UNIVERSITATEA OVIDIUS

din CONSTANA

FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE I INFORMATIC
DE GESTIUNE

TEMA:SISTEMUL CONTABIL DIN

BELGIA

Cadru didactic:
Student:

CUPRINS

INTRODUCERE
CAP. 1 CONSIDERENTE GENERALE
1.1.Date generale privind economia Belgiei
1.2.Inceputurile sistemului contabil belgian
1.3.Cadrul juridic si institutional
1.4.Legislatia belgiana prinvind domeniul contabil
1.5. Notiuni despre fiscalitate in mediul economic
1.6. Profesia contabila
1.7. Obiective, ipoteze si caracteristici calitative
CAP.2 ELEMENTE DE RAPORTARE FINANCIARA ANUALA
2.1. Practici de recunoastere si masurare
2.2. Norme de evaluare a bilantului si a contului de profit
si pierdere
2.3. Situatii financiare consolidate
2.4 Coordonate ale procesului de convergenta
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
2

INTRODUCERE
Economia Belgiei a crescut constant in ultimii 10 ani, inclusiv si Produsul Intern
Brut. Inflatia a fost tinuta sub control, Belgia reusind sa indeplineasca cerinta U.E.
ca datorie anuala interna sa nu depaseasca 3% din PIB. Belgia dispune de o
industrie performanta, care depinde, in mare masura, de comertul international.
Astfel ea importa aproape toate materiile prime, care ii sunt necesare. Exporturile
de marfuri si servicii reprezinta circa 70% din PIB.
Sistemul belgian de raportare financiara si practicile contabile de aici reprezinta un
exemplu al modelului continental european. Influentele franceze (ex.: obligatia de a
utiliza un anumit standard in practica) sau germane (ex.: un sistem conservator, o
lege foarte detaliata si o relatie stransa de raportare financiara si impozitare.) vor fi
usor gasite in contabilitatea belgiana.
La inceputul anilor 1970, Belgia a fost una dintre cele mai subdezvoltate tari ale
Europei in materie de raportare financiara. Legislatia referitoare la conturile anuale
a fost veche, precum si a evidentei contabile in sine care era confuza, incoerent si pentru cele mai multe companii - destul de primitiva. In mai putin de 20 de ani,
raportarea financiara a fost reformata si transformata, cand Belgia a pus in aplicare
directivele Comunitatii Europene.

CAP. 1 CONSIDERENTE GENERALE

1.1 Date generale privind economia Belgiei
Medul de afaceri si cel concurential
Belgia are un climat de afaceri liberal in care firmele de stat, incluzand serviciile
postale, caile ferate si transportul public, reprezinta o cota nesemnificativa din
totalul activitatii productive. Guvernul Belgian limiteaza cat mai mult interventia sa
in economie.
Cateva corporatii domina economia Belgiei, ele avand un rol hotarator in fiecare
sector al economiei, incluzand industria, finantele si comertul. Guvernul Belgiei nu
impune investitorilor straini limitari sau controale restrictive, rezultand un climat
investitional liberal. Se solicita totusi anumite aprobari a unor comisii care
reglementeaza modalitatea de realizare a serviciilor in industrie, banci, asigurari,
leas 949h79j ing etc., respectarea anumitor reguli de protectie a consumatorilor,
obtinerea unor autorizatii de constructii, demolari etc. din partea administratiilor
locale, asigurarea conditiilor de protejare a muncitorilor in sensul de a nu lucra in
conditii periculoase, sau de poluare etc.

Companiile straine se bucura in Belgia de tratamentul national, fiind asimilate celor

indigene. Nu exista restrictii de repatriere a capitalului si profitului si nici cerinte in
ceea ce priveste participarea belgiana la constituirea unei firme cu capital strain.
Pentru a preveni distorsionarea competitiei in afaceri cu celelalte tari membre ale
U.E., Belgia a intarit legislatia, care interzice acordurile, deciziile sau practicile ce
restrang concurenta, cum ar fi obligativitatea folosirii unor preturi fixe, limitarea sau
controlul productiei, a pietelor sau investitiilor, impartirea pietelor sau surselor de
aprovizionare.

Sistemul bancar belgian este format din Banca Centrala (a carui rol
determinant in realizarea politicii monetare belgiene a fost preluat de Banca
Europeana Centrala), Comisia Bancara (care supervizeaza activitatea institutiilor
financiare, incluzand bancile, companiile de investitii, companiile de asigurari etc.)
si bancile comerciale a caror filiale si sucursale functioneaza in cadrul centrelor
comerciale si financiare din numeroase tari. Bancile belgiene utilizeaza sisteme
moderne si automate de realizare a tranzactiilor bancare interne si internationale.
De altfel, sediul SWIFT se afla la Bruxelles. In Belgia isi desfasoara activitatea o
serie de banci internationale de prim rang.
Economia este puternic orientata spre sectorul serviciilor, dar prezinta diferente
regionale importante intre Flandra, regiunea mai dinamica, si Valonia, regiune aflata
intr-o perioada postindustriala afectata de dezafectarea industriilor traditionale. Ca
unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene, Belgia sprijina integrarea
economica europeana si politici de economie deschisa. In 1999, Belgia a adoptat
moneda EURO care a inlocuit francul belgian definitiv in 2002. Din 1922 Belgia si
Luxemburgul formeaza o zona economica comuna, iar din 1944 aceste tari fac parte
din zona economica Benelux.
Belgia a fost prima tara din Europa Continentala care a trecut printr-o perioada de
revolutie industriala la inceputul secolului al- XIX-lea. Pana la jumatatea secolului
urmator, egiunea miniera si metalurgica valona s-a dezvoltat puternic, in timp ce
Flandra a ramas preponderent o regiune agrara. Anii 1970 au reprezentat o
perioada de receseie datorita crizelor petroliere si a declinului industriei
metalurgice. Politicile economice mai liberale din Flandra au facut ca centrul
economic al tarii sa se deplaseze spre nord.
Economia Belgiei si infrastructura de transport sunt puternic integrate cu cele a
Europei de Vest. Pozitionarea tarii in centrul unei regiuni puternic industrializate fac
ca Belgia sa fie una dintre primele zece tari in clasamentul comertului international.
Economia este caracterizata de o forta de munca foarte productiva, un PIB ridicat si
exporturi importante. Principalele produse de import sunt: alimente, echipamente
industriale, produse petroliere si chimice, accesorii si textile. Principalele produse de
export sunt automobilele, produse alimentare, otel, produse petroliere, mase
plastice, textile, diamante finisate
5

In 1830, Belgia a devenit stat independent, iar in timpul celor doua Razboaie
Mondiale a fost ocupata de Germania. In ultima jumatate de secol a prosperat ca
tara moderna cu o tehnologie moderna, fiind membru NATO si al UE. Steagul Belgiei
a fost recunoscut oficial in 1831, ceea ce semnifica recunoasterea Belgiei ca stat
independent. Asezarea verticala a culorilor este preluata de la steagul Frantei.

Principalii indici economici

Produsul intern brut: 311,02 miliarde Euro;
PIB / locuitor: 29385 Euro
Cresterea economica: 2,5%
Cresterea productiei industriale: 1,9%
Rata inflatiei:1,7%
Principalii parteneri comerciali: Germania, Franta, Olanda, Marea Britanie si
Italia.

1.2. Inceputurile sistemului contabil belgian

Mediul de afaceri belgian, care s-a dezvoltat foarte incet, a costat dintr-un numar
foarte mare de intreprinderi mici si mijlocii apartinand grupurilor de intreprinderi.
Aceste companii au fost finantate in principal prin intermediul imprumuturilor de la
creditori, in special, a bancii si a capitalului grupului.
La inceputul secolului XX caracteristicile se schimba. Tot mai multe companii isi fac
loc pe piata si deci bursa de valori si investitii este in contina crestere. Pana la
punera in aplicare a directivelor CE, Raportarea financiara a fost orientata spre
furnizarea informatiilor creditorilor in loc de investitori. Prin urmare, sistemul
contabil belgian a fost si este inca domninat de principiul prudentei.
In anii 1970, in urma adoptarii directivelor CE au fost introduse in Belgia cateva
reglementari noi si extinse de contabilitate. Legea contabilitatii impreuna cu
decretele regale au fost foarte detaliate, pentru ca Belgia are o traditia a unui
sistem codificat de legi, ca si Germania. In plus, utilizatorii informatiei contabile,
expertii contabili si auditorii impartasesc opinia referitoare la respectarea acestor
norme juridice detaliate ce ofera o imagine fidela si reala. Noul mileniu va imparti
Belgia in doua grupuri in ceea ce priveste raportarea financiara. Companii listate la
bursa vor pregati situatiile financiare consolidate conform IAS-urilor sau IFRS-urilor.
Cele nelistate la bursa vor adopta una dintre reglementarile internationale iar
companiile mici vor continua raportarea traditionala potrivit legislatiei belgiene.

