Cancerul reuneste o serie de boli umane si animale caracterizate anatomo-clinic prin

dezvoltarea de tumori in organe si tesuturi. Expresia histocitologica a cancerului este denumita

neoplazie, unitatea morfofunctionala a acesteia din urma fiind celula canceroasa (neoplazica sau
tumorala).
Prin procesul de cancerizare celulara, determinat de factori etiologici cancerigeni si
cocancerginei, orice tip de celula din oricare tesut sau organ se poate transforma in celula
canceroasa. Proliferand nelimitat si anarhic, celulele canceroase infiltreaza si distrug tesuturile si
organele in care migreaza si se desimineaza in tot organismul.
In majoritatea cancerelor umane factorii etiologici care provoaca cancerizarea celulara nu sunt
decelati si nici cunoscuti. Totusi, este demonstrat ca anumiti agenti etiologici din mediul extern si
intern care actioneaza asupra celulelor din diferite tesuturi determina cancerizarea celulara si sunt
denumiti agenti cancerigeni si cocancerigeni.
La nivel celular, cancerul se caracterizeaza prin hiperplazie ( diviziune in ritm intens a celulelor,
ducand la acumularea lor sub forma tumorii), anaplazie (abaterea de la forma si structura
normala a celulelor care iau character embrionar sau primitiv) si metastaza (prin pierderea
coeziunii celulare si a legaturii cu organul de origine, facand posibila dezvoltarea in alte organe).
Pentru a se putea dezvolta aceste procese se considera ca nu este suficienta patrunderea in
organism a agentilor cancerigeni, ci trebuie sa existe conditii favorabile in organismul gazdei,
adica numai o proportie din ansamblul unei populatii este susceptibila sa se imbolnaveasca. In
acest sens reactioneaza unele celule la anumite persoane, care nu dispun de mecanismele
obisnuite de aparare, fiind susceptibile la cancerizare. Majoritatea substantelor cancerigene
sufera in organism o serie de transformari metabolice pentru a deveni cancerigeni ultimi.
Substantele chimice fiind in majoritate liposolubile traverseaza membrana celulelor, compusa din
lipide si proteine. Celula recunoaste substanta chimica drept un produs strain si incearca sa il
detoxifice sis a-l elimine (sub forma hidrosolubila, pe cale biliara sau urinara). In procesul de
detoxificare pot rezulta produsi intermediari cancerigeni foarte reacitvi. Este vorba de radicalii
electrofili reacitivi, capabili sa reactioneze cu centrii electrofili ai celulelor, respective cu acizi
nucleici, purtatorii informatiei genetice intracelulare (AND si ARN). Din acest process rezulta
mutatii in celule. Celule afectate incep multiplicarea dezordonata la inceput de cresterea locala,
iar aopi prin formarea de metastaze, intr-un process fazic cu mult mai multe trepte.

Tutun 30%
Infectii 10%
Alimentatie nesanatoasa 33%
Factori legati de sanatatea reproducerii 7%
Profesie 4%
Lumina solara si radiatiile ionizante 3%
Poluare 2%
Produsi industriali 1%
Medicamente si proceduri medicale 1%
Aditivi alimentari 1%
Alcool 2%
Factori necunoscuti 6%

