PROCES TEHNOLOGIC

PENICILINA G
Descrierea procesului tehnic adoptat.
Tehnologia de obtinere a Penicilinei G cuprinde urmatoarele faze:
1.Pregatirea mediilor de cultura
2.Sterilizarea mediilor de cultura si a aerului
3.Fermentatia biochimica
4.Filtrarea solutiilor native
5.Separarea si purificarea penicilinelor
6.Uscarea
1.Pregatirea mediilor
Pregatirea mediului consta in dizolvarea in apa a componentilor acestuia
conform retetei pentru fiecare faza a procesului de fermentatie. Mediul de
cultura trebuie sa contina surse de carbon, saruri minerale, surse de azot
organic si anorganic, precursori si apa. Deoarece sterilizarea mediului de
cultura face cu abur direct, cantitatea de apa ce se adauga la prepararea
mediului de cultura este mai mica cu o cantitate egala cu cea a aburului care
condenseaza in timpul sterilizarii.
Pregatirea mediilor de cultura se face in aparate destinate acestui scop,
prevazute cu agitatoare, conducte pentru abur, serpentine de incalzire
respectiv racire. In aceste aparate se introduce apa, se incalzeste la 50-60C,
apoi se adauga extractul de porumb principala sursa de aminoacizi- si se
fierbe timp de 30-60 minute.Dupa aceasta, solutia se raceste la 50-60C si se
adauga restul componentilor mediului in urmatoarea ordine: CaCO 3 , NH 4 NO 3 ,
NaSO 4 , MnSO 4 , KH 2 PO 4 , ZnSO 4 , lactoza, glucoza.
Componena mediului de cultura pe faze de fermentaie:
Componenii mediului
Inoculator
Intermediar
Regim
de cultur
Extract de porumb
2
2-3
2,5-2,8
Lactoz
0,5-0,6
3-3,5
6-7
Glucoz
3-3,5
1,2
2-3
Fin de soia
0,3
CaCO3
0,7-0,8
0,7
1,2-1,3
KH2PO4
0,1
0,2-0,3
0,5-0,6
NH4NO3
0,12
0,3
Na2SO4
0,06
0,06
ZnSO4
0,002
MnSO4
0,002
Acid fenilacetic
0,2
0,4
Tiosulfat de sodiu
0,016
0,8
Ap pn la 100%
Mediul de cultur astfel realizat va cuprinde urmtoarele surse de carbon:
lactoza i glucoza.

Glucoza, sau dextroza, reprezint o excelent surs de carbon i energie,

utilizat pentru producerea de antibiotic. n special se folose te pentru
stimularea cre terii microbiene, ns poate genera i efecte nedorite, de tipul
inhibi iei de substrat,indezirabile la producerea de metaboli i secundari, cum
sunt penicilinele.
Aceste efecte pot fi diminuate prin dou cai:
- modelarea adaosului de glucoz n etapa de cre tere a biomasei, astfel nct
s se ajung la viteze maxime de cre tere i s se reduc la minim
concentra ia glucozei;
- utilizarea zaharurilor cu vitez lent de metabolizare, cum este lactoza, care
poate elibera glucoz i galactoz prin hidroliz enzimatic, n concentra ii
departe de valoarea inhibitorie.
Lactoza, dizaharid reductor ( 4 D galactozido D glucoz ), se
folose te n stare pur numai pentru biosinteza antibiotecelor, n mod deosebit
la ob inerea penicilinei.
Surse de azot
Necesarul de azot pentru mediul de cultur este asigurat de sursele organice naturale
sau sintetice i din sursele anorganice. Microorganismele sunt capabile, n mod obinuit, s
biosintetizeze toate tipurile de molecule de azot (aminoacizi, proteine) plecnd de la ionul
amoniu (NH4+) n funcie de energia existent, timp i gradul de tratare mutagen a suei
cultivate.
Viteza de cretere a microorganismelor atinge valori ridicate numai dac mediul conine surse
organice de azot.
Pentru culturile industriale folosite la obinerea de penicilina G, necesarul de azot este
asigurat de extractul de porumb i fina de soia. Aceste surse sunt bogate n proteine i
aminoacizi, coninnd i acizi nucleici, vitamine, oligoelemente, lipide, zaharuri, compui cu
sulf i fosfor.
Prezena ionului amoniu n mediile necesare fermentaiilor industriale favorizeaz
metabolizarea proteinelor, dar i formarea de produse din categoria antibioticelor.
Sruri minerale
n biosintez, srurile minerale sunt compui folosii drept surse de:
- elemente constitutive ale produselor: Na2SO4, ZnSO4, MnSO4, tiosulfat de sodiu;
- elemente constitutive ale biomaselor: CaCO3, KH2PO4, NH4NO3;
- modificatori ai presiunii osmotice i ai permeabilitii membranelor celulare: CaCO3;
- ageni de complexare i de precipitare: ionul sulfat SO42- ( Na2 SO4, Mg SO4, KH2SO4 ).
Precursori
Precursorii sunt compui organici sau anoganici, care atunci cnd sunt adugai n mediul de
cultur intervin ca molecule intermediare n biosintez sau dirijeaz biosinteza ctre o
anumit direcie.
Acidul fenilacetic dirijeaz procesul de biosintez ctre obinerea de penicilin G, folosind ca
microorganism productor Penicillium Chrysogenum. Astfel se favorizeaz atingerea unor
randamente ridicate de biosintez.
Prin activitatea lor, extrem de eficient, n procesele de biosintez, precursorii sunt considerai
componente ce nu lipsesc din mediile de cultur, iar pentru a evita efectele inhibitorii acetia
se vor aduga treptat, meninndu-se o concentraie constant.

Reglatori ai proceselor de biosintez

n biosinteza antibiotecelor se pot folosi unele molecule organice sau anorganice, ce
acioneaz ca inductor, activatori sau represani.
Un exemplu tipic este ionul fosfat (PO43-), prezent prin KH2 PO4, care dup o anumit
concentraie devine un inhibitor pentru acumularea produselor utile. ). [5.69]
2.Sterilizarea
Sterilizarea mediilor de cultura se poate realiza prin metode mecanice(filtrare,
centrifugare, flotatie, electrostatic), pe cale termica, cu agenti chimici sau cu
unde electromagnetice. S-a ales ca posibilitate de sterilizare a mediului de
cultura din industria de biosinteza, sterilizarea cu abur.
Procedeul de sterilizare cu abur este foarte simplu si permite obtinerea
unui grad inalt de sterilitate. Acest procedeu prezinta totusi o serie de
dezavantaje date de reactiile secundare pe care le sufera principalele
componente ale mediului in timpul procesului precum denaturarea proteinelor
si inactivarea enzimelor, degradarea vitaminelor si a anumitor factori de
crestere si supraincalzirii ce poate initia reactii chimice.
Aceste dezavantaje sunt diminuate prin alegerea judicioasa a procesului, care
este totusi cel mai sigur. Procedeul de sterilizare termica a mediului de
cultura poate fi realizat continuu sau discontinuu, utilizand drept sursa de
incalzire aburul sau energia electrica. Deoarece sterilizarea directa in
fermentator prin procedeul discontinuu la 120C necesita un timp indelungat,
degradarea mediului este mai avansata si din acest motiv se alege procedeul
de sterilizare a mediului de cultura in instalatia continua.
Sterilizarea continua a mediilor de cultura la 120-125C
Pentru sterilizarea unor cantitati mari de medii de cultura se recomanda
utilizarea proceselor continue de sterilizare care prezinta o serie de avantaje,
precum: conservarea mai buna a proprietatilor nutritive ale mediului,
controlul superior al calitatii, utilizarea rationala a consumului de abur,
eficacitate si productivitate sporita dar si controlul automatizat. Realizarea in
conditii optime a procesului impune un control al spumarii mediuliu si a
vascozitatii acestuia. Pentru sterilizarea continua a mediilor de cultura se

folosesc instalatii industriale care lucraza la 120-125C.

