Universitatea de Medicina i Farmacie Gr. T.

Popa
Facultatea de Medicina Dentara
Disciplina de Ergonomie

AMBIANTA SONORA IN CABINETUL

STOMATOLOGIC

Studenta:

- IAI 2004 AMBIANTA SONORA

Evocarea tratamentului stomatologic de catre pacient se face

in general, prin intermediul durerii, dar si al zgomotului. Fluieratul
specific al turbinei, al aspiratiei, socurile multiple ale
instrumentarului static, fac din cabinetul stomatologic un loc de
agresiune sonora, care intareste aspectul anxiogen al unei
consultatii si intervine de maniera negativa in relatia terapeutica.
Practicienii, constienti de necesitatea ameliorarii acestei relatii
si a mediului ambiant, utilizeaza tot mai multe programe muzicale in
sala de asteptare si in cabinet. Acest efort de armonizare a mediului
ambiant pare sa fie foarte apreciat de pacienti.
Utilizarea muzicii in medicina este tot atat de veche ca
medicina insasi. Legendele vorbesc despre puterea acestei metode:
Orfeu, cu lira sa a putut sa incante arborii si pietrele, iar Homer a
considerat muzica si cantul un mijloc de a-ti deschide sufletul.
Preanestezia prin muzica: Ideea de a asocia muzica la agentii
anestezici se bazeaza pe faptul ca atentia pacientului este distrasa,
astfel fiind neutralizati stimulii cu actiune nociva. Este vorba nu de o
narcoza, ci de dirijarea si cristalizarea gandurilor asupra unor
lucruri placute, astfel grija pentru interventie este indepartata.
Muzica care se ofera nu trebuie sa fie dinamica, zgomotoasa
sau trista, ci astfel aleasa incat sa creeze o atmosfera placuta,
linistitoare, o stare afectiva favorabila. Optiunea va fi in raport cu
gradul de cultura muzicala, cu preferintele pacientilor. Astfel au fost
comunicate rezultate excelente la valsurile lui Strauss, Concertul
pentru pian al lui Ceaikovschi, Concert pentru vioara de M.
Bartholdy.
Rolul medicului este dificil deoarece starea psihica, analiza
reactiilor, a consecintelor interioare, nu o poate cerceta ca pe ceva
obiectiv cum ar fi pulsul sau tensiunea arteriala, pentru arecierea
rezultatelor favorabile ale metodei.
Sunetul este reprezentat de oscilatia macanica periodica a
aerului, in timp ce zgomotul este definit ca intreaga senzatie
auditiva dezagreabila sau jenanta sau sunet nedorit.
Este admis astazi ca zgomotul poate influenta sanatatea.
Studiile afectuate constata instalatea oboseli, cresterea presiunii
sistolice si diastolice, cresterea colesterolemiei si glicemiei,
cresterea riscului HTA. De asemenea, se observa si accelerare
respiratiei, scaderea tonusului si o incetinire a miscarilor stomacului.
Zgomotul afecteaza si psihicul, provocand o diminuare a atentiei,
amuncii intelectuale, iritabilitate, astenie, cefalee, nevroze.
Alaturi de turbina, soneria telefonului reprezinta un element
stresant prin frecventele pure si acute foarte nocive.
Zgomotele din cabinetul stomatologic sunt de origine
exterioara (hol de la intrare, sala de asteptare, vecini, strada,
telefon) si sunt legate de activitatea zilnica din cabinet (compresor,
detartor cu US., turbina, aspiratie, instrumentar static). Cele mai