Nu toate tumorile sunt cancerose. Desi celulele unei tumori se nmultesc ntr-un mod necontrolat,
ele pot fi benigne sau maligne. Cele benigne pot avea aproape aspectul unui tesut normal, atunci
cnd sunt privite la microscop. Acestea cresc si comprima sau deplaseaza tesuturile nvecinate,
dar nu le invadeaza. Tumorile benigne de marimi mai reduse nu dau simptomatologie si pot fi
neglijate; cele mai mari se ndeparteaza, de preferat dupa ce diagnosticul de benignitate a fost
stabilit.
Celulele tumorii maligne (celulele canceroase) se nmultesc n interiorul unui tesut
sanatos,invadnd tesuturile din vecinatate si de la distanta. Aceste celule se raspndesc n ntreg
organismul gazda, cauznd n final moartea.
Cuvntul "malign" nseamna "rau"; n contrast cu "benign" care nseamna "inofensiv". Ambele
descriu aparitia si evolutia celor doua tipuri de tumori n lipsa tratamentului.
Celulele canceroase iau nastere din celulele sanatoase ale organismului, o singura celula
canceroasa fiind uneori suficienta pentru dezvoltarea unei tumori. Cu toate acestea,
transformarea unei celule sanatoase ntr-una canceroasa se realizeaza treptat, cuprinznd mai
multe etape de-a lungul mai multor ani de zile. Cu trecerea fiecarei etape celula se modifica si
devine din ce n ce mai putin receptiva la mecanismele normale de control al organismului.
Cancerele sunt clasificate n functie de celula de origine. Cele care provin din celule epiteliale,
cum ar fi pielea si intestinele, sunt denumite carcinoame; cele care provin din structurile de
sustinere, spre exemplu cartilaj, oase si muschi, poarta numele de sarcoame.
Carcinoamele sunt mult mai des ntlnite dect sarcoamele, probabil datorita faptului ca celulele
epiteliale se divid mai des.
Capacitatea celulelor canceroase de a se raspndi n interiorul organismului este cea care
cauzeaza gravitatea acestei boli. Din fericire, etapele n care are loc procesul de raspndire sunt
ordonate, cancerul extinzndu-se initial n tesuturile din apropiere. Acest lucru produce leziuni
locale care, cu trecerea timpului, cauzeaza simptome.
n etapa urmatoare, celulele ncep sa se desprinda de tumora mama, strabat membranele
conjunctive, apoi peretii vaselor limfatice sau sangvine patrunznd n circulatia limfatica celulele
canceroase ajung initial n ganglionii limfatici, structuri cu rol imun. Sunt invadati initial
ganglionii regionali, adica cei mai apropiati de tumora. O mare parte din celule sunt omorte la
acest nivel; aceasta reprezinta etapa de invazie locoregionala a cancerului. Cu timpul, celulele
imune de la nivelul ganglionilor nu mai fac fata afluxului de celule canceroase care continua sa
se nmulteasca.
Celulele canceroase vor depasi si aceasta bariera si vor ajunge prin intermediul limfei n
circulatia sanguina; o alta modalitate de a ajunge n snge este prin strabaterea peretilor vasculari
nca de la nceput, la nivelul tumorii primare.
Dupa ce ajung n circulatia sangvina, celulele canceroase se vor opri n diferite organe, acolo
unde conditiile favorizeaza dezvoltarea ulterioara: plamn, oase, creier, ficat,etc. In aceste organe
o parte din celule vor muri, dar altele vor supravietui si se vor nmulti n continuare; aceasta
reprezinta etapa metastatica, de boala generalizata.
In fiecare etapa vor supravietui cele mai agresive si mai rezistente celule, astfel ca sansele de
vindecare sau de raspuns la tratament scad o data cu avansarea bolii.
Datorita medicinii moderne, oamenii au o viata mai lunga si, intr-o anumita masura, aceasta
justifica cresterea numarului de bolnavi de cancer.
Desigur, unele forme de cancer sunt strns legate de modul de viata. Cancerul datorat fumatului
este mai rar n tarile din lumea a III-a, nsa este din ce n ce mai raspndit n tarile n care
industria este dezvoltata, unde din ce n ce mai multi oameni fumeaza.
Cele mai frecvente forme de cancer la adult ataca plamnii, tubul digestiv si organele
genitaleccc. n ciuda medicinii moderne, cancerul este a doua cauza de deces n majoritatea
tarilor, inclusiv n Romnia.

