EVALUAREA INTREPRINDERII

I.

Standardul profesional nr. 37

Norme de comportament profesional al expertului evaluator de

intreprinderi
Independenta
Expertul evaluator de intreprinderi este obligat sa fie independent fata de
orice interes prezent sau viitor privind subiectul misiunii sale.
El trebuie nu numai sa manifeste o atitudine independenta, care sa-i permita
efectuarea misiunii sale cu integritate si obiectivitate, dar, de asemenea, sa nu fie
supus niciunei constrangeri care ar putea sa ii impiedice integritatea si
obiectivitatea.
El trebuie, totodata, sa se asigure ca si colaboratorii sai respecta regulile de
independenta.
Modalitatile de manifestare a independentei expertului evaluator sunt:
a) independenta de spirit, in gandire (de drept): starea de spirit care ii ofera
obtinerea unei opinii neafectate de influente care pot compromite acest rationament
profesional, permitandu-i sa actioneze cu integritate, obiectivitate si prudenta.
b) independenta in aparenta, comportamentala (de fapt): evitarea
circumstantelor si faptelor care pot fi atat de semnificative incat o terta persoana
bine informata si bine intentionata, detinand toate informatiile relevante si aplicand
toate masurile de prevedere necesare, nu gaseste niciun motiv de natura
comportamentala care sa o determine sa ajunga la concluzia ca integritatea,
obiectivitatea si prudenta expertului evaluator au fost compromise.
Independenta expertului evaluator trebuie sa se manifeste:
- atat fata de clientul sau, cand are calitatea de consultant chemat sa isi
exprime opinia cu privire la valoarea unei intreprinderi,
- cat si fata de toate partile implicate, cand este chemata sa isi exprime
opinia cu privire la valoarea de arbitraj, pe care o determina in functie de valorile
stabilite de fiecare dintre aceste parti implicate.
Respectarea principiului independentei este incompatibila cu:
- implicarea financiara, directa sau indirecta, in activitatile entitatii evaluate,
ca de ex. acceptarea unor forme de salarizare, detinderea de participatii la capital
etc.
- implicarea in activitatile entitatii evaluate, in calitate de membru al
executivului sau angajat, sub controlul celui care gestioneaza entitatea evaluata.
1

- relatiile familiale si personale;

- acceptarea evaluarii in baza unor onorarii neprecizate prin contract.
Expertii evaluatori trebuie sa evite:
- situatiile in care se pot exercita asupra lor presiuni ce le pot diminua
integritatea;
- relatiile care pot permite idei preconcepute, partinitoare ori influentele
altora sa le incalce obiectivitatea.
In acest scop, eset necesar sa se ia masuri ca:
- in stabilirea criteriilor pentru identificarea situatiilor care pot sa le afecteze
obiectivitatea sa domine un caracter rezonabil;
- sa se incredinteze ca toti colaboratorii lor si-au insusit cerintele respectarii
principiului independentei si isi indeplinesc misiunea alocata cu integritate si
obiectivitate;
- sa declare atat in contractul de prestari servicii, cat si in raportul de
evaluare existenta eventualelor situatii in care au fost lipsiti de independenta.
Competenta
Expertul evaluator isi completeaza si isi actualizeaza permanent
cunostintele. El se asigura ca incredinteaza lucrari colaboratorilor care au o
competenta apropiata de natura si complexitatea acestora si vegheaza la formarea
lor continua.
Conceptul de competenta profesionala presupune satisfacerea celor doua
laturi ale acesteia:
a) Dobandirea competentei profesionale
Expertul evaluator de intreprinderi are calitatea de expert contabil, urmata de
o instruire specifica, de practica si de o examinare corespunzatoare.
b) Mentinerea competentei profesionale
- Mentinerea competentei profesionale a expertului evaluator cere
cunoasterea continua a evolutiilor, atat in domeniul tehnicilor si procedurilor de
evaluare, cat si in domeniul profesiei contabile propriu-zise, inclusiv a
reglementarilor nationale si internationale in materie.
- Expertul evaluator trebuie sa adopte un program destinat sa garanteze un
control de calitate in indeplinirea misiunilor sale, in acord cu reglementarile
existente pe plan national si international.
Expertul evaluator trebuie sa-si intretina nivelul de competenta pe tot
parcursul carierei sale profesionale; el nu trebuie sa efectueze decat lucrarile pe
care el insusi sau societatea din care face parte le poate realiza cu competenta
profesionala.
Astfel, fiecare expert evaluator trebuie sa faca efortul necesar:
2

- sa isi dezvolte necontenit cultura, nu numai profesionala, ci si cunostintele

de cultura generala, singurele capabile sa-i intareasca discernamantul;
- sa acorde fiecarei operatii si situatii examinate toata atentia si timpul
necesare, pentru a-si fundamenta o opinie personala inainte de a face propunei;
- sa-si exprime opinia fara nicio retinere si sa se pronunte cu sinceritate, fara
ocolisuri, exprimandu-si, daca este nevoie, rezervele necesare asupra valorii
ipotezelor si concluziilor formulate;
- sa nu dea niciodata ocazia de a se afla in situatia de a nu putea sa-si
exercite libertatea de gandire.
Calitatea lucrarilor
Expertii evaluatori ofera publicului serviciile lor la un inalt nivel profesional,
care trebuie sa demonstreze ca increderea publicului este bine fundamentata. Este
necesar ca ei sa-si exercite profesia cu constiinciozitate si devotament.
Corectitudinea, impartialitatea si independenta, iar in cadrul profesiei, dorinta de a
fi util clientilor lor trebuie sa le inspire expertilor evaluatori recomandarile si
opiniile pe care le exprima si sa le orienteze executarea lucrarilor.
Calitatea lucrarilor este direct influentata de corecta aplicare a normelor de
competenta, de delegare si de supervizare, de planificare-programare si
documentare a lucrarilor executate.
Expertii evaluatori trebuie sa cunoasca personal anumite aspecte
fundamentale privind executarea lucrarilor, ceea ce implica necesitatea ca anumite
insarcinari sa nu fie repartizate colaboratorilor.
De fiecare data cand o lucrare este repartizata, expertul evaluator trebuie sa
se asigure ca au fost respectate de catre colaboratorii sai toate criteriile de calitate
cerute pentru executarea lucrarilor incredintate.
Programarea lucrarilor expertilor evaluatori si ale colaboratorilor lor este
necesara pentru asigurarea calitatii, permitand garantarea unei repartizari adecvate
a lucrarilor colaboratorilor.
Secretul profesional
Misiunea de evaluare a unei intreprinderi are un caracter de confidentialitate.
Cunoasterea de catre terte persoane a rezultatelor evaluarii poate cauza
prejudicii intreprinderii sau tranzactiilor viitoare ale clientului sau.
In consecinta, este inadecvat pentru un expert evaluator sa divulge continutul
raportului de evaluare in cazul in care clientul nu aproba divulgarea sau daca are
un interes clar de a pastra confidential faptul angajarii, sau daca expertului
evaluator nu i se cere in mod legal sa divulge faptul angajarii sale.
3

Continutul unui raport de evaluare este proprietatea clientului, iar din punct
de vedere etic acesta nu poate fi prezentat ca proba a calificarii profesionale a
expertului evaluator si nici nu poate fi publicat in nicio forma identificabila fara
consimtamantul clientului.
Expertii evaluatori au obligatia sa se asigure ca atat personalul aflat sub
controlul lor, cat si persoanele care le furnizeaza consultanta sau asistenta respecta
principiul confidentialitatii.
Expertul evaluator nu trebuie nici sa dezminta, nici sa confirme faptele care
il privesc pe clientul sau, chiar daca acestea sunt cunoscute de public.
Expertii evaluatori au obligatia ca secretul profesional sa fie dezvaluit numai
daca legea le impune sau le permite sa o faca.
Expertii evaluatori pot divulga anumite informatii numai cu acordul
clientului.
Obligatia de confidentialitate nu poate fi invocata de expertul evaluator in
fata autoritatii judiciare in materie penala si civila in cazul:
- obligatiei de a face o depozitie;
- obligatiei de a-si aduce concursul in vederea descoperirii adevarului si a
bunului mers al justitiei.
Expertul evaluator chemat ca martor in fata tribunalului sau a organelor de
ancheta, din oficiu sau citat, nu poate divulga confidentele pe care i le-a facut
clientul sau informatiile la care a avut acces. In schimb, el trebuie (respectand pe
deplin aceasta regula) sa raspunda la toate intrebarile referitoare la cauza
respectiva.
Expertii evaluatori nu ar trebui sa dezvaluie neconditionat, nici chiar
tribunalului (in afara cazurilor prevazute de lege), ceea ce au aflat in timpul
efectuarii misiunii lor. Acest lucru trebuie sa li se ceara prin intrebari puse in
instanta.
Declaratiile lor trebuie sa se limiteze strict la ceea ce este indispensabil
bunului mers al procesului. El ramane legat de secretul profesional in fata
organelor de cercetare sau a tribunalului pentru toate informatiile confidentiale care
i-au fost incredintate de clientul sau.
Este important a se avea in vedere ca informatiile confidentiale nu pot fi
folosite in beneficiul propriu si nici in cel al unei terte persoane.
Acceptarea misiunii
Expertul evaluator, inainte de a accepta o misiune, trebuie sa aprecieze
posibilitatea de a o indeplini, tinand seama de regulile etice si profesionale ale
profesiei si, in mod deosebit, de regulile de independenta, competenta si
incompatibiliate.
4

Lipsa experientei in anumite sectoare de activitate poate face dificila

misiunea expertului evaluator; el trebuie sa se asigure ca propriile competente, ale
personalului sau salariat sau ale colaboratorilor si specialistilor necesari sunt
suficiente pentru executarea misiunii.
In acest sens, inaintea acceptarii misiunii si incheierii contractului, este
indicat sa se faca:
- o evaluare a riscurilor potentiale;
- o verificare privind respectarea principiului independentei si
incompatibilitatii;
- o apreciere a eficientei executarii lucrarilor, in raport cu competenta si
mijloacele expertului evaluator si ale colaboratorilor si specialistilor
necesari.
Norme de lucru
Cunoasterea activitatilor intreprinderii
Efectuarea evaluarii unei intreprinderi necesita cunostinte suficiente, care sa
ii permita expertului evaluator sa inteleaga activitatile inteprinderii si
evenimentele, tranzactiile si caracteristicile semnificative generate de aceste
activitati.
Obtinerea acestor informatii privind intreprinderea si mediul sau
inconjurator se va face atat initial, cat si pe intreg parcursul misiunii, apreciindu-se
si actualizandu-se datele obtinute initial.
Cunoasterea activitatilor intreprinderii va ajuta in mod adecvat expertul
evaluator de intreprinderi la estimarea mai buna a riscurilor si la determinarea
factorilor semnificativi de avut in vedere in indeplinirea obiectivului propus.
In vederea obtinerii informatiilor privind cunoasterea intreprinderii, se pot
utiliza tehnici ca:
- vizitarea intreprinderii;
- discutii cu factorii cheie ai intreprinderii.
In cadrul vizitarii intreprinderii, expertul evaluator va avea ocazia:
-sa se intalneasca cu conducerea intreprinderii si cu climatul general al
intreprinderii;
-sa vizualizeze activitatea intreprinderii;
-sa aprecieze calitatea generala a organizarii activitatii;
-sa cunoasca particularitatile sectorului profesional din care face parte
intreprinderea;
-sa inteleaga riscurile privind activitatea intreprinderii.
5

Discutiile de informare cu conducerea intreprinderii vor urmari obtinerea

maximului de informatii necesare cunoasterii activitatilor intreprinderii.
Contractarea lucrarilor
Expertul evaluator , de acord cu clientul, stabileste, prin contract de prestari
servicii semnat de ambele parti, drepturile si obligatiile fiecareia dintre acestea.
Responsabilitatea contractuala a expertului evaluator este o obligatie de
mijloace, potrivit careia acesta isi va indeplini misiunea cu toata competenta si
grija care sunt de asteptat de la un profesionist in mod normal instruit si
sarguincios, in contrapartida unui onorariu convenit in suma absoluta.
Este interzisa contractarea unei obligatii de rezultat, prin care onorariul se
stabileste in functie de procente din valoarea evaluarii sau prin estimarea costurilor
evaluarii determinate de expertul evaluator la incheierea misiunii sale.
Este interzisa, de asemenea, contractarea de onorarii incidentale
(neprevazute, intamplatoare), cum ar fi:
- acceptarea unei compensatii pentru serviciile de evaluare, sub forma unui
comision, rabat sau sub alte forme similare;
- sa se primeasca sau sa se dea onorarii pentru referinte sau pentru
intermedieri.
Incheierile de sedinta (in dosarele civile) si ordonantele de urmarire si
cercetare penala (in dosarele penale) acceptate de expertii contabili numiti din
oficiu sau la recomandarea partilor tin loc de contract pentru efectuarea
expertizelor contabile judiciare privind evaluarile de intreprinderi.
Contractul de prestari servicii cuprinde:
- denumirea si datele de identificare ale partilor;
- obiectul contractului;
- data la care se va stabili valoarea evaluata a intreprinderii;
- referirea, daca este cazul, la normele CECCAR;
- obligatiile fiecarei parti;
- termenele de executie;
- conditii financiare;
- metodele de evaluare utilizate;
- utilizarea altor specialisti, modalitatea de plata a acestora (de catre client
sau de catre evaluator), responsabilitatea rapoartelor lor;
- lista documentelor si informatiilor convenite a fi puse la dispozitia
expertului evaluator de catre client (ca anexa la contract);
- mentiunea ca orice modificare importanta va face obiectul unui act
aditional;
- modalitatea de incetare a misiunii;
6

- modalitatea de rezolvare a litigiilor;

- diverse;
- data, semnatura.
Partile vor negocia data de predare de catre client a listei documentelor si
informatiilor necesare evaluarii, care se compune din:
a) Scurt istoric al intreprinderii de evaluat:
- data infiintarii, evolutia in timp, forma sociala;
- datele principale ale actului de constituire.
b) Descrierea dreptului de proprietate asupra:
- terenului;
- mijloacelor fixe;
- activelor necorporale;
- investitiilor financiare.
c) Descrierea activitatilor comerciale:
- intocmirea unor tablouri valorice cu ponderi pe ultimii 3 ani, pentru
principalii indicatori semnificativi; se considera principal indicatorul care detine
peste 10% din ponderea valorica a anului repsectiv;
Tablou valoric cu ponderi
Explicatii

ANII
20
Valoare %

20
Valoare %

Produse, 1
Activitati
etc.
= 10
Total
Interni
Clienti,
1
Furnizori
= 10
Subtotal
Externi
1

= 10
Subtotal
Total
7

20
Valoare %

MEDIE
Valoare %

- evolutia pietei specifice, prin intocmirea unui tablou de analiza a grupelor

principale de produse vandute pe piata interna si externa (tablou produse/piata) in
ultimii 3 ani; grupele principale sunt cele care detin 10% din ponderea valorica a
cifrei de afaceri a anului respectiv, defalcata pe natura consumatorilor interni
(directi, intermediari, din import) si destinatia consumatorilor (pe tari).
Tablou produse/piata
Anul 20
Explicatii
Vanzari
directe
productive
Cifra
%
de
afaceri

Vanzari piata interna

Intermediari
din
-comertImporturi
CA

CA

Total
CA

Grupa Grupa A
de
.
produse =5-10
grupe
Total
Explicatii
Tari fost
socialiste
CA
%

Vanzari piata externa

Alte tari
Europa
Africa etc.
CA
%
CA
%

Total
CA

Grupa A
..
=5-10
grupe
Total
d) Descrierea activitatilor de exploatare:
- activitatile intreprinderii (principale, secundare) pe ultimii 3 ani, prin
intermediul unui tablou valoric cu ponderi;
- descrierea procesului tehnologic;
- descrierea asigurarii calitatii produselor si serviciilor.

e) Descrierea activitatii de organizare, conducere si gestionare a resurselor

umane:
- descrierea structurii organizatorice a intreprinderii;
- structura salariatilor pe grupe de varsta si sexe, in dinamica ultimilor 3 ani,
defalcati pe structura administrativa si productiva;
- structura salariatilor pe niveluri de pregatire si grupe de vechime, in
dinamica ultimilor 3 ani.
f) Informatii financiar-contabile:
- situatiile financiare si notele explicative pe ultimii 3 ani;
- dosarul efectuarii inventarierii intregului patrimoniu in ultimul an.
Programarea lucrarilor
Elaborarea si documentarea planului misiunii este necesar sa descrie felul,
timpul necesar indeplinirii misiunii si modul in care aceasta va fi realizata; planul
va fi suficient de detaliat pentru a permite elaborarea programului de lucru.
Prin programul de lucru se definesc natura procedeelor si timpul necesar
punerii in aplicare a planului misiunii, precum si persoana responsabila cu
efectuarea procedurii respective.
Bazandu-se pe cunoasterea globala a intreprinderii de evaluat, expertul
evaluator va stabili planificarea-programarea misiunii, estimand timpul necesar in
etalonul om/zi. Exemplu: daca timpul necesar efectuarii evaluarii s-a stabilit la 30
de zile, iar echipa este formata din expertul evaluator si doi colaboratori, se va
dispune de un fond de timp insumand 90 om/zi (30 zile x 3 persoane).
Forma si continutul planului misiunii se determina in functie de marimea
intreprinderii, de complexitatea misiunii si de metodologia si tehnicile specifice
care se vor aplica.
Programul de lucru consta intr-un ansamblu de proceduri si instructiuni
destinat tuturor colaboratorilor expertului evaluator.
Planul misiunii si programul pot fi modificate, daca este necesar, in timpul
realizarii misiunii si a lucrarilor sale.
Evaluarea intreprinderii cunoaste trei faze ale operatiilor de efectuat:
a. Faza initiala, compusa din:
a.1. cunoasterea preliminara a activitatilor intreprinderii;
a.2. planificarea si programarea misiunii.
b. Faza de realizare, compusa din:
b.1. diagnosticul inteprinderii, respectiv al functiilor sale;
b.2. determinarea componentelor fundamentale ale evaluarii, pe baza
ipotezelor rezultate din sinteza diagnosticului intreprinderii, a maselor de date
9

necesare aplicarii metodelor de evaluare, respectiv activul net contabil corijat,

capacitatea beneficiara a intreprinderii si rata de capitalizare.
b.3. estimarea valorilor intreprinderii in functie de metodele aplicate.
c. Faza concluziilor, compusa din:
c.1. raportul de evaluare.
De regula, Planul misiunii cuprinde o detaliere a tehnicilor si
metodologiilor utilizate, stabilind timpul necesar efectuarii si persoana
responsabila. Exemplu:
Referint
Denumirea operatiei
Timp necesar
Cod persoana
a
om/zi
responsabila
a.1.
Cunoasterea preliminara
3
I, II, III
Programul de lucru se va intocmi pentru fiecare persoana responsabila a
echipei si va detalia operatiile misiunii, stabilind procedurile, timpul necesar si
data realizarii. Exemplu:
Referint
a
a.1.1.
a.1.2.

Denumirea operatiei
Vizitarea intreprinderii si discutii-interviuri
Primirea datelor si informatiilor necesare,
conform listei anexa la contract

Timp
om/zi

Termen
2014

1/2
1/2

05.06
05.06

Utilizarea lucrarilor altor profesionisti

Expertul evaluator care utilizeaza alti profesionisti, apreciaza in ce masura
lucrarile acestora pot servi la realizarea obiectivului misiunii.
De regula, se recurge la un specialist atunci cand executarea lucrarilor
necesita o alta competenta.
De regula, nu se cuvine un expert evaluator sa contracteze evaluarea unei
intreprinderi daca nu detine toata competenta necesara acelui tip de intreprindere.
Pentru partea din miunea de evaluare pentru care nu are calificarea necesara,
apeleaza la un alt profesionist.
Prin profesionist se intelege o persoana, un cabinet sau o societate de profil
legala atestate sau autorizate, care poseda competentele, cunostintele si experienta
specifice unui domeniu particular, altul decat specializarile expertului evaluator.
Profesionistul poate fi angajat de catre expertul evaluator sau de catre client.