Instalatia este compusa din trei parti distincte: coloana de sterilizare,

mentinator si racitor.
Coloana de sterilizare este formata din doua tevi concentrice: prin teava
interioara trece aburul, iar prin spatiu inelar circula mediul supus sterilizarii.
In coloana de sterilizare are loc incalzirea mediului pana la 120C, dupa care
acesta este trecut prin mentinator si racitorul teava in teava, pentru
desavarsirea procesului de sterilizare si racirea la 35-40C.
Din diagrama timp-temperatura pentru sterilizarea continua la 120125C rezulta ca incalzirea mediului cu abur in coloana de sterilizare se face
in 4-5 secunde, iar timpul de mentinere(15-20minute) permite o distrugere a
tuturor microorganismelor patogene capabile de multiplicare in conditiile din
fermentator. In acest procedeu, contributia perioadei de racire si de incalzire
fiind de 5-6%, se poate considera ca procesul de sterilizare are loc numai in
mentinator.
Sterilizarea aerului.
Procesele industriale de fermentatie sunt aproape in totalitate procese
aerobe si in marea lor majoritate aseptice. Necesarul orar de aer steril variaza
intre 60-120 m 3 aer/1 m 3 mediu de cultura. In sterilizarea acestor debite mari
de aer apar dificultati generate, pe de o parte de varietatea microoganismelor
prezente si de rezistenta lor la temperaturi uscate si pe de alta de limitele
largi ale dimensiunilor acestora.
Pentru sterilizarea aerului au fost propuse urmatoarele metode:

sterilizare termica
sterilizare cu raze ionizante sau untra-violete
sterilizarea cu agenti chimici
sterilizarea prin filtrare

3.Fermentatia.
Este faza fundamentala a procesului de biosinteza si se realizeaza in trei
etape:
- inoculator
- intermediar
- regim
Aceste etape corespund unor faze de dezvoltare a microorganismelor. Astfel,
in inoculator se petrece procesul de aclimatizare a Penicillium crysogenum la
noile conditii de dezvoltare, in intermediar incepe cresterea exonentiala a
numarului de microorganisme, iar in regim se termina procesul de crestere a
microorganismelor si de formare a penicilinei.
Aceasta etapizare reprezinta o imagine generala si putin idealizata a
procesului de biosinteza, deoarece chiar in intermediar incepe procesul de
elaborare a penicilinelor ca rezultat al distributiei varstelor
microorganismului. Acumularea unor cantitati mari de masa moleculara face
ca volumele fermentatoarelor, in care are loc procesul, sa creasca in raport
zecimal.
Eficacitatea procesului de biosinteza este determinata de conformatia
genetica a tulpinii. Tulpina utilizata este P. Crysogenum Q176 a carei potenta
a fost ridicata foarte mult prin procese de mutatie.
Procesul de fermentatie cuprinde trei faze distincte:
-faza de crestere
-faza de producere
-faza autolitica
Faza de crestere se caracterizeaza prin acumularea de masa miceliana si
utilizarea intensiva a componentelor mediului de cultura. Glucoza este
asimilata foarte rapid atat pentru formarea masei celulare, cat si pentru
formarea energiei necesare. Cerintele de oxigen sunt maxime in aceasta
perioada, iar volumul de CO 2 degajat este mare.
Faza de producere a penicilinelor se caracterizeaza prin incetinirea cresterii
miceliului fie datorita epuizarii constituentilor usor asimilabili, fie altor
conditii precum: scaderea consumului de oxigen, mentinerea pH-ului la 6.87.5 care favorizeaza astfel acumularea de penicilina. In aceasta faza lactoza
este folosita lent de catre miceliu si furnizeaza energia necesara proceselor de
biosinteza sau pentru formarea constituentilor celulari.
Faza autolitica corespunde stadiului in care microoganismele se
epuizeaza ca urmare a activitatii metabolice prelungite, iar sursele de carbon
din mediu sunt consumate. Continutul de azot al miceliului descreste
considerabil si incepe procesul de autoliza al acestuia cu elibereare de
amoniac si cresterea pH-ului peste 8. Producerea penicilinelor inceteaza si
apare un proces de hidroliza alcalina a penicilinelor formate. In practica
industriala nu este permisa prelungirea fermentatiei pana la aparitia autolizei.

Cantitatea de peniciline formate intr-o fermentatie biochimica normala

este rezultatul imbinarii rationale a urmatorilor factori:
-conformatia genetica a tulpinii care decide caacitatea de producere a
penicilinelor
-folosirea unor constituenti adecvati in mediu si un echilibru corect in
proportiile acestora
-mentinerea pH-ului la un nivel optim in mediul de fermentatie
dozarea corecta a raportului intre hidratii de carbon
-adaugarea de precursori care vor decide natura catenei laterale si tipul de
penicilina produsa
-asigurarea necesitatilor de substante minerale
-mentinerea temperaturii optime
Pentru faza de crestere a masei celulare pH-ul optim este de 4.5-5.0, iar
pentru faza de producere a penicilinelor este de 7.0-7.5. Prin urmare, procesul
va trebui condus intre cele doua etape in regim diferit. Nu se recomanda
depasirea pH-ului de 7.5 deoarece incepe procesul de autoliza insotit de
degradarea penicilinelor formate. Mentinerea pH-ului la valoarea 7 in ultima
parte a ciclului de fermentatie asigura valori ridicate pentru vitezele de
respiratie si elaborare de peniciline.
Regimul optim de temperatura este de 25C cu o toleranta de un grad, iar
necesarul de aer, deoarece este un proces aerob, este de 1-1.5 l aer/l mediu x
min., la o turatie a agitatorului de 110-140 rot/min.
. Viteza de dizolvare a oxigenului creste cu turatia agitatorului, dar acesta nu
poate depasi anumite limite deoarece se ajunge la deteriorarea mecanica a
biomasei.
Compozitia mediului de cultura are un rol hotarator in procesul de biosinteza
deoarece, in dezvoltarea sa, microorganismele au nevoie de surse de hidrati de
carbon, azot, substante minerale si precursori. Sursele de hidrati de carbon
sunt necesare pentru dezvoltarea microorganismelor si pentru producerea
penicilinei.
Viteza de utilizare a hidratilor de carbon se inscrie in urmatoarea schema:
glucoza acid lactic lactoza; fapt care confirma ca in faza de crestere a
microorganismelor se consuma glucoza, iar in faza de producere a
penicilinelor se consuma lactoza. Introducerea fructozei sau lactozei in locul
glucozei are ca efect scaderea brusca a vitezei de crestere a masei celulare.
Dirijarea procesului de biosinteza spre obtinerea Penicilinei G se face cu
ajutorul cu ajutorul unei substante care este inglobata in catena laterala si
poarta numele de precursor. Acesta este acidul fenilacetic . Precursorul se
adauga in portiuni deoarece in concentratii mai mari de 0/1-0/2% sunt toxici
pentru microorganisme.
Procesul de formare a penicilinelor fiind aseptic, sterilizarea aparatelor
se face cu abu r la 120-125C, iar mentinerea sterilitatii in timpul procesului
este asigurata de suprapresiunea creata prin barbotarea aerului steril necesar
biosintezei.
Procesul de fermentatie se realizeaza in fermentatoare cilindrice
verticale contruite din otel inoxidabil, echipate cu agitator elice sau turbina,
serpentina pentru racire, conducta pentru aerare, dispozitive spargere-val,
teaca termocuplu, filtru individual de aer si rezervor de antispumant.
Fundurile fermentatoarelor sunt sudate pentru a asigura un grad sporit de