Cancerul poate fi intalnt si la copii sau adolescenti. Cele mai frecvent forme de caner ntlnite la
acestea sunt: leucemiile, limfoamele, tumorile renale si cerebrale. Din fericire acestea sunt rare,
iar tratamentul destinat lor a fost mbunatatit foarte mult n ultimii ani, crescand ratele de
supravietuire si chiar de vindecare.
Cauza principala a cancerului este nca neclara.
Factorii de mediu, cum ar fi poluarea chimica si expunerea la radiatii, cauzeaza unele forme de
cancer;un mare numar de experimente ce au identificat substantele chimice provocatoare de
cancer (substante carcinogene) au fost efectuate pe animale. Cea mai cunoscuta substanta
cancerigena este fumul provenit din tutun. Radiatiile ionizante, de asemenea, afecteaza
materialul genetic al celulelor, astfel radiatiile create n urma exploziei bombei atomice n
Japonia, n 1945, a cauzat multe forme de cancer, unele declansndu-se abia dupa 10-20 de ani
de la expunerea la acestea. Exista nsa si alti factori care provoaca boala. De exemplu, unele
cazuri de cancer pot fi produse de virusi care afecteaza structura genetica a celulelor.
n unele cazuri sistemul imunitar este de vina. S-ar parea ca celulele canceroase sunt produse
constant n interiorul organismului, nsa acestea sunt distruse de obicei de catre sistemul
imunitar. Din unele motive, acest sistem poate sa nu functioneze uneori cum ar trebui, permitnd
nmultirea celulelor canceroase. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca dietele bogate n fructe si
legume pot proteja organismul mpotriva cancerului. Se pare ca o dieta adecvata ntareste
sistemul imunitar care distruge rapid celulele.
Nu n toate cazurile cancerul este fatal. Tratamentul pentru cancer a fost mbunatatit enorm n
ultima vreme si mii de oameni sunt vindecati n fiecare an. Totusi un cancer mai putin extins este
mult mai usor de tratat, dect unul avansat sau metastazat. n concluzie, diagnosticarea timpurie
este vitala, fiind dependenta de prezentarea la medic odata cu aparitia primelor simptome sau
semne de boala.
Diagnosticul de cancer trebuie confirmat. Suspiciunea de cancer o ridica anamneza, examenul
clinic, examene imagistice si de laborator. Examinarea clinica completa, acorda o mare atentie
verificarii ganglionilor limfatici periferici dar mai ales a celor regionali tumorii. Confirmarea si
certitudinea diagnosticului de cancer este data de examenul anatomopatologic. Aceasta
procedura poate fi efectuata fie prin biopsie, fie prin examinare citologica, ceea ce inseamna ca o
parte a tumorii se examineaza la microscop.

Biopsia consta n extragerea, de catre un chirurg, a unei bucati mici din tumora, care este apoi
trimisa spre examinare la un anatomopatolog. Acesta va cerceta daca tesutul este sau nu
canceros. Examinarea citologica implica analiza unor produse cum ar fi: sputa, mucusul din
cervixul uterin, lichidul pleural sau de ascita, sau aspiratul din tumora ( punctie cu examen
citologic )pentru a vedea daca acesta prezinta celule canceroase.
Analizele de snge sunt facute pentru verificarea functionarii organelor vitale.
Examenele radiologice cerceteaza posibilitatea raspndirii celulelor ntr-o anumita regiune a
corpului (plamni, oase, tub digestiv, rinichi) adica prezenta sau nu a metastazelor.
Scintigrafia presupune injectarea unei cantitati mici de substanta radioactiva care va fi captata
mai intens n organul sau zona afectata de cancer.
Tratamentul bolii canceroase este multimodal si include de obicei mai multe metode terapeutice
in functie de stadiul clinic al bolii.
Modalitatile de tratament sunt:
1. chirurgie,
2. chimioterapie,

