hotarat,
pasionat ) schiteaza imaginea unei persoane ce isi cinduce energic viata intro anumita directie, fata de oamenii cu un nivel de aspiratie mai scazut si o
vointa mai slaba. Adolescentul dispune de resurse energetice considerabile.
Incvompetenta ilustreaza lipsa organizarii proprii, capacitati cognitive
deficitare si principii neclarificate ( prost, cicalitor, delasator, nehotarat,
nedemn de incredere). Majoritatea subiectilor sunt elevi in clasa a-XII-a .
Urmeaza sa se confrunte in scurt timp cu experienta muncii , pentru care nu
se simt pregatiti. Exista abilitati verbale critice, dar lipsesc capacitatile
cognitive si volitive care sa le sustina. Nu exista dorinta asumarii
responsabilitatii si nici aderarea stricta la principii etice. Apare si un fond de
anxietate , legat probabil de viitorul profesional.
Extraversiunea este cel de-al cincilea factor relevat de analiza
factoriala. Cuprinde trasaturi ca : deschis, vesel, sociabil, vorbaret, indraznet,
tacut, glumet, descurcaret.Adolescentul este un optimist. Se simte in largul
lui printre oameni, are deprinderi sociale. Este vorbaret si are simtul
umorului. Toate aceste atribute ii faciliteaza patrundere in grupul de varsta,
ca si in societatea adulta. Adolescentul apare ca fiind plin de resurse pentru
a face fata tensiunilor si incertitudinilor. Fatetele delimitate au continuturi
aparent opuse : activism, emotii pozitive, introversiune. Activismul se
manifesta printr-un comportament afirmativ in cadrul grupului si prin
deprinderi sociale. In relatiile interpersonale, individul este perceput ca fiind
mai putin sensibil la problemele altora, fara sa fie egoist.Este vorba de un
activism prezent in relatiile de competitie, nu de cooperare . Emotiile
pozitive reprezinta tendinta de a trai stari afecive pozitive, precum bucuria,
fericirea, veselia.
Simtul umorului ste trasatura centrala. Adoleescentul are o
atitudine pozitiva in fata vietii, gata mereu sa intampine situatiile cu rasul
sau. Intrroversiunea delimitata in cadrul celui de-al cincilea factor pare
paradoxala. Este tendinta de retragere, de evitare a coompaniei celorlalti, de
inhibare. Adolescentii au relatii ambivalente in raportarea la lume si la sine.
Dominanta extravertita este insotita in plan secund de note de introversiune,
de repliere asupra propriei persoane si de retragere sociala. Adolescentii se
decopera pe ei insisi si au o relatie mai nuantata cu mediul si cu propriul eu.
viu grai (comunicare verbala) in care acestia isi exprima opiniile , accepta,
resping sau aduc completari la opiniile si judecatile celorlalti in problemele
lor de viata, in care sunt nemijlocit implicati. Este asadar o comunicare
intersubiectiva, mutual-evaluativa, de consens, disparitati sau opozitii
verbale ale partenerilor. Destul de frecvent, acest gen de comunicare este
utilizat in procesul negocierilor, in care partile isi disputa un tel comun, la
impaciuiri, in procesul de reconciliere, in elaborarea unor decizii colective,
dar si in viata de familie, in grupurile de psihoterapie si in orice situatie de
comunicare in care au loc dialogul, dezbaterea tematica, discutia la masa
rotunda , consilierea, etc.
Stimulata si cultivata in randul tinerilor preadolescnti si adolescenti,
comunicarea interactiva, in opinia noastra, poate avea efecte educative
benefice. Evident, asemenea celorlalte genuri de comunicare umana,
comunicarea
interactivaa
interlocutorilor
urmareste
modificarea
comportamentului lor social (G.miller, 1956 ; TH. Newcomb, 1970). Sub
aspect psihologic, comunicarea inetractiva este mult mai angajanta decat alte
forme de comunicare si, de regula, este focalizata pe satisfacerea unor
interese ale inyterlocutorilor, avand o puternica motivatie cognitiva si
afectiva.
Exersata de catre tineri, comunicarea poate deveni, si este de dorit sa
devina, o comunicare interactiv-atitudinala, cu deschidere pozitiva catre
influentele cultural-educative din societate (familie, scoala, grup de
prieteni,etc.)