securitate impotriva infectiilor, iar stuturile au garnitura metalica pe toata

suprafata flanselor de legatura.
Dinamica procesului de fermentatie a penicilinelor
Controlul procesului de fermentatie se realizeaza prin determinarea sterilitatii
mediului, a gradului de determinare mofologica a ciupercii, a pH-ului
mediului, a activitatii lichidului de cultura si a consumului de de zahar.
Probele se iau la interval de 4-6 ore, iar procesul se considera terminat atunci
cand continutul de zahar al biomasei ajunge la 0.2-0.6%, iar concentratia
solutiei ramane aproape constanta intre doua determinari.
Perametrii procesului de fermentatie biochimica a penicilinei:
Etapa de
T
Agitarea
Debit aer
Presiunea
fermentatie
[C] [Rot/min] [l/l mediu x
[ata]
min]
Inoculator
261 270
1.0
1.2-1.3
Intermediar
261 170
1-1.2
1.2-1.3
Regim
261 120
0.6-1
1.2-1.3

Durata
[h]
30-40
20-40
90-120

Concentratia penicilinelor in solutia nativa la terminarea procesului de

fermentatie este cuprinsa intre 5%-6%. Valoarea exacta depinde de potenta
susei folosite si de conditiile de realizare a procesului de fermentatie.
4.Filtrarea solutiilor native
Filtrarea la nivel industrial a lichidelor de fermentatie intampina
dificultati considerabile datorate naturii masei celulare. Alegerea utilajului
pentru filtrare este conditionata de:
- caracterul suspensiei,
- productivitate,
- grad de recuperare
- materialul de constructie al suprafetei filtrante
Filtrarea lichidelor care contin masa celulara cu caracter fibros este o operatie
relativ usoara, deoarece miceliul nu colmateaza materialul filtrant si se
desprinde usor de pe acesta. Pentru aceste lichide, la nivel industrial sunt
recomandate filtre rotative cu vid. Filtrele ofera o suprafata mare de filtrare,
posibilitatea spalarii miceliului pe filtru, pentru recuperarea avansata a
produselor utile si nu necesita operatii manuale.
Soluia rezultat se trece printr-un rcitor tubular unde se rcete pn la 3-5C i se
depoziteaz n rezervorul de ateptare, de unde este trimis la extracie. Rcirea este absolut
necesar pentru a reduce viteza reaciilor de degradare a penicilinelor. n unele tehnologii de
fabricaie soluia rcit se trateaz cu cetazol 10% pentru coagularea albuminelor, se filtreaz
i se trimite la extracie. [6,186]
5.Separarea si purificarea penicilinelor
Separarea penicilinelor prin extractie fizica reprezinta singurul procedeu de
separare cu aplicabilitate industriala. Concentratia finala a penicilinei in
lichidele de fermentatie este de 3-6%, in functie de tulpina utilizata. Datorita

dilutiei foarte mari, este necesara concentrarea solutiei prin extractii repetate
a penicilinelor cu solventi.
Fluxul general al separarii penicilinelor cuprinde urmatoarele etape:
- filtrarea lichidului de fermentatie in scopul separarii biomasei
- extractia penicilinelor din filtru cu solvent organic in doua sau mai
multe stadii, in functie de concentratia sa in solutie
- reextractia penicilinelor din solventul organic cu o solutie de carbonat
de sodiu
- cristalizarea si purificarea.
6. Extracia i reextracia
Extracia reprezint operaia de separare a componenilor unui amestec lichid sau solid
pe baza diferenei de solubilitate a acestora ntr-unul sau mai muli solveni. Dac amestecul
supus separrii este lichid, operaia este de extracie lichid-lichid, iar pentru solid, extracie
solid-lichid. Atunci cnd procesul are loc prin intermediul operaiilor fizice, extracia este
fizic, iar atunci cnd intervin reacii chimice, extracia este reactiv.
Extracia fizic lichid-lichid cuprinde 4 etape:
- contactarea soluiei iniiale cu solventul (amestecarea)
- solubilizarea i difuzia solutului n faza solventului (transferul de masa a solutului)
- separarea celor dou faze rezultate (extractul-faza solventului care conine solutul,
rafinatul-soluia iniiala epuizat)
- recuperarea solventului att din extract, ct i din rafinat. [3.52]
Produsele de biosintez se gsesc n lichidul de fermentaie n concentraii reduse (0.5-8%),
fiind n general, compui labili chimic i termic. n plus, n lichidele de fermentaie se gsesc
numeroi compui secundari, unii cu caracterisitici fizico-chimice asemntoare cu ale
produselor utile, de aceea separarea i purificarea produselor de biosintez sunt operaii
dificile, ce implic etape complicate.
Extracia fizic reprezint pn n prezent singurul procedeu de separare industrial al
penicilinei G. Concentraia final a penicilinei G n lichidele de fermentaie este cuprins ntre
3 i 6 %, n funcie de tulpina utilizat. Datorit diluiei foarte mari este necesar concentrarea
soluiei prin extracie i reextracie. Penicilinele pot fi extrase fie din soluia apoas rezultat
n urma filtrrii biomasei, fie direct din lichidul de fermentaie.
Fluxul general al separrii penicilinelor de biosintez este alctuit din 4 etape:
- filtrarea lichidului de fermentaie cu ajutorul filtrelor rotative cu vid, n scopul
separrii biomasei de lichidul care conine penicilinele;
- extracia penicilinelor din filtrat cu un solvent organic n dou sau mai multe stadii, in
funcie de concentraia lor n soluie;
- reextracia penicilinelor din solventul organic cu o soluie de carbonat de sodiu sau de
potasiu;
- cristalizarea i purificarea, n funcie de tipul de penicilin.
Extracia penicilinei G folosete ca mediu supus extraciei fizice, lichidul de fermentaie
filtrat, iar ca solvent acetatul de butil la pH cu valoarea 2. Extracia penicilinei G n acetat de
butil decurge cu randamente maxime numai n condtiile n care acest antibiotic se va gsi n
soluia apoas supus extraciei n form nedisociat. Acesta deoarece acetatul de butil este
un solvent nepolar sau cu polaritate redus. Din analiza procesului de extractive fizica a
penicilinei G cu acetat de butil s-a constat ca:
- n solvent sunt extrase numai molecule de penicilina nedisociat
- ntre molecule de penicilina, n condtiile n care se realizeaz extracia, nu are loc formarea
unor asociaii

- n acetatul de butil penicilina G nu disociaz

Schema de operaii pentru separarea penicilinelor prin extracie este prezentat n schema
urmtoare:
6.Uscarea
Uscarea este o operatie prin care se indeparteaza umiditatea dintr-un material
cu ajutorul energiei termice.Termenul de uscare se mai utilizeaza si in cazul
indepartatii unui component in stare lichida sau de vapori dintr-un gaz sau
dintr-un amestec lichid.
Uscatoarele se pot clasifica in functie de mai multe criterii:
Penicilina G precipitata se filtreaza pe filtrul Nuce si se usuca in uscator
dulap la 35-45C sub vid de 100-225 mmHg, timp de 16-20 ore.