3. radioterapie,
4. hormonoterapie,
5. terapia biologica
n studiu terapia genica.
Aceste metode terapeutice se pot asocia ntre ele pentru a obtine cel mai bun raspuns terapeutic
posibil.
Scopul tratamentului oncologic specific poate fi vindecarea (curabilitatea), stabilizarea bolii,
prelungirea supravietuirii, prelungirea intervalului liber de boala sau paliatia (reducerea
simptomatologiei cu mbunatatirea calitatii vietii).
Conduita terapeutica se stabileste n cadrul comisiei de decizie terapeutica alcatuita din chirurg
oncolog, chimioterapeut, radioterapeut, anatomopatolog si psiholog. Alegerea unui anumit tip de
tratament se face functie de localizarea bolii, stadiu clinic, factorii de prognostic, starea clinica a
pacientului, vrsta, prezenta altor boli asociate si de optiunea pacientului. Pacientul trebuie sa
primeasca toate informatiile despre tratament, atat n ceea ce priveste beneficiile acestuia,
reactiilor secundare si nu n ultimul rnd riscurilor pe care si le asuma n cazul n care refuza
tratamentul propus.
Tratamentul oncologic include terapie locala si sistemica.
Tratamentul local actioneaza asupra tumorii primare.
Terapia locala presupune: chirurgie, radioterapie, chimioterapie si imunoterapie intracavitare
( ex. intravezicala ) sau intraarteriale ( ex.in artera hepatica pentru metastazele hepatice ).
Tratamentul sistemic actioneaza asupra tumorii primare si asupra celulelor diseminate (migrate)
din tumora primara n alte tesuturi/organe ale organismului.
Terapia sistemica poate fi: chimioterapie, hormonoterapie sau imunoterapie.
Chirurgia poate fi:
curativa (ndepartarea tumorii primare si obtinerea vindecarii),
paliativa - de ameliorare a simptomelor (cu scop de mbunatatire a calitatii vietii si in unele
cazuri de prelungire a supravietuirii),
de urgenta ( ex. ocluzii intestinale, decompresii, hemoragii) sau de reconstructie, dupa interventii
mutilante (ex. postmastectomie).
Efecte secundare ale chirurgiei produc infirmitati (amputatii de membre, nas, urechi,
mastectomie sau extirparea snului, enucleere sau extirparea unui ochi, cicatrici cheloide),
limfedem (al bratului postmastectomie, al membrului inferior dupa excizia ganglionilor pelvini),
sindrom dureros abdominal (cauzat de aderente sau bride aparute dupa interventii chirurgicale pe
abdomen).
Reprezinta modalitatea de tratament ce utilizeaza medicamente citotoxice (citostatice) pentru
distrugerea celulelor maligne. Se administreaza pe cale intravenoasa (cel mai frecvent), orala,
intracavitara, intraarteriala intratumorala sau intramusculara.
Chimioterapia poate fi:
curativa (reprezentnd principala modalitate de tratament),
neoadjuvanta sau preoperatorie (cu scopul de reducere a tumorii primare, mbunatatirea
controlului loco-regional al bolii si scaderea riscului de diseminare la distanta a bolii ),
adjuvanta sau postoperatorie (pentru reducerea riscului de recidiva locala sau la distanta, la
pacientii cu factori de prognostic nefavorabil)
paliativa (n scop de mbunatatire a calitatii vietii = reducerea simptomatologiei ).
Chimioterapia se administreaza de obicei n cure/serii de 1 zi, 2 zile, 3 zile sau 5 zile (exista si
serii mai complexe), fiecare perioada de tratament fiind urmata de o perioada de refacere (3-4
saptamni). Se pot utiliza unul sau mai multe citostatice, functie de localizare, forma
histopatologica, stadiul clinic, bolile asociate si optiunea medicului curant.

