Investete n oameni !

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 2013
Axa prioritara 5 Promovarea masurilor active de promovare
Domeniul major de interventie 5.1. Dezvoltarea si implementarea masurilor active de ocupare
Titlul proiectului: ,, Competente pentru ocupare- Program integrat de imbunatatire a capacitatii de
ocupare in domeniul auto a persoanelor in cautarea unui loc de munca,,
Numrul de identificare al contractului: POSDRU/125/5.1/S/129109

TEHNOLOGIA MESERIEI

CUPRINS
CAPITOLUL 1. EVALUAREA GRADULUI DE UZURA A CAROSERIEI
1.1 Factorii care contribuie la uzura pieselor componente ale utilajelor ..................7
1.2 Coroziunea. Protectie anticoroziva .......................................................................11
1.2.1 Metode de protectie anticoroziva .................................................................12
1.3 Prelucrarea mediului coroziv ................................................................................20
1.4 Clasificarea mijloacelor de protectie ....................................................................22
CAPITOLUL 2. EXECUTAREA LUCRARILOR DE RECONDITIONARE DE REPERE
2.1 Repararea elementelor de caroserie deformate ...................................................30
2.1.1 Repararea panourilor laterale ........................................................................32
2.1.2 Repararea usilor ...............................................................................................36
2.1.3 Repararea aripilor ...........................................................................................38
2.1.4 Inlocuirea pavilionului .....................................................................................42
2.1.5 Repararea rezervorului de combustibil .........................................................44
2.1.6 Repararea cadrului la automobile cu caroserie portanta sau semiportanta cu cadrul
detasabil ......................................................................................................................................47
2.1.7 Repararea caroseriilor autoportante si semiportante ...................................50
2.1.8 Repararea stalpului central ..............................................................................52
2.1.9 Repararea pragului podelei ..............................................................................53
2.1.10 Repararea panourilor laterale ale aripilor, a capotei, a mastii radiatorului si a
scari ...................................................................................................................................................56
2.1.11 Repararea cabinei ...........................................................................................56
2.1.12 Repararea si controlul radiatoarelor de racire ............................................58
2.1.13 Inlocuirea geamurilor .....................................................................................60
2.2 Materiale compozite in constructia automobilului ....................................................62
2.3 Principii generale privind elaborarea proceselor tehnologice de reconditionare ..64
2.3.1 Definirea, scopul si elementele procesului tehnologic de reconditionare ......65
2.3.2 Documentatia necesara elaborarii proceselor tehnologice .............................67
CAPITOLUL 3. EXECUTAREA LUCRARILOR DE SUDURA PENTRU REPERELE
2

NEDEMONTABILE
3.1 Lucrari de reparare a caroseriilor cu ajutorul sudurii .............................................70
3.2 Tipuri de sudura ...........................................................................................................73
3.2.1 Sudarea manuala cu electrozi metalici ..............................................................74
3.2.2 Sudarea electrica prin rezistenta .......................................................................75
3.2.3 Sudarea prin puncte ............................................................................................76
3.2.4 Sudarea manuala prin topire cu arc electric ....................................................77
3.2.5 Sudarea automata sub strat de flux ...................................................................78
3.2.6 Sudarea in mediu de gaz protector ....................................................................78
3.2.7 Sudarea in mediu de abur ..................................................................................79
3.2.8 Sudarea in baie de zgura ....................................................................................80
3.2.9 Sudarea prin topire cu gaz .................................................................................81
3.2.10 Sudarea prin presiune .......................................................................................82
3.2.11 Sudarea prin frecare .........................................................................................84
3.2.12 Sudarea prin explozie .......................................................................................85
3.3 Controlul calitatii sudurilor ...........................................................................................90
3.4 Norme de tehnica securitatii muncii la efectuarea lucrarilor de asamblari
nedemontabile ........................................................................................................................................
91

CAPITOLUL 4. INLOCUIREA GEAMURILOR FIXE ALE CAROSERIEI

4.1 Inlocuirea unui geam parbriz si a lunetei (geam spate) .................................94
4.2 Inlocuirea geamurilor .......................................................................................96
4.3 Tipuri de geamuri .....................................................................................................97
4.3.1 Geamurile calite ...............................................................................................97
4.3.2 Geamurile stratificate .....................................................................................97
4.4 Mijloace de protectie a vehiculului .......................................................................100
4.5 Scule specifice ..........................................................................................................101
4.5.1 Scule de mentinere ..........................................................................................101
3