10

Expertul evaluator va determina competenta profesionala a altui profesionist,

tinand seama de:
- calificarile profesionale, diplome si inscrierea pe lista tabloul liberprofesionistilor unui organism profesional legal acreditat;
- experienta si reputatia profesionistului in domeniul pentru care expertul
evaluator are nevoie de un raport de specialitate.
Acesti specialisti pot fi utilizati pentru:
- estimarea valorii de piata a anumitor active;
- estimarea cantitatilor sau starii fizice/morale a activelor;
- estimari bazate pe tehnici si metode specializate;
- estimarea gradului de inaintare in realizarea fizica a produselor in curs de
fabricatie;
- avize ale juristilor privind interpretarea contractelor specifice unui sector
de activitate etc.
Expertul evaluator va examina instructiunile scrise date specialistului, si in
mod deosebit:
- obiectivele si intinderea lucrarilor acestuia;
- descrierea aspectelor particulare cerute a fi tratate in raportul specialistului;
- conditiile de acces la documentele pertinente;
- confidentialitatea datelor si informatiilor la care are acces;
- ipotezele si metodele utilizate de specialist.
Expertul evaluator va stabili daca rezultatele scrise in raportul sau de catre
specialist sunt coerente si credibile in ceea ce priveste:
- ipotezele si metodele folosite;
- rezultatele lucrarilor specialistului, in temeiul cunostintelor pe care
expertul evaluator le are despre activitatea sau rezultatele procedurilor utilizate;
- sursele si datele folosite.
Nedispunand de aceleasi competente ca specialistul, expertul evaluator nu
poate pune in discutie ipotezele si metodele folosite, si nici rezultatul obtinut de
specialist. Insa, pe baza cunostintelor sale despre obiectivele asupra carora
specialistul si-a exprimat opinia, expertul evaluator se va stradui sa le inteleaga si
va stabili daca ele par rezonabile, cunoscand ca responsabilitatea finala a misiunii
sale ii revine in totalitate.
Delegarea si supravegherea lucrarilor
Misiunea expertului evaluator poate necesita formarea unei echipe de
colaboratori.
El poate delega executarea unor lucrari, pastrandu-si raspunderea finala a
executarii misiunii.
11

Lucrul in echipa presupune existenta distribuirii raspunderilor intre membrii

echipei. Este necesar ca acest lucru sa fie stabilit concret in cadrul programului de
lucru.
Este necesar ca persoana delegata sa posede:
- calitati personale: respectarea principiilor de independenta, integritate,
obiectivitate si a secretului profesional;
- aptitudini si competente care sa-i permita indeplinirea responsabilitatilor
sale.
Expertul evaluator este responsabil cu supravegherea totala a indeplinirii
lucrarilor delegate colaboratorilor, in care scop asigura:
- instructiuni suficiente si corespunzatoare realizarii lucrarilor delegate;
- revederea lucrarilor efectuate de fiecare colaborator, pentru a se convinge
ca lucrarile progreseaza conform programului si termenelor prevazute, dand
indicatiile de care acesta are nevoie.
Supravegherea indeplinirii responsabilitatilor delegate fiecarui colaborator
se concretizeaza prin:
- o nota de comentarii care se arhiveaza la dosarul lucrarii;
- adnotari ale documentelor stabilite de catre colaboratori sau pe orice alte
documente de lucru;
- note personale ale expertului evaluator.
Expertul evaluator ramane personal raspunzator pentru formarea si
exprimarea opiniei sale in cadrul raportului final de evaluare a intreprinderii.
Documentarea lucrarilor
Termenul documentare semnifica documentele pregatite sau obtinute de
expertul evaluator si pastrate in dosarele de lucru ale misiunilor respective.
Dosarele de lucru pot fi pe suport de hartie, pe microfilm sau pe suport
informatic.
Dosarele de lucru ii orienteaza si ii asigura expertului evaluator:
- modalitatea de indeplinire a lucrarilor executate si a controlului acestora;
- regasirea informatiilor pe care in mod frecvent isi fundamenteaza
concluziile;
- ameliorarea calitatii interventiilor ulterioare, in masura in care elementele
pe care le contin permit completarea sau realizarea programului de lucru;
- elementele probante ale realizarii diligentelor profesionale, ale timpului
afectat lucrarilor si ale concluziilor la care s-a ajuns.
Un dosar de lucru trebuie sa cuprinda ca documente de baza:
- contractul de prestari servicii, anexele, aditionalele si corespondenta legata
de acesta;
12

- documentele justificand interventiile facute pe langa client pentru obtinerea

informatiilor si documentelor necesare realizarii misiunii;
- informatiile si documentele primite de la client si de la terti;
- documentele elaborate de expertul evaluator, precum: tabele, chestionare,
foi de lucru. Foile de lucru reprezinta modalitatea de consemnare a constatarilor
rezultate din analiza si interpretarea informatiilor si datelor avute la dispozitie,
continand: - o descriere clara a obiectivului analizat sau controlat;
- identificarea documentelor utilizate;
- descrierea lucrarilor efectuate;
- concluziile privind obiectivul propus si lucrarile efectuate.
- elementele administrative proprii realizarii misiunii (plan, programe de
lucru, buget, facturarea onorariilor);
- raportul de evaluare;
- opisul documentelor obtinute.
Expertul evaluator pastreaza dosarele sale de lucru pe perioada prescriptiei
legale, protejand confidentialitatea acestora.
Continutul dosarelor de lucru reprezinta documentatia proprie a expertului
evaluator, iar clientul trebuie considerat ca o terta persoana in ceea ce priveste
secretul profesional.
Documentele confidentiale, din categoria secretului profesional, nu pot fi
comunicate in exterior decat cu acordul expertului evaluator.
Documentatia proprie expertului evaluator se compune din toate
documentele si piesele care nu apartin clientului sau care nu au fost stabilite, prin
clauze contractuale, a-i fi inmanate clientului cu ocazia desfasurarii misiunii sau la
sfarsitul ei.
Diagnosticul intreprinderii
Rolul diagnosticului de evaluare
Expertul evaluator trebuie sa inteleaga realitatile din intreprindere. Numai
astfel se patrunde in intimitatea intreprinderii dupa care estimarea valorii nu este
decat o chestiune de metodologie.
De exemplu, la o fabric de nclminte, statisticile arat realizarea
produciei prevzute, bilanul contabil reflect un stoc etc; dar acestea sunt doar
imagini: analiza diagnostic arat c stocul e format din pantofi pentru brbai,
numerele 44-46, din care se vinde doar o pereche pe lun; expertul evaluator va
trebui s rein aceast realitate cu toate consecinele care decurg.
Se consider c, n evaluarea unei ntreprinderi, diagnosticului de evaluare i
se atribuie cca. 80% din resursele necesare iar calculelor propriu-zise de evaluare
cca 20%.
13

Rolul diagnosticului in evaluarea intreprinderii este de a orienta evaluatorul

in etapa de evaluare propriu-zisa.
Diagnosticul de evaluare permite identificarea factorilor de risc i stabilirea
ipotezelor de evaluare, anticiparea viitorului ntreprinderii.
Diagnosticul de evaluare permite alegerea metodelor de evaluare a
ntreprinderii i tot el poate explica diferenele dintre valorile determinate de
evaluatori diferii.
Diagnosticul trebuie s cuprind toate laturile i sectoarele activitii i toate
funciile ntreprinderii scond n eviden oportunitile, atuurile i factorii de succes
ai ntreprinderii, pe de o parte, i ameninrile, slbiciunile ntreprinderii, pe de alt
parte.
Diagnosticul intreprinderii consta intr-o examinare metodica a functiilor sale
si stabilirea concluziilor acestei examinari.
Functiile intreprinderii reprezinta un grup de operatii-actiuni care participa
la satisfacerea uneia dintre nevoile sale.
Intreprinderea exista prin functiile sale si este influentata de conditiile
mediului sau inconjurator: favorabile (oportunitati) sau nefavorabile (riscuri) si de
conditiile date de modalitatea organizarii sale: bune (puncte forte) sau rele (puncte
slabe).
Stabilirea diagnosticului intreprinderii are drept scop:
- intelegerea factorilor economici care influenteaza situatia sectorului de
activitate si a intreprinderii;
- cunoasterea regulilor concurentiale ale sectorului din care face parte
intreprinderea;
- determinarea oportunitatilor, riscurilor, punctelor forte si slabe, in prezent
si in viitor;
- facultatea de integrare a rezultatelor in reprezentarea sintetica sau modelul,
in sens calitativ, pe care utilizatorii raportului de evaluare il cauta in acea
intreprindere pentru a deduce rapid consecintele la nivelul rezultatelor sale.
Functiile intreprinderii, care formeaza obiectul diagnosticului acesteia,
sunt:
- functia administrarii (managementului): organizeaza si conduce
intreprinderea, gestionand personalul;
- functia juridica (patrimoniala): asigura cadrul legal al exercitarii functiilor
intreprinderii;
- functia comerciala: cumpara mijloacele necesare, le stocheaza si le vinde
sub forma de produse sau servicii;
- functia tehnica de exploatare: realizeaza produsele sau presteaza serviciile
care fac obiectul activitatilor intreprinderii;
14

- functia financiar-contabila: obtine resursele financiare si contabilizeaza

toate miscarile economico-financiare ale activitatilor intreprinderii.
Diagnosticul este in mod esential calitativ, dar se bazeaza pe date
cantitative.
Expertul evaluator va supune toate informatiile primite de la client sau terti
unor teste de validitate, pentru a se incredinta ca:
- au fost stabilite cu o grija deosebita;
- criteriile utilizate pentru intocmirea lor sunt in acord cu reglementarile in
vigoare;
- nu exista riscul ca informatiile prezentate sa ii induca in eroare pe cei care
urmeaza sa le foloseasca, in mod deosebit prin insuficienta lor;
- valorile absolute cuprinse in ele sunt corelate cu aceleasi valori cuprinse in
celelalte documente primite sau obtinute; (de ex. valorile anuale ale livrarilor
furnizorilor sa fie egale cu rulajele anuale existente in balantele de verificare care
au stat la baza intocmirii situatiilor financiare).
La elaborarea diagnosticului intreprinderii evaluate, al functiilor sale, este
util sa se aiba in vedere ca:
- este necesar sa se prevada, pentru fiecare functie-diagnostic, ce desfasurari
de evenimente externe intreprinderii pot influenta viitorul ei imediat sau pe termen
lung (de ex. cresterea sau diminuarea cererii, cresterea preturilor, fluctuatia
cursului valutar, restrangerea pietei de materii prime, cresterea concurentei etc.)
- raspunsul la o intrebare nu trebuie sa consume prea mult timp pentru a sti
daca el constituie un punct forte sau un punct slab; este necesar sa se obtina liniile
mari ale raspunsului.
Diagnosticul juridic
Diagnosticul functiei juridice a intreprinderii are ca obiectiv aprecierea
modalitatii de manifestare a situatiei juridice si a caracteristicilor acesteia in raport
cu mediul exterior intreprinderii si cu cel organizatoric intern al acesteia.
Mijloace de realizare:
- punerea in lucru a chestionarului de diagnostic juridic;
- punerea in lucru a chestionarului de diagnostic patrimonial al
conducatorilor intreprinderii.
In cadrul acestui diagnostic se va analiza modalitatea indeplinirii
prevederilor legale si a reglementarilor in vigoare privind drepturile si obligatiile
intreprinderii.
Se consemneaza in foi de lucru corespunzatoare constatarile privind aspecte
referitoare la:
15

1. Legea societatilor comerciale, analizandu-se legalitatea actelor juridice

generale: actele de constituire, registrele adunarii generale si ale consiliului de
administratie, registrele obligatorii (registrul-jurnal, Cartea mare, registrul de
cumparari, de vanzari etc.).
2. Dreptul civil, examinarea legalitatii actelor de proprietate asupra activelor
intreprinderii, a celor de inchiriere etc.
3. Dreptul comercial, examinarea legalitatii contractelor comerciale privind
aprovizionarea cu bunuri si servicii, vanzarea produselor si serviciilor, a obtinerii
capitalurilor imprumutate etc.
In cazul garantarii unor contracte comerciale cu gajuri sau ipoteci
constituite in favoarea creditorului, este necesar sa se stabileasca sansele de
restituire a acestor credite, iar in cazul executarii garantiilor, ce implicatii va avea
aceasta asupra intreprinderii.
4. Dreptul muncii, examinarea, in conformitate cu Codul muncii, a legalitatii
contractelor colective de munca, a contractelor individuale de munca, a formarii
personalului etc.
5. Dreptul fiscal, totalitatea reglementarilor fiscale aplicabile intreprinderii
evaluate.
6. Alte reglementari juridice specifice sectorului sau intreprinderii
7. Litigiile, examinandu-se natura lor (civile, comerciale, de munca) si
prognoza rezolvarii lor.
Concluzii datorate:
MEDIULUI INTERN
Puncte forte:
- asistenta juridica acordata de un
cabinet de specialitate;
- acte de constituire corespunzatoare
marimii si intereselor intreprinderii;
- relatii contractuale cu tertii corecte si
de durata medie si lunga;
- finantare bancara obtinuta prompt si
satisfacator;
- absenta imprumuturilor restante si a
furnizorilor restanti;
- absenta litigiilor;
- indeplinirea la timp a obligatiilor
bugetare.
Puncte slabe:
- situatii inverse punctelor forte.

MEDIULUI EXTERN
Oportunitati (evolutii cu un efect
previzibil pozitiv):
- legislatie mai supla privind organizarea
si functionarea formelor sociale ale
intreprinderii;
- posibilitati si facilitati de redresare a
intreprinderilor in dificultate;
- reglementari care sa favorizeze
tranzactiile interne si internationale.
Riscuri (evolutii cu un efect previzibil
negativ):
- inversul oportunitatilor.

16

 Diagnosticul comercial
Diagnosticul functiei comerciale are ca obiectiv principal sa determine piata
si locul ocupat de intreprinderea evaluata pe aceasta piata.
Mijloace de realizare:
Punerea in lucru a chestionarului de diagnostic comercial, care cuprinde
subrubricile:
-pozitia strategica a intreprinderii;
-piata (localizare si descriere);
-clientela (numar, repartizare, clienti rau platnici etc.);
-produsele (gama, reinnoire, produse cu marja ridicata si cu marja redusa;
-politica de preturi;
-distributia (retea de distributie, forta de patrundere si adaptare);
-publicitate si promovare.
Cunoscand caracteristicile esentiale ale functiei comerciale, expertul
evaluator va examina componentele acesteia in conditiile oferite de mediul exterior
intreprinderii si de cel interior ei.
Functia comerciala traditionala pune accentul pe trei componente
importante:
a) aprovizionarea cu mijloacele materiale si cu serviciile necesare
exploatarii;
b) stocarea acestora pana la predarea lor in exploatare si stocarea produselor;
c) vanzarea produselor si serviciilor din activitatea de exploatare.
Functia comerciala are acum si rolul de prospectare a pietei, pentru a
constata ce se cere si apoi a se introduce in exploatare si a se realiza produsul sau
serviciul cerut.
Functia comerciala, avand atributul esential de marketing, consta in
principal in a analiza piata si, totodata, mediul inconjurator, exterior intreprinderii,
pentru a orienta si adapta activitatile intreprinderii in acord cu asteptarile publicului
sau, respectiv ale clientelei sale.
Piata poate fi definita ca un spatiu delimitat geografic, in care au loc
tranzactiile comerciale ca urmare a cererii si ofertei, in conditiile concurentiale ale
produselor si serviciilor oferite de intreprinderile apartinand unui anumit sector de
activitate.
Caracteristicile pietei prezinta o dubla provocare pentru intreprindere,
deoarece aceasta:
- risca sa isi vada o parte din piata pe care o detine inghitita de concurenta;
- este stimulata a cuceri cat mai mult din piata pe care actioneaza, facand sa
corespunda piata real detinuta cu piata potentiala.
17

Diagnosticul comercial se efectueaza asupra elementelor care actioneaza si

conditioneaza piata, adica asupra: produselor/serviciilor, furnizorilor, clientilor,
modalitatilor de vanzare si a concurentei.
A. Produsele si serviciile
Produsele si serviciile proprii activitatii de exploatare a intreprinderii se
evalueaza in dinamica ultimilor trei ani.
Tabloul valoric cu ponderi
Dispozitivul tabloului are coloane aferente ultimilor trei ani, iar ultima
coloana cuprinde media acestora, toate exprimate in valori (rulajele anuale ale
contului de produse si servicii, colectate in balantele sintetice care au stat la baza
intocmirii intocmirii situatiilor financiare) si procente individuale fata de totalul
valoric al anului respectiv.
Randurile cuprind denumirea principalelor produse si servicii (maxim 10),
definite ca atare daca valoarea lor depaseste 10% din totalul valoric al anului; cele
care nu depasesc acest prag de semnificatie pot fi grupate intr-o pozitie unica
numita alte produse.
Interpretand datele din tablou, se pot evidentia urmatoarele situatii:
a) Un produs/serviciu se mentine principal pe parcursul tuturor celor trei
ani, in ponderi:
- stationare, ceea ce semnifica ajungerea produsului la maturitate, fiind
constant cerut pe piata, ceea ce determina ca strategia intreprinderii sa se orienteze
fie spre largirea gamei sortimentale, fie spre lansarea unor noi produse.
- ascendente, ceea ce inseamna ca produsul este cerut de piata, acesta
tinzand spre maturitate.
- descendente, ceea ce inseamna ca produsul nu mai este absorbit de piata,
urmand ca intreprinderea fie sa-l inlocuiasca, fie sa-l revigoreze prin tehnicile
publicitare sau promotionale.
b) un produs/serviciu se mentine principal in ponderile:
- anului N-2 si N-1, disparand in anul N, ceea ce arata ca produsul respectiv
este un produs mort, nemaifiind absorbit de piata.
- anului N, ceea ce inseamna ca produsul se afla in faza de tinerete, incepand
sa fie cerut de piata, intreprinderea urmand a-l promova in continuare prin actiunile
de marketing specifice.
Analiza produselor/servicilor poate fi facuta, tinand seama de piata pe care
acestea sunt vandute, prin intermediul Tabloului produse/piata, realizat in
dinamica ultimilor trei ani, subiectul tabloului fiind grupa de produse/servicii
vanduta.
Dispozitivul tabloului este impartit pe orizontala in:
a) vanzari pe piata interna, cu coloane privind:
18

- vanzari direct productive: consumatori care au relatii contractuale directe

cu intreprinderea;
- vanzari prin intermediari-comert;
- vanzari din importuri.
b) vanzari pe piata externa, cu coloane aferente clientilor din:
- tari foste socialiste
- alte tari.
Randurile tabloului sunt alcatuite din grupa de produse/servicii nominalizate
ca principale, iar procentul reprezinta marimea astfel exprimata fata de totalul
coloanei.
Coloanele au subcoloane pentru cifra de afaceri aferenta grupei de
produse/servicii si procentul corespunzator.
Cifra de afaceri va fi colectata din balantele de verificare sintetice (rulajele
conturilor grupei 70 Cifra de afaceri) care au stat la baza intocmirii situatiilor
financiare anuale.
Suma cifrelor de afaceri realizate pe cele doua piete (interna, externa) va fi
egala cu cifra de afaceri inscrisa in contul de profit si pierdere al anului respectiv.
Interpretarea datelor acestui tablou utilizand procentele stabilite anual fata de
procentul total al ultimei coloane va scoate in evidenta:
a) ponderea principalelor grupe de produse/servicii vandute (anual si in
dinamica ultimilor trei ani) pe piata interna, din productia proprie si din import.
b) ponderea principalelor grupe de produse/servicii vandute (anual si in
dinamica ultimilor trei ani) pe piata externa, grupate pe tarile de destinatie.
B. Clientii
Analiza clientelei intreprinderii poate fi facuta prin intermediul Tabloului
valoric cu ponderi.
Acesta este impartit pe orizontala in clienti interni si clienti externi,
determinati ca principali (maxim10).
Interpretarea datelor inscrise se va face utilizand procentele stabilite anual
fata de procentul mediu al ultimei coloane, putand exista urmatoarele situatii:
a)clienti fideli sau fidelizati prin intermediul politicilor de marketing, care isi
mentin calitatea de clienti principali, in ponderi stationare, ascendente sau
descendente.
b)clienti care pierd calitatea de principali intr-unul dintre cei trei ani sau
devin principali in anul N, ca urmare fie a calitatii bune a produselor/serviciilor
cumparate, fie a eficacitatii politicilor de marketing.
Un punct forte il reprezinta existenta unor clienti principali care isi mentin
acest statut pe parcursul ultimilor trei ani.
Analiza clientilor poate fi completata si cu concluziile ce se desprind din
Tabloul produse/piata, precum si cu:
19

- examinarea importantei, rentabilitatii si constarngerilor unor mari clienti

strategici;
- constatarea riscului disparitiei-pierderii unor clienti in cazul schimbarii
conducerii, actionarilor intreprinderii sau formei organizatorice a intreprinderii.
Conceptul de marketing combina diferite politici:
a) politica produsului/serviciului, care inglobeaza ansamblul alegerilor
privind natura produselor si serviciilor, pozitia lor in raport cu cele oferite de
concurenta, diferentierea lor in functie de marca si de conditiile de prezentare,
pregatirea si introducerea pe piata de produse noi in locul celor imbatranite.
b) politica de pret, care conduce la practicarea de preturi tinand cont de
concurenta, posibila reactie previzibila a consumatorilor, pozitia concurentiala a
intreprinderii, cu punctele sale forte, dar si cu punctele slabe, ca urmare a
constrangerilor fixate de reglementari si de costul de revenire.
c) politica de publicitate, si, in general, cea de comunicare, urmarind sa
starneasca interesul publicului pentru imaginea favorabila intreprinderii si
produselor/serviciilor sale.
d) politica de distribuire-vanzare a produselor/serviciilor, urmarind sa
consolideze pozitia si prezenta acestora pe piata prin gestionarea fortei de vanzare.
C. Furnizorii
Analiza furnizorilor poate fi facuta prin intermediul Tabloului valoric cu
ponderi, dispus pe orizontala in furnizori interni si externi, cu date colectate din
balantele de verificare care au stat la baza intocmirii situatiilor financiare anuale.
Interpretarea datelor poate pune in evidenta:
- tendinta anuala a cuantumului furnizorilor fata de media ultimilor trei ani
(stationara, ascendenta, descendenta);
- nominalizarea furnizorilor de scurta sau lunga durata, atat interni cat si
externi, si ponderile lor in totalul anual.
Analiza furnizorilor poate fi completata si cu stabilirea:
- criteriilor care au stat la baza alegerii furnizorilor (relatii traditionale,
distante scurte, pret, calitate etc.);
- existentei unor raporturi de dependenta fata de anumiti furnizori (furnizori
unici, furnizori din cadrul aceluiasi grup de intreprinderi etc.);
- calitatii serviciilor in cadrul termenelor de garantie.
D. Piata
Din analiza Tabloului produse/piata se poate determina cota de piata interna
si externa ocupata de intreprindere in dinamica ultimilor trei ani.
Tendintele anuale ale cotei de piata ocupate, coroborate cu oportunitatile si
riscurile aferente mediului exterior in care functioneaza intreprinderea, pot indica
daca exista posibilitati de dezvoltare a activitatilor si specializarilor acesteia.
20

Intreprinderea fiind o entitate economica aflata in relatii de interconditionare

cu mediul inconjurator, diagnosticul comercial va fi puternic influentat de existenta
si evolutia factorilor din afara intreprinderii.
De aceea, este indicat ca inaintea stabilirii concluziilor acestui diagnostic, sa
se tina seama de evolutiile factorilor externi intreprinderii:
a) in privinta cererii si a clientilor, sa se aiba in vedere:
- largirea sau restrangerea pietei;
- aparitia de noi clienti pe piata actuala;
- noile produse pe piata;
- cresterea sau scaderea preturilor etc.
b) in privinta distribuirii-vanzarii produselor/serviciilor, sa se aiba in vedere:
- schimbarea structurii distribuitorilor;
- exigentele noi in privinta transportului si depozitarii;
- formele de cooperare in domeniul exporturilor etc.
c) in privinta concurentei, sa se tina seama de:
- cresterea/scaderea numarului de concurenti;
- potentialul concurentilor internationali;
- tendintele comportamentului concurentilor etc.
d) in privinta evolutiilor macroeconomice, sa se prevada:
- tendintele specifice sectorului de activitate;
- tendintele macroeconomice: inflatia, rata dobanzilor, cursul monetar etc.
- noi reglementari privind protectia mediului, economisirea energiei,
exigente noi de prezentare etc.
- noi tehnologii, inlocuitori de materii prime, noi procedee de fabricatie etc.
- aspecte sociale: somaj, protectie sociala crescuta.
Se pot formula concluzii datorate:
MEDIULUI INTERN
Puncte forte:
-retea de vanzare puternica si
consolidata;
-clienti si furnizori de durata medie si
lunga;
-o buna calitate a produselor si
serviciilor;
-servicii postvanzare prompte;
-politici de marketing corespunzatoare;
-stocuri de produse si piese de schimb
in limite de siguranta.