PENICILIINA V
Penicilina V se obtine prin aceeasi tehnologie, doar ca la fermentatie se foloseste ca precursor
acid fenoxiacetic, iar extractia se face in doua faze, posibil datorita solubilitatii foarte scazute
a penicilinei V in apa. Dupa reextractie in apa si acidulare cu acid sulfuric diluat, produsul
precipitat se filtreaza, se purifica de solvent si se usuca la 35-400C sub un vid de 100-200 mm
Hg.
In ambele cazuri rezulta cantitati mari de butanol impurificat in principal cu acetat de
butil si apa. Regenerarea butanolului se face prin distilare si rectificare in regim discontinuu,
semicontinuu sau continuu. In prima faza se realizeaza o distilare la 92-94 0C pentru
indepartarea impuritatilor cu punct de fierbere ridicate, se decanteaza o parte din apa, dupa

care amestecul se preincalzeste si se trimite in coloana de rectificare, de unde rezulta butanol

regenerat, care se recircula in proces.

SCHEMA BLOC A INSTALATIEI DE FABRICARE A PENICILIN

CARACTERISTICI GENERALE:

Structura chimica

Proprietati

Propriet i fizice
Penicilina G se prezint sub forma unei substan e albe, cristaline,
solubile in ap i solven i organici, insolubil n eter, cloroform, uleiuri
grase, parafin. p.t.=80C Miros slab, caracteristic, gust amar. Substan
higroscopic. (1,86)
Propriet i chimice .
Penicilinene sunt instabile n prezen a acizilor, alcalilor, oxidan ilor,
alcoolilor, metalelor grele i la temperaturi ridicate. Penicilina i i pierde
propriet ile in solu ii cu pH acid mai mic de 5 sau bazic mai mare de 8. (4,3)
In solu ii apoase prezint pH= 5,5-7,5.
Prezint trei atomi de carbon asimetrici (C 3 , C 5 ,C 7 ), fiind optic activ
cu D 2 0 +241
Produsul ini ial rezultat prin hidroliza nucleofil (prezen a lactamazelor, a penicilinazelor sau a ionilor metalici) a penicilinei este acidul
peniciloic, biologic inactiv, acesta prin acidulare pierde o molecul de CO 2
trecnd n acid peniloic.
Proprietai biologice
Penicilina G se prezint sub form de sruri de sodiu sau potasiu fiind activ
bacteriostatic i bactericid fa de bacili i coci grampozitivi. (1,86)
n studiul aciunii biologice a antibioticelor se urmrete stabilirea relaiei dintre
structura chimic a medicamentului i aciunea sa farmacologic pe de o parte, iar pe de alta
se caut determinarea naturii i a structurii chimice a receptorilor i modul de interaciune
ntre receptor i medicament.
De exemplu, cunoscndu-se aciunea anestezic a cocainei s-a sintetizat novocaina
care este mai ieftin i mai accesibil.
Proprietile biologice a penicilinei sunt date de structura chimic, proprietile fizice
i chimice, conformaia spaial, natura interaciunilor cu receptorul, viteza de metabolizare.

Penicilinele au ca mecanism de aciune, impiedicarea formrii peretelui celular, prin

legarea transversal a lanurilor aparinnd unui polimer peptidoglicanic, format dintr-un lan
de uniti N-acetilglucozamin-acid N-acetilmuramic, cu lanuri de pentapeptid-entaglicin,
ataate perpendicular. Legtura dintre glicina terminal a pentaglicinei i D-alanin o
realizeaz transpeptidaza membranar. Penicilinele se cupleaz cu transpeptidaza, o
blocheaz, imiedicnd astfel formarea legturilor transversale , care asigur existena peretelui
bacterian. Celulele microbiene, lipsite de perete, sunt expuse tensiunilor osmotice i mor.
Bacteriile care nu au perete celular nu sunt sensibile la aciunea penicilinelor.
Penicilinele pot aciona asupra funciei enzimatice a proteinelor, ducnd la autoliza
unora dintre bacterii, sau la inhibarea creterii. (3, 44)
Administrarea penicilinei se face intramuscular, intravenos sau intrarahidian, la
intervale de 6 ore. Eliminarea se produce pe cale renal, n form nemodificat.

Utilizari
Infectii

-infectii la nivelul urechilor, nasului si gatului

-infectii ale tractului respirator
-infectii ale organelor genitale la femei
-infectii ale oaselor
-infectii la nivelul foitelor care invelesc inima
-infectii ale pielii si ale tesuturilor moi

Afectiuni

-actinomicoza
-difterie
-erizipel
-gangrena gazoasa
-meningita si abces cerebral
-peritonita
-septicemie
-tetanos
-antrax
-leptospiroza
-listerioza
-febra muscaturii de sobolan
-boala Lyme
-pasteureloza
-complicatii secundare ale gonoreei si sifilisului (artrita gonococica sau
andocardita, sifilis congenital si neurosifilis)

PRODUCATORI:

In Romania, an 2013:

COMPANIE

Cifra de afaceri (milioane lei)

Terapia
Antibiotice S.A.
Zentiva
Sandoz
Labormed-Pharma

500,63
252, 69
290,36
184,07
141,78

Gedeon Richter
Biofarm

119,18
63,36

De remarcat este faptul ca Antibiotice S.A. Iasi este cel mai mare producator de Penicilina din
sud-estul Europei, 30% din productia totala mergand spre export.

In lume, an 2013:

COMPANIE

Cifra de afaceri (milioane dolari)

Pfizer

47.878

Novartis

47.468

Roche

39.163

Merck & Co.

37.437

Sanofi

37.124

GalaxoSmithKline

33.330

Johnson % Johnson

28.125

PROCESUL TEHNOLOGIC

Procesul tehnologic de obinere a penicilinei G se realizeaz prin procedeul discontinuu de

fermentaie n profunzime care prezint o serie de avantaje precum:
-

pericolul de infectare a mediilor de cultur este redus

randament ridicat
procesul este omogen
costuri de investiie reduse

Obinerea penicilinei G s-a efectuat dupa urmtoarea schem bloc:

Hidrati de carbon
Extract de porumb

Saruri nutritive
Aer nesteril

Pregatire mediu
de cultura

Abur, 5 a.t.a.
Penicillium crysogenum

Sterilizare m.c.

Sterilizare aer
Condens

Ag. antispumant
Acid fenilacetic

Fermentatie

Filtrare
Masa celulara
Acetat de butil

Extractie

Reextractie

Sol. dil. H 2 SO 4
Faza apoasa

Sol.NaCO 3
Butanol

`CH 3 Cl 3
butanol

Distilare
azeotropa

Reziduuri

Filtrare, spalare
pe

Uscare

Pe
ni
c
G ilin
a

Realizarea in conditii optime a procesului impune un control al

spumarii mediuliu si a vascozitatii acestuia. Pentru sterilizarea continua a
mediilor de cultura se folosesc instalatii industriale care lucraza la 120- 125 0

Instalatia este compusa din trei parti distincte: coloana de sterilizare,

mentinator si racitor.
Sterilizarea aerului.
Procesele industriale de fermentatie sunt aproape in totalitate procese
aerobe si in marea lor majoritate aseptice. Necesarul orar de aer steril variaza
intre 60-120 m 3 aer/m 3 mediu de cultura. In sterilizarea acestor debite mari de
aer apar dificultati generate, pe de o parte de varietatea microoganismelor
prezente si de rezistenta lor la temperaturi uscate si pe de alta de limitele
largi ale dimensiunilor acestora.
.