1.3 Cadrul juridic si institutional

Legea societatilor comerciale:
Inainte de legea contabilitatii din 1975, legislatia cu privire la organizarea
contabilitatii a fost aproape inexistenta in Belgia. Doar cateva articole regasite in
6

Codul Civil in concordanta cu cerintele de raportare financiara a companiilor. Aceste

articole au fost luate din ordonanta fraceza Colbert / Savary din 1673 iar din anul
introducerii lor in legistatia belgiana, au mai avut loc putine schimbari pana in
1975. Prima lege belgiana, Codul de Comert ( mai 1873) includea cerinta de a
intocmi un bilant si un cont de profit si pierdere. Legea nu specifica nici un fel de
reglementare cu privire la modul de intocmire a acestora, nefiind stabilite nici un fel
de restrictii. Ca o consecinta a publicarii situatiilor financiare, s-a demonstrat
incomparabilitatea cu situatiile alor societati precum si irelevanta in fata utlizatorilor
de inforamtie contabila. Legea preciza doar ca toate deprecierile necesare trebuie
sa fie inregistrate in contul de profit si pierdere.
O data cu amendamentele legii din 1975, au fost introduse o serie de precizari cu
privire la intomirea bilantului. Aceasta a constat in urmatoarele rubrici: pe partea de
activ permanent, activele circulante activele imobilizate a trebuit sa fie prezentate
separat. In pasiv, datoriile interne angajate si cele negarantate ar trebuit sa fie
prezentate (art. 75). Aceasta lege, care a dominat modalitatea de raportare
financiara de pana la 1975, a ramas nedezbatuta cu privire la metodele de
evaluare.
Introducerea acestei legislatii a fost o piatra de hotar in istoria raportarii financiare
in Belgia. O data cu decretele regale, Legea este singura sursa de regulamentare
obligatorie privind evidenta contabila si pentru companiile industriale si comerciale.
Fiind parte codificata a unui sistem de drept, Legea Contabilitatii si decretele legale
aferente sunt foarte detaliate. Ele contin numeroase cerinte pentru tinerea
contabilitatii si prescrie formate, nu numai pentru bilant si din contul de profit si
pierdere, dar, de asemenea, pentru notele explicative.
O a doua sursa privind reglementarile contabile din Belgia, dar care nu au un
caracter obligatoriu, sunt sugestiile emise de catre Comisia privind standardele de
contabilitate (CBN) . Legea contabilitatii contine articole care reglementeaza
crearea de CNC / CBN. Responsabilitatile sunt stabilite conform articolului 14, dupa
cum urmeaza:

De a-si prezenta opiniile guvernului si parlamentului la cerere sau din proprie

initiativa.

Pentru a dezvolta un organism de contabilitate si principii contabile, prin

avizari sau recomandari

Reprezentantii profesiei contabile si a celei de auditor impreuna cu reprezentantii

Ministerului de Finante si Ministerul Intreprinderilor Mici si Mijlocii se bazeaza pe
prevederile conforme cu CNC / CBN. Acestea sunt considerate a fi autoritare, insa
nu au puterea unei legi.
Pana in anul 1990 companiile au avut numai obligatia de a intocmi contabilitate
simpla. Contabilitatea consolidata a fost considerata ca fiind un element exotic si
7

companiile nu le pregateau de buna voie, in principal, pentru ca ei nu erau

familiarizati cu acest concept. Prin decretul regal din 6 martie 1990, cea de-a saptea
directiva a fost pusa in aplicare in Belgia. Legiuitorul a ales impunerea intocmirii
situatiilor consolidate doar pentru grupurile foarte mari. In cazul in care o societate
belgiana avea sa isi pregateasca conturile in conformitate cu GAAP-urile
internationale, trebuia sa solicite permisiunea de a face acest lucru. Guvernul a
decis sa lucreze cu scutiri individuale, care vor fi acordate de catre ministrul
Economiei. Companiile considerate eligibile pentru a aplica standarde internationale
de contabilitate, sunt numite 'jucatori globali. Un jucator global este o companie
care indeplineste una sau mai multe dintre urmatoarele criterii:

intreprinderea este (sau urmeaza) listata pe piata straina de capital,

intreprinderea are o activitate internationala semnificativa

societatea-mama a intreprinderii utilizeaza standarte internationale in

raportarile sale financiare

operatiunile intreprinderii se afla in anumite sectoare (precum petrolul) unde

utilizarea normelor contabile straine este larg raspandita.

1.4. Legislatia belgiana prinvind domeniul contabil

Principalele surse de legislatie belgiana in domeniul contabil sunt 'Legea cu privire
la conturile de intreprinderi' si 'Codul de companie (Code.) si cu respectivele lor de
puneri in aplicare. In plus, Codul Fiscal de Venituri (CIR), cu decretele sale de
aplicare, exercita o influenta semnificativa asupra contabilitatii tuturor societatilor
din sistemul belgian.
Adoptarea Standardelor Internationale de Contabilitate si Standardele Internationale
de Raportare Financiara (IAS / IFRS) in Uniunea Europeana este parte a Comisiei
Europene la nivel global armonizarea politicii fiscale ale caror scop este de a stabili
o baza comuna de impozitare. Impactul unui IAS / IFRS contabil si fiscal, bazat pe
povara fiscala efectiva a companiilor belgiene mari, nu este uniforma intre sectoare.
Unele sectoare, cum ar fi constructia de automobile si vehicule, au experienta mult
mai mare in cresterea sarcinilor fiscale, fiind mult mai eficiente decat altele. La nivel
global impactul este relativ important. Analiza se efectueaza utilizand analize de
impozitare europene (ETA), un multi perioada de transmitere. Intr-un context
european, un IAS / IFRS pe baza de impozitare va duce la cresterea efectiva a
impozitarilor, in toate tarile. Cu toate acestea, se va mentine, probabil, cea mai
competitiva impozitare comparativ cu tarile UE. De asteptat ca largirea bazei de

impozitare ar putea constitui o oportunitate de a reduce rata impozitului pe venit

corporativ, fara a schimba total povara.
Cea de-a doua jumatate a secolului 19 si cea de-a 20-lea au fost perioade de
gandire, in Belgia, intensiv despre modalitatile de organizare a evidentei contabile si
de raportare financiara. Inainte de 1983 au existat mai multe propuneri de la
profesionistii contabili si profesionisti ai mediului academic, precum si initiative
private de la organismele industriale.
In Belgia, in ciuda adoptarii IFRS pentru situatiile financiare consolidate de mai
multe tipuri de companii, GAAP-urile belgiene raman necesare contabilitatii in cadrul
companiilor pentru situatiile financiare, din cauza impactului impozitarii si a legilor
interne si IMM.

1.5. Notiuni despre fiscalitate in mediul economic

Principiul neutralitatii fiscale.
Prima lege din domeniul fiscalitatii a aparut in 1930 cand Belgia a devenit
independenta. Insa conceptul de impozitul pe venit a fost introdus inca din 1913.
Deoarece statutul de impozitare a ramas destul de ambiguu cu privire la definirea
de veniturilor impozabile, reglementarile fiscale (emise de catre autoritatile
fiscale si care decurg din hotararilor judecatoresti) au fost dezvoltate. In primii 70
de ani din secolul al XX-lea, companiile isi evaluau activele, pasivele, veniturile si
cheltuielile in functie de de normele fiscale, pentru a determina venitul impozabil.
Aceste reguli fiscale au devenit implicit norme contabile deoarece legea societatilor
comerciale nu au oferit nici o regula privind evaluarea. In acest mod s-a creat o
legatura puternica intre contabilitate si fiscalitate, legatura care exista si in ziua de
astazi.
De la mijlocul anilor 1970 a aparut un o noua situatie. Companiile s-au confruntat cu
un nou set complet de reguli contabile, o data cu introducerea Legii Contabilitatii in
1975. In multe alte tari companiile se aflau in aceeasi situatie, existand puternice
diferente intre raportarea financiara si impozitare; acestea fiind depasite prin
introducerea unor impozite amanate in raportari. Cu toate acestea, la mijlocul anilor
1970, conceptul de impozit amanat era necunoscut membrilor sistemului economic
belgian. Mai mult, ei s-au opus ideii de a intocmi doua seturi de situatii financiare:
pentru scopuri contabile si fiscale, considerand acest concept ca fiind o povara
administrativa. Ca raspuns la nemultumirea lor, guvernul a introdus Principiul
neutralitatii fiscale. Introducerea acestuia a fost o optiune politica deoarece
guvernul nu a dorit ca sistemul de taxe si impozite si de calcul a veniturilor
impozabile sa fie schimbat prin introducerea acestei noi legi a contabilitatii. Prin
expunerea motivelor sale se precizeaza: Guvernul va asigura neutralitatatea
fiscala iar atunci cand va fi necesar se vor lua masuri administrative sau juridice.
Neutralitatea fiscala a fost obtinuta in felul urmator: administratia fiscala a acceptat
9