4.5.2 Scule de decupare ............................................................................................102

4.5.3 Scule pneumatice sau electrice .......................................................................103
4.5.4 Scule de extrudare a diferitelor masticuri ....................................................103
4.6 Particularitatile asamblarii ....................................................................................104
4.7 Repararea impacturilor parbriz ............................................................................111

CAPITOLUL 5. INLOCUIREA REPERELOR DEMONTABILE

5.1 Tehnologia asamblarii prin suruburi ....................................................................121
5.1.1 Notiuni generale.............................................................................................121
5.1.2 Filetul. Generalitati .......................................................................................122
5.1.3 Tipuri de filete si simbolizarea acestora ......................................................125
5.1.4 Metodele de confectionare a filetului ...........................................................130
5.2 Filetarea cu filiere ..................................................................................................131
5.3 Filetarea cu tarozi ..................................................................................................134
5.4 Controlul filetelor ...................................................................................................137
5.4.1 Calibre filetate fixe ........................................................................................137
5.4.2 Micrometrul pentru masurat filete ..............................................................138
5.4.3 Sarme calibrate ..............................................................................................138
5.4.4 Microscoape pentru masurat filete .............................................................139
5.4.5 Metoda umbrelor (conturului) ....................................................................140
5.4.6 Sabloane ........................................................................................................141
5.4.7 Pasmetre ........................................................................................................141
5.4.8 Proiectoare ....................................................................................................142
5.5 Suruburi ...................................................................................................................142
5.6 Reprezentarea asamblarii prin filet ......................................................................144
5.6.1 Asamblarea prin surub, saiba si piulita .....................................................144
5.6.2 Asamblarea prin prezon, saiba si piulita ....................................................144

5.7 Montarea si demontarea pieselor asamblate cu suruburi si piulite ....................145

5.8 Elemente si masuri de asigurare impotriva autodesurubarii ..............................146
5.9 Scule folosite la asamblari prin suruburi ..............................................................147
5.10 Asamblari prin incleiere (cu adezivi); Generalitati ............................................148
5.11 Masuri de tehnica a securitatii muncii ................................................................152

CAPITOLUL 6. READUCEREA CAROSERIEI LA PARAMETRII DIMENSIONALI NORMALI

6.1 Reconditionarea pieselor prin deformare plastica .................................................154
6.1.1 Reconditionarea pieselor prin refulare .......................................................154
6.1.2 Reconditionarea pieselor prin mandrinare ................................................157
6.1.3 Reconditionarea pieselor prin indreptare ..................................................158
6.1.4 Reconditionarea pieselor prin moletare .....................................................159
6.1.5 Reconditionarea prin deformari la cald .....................................................161
CAPITOLUL 7. VERIFICAREA, INTRETINEREA SI REPARAREA SISTEMELOR DE
ACTIONARE, INCHIDERE SI BLOCARE
7.1 Cheia masini ...............................................................................................................162
7.2 Sistemul de alarma (dotare optionala) .....................................................................170
CAPITOLUL 8. UTILIZAREA SCULELOR, DISPOZITIVELOR SI MATERIALELOR
8.1 Scule specifice .............................................................................................................173
8.2 Masuri de protectia muncii cu masini unelte .......................................................178
8.3 Masuri de protectia muncii la manipularea si transportul manual al
materialelor...........................................................................................................................................1
80

8.4 Masuri de tehnica securitatii muncii pentru prelucratori prin aschiere ..............183

Cap 1. EVALUAREA GRADULUI DE UZUR A CAROSERIEI

1.1 Factorii care contribuie la uzura pieselor componente ale utilajelor
n condiiile produciei industriale moderne, mainile, utilajele i instalaiile trebuie s funcioneze la
6