3.Fermentatia.
Este faza fundamentala a procesului de biosinteza si se realizeaza in trei
etape:
- inoculator
- intermediar
- regim
Aceste etape corespund unor faze de dezvoltare a microorganismelor.
Astfel, in inoculator se petrece procesul de aclimatizare a Penicillium
crysogenum la noile conditii de dezvoltare, in intermediar incepe cresterea
exonentiala a numarului de microorganisme, iar in regim se termina procesul
de crestere a microorganismelor si de formare a penicilinei.
Aceasta etapizare reprezinta o imagine generala si putin idealizata a
procesului de biosinteza, deoarece chiar in intermediar incepe procesul de
elaborare
a
penicilinelor
ca
rezultat
al
distributiei
varstelor
microorganismului. Acumularea unor cantitati mari de masa moleculara face
ca volumele fermentatoarelor, in care are loc procesul, sa creasca in raport
zecimal.
Eficacitatea procesului de biosinteza este determinata de conformatia
genetica a tulpinei. Tulpina utilizata este P. Crysogenum Q176 a carei potenta
a fost ridicata foarte mult prin procese de mutatie. O tulpina buna se
caracterizeaza prin capacitatea mare de inmultire, utilizare rapida a azotului
si a precursorului, lipsa pigmentilor in biomasa si miceliu fibros.
Procesul de fermentatie cuprinde trei faze distincte:
- faza de crestere
- faza de producere
- faza autolitica
Cantitatea de peniciline formate intr-o fermentatie biochimica normala
este rezultatul imbinarii rationale a urmatorilor factori:

conformatia genetica a tulpinii care decide caacitatea de producere a

penicilinelor
- folosirea unor constituenti adecvati in mediu si un echilibru corect
in proportiile acestora
- mentinerea pH-ului la un nivel optim in mediul de fermentatie
- dozarea corecta a raportului intre hidratii de carbon
- adaugarea de precursori care vor decide natura catenei laterale si
tipul de penicilina produsa
- asigurarea necesitatilor de substante minerale
- mentinerea temperaturii optime
Regimul optim de temperatura este de 25C cu o toleranta de un grad,
iar necesarul de aer, deoarece este un proces aerob, este de 1-1.5 l aer/l mediu
x min., la o turatie a agitatorului elicoidal de 110-140 rot/min.
. Viteza de dizolvare a oxigenului creste cu turatia agitatorului, dar
acesta nu poate depasi anumite limite deoarece se ajunge la deteriorarea
mecanica a biomasei.

reactia de consum a oxigenului

Din datele existente in literature de specialitate rezulta ca in sisteme

eterogene gaz-lichid-solid, bine agitate, viteza procesului de transfer de masa

al oxigenului este determinate de difuzia oxigenului dizolvat prin filmul de
lichid.
.
Necesarul de substante minerale pentru fazele de crestere a masei
celulare si elaborarii de peniciline pentru P.crysogenum Q174 este urmatorul:
Element

Valori exprimate in mg/l

Cresterea P.Crysogenum
Potasiu
40
Magneziu 8
Fosfor
80
Fier
0.2
Sulf
70

mediu
Producerea penicilinei
40
8
200
7
100

Dinamica procesului de fermentatie a penicilinelor

Controlul procesului de fermentatie se realizeaza prin determinarea
sterilitatii mediului, a gradului de determinare mofologica a ciupercii, a pHului mediului, a activitatii lichidului de cultura si a consumului de de zahar.
Probele se iau la interval de 4-6 ore, iar procesul se considera terminat atunci

cand continutul de zahar al biomasei ajunge la 0.2-0.6%, iar concentratia

solutiei ramane aproape constanta intre doua determinari.
Perametrii procesului de fermentatie biochimica a penicilinei:
Etapa
de T
Agitarea
Debit aer
Presiunea
fermentatie
[C] [Rot/min] [l/l mediu x [ata]
min]
Inoculator
261 270
1.0
1.2-1.3
Intermediar
261 170
1-1.2
1.2-1.3
Regim
261 120
0.6-1
1.2-1.3

Durata
[h]
30-40
20-40
90-120

Concentratia penicilinelor in solutia nativa la terminarea procesului de

fermentatie este cuprinsa intre 5%-6%. Valoarea exacta depinde de potenta
susei folosite si de conditiile de realizare a procesului de fermentatie.
4.Filtrarea
Filtrarea la nivel industrial a lichidelor de fermentatie intampina
dificultati considerabile datorate naturii masei celulare. Alegerea utilajului
pentru filtrare este conditionata de:
- caracterul suspensiei,
- productivitate,
- grad de recuperare
- materialul
de
constructie
al
suprafetei filtrante
Filtrarea lichidelor care contin masa
celulara cu caracter fibros este o operatie
relativ usoara, deoarece miceliul nu
colmateaza materialul
filtrant si se
desprinde usor de pe acesta. Pentru aceste
lichide,
la
nivel
industrial
sunt
recomandate filtre rotative cu vid.

5.Separarea
penicilinelor

si

purificarea

Separarea penicilinelor prin extractie

fizica rerezinta singurul procedeu de
separare cu aplicabilitate industriala.
Concentratia finala a penicilinei in
lichidele de fermentatie este de 3-6%, in
functie de tulpina utilizata. Datorita
dilutiei
foarte
mari,
este
necesara
concentrarea solutiei prin extractii repetate
a penicilinelor cu solventi.

Fluxul general al separarii penicilinelor cuprinde urmatoarele etape:

- filtrarea lichidului de fermentatie in scopul separarii biomasei
- extractia penicilinelor din filtru cu solvent organic in doua sau
mai multe stadii, in functie de conc sa in solutie
- reextractia penicilinelor din solventul organic cu o solutie de
carbonat de sodiu
- cristalizarea si purificarea.
6.Extracia i reextracia
Extracia reprezint operaia de separare a componenilor unui amestec lichid sau solid
pe baza diferenei de solubilitate a acestora ntr-unul sau mai muli solveni. Dac amestecul
supus separrii este lichid, operaia este de extracie lichid-lichid, iar pentru solid, extracie
solid-lichid. Atunci cnd procesul are loc prin intermediul operaiilor fizice, extracia este
fizic, iar atunci cnd intervin reacii chimice, extracia este reactiv.
Fluxul general al separrii penicilinelor de biosintez este alctuit din 4 etape:
1.
filtrarea lichidului de fermentaie cu ajutorul filtrelor rotative cu vid, n scopul
separrii biomasei de lichidul care conine penicilinele;
2.
extracia penicilinelor din filtrat cu un solvent organic n dou sau mai multe
stadii, n funcie de concentraia lor n soluie;
3.
reextracia penicilinelor din solventul organic cu o soluie de carbonat de sodiu
sau de potasiu;
4.
cristalizarea i purificarea, n funcie de tipul de penicilin.
5.
Extracia penicilinei G folosete ca mediu supus extraciei fizice, lichidul de
fermentaie filtrate, iar ca solvent acetatul de butil la pH cu valoarea 2.
Extracia penicilinei G n acetat de butil decurge cu randamente maxime numai n
condtiile n care acest antibiotic se va gsi n soluia apoas supus extraciei n form
nedisociat. Acesta deoarece acetatul de butil este un solvent nepolar sau cu polaritate redus.
Din analiza procesului de extractive fizica a penicilinei G cu acetat de butil s-a constat ca:
- n solvent sunt extrase numai molecule de penicilina nedisociat
- ntre molecule de penicilina, n condtiile n care se realizeaz extracia, nu are loc
formarea unor asociaii
- n acetatul de butil penicilina G nu disociaz