toate normele din Legea Contabilitatii impreuna cu decretele privind deprecierea, in

schimbul aprobarii principiului neutralitatii fiscale. In preambul la decretul regal din
18 octombrie 1976 Parlamentul a afirmat ca regulile fiscale vor diferi de cele
contabile numai in situatii exceptionale.
La prima vedere au existat multe distorsiuni intre legislatia fiscala si legea
contabilitatii.
In scopul de a le elimina, Guvernul a procedat in mai multe moduri: in primul rand, a
schimbat anumite aspecte ale statutului fiscal pentru a le aduce in conformitate cu
Legea Contabilitatatii; in al doilea rand, itemi din contabilitate au fost modificati
pentru a armoniza contabilitatea cu tratamentul fiscal aprobat. Aproape la 20 de ani
de la punerea in aplicare a Legii Contabilitatii si a principiul neutralitatii fiscale, se
putea spune ca obicetivul a fost atins doar in parte. In multe cazuri, legislatia fiscala
si cea administrativa accepta regulile contabile. Cu toate acestea, neutralitatea este
amenintata constant de faptul ca Parlamentul adesea foloseste masuri fiscale
pentru a stimula economia.

Sistemul de impozit pe venit

Sistemul belgian include urmatoarele patru tipuri principale de taxe:
1. impozite pe venituri, inclusiv impozitul pe venit corporativ. (ca persoana juridica
de venituri
2. taxe privind transferul de proprietate, bunuri si servicii, constand din taxa pe
valoare adaugata (TVA), de inregistrare si de taxe de timbru, vamale si a accizele,
precum si de succesiune (mostenire de impozitare).
3. impozitele pe proprietate, si 'bunuri mobile' impozitul pe dividende, dobanzi si
redevente:
4. comunale (adica locale)
Pentru companiile corporative impozitul pe venit este cel mai important. Desi
oficial impozitul venit este calculat ca 39 % (pentru firmele al caror profit este de
pana in 322 300 ($ 350 000) poate beneficia de o rata mai mica. Taxa efectiva
calculata la profit variaza intre 10% si 30% pentru intreprinderile mari si intre 20%
si 30% pentru intreprinderile mici si mijlocii. Aceste cifre dovedesc faptul ca multe
companii belgiene se folosesc de taxe speciale deductibile sau alte taxe pentru
evitarea structurilor.
I
Taxele pe veniturile individuale variaza intre 0 si 55%, iar
pentru dividende este de 25%. La dobanzile bancare se aplica un impozit de 15%.
Se aplica urmatoarele exceptii de la plata TVA :

Exporturile de bunuri catre persoanele stabilite in tari in afara U.E.;

10


Importurile temporare si re-exporturile de marfuri care in general sunt
operatiuni libere de aplicarea unor taxe;

Transferarea unui segment complet de afaceri ;

Majorarea in cash a capitalului unei companii.

In Belgia se aplica urmatoarele niveluri ale TVA:

1% pentru tranzactiile cu aur;

6% pentru marfurile si serviciile clasificate ca fiind de natura sociala;

12% pentru marfurile destinate consumului curent, precum si pentru serviciile

care au importanta deosebita pentru scopuri economice, sociale sau culturale;

21% pentru celelalte marfuri.

TVA se aplica la valoarea pretului din factura, la care este adaugata taxa vamala
(daca este cazul), ambalajul si cheltuielile de transport si asigurare.
Pentru rentele obtinute de detinatorii de proprietati imobiliare se percepe o taxa de
la 1,25% la 2,5%, care variaza in functie de localizarea proprietatii.
Taxele locale, percepute de administratiile locale, variaza intre 0 si 10%, cele mai
frecvente fiind intre 5 si 9% din veniturile taxabile ale persoanelor individuale.
Accizele in U.E. sunt percepute pentru productia si importul de combustibili, tigari,
alcool si produse alcoolice si uleiuri minerale. In Belgia, accizele mai sunt aplicabile
cafelei si bauturilor ne-alcoolice, precum si produselor importate peste anumite
limite cantitative.

1.6. Profesia contabila

Profesia contabila s-a dezvoltat foarte incet in Belgia. Pentru ca marea majoritate a
firmelor au fost finantate prin grupuri de intreprinderi si capital extern, partenerii
implicati au fost multumiti de informatiile de care beneficiau. Astefel nu era nevoie
de o dezvoltare a profesiei care ar duce in final si la dezvoltarea standardelor de
contabilitate. Institutul de conturi a fost creat prin Legea din 22 iulie. Influenta
profesiei contabile si a celei de audit a fost foarte limitata chiar si la mijlocul anilor
1970. Reorganizarea Institutului a dus in 1999 la formarea unui nou organism
profesional, Institutul Expertilor Contabili in cadrul Institutului de Contabili si
Consilieri Fiscali (lnslituut Contabililor en voor Belastungconsulenlen (1AB) / Institui
des Experts-comptablcs el des Conseils fiscaux (IEC) care a stabilit functiile
auditorilor dinte cele ale contabililor, reglementand relatiile dintre cele doua
institute. In prezent, sarcina principala a menbrilor Instiiuut van dc Contabilii en
Relaslingeonsulenten / lnstilut des Bxperts-comptables et des Conseils fiseaux
11

(aproximativ 8000 membrii) este de a oferi intreprinderilor mici si mijlocii ajutor in

pregatirea situatiilor financiare

1.7. Obiective, ipoteze si caracteristici calitative

Conceptul de imagine fidela a fost introdus in legislatia belgiana ca parte a
procesului de armonizare. Acesta a fost un concept nou in viziunea belgiana dar
este interpretat ca dand sensul intregii situatii financiare, care trebuie sa ofere o
imagine reala si transparenta asupra imaginii firmei. De fapt, acest concept nu a
fost niciodata absorbit de practicienii belgieni, insa contul de profit si pierdere si
bilantul nu au impiedicat vizualizarea unei imagini fidele, iar o dezvaluire a notelor
anexate este suficienta pentru a corecta situatia initiala.
In ceea ce priveste relatia dintre substanta si forma, forma juridica este, de
obicei, aderata la ea, cu toate ca in ultimii ani, au existat unele semne de
schimbare, cum ar fi o cerinta de a valorifica leasingul financiar, in cazul in care
substanta economica ar respinge forma.
In general, sistemul contabil belgian prezinta un puternic caracter fiscal in
prezentarea situatiilor financiare, incorporand si o imagine fidela a patrimoiului.
Acest lucru este valabil nu numai companiilor mici, dar mai ales celor consolidate
Pregatirea declaratiilor financiare este considerata de comunitatea de afaceri si de
profesia contabila ca o modalitate de indeplinire a cerintelor detaliate stabilite in
statutul de contabilitate.
Legi speciale si decrete regale coexista cu rapoartele anuale de societati de
holding, companii de asigurari, fondurile de pensii si spitale.
Legea contabilitatii cu privire la conturi individuale ale unei companii contine
reglementari detaliate cu privire la procedurile de contabilitate, include o descriere
detaliata standard de conturi detaliate si un formular oficial, nu numai pentru a
bilant si a contului de profit si pierdere dar si pentru note. Decretele legale cu
privire la conturile consolidate cuprind o detaliere a bilantului consolidat si contul de
profit si pierderi, dar nu si
detaliate pentru formatul notelor explicative.
Fiecare intreprindere, tinand seama de natura speciala a activitatii sale, trebuie
sa definineasca reguli pentru a fi utilizate la evaluare prin metoda inventarului sau
de afaceri si in
special, de stabilire si de ajustare, depreciere, provizioane pentru riscuri si cheltuieli
si a reevaluarilor. Evaluarea, deprecierea, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli
trebuie sa indeplineasca criteriile de prudenta, sinceritate si buna credinta.
Principiul prudentei este discutat in continuare in conditiile legii, dar criteriile
de sinceritate si buna-credinta nu sunt definite in mod explicit. In plus, legiuitorul
prevede ca pentru a fi in concordanta cu principiile si telurile stabilite, trebuie
respectat si principiul prudentei, dar nu il defineste pe acesta din urma.
12

Principiul continuitatii activitatii - cu exceptia cazurilor expres mentionate

in conturile anuale, se presupune ca situatiile contabile au fost intocmite in
concordanta cu principiul continuitatii activitatii.