parametrii optimi, fr ntreruperi sau opriri accidentale, condiie esenial pentru obinerea unei caliti
superioare a produselor cerute i a unei eficiente economice ridicate.
ntruct n timpul funcionrii mainile, utilajele i instalaiile se uzeaz fizic, aceast uzare poate provoca
erori de prelucrare, mrirea consumurilor specifice i chiar accidente de munc.
Factorii mai importani care contribuie la uzura pieselor, componente ale mainilor i
utilajelor, sunt dai n figura 1.
a). Prelucrarea pieselor. Dat fiind faptul c forele de frecare acioneaz asupra straturilor superficiale ale
pieselor, gradul de uzur i de rezisten la uzur depinde de prelucrarea lor. Oricare ar fi aceast
prelucrare, se vor obine totui n final suprafeele cu neregulariti microscopice sau macroscopice .
S-a constatat c prin prelucrare se produc unele modificri n structura superficial a metalelor sau
aliajelor pieselor n frecare, care influeneaz rezistena la uzur.
De exemplu : la achiere, avansurile mici de 0,003 - 0,006 mm/rot i vitezele mici sub 3m/min fac s
scad rezistena superficial a materialelor pieselor, fapt care se explic prin aceea c ecruisarea
materialului este mai puin adnc. Odat cu creterea vitezei la peste 15m/min, innd seama i de
avans, rugozitatea scade, iar ecruisarea crete n adncime, ducnd astfel la mbuntirea rezistenei la
uzur.
b). Calitatea materialelor utilizate. Rezistena la uzur depinde n mod cert de materialele utilizate la
confecionarea pieselor. n construcia de maini se utilizeaz pe scar din ce n ce mai mare fontele
aliate, i n special cele cu grafit modular.
La oeluri, cea mai utilizat structur, care d o bun rezisten la uzur, este cea cu sorbit
i perlit.
De reinut este faptul c durabilitatea crete o dat cu creterea duritii. De exemplu: o
pies din oel cu duritatea de 600 HB are o durat de funcionare de 10 ori mai mare dect a unei piese
cu duritatea de 200 HB. De menionat este faptul c oelurile aliate au o mare rezisten la uzur.
c). Calitatea lubrifianilor. n scopul mririi rezistenei la uzur a pieselor, se utilizeaz uleiuri. Acestea
trebuie s fie lipsite de acizi i impuriti mecanice, deoarece provoac coroziuni. Uleiul trebuie s
formeze un film stabil absorbant, contribuind n acest fel la micorarea coeficientului de frecare.
d). Viteza relativ a pieselor n frecare. Viteza relativ a pieselor n frecare intereseaz mai ales ca
mrime, prezentnd valori de la 0,1 m/s pn la peste 10m/s, fapt care poate contribui la micorarea sau
intensificarea procesului de uzur.
e). Forele i presiunea de contact. Forele care solicit piesele n frecare provoac o stare de tensiune
care contribuie la uzura lor. Din acest punct de vedere se deosebesc dou feluri de sarcini :
sarcini ce provoac solicitri statice, care, pe lng meninerea valorii lor constant, mai au i direcia
constant;
sarcini ce provoac solicitri dinamice, care pot fi de dou feluri
sarcini ce provoac solicitri prin oc;
sarcini ce provoac solicitri variabile continue.
Uzura este direct proporional cu presiunea de contact. n cazul ungerii lichide, o presiune
de contact considerabil poate duce la ruperea i ntreruperea filmului de lubrifiant.
De asemenea este important i felul micrii dintre dou piese n frecare, micare care poate
fi:
de alunecare;
7

