Sunteți pe pagina 1din 3

Finalitatea traducerii şi rolul ei în procesul de traducere

Teoria traducerii sau traductologia este o ştiintă relativ recentă, plasată în domeniul
lingvisticii aplicate şi se ocupă, în general, de textele pragmatice, care sunt definite de
Jean Deslile: “cele care servesc esenţialmente la vehicularea unei informaţii şi a căror
aspect estetic nu este o trăsătură dominantă. Prin finalitatea lor, textele reunite sub
această etichetă prezintă, într-adevăr, o trăsătură comună, aplicabilitatea lor practică şi
imediată.” (Jean Delisle, L’analyse du discours comme méthode de traduction, Edition de
l’Université d’Ottawa, Ottawa, 1980, p. 22-23.)
Activitatea de traducere are vechi tradiţii. Cea mai faimoasă situaţie este cea de la
turnul Babel, neînţeleasă pâna astăzi, care a generat astfel necesitatea apariţiei traducerii
pentru a facilita comunicarea între oameni. Încă din vechime oamenii au simţit nevoia de
a traduce, deoarece un om care vorbea o limbă străină, neînţeleasă pentru ceilalţi, era
privit cu suspiciune şi chiar cu duşmănie. Traducerea are menirea de a face posibilă
comunicarea dintre oameni care posedă limbi diferite, dar şi culturi şi moduri de gândire
diferite.
Într-o manieră destul de simplă se crede că traducerea înseamnă, a găsi pentru
cuvintele unei limbi, cuvinte echivalente în altă limbă, idee de cele mai multe ori greşită,
deoarece textul nu este întotdeauna tradus conform mesajului sau.
În procesul activităţii de traducere , cel care traduce întâlneşte foarte multe greutăţi.
O problemă constituie sensurile cuvintelor, deoarece din punct de vedere semantic orice
cuvânt este o unitate complexă, alcătuită din mai multe nuanţe de sens. Traducerea se
confruntă cu mari dificultăţi , care apar de la trecerea de la o lume etnografică la alta, de
la cultură la alta. Asemenea cuvinte sunt strâns legate de specificul naţional şi local al
vieţii vorbitorilor au căpătat diferite denumiri: etnografisme, ladisme , barbarisme, lexic
fără echivalent. În procesul traducerii dintr-o limbă în alta cuvintele specifice din limba
sursă trebuie depistate şi, în primul rând, bine înţelese şi numai dacă contextul este clar,
se vor putea găsi soluţii pentru redarea lor în limba ţintă. O altă problemă pentru
traducători sunt aşa numiţii– prieteni ai traducătorului , sau falsele echivalente . Acestea
sunt cuvinte care coincid total , sau aproape total, ca aspect sonor, cu cuvântul din limba
sursă, dar care are alt sens decât acesta . Astfel de cuvinte mai sunt numite şi omonime
bilingve, de exemplu, in română librărie înseamnă „,magazin de cărţi ”, iar în engleză
library înseamnă „bibliotecă”.

Cuvântul „traducere” desemnează deopotrivă activitatea traducătorului, procesul de


traducere şi rezultatul final al acestei activităţi, textul tradus, în sine. Procesul de
traducere este activitatea intelectual-creativă care cuprinde următoarele etape şi
elemente pentru asigurarea unui rezultat superior din punct de vedere al calităţii şi al
eficienţei, potrivit scopului avut în vedere de către utilizatorul de traducere.
În primul rând traducătorul trebuie să facă o analiză iniţială a textului prin
indentificarea eventualelor probleme de ambiguitate, lingvistică, a anomaliilor,
abrevierilor sau oricăror alte aspecte care necesită clarificare. Mai apoi textul sursă
necesită o cercetare din punct de vedere terminologic şi al domeniului de specialitate. Se
face traducerea, se corectează prima versiune a traducerii şi revizia lingvistică a traducerii
(de către un traducător, altul decât autorul traducerii respective; se vor urmări redarea
integrală şi corectă a mesajului textului sursă, corectitudinea din punct de vedere
gramatical, folosirea adecvată a limbajului de specialitate şi conformitatea cu scopul
îndeplinit) împreuna cu revizia de specialitate a traducerii. Pe urma se aprobă şi se
elaborează versiunea finală. La final se corectează traducerea (o ultima privire
înainte de predarea traducerii).
Ca orice formă de comunicare, traducerea este o activitate complexă ţine cont
de intersubiectivitate şi de intercultural în sensul larg, creând un sistem de echivalenţe
dinamic şi deschis. Exactitatea unei traduceri depinde de mai mulţi factor. Traducerea
poate fi influenţată de existenţa unei relaţii adecvate între intenţia comunicativă şi
textul ţintă, adică de identificarea unei finalităţi, a unui skopos.
Nu trebuie însă ignorată sau minimalizată raportarea la condiţiile de producere
a sensului (intenţii, finalităţi), dar şi la condiţiile de receptare a sensului sau la situaţia
traducerii (efecte şi reacţii dependente şi de bagajul cognitiv al receptorului, de
orizontul de aşteptare, complementele cognitive etc.). Pentru că forma şi conţinutul
sunt indisociabile, în funcţie de finalitatea amintită anterior, pot prevala consecutiv.
Cu toate acestea, traducerea nu se limitează la a naturaliza, a adapta cu orice preţ; ea
îşi propune să satisfacă condiţiile producerii sensului, să păstreze obiectivul iniţial al
enunţării şi conţinutul informativ de origine (calitativ şi cantitativ) şi să armonizeze
dacă este posibil contextele extralingvistice, socio-culturale ale destinatarilor sursă şi
ţintă.

Cred cu tărie că în ziua de azi oamenii, ( şi când spun “oamenii” mă refer la cei
din exterior, cei care nu înţeleg şi nu au trăit pe propria lor piele imensa bucurie care
o simţi atunci când reuşeşti să intermediezi o conversaţie care altfel, fară tine, nu ar
avea cum să aibă loc, ) nu înţeleg de ce eu aş considera meseria de traducător o artă.
De fapt ce este arta dacă nu o activitate simplă a omului, dar care are drept scop
producerea unor valori estetice, o forma a activităţii umane care oglindeşte realitatea
prin imagini expresive ?...

In definitiv, cred că totul în viaţa noastră este relativ...Totul, absolutul ce ne


înconjoară depinde de sistemul de referinţă pe care fiecare şi-l alege, de unghiul din
care decidem să percepem lucrurile. Aşadar, pentru mine cel puţin, a fi traducător
presupune în mod implicit şi a fi un mic artist. Dintotdeauna am fost indragostită de
diferite culturi si civilizaţii ale societaţii şi cred că de acolo a pornit de fapt dorinţa
mea neţărmuită de a înţelege diferitele limbi prin care oamenii, din diferite colţuri, se
exprimă.

Mereu am considerat că oamenii, deşi aparţin unor diferite naţionalităţi, sunt


în esenţă aceeaşi. Ne leagă în principal caracterul uman şi o anumită limbă universală,
un limbaj al semnelor, al intuiţiei dacă vreţi, şi consider că ar fi de un păcat
primordial să nu reuşim în definitiv să ne facem înteleşi unul faţă de celălat.

Goethe spunea că „ la traducere trebuie să ajungi până la intraductibil numai aşa se


poate cunoaşte cu adevarat o limbă străină, un popor străin.”

Traducerea este o provocare, este o artă şi o măiestrie. Profesia de traducător


înseamnă, înainte de toate, profesionalism, dedicaţie, simţ de răspundere şi mai ales o
valoare estetică incontestabilă.