Principiul permanentei metodelor - metodele de evaluare nu trebuie sa fie

schimbate de la un exercitiu financiar la urmatorul. In cazul unei abateri de la acest
principiu, elementele cele mai importante trebuie schimbate in conformitate cu
noua metoda, in deschiderea bilantului in anul in care au avut loc modificarile.
Aceasta implica faptul ca efectul cumulat al schimbarilor de la inceputul anului
financiar nu trebuie sa fie introduse in contul de profit si pierdere, dar ar trebui
introduse direct in capitalurile proprii. Micile societati, pot totusi sa treaca efectul
cumulat direct in contul de profit si pierdere. O schimbare in politicile contabile va
implica inevitabil faptul ca sumele declarate in contul de profi si pierdere, bilant si
raportul anual nu pot fi comparate cu cele din anii anteriori.

Principiul evaluarii permanente Legislatia prevede faptul ca elementele

componente ale activelor si pasivelor trebuie evaluate in mod individual. Scopul
acestei dispozitii este de a evita adoptarea unei abordari a portofoliului in evaluarea
acestor elemente. Prin urmare, nu este permis ca in vederea unei evaluari sa se
adopte un punct de vedere in care evaluarea unui activ sa fie prea ridicata in
comparatie cu evaluarea prea mica a unui alt activ.

Principiul independetei exercitiului Se vor lua in considerare toate veniturile

si cheltuielile corespunzatoare exercitiului financiar pentru care se face raportarea,
fara a se tine seama de data incasarii sumelor sau a efectuarii platilor. Aceasta a
presupus trecerea de la conceptele de incasari si plati la o contabilitate de
angajamente care acorda prioritate cauzelor asupra efectelor, inregistrandu-se mai
intai angajamentele si apoi executarea lor.

Principiul intangibilitatii - potrivit acestui principiu bilantul de deschidere al

unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului
precedent, pentru a asigura continuitatea si coerenta informatiilor privind pozitia
financiara si rezultatele realizate si pentru a evita pierderea de informatii.
Totusi, in conformitate cu normele contabile internationale, exista si
anumite exceptii cu privire la acest principiu, pentru anumite corectii care se impun
intreprinderilor care aplica pentru prima data reglementari contabile aferente unui
nousistem contabil ce presupune retratarea soldurilor finale ale exercitiului anterior
schimbarii.

Principiul necompensarii - Valorile elementelor ce reprezinta active nu pot fi

compensate cu valorile elementelor ce reprezinta capitaluri proprii si datorii,
respectiv veniturile cu cheltuielile, cu exceptia compensarilor intre active si
capitaluri proprii si datorii, permise de reglementarile legale. Orice compensare ar

13

avea ca efect o pierdere de informatie si deci reducerea fidelitatii imaginii reflectate

de catre situatiile financiare ale entitatilor economice.

Principiul pragului de semnificatie - Presupune ca orice element care are o

valoare semnificativa si care prin importanta lor afecteaza deciziile, trebuie
prezentat distinct in situatiile financiare. Elementele cu valori nesemnificative vor fi
insumate, nefiind necesara prezentarea lor separata.
Prin aplicarea acestui principiu, informatiile prezentate in situatiile financiare trebuie
sa evite cele doua extreme posibile:
sa fie prea sintetice si asta cu cat mai mult cu cat trebuie respectat si
principiul noncompensarii;
-

sa fie prea abundente in detalii nesemnificative pentru luarea deciziilor.

Actul privind situatiile financiare nu contine nicio orientare concreta cu privire la

metodele de evaluare care ar trebui folosite in cazul in care compania nu ar mai
avea o activitate continua. Oricum, in practica generala regulile de evaluare a
activelor si pasivelor sunt intr-o anumita masura similare celor utilizate in bilantul
de lichidare. Acest lucru implica faptul ca valorile realizabile nete sunt utilizate in
cazul activelor si ca provizioanele sunt pentru acoperirea pasivelor in legatura cu
restructurarea sau inchiderea afacerii.
Desi in general, normele de evaluare raman vage, acest lucru nu inseamna ca
pregatirea situatiilor financiare este necesar mai mult timp fata de momentul
evaluarii activelor, pasivelor, a cheltuielilor si veniturilor.

CAP.2 ELEMENTE DE RAPORTARE FINANCIARA

ANUALA
Bilantul principii generale de clasificare
Actul privind intocmirea situatiilor financiare prevede ca situatiile anuale si situatiile
consolidate trebuie redactate intr-o maniera clara, in conformitate cu legea si
normele emise. Punctul de plecare al Actului privind Intocmirea Situatiilor Financiare
este faptul ca formele detaliate contribuie la realizarea imaginii de ansamblu si a
mijloacelor de comparatie mentionate mai sus.
Bilantul poate fi prezentat atat in format orizontal cat si vertical. Contul de profit si
pierderi poate fi prezentat in formatul de tip lista prin clasificarea cheltuielilor si
veniturilor dupa tipul sau natura lor. Structura bilantului si a contului de profit si
pierderi pot fi schimbate de la un an la altul numai in cazul unor circumstante

14

special care se aplica. Doua formate nu pot fi combinate. Orice modificari facute
trebuie sa fie specificate si explicate in note.
Dispozitiile privind prezentarea bilantului si a contului de profit si pierdere intr-un
format specific se aplica la toate tipurile de companii care intra sub incidenta legii.
Relatari privind anumite reguli se aplica doar in cazul intreprinderilor mici si
mijlocii. Legea nu se aplica bancilor, institutiilor de credit si societatilor de asigurari.
Situatiile financiare sunt reglementate pe de-o parte din raportul anual ce consta in
bilant, contul de profit si pierdere si notele explicative la bilant. Bilantul trebuie sa
fie prezentat imediat dupa incheierea exercitiului financiar si trebuie sa indice
pierderea sau profitul perioadei trecute. LegislatiA belgiana a stabilit ca forma
bilantului sa fie pe orizontala. In ceea ce priveste contul de profit si pierdere, fiecare
societate are posibilitatea de a alege modul de prezentare: orizontal sau vertical. In
conturile consolidate companiile poat prezenta situatia, fie prin natura lor sau de
functie.
Societatile cu raspundere limitata, private sau publice, cooperativele sau
parteneriatele pe actiuni trebuie sa includa un raport al administratorului, si,
bineinteles, un raport de audit in cazul in care acestea sunt supuse auditului.
Publicarea unor declaratii, cum ar fi fluxul de numerar sau rapoartele de mediu,
este optionala. Cu toate acestea, cu scopul de a fi in masura sa evalueze
rezultatele firmei, pentru a crea locuri de munca, companiile sunt obligate prin lege
sa ofere date specifice cu privire la politica de ocupare a fortei de munca. Din 1995,
bilantul social a devenit parte integranta a situatiilor financiare ale unei companii.
Acest bilant social este format din patru capitole. Un capitol include o imagine de
ansamblu a numarului de personal angajat la data elaborarii bilantului, analize intre
modalitatea de lucru la norma intreaga si jumatate de norma, precum si pe categorii
de personal (de exemplu, manual, calificat in productie, personal tesa, personal de
conducere). Capitolul doi ofera doua explicatii pentru modificarea numarului de
persoane angajate in ultimii ani. Capitolul trei include informatii cu privire la modul
de utilizare a stimulentelor din partea Guvernului. Capitolul patru include informatii
cu privire la suma cheltuita pe educatie si formare profesionala si a numarului de
angajati care au participat la aceste. Companiile care sunt autorizate sa-si prezinte
conturile anuale intr-o versiune prescurtata au, de asemenea, permisiunea de a
publica o versiune prescurtata a bilantului social.
Firmele cotate la bursa trebuie sa prezinte periodic sau ocazional diverse rapoarte
informative, cu privire la situatia firmei. Cele periodice se prezinta la jumatate de an
si dupa un an. In raportul semestrial are urmatoarele elemente minimale ce trebuie
a fi dezvaluite: cifra neta de afaceri pentru o perioada de sase luni, rezultatul
extraordinar, rezultatul financiar, precum si rezultatele inainte si dupa impozitare.
Raportul trebuie sa contina informatii cantitative, impreuna cu o explicatie a
rezultatelor si un rezultat cu privire la situatia societatii. De asemenea se cere a fi o
15