Efectele secundare ale citostaticelor sunt multiple, cu grade variate de severitate, temporare sau
permanente. Ele depind de citostatic, de doza administrata si de durata tratamentului. Cele mai
frecvente reactii adverse sunt: astenie fizica, lipsa poftei de mncare, alopecie (caderea parului),
greata si varsaturi, risc crescut de infectii (prin scaderea numarului de leucocite), sngerari
diverse (prin scaderea numarului de trombocite), tulburari ale tranzitului intestinal (diaree sau
constipatie), anemie, mucozita, reactii alergice. Majoritatea efectelor secundare pot fi ameliorate
prin tratamente specifice si de obicei dispar dupa terminarea chimioterapiei.
Reprezinta modalitatea de tratament ce utilizeaza radiatii ionizante. Utilizarea radiatiilor
ionizante n tratamentul cancerului se bazeaza pe posibilitatea de a obtine distrugerea celulelor
tumorale, fara a determina alterari grave si ireversibile asupra tesuturilor sanatoase din jurul
tumorii.
Tehnicile de radioterapie sunt:
1. iradiere externa,
2. brahiterapie sau curieterapie ( prin plasarea unor surse radioactive
in
tesutul tumoral )
3. radioterapie metabolica (cu izotopi).
Radioterapia poate fi:
1. curativa,
2. neoadjuvanta = preoperatorie (cu scopul de reducere a tumorii primare,
imbunatatirea controlului loco-regional al bolii),
3. adjuvanta = postoperatorie (sterilizarea patului tumoral cu reducerea
riscului de recidiva locala sau la distanta, la pacientii cu factori de
prognostic nefavorabil)
4. paliativa (antalgica, decompresiva, hemostatica).
Efectele secundare ale radioterapiei depind de localizarea tumorii, tipul de iradiere, volumul
tumoral, factorul timp, vrsta, starea clinica a pacientului, bolile asociate. Pot fi acute (apar n
timpul iradierii) sau tardive (apar dupa 6 luni de la terminarea radioterapiei). Complicatii acute:
stare de rau de raze - n primele zile de radioterapie (astenie, anorexie, greata, cefalee), eritem
cutanat (roseata pielii), mucita, greata si varsaturi, diaree, dureri abdominale, caderea parului,
astenie fizica si paloare (datorita anemiei), risc crescut de infectii (prin scaderea numarului de
leucocite), sngerari diverse (prin scaderea numarului de trombocite). Efectele secundare tardive:
fibroza, dermatita, ulceratii, fistule, insuficiente de organe (plamni - fibroza, maduva osoasa aplazie, rinichi - nefrita, inima - pericardita, ficat - hepatita, mielita radica). O categorie
particulara de efecte secundare sunt cele mutagene si cancerigene. Radioterapia este ncriminata
n aparitia unor cancere secundare ce apar la ani de zile de la iradiere (leucemii, mielodisplazii,
limfoame, sarcoame).
Hormonoterapia este o modalitate de tratament oncologic utilizata n cancerele
hormonodependente (acele tumori ce provin din tesuturi a caror crestere este controlata de
hormoni).
Terapiile hormonale pot fi supresive (suprima sursele de hormoni din organism) - chirurgical,
medicamentos sau radiologic si/ sau aditive (blocheaza actiunea hormonilor din organism).
Cancerul mamar reprezinta localizarea n care terapia hormonala este cel mai frecvent utilizata si
studiata, att ca tratament adjuvant la pacientele cu factori de prognostic nefavorabili ct si n
stadiul metastatic cu rol de paliatie. La barbat cancerul de prostata este de asemenea
hormonodependent.
Tratamentul hormonal determina n general diminuarea simptomelor (paliatie) cu mbunatatirea
calitatii vietii si influenteaza n mica masura cresterea supravietuirii.

Efectele secundare ale hormonoterapiei sunt foarte variate functie de medicamentul utilizat, sunt
relativ frecvente, dar n marea majoritate a cazurilor severitatea este minima, neafectnd major
calitatea vietii.
Terapiile biologice cuprind acele tratamente antitumorale ce utilizeaza actiunea mecanismelor
naturale de aparare ale organismului mpotriva tumorii si/sau substante implicate n diferentierea,
proliferarea si activitatea celulelor imune.
Considerata a IV-a modalitate majora de tratament n cancer, terapia biologica a evoluat continuu
n ultimii ani odata cu ntelegerea mai profunda a mecanismelor de producere si evolutie a
cancerului.
Cea mai utilizata este imunoterapia cu Interferoni sau Interleukine.
Mai recent, au intrat n practica curenta factorii de crestere hematopoietici, anticorpii
monoclonali si agenti antiangiogenetici.