semnificative surse de zgomot si vibratii sonore si ultrasonore la

nivele considerabile sunt turbina si detratorul su US.
Masuratorile efectuate pentru turbina au relevat o intensitate
a sunetului: 62dB > i > 86dB. Aceasta variaza in functie de tipul de
turbina (ce cu rulmenti sunt mai zgomotoase decat cele cu aer),
starea instrumentului (turbinele vechi, folosite cresc nivelul sonor),
distanta fata de originea zgomotului, zona unde functioneaza
turbina (trebuie sa adaugam aproximativ 3 dB in cazul tratamentului
dintilor anteriori), punerea in functiune si accelerarea.
Frecventa masurata variaza intre: 4.000Hz > F > 36.000Hz.
Turbina functioneaza ca o sirena: frecventa sa fundamentala este
multiplicata prin numarul de palete ale rotorului si produce deci, in
mod ineviatbil, US. Detartrorul produce un spectru cu nivel global de
94 dB si care acopera o gama foarte larga de frecvente cu nivele
sonore inca foarte importante(87 dB) la 40.000 Hz.
Perceptia este realizata de analizatorul auditiv si este a opta
pereche de nervi cranieni. Stimulul specific este reprezentat de
sunetul cu o frecventa cuprinsa intre 16-20.000 Hz. La acest nivel
problemele privesc calitatea sunetului receptat: intensitatea (dB),
frecventa (Hz) si ritmul, care pot fi nocive si leza analizatorul auditiv.
Studiile urmaresc limitele admisibile si efectele negative.
Integrarea si semnificatia sunetului implica interventia
unui ansamblu de formatiuni nervoase (substanta reticulara,
sistemul limbic). Un sunet capata insa semnificatie datorita faptului
ca a fost trait, datorita subcontientului persoanei, etapei sociale si
istorice de civilizatie. Toate aceste componente se intrica in mod
complex incat o analiza a lor este aproape imposibila.
Studii efectuate in cabinetul stomatologit au demonstrat ca
pentru studentii in stomatologie si pentru medicii stomatologi
zgomotele specifice cabinetului stomatologic le-au devenit
indiferente sau chiar relaxante, acestea capatand o conotatie
familiala si nu ar mai reprezenta un risc profesional.
Reactiile
persoanei,
adica
manifestarile
motorii,
neuropsihice, vegetative, sunt mai accesibile datorita studiilor
electro-fiziologice. Acestea fac posibila si reperarea elementelor
sonore, constituind factori ai relaxarii, destinderii psiho-muzicale sau
invers, generatoare de oboseala psiho-senzoriala, tensiune,
anxietate.
Consecintele psihofiziologice ale zgomotului din cabinetul
stomatologic se manifesta asupra personalului si a pacientului. Cele
mai importante manifestari sunt cele auditive. Inca din 1959,
Asociatia Dentistilor Americani aevidentiat posibilul pericol al
traumei acustice si recomanda o supraveghere audiometrica
regulata, remarcandu-se o actiune terapeutica asupra urechii
interne si modificari temporare asupra pragului auditiv. Este
important de subliniat efectul cumulativ al zgomotului in timp.

Este greu sa se stabileasca legaturi ferme intre pierderea

auzului si expunerea la zgomote specifice deoarece si alte surse din
ambianta sau naturale pot duce la scaderea acapacitatii auditive. Se
vorbeste de socioacusis, surse de zgomot care ne inconjoara zilnic
(vehicule, muzica aplauze), la care se adauga infectii ORL si
medicamente; nosoacusis efectul factorilor neacustici din mediu
si presbiacusis factor de imbatranire.
Zgomotul, prin caracteristicile sale, influenteaza comunicarea
interumana, in special medic-asistenta, care depinde atat de
abilitatea vorbitorului de a produce sunete corecte, cat si de
abilitatea ascultatorului de a primi si decoda aceste sunete. Un
mediu cu zgomot interfera cu acest ultim stadiu in transmiterea
vorbii datorita efectului descris ca efect de masca.
La nivelul organismului se observa o crestere a presiunii
arteriale dupa expunerea la frecvente de 12-18 KHz. S-au constata
aparitia de reactii vegetative (vertije, greata, varsaturi) datorate US.
S-au observat tulburari cardio-vasculare neurologice si oculare
(datorita dilatarii pupilei).
Respiratia apare ca functia cea mai perturbata de emotie.
Dispneea foarte freventa, caracterizara de expiratii numeroase de
amplitubine foarte redusa, explica diminuarea importanta a
aplitudinii inspiratorii medii.
Zgomotul din cabinetul stomatologic influenteaza si psihicul
personalului. S-au semnalat tulburari generale (neplacere, jena,
aprehensiune), tulburari de personalitate (iritabilitate, astenie,
oboseala);
In ceea ce priveste performanta cognitiva, se pare ca ar fi
afectata numai performanta bazata bazata pe auz. Se sugereaza ca
acelasi efect de masca ar afecta pana si vorbirea interioara a
persoanei (ne tepoti auzi vorbind in zgomot).
Zgmotul dermina diminuarea atentiei, a concentrarii. In ceea
ce priveste memoria, este afectate memoria de scurta durata.
Creste perioda de latenta, apar erori frecvente. Zgomotul, privit ca
agent stresor, afecteaza performanta cognitiva atata timp cat nu
cere o capacitate mentala mai mare pentru o anumita sarcina.
Incarcarea psiho-afectiva, pe care fiecare din noi o purtam, la
sunetele percepute, este foarte variata si din acest motiv
manifestarile somatice sunt diferite.
Se considera aceste manifestari ca fiind nespecifice la
agresiunile sonore percepute, dar apartinand mai degraba tabloului
general de reactii la stres.
Profilul psihologic al individului influenteaza receptivitatea la
muzica si maniera de reactie la variatiile ambiantei sonore. Acestea
declanseaza manifestari psihosomatice importante la subiectii
introvertiti, extrem de sensibili.