de rostogolire;
combinat.
f). Jocurile dintre piese n frecare. Uzura crete pe msur ce cresc jocurile dintre piesele aflate n
frecare, deoarece apar solicitri dinamice care perturb regimul de lucru al mainii sau utilajului.
Jocurile provoac nclzirea i ruperea filmului de lubrifiant, putnd duce n final la
distrugerea pieselor respective, sau a altor piese mbinate cu acestea.
g). Mediul i regimul de exploatare. Mediul, care influeneaz considerabil de mult frecarea, poate fi de
dou feluri:
corosiv;
abraziv.
Mediul corosiv se ntlnete n special la mainile i utilajele ce funcioneaz n ntreprinderile
de produse chimice, iar cel abraziv la mainile i utilajele miniere, petroliere, metalurgice etc., acestea
furniznd elemente suplimentare fa de cele obinuite n problema frecrii i uzurii .
n ce privete regimul de exploatare, se va ine seam de urmtorii factori:
ungerea mainii;
curirea ei;
protecia suprafeelor n frecare.
Sub aspectul ungerii, se pune problema dac uleiul este suficient sau dac el este de calitate
bun.
n privina curirii, se au n vedere posibilitile de ndeprtare a diferitelor impuriti,
materiale abrazive etc.
Pentru protecia suprafeelor n frecare trebuie luate msuri corespunztoare n vederea
etanrii i perfecionrii continue a mijloacelor de ungere.
h). Felul frecrii. n funcie de felul micrilor, unei suprafee fa de cealalt, se disting urmtoarele
tipuri de frecri:
- Frecarea de alunecare, care se produce n planul tangent comun a dou corpuri n contact,
care alunec sau tind s alunece unul peste altul. Exemple de frecare de alunecare: micarea unei snii pe
ghidajele acestuia, rotirea fusurilor n lagrele de alunecare etc.
- Frecarea de rostogolire este frecarea asociat micrii de rostogolire a unui corp pe altul,
care determin un cuplu de sens contrar micrii sau tendinei de micare de rostogolire, rezultat din
aciunea forelor de sprijin din suprafaa de contact deformat plastic. Exemple de frecare de
rostogolire : corpurile de rostogolire a unui rulment pe inele, roile unui vehicul de cale ferat pe ine
etc.
- Frecarea mixt care poate fi interpretat ca o combinaie a frecrii de rostogolire cu cea de
alunecare. Exemple de frecare mixt : frecarea n angrenaj, frecarea n transmisii prin ficiune etc.
Dup cum ntre suprafeele n micare exist sau nu substane de ungere, frecarea poate fi :
fluid;
semifluid;
uscat.
Frecarea fluid se produce, n mod normal, la funcionarea de regim a mainilor i utilajelor. Frecarea
fluid se poate menine cnd ntre suprafee se realizeaz deplasri cu viteze mari, suprafeele sunt
supune unei apsri mijlocii i sunt alimentate n mod continuu cu lubrifiani.

Frecarea semifluid poate s apar ca urmare a unei ungeri defectuoase sau insuficiente, precum i la
pornirea i, oprirea mainii cnd, datorit vitezei prea mici, nu se poate introduce stratul de ulei necesar
ntre cele dou suprafee n micare relativ.
La staionarea mainii, din cauza sarcinii de pe arbore, lubrifiantul este ndeprtat dintre cele dou
suprafee ale fusului i ale cuzinetului, contactul a staionat un timp ndelungat (fig. 3, a).
La viteze de rotaie mici, arborele ncepe s transporte sub el lubrifiant, care, avnd form de pan i o
oarecare presiune, ncepe s-l ridice; n acest caz, ungerea va fi semifluid (fig. 3, b, c). La creterea
turaiei, centrul fusului se apropie de cel al cuzinetului, pentru a coincide cu el la turaie foarte mare. n
acest ultim caz (fig. 3, d), teoretic, grosimea peliculei de lubrifiant devine constant pe ntreaga periferie
a fusului.
Frecarea uscat ia natere cnd ntre cele dou suprafee n micare relativ nu exist nici un
strat intermediar de lubrifiant, nici chiar n punctele disparate, astfel nct contactul lor este direct.
1.2 Coroziunea. Protectia anticoroziva
1. Generalitati.
Prin coroziune se intelege fenomenul complex de distrugere a materialelor, datorita reactiilor chimice
sau electrochimice cu diferite substante prezente in mediul inconjurator.
Atacul chimic direct este posibil la toate materialele folosite, in timp ce atacul electrochimic este posibil
numai la metale, deoarece numai ele poseda electroni liberi. Materialele sintetice nu poseda aceasta
structura, ele fiind degradabile numai prin atac chimic.
Sub acest aspect se defineste :
Coroziunea chimica caracterizata prin aceea ca in timpul reactiei dintre un material si mediul coroziv nu
apare un transport de sarcini electrice.
Coroziunea electrochimica caracterizata prin aceea ca in timpul reactiei cu mediul coroziv apare un
transport de sarcini electrice.
Ca efect al coroziunii se pierd permanent din economia mondiala cantitati importante de materiale. De
exemplu, din productia mondiala de otel din ultimii 50 de ani, aproximativ 20 miliarde de tone, se
apreciaza ca circa 44% s-au pierdut datorita coroziunii.
Aceasta justifica pe deplin necesitatea luarii de masuri de protectie a metalelor impotriva agentilor
corozivi si de aprofundare a studierii fenomenelor coroziunii.
Coroziunea chimica
Se poate produce din cauza afinitatii dintre metale si unele gaze uscate (O2, SO2, HCl, H2, CO, H2S
etc.) sau lichide rau conducatoare de electricitate (alcooli, benzina, benzen) provocand modificari ale
materialului care se manifesta prin :
- dizolvarea partilor componente;
- dezagregarea materialului de catre cristalele sarurilor care se formeaza in porii sai;
- spalarea componentilor;
Intensitatea procesului de coroziune depinde de :
9