Aduce n organism > 4.000 de substane toxice

2 dintre acestea sunt cu efect major pro-cancerigen : benzpirenul i nicotina
- 1 kg de carne la grtar aduce n organism tot atta benzpiren ct... 600 de igri !!!
Alte surse : fripturi, prjeli, pinea prjit, afumturile, asfaltarea oselelor, traficul auto
intens

Femeile care obinuiesc s bea destul de des alcool risc s se mbolnveasc de cancer de sn,
au descoperit cercettorii de la Centrul Aichi de lupt mpotriva cancerului din Nagoya
(Japonia).
Medicii spun c printre cauzele acestei boli se mai numr lipsa naterilor, a alptatului i
alimentaia bogat n grsimi

orice aliment de origine vegetal induce bazicitate n organism

orice aliment de origine animal induce ACIDITATE n organism
La fel i pinea alb, dulciurile concentrate (ultra-rafinatele), murturile, buturile
carbogazoase, alimentele alterate
Cancerul nu se dezvolt NICIODAT ntr-un mediu bazic, ci ntr-un mediu (ct mai)
acid !!!
Congresul cancerului inut recent la Paris a confirmat capacitatea exceptional a fructelor i
legumelor de a preveni i vindeca tumorile ucigtoare.
"Bomba" ultimului congres mondial al cancerului inut la Paris a fost victoria morcovului i a
rubedeniilor lui mpotriva bolilor oncologice. Fructele i legumele au triumfat. Un studiu mamut,
ntins pe o durata de 35 de ani si efectuat pe 500.000 de subieci, a dovedit fr drept de apel c
alimentaia vegetarian reduce drastic aparia cancerului. Practicanii terapiilor naturiste au avut
dreptate.
Dei nu e nou, ideea ca hrana joac un rol decisiv n stoparea sau dezvoltarea tumorilor
canceroase a fost mult vreme respins, minimalizat sau privit cu scepticism de lumea
medical occidental.
2. Lactatele cresc n special (dar nu numai !) riscul apariiei cancerului de : prostat, sn, col
uterin, ovar
- protein acid >85% reprezentat de CAZEIN =cel mai cancerigen produs de origine animal
(CHINA STUDY)
- conin factori de cretere
- omul este SINGURA specie din regnul animal care mai consum lactate dup ce a fost
nrcat

EXERCIIUL FIZIC= ASUL sistemului de sntate, fiind CEL MAI important factor de
- Cretere a sintezei de molecule de plcere cerebrale
- Fixare a Ca2+ n oase
- Scdere a tensiunii arteriale
- Scdere a colesterolului
- Stimulare a sintezei hormonului de cretere
- Stimulare a sintezei tuturor anti-oxidanilor endogeni : SOD, Glutation, Catalaz,
CoQ10...

< 18,5 (20) = subponderal

2024,9 (23,9 la femei) = normoponderal
2529 = supraponderal
> 28
= crete riscul cardio-vascular
3034,9 = obezitate gradul I
3539,9 = obezitate gradul II
> 40
= obezitate gradul III

Simplificat = nlimea (n cm) pentru valori cuprinse ntre 150-200 cm minus 100 =>
valoarea maxim admis pentru normopondere
Valoarea maxim minus 15% => valoarea minim admis pentru a fi considerat()
normoponderal()
Normal + 1-19% = supraponderal
Normal + 20-39% = obez gr. I
Normal + 40-59% = obez gr. II
Normal + 60% i peste = obez gr. III

- produce hormoni cancerigeni (estrogen n exces)

- FIECARE kg n plus peste greutatea ideal, SCADE durata de via cu 1 trimestru !!!