MEDIULUI EXTERN
Oportunitati:
-diminuarea concurentei prin ocuparea
pietei interne cu 80%;
-cresterea pietei externe cu n%;
-facilitati la export;
-relaxarea fiscalitatii.
Riscuri:
-legislatie mai restrictiva;
-tendinte de substituire a produselor;
-cresterea exigentelor de calitate;
-noi exigente de protejare a mediului;

21

Puncte slabe:
-cererea unor livrari rapide;
-situatii inverse punctelor forte, partial -schimbari nefavorabile privind unele
sau total.
retele de distributie.
Diagnosticul tehnic, tehnologic si de exploatare
Functia tehnica de exploatare realizeaza produsele sau presteaza serviciile
care fac obiectul activitatilor intreprinderii.
Aceasta functie inglobeaza un ansamblu de responsabilitati privind
pregatirea, realizarea si controlul proceselor materiale de producere a bunurilor si
serviciilor rezultate din activitatile intreprinderii.
Diagnosticul tehnic de exploatare are drept obiectiv (scop) aprecierea
masurii in care acest ansamblu al mijloacelor de exploatare materiala raspunde
nevoilor actuale sau viitoare ale intreprinderii sau ale achizitorului ei potential.
Mijloace de realizare:
Punerea in lucru a chestionarului de diagnostic tehnic, tehnologic si de
exploatare, care cuprinde subrubricile:
-activitatea de cercetare si dezvoltare;
-procesele de fabricatie (aprovizionare, productie, stocuri, calitate,
productivitate);
-starea mijloacelor de productie.
Efectuarea acestui diagnostic presupune analiza elementelor componente ale
functiei tehnice de exploatare, examinand:
A. Activitatile intreprinderii;
B. Cercetarea si dezvoltarea;
C. Starea si performanta mijloacelor de exploatare;
D. Nivelul de organizare a activitatii de productie.
A. Activitatile intreprinderii
Vor fi examinate pe baza Tabloului valoric cu ponderi, putand exista
activitati principale si secundare pe ultimii trei ani, ale caror ponderi sa fie
importante atat fata de totalul valoric al anului, cat si ca tendinta fata de media
ultimei coloane.
Din analiza acestor valori-procente se va putea stabili aportul activitatilor
secundare in totalul activitatilor si, concomitent, sa se obtina motivarea mentinerii
lor si cauzele pentru care nu au fost externalizate.
De asemenea, se va analiza si stabili concordanta acestor activitati cu
obiectul de activitate inscris in actul constitutiv.
B. Cercetarea si dezvoltarea
22

In functie de sectorul economic de care apartine, de dimensiunea si de

potentialul intreprinderii, cercetarea-dezvoltarea este un obiectiv permanent sau
ocazional al conducerii acesteia.
Expertul evaluator cauta sa stabileasca:
a) capacitatea de cercetare-dezvoltare orientata spre innoirea ofertei de
produse si servicii, determinand:
- potentialul tehnologic (inferior, mediu, superior) de adaptare la cerintele
cercetarii si de proiectare de produse/servicii noi;
- dotarea cu echipamente tehnologice necesare.
b) costul anual (pe ultimii trei ani) al efortului de cercetare-dezvoltare si cat
reprezinta procentual din cifra de afaceri.
c) daca cercetarea si dezvoltarea de produse/servicii noi se realizeaza in
intreprindere sau prin terti specializati.
d) ponderea produselor/serviciilor noi introduse in exploatare in ultimii trei
ani.
Caracteristicile existentei sau inexistentei capacitatii de cercetare-dezvoltare
si inovare a produselor, serviciilor, tehnologiilor de exploatare vor constitui puncte
forte sau slabe in concluziile diagnosticului de exploatare.
C. Starea si performanta mijloacelor de exploatare
Constatarea la fata locului a mijloacelor de exploatare ale intreprinderii este
necesar sa fie suficient de complexa, pentru a determina caracteristicile adecvate:
- identitatea;
- dreptul legal de proprietate sau de folosinta si restrictiile legale impuse de
acest drept (imposibilitatea instrainarii pana la indeplinirea anumitor conditii etc.);
- caracteristicile performantei in exploatare.
C.1. Dotarea cu mijloace de exploatare. Protectia mediului
Aprecierea mijloacelor de exploatare se face pe trei parametri principali:
- nivelul de performanta si posibilitatile de exploatare in conditii
competitive;
- gradul de flexibilitate, de adaptare la schimbarile necesare in programele
de exploatare;
- nivelul de poluare a mediului.
Analiza nivelului de performanta se face pe baza ultimului inventar al
mijloacelor fixe, tinand seama de corectitudinea valorii de inventar stabilite
(respectiv valoarea de utilitate sau valoarea justa).
Se vor analiza, in principal, pozitiile care se incadreaza in urmatorul prag de
semnificatie (un numar de pozitii sub 20%, insumand o valoare totala de cca 80%).
Expertul evaluator va analiza in ce masura inregistrarile contabile privind
uzura fizica si deprecierile corespund realitatii, rezultand dotarea pe care poate
23

efectiv conta in perioada urmatoare, pe termen scurt sau mediu, in conditii de

competitivitate privind productivitatea, calitatea si pretul de cost.
Dotarea si performantele mijloacelor de exploatare pot scoate in evidenta
puncte slabe si puncte forte in exploatarea acestora, cum ar fi:
1. dotarea actuala nu permite decat lucrari de tehnica inferioara;
2. dotarea intreprinderii se bazeaza pe echipamente conventionale,
performante medii, in stare de uzura accentuata, coeficient ridicat de uzura fizica si
morala;
3. echipamentele tehnologice sunt de performanta medie, coeficientii de
uzura fizica si morala sunt ridicati, dar o parte din utilaje au fost tinute la zi prin
adaptari si modernizari;
4. echipamentele tehnologice reprezentative sunt de performanta superioara
sub aspectul automatizarii, manipularii, al introducerii comenzilor numerice si
comenzilor asistate de calculator etc.;
5. echiparea tehnologica a intreprinderii se situeaza la un nivel ridicat de
performanta, similar intreprinderilor competitive pe plan international.
Punctele slabe sau forte vor fi corectate cu aprecierea influentelor negative
exercitate de intreprindere asupra mediului ambiant, potrivit diferitelor categorii de
noxe care pot rezulta din activitatea economica, cum ar fi:
a) poluarea prin zgomot;
b) poluarea aerului prin emisiuni de noxe;
c) poluarea apei prin deversarea sau infiltrarea de substante nocive in
panzele subterane sau in apele de suprafata;
d) deteriorarea prin diferite mijloace a terenurilor adiacente sau a scoartei
terestre (imprastieri de substante nocive, depozitari, transporturi etc.).
Analiza categoriilor de noxe va avea in vedere gravitatea poluarii in raport
cu doua crietrii principale: gradul de nocivitate si volumul lucrarilor necesare
pentru eliminarea lor.
Gradul de nocivitate va fi stabilit in raport cu trei facori privind:
a) extinderea in spatiu a efectelor;
b) nivelul depasirii normelor;
c) gravitatea efectelor provocate.
Gradul de nocivitate, tinand seama de cei trei factori(a, b, c), poate fi:
1. a) in interiorul halelor, pe perimetrul localitatii in care este situata
intreprinderea;
b) depasiri produse, de scurta durata;
c) efecte trecatoare, limitate la stari de disconfort.
2. a) in perimetrul localitatii in care este situata intreprinderea;
b) depasiri importante si repetate, pe durate medii;
c) efecte de durata constatate prin simptome chimice temporare.
24

3. a) in afara localitatii;
b) depasiri importante, de lunga durata sau permanente;
c) imbolnaviri profesionale, maladii cronice.
Volumul lucrarilor necesare eliminarii acestor situatii se va estima in
expresie valorica, pe baza recoltarilor facute in intreprindere, in institute de profil
sau de organele locale de protectie a mediului. Pe baza acestor estimari,
intreprinderea poate fi clasata in categoriile 1, 2, 3, necesitand lucrari dupa cum
urmeaza:
1. investitii sau reparatii locale de proportii reduse sau medii, finantabile din
resurse financiare proprii sau prin imprumuturi sub un an;
2. incadrarea in norme necesita retehnologizari importante, care afecteaza
unul sau cateva sectoare productive din intreprindere, pe termene scurte sau medii;
3. sunt necesare retehnologizari prin investitii de mari proportii, de natura sa
determine scoaterea din functiune a intreprinderii, pe termen mediu.
Potrivit constatarilor de mai inainte, nivelul de performanta (clasat de la 1
la 5) va fi corectat cu aprecierea influentelor negative exercitate de intreprindere
asupra mediului ambiant, clasate pe cele trei grade de nocivitate si cele trei
categorii de lucrari, potrivit matricei de mai jos:
Gradul de
nocivitate
1
2
3

Volumul lucrarilor necesare

1
1
2
3

2
2
2-3
3-4

3
3
3-4
4

Pozitionarea in unul din campurile de mai sus determina penalizarea

calificativului de performanta si flexibilitate cu numarul de puncte inscris in
campul respectiv.
Exemplu: daca s-a determinat calificativul de performanta 4, analiza
influentei asupra mediului a plasat-o in campul 2.1 (din cauza deversarii solutiilor
chimice in reteaua de canalizare a orasului, lipsind o instalatie proprie de epurare),
ceea ce indica o penalizare de doua puncte, iar calificativul global de performanta
va fi 2 (4 2).
Pentru intreprinderile care contribuie sensibil la poluarea mediului, volumul
lucrarilor fiind de mari proportii (campul 3.3 al matricei, adica grad de nocivitate
3, volum de lucrari 4), ceea ce reprezinta un prag de alarma, chiar daca sub
aspectul performantei dotarea intreprinderii se prezinta bine (de ex. calificativul 5),
corectarea acesteia poate sa tinda spre zero(5-4=1 0), adica sa atraga atentia
25

asupra intreprinderii, putand fi condamnata la inchidere partiala sau totala, pe

termen scurt sau lung, potrivit legislatiei de protejare a mediului.
C.2. Intretinerea mijloacelor de exploatare si consumurile de
energie
Obiectul analizei il constituie eficienta activitatii compartimentului care le
gestioneaza, sub aspectul:
- asigurarii bunei functionari a echipamentelor din dotare;
- tinerii sub control a consumurilor de energie.
Eficienta activitatii de intretinere depinde de adoptarea unui sistem potrivit
de organizare, precizat din proceduri si instructiuni privind planificarea, executia
si urmarirea efectuarii reparatiilor, precum si a modului cum se face receptia
lucrarilor, inclusiv asigurarea cu piese de schimb si modalitatea de aplicare a
metodelor preventive de intretinere.
Cerintele fata de aceste criterii de eficienta variaza in raport cu nivelul de
dotare tehnica a intreprinderii si cu nivelul consumurilor specifice de energie.
Analiza acestor criterii de eficienta scoate in evidenta anumite puncte slabe
si puncte forte:
1. intretinerea se face la avarie; nu exista o evidenta a indisponibilitatilor
accidentale, a consumurilor de energie.
2. intretinerea este programata in cadrul unui sistem de intretinere care
functioneaza defectuos;
3. sistem de intretinere preventiva, functionand fara neajunsuri majore, dar
cu durate relativ lungi de indisponibilitate a echipamentelor; exista un nivel general
satisfacator al calitatii lucrarilor de intretinere; frecventa redusa a intreruperilor
accidentale;
4. sistem de intretinere preventiva, cu posibilitati de inlocuire rapida a
pieselor cu frecventa mare de defectare; nivelul general al calitatii lucrarilor de
intretinere este bun; nu se produc intreruperi accidentale la echipamente a caror
oprire are consecinte negative asupra procesului de productie; reglementarile
privind reducerea consumurilor de energie sunt eficiente, cu rezultate apreciabile;
5. sistem avansat de intretinere, asistat de calculator; consumurile de energie
corespund nivelurilor uzuale pe plan international.
Concluziile acestei analize este necesar sa fie completate si cu constatarile
privind eficienta gospodaririi resurselor energice, adica a masurilor care s-au luat
pentru:
- adoptarea de masuri tehnice destinate reducerii pierderilor;
- reducerea consumurilor in orele de varf;
- reducerea consumurilor in spatiile nefolosite.
Masurile privind reducerea consumurilor de energie trebuie sa fie
proportionale cu cuantumul acestora. Cu cat consumurile de energie sunt mai mari,
26

cu atat mai mari trebuie sa fie masurile pentru reducerea lor si diminuarea
pierderilor.
D. Nivelul de organizare a activitatii de productie
Datele necesare sunt primite de la client.
Se verifica masura in care tipul de productie corespunde intreprinderii,
stabilindu-se:
a) caracteristicile productiei: pe stoc sau pe comanda; continua sau
sezoniera; proceduri de productie utilizate;
b) ciclul de productie: este posibila reducerea lui sau, eventual, inlocuirea
printr-o retehnologizare;
c) nivelul de automatizare actual: fata de grupa de mijloace totala, cat este
de automatizata;
d) productivitatea muncii: nivelul de utilizare a capacitatii de productie a
dotarii actuale;
e) controlul productiei: exista un compartiment intern cu aceasta
responsabilitate; sunt stabilite si respectate regulile privind asigurarea acestuia;
f) calitatea produselor/serviciilor: sunt litigii in legatura cu clientii
produselor sau serviciilor.
Inaintea stabilirii concluziilor acestui diagnostic, expertul evaluator este
indicat sa tina seama de evolutiile factorilor externi intreprinderii, de exemplu:
a) in privinta productiei-exploatarii:
- noi procedee de productie;
- noi tehnologii;
- noi echipamente, cu productivitati sporite;
- externalizarea unor activitati;
- noi metode de programare si urmarire informatizata a proceselor de
exploatare.
b) in privinta calitatii:
- reglementari restrictive privind introducerea unor sisteme de calitate
c) in privinta reglementarilor legale:
- restrictii privind protejarea mediului;
- restrictii privind angajarea resurselor umane si conditiile de lucru.
d) in privinta tendintelor de internationalizare:
- efectele succesive ale liberalizarilor economce in UE si adoptarea lor de
catre Romania;
- uniformizarea exigentelor normelor si standardelor.
Concluzii datorate:

27

MEDIULUI INTERN
Puncte forte:
- activitati echilibrate in raport cu
obiectul intreprinderii inscris in actul
constitutiv;
- exista o atenta activitate de cercetaredezvoltare a produselor/serviciilor,
stimulata de politicile de marketing;
- starea si performantele mijloacelor de
exploatare sunt satisfacatoare;
- nivel de organizare a activitatii de
productie satisfacator la nivelul dotarii
actuale.

MEDIULUI EXTERN
Oportunitati:
- noi procedee de productie-exploatare;
- conditii favorabile achizitiei de noi
echipamente performante;
- asistenta tehnica pentru introducerea
unui sistem de control al calitatii
compatibil cu prevederile ISO;
- noi metode eficiente de informatizare a
programarii si urmaririi productieiexploatarii.

Riscuri:
- reglementari restrictive privind
Puncte slabe:
protejarea mediului, cu luarea de masuri
- situatii inverse punctelor forte, partial costisitoare;
sau total
- cerinte exigente sporite in relatiile cu
partenerii membrii ai Uniunii Europene.
Diagnosticul de organizare, management si resurse umane
Functia de administrare sau a managementului regrupeaza atributiile proprii
conducerii intreprinderii, constand in principal din:
- a organiza activitatile intreprinderii;
- a le conduce;
- a gestiona (administra) resursele umane.
Diagnosticul de organizare, management si resurse umane are drept obiectiv
(scop) stabilirea modalitatii organizarii si conducerii intreprinderii, a analizei
structurii umane si a capacitatii sale de a participa la realizarea activitatilor
intreprinderii.
Mijloace de realizare:
Punerea in lucru a chestionarului de diagnostic si o descriere a profilului
cadrelor din intreprindere.
Persoana sau persoanele care, in baza unui contract de mandat, au acceptat
sa primeasca patrimoniul persoanei juridice spre administrare sunt numite de
Legea societatilor comerciale administratori sau consilii de administratie, cand
sunt mai multe.
In prezent, se utilizeaza cu acelasi sens si termenul de manager, iar
activitatea acestuia management, in sensul de administrare a unui patrimoniu al
28

altei persoane, adica de a-l primi si a-l utiliza in scopul obtinerii unui proft cuvenit
proprietarilor patrimoniului.
Oricum ar fi denumite aceste persoane, ele exercita conducerea
intreprinderii, iar prin efectul delegarii unor responsabilitati, si alte persoane din
structura organizationala (sefi de compartimente servicii, ateliere) participa la
conducerea intreprinderii, facand parte din conducerea operativa a acesteia.
Conducerea intreprinderii isi exercita responsabilitatile indeplinind
cumultaiv atributii privind:
a) organizarea activitatilor intreprinderii, constand din asigurarea
intreprinderii cu tot ceea ce ii este util existentei sale (mijloace banesti, materiale,
umane).
b) conducerea propriu-zisa, compusa din actiuni de care raspunde
nemijlocit:
- indrumarea: alegerea obiectivelor, stabilirea mijloacelor de realizare si a
responsabilitatii rezultatelor obtinute;
- coordonarea: armonizarea obiectivelor si a atributiilor stabilite pentru
realizarea acestor obiective;
- controlul: compararea rezultatelor obtinute cu rezultatele prevazute si, daca
este cazul, asigurarea masurilor de corectie.
c) gestionarea resurselor umane, constand in asigurarea:
- recrutarii si formarii continue a personalului;
- supravegherii personalului;
- formarii si existentei culturii intreprinderii, in sensul crearii conditiilor
care sa permita convergenta aspiratiilor individuale ale personalului cu obiectivele
intreprinderii.
Cu privire la modalitatea de organizare a activitatilor intreprinderii, se va
examina concordanta dintre actul constitutiv si structura organizatorica rezultata
din ROF, organigrama, manualul de proceduri. Se va nota cu puncte forte existenta
acestei concordante si cu puncte slabe inexistenta ei.
Cu privire la modalitatea de conducere a intreprinderii, se vor stabili
punctele forte si punctele slabe:
- conducatorii sunt de drept (numiti) sau de fapt (recunoscuti ca atare de
salariati si terti);
- care este profilul acestora;
- conducatorii intreprinderii sunt si fondatorii ei;
- stilul conducerii (autoritar, colegial, pe obiective, comenzi etc.);
- fluctuatia membrilor consiliului de administratie in ultimii trei ani;
- sistemul de remunerare al conducatorilor si cine stabileste cuantumul
remunerarii;
29

Cu privire la gestionarea-administrarea resurselor umane, se vor face

constatari cu privire la:
a) politica intreprinderii in ceea ce priveste:
- recrutarea personalului (angajarea prin concurs, promovarea angajatilor) si
calitatea metodelor de selectie si formare continua;
- aplicarea legislatiei muncii, protectiei sociale, somajului in ultimii trei ani;
- supravegherea personalului.
b) structura personalului in dinamica ultimilor trei ani:
- structura salariatilor pe varste si sexe, care poate releva puncte slabe in
ceea ce priiveste:
- raportul intre personalul tanar si cel varstnic si respectiv gradul de
imbatranire a personalului;
- repartitia pe sexe in cadrul compartimentelor functionale si de
productie;
- politica de intinerire a personalului si a promovarii femeilor.
- structura salariatilor pe niveluri de pregatire, sexe si vechime in
intreprindere, care poate releva puncte slabe in ceea ce priveste:
- repartitia corespunzatoare intre personalul cu studii superioare si cel
cu studii medii (compartimente ocupate numai cu personal cu studii superioare sau
invers);
- personal cu vechime mica in intreprindere, ceea ce poate presupune
un grad ridicat de fluctuatie a personalului;
- niveluri necorespunzatoare de pregatire a personalului de exploatare
(calificat la locul de munca, fara scoli profesionale de profil, cu niveluri de
pregatire medie pentru functii cu niveluri de pregatire superioara).
c) analiza principalilor indicatori si a efectivelor, in dinamica ultimilor trei
ani (efectiv mediu; stabilitatea personalului = efectiv permanent / efectiv total;
rotatia personalului = numar plecati / efectiv mediu etc.)
Inainte de a se formula concluziile este necesar a se avea in vedere aparitia
in viitor a:
- noi forme de organizare a intreprinderii;
- noi stiluri de administrare, management, gestiune;
- cresterea/diminuarea somajului;
- cresterea/diminuarea nivelului de formare a resurselor umane;
- cresterea/diminuarea numarului de femei pe piata fortei de munca;
- cresterea/diminuarea numarului de handicapati pe piata fortei de munca;
- imbatranirea populatiei etc.
Concluzii datorate:
30

MEDIULUI INTERN
Puncte forte:
- organizare supla;
- activitate corespunzatoare obiectului
de activitate;
- conducatori bine informati si
motivati;
- resurse umane tinere, dinamice,
flexibile, bine formate si cu o buna
motivare a muncii.