- natura materialului;
- natura mediului coroziv;
- concentratie ;
- presiune;
- temperatura ;
- durata de contact.
Dintre factorii externi, actiunea cea mai daunatoare asupra metalelor o are oxigenul. Suprafata curata a
metalelor expusa la aer se oxideaza.
Daca pelicula de oxid formata prezinta proprietati protectoare (cum se intampla la aluminiu), viteza
initiala de coroziune scade. Capacitatea de protectie a peliculelor de oxid formate depinde de
permeabilitatea lor pentru substantele cu care reactioneaza.
Coroziunea electrochimica
Pentru aparitia coroziunii electrochimice este necesar sa existe un anod, un catod, un electrolit si un
conductor. Prin inlaturarea uneia dintre aceste conditii, coroziunea electrochimica nu se produce.
Deoarece in practica industriala, metalele si aliajele sunt heterogene se pot considera ca fiind alcatuite
din electrozi electrici scurtcircuitati prin insasi corpul metalului respectiv. Prin introducerea metalului in
apa sau intr-un mediu cu proprietati electrolitice, pe suprafata metalului apar elemente galvanice in care
impuritatile din metal functioneaza ca microcatozi, in timp ce metalul functionand ca anod se dizolva.
Exemple tipice de coroziune electrochimica se intalnesc in cazul otelului expus coroziunii atmosferice
(ruginirea fierului), precum si a coroziunii provocate de curentii electrici de dispersie din sol, numiti si
curenti vagabonzi.
Foarte importanta este viteza de coroziune v care se masoara in cantitatea de metal distrusa pe
unitatea de suprafata in unitatea de timp [g/m2h].
Cunoasterea acestor indicii permite alegerea corespunzatoare a materialului in functie de natura
mediului.
1.2.1 Metode de protectie anticoroziva
Metodele de protectie anticoroziva se impart in :
I.Metode de prevenire a coroziunii.
II.Utilizarea metalelor si aliajelor rezistente la coroziune.
III.Metoda de actionare asupra mediului coroziv
IV.Metode de acoperire a suprafetelor metalice.
1. Metode de prevenire a coroziunii
Coroziunea poate fi prevenita prin:
-alegerea corecta a materialelor utilizate in constructia de masini;
-evitarea punerii in contact a unui metal cu altul mai electronegativ decat el;
-prelucrarea ingrijita a suprafetelor metalice, deoarece adanciturile favorizeaza si accelereaza
coroziunea;
2. Utilizarea metalelor si aliajelor rezistente la coroziune
Intrucat metalele si aliajele rezistente la coroziune sunt rare si scumpe, in practica se utilizeaza metale si
aliaje autoprotectoare, care in timpul coroziunii initiale se acopera cu o pelicula pasivizata sau se
10

utilizeaza oteluri anticorozive cu Ni, Cr.

3. Metoda de actionare asupra mediului coroziv
Uneori se poate actiona asupra mediului prin :
-modificarea ph-ului, adica reglarea lui la o valoare convenabila pentru metalul protejat;
-indepartarea gazelor (O2, CO2) care maresc viteza de coroziune;
-utilizarea inhibitorilor sau a pasivitorilor care micsoreaza sau reduc viteza de coroziune;
-protectia catodica (electroapararea) care consta in placarea suprafetei de protejat cu anozi metalici
auxiliari, care se corodeaza in locul metalului protejat;
4.Metode de acoperire a suprafetelor metalice
Protectia prin invelisuri anticorozive se realizeaza prin acoperirea metalului cu un strat subtire de
material protector. Stratul protector trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :
-sa fie compact si aderent;
-sa fie suficient de elastic si plastic;
-sa aiba grosime uniforma;
Stratul protector poate fi metalic sau nemetalic. Depunerile metalice se realizeaza pe cale galvanica sau
termica prin imersie, pulverizare, placare, etc.
Straturile protectoare nemetalice pot fi organice sau anorganice folosind : lacuri, vopsele, emailuri sau
folii de masa plastica.
Depunerile metalice se executa in doua variante :
1)Fara a tine cont de aspectul depunerii, interesandu-ne numai protectia anticoroziva.
2)Lunand in considerare si aspectul exterior.
Din prima grupa fac parte zincarea, cadmierea, cuprarea, eloxarea, iar din cea de a doua depunerile de
straturi succesive din mai multe metale, combinate in asa fel incat ultimul strat sa fie cel mai
electronegativ si mai ieftin Cu+Ni, Cu+Ni+Cr.
Grosimea depunerii variaza de la 3mm la 60mm.
Depunerile nemetalice sau acoperirile cu materiale peliculogene se fac in scopul protectiei anticorozive.
Rezistenta anticoroziva creste cu grosimea stratului depus care este conditionata de lipsa de porozitate,
uniformitate, aderenta. Pentru a asigura aceste conditii suprafetele se curata de oxizi (decapare) si se
confera o anumita rugozitate suprafetei pentru a obtine o buna aderenta a primului strat depus.
Aceste depuneri se realizeaza prin pulverizare simpla sau in camp electrostatic.
5. Procedee de acoperiri metalice
1.Zincare se aplica la protejarea otelurilor.
Etapele zincarii sunt :
-degresare in solvent organic;
-decapare pentru indepartarea oxizilor metalici;
-depunere cianurica electrolitica;
-pasivizare pentru a realiza prin stratul superficial de Zn o buna rezistenta anticoroziva (se face o
spalare-activare si neutralizare minutioasa);
2.Cadmiere este similara zincarii din punct de vedere al etapelor tehnologice.
3.Cromare lucioasa decorativa se aplica la protejarea otelurilor.
Etape cromarii sunt :
-polizare, periere;
-degresare in solvent organic + chimic;
11