comparatie cu situatiile financiare precedente. Acest raport ar trebui sa fie

disponibil, cel mai tarziu, dupa trei luni de la sfarsitul celei de-a doua perioade a
anului financiar. Elementele calitative din raportul intermediar trebuie sa fie
calculate si evaluate in conformitate cu dispozitiile legii contabilitatii. Raportul
intermediar ar trebui sa precizeze daca acele situatii sunt auditate.
Raportul anual este compus din conturi individuale, conturi consolidate, raportul
administratorului, auditorului si raportul anual privind diagnosticul si pozitia actuala
a firmei. Acest buletin contine aceleasi elemente prezentate la raportul de la
jumatatea anului, cu toate acestea, cifrele sunt prezentate pentru o perioada de un
an. Aceste date cantitative trebuie sa fie insotite de o explicatie a rezultatelor si
informatiilor cu privire la activitatea firmei. Mai mult decat atat, ar trebui sa fie
mentionate daca datele au fost verificate si daca auditorul a emis un raport
calificat . In acest caz, continutul de calificare, trebuie sa fie dezvaluit.
In plus, societatile cotate trebuie sa comunice imediat, printr-un raport ocazional,
orice informatie care ar putea influenta pretul actiunilor sau alte instrumente
financiare emise de societate, in cazul in care informatiile au caracter public.
Companiile listate ca fiind noi pe piata trebuie sa publice trimestrial informatii cu
privire la cifra de afaceri si de rezultatele lor, impreuna cu estimarile viitoare.
Companiile care au un angajat al Consiliului trebuie sa pregateasca un raport
special cu privire la situatia financiara a companiei pentru acest lucru. Informatiile
prezentate lucratorilor Consiliului pot fi aprobate de catre auditorii financiari.
Auditorii vor analiza si vor declara ca informatiile reprezinta situatia reala de la
companie si va astepta participarea la reuniunea Consiliului pentru ca acesta sa
raspunda la intrebari.

2.1. Practici de recunoastere si masurare

O comparatie intre reglementarile belgiene si Standardele Internationale de

Contabilitate IAS este prezentata mai jos. In Belgia, practicile de masurare si de
recunoastere sunt aproape identice cu procedurile prevazute de legea
internationala de reglementare contabila.

Comparatie intre reglementarile contabile belgiene si Standardele

Internationale de Contabilitate:
IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare. Sunt incluse aceleasi principii contabile ca si
in standardele de contabilitate. In ceea ce priveste substanta peste forma, forma
juridica de obicei, domina. In ceea ce priveste continutul situatiilor financiare,
declaratia prinvind un flux de numerar nu este necesara in Belgia, iar o declaratie
de modificari asupra capitalul este necesar doar pentru a conturilor consolidate.

16

IAS 2 Stocuri. Tratate in mod similar, in art 32 si 35-39 (RD 20011: FIFO. LIFO si
media ponderata a costurilorr acceptate.
IAS 7 Situatiile fluxurilor de trezorerie. Nu exista reglementari privind acest
standard.
IAS 8 Politici contabile, modificari in estimarile contabile si erori. Rezultatele
ordinare si extraordinare sunt abordate intr-un mod similar in partea IV din RD 2001.
Nu exista nici o reglementare privind corectarea erorilor fundamentale: o
redeclarare a balantei de deschidere nu este permisa; modificari
contabile abordate in art 30 si 127; numai cele din normele de evaluare si de
prezentare sunt mentionate singura cerinta fiind in notele explicative la bilant.
IAS 10 Evenimente ulterioare datei bilantuluiAbordare este similara in ambele seturi
de reguli: dupa balanta de verificare nu pot fi modificate elemente decat prin
ajustari in cazul in care acestea se refera la conditiile existente la data de balantei.
IAS 11 Contracte de constructii. Tratate de cercetare-dezvoltare in anul 2001.
Ambele metode de evaluare sunt permise: metoda contractului sau procedeul de
finalizare.
IAS 12 Impozitul pe profit. Doar impozitul amanat este recunoscut. De preferat ca
metoda de evaluare sa fie combinata cu una de recunoastere a diferentelor
temporare.
IAS 14 Raportarea pe segmente. In notele explicative diferentele dintre diferitele
segmente ale industriei si geografice ar trebui sa fie raportate.
IAS 16 Imobilizari corporale tratate in mod similar.
IAS 17 Contracte de leasing. Principiile de baza de care beneficiaza in calitate de
leasing financiar sau de operare de leasing sunt definite in text
IAS 18 Venituri din activitati curente. Conceptul de venituri nu este explicat in
dreptul belgian de contabilitate.
IAS 19 Beneficiile angajatilor. Numai art. 54 (RD 2001) se ocupa de pensii si se
limiteaza la descrierea din aceste situatii, in care nici o dispozitie de pensii ar trebui
sa fie prezentata in bilant.
IAS 20 Contabilitatea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor
legate de asistenta guvernamentala. Subventiile guvernamentale aferente activelor
trebuie prezentate in bilant si separate de impozitele amanate. Prezentarea de
subventii aferente activelor este in conflict cu IAS 20. Toate celelalte subventii
trebuie sa fie prezentat sub forma de venituri (art. 95. RD 2001).
IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar. Tranzactiile straine in valuta
sunt reglementate doar de Buletinul 20 CNC/CBN. Prevederea este in conformitate
cu IAS 21 cu exceptia castigurilor nerealizate care ar trebui raportatate ca venituri
17

amanate. Pentru traducerea situatiilor financiare ale filialelor straine, decretele

consolidate permit aplicarea a doua metode: monetare / non-monetare si metoda
de inchidere rata metoda, insa standardul nu prescrie atunci cand fiecare din ele ar
trebui sa fie aplicate.
IAS 22 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar. Reorganizarile duty-free sunt
prescrise utilizand o metoda comparabila cu punerea in comun a intereselor, cu
cateva exceptii:
-reorganizari impozabile
-Consolidarea
IAS 23 Costurile indatorarii Cele doua metode sunt permise: capitalizarea si
vanzarea.
IAS 24 Prezentarea informatiilor privind partile legate. Dezvaluirea ar trebui sa fie
facuta in notele explicative ale bilantului asupra activelor financiare, creantelor si
investitiilor, creditele datorate partilor afiliate si rezultatele financiare obtinute de la
acestia. De asemenea, cuantumul datoriilor din aria securizata a companiei trebuie
sa fie dezvaluit in note.
IAS 26 Contabilizarea si raportarea planurilor de pensii. Un decret regal (1 aprilie
1991) se refera la situatiile financiare ale fondurilor de pensii. Aceste situatii
financiare au multe similitudini cu standardele financiara a societatilor de asigurare,
in Belgia, si nu sunt in conformitate cu activele nete cerute de IAS 26.
IAS 27 Situatii financiare consolidate si individuale. Decretul consolidat din martie
1991 este in conformitate cu cea de-a saptea directiva, si, de aceea, intr-o mare
masura este aceeasi ca si IAS 27. Numai investitiile filialelor in societatea-mama ar
trebui sa fie transportate la costul de achizitie sau reevaluate.
IAS 28 Investitii in entitatile asociate. Investitiile in asociati in cazul in care acestia
au constituit declaratiile utilizand metoda punerii in echivalenta, metoda costului
sau o suma relevanta ar trebui sa fie utilizata.
IAS 29 Raportarea financiara in economiile hiperinflationiste. Nu exista reglementari
privinD hiperinflatia.
IAS 30 Informatii prezentate in situatiile financiare ale bancilor si ale institutiilor
financiare similare. Nu exista conflicte intre IAS 30 si decretul regal din 4 august
1996, care reglementeaza raportarea financiara a bancilor si altor institutii
financiare.
IAS 31 Interese in asocierile in participatie. Consolidarea proportionala ar trebui sa
fie utilizata pentru a raporta interesele in societatile mixte.