MEDIULUI EXTERN
Oportunitati:
noi
reglementari
favorabile
intreprinderii privind:
- fiscalitatea;
- forta de munca;
- reducerea formalitatilor (birocratiei)
administratiei de stat si locale;
- incurajarea circulatiei capitalurilor,
marfurilor si cooperarii internationale.

Puncte slabe:
- proasta functionare a conducerii
intreprinderii (cu scurte exemplificari);
- resurse umane imbatranite;
- fluctuatie ridicata;
- calificare necorespunzator utilizata;
- conditii de securitate insuficiente;
- salarizare nestimulativa;
- indice de absenteism ridicat.

Riscuri:
noi reglementari restrictive privind:
- protejarea mediului exterior;
- securitatea muncii;
- formarea personalului;
- impozitele si taxele;
- raspunderea factorilor de conducere ai
intreprinderii;
- disciplina financiara.

Diagnosticul financiar-contabil
Functia financiar-contabila are ca scop principal obtinerea resurselor
financiare si contabilizarea tuturor miscarilor economico-financiare ale activitatilor
intreprinderii.
Mijloace de realizare:
-cunoasterea principiilor si metodelor contabile proprii sectorului de
activitate si aplicate de intreprindere;
-construirea (elaborarea) diferitelor situatii necesare pentru analiza si
diagnostic:
- analiza ratiourilor (ratio = raport exprimat in procentaj intre doua
valori ce caracterizeaza activitatea unei firme);
- evaluarea riscurilor prin metoda scorurilor;
- punerea in lucru a chestionarului de diagnostic contabil.
Diagnosticul financiar-contabil are ca obiective:
A. aprecierea fiabilitatii datelor cuprinse in situatiile financiare;
B. examinarea si estimarea starii de sanatate financiara privind: cresterea
activitatii, echilibrul financiar, rentabilitatea si riscurile financiare.
31

A. Aprecierea fiabilitatii situatiilor financiare

Procedurile de lucru se refera numai la teste de validitate, nu si la cele de
conformitate, expertul evaluator intervenind asupra situatiilor de iesire, adica
asupra situatiilor financiare pe ultimii trei ani, compuse din:
a) daca intreprinderea aplica Standardele Internationale de Raportare
Financiara: bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului
propriu, situatia fluxurilor de trezorerie, politici contabile si note explicative.
b) daca intreprinderea aplica Reglementarile contabile simplificate
armonizate cu directivele europene: bilant, cont de profit si pierdere, politici
contabile si note explicative, situatia fluxurilor de trezorerie (optional).
Aprecierea fiabilitatii datelor cuprinse in situatiile financiare se bazeaza pe
doua elemente-cheie:
- cunoasterea suficienta a intreprinderii si a concluziilor celorlalte
dignostice;
- cunoasterea principiilor si metodelor proprii de contabilitate ale sectorului
de activitate.
Cu orientarea acestor elemente-cheie, se va proceda la verificarea daca
situatiile financiare primite:
- sunt coerente: corelatia datelor din bilant, contul de profit si pierdere,
situatiile, notele explicative;
- sunt prezentate dupa principiile contabile si reglementarile in vigoare;
- tin cont de elementele posterioare inchiderii exercitiului financiar;
- prezinta o imagine fidela a pozitiei financiare, a performantelor si
modificarilor acesteia, bazata pe existenta inventarului intregului patrimoniu (din
ultimul an), efectuat in acord cu normele in cauza aprobate de ministrul finantelor
publice;
- prezinta o corecta intocmire a contului de profit si pierdere;
- prezinta o corecta stabilire a profitului net si a destinatiilor acestuia,
potrivit dispozitiilor legale.
B. Examinarea si estimarea starii de sanatate financiara
Aceasta componenta a diagnosticului financiar-contabil are ca obiectiv
examinarea evolutiei activitatii intreprinderii prin compararea pe ultimii trei ani,
grupand datele si informatiile avute la dispozitie in raport cu categoria informatiei
utilizate.
Aceste informatii sunt calitative, dar in general diagnosticul financiarcontabil se sprijina pe prelucrarea informatiilor exprimate in termeni monetari
provenind din componentele situatiilor financiare.
32

Dupa suportul utilizat, se disting:

B.1. Analiza structurii bilantului contabil;
B.2. Analiza performantelor intreprinderii.
B.1. Analiza structurii bilantului contabil
B.1.1. Corelatiile trezoreriei
Prezentarea in forma de lista a bilantului contabil scoate in evidenta
elemente bilantiere ca:
A.Active imobilizate
= 10 700
B. Active circulante
= 11 050
- stocuri
= 3 000
- creante
= 4 050
- casa + banci
= 4 000
C. Cheltuieli in avans
=
x
D. Datorii sub un an (nefinanciare)
= 4 600
E. Total (B + C) (D + I)
= 6 450 (11 050 4 600)
F. Total A + E
= 17 150 (10 700 + 6 450)
G. Datorii peste un an
= 3 000
H. Provizioane pentru riscuri
= 300
I. Venituri in avans
= x
J. Capital si rezerve
= 13 850
Rezulta doua totaluri cu seminifcatie in analiza financiara, intrucat:
Totalul E reprezinta fondul de rulment (FR), adica totalul activelor
circulante (11 050) care nu sunt finantate de echivalentul de pasiv al acestora,
respectiv, in exemplul dat, de datoriile sub un an (4 600).
Totalul F reprezinta resursele stabile sau capitalul permanent pe care il are
intreprinderea la dispozitie, adica:
- Capital si rezerve
= 13 850
- Provizioane pentru riscuri
=
300
- Datorii peste un an
= 3 000
17 150
Rezulta ca FR poate fi determinat si ca diferenta intre capitalul permanent
(17150) si partea din acesta blocata in activele imobilizate (10 700), adica FR
este partea ce ramane din capitalul permanent destinat sa finanteze (sa acopere)
activele circulante nefinantate de pasivele circulante existente (4 600).
Din totalul activelor circulante (11 050), daca se izoleaza trezoreria-casa si
banca (4 000), diferenta (7 050) ar urma sa fie finantata (acoperita) de pasivele
circulante (4 600), activele circulante neacoperite (7 050 4 600 = 2 450) urmand
33

a fi acoperite de FR. Aceasta diferenta (2 450) reprezinta necesarul de fond de

rulment (NFR).
Asezand sub forma de oglinda elementele bilantiere ce urmeaza a fi
acoperite de FR, obtinem:
ACTIV
PASIV
NFR = 2 450
FR = 6 450
Trezorerie = 4 000
Trezoreria poate fi:
- pozitiva: FR > NFR
- negativa: FR < NFR
Trezorerie = FR NFR
Trezoreria negativa poate fi acoperita prin credite bancare sau, cand
intreprinderea nu se mai bucura de increderea bancii, fie inregistreaza datorii
restante (purtatoare de dobanzi), fie este declarata de creditori, la tribunal, in
incetare de plati (faliment).
B.1.2. Lichiditatea, o variatie a trezoreriei
O trezorerie pozitiva indica lichiditatea intreprinderii la un moment dat.
Constatarea lichiditatii este posibila deoarece asezarea posturilor in bilant
este facuta in ordinea crescatoare a lichiditatii activului si in cea a exigibilitatii
pasivului.
Analiza lichiditatii releva o dubla capacitate a intreprinderii:
- de a face fata scadentelor sale de trezorerie (lichiditate);
- de a acoperi angajamente de o oarecare maturitate (solvabilitate).
Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a face fata scadentelor
pe termen scurt; ea rezulta din echilibrul intre fluxul incasarilor si cel al platilor.
Exista o diferenta intre activele sau pasivele pe termen de peste un an si
activele sau pasivele pe termen sub un an si reinnoibile; ritmul de reinnoire a
elementelor sub un an poate uneori sa fie modificat sau intrerupt, dezechilibrand
astfel structura financiara a intreprinderii. De exemplu, cunscuta blocare in lant,
prin care datoriile (pasivele) sub un an fiind neplatite, se aditioneaza in asa fel incat
NFR devine negativ, determinand existenta unei trezorerii negative (nelichida).
Lichiditatea ramane o conditie de apreciere a calitatii administrarii
intreprinderii.
O intreprindere poate fi fragila financiar, chiar lipsita de lichiditati, dar in
acelasi timp sa aiba o activitate performanta.
Lichiditatea este o notiune dinamica, deoarece ea este rezultatul unui flux de
intrari si iesiri banesti decalate in timp. De exemplu, o intreprindere de jucarii
angajeaza cheltuieli tot anul, iar incasarile sale se situeaza intre lunile noiembrie si
ianuarie anul urmator; desigur, la 30 octombrie trezoreria sa este net negativa; la 30
34

martie devine pozitiva, aceasta pentru ca intreprinderea isi asuma riscul de a nu

avea lichiditati din cauza activitatii sale cu caracter sezonier.
B.1.3. Analiza structurii bilantului cu ajutorul ratelor
Ratele de structura sunt indicatori care caracterizeaza compozitia
patrimoniului, apreciind raporturile privind activul si pasivul bilantului.
In ceea ce priveste activul, se urmareste stabilirea ponderilor fiecarui
element pentru a determina conditiile tehnico-economice.
Cu privire la pasiv, ratele de structura furnizeaza indicatori asupra
compozitiei finantarii. Pe de o parte permit aprecierea autonomiei financiare, iar pe
de alta parte permit estimarea stabilitatii financiare.
Ratele de sinteza compara sistematic elemente de activ si de pasiv, oferind
posibilitatea stabilirii conditiilor de finantare a unor elemente de activ si
posibilitatilor de rambursare a datoriilor sub un an, prin componentele activului
circulant lichid sub un an (ratele S3 si S4).
Ratele de rotatie scot in evidenta termenele si viteza de rotatie a unor
elemente (stocuri, creante, datorii), lamurind astfel: conditiile in care se realizeaza
activitatea (credit client, credit furnizori, durate stocaje) si incidenta lor asupra
solvabilitatii intreprinderii. Aceasta are interesul sa recupereze rapid lichiditatile
asociate stocurilor si creantelor (termene scurte sau viteze de rotatie ridicate) si sa
achite furnizorii cat mai tarziu posibil, evident cu acordul lor (termene lungi sau
viteze de rotatie slabe).
Ratele de structura:
Componentele activului
Rata
Indicatorul furnizat
A1.
Greutatea capitalului imobilizat;
Intensitatea capitalistica a activitatii
intreprinderii
A2.
Intensitatea
legaturilor
financiare,
importanta operatiilor de crestere externa
A3.
Durata ciclului de productie (industrie).
Importanta activitatii de distributie
A4.
Incidenta creditului acordat clientelei

Creante clienti

A5.

Disponibilitati

Importanta lichiditatilor intreprinderii, dar

acest
indicator
(rata)
este
putin
semnificativ, din cauza instabilitatii
numaratorului
35

Numarator
Imobilizari
corporale

Numitor
Activ
total

Imobilizari
financiare
Stocuri

Activ
total
Activ
total
Activ
total
Activ
total

Ratele de structura:
Componentele pasivului
Rata
Indicatorul furnizat
P1.
Autonomia globala de finantare
P2.
P3.
P4.
P5.
P6.

Numarator
Capital
propriu
Datorii totale

Numitor
Pasiv total

Capital
propriu
Dependenta cu privire la indatorarea la Datorii peste
termen (rata de levier)
un an
Stabilitatea finantarii
Capital
permanent
Stabilitatea finantarii (aceasta rata este Datorii sub un
complementara lui P5, deoarece P5 = 1
an
P6)

Capital
permanent
Capital
propriu
Pasiv total

Ponderea indatorarii globale (aceasta rata

este evident complementara lui P1,
deoarece P2 = 1 P1)
Autonomia financiara la termen

Pasiv total

Pasiv total

Ratele de sinteza
Rat
Indicatorul furnizat
a
S1. Finantarea stabila a imobilizarilor

Numarator

Numitor

Capital
permanent
Capital
propriu
Activ
circulant

Imobilizari
corporale
Imobilizari
totale
Datorii sub
un an

S2.

Finantarea proprie a imobilizarilor

S3.

Lichiditatea generala: aptitudinea de a

rambursa datoriile sub un an cu ajutorul
elementelor lichide sub un an
Lichiditatea restransa: aptitudinea de a
Creante +
rambursa datoriile sub un an cu ajutorul disponibilitati
elementelor cele mai lichide sub un an

S4.

36

Datorii sub
un an

Ratele de rotatie
Rata
Indicatorul furnizat
R1.
Viteza de rotatie a stocurilor
R1.1. Durata de rotatie a stocului (in zile)
R2.

Viteza de rotatie a creantelor

comerciale
R2.1. Durata in zile
(de incasare) a
creantelor clienti (durata creditului
acordat clientilor)
R3.
Viteza de rotatie a datoriilor
comerciale fata de furnizori
R3.1. Durata in zile (de plata) a datoriilor
catre furnizori (durata creditului
acordat de furnizori intreprinderii)

Numarator
Numitor
Rulajul debitor
Stocul mediu
al stocului
Stocul mediu x
Rulajul
365 zile
debitor/creditor al
stocului
Rulajul creditor Soldul mediu al
al clientilor
clientilor
Soldul mediu
Rulajul creditor
al clientilor x
al clientilor
365 zile
Rulajul debitor Soldul mediu al
al datoriilor
furnizorilor
fata de
furnizori
Soldul mediu Rulajul debitor al
al furnizorilor datoriilor fata de
x 365 zile
furnizori

B.2. Analiza performantelor intreprinderii

B.2.1. Indicatorii de performanta proprii intreprinderii:
VA, EBE si CAF
Valoarea adaugata (VA) reprezinta contributia intreprinderii la crearea
produsului intern brut (PIB) si se obtine ca o diferenta intre: veniturile din
exploatare si cheltuielile cu materialele si prestatiile externe.
Excedentul brut al exploatarii (EBE) sau Deficitul brut al exploatarii
(DBE), dupa cum s-a obtinut rezultatul exploatarii (profit sau pierdere), reprezinta
un surplus (sau deficit) rezultat din activitatea intreprinderii.
EBE = VA cheltuieli de personal cheltuieli cu alte impozite si taxe.
EBE constituie un indicator de rezultat, o masura a performantei realizate de
intreprindere din activitatea sa de exploatare, el ramanand totusu un rezultat partial,
netinand seama de celelalte cheltuieli suportate de activitatea de exploatare (ex.
cheltuielile cu amortizari si provizioane).
37

Capacitatea de autofinantare (CAF) este singura resursa proprie de

finantare a intreprinderii.
CAF reprezinta ansamblul resurselor financiare obtinute din activitatea de
exploatare de care intreprinderea ar putea dispune pentru acoperirea nevoilor
financiare cerute de continuarea activitatii si de dezvoltare.
CAF este un indicator de performanta al intreprinderii.
CAF = rezultatul net al exercitiului financiar
+ cheltuieli cu amortizari si provizioane
+ valoarea contabila a elementelor de activ cedate
- venituri din cesiunea elementelor de activ
- venituri din provizioane si ajustarea la inflatie
Sau
CAF = excedentul brut de exploatare
+alte venituri din exploatare
- alte cheltuieli de exploatare
+ venituri financiare
- cheltuieli financiare
+ venituri exceptionale
- cheltuieli exceptionale
- participarea salariatilor la rezultatele intreprinderii
- impozitul pe profit
Sau
CAF = rezultat net
+ dotari la amortismente
+ dotari la provizioane
- reduceri ale amortismentelor (aferente iesirilor)
- reluari asupra provizioanelor
B.2.2. Ratele de rentabilitate
Ratele de rentabilitate permit studiul performantelor intreprinderii. Unele
dintre acestea constau in compararea rezultatelor obtinute cu totalurile operatiilor
de exploatare sau de vanzare care au permis obtinerea acestor rezultate; se
foloseste astfel notiunea de marja.
38

Alte rate compara rezultatele intreprinderii cu mijloacele puse la dispozitie

pentru a le obtine; aceste mijloace pot corespunde elementelor economice figurand
in activ (rate de randament al activelor); ele pot sa fie estimate in termeni
financiari, plecand de la capitalul avansat de proprietarii intreprinderii (rate de
rentabilitate).
Este indicat ca ratele sa fie analizate in dinamica lor (de exemplu, pe ultimii
trei ani): rata de crestere a cifrei de afaceri (CA), a productiei, a valorii adaugate, a
excedentului brut de exploatare (EBE), a rezultatului net (RN).
(N-1) (N)
Rata de crestere = -----------------(N)
Ratele rentabilitatii
Rata
Indicatorul furnizat
B1.
Rata
marjei
nete:
masura
beneficiului global obtinut pentru
un leu vandut
B2.
Rata marjei exploatarii: estimarea
eficacitatii
intreprinderii
in
activitatea sa curenta
B3.
Rata randamentului activelor:
estimeaza eficacitatea cu care
mijloacele
de
lucru
ale
intreprinderii sunt puse in valoare
B4.
Rata randamentului activelor:
varianta a ratei B3, luand in calcul
un cash flow global
B5.
Rata rentabilitatii capitalului
propriu: estimeaza rata profitului,
adica punerea in valoare a
capitalului adus de proprietarii
intreprinderii

Numarator
Rezultatul
exercitiului

Numitor
CA

EBE

CA

Rezultatul
exercitiului

Activul total

CAF

Activul total

Rezultatul
exercitiului

Capitalul
propriu

Este necesar ca diagnosticul financiar-contabil sa tina seama de;

- sectorul de activitate ;
- statutul intreprinderii;
- punctele forte si slabe ale intreprinderii;
- analiza costurilor
39

Patru puncte pot fi focalizate la prima observatie a bilantului:

1. evolutia trezoreriei aparente (investitii financiare pe termen scurt +
disponibilitati sume datorate institutiilor de credit) aduce o indicatie asupra
lichiditatii;
2. evolutia imobilizarilor brute permite aprecierea politicii de investitii;
3. nivelul si evolutia ratei de indatorare financiare ofera o imagine globala
a structurii financiare;
4. se poate, in sfarsit, verifica daca afectarea beneficiului da loc la plata
dividendelor.
Concluzii datorate:
MEDIULUI INTERN
MEDIULUI EXTERN
Puncte forte (favorabile) datorate:
Oportunitati:
-evolutiei activitatii generale, cu sunt cele favorabile oferite de piata, de
aratarea: ritmurilor, cauzelor interne, conjunctura economica interna si
evolutiei activitatilor;
externa, facilitati fiscale etc.
-evolutiei rezultatelor economice:
analizarea cu precizie a principalelor
costuri;
-evolutiei
eficacitatii:
volumul,
calitatea, costul factorilor de productie;
-evolutiei
repartizarii
rezultatului
economic:
creditori,
actionari,
autofinantare;
-evolutiei rentabilitatii economice si
arentabilitatii financiare;
Evolutiei lichiditatii intreprinderii:
situatia trezoreriei, cauze, sensul
relatiei rentabilitate-lichiditate;
-evolutiei nevoilor si resurselor de
finantare durabile: investitii industriale
si financiare, variatia NFR, resursele Riscuri:
externe
sunt inversul celor prevazute la
oportunitati.
Puncte slabe: nefavorabile, cu aratarea
negativa a evolutiilor de la punctele
forte

