C 2 Elemente de compozitie

A. Cu ce ? Elemente constituent ale compozitiei: puncte, bete, suprafete

Din punct de vedere vizual sau al compozitiei, aproape toate elementele constituente ale
unei cladiri sau constructii pot fi reduse la puncte (elemente non-dimensionale sau cu
dimensiuni cvasi-echivalente pe toate cele trei axe), bare (elemente liniare) si suprafete.

1. Punctul: poate functiona ca (1) element singular in plan sau in spatiu, in care context are
efectul de a centracompozitia citirea vizuala se va pretrece de principiu radial, de la
punctul de interes inspre margine. Doua asfel de puncte de egala importanta produc
bipolaritate, conflict cognitiv, disconfort de evitat; trei sau mai multe produc dialog,
relationeaza, invita la o citire complexa. (2)Punctul poate functiona intr-un conglomerat
de elemente de importanta egala in compozitie, creand suprafete texturate, bogate in
informatie nediferentiata (zgomot de fond).
2. Elementele de tip bara - betele- pot functiona ca elemente singular in spatiu,
subliniind directia pe care se desfasoara. Pot de asemenea genera suprafete plane sau
curbe
3. Elementele de tip suprafata sunt cele mai intalnite la cladiri fatade, pereti, dusumele,
etc. Intreruperile (golurile sau decupajele volumetrice) si texturile pot transforma sau
altera substantial perceperea acestora
B. Ce ? Spatii
1. Spatii pozitive / spatii negative
Functia principala a elementelor constituente ale unei cladiri sau constructii o constituie
delimitarea de spatii utilizate (inclusiv in cazul podurilor spatiul de rulare sau al
turnurilor de emisie spatiul optim de generare a semnalului, etc).
Dincolo de functiunea propriu-zisa, aceste spatii pot fi separate in spatii pozitive (acolo
unde este adapostit un anumit tip de activitate) si spatii negative (de tranzit, de servire).

Spatiile pozitive tind sa fie percepute apreciativ si puse in valoare, in vreme ce spatiile
negative tind sa fie percepute ca reziduale, fara valoare ; nu sunt apropriate (sunt ale
nimanui) si sunt expuse la degradare.
Proportia dintre spatiile pozitive si spatiile negative din interiorul unei cladiri are efect
asupra perceptiei globale a cladirii (Exemplu: un birou in interiorul unei hale industriale va
fi perceput negativ, indiferent de confort si finisaje).

2. Spatii orientate

Elemente de orientare a spatiilor :

- raportul intre dimensiuni
- pozitionarea si dimensionarea golurilor (ferestrelor) si luminilor
- informatia de pe suprafete culoare, textura ; (repetitiva, accidentala, in acord, in
contrast)
C. Cum ? Ritm, ordin, simetrie
Elementele unei cladiri pot fi ordonate dupa anumite reguli si canoane (cladiri clasice in
sensul larg al cuvantului), sau dispuse deliberat intr-o succesiune de unicate care complica
lectura intregului (cladiri contestatare)
A. Ritm: o succesiune de mai multe elemente identice sau asemenea creeaza un ritm sau o
secventa.
B. Ordin : un ansamblu de mai multe secvente care acopera diferite tipuri de elemente de
constructie (coloane, goluri, cornise) constituie un ordin
C. Simetrie : regula de compunere cu origine in geometrie, bazata pe varii corespondente
intre elemente aflate de o parte si alta a unei axe de simetrie.

D. Cat ? Proportie, registru, scara, dominanta

Dimensiunile constructiilor si ale elementelor constituente au efecte nu numai la nivelul strict
al utilitatii (o clanta metalica de 40 cm poate ingreuna utilizarea) ci si in ceea ce priveste
perceptia acestora.
Diferentele resimtite nu sunt direct proportionale cu variatiile in dimensiune in sine (exemplu:
diferenta perceputa intre un om (mai) inalt si unul (mai) scund, cand variatia in inaltime este
de nivelul catorva centimetri).

Proportie : raportul partilor fata de intreg

Registru : serie de elemente similare aflate in acelasi raport fata de intreg (care au aceeasi
proportie), atunci cand exista mai multe astfel de serii
Scara : raportul intregului fata de dimensiunea unui om
Dominanta : element singular care are, sau este perceput a fi avand, o pondere cantitativa
superioara in compozitie
E. Device-uri
Un device poate fi definit ca un ansamblu coerent si complex de demersuri care concura spre
acelasi efect in cadrul unei compozitii (alegerea elementelor, a ordinii in care sunt prezentate,
si a dimensiunilor lor).
Exemplu : trompe leil ; alte tipuri de iluzii optice