18

IAS 32 Instrumente financiare: prezentare si descriere. Nu exista reguli specifice cu

privire la noile instrumente financiare.
IAS 33 Rezultatul pe actiune. Acest subiect nu este abordat de catre legiuitorul
belgian.
IAS 34 Raportarea financiara interimara raportul intermediar consta numai dintr-o
declaratie de venit condensat si notele explicative selectate in Belgia
IAS 36 Deprecierea activelor. Sunt indicati doar termenii generali in ceea ce priveste
situatiile exceptionale de depreciere. Conceptul de unitate generatoare de numerar
nu se definite in conformitate cu legislatia belgiana.
IAS 37 Provizioane, datorii contingente si active contingente. Probabilitatea ca
intreprinderea va suporta modificari, ca urmare a unui eveniment din trecut este
suficienta , nu trebuie sa existe nici o obligatie de la data inchiderii bilantului. Se pot
consitui provizioane. O decizie privind restructurarea este suficienta a fi luata
de Consiliul de administratie inainte de data bilantului a pentru a configura o
provizionul. Restul prevederilor sunt tratate in mod similar.
IAS 38 Imobilizari necorporale. In temenii legislatiei belgiene nu se face distinctie
intre costurile de cercetare si dezvoltare , ambele putand fi valorificate. Cu privire la
activele necorporale generate intern, costurile indirecte pot fi incluse.
IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare. Nu exista reguli specifice
cu privire la instrumentele financiare
IAS 40 Investitii imobiliare. In conformitate cu legislatia belgiana numai evaluarea in
conformitate cu costul istoric cu reevaluare este permis.
IAS 41 Agricultura. Aceste elemente nu sunt abordate in legislatia belgiana.

2.2. Norme de evaluare a bilantului si a contului de profit

si pierdere
Normele de evaluare a bilantului si a contului de profit si pierdere sunt de obicei, la
fel pentru ambele conturi individuale si consolidate. Cele mai multe reguli de
evaluare sunt conservatoare si de foarte multe ori juridice pentru definirea de active
sau pasive. Legislatorul si CNC / CBN au elaborat norme detaliate individuale, care
sunt tipice unui sistem codificat de legi, mai degraba decat principii generale si
definitii. In consecinta, pe de o parte, mai multe tipuri de active si pasive precum si
unele articole sunt definite in mod explicit in statut, in timp ce pe de alta parte,
anumite informatii necesare bilantului nu sunt definite deloc.

19

Normele de evaluare pentru cele mai importante posturi ale bilantului, sunt descrise
mai jos, impreuna cu diferentele dintre normele de conturi individuale si
consolidate. Evaluarea problemelor legate in special de conturile consolidate vor fi
tratate separat, ulterior.

Imobilizari necorporale
Partea de active a bilantului belgian incepe cu separarea cheltuielilor de
constituire,in functie de formarea, reorganizare si problema costurilor de imprumut,
pentru a putea fi valorificate. Deoarece acestea sunt de natura unor taxe amanate
mai degraba decat de natura unor active lichide, vor fi amortizate pe o perioada ce
nu depasete cinci ani.
Imobilizarile necorporale sunt urmatorul post din bilant. Acestea trebuie evaluate
la costul de achizitie, sub rezerva unui plafon la o suma ce nu trebuie sa depaseasca
niciodata sumace urmeaza a fi valorificata. Reevaluare de active necorporale nu
este permisa.
Fondul de comert in conturi individuale apare doar in doua situatii foarte specifice.
Inainte de toate, el poate aparea in momentul in care o companie cumpara o alta
companie sau este parte din ea. Fondul comercial este definit ca parte din costul de
obtinere a unei intreprinderi sau a segmentului de afaceri care depaseste
net valoarea de intreprindere sau de segment dobandita. In al doilea rand, vor
aparea in caz de fuziune sau de achizitie printr-un schimb de actiuni in urmatoarele
situatii bine definite: atunci cand (I) achizitorul are un procent din actiunile
dobandite de companie, printre activele sale si (2) valoarea transportata a acestor
actiuni in bilantul achizitor este mai mare decat valoarea actiunilor cotate. Daca
apare o astfel de diferenta, o incercare ar trebui mai intai sa se faca pentru a-l
elimina prin ajustarea valorilor de anumite active sau pasive. Daca in urma
modificarii ramane o diferenta, ar trebui sa fie prezentata situatiile dupa ce
fuziunea sau achizitia are loc.

Active corporale
Active fixe corporale in mod normal, sunt contabilizate la cost (inclusiv toate
cheltuielile necesare pentru a aduce bunul in functiune) si amortizate la durata utila
de viata. Contabilitatea nu precizeaza metodele de deprecierea care ar putea fi
utilizate. Cu toate acestea, legile fiscale numai permit metoda liniara si metoda de
amortizare fiscala. In plus nu numai amortizarea este acceptata ca o cheltuiala
deductibila. Foarte des valoarea prezentata in activele corporale nu prea prezinta o
vedere economiac a activele de depreciat, utilizand metoda balantei fiscale,
reducerea este adesea subestimata. Active corporale pot fi reevaluate in cazul in
care cresterea in valoare este de un caracter permanent. Reevaluarea unui activ
tangibil finit cu o durata de viata ar trebui sa fie depreciata. Aceste cheltuieli

20

suplimentare de amortizare nu sunt acceptate in scopuri fiscale si surplusul din

reevaluare nu constituie baza de impozitare.

Active financiare
Se face o distinctie intre sumele investite in filiale, in asociatii, precum si in alte
societati, care trebuie sa se prezinta separat. Toate debitori incasati intr-o perioada
mai mare de un an si platile efectuate pentru o perioada mai amre de un an sunt
evaluate la valoarea nominala.

Active curente
Stocurile reprezinta cea mai mica valoare din costul sau valoarea de piata.
Companiile pot alege sau nu includerea costurillor globale in costul de productie, in
cazul in care productia perioadei este mai mare de un an. Companii pot include, de
asemenea, dobanda din costul de productie. Pierderile nerealizate din plasamente
vor fi taxate in contul de profit si piedere. Titluri de valoare cu venituri fixe ar trebui
sa fie evaluate la costul de achizitie.

Pasive si dispozitiile
Pasive sunt impartite in bilant intre curente si pe termen lung si, de asemenea,
ca datorii financiare, datorii comerciale, etc.Informatii cu privire la garantarea
imprumuturilor sunt tratate in notele explicative. Prevederile sunt impartite in patru
categorii (pensii, impozite, de intretinere si reparatii capitale, precum si alte
dispozitii).

2.3. Situatii financiare consolidate.

Companiile belgiene nu au avut niciodata un rol initiator in domeniul contabilitatii
consolidate. Desi multe companii mari s-au infiintat ca grupuri de societati, nu poate
fi spus ca este un fenomen spontan in Belgia. Primele initiative de reglementare la
sfarsitul 1960 si inceputul lui 1970 au fost cu privire la societatile de
holding Acestea au fost completate ulterior de catre directivele juridice. Decretul
regal din 6 martie 1990 (Decretul de consolidare) reglementat la punerea in aplicare
a celui de-al saptelea CE directiva in legislatia belgiana. Au fost aplicabile tuturor
societatilor industriale si comerciale si, prin urmare, a avut un impact important de
reglementare
IFRSurile adoptate de Uniunea Europeana sunt necesare, incepand cu anul financiar
2005, pentru companiile listate, de la 2006, pentru banci si de la 2007, pentru acele
companii care au doar obligatiuni listate. Alte companii sunt permise, incepand din
2004, la inceputul anului in loc de a adopta IFRS belgian GAAP lor in situatiile
financiare consolidate (irevocabila alegere).

21

Compania financiare. GAAP-urile belgiene sunt inca . Standardelor Internationale de

Contabilitate (IASB) si SUA Financial Accounting Standards Board (FASB) au fost
comise pentru a converge IFRS si US GAAP de la Norwalk Accord din 2002. Posibil ca
si altele, inclusiv de reglementare, au avut un statut de convergenta pentru a
simplifica si raportarea financiara si a reduce povara pentru companiile listate, in
special cele cu un stoc de cota de piata in mai mult de o jurisdictie. Securities and
Exchange Commission (SEC), sau 'foaie de parcurs', pentru a scoate US GAAP
cerintei de reconciliere pentru emitentii straini privati, folosind IFRS, a sustinut in
continuare spre convergent IFRS si US GAAP ca un constituent esential. In plus,
Comisia Europeana a aruncat in spatele sau greutatea de convergenta ca parte a
strategiei sale de a proteja mai bine investitorii interni care investesc in noneuropene.
Cele trei mari tipuri de convergenta aflate in curs de proiecte in desfasurare:

Proiecte comune in cazul in care standardele sunt de asteptat sa fie in acelasi

cuvant (Business Combinatii Faza 2 este primul exemplu de aceasta abordare);

Pe termen scurt, in cazul in care proiectele de convergenta pe raspuns, fie in

SUA sau IFRS GAAP par posibile pe o baza rapida (impozitul amanat este un
exemplu de contabilitate); si