40

 Sinteza diagnosticelor
Sinteza diagnosticelor are ca scop prezentarea concluziilor modalitatii de
manifestare a functiilor caracteristice activitatilor intreprinderii evaluate, rezultate
din diagnosticele acestora.
Sinteza diagnosticelor descrie sub o forma tabelara expunerea criteriilor de
apreciere a concluziilor datorate mediului exterior intreprinderii (oportunitati si
riscuri) si mediului intern al acesteia (puncte forte si puncte slabe).
Sinteza diagnosticelor serveste ca baza pentru proiectarea evolutiilor viitoare
ale intreprinderii si pentru efectuarea unei analize admisibile.
Orice evaluare de intreprindere presupune efectuarea unor lucrari ce pot fi
grupate in doua etape:
- diagnosticul pentru evaluare;
- evaluarea propriu-zisa.
Diagnosticul pentru evaluare trebuie sa consume cca 80% din resursele
intreprinderii.
In demersul intreprins de expertul evaluator, sinteza diagnosticelor ii
orienteaza etapa utmatoare, a evaluarii propriu-zise (stabilirea ipotezelor de
evaluare, alegerea metodelor, metodele retinute, scara valorilor determinate
prezentate in raportul final).
Diagnosticele sunt grupate pe functiile intreprinderii, iar in interiorul
acestora sunt inscrise criteriile care au stat la baza efectuarii diagnosticului
respectiv si parametrii estimarii (puncte forte si puncte slabe, oportunitati si
riscuri).
Pentru estimarea criteriului diagnosticat se acorda fiecarui criteriu un
calificativ de la 1 la 5.
Intervalul de masurare reprezinta distanta dintre un calificativ de inadaptare
totala (sau aproape totala) la cerintele actuale ale economiei de piata (un punct) si
un calificativ de satisfacere totala a unor cerinte de nivel ridicat (cinci puncte).
Pentru motivarea acordarii calificativului fiecarui criteriu, se face, in cadrul
sintezei, o scurta descriere a parametrului avut in vedere; pe cat posibil,
descrierea trebuie sa aiba un pronuntat caracter faptic.
Pentru fiecare parametru se stabileste si un grad de importanta, caruia ii
corespunde un coeficient de importanta (Ki), astfel:
Gradul de
importanta al
calificativului
Foarte important

Consecintele neindeplinirii calificativului

Extrem

de

grave
41

la

nivelul

intregii

Valoarea
Ki
5

Major
Secundar

intreprinderi
Grave, insa numai
compartimente
Efecte izolate

la

nivelul

unor

2
1

In forma tabelara, pe linii se inscriu diagnosticele si criteriile componente,

iar pe coloane se inscriu cei patru parametri luati in considerare (puncte forte,
puncte slabe, oportunitati, riscuri), cu o scurta descriere a criteriului incadrat in
coloana respectiva si cu inscrierea calificativului estimat (de la 1 la 5).
In finalul tabelului se inscriu:
a) suma criteriilor;
b) suma calificativelor acordate criteriului respectiv in cadrul celor patru
parametri (notam: x1 = puncte forte, x2 = puncte slabe, x3 = oportunitati, x4 =
riscuri);
c) se procedeaza apoi la ponderarea sumei calificativelor cu suma criteriilor,
adica:
----------- ;
a

---------- etc.
a

d) se face media simpla a calificativelor ponderate in cadrul celor patru

parametri:

------------a
------------------4
e)se acorda criteriul de importanta fiecarui parametru si se face media
ponderata a acestora:

----------------------

42

f) se face media simpla a mediilor d + e ( (d+e) / 2), rezultatul fiind

comentat in functie de pozitia in care se va afla in cadrul scarii de estimare a
punctajului de la 1 (inadaptarea intreprinderii la conditiile de piata) la 5
(satisfacerea de catre intreprindere a conditiilor de piata).
Rolul sintezei diagnosticelor este major in efectuarea operatiilor necesare
evaluarii si, in mod deosebit, in corectarea valorilor contabile la valorile de piata,
in scopul determinarii celor doua importante mase de date, respectiv activul net
contabil corijat si capacitatea beneficiara.
Elaborarea bilantului economic
Inainte de a proceda la analiza si corectarea, pe baza diagnosticelor, a
elementelor ce compun patrimoniul intreprinderii, se va proceda la o sortare a
acestora in: elemente necesare exploatarii si elemente care nu sunt necesare
exploatarii.
Elemente necesare exploatarii se considera cele care:
- participa la obtinerea rezultatului exploatarii;
- asigura continuitatea exploatarii;
- se evalueaza la valoarea de utilitate, mai putin uzura sau deprecierea lor.
Elemente care nu sunt necesare exploatarii se considera cele care:
- nu participa la obtinerea rezultatului exploatarii;
- pot fi vandute fara a afecta exploatarea;
- se evalueaza la valoarea realizabila neta;
- constituie pentru intreprindere si eventualul cumparator o trezorerie latenta,
dar disponibila.
Corijarea elementelor nenecesare exploatarii:
- imobilizari necorporale (cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetaredezvoltare etc.);
- imobilizari corporale (terenuri, mijloace fixe);
- trezorerie mascata (stocuri excedentare, nevandabile);
- alte active (cheltuieli inregistrate in avans, alte active considerate nonvalori);
- cheltuieli cumulate pentru provizioane (daca sunt subevaluate sau
supraevaluate).
Diferentele intre valoarea contabila si valoarea realizabila neta sau de nonvalori vor influenta soldul contabil (prin operatii extracontabile) al contului de
rezultat net.
Corijarea elementelor necesare exploatarii:
43

- imobilizari necorporale: dupa caz, cu valoarea de utilitate, mai putin uzura,

sau prin metode de rentabilitate sau combinate;
- imobilizari corporale: substituirea valorii contabile nete cu valoarea justa,
mai putin amortizarea cumulata;
- imobilizari financiare: substituirea valorii contabile a titlurilor de
participare cu valoarea estimata pentru un titlu, tinand seama de valoarea contabila
a capitalului propriu al societatii emitente sau de cursul bursei pentru cele cotate;
- stocuri: cu valoarea de piata, valoarea realizabila, dupa caz;
- creante clienti: cu valoarea reala contabila actualizata;
- investitii financiare pe termen scurt: dupa aceleasi reguli ca imobilizarile
financiare;
- datorii: la valoarea contabila; daca nu exista provizioane pentru riscuri s
cheltuieli aferente dobanzilor si penalizarilor cuvenite creditorilor, se va calcula
corespunzator valoarea acestora; sumele datorate asociatilor nu pot fi considerate
capitaluri proprii;
- examinarea conturilor din afara bilantului (angajamente primite sau date si
alte conturi din afara bilantului) si reintegrarea corespunzatoare in contul de
rezultate, dupa caz.
Diferentele dintre valorile contabile si valorile corijate vor fi reintegrate
corespunzator, tot extracontabil, in bilant si in contul de rezultat net.
In baza acestor operatii de ajustare se va proceda la elaborarea:
- bilantului economic;
- contului de rezultat net economic (profit si pierdere).
Aceste doua elemente de sinteza economica vor constitui baza determinarii
componentelor fundamentale ale oricarei evaluari, respectiv activul net corijat si
capacitatea beneficiara.
Metode de evaluare
Alegerea metodelor si procedurilor de evaluare se face de catre expertul
evaluator potrivit competentei si rationamentului sau profesional.
Alegerea metodelor de evaluare presupune:
-existenta sintezei diagnosticelor si cunoasterea punctelor forte, punctelor
slabe, a oportunitatilor si riscurilor;
-cunosterea criteriilor dee estimare a valorii;
-aprecierea aplicarii celor mai adecvate metode.
Metodele de evaluare se grupeaza in trei mari categorii:
- metode de evaluare patrimoniala
- metode de evaluare prin rentabilitate
- metode de evaluare combinate.
44

Pentru stabilirea unei cat mai bune valori medii a intreprinderii de evaluat,
expertul evaluator trebuie sa tina seama de urmatoarele recomandari:
- in orice evaluare sa se utilizeze minim 3-5 metode, potrivit caracteristicilor
intreprinderii;
- in actiunile de privatizare sa nu se utilizeze numai metode patrimoniale, ci
sa se foloseasca metodele de evaluare combinate sau prin rentabilitate, dupa
specificul intreprinderii.
In cazul procedurilor de utilizat este necesar ca pentru fiecare metoda aleasa:
- sa se procedeze la retratarile specifice metodei;
- sa se aleaga cu grija parametrii;
- sa se efectueze cu competenta calculele.
Metodele si procedurile de evaluare sunt mijloacele de lucru ale expertului
evaluator.
Metode patrimoniale
A. Metoda activul net corijat
B. Metoda valorii substantiale
C. Metoda capitalului permanent necesar exploatarii
A. Metoda activului net corijat (ANC)
ANC se poate stabili prin doua metode:
- metoda substractiva de calcul: scaderea din totalul activelor reevaluate
corijate a tuturor datoriilor (pasivul exigibil) intreprinderii.
- metoda aditiva: adaugarea la capitalurile proprii ale intreprinderii a tuturor
influentelor rezultate din inlocuirea valorilor contabile cu valorile economice ale
elmentelor din bilantul intreprinderii.
Metoda ANC poate fi utilizata singura sau ca element component al unor
metode de evaluare combinate.
ANC se determina parcurgandu-se succesiv trei etape:
- separarea tuturor bunurilor evidentiate in bilantul contabil in bunuri
necesare exploatarii si bunuri in afara exploatarii;
- reevaluarea bunurilor necesare exploatarii;
- calculul matematic al ANC.
Exemplu:
Bilantul economic (de calcul) al SC Oltina SA se prezinta astfel:
Activ
Pasiv
45

Active pe termen lung

000
Din care: -imobilizari necorporale
-imobilizari financiare
000
-imobilizari corporale
000
Stocuri
000
Creante
000
Disponibilitati
000
Total
000

202 Capital social

155 000

- Rezerve
2 Profit
200 Diferente reevaluare

25 000
10 000
+ 177 000

320 Obligatii nefinanciare

450 000

355 Obligatii financiare

110 000

50
927 Total

927 000

ANC 1 = 927 000 560 000 = 367 000

ANC 2 = 190 000 + 177 000 = 367 000
B. Metoda valorii substantiale (VS)
Sunt cunoscute trei marimi ale acestei valori:
Valoarea substantiala bruta (VSB) =
activul reevaluat in ipoteza continuarii activitatii +
+ valoarea bunurilor folosite de intreprindere fara a fi proprietara acestora - valoarea bunurilor care, desi sunt inregistrate in patrimoniul intreprinderii,
nu sunt folosite din diverse cauze (inchiriate etc.).
Valoarea substantiala bruta redusa (VSBr) = valoarea substantiala bruta
obligatii nefinanciare
Valoarea substantiala neta (VSN) (se identifica activului net corijat) =
valoarea substantiala bruta (VSB) datorii.
C. Metoda capitalului permanent necesar exploatarii (CPNE)
CPNE reprezinta valoarea care se identifica celei substantiale brute reduse,
privita insa din punct de vedere financiar: capitalurile proprii, imprumuturile si
asimilatele (inclusiv obligatiile financiare pe termen scurt), datoriile de exploatare
(obligatii nefinanciare), fiind destinate sa acopere nevoia de fond de rulment si
eventual, partial, imobilizarile.
46

Deschiderile si limitele metodelor patrimoniale

Valorile patrimoniale sunt des utilizate pentru analize comparative si pentru
stabilirea prioritatilor in caz de fuziune-absorbtie, asocieri etc.
In tranzactiile comerciale, valorile patrimoniale servesc de regula ca prima
baza de negociere; de regula cumparatorul va avea interesul sa se foloseasca de
valoarea patrimoniala, in timp ce vanzatorul cauta sa se sprijine pe valori privind
rentabilitatea, care de obicei sunt mai mari decat cele patrimoniale.
Limite:
caracterul incomplet: elementele necorporale nu sunt luate in calcul;
caracterul strict static: nu au in vedere strategia intreprinderii;
caracterul complex: uneori este dificil sa ai o idee precisa asupra valorii unor
bunuri din activul intreprinderii;
caracterul neoperativ: timpul relativ necesar realizarii unei evaluari
patrimoniale viabile;
pentru ca aceste metode sa fie semnificative si valoarea obtinuta printr-o
astfel de metoda sa fie retinuta, ar trebui indeplinite cumulativ patru conditii:
- posibilitatea efectuarii reevaluarii elementelor de activ pe baza unor
comparatii de piata;
- prima de risc pentru societate sa fie redusa;
- un nivel satisfacator de investitii;
- posibilitatea estimarii cu certitudine a goodwill-ului degajat de societate,
respectiv a determinarii cu exactitate a pragului de rentabilitate obtinut
prin investirea pe piata financiara a echivalentului activului net
reeevaluat.
Metode bazate pe performantele financiare
Fundamente si principii
Metodele de evaluare bazate pe performantele financiare isi propun sa
determine o valoare globala a intreprinderii, bazata pe rezultate repetabile pe care
intreprinderea este capabila sa le genereze in conditii normale de exploatare si cu
mijloacele sale actuale.
Investitorul potential este interesat de valorizarea viitoare a intreprinderii si
de fluxul de trezorerie pe care il va genera exploatarea sa.
Elementele de calcul necesare sunt:
- indicatorul de performanta (profitul net);
- rata de capitalizare/actualizare;
47

- perioada de referinta.
Profitul net luat in calcul este reprezentat, in fapt, de capacitatea
beneficiara a intreprinderii (CB).
Rata de capitalizare (actualizare) este formata dintr-o rata de baza
(neutra), la care se adauga o prima de risc. Rata neutra corespunde unor
plasamente fara riscuri si cel mai adesea marimea acestora se stabileste la nivelul
dobanzii practicate la obligatiile de stat. Prima de risc este cu atat mai mare cu cat
exploatarea prezinta riscuri si puncte slabe, potrivit sintezei diagnosticelor.
Perioada de referinta (durata) se considera, de regula, in ani si corespunde
limitei de prognoza stabilite de expertul evaluator pe baza sintezei diagnosticelor.
Din punctul de vedere al investitorului potential, aceasta perioada coincide cu
termenul de recuperare a investitiei pe care si l-a propus.
A. Determinarea capacitatii beneficiare (CB)
Capacitatea beneficiara (CB) reprezinta aptitudinea unei intreprinderi de a
genera un beneficiu dat, in viitorul apropiat, in conditii de motivare si de gestiune
considerate normale, identice cu cele din ultimii ani, daca nicio schimbare
semnificativa nu are loc.
CB se exprima prin urmatoarele elemente (incicatori): profitul brut, profitul
net (beneficiul), dividendul si fluxul de trezorerie (cash-flow).
CB poate crea o confuzie: nu este vorba de un beneficiu, ci de un
randament al totalitatii capitalurilor care finanteaza intreprinderea.
Etapele de calcul al CB:
a) studiul rezultatelor trecute;
b) examenul previziunilor (in masura in care exista);
c) calculul matematic al CB (pornind de la constatarile efectuate in primele
doua etape).
a) Studiul rezultatelor trecute
Se realizeaza pe ultimii trei ani si are ca scop determinarea acelui profit din
bilanturile intreprinderii care indeplineste cumulativ patru conditii: sa fie real, sa
fie stabil, sa fie cert si sa poata fi considerat ca fiind reproductibil in viitor.
Se porneste de la profitul din bilatul contabil, caruia i se aduc doua categorii
de corectii:
- corectii pe orizontala, intre exercitii, individualizand fiecare exercitiu,
scotandu-se in evidenta influentele tuturor modificarilor din legislatia fiscala si
contabila; de regula, contul de rezultate din anii anteriori se retrateaza in functie de
reglementarile contabile si fiscale in vigoare la data elaborarii situatiilor financiare
cele mai recente.

48

- corectii pe verticala, de la cifra de afaceri pana la rezultatul net; sunt

analizate si corectate toate marjele din contul de rezultate al unui exercitiu, in
functie de constatarile din diagnosticul de evaluare si din analiza fundamentala.
Lista corectiilor este nelimitata, iar anomaliile ce se constata urmeaza sa fie
integrate sau deduse din rezultatul contabil.
Principalele corectii ale profiturilor din bilanturile contabile se refera la:
- amortizari si diferite alte deprecieri; se ajusteaza profitul net prin
inlaturarea din costuri a oricarui exces de amortizare si adaugarea oricarei
insuficiente de amortizare, referinta fiind standardele profesionale sau studiile
efectuate de expertii tehnici cu privire la duratele de viata utila ale activelor
amortizabile.
- salarii si asimilate salariilor; se ajusteaza profitul net prin inlaturarea din
costuri a exceselor de salarizare si adaugarea insuficientei de salarizare, referinta
fiind standardele sau studiile efectuate pe piata muncii de experti independenti in
munca si protectie sociala.
- corectii legate de sinergiile descoperite in cadrul diagnosticului de
evaluare. Efectele sinergice presupun o complementaritate de activitati ale carei
rezultate sunt superioare celor reiesite din insumarea algebrica a rezultatelor
individuale. De exemplu, avem de evaluat intreprinderea A in scopul cumpararii
acesteia de intreprinderea B. In cadrul diagnosticului comercial, studiind piata X a
produsului intreprinderii A, s-a constatat ca aceasta se intersecteaza pe segmentul
de piata Z cu piata Y a aceluiasi produs fabricat de intreprinderea B.
Pentru determinarea CB a intreprinderii A s-a constatat ca intr-un an aceasta
vinde in medie:
- 500 tone produs cu 1 leu profit net pe kg pe piata X; in total 500 000 lei;
- 250 tone produs cu 0.10 lei profit net pe kg pe piata Z; in total 25 000 lei.
CB ce ar trebui in mod normal luata in calcul este de 525 000 lei.
In realitate, trebuie sa se tina seama de efectul de sinergie, de faptul ca cele
doua intreprinderi se concureaza pe piata Z si de toate consecintele acestui efect de
complementaritate:
-intreprinderea B, devenind monopolista pe piata Z, va vinde cele 250 tone
pe care le desfacea intreprinderea A cu un profit net de 1 leu pe kg, deci va obtine
un profit net de 250 000 lei;
-intreprinderea B, devenind monopolista pe piata Z, va vinde si propriile
cantitati de aproximativ 250 tone, tot cu 1 leu profit net pe kg, obtinand
suplimentar 225 000 lei.
Rezulta ca profitul net ce-l va obtine intreprinderea B prin cumpararea
intreprinderii A va fi de 975 000 lei (500 000 + 250 000 + 225 000) si evaluarea
intreprinderii A trebuie facuta pornind de la CB de 975 000 lei. Diferenta dintre
valoarea ce se poate obtine in conditii normale pe seama CB exprimata prin
49

profitul net de 525 000 lei si valoarea ce trebuie determinata in conditiile de

sinergie mentionate, respectiv luand in calcul profitul net de 975 000 lei, poarta
denumirea de valoare speciala sau valoare sinergica.
Efectuand toate ajustarile asupra profiturilor din bilanturile contabile se
obtin profiturile nete anuale corectate care, in cazul SC Oltina SA, presupunem ca
sunt de 11 000, 11 500 si 12 000 pentru cei trei ani anteriori studiati.
- Alte corectii. Acestea se efectueaza exclusiv pe baza constatarilor din
diagnostic si din analiza fundamentala si se pot referi la: profituri si pierderi
datorate unor cauze conjuncturale sau exceptionale; fluxuri intragrup; excesul sau
insuficienta la calculul provizioanelor; modul de evaluare si de evidenta a
stocurilor; imobilizari inregistrate pe cheltuielile perioadei etc.
In general, orice element/operatiune care s-a produs in cursul anilor analizati
si care nu are sansa reproducerii in viitor trebuie scos in evidenta, iar influenta
asupra rezultatului financiar trebuie eliminata. De exemplu: pierderea sau profitul
datorat unei piete exceptionale (profitul aferent vanzarilor realizate de o societate
producatoare de artizanat cu ocazia unui festival al tineretului care a avut loc in
anul trecut; pierderea aferenta unei actiuni comerciale promotionale intr-o tara cu
riscuri deosebite); pierderea datorata unor evenimente deosebite (incendiu,
calamitati de diverse tipuri).
b) Examenul previziunilor
Previziunile trebuie sa fie credibile, expertul evaluator urmarind:
-coerenta dintre ipotezele de evaluare si constatarile din diagnosticul de
evaluare;
-coerenta cifrica intre profiturile nete anuale corectate (din perioadele
trecute) si profiturile previzionale; orice evolutie brutala a previziunilor fata de
perioadele trecute trebuie motivata pentru ca previziunile sa fie credibile.
Pot rezulta urmatoarele 2 situatii:
- previziunile stabilite sunt credibile, caz in care pot fi luate in calcul pentru
evaluare;
- previziunile stabilite sunt irealiste, caz in care evaluatorul va trebui sa le
modifice sau sa le refaca.
Presupunem ca la SC Oltina SA previziunile arata profituri nete previzionale
pe urmatorii 3 ani de 20 000, 21 000 si 21 500.
c) Calculul capacitatii beneficiare
Scopul: de a gasi valoarea buna, adica aceea convingatoare pentru un
investitor prudent si avizat.
Se poate utiliza una din urmatoarele 4 variante:
- CB ca medie a profiturilor nete anuale previzionale, varianta recomandata
in cazul evaluarilor pentru privatizare (CB1);
50

- CB ca medie a profiturilor nete anuale corectate (CB2), varianta

recomandata in evaluarile pentru management, modificari ale capitalului social,
restructurari etc.
- CB ca medie a profiturilor nete anuale din intreaga perioada trecuta si
viitoare (CB3), recomandata in evaluarea intreprinderilor tranzactionate in sectorul
privat;
- CB ca medie a profiturilor nete anuale din diferite perioade trecute si
viitoare (CB4).
In cazul SC Oltina SA se poate calcula: CB 1 = 20 833; CB2 = 11 500; CB3 =
16 166 si CB4 = 17 666 (admitand ca am selectat cel mai recent an trecut si primii
doi ani viitori).
B. Goodwill
Limitarea evaluarii unei intreprinderi la o simpla inventariere a activelor si
drepturilor de creanta pe care le poseda este insuficienta.
Valoarea unei intreprinderi este in raport si cu aptitudinea administratorilormanagerilor de a genera rentabilitatea ca urmare a unei bune gestiuni a resurselor
materiale si umane si a activelor necorporale, inclusiv a unor elemente necorporale
care nu pot fi inregistrate in patrimoniul intreprinderii, ca: reputatia intreprinderii,
superioritatea produselor, promovarea, publicitatea, calitatea personalului etc.
Acest supliment de rentabilitate profit realizat in raport cu valoarea strict
patrimoniala constituie supraprofitul.
Goodwill-ul este definit ca excedentul de valoare globala a intreprinderii in
raport cu suma valorilor diferitelor active care il compun. Aceasta este
supravaloarea in raport cu activul net corijat. (ANC).
Goodwill-ul contabil este diferenta dintre pretul platit de cumparator si
activul net corijat:
GW contabil = Pret achizitie ANC
Prin adaugarea GW-ului la valoarea patrimoniala se obtine valoarea globala
a intreprinderii.
Vg = ANC + GW
GW-ul contabil se calculeaza deci dupa ce tranzactia s-a incheiat, plecand de
la pretul de achizitie platit, fara a se furniza explicatii care sa il justifice.
Baza tuturor metodelor de evaluare a GW-ului este notiunea de rentabilitate
a activelor investite in intreprindere.
Supraprofitul, superbeneficiul sau renta de goodwill se calculeaza astfel:
Sp = CB ANC x i
unde: Sp = supraprofit
51

CB = capacitate beneficiara
ANC = activ net corijat
i = rata neutra de capitalizare (de plasament a disponibilitatilor pe
piata financiara).
ANC x i = pragul de rentabilitate al intreprinderii.
Daca rentabilitatea efectiva este superioara avem goodwill, iara daca este
inferioara avem badwill, care vine sa penalizeze valoarea patrimoniala a
intreprinderii pentru insuficienta de rentabilitate.