PROTECTIA ANALIZATORULUI AUDITIV

Analizatorul auditiv asigura integrarea fiintei umane in mediul
bio-psiho-social, integritatea sa fiind amenintata atan in cabinet, cat
si in laboratorul de tehnica dentara, iar masurile de protectie sunt
obligatorii. Zgomotul provine pe de o parte, din exterior, la care se
adauga zgomotul rezultat in timpul activitatii.
Protectia fata de zgomotul exterior incepe inca din faza de
proiectare a cabinetului sau laboratorului. Amplasarea va evita
strazile intens circulate, preferandu-se zone mai linistite (in
apropierea parcurilor, intr-o curte interioara sau pe o strada izolata).
Astfel, izolarea fonica fata de exterior este greu derealizat, mai greu
decat cea termica.
Vom avea in vedere spatiile prin care trece aerul si care lasa
sa treaca si zgomotul (guri de aerisire, ferestre putin etanse).
In ceea ce priveste ferestrele, pentru contructia lor se va
utiliza sticla groasa (10mm) sau se vor proiecta geamuri duble, de
preferinta de grosimi diferite, pentru a exista o diferenta intre
frecventele critice. In constructie se pot folosi materiale speciale
absorbante ale zgomotului.
Zgomotul din cabinet provine de la turbina, piese,
micromotoare, detartror su US, sistemul de aspiratie, instrumentar
static incorect folosit si de sistemele de ventilatie.
Turbinele foarte uzate, cu rulmentii vechi, produc cel mai mare
traumatism sonor. Una din masurile importante de protectie a
analizatorului auditiv o reprezinta intretinerea in buna stare de
functionare a instrumentarului dinamic si auxiliar. Se prefera
utilizarea micromotoarelor in locul turbinelor.
Cercetarile au demonstrat ca riscul profesional de scadere a
acuitatii auditive in zona conversationala este redus, dar, daca se
tine seama si de alti factori, efectele se sumeaza. Leziunile odata
devenite permanente, sunt ireversibile.
Se propune utilizarea unor casti speciale antizgomot, numite si
antifoane externe, care diminueaza cu 25 dB sunetele de inalta
frecventa. Frecventele joase (vocea pacientului, a asistentei) raman
audibile. Acest mijloc de protectie permite o reducere a stesului,
realizarea unui echilibru neuro-vegetativ mai bun si protejarea
facultatilor auditive.
Prezinta avantajul ca atenueaza frecventale inalte (cele mai
nocive) mult mai bine dacat antifoanele interne. Cu toate acestea,
nu pot fi purtate timo indelungat datorita fortei de apasare realizata
asupra urechii.
Pentru a avita reflexia zgomotului, cabinetul va avea o
suprafata suficient de mare, iar suprafetele orizontale dure (de care
zgomotul se reflecta ca si lumina de oglinda) vor fi pe cat posibil
evitate.
Unii
autori
recomanda
capitonarea
usilor,
folosirea
mochetelor, perdelolor si draperiilor groase, complet meigienice si
greu de intretinut. Absenta si respectiv controlul total al zgomotului
sunt nefiresti si agasante.

Se mai recomanda ca mesele, sertarele, rafturile pe care se

plaseaza instrumentele atat in cabinet, cat si in laborator, sa
prezinte folii de cauciuc care absoarbe zgomotul determinat de
repunerea acestor instrumente.
Protectia individuala a tehnicianului dentar este indicata si se
poate realiza cu casti externe, antifoane interne (tampoane care se
introduc si se muleaza in conductul auditiv extern). Acestea din
urma au dezavantajul ca sunt greu de tolerat vreme indelungata,
determinad iritatii locale.
Aplicarea muzicii ca adjuvant al interventiilor stomatologice
este foarte utila, favorabila tuturor pacientilor. Dovada acestei
orientari este inzestrarea cabinetelor, a policlinicilor, a unor spitale
moderne cu statii de radioficare cu un program bine ales, urmarit de
personal corespunzator.

Bibliografie:
Burlui V., Morarasu C - Ergonomie Stomatologica
Voroneanu Maria, Vicol Carmen - Chirurgie orala si maxilo-faciala