In curs de dezvoltare la un consens privind abordarea pe termen lung,

proiecte care sunt de natura mai conceptuala (de venituri si recunoasterea cadrul
conceptual sunt exemple).
Avem doua organisme oficiale de interpretare: Comitetul International de Raportare
si Interpretare Financiara (IFRIC) si Emerging Issues Task Force (EITF). Dar, in plus,
FASB se orienteaza spre dormarea , in timp ce numeroase grupuri nationale de
orientare si autoritatile de reglementare responsabile cu aplicarea IFRS pentru
companiile listate incep sa se adauge la literatura de specialitate. Daca toate aceste
interpretative si organisme de reglementare nu poat lucra in armonie si sa evite
adaugarea de norme si multipleu diverselor interpretari la principii, la sfarsit,
obiectivel armonizate la nivel mondial a standardelor de contabilitate nu poate fi
atinse.
Acest lucru ar putea parea tot mai degraba pesimist, dar se poate ca, cateva
obiective sa fie atinse cu usurinta. Intre timp, Price waterhouse Coopers isi mentine
angajamentul de a sprijini convergenta pe un singur set de standarde de raportare
pentru companiile in pietele de capital, si cred ca piata de capital colectiva in
anumite circumscriptii poate atinge acest obiectiv.
In conformitate cu prevederile Comisiei Europene (CE) a Regulamentului nr
1606/2002, societatile cotate, in Belgia, sunt necesare pentru a utiliza Standardele
Internationale de Raportare Financiara (IFRS), dupa cum este aprobat de Uniunea
Europeana, pentru pregatirea conturilor consolidate.
22

In ceea ce priveste optiunile disponibile pentru statele membre de a permite sau

impune standardele internationale in alte tipuri de conturi pentru diferite tipuri de
companii sunt interesate, din 2008, CE raportul privind punerea in aplicare a
Regulamentul Nr 1606/2002 care afirma ca Belgia cere IFRS in conturile anuale
enumerate de companiile aflate pe piata de investitii si va lua in considerare,
permitand IFRS in conturile anuale pentru alte companii (cotate si necotate), o data
cu evaluarea acestor aspectele
fiscale si juridice ale acestei decizii.
Mai mult, folosirea IFRS-urilor este permisa in contabilitatea consolidata
de toate celelalte companii si este necesara in conturile consolidate ale institutiilor
de credit si firmele de investitii.
Companiile care nu sunt obligate sa utilizeze IFRS sau aleg sa nu le utilizeze,
folosesc reguliele belgiene general acceptate
Comitetul pentru Standarde de Contabilitate (ASC) a publicat 'Politica plan privind
punerea in aplicare a IFRS, Regulament, precum si convergenta la sistemul contabil
belgian fata de IFRS ' cu obiectivul de a' ajusta 'contabilitatea belgiana la cadrul
IFRS.
In iunie 2008, nu existau suficiente informatii la dispozitia publicului in ceea ce
priveste
progresul inregistrat in eliminarea diferentelor dintre sistemul belgian si cerintele
internationale.
In 2005 un raport de evaluare elaborat de Institutul de Contabilitate Publica si
Consultanta Fiscala (IEC), prezentat la Federatia Internationala a Contabililor (IFAC)
descrie cadrul de reglementare si de stabilire a standardelor pentru raportare
financiara in Belgia.
Cerintele de pregatire a declaratiei fiscale pentru companiile listate sunt cuprinse in
decretul regal din 4 decembrie 2003, precum si articolele 97-106 din Codul de
companie din 2001, care sunt completate de Euronext la articolul Book.
Companiile belgiene private pregatesc situatiile financiare in conformitate cu
articolele 97-106 din Codul de companie din 2001 si Legea cu privire la contabilitate
si conturile anuale ale companiilor din 1975.
Companiile externe private pregatesc situatiile financiare in urma articolului 107 din
Codul de companie din 2001, completata prin decretul regal din 30 ianuarie 2001.
Contabilul Comisiei Standard (ASC), care este supravegheat de catre Ministerul
Afacerilor Economice, ofera asistenta tehnica pentru autoritatile responsabile de
instituire a
Regulamentul de contabilitate.

23

O serie de publicatii privind principiile contabile general acceptate pentru a sublinia

diferentele dintre cadrul belgian si a Standardelor Internationale de Raportare
Fincial (IFRS), eliberat de Standardele Internationale de Contabilitate (IASB).
Conform Comitetului European al Bancilor Bilantul de date.
Principalele diferente intre legislatia belgiana si IFRS sunt in principal, pe baza de
principiul prudentei si pe existenta unui povarei fiscale care influenteaza puternic
regulile belgiene, deoarece situatiile financiare sunt principala baza de impozitare.
Cu toate acestea, astfel cum a fost remarcat de catre Comitetul European al
Bancilor Bilantul de date de birouri, in decembrie 2003, ASC a publicat in 'Planul de
politica cu privire la aplicarea IFRS de regulamentare si de convergenta a sistemului
belgian Legea Contabilitatii spre IFRS ', cu obiectivul de a initia' o practica de
adaptare a practicilor actuale de contabilitate,
cadru la standardele IFRS. Acest lucru a determinat constituirea a trei grupuri de
lucru, cu accent pe urmatoarele aspecte: legislatia fiscala, dreptul societatilor
comerciale, precum si ale intreprinderilor mici si mijlocii, marimea intreprinderilor.
Din iunie 2008, nu exista nici o
informatie la dispozitia publicului cu privire la progresul inregistrat in eliminarea
diferentelor dintre cerintele sistemului contabil belgian si cel international.
Cu toate acestea, pe 19 iulie 2002, Comisia Europeana (CE) a
adoptat Regulamentul nr 1606/2002 care necesita adoptarea unor IFRS emise de
IASB. In cadrul acestui
regulament, companiils sunt obligate sa isi pregateasca situatii financiare
consolidate folosind IFRS a aprobat de catre Uniunea Europeana incepand cu 1
ianuarie 2005.
In ceea ce priveste optiunile disponibile pentru statele membre care sa permita sau
sa solicite standardele internationale si in alte tipuri de conturi pentru diferite tipuri
de companii interesate, Guvernul Belgiei a introdus o serie de decrete (Royal)
pentru pregatirea situatiilor financiare.

2.4 Coordonate ale procesului de convergenta

Ca termen, a converge semnifica a ajunge in acelasi punct sau la acelasi rezultat.
Pentru a intelege continutul acestui concept aplicat la nivel contabil, trebuie pornit
de la realitatea ca o armonizare perfecta a normelor contabile nu poate exista, din
moment ce fiecare sistem contabil este influentat de variabile economice,
financiare, fiscale, sociale, juridice si culturale ale mediului. Eforturile de armonizare
regionala au atenuat diferentele dintre practicile contabile dar nu au putut sa le
elimine. De exemplu, Directiva a IV-a europeana, desi aplicata in toate tarile
membre, nu a fost perceputa in mod unitar. De asemenea, desi exista o oarecare
armonizare intre sistemele contabile anglo-saxone, exista totusi diferente intre
contabilitatea americana si cea britanica, spre exemplu.
24

Solutia ar fi convergenta, tradusa prin alinierea, fara preluare identica, la normele

contabile internationale. Mai exact, convergenta presupune un singur set de
standarde, cu posibilitatea adaptarii lor la realitatile nationale, elaborate cu
concursul reprezentantilor mai multor tari.
Astfel, sistemele contabile nationale ar trebui sa-si adapteze propriile norme la cele
internationale (IAS/IFRS) sau chiar sa le adopte cu un anumit numar de schimbari.
Organismul international de normalizare contabila (IASB: International Accounting
Standards Board, engl.) si cel american (FASB: Financial Accounting Standards
Board, engl.) au semnat un acord (numit de la Norwalk, sediul FASB), avand ca
finalitate asigurarea unei convergente mai importanta a referentialelor contabile
emise de cele doua organisme de reglementare contabila. Oficialii celor doua
organisme de normalizare contabila au declarat ca asigurarea convergentei
normelor contabile la nivel mondial semnifica alinierea normelor contabile
considerate de baza, prin adoptarea variantei doctrinare considerata cea mai buna:
daca norma americana (US GAAP) este mai buna se schimba norma internationala
si invers. Pe de alta parte, convergenta presupune si o aliniere a referentialelor
contabile nationale la normele IFRS emise de IASB, pana la aceasta data IASB
realizand o serie de acorduri cu organisme de normalizare contabila din diferite tari.
Procesul de convergenta este vizibil pentru lucrarile IASB: intr-o prima faza, de
amelioare a normelor IAS existente, au fost revizuite mai multe norme IAS, una a
fost abrogata (IAS 15) iar altele costituie inca obiectul unui proiect separat de
ameliorare (IAS 32 si 39 privind instrumentele financiare). In plus, au fost adoptate
norme noi, (cele sapte norme IFRS), convergente cu referentialul contabil american.
De asemenea au fost facuti pasi importanti in directia convergentei si de catre
organismul american de normalizare. FASB a emis mai multe standarde care elimina
diferentele existente in raport cu referentialul international (de ex. SFAS 151, 153, si
154) si a amendat o norma (SFAS 123) pentru a fi mai aproape de tratamentul
international.
Directiile mari de convergenta intre FASB si IASB sunt urmatoarele:
a)

convergenta privind situatiile financiare (raportarea financiara);

b)

convergenta privind gruparile de intreprinderi;

c)

convergenta privind cadrul contabil conceptual;

d)

convergenta privind recunoasterea veniturilor.