C. Fluxurile financiare viitoare

Fluxurile financiare viitoare sunt surse de decizii atat pentru investitorul
minoritar, cat si pentru investitorul majoritar.
De la sinteza diagnosticelor, cunoscand oportunitatile si riscurile, punctele
forte si slabe, expertul evaluator va ntegra toate aceste aspecte in previziunile
fluxurilor financiare viitoare, adica in dividende, rezultat net, cash-flow sau flux
net de lichiditati.
Rata de distribuire a dividendelor
Depinde direct de strategia de crestere avuta in vedere de intreprindere, de
politica sa de finantare si de politica de distribuire a dividendelor.
Cresterea antreneaza nevoi de finantare legate de investitii si de ciclul de
exploatare. Aceste cerinte pot fi total sau partial autofinantate. Politica de
distribuire a dividendelor depinde de structura actionariatului.
Astfel se pot stabili o serie de rate de distribuire a dividendelor, care pot fi
constante intr-o perioada sau pot varia potrivit anilor avuti in vedere.
Rezultatul net
Actualizarea fluxurilor rezultatului net pare ca ar corespunde satisfacerii
unui consens intre dividende si cash flow. Rezultatul nu semnifica, insa, nici
imbogatirea actionariatului, nici dezvoltarea intreprinderii. Marimea intreprinderii
rezulta din excedentul de flux al exploatarii asupra necesitatilor de fonduri
destinate acestei exploatari. Mai mult decat un flux de rezultat, este vorba de un
flux de trezorerie exprimat prin cash flow sau, mai exact, prin variatia neta de
lichiditati.
D. Rata de actualizare
52

Actualizarea este estimarea valorii actuale a unui flux de trezorerie.

Rata de actualizare este rata de rentabilitate utilizata pentru determinarea
valorii actualizate, la o anumita data, a unui varsamant unic sau a unei serii de
varsaminte de incasat sau de platit ulterior.
Factorul de actualizare este determinantul care serveste la calculul valorii
actualizate.
Durata actualizarii: cu cat durata este mai lunga, cu atat rata actualizarii
este mai ridicata.
Aplocand regula actualizarii: suma Y prevazuta a fi fluxul de trezorerie in
viitor, peste n ani, are in prezent valoarea X daca pe Y il amplificam cu factorul de
actualizare __1___ , in care i reprezinta rata de actualizare.
(1 + i)n
1
X = Y -----------(1 + i)n
Rata de actualizare depinde in primul rand de nivelul ratei dobanzii pe piata,
si apoi de nivelul specific al intreprinderii (adica o imbinare a riscului pietei plus
punctele slabe rezultate din sinteza diagnosticelor).
Modelele de evaluare utilizeaza ca referinta dobanda practicata de
obligatiunile emise de stat, considerata ca fiind o rata de randament fara risc.
Rata de actualizare = Dobanda la imprumutul de stat + Prima de risc
Abordarea ratei de actualizare trebuie sa fie coerenta: daca estimam fluxul
financiar in lei curenti (adica influentati de rata inflatiei), va trebui sa se utilizeze
tehnica actualizarii cu o rata de actualizare inflatata, cea care are ca rata de
randament dobanda obligatiilor de stat.
Daca se considera fluxul financiar in lei constanti (adica cei de la data
evaluarii, neinfluentati de rata inflatiei viitoare), atunci va trebui sa se utilizeze o
rata de actualizare deflatata, in care f este rata inflatiei, respectiv:
1-f
Rd (rata deflatata) = ---------(1 + f)n
Actualizarea fluxului financiar se va face aplicand formula de la inceputul
comentariului, inlocuind termenul i cu termenul rd.
E. Utilizarea metodelor
Metodele prin rentabilitate sau actuariale se delimiteaza net de alte metode
de evaluare, prin caracterul lor dinamic.
53

Valoarea unei intreprinderi se bazeaza pe cresterea si profitabilitatea sa

viitoare.
Metoda de capitalizare a veniturilor
Se bazeaza pe capacitatea beneficiara (CB), ca sursa principala a
veniturilor, si pe un multiplicator capitalistic Y, care poate avea diferite
semnificatii.
a) Referinta cel mai des intalnita o reprezinta rata neutra de plasament (i),
acordandu-i valoarea 1 , care semnifica durata de recuperare a investitiei, iar
i
valoarea intreprinderii va fi:
CB
1
V = ------sau
V = CB x ----i
i
b)
O alta referinta o constituie actualizarea unei serii de fluxuri
financiare constante (rata de actualizare t), pana in anul n, in care Y
reprezinta un numar de unitati an, care se determina prin formula:
1
1 - ------------(1 + t)n
An = -------------------t
Valoarea intreprinderii va fi: V = an x CB
c) O alta referinta a multiplicatorului Y este data de forma PER (Price
Earnings Ratio), exprimata de raportul:
Cursul bursier al unei actiuni
---------------------------------------------------Dividendul platit + Profitul nerepartizat
sau, daca intreprinderea nu este cotata, dar a acordat dividende, in locul cursului
bursier se determina valoarea unei actiuni rezultate din raportul:
Capital propriu
------------------------ ,
Numar actiuni
iar apoi valoarea unei actiuni se raporteaza la dividendul platit.
1
Rata de plasament aferenta PER se determina ca raportul ------- si semnifica
PER
durata de recuperare a investitiei.
Valoarea intreprinderiiva fi: V = CB x PER.
54

Metoda fluxurilor financiare actualizate

Discounted cash flow (DCF)
Metoda actualizarii fluxurilor viitoare de numerar presupune ca valoarea
unei intreprinderi este egala cu valoarea actualizata a fluxurilor de trezorerie pe
care le poate degaja.
CF = Pn + Am + Pr - Ir NFR
Unde:
CF = fluxul de trezorerie pe care il degajeaza o societate;
Pn = capacitatea beneficiara exprimata prin profitul net;
Am = amortizari;
Pr = provizioane;
NFR = variatia fondului de rulment normativ.
DCF = flux de trezorerie redus atat prin actualizare, cat si prin intreruperea
la anul n de prognoza, cand se calculeaza valoarea reziduala a activului sau a
societatii respective. Formula de evaluare este:
CF Ir
Vr
---------- + ----------(1 + t)n
(1 + t)n
unde:
V(DCF) = valoarea activului sau a intreprinderii prin formula fluxului de
trezorerie redus;
CF = cash flow (flux de trezorerie net);
Ir = investitii de reinnoire, de mentinere;
Vr = valoarea reziduala;
t = rata de actualizare;
n = ultimul an de prognoza.
Vr reprezinta valoarea intreprinderii la sfarsitul ultimului an n luat in analiza.
Esenta metodei consta in insumarea fluxurilor de disponibilitati care raman
in fiecare an in unitate, pana in anul n, cand se apreciaza ca proprietarul ar trebui
sa isi reconsidere modul de abordare a afacerii; in acest an n se stabileste
valoarea reziduala a activului, a intreprinderii.
Potrivit acestei metode, evaluarea intreprinderii se face in functie de
perspectivele sale de dezvoltare; este o metoda prin excelenta prospectiva. Se
bazeaza pe definitia activelor data de IFRS, potrivit careia un activ reprezinta o
resursa controlata de intreprindere, ca rezultat al unor evenimente trecute si de la
care se asteapta generarea unor beneficii economice viitoare.

55

Actualizarea fluxurilor nete se face pentru a tine cont de riscuri si de

exigenta de rentabilitate a investitorului potential.
Aplicarea metodei se face in 4 etape:
a) calculul fluxului de lichiditati nete istorice pe minim 3 ani, folosin
sinteza diagnosticelor;
b) proiectarea fluxului de lichiditati nete pe o perioada mai lunga, dar
compatibila cu orizontul de prognoza stabilit intreprinderii;
c) determinarea valorii reziduale ce urmeaza a fi adaugata la cash flow-ul
din ultimul an proiectat; valoarea reziduala se calculeaza prin aplicarea unui
multiplicator z la cash flow-ul ultimului an prognozat (Vr = z x CF) sau aplicand
modelul Gordon, respectiv:
1
----------- ,
Kg
unde K este coeficientul de ajustare pentru risc, iar g este cresterea pe termen
lung a fluxului de numerar;
d) determinarea ratei de actualizare, gratie careia este posibila readucerea
fluxurilor nete viitoare si a valorii reziduale in valori de azi; numita si rata neutra,
ea poate fi determinata pornind de la dobanda obligatiilor sau titlurilor de stat.
Metode de evaluare combinate
Metodele combinate prsupun abordarea financiara, intrucat se bazeaza pe
fluxurile antrenate de activitatea intreprinderii intr-o perioada trecuta sau viitoare.
Metodele de evaluare combinate pot fi grupate in doua categorii, in functie
de tehnicile aplicate:
- tehnici bazate pe ponderea intre o valoare patrimoniala si una prin
rentabilitate;
- tehnici bazate pe asocierea valorii patrimoniale cu unul sau mai multe
elemente intangibile.
Metoda practicienilor
Valoarea intreprinderii se determina ca medie simpla sau ponderata a unei
valori patrimoniale (ANC) si a uneia prin rentabilitate (CB / i):
CB
ANC + --------i
V = ----------------------(medie simpla)
2
56

CB
k1 x ANC + k2 x ------i
V = -------------------------------k1 + k2

(medie ponderata)

Coeficientii k1 si k2 pot lua valori cuprinse intre 1 si 5.

Metode bazate pe goodwill
Metoda clasica de evaluare consta in aplicarea formulei:
V = ANC + GW
iar valoarea GW se determina prin diferite metode:
a) O apreciere riguroasa a pozitiei intreprinderii pe piata se realizeaza
aplicand urmatoarea formula a goodwill-ului, des utilizata de expertii evaluatori
de intreprinderi:
CB ANC x i
GW = -------------------t
iar valoarea intreprinderii se obtine prin formula:
CB ANC x i
V = ANC + -------------------t
in care:
ANC = activul net corijat;
CB = capacitatea beneficiara a intreprinderii, exprimata prin profitul net;
i = rata neutra de plasament a disponibilitatilor pe piata financiara;
ANC x i = pragul de rentabilitate al intreprinderii de evaluat, exprimat prin
veniturile ce i-ar fi aduse investitorului daca ar plasa pe piata financiara o suma
egala cu contravaloarea activului net corijat al intreprinderii;
CB ANC x i = supraprofitul (suprabeneficiul) realizat pe seama
elementelor intangibile, care poarta denumirea de renta de goodwill. Aceasta
diferenta poate fi pozitiva cand, prin profiturile nete inregistrate, intreprinderea
depaseste pragul de rentabilitate; prin actualizarea rentei pozitive la rate cu riscuri t
se obtine valoarea goodwill-ului ce urmeaza sa majoreze valoarea patrimoniala a
intreprinderii.
Cand diferenta este negativa, prin actualizare se obtine valoarea badwillului, care vine sa diminueze valoarea patrimoniala a intreprinderii, semnificand o
penalizare pentru insuficienta de rentabilitate fata de exigentele pietei.
57

t = rata de actualizare, care este compusa din rata de plasament pe piata

financiara (i) plus o prima de risc ce poate lua valori intre 50% si 200% din i.
Prima de risc are ca ratiune faptul ca nu exista garantia perpetuarii in viitor a
goodwill-ului sau a badwill-ului actual; in conditii de goodwill, ea are valori mici
la intreprinderi bune si valori mari la intreprinderi cu dificultati, iar in conditii de
badwill, valori mari la intreprinderi bune si mici la intreprinderi cu dificultati.
b) Valoarea goodwill-ului poate fi determinata si pe seama unui
multiplicator aplicat capacitatii beneficiare (GW = k x CB), iar valoarea
intreprinderii rezulta implicit:
V = ANC + k x CB
in care k este determinat de expertul evaluator de intreprinderi pe baza concluziilor
sintezei diagnosticelor si a bilantului economic, putand sa ia valori intre 1,5 si 5.
Metoda se foloseste pentru intreprinderile industriale mici si mijlocii.
c) Valoarea GW poate fi determinata ca la litera b), prin aplicarea in aceiasi
parametri a unui multiplicator k asupra cash flow-ului (GW = k x CF), valoara
intreprinderii decurgand implicit:
V = ANC + k x CF
d) La determinarea valorii intreprinderii, valoarea elementelor necorporale
(goodwill-ul) se determina pe baza valorii actuale a profiturilor viitoare pe un
numar de ani (an x CB) si se imparte in mod egal intre vanzator si cumparator:
an x CB
V = ANC + -------------2
Aceasta metoda este cunoscuta si sub denumirea de metoda Retail pentru
unitati comerciale angro si cu amanuntul sau pentru intreprinderi industriale mici.
Exemplu: pentru un restaurant la care s-a stabilit de catre expertii evaluatori
o capacitate beneficiara exprimata printr-un profit net de 150 mii lei, la o rata
neutra de 5% si o durata de 12 ani, an reprezinta 8,86 si deci valoarea goodwill-ului
ce urmeaza a se adauga la activul net corijat pentru a determina valoarea de piata a
restaurantului va fi de 664,5 mii lei.
e) Micile intreprinderi, cu deosebire cele din comertul de detaliu, sunt
evaluate, cu ocazia vanzarii, pe baza cifrei de afaceri:
V = ANC + k x CA
Coeficientul multiplicator k, de regula subunitar, este determinat de expertul
evaluator de intreprinderi in concordanta cu constatarile din diagnostic.
Metoda capitalurilor permanente necesare exploatarii
(CPNE)
58

Prin aceasta metoda valoarea unei intreprinderi este egala cu capitalurile

necesare crearii unei intreprinderi similare cu intreprinderea de evaluat.
Renta capitalizata a supraprofitului (GW) privind capitalurile permanente
necesare exploatarii (CPNE) este data de formula:
GW = an X (BE i x CPNE)
in care:
CPNE = capitalurile necesare exploatarii, adica mijloacele constituite din
activele imobilizate, plus NFR; capitalurile permanente trebuie sa fie superioare
sau egale activului corporal net si NFR;
an = actualizarea unei serii de fluxuri financiare constante , ca la Metode de
capitalizare a veniturilor lit.b.
i = rata de remunerare a CPNE care rezulta dintr-o medie a ratei de
remunerare a capitalurilor proprii si a ratei dobanzii;
- rata de remunerare a capitalurilor proprii este in general inversa
PER-ului mediu al valorilor comparabile al bursa;
- rata dobanzii retinute este costul mediu al imprumutului pe termen
mediu sau lung, tinand cont de deductibilitatea fiscala.
BE = beneficiile economice; reprezinta un rezultat care este independent de
politica financiara a intreprinderii si care trebuie, in principiu, sa remunereze
imprumuturile; BE este egal cu CB majorata cu cheltuielile financiare ale datoriilor
pe termen mediu sau lung, mai putin impozitul pe profit la momentul evaluarii.
Durata actualizarii va fi in general considerata intre 3 si 8 ani.
Valoarea intreprinderii va fi suma activului net corijat si a GW.
Metoda evaluarii prin comparatie cu intreprinderi similare
de pe piata
Demersul:
Evaluarea prin comparatie necesita:
a) alegerea unui esantion de referinta;
b) utilizarea criteriilor de comparatie.
a) Alegerea esantionului de referinta necesita:
- selectionarea intreprinderilor comparabile cotate la bursa sau necotate, dar
avand efectuate tranzactii recente;
- selectarea factorilor putand explica diferentele valorice intre intreprinderile
selectionate; de pilda, ar putea fi: raportul capitalizarea bursiera/ANC sau profitul
net/capitalurile proprii.
59

b) Criteriile de comparatie: cel mai utilizat este PER, intreprinderile din

acelasi sector, cotate la bursa; capitalizarea bursiera / ANC; durata de acoperire
(adica numarul anilor pentru care o suma de beneficii previzionate actualizate cu
rata de randament a obligatiunilor de stat este egala cu cursul unei actiuni).
Realizarea metodei necesita:
- stabilirea previziunii beneficiilor si actualizarea lor cu rata obligatiunilor de
stat pe termen lung;
- stabilirea duratei de acoperire medie a intreprinderilor de marimi
comparabile;
- calculul valorii intreprinderii.

Metode de determinare a ratei de capitalizare, de fructificare sau

de actualizare
Pentru determinarea ratei de capitalizare, de fructificare sau de actualizare
pot fi folosite teoretic mai multe metode:
1. Rata egala cu dobanda la imprumutul de stat. Aceasta poarta denumirea
de rata de baza, rata fara riscuri sau rata neutra de plasament a disponibilitatilor pe
piata financiara, in conditii de macrostabilitate si cu conditia ca imprumutul de stat
sa constituie o parghie de orientare a economiei reale, adica dobanda sa fie corelata
cu exigenta de rentabilitate din piata de bunuri si servicii. Aceasta rata poate fi
folosita cu succes in calculele de evaluare a intreprinderilor.
2. Rata egala cu dobanda practicata de banca centrala. Ca marime este
egala cu cea de mai sus, plus o prima de risc.
3. Rata egala cu media dobanzilor practicate de bancile comerciale.
4. Rata egala cu media tuturor dobanzilor practicate pe piata financiara
(primele trei de mai sus).
5. Rata egala cu costul capitalului intreprinderii de evaluat. Este cea mai
recomandata metoda, mai ales in conditii de instabilitate si incertitudine in
macroeconomia tarii, deoarece tine seama de conditiile concrete ale intreprinderii
expertizate.
Potrivit acestei metode, costul mediu ponderat al capitalului unei
intreprinderi (CMPC) se obtine pe baza urmatoarei relatii:
Ccp
Cci
CMPC = Ccp x ------------- + Cci x --------------Ccp + Cci
Ccp + Cci
60

unde:
Ccp = costul capitalului propriu
Cci = costul capitalului imprumutat
Ccp + Cci = masa capitalurilor folosite de intreprindere.
Etapele pentru determinarea ratei prin metoda CMPC:
a) Costul capitalului propriu (Ccp) se determina pe baza relatiei:
Ccp = Rn + (Rr Rn) x B
unde:
Rn = rata neutra de plasament a disponibilitatilor pe piata financiara (de
baza, fara riscuri);
Rr = rata cu riscuri;
Rr Rn = prima de risc a intreprinderii;
B = coeficient care semnifica volatilitatea actiunii intreprinderii de evaluat.
b) Costul capitalului imprumutat (Cci) se determina prin relatia:
Cci = Cd x (1 0,16)
unde:
Cd = costul datoriei defiscalizat;
Cd = (Cheltuieli financiare Venituri financiare) / Datorii
c) Calculul costului mediu ponderat al capitalului (CMPC):
Modelul Gordon-Shapiro
D
Va = -----------(t g)
Unde:
Va = pretul sau valoarea unei actiuni
D = dividendul distribuit
t = costul capitalului propriu
g = rata de crestere a dividendelor
Raportul pret beneficiu (PER)
61

PER este un indice bursier care pune in relatie pretul si beneficiul actual,
adica numarul de ani de beneficii pe care un investitor este dispus sa il plateasca
pentru procurarea unui titlu. Altfel spus, PER exprima de cate ori piata bursiera
recunoaste beneficiul unei intreprinderi:
Cursul actiunii la bursa
PER = ----------------------------Beneficiul pe actiune
Semnificatia PER: daca PER = 10, aceasta inseamna fie capitalizarea unui
profit la o rata de 1/10 = 10%, fie 10 ani de acumulare a profitului.
Metoda PER de evaluare poate fi completata prin compararea unor ratio-uri
precum:
- cursul actiunii / cash-flow;
- cursul actiunii / cifra de afaceri;
- cursul actiunii / beneficiu.
Pentru probleme
Valoarea de rentabilitate (VR) se determina prin aplicarea unui multiplicator
capitalistic y la capacitatea beneficiara a intreprinderii (CB) exprimata prin profitul
net.
Referinta cel mai des utilizata este rata neutra de plasament a
disponibilitatilor pe piata financiara; in aceste cazuri, coeficientul multiplicator y
capata valoarea 1/i si semnificatia de termen de recuperare a investitiei, iar
valoarea intreprinderii se determina pe baza formulei:
VR = CB / i,
Unde: i = rata neutra de plasament a disponibilitatilor pe piata financiara
(rata de baza, rata fara riscuri).
Valoarea de rentabilitate continua (VRc):
CB
VRc = CB + -----i
Valoarea globala (Vg) folosind metoda practicienilor:
Denumita si metoda indirecta sau germana, metoda practicienilor consta
in ponderarea valorii patrimoniale si valorii de rentabilitate, retinandu-se media
aritmetica simpla:
CB
ANC + -----i
Vg = --------------------62

2
unde:
ANC = activul net corijat (valoarea patrimoniala)
CB / i = valoarea de rentabilitate
Goodwill-ul (GW) pe baza metodei indirecte se determina:
CB
-------- - ANC
i
GW = -------------------2
Valoarea globala a intreprinderii (Vg) folosind metoda bazata pe goowill:
Vg = ANC + GW
Pragul de rentabilitate:
Prag de rentabilitate = ANC x i
Superprofitul (renta de goodwill)
Superprofit = CB ANC x i

II.