Pentru extracia penicilinei G se

folosete extractorul Podbielniak. Acesta este
construit dintr=o foaie metalic nfurat n
spiral n jurul unui arbore care se rotete cu
2000-5000rpm..Rotorul are forma unei spirale
un numr variabil de spire( 6-33 spire) a cror
seciune formeaz canale paralele.

cu

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

ansamblu rotor +ax

carcas
lagre
curea de tranmisie
foaie metalic spiralat perforat
conducte de distribuie a fazelor
conduct pentru lichidele de splare i
curare
8. tuuri de alimentare i evacuare

7. Distilarea azeotrop
n prezent pentru separarea srurilor penicilinei G din soluia apoas rezultat de la
reextracia n carbon de Na(K), se folosete procedeul antrenrii azeotrope a apei cu butanol,
la vid, astfel ncat, odat cu ndeprtarea apei are loc cristalizarea srii respective, apoi, acesta
se filtreaz si se spal cu butanol i cloroform.
8. Uscarea
Uscarea este o operatie prin care se indeparteaza umiditatea dintr-un
material cu ajutorul energiei termice.Termenul de uscare se mai utilizeaza si
in cazul indepartatii unui component in stare lichida sau de vapori dintr-un
gaz sau dintr-un amestec lichid.
Penicilina G precipitata se filtreaza pe filtrul Nuce si se usuca in uscator
dulap la 35-45C sub vid de 100-225 mmHg, timp de 16-20 ore.
2.4.6 Bilantul de materiale
Determinarea productiei pe sarje (Pan)
Pan = 26 tone/an = 26*103 kg/an
Numarul de sarje

FAT = fondul anual de timp

FAT = 330 zile = 330 * 24 h

ts = tf + taux
tf = durata fermentatiei
tf = 140 h
taux = timpii auxiliari = [10-15] h se adopta taux = 13 h
ts = 140 + 13 = 153 ore
O sarja :

Productia in

fermentator

g randament global

Randamentele specifice pentru fiecare etapa a procesului tehnologic sunt urmatoarele :

-

filtrare : 80%

- cristalizare + distilare azeotropa : 94%

extractie : 94%

- filtrare + spalare : 95 %

reextractie 90%

- uscare : 98%

g = 0,59229 %

Productivitatea microorganismului
Productivitatea microorganismului pentru penicilina este de 80000 ui/ml, iar
activitatea standard este de 1670 ui/ml
1 mg................................1670 ui/ml
x mg..............................80000 ui/ml

x = 47,9041 mg/ml = 47,9041 kg/m3

P = productivitatea microorganismului ; P = x
P = 47,9041 kg/m3
Vu = volumul util

Mmdc = masa mediului de cultura

Mmdc = Vu *
= densitatea apei la temperatura de 25C
= 997,047 kg/m3
M
mdc

= 17,9676 * 997,047 = 17914,581 kg/sarja

1. Pregatirea mediului de cultura

In fermentatorul de regim, compozitia mediului de cultura este urmatoarea:
Componentii mediului de cultura
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13

Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa

Fermentatorul de regim (%)

2,6
6,5
2,5
0,3
1,25
0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
84,736

Apa = 100 - xi
100 kg M.d.c. ..................................2,6 kg extract de porumb
17914,581 kg M.d.c.........................x1 kg extract de porumb
x1 = 465,779 kg extract de porumb/sarja
100 kg M.d.c.......................................6,5 kg lactoza
17914,581 kg M.d.c............................x2 kg lactoza
x2 = 1164,448 kg lactoza/sarja
100 kg M.d.c...........................2,5 kg glucoza
17914,581 kg M.d.c.................x3 kg glucoza
x3 = 447,865 kg glucoza/sarja
100 kg M.d.c.............................0,3 kg faina de soia
17914,581 kg M.d.c..................x4 kg faina de soia
x4 = 53,744 kg faina de soia/sarja
100 kg M.d.c...............................1,25 kg CaCO3
17914,581 kg M.d.c.....................x5 kg CaCO3
x5 = 223,932 kg CaCO3/sarja
100 kg M.d.c..............................0,55 kg KH2PO4
17914,581 kg M.d.c....................x6 kg KH2PO4
x6 = 98,53 kg KH2PO4/sarja
100 kg M.d.c.............................0,3 kg NH4NO3
17914,581 kg M.d.c.....x7 kg NH4NO3
x7 = 53,744 kh NH4NO3/sarja
100 kg M.d.c..0,06 kg Na2SO4
17914,581 kg M.d.cx8 kg Na2SO4

x8 = 10,748 kg Na2SO4/sarja
100 kg M.d.c..............................0,002 kg ZnSO4
17914,581 kg M.d.c...................x9 kg ZnSO4
x9 = 0,358 kg ZnSO4/sarja
100 kg M.d.c..............................0,4 kg Acid fenilacetic
17914,581 kg M.d.c..................x10 kg Acid fenilacetic
x10 = 71,658 kg Acid fenilacetic/sarja
100 kg M.d.c........................0,8 kg Tiosulfat de sodiu
17914,581 kg M.d.c.............x11 kg Tiosulfat de sodium
x11 = 143,316 kg Tiosulfat de sodium/sarja
100 kg M.d.c........................0,002 kg MnSO4
17914,581 kg M.d.c............x12 kg MnSO4
x12 = 0,358 kg MnSO4/sarja

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13

Materiale intrate
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

%
2,6
6,5
2,5
0,3
1,25
0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
84,736
100

kg/sarja
465,779
1164,448
447,865
53,744
223,932
98,53
53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
15180,099
17914,575

Materiale iesite
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

Componentii in exces:
-

extract de porumb: 2,86 % ;

lactoza : 7,15% ;

512,357 kg/sarja
1280,891 kg/sarja

%
2,6
6,5
2,5
0,3
1,25
0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
84,736
100

kg/sarja
465,779
1164,448
447,865
53,744
223,932
98,53
53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
15180,099
17914,575

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13

glucoza : 2,75% ;

faina de soia : 0,33% ; 59,118 kg/sarja

Materiale intrate
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

%
2,86
7,15
2,75
0,33
1,25
0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
83,546
100

492,65 kg/sarja

kg/sarja
512,357
1280,891
492,65
59,118
223,932
98,53
53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
14966,915
17914,575

Materiale iesite
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4
Apa
TOTAL

%
2,86
7,15
2,75
0,33
1,25
0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002
83,546
100

kg/sarja
512,357
1280,891
492,65
59,118
223,932
98,53
53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358
14966,915
17914,575

Datorita componentilor care se degradeaza si adaugarii lor in exces, cantitatea de apa este :
Apa = 100 - xi = 83,546kg

2. Sterilizarea
In aceasta etapa se degradeaza compusii care la etapa precedenta au primit un excedent de
10%.
Marimi intrate
1
Extract de porumb
2
Lactoza
3
Glucoza
4
Faina de soia
5
CaCO3
6
KH2PO4
7
NH4NO3
8
Na2SO4
9
ZnSO4
10
Acid fenilacetic
11
Tiosulfat de sodiu
12
MnSO4

%
2,86
7,15
2,75
0,33
1,25
0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002

kg/sarja
512,357
1280,891
492,65
59,118
223,932
98,53
53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358

Marimi iesite
Extract de porumb
Lactoza
Glucoza
Faina de soia
CaCO3
KH2PO4
NH4NO3
Na2SO4
ZnSO4
Acid fenilacetic
Tiosulfat de sodiu
MnSO4

%
2,6
6,5
2,5
0,3
1,25
0,55
0,3
0,06
0,002
0,4
0,8
0,002

kg/sarja
465,779
1164,448
447,865
53,744
223,932
98,53
53,744
10,748
0,358
71,658
143,316
0,358