Convergenta intre cele doua referentiale vizeaza insa si alte aspecte, cum ar fi:
operatiunile de leasing, stingerea datoriilor, raportarea castigului pe actiune sau
impozitul pe profit.

25

In esenta, termenul de armonizare a fost inlocuit cu cel de convergenta, care

denota o crestere a compatibilitatii intre referentialele contabile globale ca urmare a
importantei pietei financiare americane in economia globala.
S-a dezbatut mult continutul procesului de convergenta, proces acceptat intr-o
masura tot mai mare pe plan mondial. Convergenta este esentiala pentru
dezvoltarea si buna functionare a pietei internationale de capital. Participantii cheie
pe aceste piete (intreprinderi, utilizatori de informatii financiare cum sunt analistii
financiari si investitorii, organismele de reglementare) doresc sa o vada realizata.
Tot mai multe fluxuri traverseaza frontierele, activitatile de fuziune sunt tot mai
numeroase, investitiile externe continua sa creasca substantial. Asadar, normele
contabile trebuie sa fie coerente cu pietele internationale.
Obiectivul IASB este ca normele internationale si nationale sa convearga spre norme
de inalta calitate.
Aceasta s-ar putea realiza printr-o colaborare cu autoritatile nationale pe baza unor
proiecte comune, prin monitorizare si prin intensificarea comunicarii.
Obtinerea convergentei in viziunea IASB se poate realiza prin:
-

existenta unui cadru conceptual unic

colaborari in cadrul unui parteneriat real

alegerea celei mai bune alternative indiferent de originea ei

crearea unor mecanisme pentru interpretari pertinente

Actiunile mentionate trebuie sa fie concertate cu aspecte de natura practica cum

sunt: alinierea reglementarilor fiscale, de piata, juridice, asigurarea calitatii auditului
si a conducerii intreprinderilor.
IASB lasa la latitudinea statelor optiunea de extindere a IAS/IFRS de la conturile
consolidate ale societatilor cotate la societatile mici si mijlocii (IMM-URI), fie ca sunt
cotate sau necotate.
Liniile generale ale programului de lucru al IASB se refera la trei obiective:
-

favorizarea convergentei in materie normativa

facilitarea aplicarii normelor

ameliorarea normelor existente

In afara acestor teme, au fost identificate alte subiecte care vor fi incredintate spre
studiu unora dintre normalizatorii nationali. Dintre acestea se poate mentiona un
proiect legat de intreprinderile mici si mijlocii care va studia necesitatea furnizarii
unor instrumente specifice nevoilor de informatii financiare in tarile emergente sau
26

pentru anumite categorii de intreprinderi cum sunt IMM-urile sau intreprinderile

individuale.
Asadar, trendul mondial este realizarea convergentei, curent la care se aliniaza si
Europa. Incepand cu 1 ianuarie 2005, aceasta a trecut la aplicarea efectiva a
normelor contabile internationale ca modalitate de asigurare a convergentei
contabile. Inca inainte de aceasta scadenta valabila dupa cum se stie pentru
societatile cotate si conturile lor consolidate ne-am formulat cu totii o serie de
intrebari vis-a-vis de.
In paralel cu regulamentul amintit, Consiliul european pregatea un proiect de
modificare a directivelor a IV-a si a VII-a in cadrul unei directive numita de
modernizare pentru a permite convergenta totala (fie de drept, fie prin optiune/de
fapt) a solutiilor internationale cu cele fixate in vechile directive. Proiectul urmarea
ca adoptarea IAS/IFRS sa respecte exigentele directivei a IV-a si a VII a, adica sa
dea o imagine fidela si onesta a situatiei financiare si a rezultatelor unei
intreprinderi. Aceasta cerinta nu implica totusi o stricta conformitate cu fiecare
dintre dispozitiile directivelor europene.
Justificarea actiunii in cauza era crearea unor conditii de concurenta uniforme
pentru societatile europene care aplica IAS/IFRS, respectiv pentru cele care nu le
aplica. Or, cele care nu aplicau normele internationale, aveau ca unica sursa de
drept contabil directivele IV si VII. In consecinta, aceste directive era important sa
reflecte dezvoltarile contabile pe plan international.
Pentru a intelege ritmul si amploarea procesului de convergenta pe plan european,
ni se pare relevanta expunerea unei scurte statistici privind situatia din Europa
inainte de anul 2005. Astfel:
71 % din intreprinderile europene recunosteau beneficiile raportarii dupa IAS/IFRS
57% dintre intreprinderi agreau reglementarea contabila facuta mai degraba de
un organism paneuropean sau global decat unul national
81% dintre intreprinderi doreau libertatea de a opta pentru IAS/IFRS inainte de
2005
Desigur, exista diferente mai mari sau mai mici intre normele nationale si cele
internationale. Credem ca, in timp, diferentele se vor atenua. Dar pana atunci, ele
trebuie cunoscute si gestionate.
Intr-o prezentare sintetica, principalele diferente intre normele europene si IAS/IFRS
sunt:
a)
IAS/IFRS au fost destinate facilitarii comunicarii de informatii pe pietele de
capital, in timp ce normele nationale ale multor tari din Europa au urmarit sa
sprijine politica fiscala si alte scopuri de reglementare.
27

b)
IAS/IFRS au fost destinate asigurarii transparentei prin intermediul publicarii si
al cresterii gradului de utilizare a valorii juste pentru active si datorii. Astfel, pot
intra in contradictie cu norme nationale care permit o prezentare limitata si o
evaluare guvernata de principiul prudentei si de costul istoric

CONCLUZII
Pregatirea situatiilor financiare, in Belgia, a fost considerata in trecut o mare
masura, in aplicarea reglementarilor contabile detaliate emise de catre guvernul
belgian de contabilitate de reglementare si normele de evaluare incluse in acesta
sunt dominate de o norma juridica si fiscala puternic dezvoltaat. Pe parcursul
secolului al XX-lea contabilitatea intreprinderii a fost cea mai importanta sursa
de informatie financiara in Belgia. Contabilitatea a fost in general, si inca este,
condusa de impozitare. La sfarsitul secolului al XX-lea au aparut doua evolutii. In
primul rand, de la inceputul anilor 1990, situatiile consolidate ale companiilor mari
au luat importanta deosebita ca o sursa de informatii financiare. In al doilea rand,
influenta IAS. US GAAP si alte GAAPstaine in practicile contabile belgiene a devenit
mult mai puternic ca urmare a efectelor internationale de armonizare.
Belgia ar putea intra intr-o 'recesiune grava' in 2009, in contextul in care ansamblul
indicatorilor economici de la sfarsitul anului trecut, in frunte cu inflatia, denota o
perspectiva sumbra asupra economiei, sustine Guy Quaden, guvernatorul bancii
centrale a Belgiei. Acesta a declarat ca produsul intern brut din 2009 ar putea
scadea cu 1,9%, marcand intrarea Belgiei intr-o recesiune grava. In decembrie,
acesta anticipa o scadere cu doar 0,2% a PIB-ului, informeaza AFP.

BIBLIOGRAFIE
1. Jorissen, A. and Maes, L. The principle of fiscal neutrality: the cornestone of the
relationship beetwen financial reporting and taxation in Belgium. Europian
Accounting Review
2. Deaconu A., Impactul convergentei contabile asupra reglementarilor si practicilor
nationale, volumul conferintei Contabilitatea mileniului III, Editura Sincron, ClujNapoca, 2003
3. Pauwels, P. Accounting and Reporting in Belgium
4. Deaconu A., Contabilitatea Intreprinderilor Mici si Mijlocii standarde nationale,
europene sau internationale ?, 3rd International Conference An Entreprise Odyssey:
Integration or Disintegration, June 15-17 th, 2006, Zagreb, Croatia
4. Internet

28