Aspecte particulare in evaluarea intreprinderilor

1. Evaluarea intreprinderilor in dificultate

Notiunea de intreprindere in dificultate poate fi analizata in functie de doua
criterii esentiale:
- criteriu juridic: intreprinderea face sau nu obiectul unei proceduri
judiciare? In functie de raspunsul afirmativ la aceasta intrebare depind conditiile
unei eventuale reluari a activitatii, partenerii cu care se negociaza si decizia de a
vinde si de a alege un investitor.
- criteriu economic: intreprinderea este structural in dificultate sau ea
constituie obiectul unui accident de trezorerie? Pentru un investitor, ideal este ca
intreprinderea sa fie in stare buna, cu potential bun, dar cu dificultati de trezorerie;
aceasta dificultate poate f accidentala (de ex. neincasarea unor clienti) sau
structurala (de ex. fonduri proprii insuficiente pentru a continua dezvoltarea).
In cazul unei intreprinderi in dificultate, partenerii pot fi: investitori diversi,
actionari vechi, organele judiciare.
Investitorii pot fi de trei feluri:
-profesionisti (acestia preiau intreprinderea fie pentru a dezvolta un grup mai
puternic, fie pentru a realiza profit, revanzand intreprinderea dupa redresare);

63

- diverse grupuri de persoane (din intreprinderea respectiva, de regula cadre

care cumpara pentru salvarea locurilor de munca si pentru a se realiza profesional);
- diverse intreprinderi in legatura sau nu cu intreprinderea in dificultate
(concurenti, clienti, furnizori care doresc sa realizeze o integrare).
Motivatiile acestor investitori pot fi:
- ofensive (cucerirea unui segment al pietii, integrare pe verticala, eliminarea
unui concurent etc.)
- defensive (evitarea cresterii unui concurent, pastrarea debuseelor pentru
produsele sale, apararea surselor de aprovizionare etc).
Vechii actionari au un cuvant de spus daca nu s-a inceput o procedura
judiciara; daca da, ei nu mai au ce sa faca.
Organele judiciare sunt parteneri privilegiati indata ce s-a inceput procedura
judiciara.
Metodele cele mai pertinente de evaluare, in situatia intreprinderilor in
dificultate redresabile sunt cele care se bazeaza pe estimari viitoare si nu pe date
istorice. Un investitor nu se intereseaza de preluarea unei firme deficitare decat
daca el conteaza pe faptul ca o va face rentabila dupa un anumit timp.
Valoarea unei intreprinderi in dificultate se poate aprecia in trei situatii
posibile:
a. Intreprinderea poate fi redresata;
b. Intreprinderea este neredresabila, dar dispune de un patrimoniu care, dupa
lichidare, prezinta inca un activ net pozitiv;
c. Intreprinderea urmeaza sa fie lichidata.
a. Cazul intreprinderii redresabile, prezentand rezultate sub rentabilitate.
Este cazul reorientarilor strategice evidente, unde investitorul potential se
intereseaza de capacitatea intreprinderii sau de unele dintre activele sale, in
perspectiva de a le rentabiliza intr-o modalitate diferita de activittaea istorica
efectuata de intreprindere. In acest caz, numai valorile activului net constituie o
referinta.
b. In alte cazuri, daca valoarea activului net reevaluat si valorile de
rentabilitate sunt corect stabilite, valoarea rentabilitatii este normal superioara
valorii activului net reevaluat, aceasta din urma neinsumand si valorile elementelor
necorporale susceptibile unei evaluari seprate.
Corespunzator sectorului de activitate, diferenta dintre aceste doua valori
este mai mult sau mai putin importanta, iar ponderea respectiva de acordat este
diferita.
In sectorul industrial traditional, valorile de randament ale activului net sunt
adesea apropiate si este uzual sa se retina o medie intre aceste doua valori, pentru a
limita eventualele erori de apreciere care pot fi facute.
64

In sectoarele putin capitalizate sau noi, in care adaptarile concurentiale nu au

fost inca realizate, este justificat ca valoarea de randament sa fie superioara valorii
activului net. In acest caz, numai valoarea de randament constituie o referinta
pertinenta.
De asemenea, in cazul intreprinderilor redresabile, se poate recurge la
metodologia urmatoare:
- aprecierea activului net si a capacitatii beneficiare a intreprinderii presupus
redresabila;
- calcularea unei valori la termen, plecand de la activul net si de la
capacitatea beneficiara a intreprinderii presupus redresabila;
- aplicarea uneideoctari a valorii la termen astfel obtinute; aceasta decotare
este aplicata pentru a tine seama de:
- capitalurile proprii care au fost injectate pentru realizarea redresarii;
- riscul specific de nesucces al redresarii
- actualizarea valorii la termen.
c. In situatia intreprinderilor neredresabile urmand a fi lichidate, hotararea de
incetare a activitatii (a platilor) poate fi facuta:
- la cererea actionarilor; in situatia cand activul de lichidare indestuleaza
creditorii, operatiile de evaluare urmeaza calea aratata la pct.b.
- la cererea creditorilor, adresata tribunalului, acesta putand numi un
lichidator cu puterea de decizie de a angaja un expert evaluator de intreprinderi,
care va stabili valoarea lichidativa, pe care lichidatorul se va stradui sa o realizeze
in favoarea creditorilor si, dupa caz, si a proprietarilor.
In toate cazurile, redresabile sau nu, ale intreprinderii in dificultate, se vor
avea intotdeauna in vedere si:
- costurile relative ale restructurarii (inchiderea sediilor industriale,
inchiderea activitatilor deficitare in curs, disponibilizarea personalului etc.);
- costurile privind lichidarea.
In concluzie, cateva conditionari posibile in selectionarea metodelor de
evaluare privind intreprinderile in dificultate trebuie avute in vedere:
- existenta unui badwill face inoperanta metoda goodwill-ului;
- activul net corijat negativ face inoperanta metoda activului net corijat;
- metodele prin randament nu sunt compatibile cu existenta pierderilor.
2. Evaluarea pentru fuziuni, divizari si asocieri cu parti ale
intreprinderilor
A. Evaluarea pentru fuziuni si divizari

65

Asocierea, fuziunea si divizarea sunt cai prin care se pot realiza

restructurarea si reorganizarea unei intreprinderi, care presupun schimbari aduse
structurii capitalurilor acesteia, in mod voluntar sau din ratiuni juridice.
Fuziunea poate fi:
a) prin absorbtie:
- transmiterea universala a patrimoniului unei societati care se dizolva si isi
inceteaza existenta catre o alta societate existenta;
- opereaza de la data inscrierii in Registrul Comertului a mentiunii privind
majorarea capitalului social al societatii absorbante;
- societatea absorbanta dobandeste drepturi si este tinuta de obligatiile
societatii pe care o absoarbe.
b) prin contopire:
- transmiterea universala a patrimoniului a doua sau mai multor societati
care se dizolva si isi inceteaza existenta catre o noua societate pe care ele o
constituie.
- opereaza de la data inmatricularii in Registrul Comertului a noii societati;
- drepturile si obligatiile societatilor care isi inceteaza existenta trec asupra
noii societati astfel infiintate.
Divizarea poate fi:
a) divizarea totala a patrimoniului unei societati care se dizolva si isi
inceteaza existenta, intre doua sau mai multe societati existente sau care iau astfel
fiinta.
b) divizarea partiala a patrimoniului unei societati care nu isi inceteaza
existenta, catre doua sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta.
Operatiile de fuziune sau divizare sunt insotite de reguli de urmat si de
formalitati de efectuat in conformitate cu legile si reglementarile in vigoare.
A fuziona inseamna a combina si coordona mijloacele de actiune in scopul
degajarii de noi capacitati de conceptie, de finantare, de productie si
comercializare, cu posibilitati de abordare de noi piete.
Aspectele ce trebuie avute in vedere la determinarea valorii economice
pentru fiecare firma se refera la:
a) analiza activitatilor de exploatare; se scoate in evidenta uzura normala,
conditiile generale de exploatare, practica de intretinere, surse de aprovizionare si
furnizori;
b) contabilitatea financiara si alte evidente:
- Istoricul firmei.
- Situatia financiara. O analiza a activului total va indica procentul activelor
circulante si a activelor fixe; compararea valorii din trecut a capitalului si
evidentierea schimbarilor in valoarea patrimoniului.
66

- Fondul de rulment. Diferenta intre fonduri circulante si datorii curente

totale da fondul de rulment. Suma trebuie sa fie suficienta pentru a acoperi
necesarul de fond de rulment. Un raport suficient de uniform trebuie sa fie intre
stocuri si total fonduri circulante.
- Activitatea de baza, lucrarile in curs si produsele finite.
- Imprumuturile trebuie examinate sub aspectul datei scadente si al altor
restrictii care pot afecta plata dividendelor, fondul de rulment, creditele viitoare si
fluxul de numerar. Se indica efectul indatorarii asupra castigurilor viitoare.
- Factorii structurii capitalului.
- Dividendele; in special dividendele platite in numerar in relatie cu venitul
total pot fi relevante daca se compara cu dinamica si corelate cu numarul
actiunilor; Compararea castigurilor fiecarei firme in anii recenti.
- Analiza pietei si a cifrei de afaceri; metodele de distributie, pozitia
competitionala si contractele de vanzare pot implica avantaje sau dezavantaje sau
disparitia unor restrictii viitoare.
- Politici manageriale; organizarea, controlul, contracte de munca si de
management, pot avea un important impact asupra oricarei fuziuni si pot indica
obligatii financiare viitoare pentru fiecare firma.
- Profitul brut; constituie o baza pentru exprimarea profitului potential viitor.
- Costurile generale si administrative; pot indica sursa unor economii prin
fuziune.
- Alte venituri sau alte cheltuieli; trebuie studiate sub aspectul efectelor lor
viitoare asupra afacerilor.
c) Analiza tranzactiilor de bursa a actiunilor comune pentru fiecare firma si
evaluarea pachetelor pot constitui un ghid util sau sa ofere dovezile de sustinere a
raportului final de conversie ce va fi aplicat;
d) Determinarea capacitatii beneficiare si pe aceasta baza a valorii
comerciale a fiecarei firme si a raportului castigurilor in perspectiva.
Luarea in consideratie a factorilor de mai sus trebuie sa conduca la concluzia
daca cele doua firme ce urmeaza sa fuzioneze por sa se completeze una pe alta.
Datele vor furniza, de asemenea, baza estimarii valorii economice prin combinarea
tuturor avantajelor, prin cresterea capacitatii, prin imbunatatirea aprovizionarii,
vanzarii, diversificarii produselor si avantaje fiscale.
Principalele efecte juridico-economice ale operatiunilor de divizare sau
fuziune constau in:
a) pentru societatea care se dizolva (isi inceteaza activitatea):
a.1. evaluarea elementelor patrimoniale in starea in care se gasesc, la pretul
pietei:
-aferent valorii de inlocuire, pentru elementele patrimoniale necesare
exploatarii;
67

-aferent valorii de lichidare sau valorii de recuperare, pentru elementele

patrimoniale care sunt in afara exploatarii;
a.2. determinarea numarului actiunilor cuvenite actionarilor ei, pe baza
raportului de schimb dintre valoarea actiunilor proprii si cele ale societatii
absorbante.
a.3. lichidarea capitalurilor prin transmiterea universala a patrimoniului, la
data convenita intre parti.
b) Pentru societatea care primeste patrimoniul societatii care se dizolva:
b.1. evaluarea aporturilor constituite din elementele patrimoniului transmise
de societatea care isi inceteaza activitatea;
b.2. majorarea capitalului social, prin emiterea de actiuni corespunzatoare pe
baza raportului de schimb.
b.3. primirea patrimoniului transmis de societatea absorbita, la data
convenita prin proiectul de fuziune sau divizare.
Un obiectiv esential care se urmareste in cazul operatiunilor de fuziune sau
divizare consta in asigurarea ca valorile relative atribuite actiunilor societatilor
participante (pe baza raportului de schimb) sunt pertinente si ca raportul de schimb
este echitabil.
Pertinenta valorilor relative atribuite actionarilor consta in a se asigura:
a) ca metodele de evaluare utilizate:
-se intemeiaza pe diferite modalitati de abordare;
-sunt adecvate si corespunzatoare sectorului de activitate respectiv;
-iau in considerare ansamblul angajamentelor contractuale ale societatilor in
cauza.
b) ca niciun eveniment intervenit in perioada de retroactivitate nu este in
masura sa repuna in cauza raportul de schimb in mod semnificativ.
Caracterul echitabil al raportului de schimb consta in a se asigura ca el ofera
asociatilor care aduc aporturi o remuneratie satisfacatoare si garanteaza societatii
beneficiare o crestere de capitaluri proprii, justificata.
Diferentele dintre valoarea contabila si valoarea de piata a bunurilor, conduc
la necesitatea reevaluarii acestora.
Reguli de care trebuie tinut seama in cazul evaluarii pentru fuziuni sau
divizari:
- evaluarea intreprinderilor se face prin mai multe metode, punandu-se
accent pe evaluarea patrimoniala (ANC);
- in mod obligatoriu se evalueaza fondul comercial al societatilor intrate in
fuziune sau divizare;
- activele fictive (cheltuieli de infiintare, cheltuieli efectuate in avans si unele
elemente necorporale) se considera nonvalori;
- stocurile, creantele si alte active incerte se provizioneaza;
68

- actiunile, titlurile din patrimoniu se evalueaza de regula pe baza valorii

patrimoniale a intreprinderii in care am investit;
- pe baza ANC se determina valoarea intrinseca a unei actiuni pentru fiecare
din societatile participante la fuziune sau divizare;
- uzual sunt doua tipuri de evaluari intr-o fuziune sau divizare: evaluarea
actiunilor fiecarei societati participante si evaluarea aportului adus de societatile
absorbite in absorbanta sau transmise de societatea divizata.
B. Evaluarea partiala a intreprinderii
Se intalneste atunci cand se vinde o parte a intreprinderii sau se participa ca
aport la capitalul altei intreprinderi.
In aceste cazuri, evaluarea se face in aceleasi conditii ca si cand activitatea
respectiva ar functiona ca o intreprindere autonoma.
Contul de rezultate se va elabora distinct pentru activitatea supusa evaluarii.
Se aplica metodele clasice de evaluare.
3. Evaluarea pentru garantii si ipoteci
4. Evaluarea pentru asigurare
5. Evaluarea in scopuri fiscale
6. Evaluarea pentru raportarea financiara (intocmirea situatiilor
financiare)
Valorile utilizate pentru recunoasterea activelor si pasivelor in situatiile
financiare ale unei entitati difera in functie de referentialul contabil utilizat si sunt
prevazute prin standardele nationale sau internationale de raportare financiara.
In Romania pot fi utilizate urmatoarele sisteme contabile:
- sistem contabil bazat pe reguli conforme cu Directivele europene, care
poate fi sistem de baza sau simplificat.
- sistem contabil bazat pe Standardele Internationale de Raportare
Financiara.
Valorile folosite pentru elaborarea situatiilor financiare:
A. In cazul referentialului contabil bazat pe reguli conforme cu
Directivele europene
Directiva a IV-a prevede ca, prin norme nationale, se poate cere sau se poate
permite tuturor societatilor sau anumitor categorii de societati:
- sa evalueze imobilizarile corporale cu durate limitate de utilizare
economica, precum si stocurile, pe baza metodei valorii de inlocuire;

69

- sa evalueze elementele prezentate in conturile anuale, inclusiv capitalul si

rezervele, prin alte metode (decat cele de la alineatul precedent) care tin seama de
inflatie;
- sa reevalueze imobilizarile.
Elementele prezentate in situatiile financiare se evalueaza, in general, pe
baza principiului costului de achizitie sau al costului de productie.
Reevaluarea imobilizarilor corporale se face, conform regulilor nationale, la
valoarea justa de la data bilantului. Daca aceasta nu poate fi determinata, activul
este prezentat in bilant la cost sau la valoarea reevaluata anterior, din care se scad
ajustarile cumulate de valoare.
Instrumentele financiare se evalueaza in situatiile financiare consolidate la
valoarea justa determinata prin referire la valoarea de piata sau , atunci cand
aceasta nu se poate stabili, la o valoare determinata cu ajutorul unor modele si
tehnici de evaluare general acceptate. Instrumentul financiar reprezinta orice
contract care genereaza un activ financiar pentru o intreprindere si o datorie
financiara sau un instrument de capital propriu pentru o alta intreprindere.
Urmatoarele categorii de instrumente financiare sunt excluse de la valoarea justa,
utilizandu-se metoda costului amortizat bazat pe rata efectiva a dobanzii:
imprumuturile si creantele create de intreprindere si care nu sunt pastrate in scopul
tranzactionarii, investitiile pastrate pana la scadenta, activele financiare ce nu au
pret cotat pe o piata activa si datoriile financiare (cu exceptia datoriilor pentru
tranzactionare si a instrumentelor derivate considerate datorii, care se evalueaza la
valoarea justa).
Cea mai buna metoda pentru determinarea valorii juste este metoda
comparatiilor de piata, respectiv folosirea unor cotatii de pret publicate pe o piata
activa. Daca nu exista o piata activa, pentru determinarea valorii juste se pot folosi
tehnici precum: actualizarea fluxurilor de numerar, valoarea curenta de piata a unui
alt instrument financiar similar, etc.
Activele circulante se prezinta in bilant la cea mai mica valoarea de piata.
Stocurile nu trebuie prezentate in bilant la o valoare mai mare decat valoarea
realizabila neta a acestora.
B. In cazul referentialului contabil bazat pe Standardele Internationale de
Raportare Financiara
a) Valoarea de piata. Reprezinta suma estimata pentru care un bun ar trebui
schimbat la data evaluarii intre un vanzator si un cumparator, aflati in cunostinta de
cauza, prudent si fara constrangere.
b) Costul de inlocuire net. Este o metoda utilizata pentru a determina un
surogat pentru valoarea de piata a proprietatilor specializate sau cu piete limitate,
pentru care informatiile de piata sunt limitate sau nu sunt disponibile.In cazul
imobiliarelor, costul de inlocuire net se bazeaza pe o estimare a valorii de piata
70

pentru utilizarea existenta a terenului, plus costul curent brut al amenajarilor

terenului si constructiilor atasate din care se scoate cota aferenta uzurii fizice si a
tuturor formelor relevante de depreciere.
c) Proprietatea specializata. Este o proprietate tranzactionata rar sau
niciodata pe piata libera, cu exceptia cazurilor in care se vinde impreuna cu
intreprinderea din care face parte, datorita unicitatii sale generata de natura
specializata (dimensiuni, locatie etc.).
d) Valoarea justa. Este suma pentru care un activ ar putea fi schimbat sau o
datorie decontata, de buna voie, intre doua parti aflate in cunostinta de cauza, in
cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv.
e) Valoarea de utilizare. Este valoarea actualizata a fluxurilor viitoare de
numerar estimate, ce se astepata sa fie generate din utilizarea continua a unui activ
si din cedarea lui la sfarsitul duratei de viata utila.
Reguli aplicabile pentru evaluare, indiferent de referentialul contabil
folosit
Evaluarile pentru raportarea financiara se efectueaza de catre profesionisti
calificati in evaluare, membri ai unui organism profesional care functioneaza legal
si este, la randul lui, membru al unui organism international din domeniul
contabilitatii.
Evaluatorii care efectueaza lucrari pentru elaborarea situatiilor financiare
trebuie sa fie independenti de intreprindere, sa cunoasca standardele si regulile de
evaluare, etc.
In cazul evaluarii pentru raportarea financiara, evaluatorul trebuie sa
utilizeze definitii bazate pe conditiile de piata, sa fie obiectiv si sa prezinte integral
aspectele relevante intr-un format adecvat si usor de utilizat.
Standardele de contabilitate adopta doua modele pentru recunoasterea
elementelor de activ si de pasiv in bilant:
-un model bazat pe cost, numit tratament contabil de baza
-un model bazat pe valoarea justa, numit tratament contabil alternativ
permis.
Evaluatorii trebuie sa tina seama daca activele sunt necesare exploatarii sau
sunt in afara exploatarii.
La evaluarea activelor pentru raportarea financiara trebuie tinut seama de
urmatoarele reguli de baza:
- activele specializate vor fi evaluate utilizand costul de inlocuire net;
- activele nespecializate inclusiv proprietatile comerciale specializate vor fi
evaluate pe baza valorii de piata;
- evaluarea terenurilor, a amenajarilor de terenuri si a constructiilor se face la
valoarea de piata;
71