Observatiile comunicarii libere a tinerilor , preadolescnti si adolescnti,
sondajele de incitare la replica verbala , impreuna cu datele unor probe
experimentale preliminare aplicate pe teren, ne contureaza o imagine putin
satisfacatoare asupra limbajului si, in general, a comunicarii verbale a
acestor tineri.
Astfel, alaturi de exuberanta si dorinta de a comunica domina vorbirea
neingrijita sub aspect lingvistic, cu expresii de argou, formule socante,
stereotipii verbale, formule aluzive, cu tendinte spre ironie sociala. Adesea,
saracia si nuantarea simbolurilor verbale, frazele mai putin coerente, cu
intreruperi si preluari, uneori paralelisme si suprapuenri, din care mai geru se
poate decela ideea principala, sunt relevante pentru tendinta de exprimare a
tinerilor.
Cu toate acestea, se poate sesiza un context implicit (T. SlamaCazacu, 1954,1959,1968,1973,1995) comun informatiilor, ceea ce denota
existenta unei experiente de grup a tinerilor care imprima caracteristici
comune vorbirii lor.
Varsta Grupele
experimental
e
Nr. = 36
1. = 12 f
Fete =18 16-18 2. = 12 b
Baieti=18
3. = 6f + 6b
Categoriile
experimentale
Subgrupele
A=avertizatii
A = 6f ,6b,
B=neavertizatii, mixta-3f+3b
receptivii
B = -6f,6b,
mixta 3f+3b
Tema
investigata
Comunicare
interactiva
parinti-copii
172
210
163
60
54
62
117
178
99
40
46
38
Se constata urmatoarele :
In toate grupele experimentale , subiectii avertizati au mai multe
interventii decat cei neavertizati, receptivi.
Subiectii avertizati, din grupa a treia mixta (fete si baieti), sunt mai
participativi decat cei din celelalte grupe.
Argumentarea situatiilor actualizate de subiecti in discutia purtata in grup
a fost facuta ulterior prin discutii in grupe mici, de cate trei subiecti. Din
analiza acestora rezulta urmatoarele :
Argumentele adolescentilor in favoarea si in defavoarea copiilor si
parintilor se refera la caracteristici de personalitate , nevoia de
independenta si experiente personale, atitudinile parintilor (inclusiv
cea de comunicare, intelegere si incredere ), diferentele de opinii, etc.
In toate cele trei grupe experiemntale au fost formulate mai multe
argumente care il justifica pe tanar decat cele care il acuza privind
comportamentul si atitudinile fata de parinti.
De asemenea, este de notat faptul ca adolescentii gasesc mai multe
argumente de acuzare decat de justificare a unor comportamente, atat
ale parintilor cat si ale copiilor. Se manifesta o tendinta dea scoate in
Adolescentul si cinematografia
Este greu de imaginat o persoana care sa nu vrea sa-si comunice sau
sa povesteasca observatiile, impresiile, dupa cum este tot atat de greu de
imaginat o fiinta care sa nu fie impresionata de povestile altora.
Cinematograful poate fi considerat o arta a coilariei. El pare a hrani in
chipul cel mai direct foamea de real, de joc, de bucurie, de speranta a omului
care a ramas copil. De altfel, spectatorii cinematografelor sunt in marea lor
majoritate copii si tineri. Ei pt fi impresionati , pacaliti de miracolul
imaginilor in miscare. Adolescentii au nevoie de mituri, iar cinematograful
le satisface aceasta necesitate. Asa se explica enormul succes pe care il au
filmele de actiune, care contin mitul eroului aflat in prelungirea eroilor
legendari din basme, balade. Arnold Schwarzeneger, Jean-Claude Van
Damme sunt perceputi ca fiind Hercule ai timpului modern.
Copilul traind intr-o societate plina de mituri devine dependent de
cinematograf, de televizor.
O influenta nefasta asupra personalitatii tinerilor au filmele care sunt
strabatute de ideea razbunarii, violentei. Fata de filmele clasice cu banditi si
criminali ce isi primesc pedeapsa, in zilele nostre genul s-a complicat.
Aceste filme ii invata sa nu aiba incredere in lege si sa-si faca singuri
M I S C
pentru un Copil Mai Inteligent si Sensibil
MISC= Mediational Intervention for Sensitizing Caregivers
= More Intelligent and Sensitive Child