Exerciiul fizic eficient

Alimentaia vegetarian total
Consum suficient de AP = urin inodor i incolor, dar > 2,5 litri / zi
Numr suficient / eficient de ore de somn
Meninerea normal a greutii corporale (dar mai mult spre limita inferioar a acesteia)
Alptarea la sn minim 6 luni
Prezena mamei ntr-o familie + o familie unit + climat familial agreabil
Cuvintele de apreciere + mngierile
Frecventarea cu regularitate a unui serviciu public de nchinare
Aeroionizarea negativ

a)Reinei culorile steagului GERMANIEI :

- NEGRU (resveratrol) : struguri, coacze, mure, dude, afine, stafide...(100-150x)
- ROU (licopen) : tomate, pepeni, ardei, grape-fruit, cpuni, fragi... (5-7x)
- GALBEN (b-caroten) : morcov, ardei, pepene, bostan, banane... (1x = referin)
b) Fructele i legumele de culori intense : varza, ceapa, grape-fruit-ul rou broccolli,
strugurii negri, fasolea colorat...
c) Meniune special : fructele de pdure (afine, meroare, mure, zmeur, fragi...)
d) Consumul zilnic al liderilor cap de serie : spirulin, soia, tomate, (regina) varz roie,
usturoi, nuc, grape-fruit rou, secar, struguri negri, castravei, mere...

Consumnd multe legume, fructe (chiar i uscate, cum ar fi caisele i prunele), tre de cereale
i zarzavaturi, decoct de SALVIE

Vitaminele D, E, Calciu, Seleniu, soia, licopen

Consumai zilnic soia (i alte alimente bogate n fito-estrogeni) i tre de gru !
- vitaminele D i E, seminele / uleiul de in, licopen, Seleniu, Calciu
- Zilnic program de exerciii fizice regulate
Se evit consumul grsimilor saturate i alcoolul !
i aportul de carne roie i ou nainte de pubertate (dar i pe urm !)

Zinc + Cupru + Mangan este cel mai puternic stimulator i inductor al enzimei SOD
SOD este cel mai mare distrugtor natural al radicalilor liberi i al celulelor canceroase
Cu ct vom avea o cantitate mai mare de SOD n toate celulele corpului, vom tri mai
mult i vom fi protejai eficient mpotriva oricrui tip de cancer
Din nefericire, cantitatea de SOD ncepe s diminue dup vrsta de 35 de ani
Aducnd prin alimentaie cele 3 metale (exist toate n cantiti optime pentru absorbie i
record n nuci i-n castanele comestibile), chiar dac activitatea SOD este n acest
moment mic, ea poate crete i se va reactiva la nivelul din tineree, n maxim 3
sptmni
Sucul (pudra) de orz verde conine SOD ntr-o cantitate enorm, cea mai mare din ntreg
regnul vegetal

Decoctul de SALVIE are tropism deosebit pe tumorile tubului digestiv, dar mai ales de
colon

Superoxid dismutaz(SOD)
Aciunea superoxid dismutazei (SOD) n organism:
1. mpiedica producerea agenilor liberi nocivi
2. antioxidant natural
3. eficient n cazul bolilor cronice
4. apar organismul mpotriva impactului radicalilor liberi
5. ncetinete mbtrnirea i apra mpotriva radiaiilor UV
6. ajut n strile de convalescen i mpotriva dependenei de droguri
7. confer protecie mpotriva radiaiilor solare, poluare i pentru utilizatorii de calculatoare
8. combate radicalii liberi i substanele cancerigene
Statisticile arat c femeile din SUA au riscuri mai mari de a dezvolta cancer de sn dect
femeile n China sau Japonia i c riscurile de cancer de sn n cazul femeilor care
migreaza din Asia, n creteri SUA a lungul generaiilor, devenind asemntoare cu cea
a femeilor din SUA alb, prin urmare, sugernd c stilul de via sau factorii de mediu,
mai degrab dect genetica fiind responsabil pentru aceast diferene, a condus la un
studiu n vederea identificrii acestor factori.