- evaluatorii trebuie sa prezinte metodele aplicatein determinarea valorii

juste;
- evaluatorii au obligatia sa aloce valoarea totala a unui activ pe
componentele acestuia cu durate de viata diferite;
- frecventa reevaluarilor depinde de evolutia valorii juste a bunurilor in
raport cu valoarea contabila a acestora; daca valorile juste ale bunurilor nu sufera
modificari semnificative, evaluarile pot fi facute la 3-5 ani.
7. Evaluarea pentru inchiriere/leasing
8. Evaluarea proprietatilor agricole

III. Contractarea si raportarea lucrarilor de evaluare

9. Angajarea unei lucrari de evaluare
A. Lucrari prealabile acceptarii unei misiuni de evaluare
Indata ce a luat cunostinta de posibilitatea efectuarii unei evaluari de
intreprindere, evaluatorul trebuie sa parcurga unele etape prealabile contractarii si
efectuarii lucrarilor:
a) Cunoasterea globala a intreprinderii, ceea ce ii va permite sa ia in
cunostinta de cauza decizia de a contracta evaluarea.
b) Examenul de competenta. Formandu-si o idee despre ce are de facut,
evaluatotrul trebuie sa-si evalueze capacitatile sale si sa se asigure ca acestea sunt
suficiente pentru efectuarea lucrarilor de calitate si la termenele solicitate.
c) Examenul de etica. Evaluatorul trebuie sa fie drept si cinstit in
indeplinirea lucrarilor de evaluare, sa fie obiectiv, independent si sa actioneze cu
responsabilitate.
d) Decizia de acceptare a misiunii de evaluare.
B. Contractarea lucrarilor de evaluare
Formal, documentele prin care se contracteaza o lucrare de evaluare pot fi:
- contract de prestari servicii
- scrisoare de misiune.
Obligatoriu cuprind prevederi referitoare la:
- obiectul si scopul evaluarii;
72

- estimarea modului de abordare a evaluarii si eventual a metodelor de

evaluare ce vor fi aplicate;
- sursele de documentare ce vor fi folosite de evaluator;
- modul de raportare: eventuale rapoarte intermediare si raportarea finala,
documentul de raportare si responsabilitati legate de divulgare;
- onorarii;
- termene de realizare a lucrarilor;
10. Raportarea evaluarii
Etapa finala a procesului de evaluare se concretizeaza in intocmirea unui
raport de evaluare.
Raportarea rezultatelor unei evaluari se face de regula in scris, dar poate fi si
verbala. Rezultatul unei evaluari se comunica verbal, de regula, in justitie, ca o
marturie a expertului evaluator; orice raportare verbala trebuie sa fie sustinuta de
un dosar de lucru din care nu poate lipsi cel putin un rezumat scris al evaluarii.
Rolul raportului de evaluare:
- instrument de prezentare a rezultatelor muncii evaluatorului;
- instrument de comunicare catre beneficiari a concluziilor, a scopului
evaluarii etc.
- instrument de stabilire a responsabilitatilor in legatura cu procesul de
evaluare, cu valorile obtinute si bazele de evaluare utilizate.
Continutul raportului de evaluare:
Raportul de evaluare trebuie sa permita identificarea evaluatorului si a
entitatii evaluate, a bazelor de evaluare utilizate, a datei efectuarii evaluarii si a
datei raportului de evaluare.
Raportul de evaluare trebuie
- sa descrie aria misiunii de evaluare;
-sa contina o declaratie de confidentialitate;
-sa contina o declaratie de conformitate, care sa certifice ca evaluarea a fost
facuta in concordanta cu standardele internationale sau nationale de evaluare.
Structura raportului de evaluare:
Cuprinde urmatoarele capitole:
- Rezumatul principalelor concluzii si recomandari;
- Prezentarea intreprinderii;
- Prezentarea evaluatorului si declaratia de conformitate;
- Diagnosticul de evaluare si analiza fundamentala;
- Bazele lucrarii de evaluare;
- Metode de evaluare aplicate;
73

- Gama de valori; valoarea actiunilor

- Opinii ale evaluatorului.
11. Verificarea evaluarilor
Scopul verificarii unei evaluari consta in asigurarea ca acea evaluare a fost
efectuata in conformitate cu standardele profesionale.
Obiectivele verificarii difersa in functie de tipul de verificare:
a) Verificarea administrativa (de conformitate), efectuata in scopuri de
analiza. In cazul in care evaluarea trebuie utilizata in scopul luarii de decizii, ea
este efectuata de un evaluator care joaca rol de consultant, asistand clientul in
luarea deciziilor.
b) Verificarea tehnica, efectuata pentru a-si forma o parere daca opiniile si
concluziile din raport sunt corecte, adevarate, argumentate.
c) Verificarea de birou, se limiteaza la datele din raport, urmareste
corectitudinea datelor, caracterul adecvat al metodologiei, respectarea
instructiunilor si a standardelor profesionale.
d) Verificarea in teren, presupune inspectarea proprietatii.
Evaluatorul verificator nu va lua in considerare evenimentele care au avut
loc dupa data evaluarii, ci numai acele informatii care erau disponibile la data
evaluarii verificate.
Cand evaluatorul verificator nu se afla in posesia tuturor faptelor si
informatiilor pe care s-a bazat evaluatorul, el trebuie sa prezinte limitarile
concluziilor.
In raportul de verificare, evaluatorul verificator va include o declaratie de
conformitate semnata.

IV. Codul etic al evaluatorului

12. Introducere, definitii si arie de aplicabilitate
Evaluarea este considerata a include trei categorii de operatiuni:
- estimarea costului de productie sau de inlocuire a proprietatii fizice;
- previziunile puterii de cumparare monetare a anumitor categorii de
proprietate;
- determinarea valorii proprietatii.
Activitatile evaluatorilor si expertilor evaluatori sunt coordonate, indrumate
si orientate de catre Biroul privind evaluarea intreprinderilor, structura interna a
Corpului.
Principiile Practicii Evaluarii si Codului etic sunt stabilite pentru:
74

 a-i informa pe cei care utilizeaza serviciile evaluatorilor cu privire la ceea ce

in opinia Corpului constituie o practica a evaluarii, competenta si etica;
a servi ca ghid al evaluatorilor la atingerea nivelului de competenta in
practica evaluarii si la aderarea la standardele etice;
a ajuta la realizarea obiectivelor Corpului, care cuprind:
- stimularea formarii in materie de evaluare;
- ameliorarea si dezvoltarea tehnicilor de evaluare;
- incurajarea practicilor profesionale sanatoase;
- stabilirea criteriilor de practica sanatoasa pentru utilizarea de catre
intreprinderi a evaluatorilor;
- punerea in aplicare a conduitei si practicii etice de catre membri.
A furniza mijloacele auxiliare celor utilizate la examinarea candidatilor, la
admiterea la statutul de expert evaluator pentru estimarea aptitudinilor,
competentei si intelegerii principiilor etice;
Intruchiparea practicilor de evaluare pe care experienta le-a constatat a fi
eficiente in protejarea publicului.
Obiectivele activitatii de evaluare
-determinarea valorii unei proprietati;
-estimarea costurilor de producere, achizitionare sau finalizare a unei
proprietati;
-estimarea costurilor prejudiciilor aduse unei proprietati si prevederea puterii
de cumparare a proprietatii, etc.
Datoria si responsabilitatea primordiala a evaluatorului
Obligatia evaluatorului de determinare si descriere a tipului corespunzator
de evaluare sau a costului estimat;
Evaluatorul poate lua in considerare instructiunile clientului, poate obtine
consiliere profesionala, dar responsabilitatea alegerii tipului de evaluare ii revine in
totalitate.
Obligatia evaluatorului de a determina rezultatele numerice cu gradul de
acuratete necesar in functie de obiectivele specifice evaluarii;
Obligatia evaluatorului de a evita rezultatele numerice false;
Rezultatul numeric al unei evaluari ar putea fi fals in urmatoarele doua
situatii:
- este o estimare in mod evident neclara a unui anumit tip de valoare sau
estimare de cost;
- este clar in mod numeric, deoarece este o estimare a tipului inadecvat de
valoare a estimarii de cost.

75

 Obligatia evaluatorului de a atinge nivelul de practica si de a-si desfasura

activitatea in mod etic;
Evaluatorul trebuie sa fie competent in domeniul sau, competenta la care se
ajunge prin formare, instruire, studiu, practica si experienta. Trebuie sa recunoasca,
sa inteleaga si sa respecte acele principii etice care sunt legate de practica sa
profesionala.
Caracterul profesional al practicii evaluarii
Relatia fiduciara a evaluatorului fata de terti
In anumite situatii speciale, raportul de evaluare poate fi dat de catre client
une terte parti spre utilizare. Membrii Corpului recunosc responsabilitatea fata de
acele parti, altele decat clientul, care pot avea dreptul in mod expres sa faca uz de
rapoartele lor.
Obligatia evaluatorului fata de clientul sau
Obligatia primordiala a evaluatorului fata de clientul sau este sa ajunga la
concluzii si rezultate numerice complete, clare si pertinente, indiferent de dorintele
sau instructiunile clientului in aceasta privinta.
Caracterul confidential al misiunii de evaluare
Este inadecvat pentru un evaluator sa divulge faptul angajarii sale, daca
clientul nu aproba divulgarea sau daca are un interes clar in a pastra faptul
angajarii confidential, sau daca evaluatorului nu i se cere in mod legal sa divulge
faptul angajarii sale.
Obligatia evaluatorului de a oferi servicii competente
Obligatia evaluatorului legata de depunerea de marturii.
Cand un evaluator este angajat de una din partile unei dispute, nu este etic ca
el sa ascunda orice fapte, date sau opinii care sunt contrare realitatii.
Obligatia evaluatorului de a aduce documente in sprijinul marturiilor legate
de o evaluare
Obligatia evaluatorului cu privire la deservirea a mai mult de un client in
acelasi mod.
Atunci cand doi sau mai multi clienti potentiali doresc serviciile unui
evaluator cu privire la aceeasi proprietate, evaluatorul nu poate deservi mai mult de
un client, cu exceptia situatiei in care exista consimtamantul tuturor partilor.
Acorduri si contracte pentru serviciile de evaluare
Obligatia evaluatorului fata de alti evaluatori si fata de organismul
profesional
- protejarea reputatiei profesionale a altor evaluatori
76

- obligatia evaluatorului legata de actiunile disciplinare ale Corpului. Un

membru al Corpului care are cunostinta de un act comis de un alt membru care, in
opinia sa, constituie o incalcare a principiilor etice, are obligatia de a raporta
problema in concordanta cu procedura specificata in normele emise de Corp.
13.Principii si reguli de buna practica in evaluarea intreprinderilor
Metode si practici de evaluare (Principiile practicii evaluarii)
Diferite tipuri de valoare. Diferitele tipuri de proprietate au diferite tipuri de
valoare, depinzand de circumstante speciale.
Selectarea metodei de evaluare. Metoda selectata trebuie sa fie
corespunzatoare scopului, sa ia in considerare toti factorii care au importanta
pentru valoare si sa se prezinte intr-un mod clar si logic.
Evaluari fractionate. Anumite categorii de proprietati pot fi considerate ca
fiind componente ale unor forme de proprietate mai mari. Evaluarea unui element
dintr-o proprietate, luat in considerare in sine si ignorandu-i relatia cu restul
proprietatii, se numeste evaluare fractionata. Buna practica cere ca evaluarea
fractionata sa fie catalogata ca atare si ca limitarile utilizarii ei de catre client sa fie
clar precizate.
Conditii accidentale sau limitative care afecteaza o evaluare. Evaluatorul
trebuie sa conteze pe materialele obtinute accidental si sa le utilizeze cu conditia:
- sa declare in raportul sau ca a facut acest lucru;
- sa fie gata sa supuna materialul in sine la dispozitia unor verificari cerute;
- sa nu transmita altora raspunderea pentru probleme care sunt sau trebuie sa
faca obiectul propriilor sale cunostinte profesionale.
Evaluarile ipotetice sunt cele bazate pe conditii presupuse. Este inadecvat si
neetic sa se emita rapoarte de evaluare ipotetice daca:
- valoarea nu este clar catalogata a fi ipotetica;
- scopul legitim pentru care se face evaluarea nu este precizat;
- conditiile care se presupun a fi contrare faprelor nu sunt clar expuse.
Evaluarile in care este interzis accesul la date pertinente. In acest caz,
evaluatorul poate refuza sa desfasoare misiunea. In cazul in care considera ca astfel
de date sunt esentiale pentru validarea evaluarii, acesta nu poate continua in
conditii normale misiunea.
Seriile de valori sau costul estimat si credibilitatea estimarilor. In masura in
care determinarea de catre evaluator a sumei sau a costurilor estimate nu poate sa
fie exacta, sa ve anexa la aceste rezultate o declaratie conform careia gradul de
credibilitate trebuie sa fie in conformitate cu declaratiile. Rezultatele sunt
exprimate prin procente cu plus-minus.
77

 Valori si costuri estimate conform diferitelor ipoteze.

Inspectia, investigatiile, analiza si descrierea proprietatii in cauza.
Descrierea proprietatii supusa evaluarii trebuie sa se refere in mod adecvat la:
- identificarea proprietatii;
-declararea drepturilor legale si restrictiilor legale incluse in dreptul de
proprietate;
- caracteristicile proprietatii care contribuie sau deriva din valoarea acesteia.
In cazul unor imbunatatiri la bunuri imobiliare, identificarea este foarte
importanta pentru a preveni utilizatorii raportului de evaluare asupra proprietatii
evaluate.
Colaborarea dintre evaluatori si folosirea serviciilor membrilor altor
profesii. O astfel de colaborare presupune ca toti colaboratorii sa semneze un
raport comun sau, daca exista opinii divergente, aceste opinii sa faca parte din
raport.
Practici de evaluare neetice si neprofesionale. (tot la principii)
Onorariile incidentale. Este neetic si neprofesional ca un evaluator:
- sa contracteze sau sa accepte o compensatie pentru serviciile de evaluare
sub forma unui comision, rabat sau diviziune a comisioanelor de brokeraj sau sub
alte forme similare;
- sa primeasca sau sa dea onorarii pentru referinte sau pentru intermediari.
Onorarii in functie de procente. Este neprofesional si neetic ca evaluatorul
sa concretizeze activitatea pentru un procentaj fix din suma evaluata sau estimarile
de costuri pe care le stabileste la incheierea activitatii sale.
Evaluari dezinteresate. Oricine foloseste un evaluator care are un interes la
proprietatea evaluata (detinerea proprietatii, posibil cumparator etc.) poate fi
suspectat ca raportul a fost partinitor si in interes propriu si, de aceea, constatarile
sunt invalide. Totusi, daca un client doreste in continuare ca evaluarea sa fie facuta
de catre evaluator, evaluatorul poate accepta misiunea, cu conditia sa dezvaluie
natura si amploarea interesului in raportul sau de evaluare.
Responsabilitatea legata de semnaturile de pe rapoartele de evaluare. Este
neetic:
- sa se declare fals cine a facut evaluarea, prezentand semnatura persoanei
care nu a efectuat si nu a supervizat lucrarea;
- in cazul unui raport comun, sa se omita orice semnaturi sau orice opinii
divergente;
- in cazul in care doi sau mai multi evaluatori au colaborat la o misiune de
evaluare pentru acestia, sa nu semneze si nici sa nu emita rapoarte separate;
- in cazul in care au fost angajati doi sau mai multi evaluatori de catre un
singur client, sa faca evaluari independente ale aceleiasi proprietati, sa colaboreze
78

sau sa se consulte intre ei si sa faca uz de constatarile sau cifrele unuia sau ale
celuilalt.
O firma de evaluare poate sa utilizeze in mod adecvat o semnatura a firmei
cu o semnatura a functionarului responsabil din aceasta, dar persoana care a
efectuat evaluarea pentru firma trebuie sa semneze raportul de evaluare al firmei
sau raportul trebuie sa confirme persoana care a facut, de fapt, evaluarea.
Reprezentarea. Nu trebuie depuse sau omise marturii sau opinii care nu au
sustinere in realitate, care sunt reprezentative, aceasta afectand increderea in
rezultatele evaluarii profesionale.
Opiniile si rapoartele preliminare care nu sunt luate in considerare. Daca nu
se au in vedere toate aspectele care privesc obiectul evaluarii, opinia evaluatorului
va fi neclara. Opiniile pripite si neanalizate sunt neprofesionale.
Publicitatea si asistenta. Este neetic sa se faca publicitate cu privire la
disponibilitatea serviciilor de evaluare. De asemenea, este neetic:
- sa se dea declaratii false in legatura cu aparteneneta cuiva la o organizatie
profesionala;
- sa se dea declaratii false cu privire la formarea, instruirea sau experienta
cuiva;
- sa se dea declaratii false cu privire la serviciile disponibile, la serviciile
anterioare sau in curs ale unui evaluator fata de orice client;
Raportarea rezultatelor evaluarilor.
Descrierea proprietatii care este supusa unui raport de evaluare. Elementele
unei astfel de descrieri sunt: identificarea; drepturile si restrictiile din dreptul de
proprietate; caracteristicile de evaluare; starea fizica.
Declararea obiectivelor activitatii de evaluare. Se face pentru determinarea
valorii, pentru estimarea costurilor, etc. Se face si o declaratie cu privire la data la
care se aplica estimarea valorii, estimarea costului sau previziunea de profit.
Declararea conditiilor incidentale si limitative la care sunt supuse
constatarile in urma evaluarii.
Descrierea si explicarea intr-un raport de evaluare a metodelor de evaluare
folosite.
Declararea lipsei de interese a evaluatorului. Daca are un interes, va prezenta
natura si amploarea acestuia.
Responsabilitatea evaluatorilor de a comunica fiecare analiza, opinie si
concluzie intr-un mod in care aceasta nu induce in eroare. Evaluatorul trebuie sa
declare in fiecare raport: Certific prin prezenta ca, dupa cunostintele mele si dupa
opinia mea, faptele prezentate continute in prezentul raport sunt adevarate si
corecte si acest raport a fost elaborat in conformitate cu Recomandarile emise de
79

CECCAR si cu Principiile Practicii Evaluarii si cu Codul etic al expertilor

evaluatori de intreprinderi.
Semnaturile de pe rapoartele de evaluare si includerea opiniilor negative.
Reguli de conduita profesionala a evaluatorilor si a expertilor evaluatori
Regula 1. Orice membru trebuie sa faca intotdeauna tot ceea ce este posibil
pentru a fi independent in realizarea serviciilor sale profesionale. Independenta va
fi afectata cand:
- membrul are un interes financiar sau are functie de conducere in
intreprinderea evaluata;
- exista un conflict de interese;
- membrul ofera alte servicii clientului etc.
Lipsa independentei trebuie mentionata in scrisoarea de remitere, in
paragrafele de introducere si de certificare a raportului.
Regula 2. Membrul trebuie sa-si realizeze misiunea cu competenta si
responsabilitate.
Regula 3. Informatiile refertoare la un client nu trebuie facute publice fara
acordul acestuia, exceptand cazurile in care exista:
- o prevedere legala sau o hotarare judecatoreasca;
- o hotarare a Comisiei de disciplina;
- o prevedere a ROF sau a Codului etic;
O hotarare a unui alt for profesional din care membrul mai face parte.
Regula 4. Nu trebuie prestate servicii atunci cand onorariile depind de
rezultatele sau concluziile respectivelor servicii, exceptand situatiile cand sunt
fixate de o instanta judecatoreasca sau de un organism guvernamental.
Regula 5. Publicitatea si ofertele nu trebuie sa fie false, agresive sau sa
induca in eroare.
Regula 6. Membrii nu trebuie sa comita niciun fel de act care sa duca la
discreditarea profesiei.
Regula 7. Membrii nu trebuie sa foloseasca niciun fel de expresii care sa
induca publicul in eroare cu privire la statutul pe care il au in cadrul organismului
profesional.
Regula 8. Cand prezinta materiale, evaluatorul nu trebuie sa copieze sau sa
foloseasca intr-o masura foarte mare materiale intocmite de alta persoana fara sa
mentioneze sursa materialului respectiv. Plagiatul este considerat a fi o practica
neetica.
Sanctionarea abaterilor de la reguli
Sanctiuni de pot fi impuse:
- membrului i se poate impune sa urmeze un curs de instruire pentru a-si
corecta deficientele profesionale;
80

- membrului i se poate trimite o mustrare; mustrarea ramane la dosarul

respectivului membru;
- suspendarea pentru o anumita perioada de timp, de 1-5 luni;
- revocarea calitatii;
- ridicarea calitatii de membru.

V.

Standardele internationale de evaluare

14. Obiective, structura si aria de aplicabilitate

Standardele internationale de evaluare sunt elaborate de Comitetul pentru
Standarde Internationale de Evaluare, care lucreaza in stransa colaborare cu
organismele de elaborare a standardelor, precum Consiliul pentru Standarde
Internationale de Raportare Financiara, Federatia Internationala a Contabililor si
Organizatia Internationala a Comisiilor pentru Valori Mobiliare.
Principalele standarde internationale folosite in evaluarea intreprinderii sunt:
- Standardul International de Aplicatie in Evaluare nr. 1 (IVA 1) intitulat
Evaluarea pentru raportarea financiara.
- Standardul International de Practica in Evaluare nr. 6 (GN 6) intitulat
Evaluarea intreprinderii;
- Standardul International de Evaluare nr. 3 (IVS 3) intitulat Raportarea
evaluarii.

81