13

Apa

83,546 14966,915
100
17914,575

TOTAL

Apa
TOTAL

84,736 15180,099
100
17914,575

3. Fermentatia
In etapa de fermentatie este necesar calculul a 3 cantitati : necesarul de aer, cantitatea de
biomasa si cantitatea de apa evaporata.
Aer.
Necesarul de aer pentru etapa de fermentatie se considera a fi

1 Laer / 1 Lm.d.c * min

1L = 10-3m3 M.d.c................................1L = 10-3m3 aer

Vu = 17,9676 m3 M.d.c.........................x m3 aer
x=17,9676 m3 aer/min
1 min.........................................17,9676 m3 aer
tf = 140 * 60 = 8400 min..........y
y = 150927,84 m3 aer/sarja
0 = 1,293 kg/m3

Maer = Vaer * aer

T0 = 273 K
T = 298 K
P = 1 atm
P0 = 1,1 atm

Maer = 196508,047 kg/sarja

Biomasa.
cx = 20 g s.u./l M.d.c
Celulele vii contin 20% substanta uscata si 80% apa.
1L = 10-3 m3 M.d.c.......................................100 g celule
17,9676 m3 .................................................cx g celule
cx = 1796,76 kg biomasa/sarja
Apa evaporata.

- 1 kg de aer trecut prin mediul de cultura preia 0,01 kg de apa ;

1 kg aer.............................0,01 kg apa evaporata
196508,047 kg aer............x kg apa evaporata
x = 1965,080 kg apa evaporata/sarja
Minocul = 0,1 * Mm.d.c = 1791,458 kg/sarja
Mmediu = 0,9 * Mm.d.c = 16123,122 kg/sarja
Ldf masa lichidului de fermentatie
Ldf = Minocul + Mmediu Mapa evaporata - Mbiomasa
Ldf = 17914,581 1965,080 1796,76
Ldf = 14152,740 kg/sarja

1
2
3
4

Marimi intrate
Mediu de cultura
Inocul
Aer
TOTAL

kg/sarja
16123,122

Marimi iesite
Lichid de fermentatie

(Penicilina G)
1791,458
Biomasa
196508,047 Apa evaporata
Aer
214422,627 TOTAL

4.Filtrarea
= 80%
- precipitatul retine 20% din lichidul de fermentatie
Mpp - masa precipitatului
Mpp = Mbiomasa + 0.2 * Mpp = Mbiomasa / 0,8
Mpp = 2245,95 kg/sarja
Mfiltrat = Ldf 0,2 * Mpp
Mfiltrat = 14152,140 0,2 * 2245,950 = 13703,55 kg/sarja

kg/sarja
14152,740
(860,722)
1796,76
1965.080
196508,047
214422,627

Marimi intrate
Lichid de fermentatie

kg/sarja
Marimi iesite
14152,740 Precipitat

kg/sarja
2245,95

(Penicilina G)
Biomasa

(860,722)
1796,76

Filtrat

13703,55

TOTAL

15949,5

(Penicilina G)
TOTAL

(688,577)
15949,5

5. Extractia
= 94%
- extractia se realizeaza utilizand acetat de butil in raport de 1:3 fata de filtrat
Madb = Mfiltrat / 3
Madb = 4567,85 kg/sarja
- reactia chimica dupa care are loc extractia este urmatoarea:
2PCOOK + H2SO4 2PCOOK + K2SO4

Fermentatia are loc la un pH 6,7. Extractia are loc la pH 2. In acest scop se adauga acid
sulfuric.
pH=6,7
pH=2

1
2
3

pH=4,7

Marimi intrate
Filtrat

kg/sarja
13703,55

Marimi iesite
Extract

(Penicilina G)
Acetat de butil
H2SO4 4%
TOTAL

(688,577) (Penicilina G)
4567,85
Rafinat
2267,818
20539,218 TOTAL

kg/sarja
5057,6361
(b=581,310)
15481,5602
20539,1962

6. Reextractia
= 90%
- reextractia se realizeaza cu solutie de K2CO3 10% in exces de 10%

- are loc dupa urmatoarea reactie:

2PCOOH + K2CO3 2PCOOK + CO2 + H2O

Marimi intrate
Extract

kg/sarja
5057,636

(Penicilina G)
K2CO3 10%

(581,310)
321,001
Solutie carbonat

TOTAL

6378,637

Marimi iesite
Solvent

(Penicilina G)
TOTAL

kg/sarja
4444,9341
1933,8712
(c=582,7023)
6378,805

7. Cristalizare. Distilare azeotropa.

= 0,94

1
2
3

Marimi intrate
Solutie carbonat

kg/sarja
1933,8712

(Pen. G)
BuOH

(582,7023) Precipitat
3445,4807 Azeotrop
BuOHI
5379,351
TOTAL

TOTAL

Marimi iesite
Penicilina G

8. Filtrare
= 0,95
- cristalele se spala pe filtru cu BuOH si CHCl3 in raport de 1:5 fata de masa
pecipitatului
MBuOH = MCHCl3 = Mpp/5 = 109,5482 kg/sarja

kg/sarja
547,7401
4222,4082
609,2088
5379,3517

1
2
3
4

Marimi intrate
Penicilina G pp

kg/sarja
547,7401

Marimi iesite
Precipitat

BuOH
CHCl3
BuOHI
TOTAL

109,5482
109,5482
609,2088
1376,0453

BuOH
CHCl3
BuOHI`
TOTAL

kg/sarja
578,1701
(e=520,353)
109,5482
109,5482
578,7788
1376,0349

9. Uscare
= 0,98
- umiditatea retinuta este de 10%
MCHCl3 = 0,1 * Mpp + Mpp pierdut = 68,224 kg/sarja
Mpp pierdut = e * 0,02 = 10,407 kg/sarja

1
2

Marimi intrate
Precipitat

kg/sarja
578,1701

TOTAL

578,1701

Marimi iesite
Penicilina G
CHCl3
TOTAL

kg/sarja
509,9459
68,224
578,1699

Din tehnologia obinerii penicilinei G prin fermentaie discontinu, pe lng produsul

principal apar n diferite etape produse secundare i deeuri de fabricaie. Principalul deeu
rezultatat n procesul de biosintez a penicilinei G este miceliul separat prin filtrarea lichidului
de fermentaie. Miceliul se usuc, se trateaz cu un mediu alcalin, se amestec cu lisin sau
extract vitaminic obinnd o mas proteic valoroas pentru zootehnie.
Apele cu urme de solvent sunt supuse ndeprtrii solventului apoi se epureaz. Apele
acide de la extracie se neutralizeaz i se trimit la staiile de epurare.
Procesul de epurare const n ndeprtarea din apele uzate a
s u b s t a n e l o r t o x i c e , a microorganismelor, n scopul proteciei mediului nconjurtor.
Evacuarea apelor uzate neepurate n mod corespunztor poate prejudicia, printre altele, n
primul rnd, sntatea publica. Ca o prim msur STAS 1481-76, prevede ca apele uzate sa
fie evacuate ntotdeauna n aval de punctele de folosin. Epurarea apelor uzate se realizeaz
n staiide epurare; acestea fac parte integrant din canalizarea oraului sau
industrie, mrimea lor fiind d e t e r m i n a t d e g r a d u l d e e p u r a r e n e c e s a r,
d e d e b i t e l e i c a r a c t e r i s t i c i l e a p e l o r u z a t e , de folosinele prezente si viitoare ale
apelor.
Epurarea apelor uzate se poate realiza prin metode ce se bazeaz pe procese
fizice,chimice i biologice, care difer funcie de tipul poluanilor i concentraia lor n apa
uzat.Se poate face o clasificare a acestor metode lund n considerare tipul procesului care
st la baza metodei de epurare:

- Epurare mecanic
- Epurare chimic
- Epurare biologic
- Epurare avansat
Considernd operaiile i procesele unitare necesare pentru a realiza ndeprtarea
poluanilor, ntr-un anumit stadiu al sistemului de epurare n:
- Epurare primar
- Epurare secundar
- Epurare teriar (avansat
Apele uzate industriale sunt admise n reeaua de canalizare a oraului numai dac
ndeplinesc anumite condiii. Este interzis evacuarea n reelele de canalizare oreneti a
apelor reziduale industriale care conin:
-suspensii sau alte materiale care se pot depune
-corpuri solide, solide plutitoare sau antrenate care nu trec prin grtarul cu spaiul liber de
20 mm ntre bare
-corpuri solide antrenate, dure care pot genera zone de corodare a colectoarelor
-pcur, uleiuri, grsimi care pot genera aderen pe pereii colectorului
-substane care provoac fenomene de coagulare
-substane cu agresivitate chimic asupra materialului de construcie a colectorului i
staiei de epurare
-substane ca: benzin, benzen, eter, cloroform, acetilen, hidrocarburi clorurate, etc., care
prin evaporare pot provoca amestecuri detonante
-substane nocive care pot pune n pericol personalul de deservire a staiilor de epurare
-substane inhibitoare ale procesului de epurare care ar putea prejudicia funcionarea
instalaiilor de epurare biologic sau a celor de fermentare a namolului
-ape calde cu temperaturi de peste 50C.
O alt surs de poluare este reprezentat de eliminarea de gaze, CO2 i aer-de cele mai
multe ori amestecat cu particule lichide sau solide. Prin interaciunea chimic a acestor
substane cu diferite forme fizice ale apei pot rezulta uneori substane chimice foarte toxice.
3.1. Controlul, reglarea i automatizarea procesului tehnologic

Fig.1 Fermentator
Obiectivul

conducerii automate a unui fermentator este realizarea i meninerea

condiiilor favorabile pentru viaa i producerea microorganismelor. Acest fapt se face prin
reglarea automata a unor parametrii tehnologici specifici proceselor de biosinteza.

Principalii parametri luati in considerare sunt:

temperatura
presiunea
pH-ul
concentraia reactanilor
debit
nivelul lichidului
nivelul spumei
nivelul Oxigenului

Reglarea automata a nivelului.

n cazul unui rezervor nchis, cu seciune transversal mare si cu suprapresiune
depind considerabil presiunea hidrostatic,variaii ale suprapresiunii vor induce abateri
relativ mici ale nivelului dar modificari nsemnate ale debitului de ieire. Pentru aceste situaii
se recomand reglarea nivelului cu SRA evoluate, n cascad nivel-debit.

Obiectivul reglarii automate a nivelului este de a mentine cu precizie ridicata un nivel

constant. Principala perturbatie este reprezentata de variatia debitului de intrare, iar variabila
manipulata va fi debitul de evacuare.

Reglarea automata a presiunii in vase inchise.

In cazul schemei de reglare a presiunii in vase inchise avem in partea superioara a
vasului, supapa cu rol de reducere a presiunii. Aceasta schema este utilizata numai atunci cand
fluxul de alimentare are in permanenta presiune mai mare decat valoarea de referinta.
Reglarea automata a temperaturii
Transferul de caldura se face prin conductie. Variabila manipulata este de regula debitul
de agent termic. Pentru stabilizarea temperaturii in bioreactoare se foloseste o schema de
reglare tip cascada: temperatura debit. Bucla de debit stabilizeaza debitul de agent de
incalzire la valoarea data de regulatorul de temperatura inainte ca abaterea acestui debit sa
influenteze temperatura care este paramentrul reglat principal. Dac temperatura lichidului
ncalzit depaseste referinta, regulatorul comanda inchiderea partiala a ventilului de reglare de
pe conducta de agent.
Reglarea automata a concentratiei
Reglarea automata a concentratiei in bioreactoare este realizata de cele mai multe
ori indirect, stabilizand direct alti parametrii care influenteaza desfasurarea procesului de
reactie: temperatura, debite de reactanti , timpi de stationare in reactor, etc. Reglarea automata
directa a concentratie este justificata in cazurile in care viteza de reactie fluctueaza si abaterile
concentratiei au efecte economice semnificative. De exemplu, concentratia unui produs poate
trece printr-un maxim dupa care, cresterea conversiei reactantilor duce la descompunerea
acestuia intr-o serie de produse secundare. In acest caz reactorul trebuie automatizat, avand ca
scop obtinerea unei concentratii optime a produsului care, in mod obisnuit poate fi mai mica
decat valoarea maxima. Reglarea automata a concentratiei se face indirect urmarind alti
parametrii cum ar fi: densitate, indice de refractie, vascozitate, etc.

Reglarea automata a pH-ului.

Pentru obtinerea pH-ului dorit al unei solutii se recurge la adaugarea in aceasta a unor
reactivi sub forma altor solutii de acizi si baze , substante pulverizate, substante gazoase, a
unor solutii tampon, agenti de neutralizare.
Sistemele de reglare a pH-ului au scopul de a regla pH-ul ca o actiune suplimentara, in
ideea realizarii unei conditii necesare pentru buna desfasurare a unui proces. In procesul de
fermentatie, unde datorita unui timp indelungat de stationare a masei de reactie in reactor si a
consumului lent de reactiv adaugat pentru stabilizarea pH-ului, reglarea este destul de usor de
indeplinit si este suficient un regulator simplu, bi-pozitional.
Reglarea nivelului spumei
Sensorii sau electrozii de contact reprezinta cea mai simpla soluie pentru controlul
formarii spumei. Aceste sisteme sunt constituite din dou fire metalice fixate intr-un corp
izolant, a cror capete sunt plasate la o distanta foarte mica, unul de altul . Acest tip de sensor
se plaseaz la o anumita inlime deasupra mediului lichid din interiorul bioreactorului. Prin
atingerea spumei la extremitatile capetelor neizolate ale firelor metalice, se realizeaza practic
un contact electric cu apariia unui semnal analitic, care dup o prealabila amplificare poate
declana un sistem de avertizare optic sau acustic, sau ambele. Simultan, semnalul dat poate
actiona spargatorul mecanic de spuma, sau dupa un anumit interval de timp sistemul de
adugare a agentului de antispumare.
Reglarea automat a oxigenului
Oxigenul constituie unul dintre parametrii chimici de baz pentru majoritatea
proceselor biochimice industriale, influennd n mod decisiv numeroase microorganisme,
ntrucat dezvoltarea multora dintre acestea este condiionat.

Reglarea automat a oxigenului se face prin intermediul senzorului Mancy. Este un

senzor de tip galvanic, const n eliminarea complet al rezervorului cu electrolit. ntreaga
cantitate de electrolit se gasete sub forma unui film plasat intre electrozi i membrana
permeabil pentru O2.
Suprafaa relativ mare a catodului din argint face posibil msurarea semnalului
analitic prin conectarea direct a senzorului la un ampermetru.
Datorit acestui principiu constructiv, sensorul nu prezint raspuns negativ. n schimb
acest sensor prezinta o mare dependena a semnalului analitic fa de miscarea lichidului
probei de analizat. Astfel, pentru o aceeai proba, s-a constatat un raspuns al sensorului de
aproximativ 20 ori mai mare, n condiii de agitare comparativ cu proba neagitata.