-nichelare mata;
-cuprare lucioasa;
-nichelare lucioasa;
-cromare lucioasa;
4.Eloxare este o metoda de protectie care se aplica aluminiului.
Etape eloxarii sunt :
-polizare, periere;
-degresare in solvent organic;
-degresare chimica;
-lustruire;
-eloxare (oxidare anodica);
5.Aluminizare este operatia de protejare si asigurare a suprafetei reflectorizante de la oglinzile farurilor
si lampilor auto.
6.Metalizare prin pulverizare
7.Placarea se poate efectua prin prin :
-turnare;
-deformare plastica (laminare);
-sudare;
-sinterizare;
6. Acoperiri nemetalice
1.Grunduire electroforetica. Reperele fosfatate se introduc in baie si sunt legate de anod. Particulele de
vopsea, polarizate cu ajutorul curentului electric de la catod se depun si formeaza un strat compact
aderent. Etape :
-degresare alcalina;
-fosfatare cristalina;
-spalare cu apa dezionizata;
-grunduire electroforetica;
-uscare la 180C;
2.Vopsire electrostatica - se aplica peste stratul de grund depus electroforetic. Piesa metalica se leaga la
pamant, iar emailul special, polarizat cu ajutorul campului electrostatic de 10 kV, se dirijeaza pe
suprafetele de vopsit.
3.Vopsire cu aer comprimat se face cu ajutorul pistolului de pulverizat. Acest procedeu are un
randament de 60%. E necesara o perdea de apa protectoare pentru a retine particulele de vopsea.
Etape :
-degresare alcalina sau cu solventi organici;
-grunduire sau fosfatare;
-grunduire pentru a asigura aderenta emailului final;
-vopsire;
-uscare;
7. Coroziunea intercristalina
Pericolul de coroziune intercristalina la otelurile Cr-Ni, rezulta ca urmare a regimurilor de tratament
utilizate si a regimului termic al sudurii cand materialele se incalzesc la 720-1120 K.
Coroziunea intercristalina a aliajelor in electroliti se datoreaza functionarii micropilelor galvanice ce apar
12

pe suprafata aliajului ca rezultat al heterogenitatii structurale. In cadrul otelurilor Cr-Ni acest proces este
favorizat de prezenta compusilor intermetalici la marginea grauntilor cristalini. Acesti compusi formeaza
o zona intercristalina de tranzitie cu retele deformate de sute de .
In acesta zona exista o localizare a excesului de energie potentiala. Regimul de incalzire aplicat urmat de
o racire lenta are ca efect distribuirea uniforma a elementelor de aliere in interiorul cristalului si in zona
intercristalina, excesul de energie scade si deci si tendinta de coroziune.
Mentinerea la temperaturi inalte urmata de raciri rapide conduce la obtinerea unor zone eterofazice
datorita concentratiei unor elemente de aliere in zona intercristalina. Datorita racirii rapide aceste
elemente nu au difuzat in interiorul cristalului. Ca urmare a aplicarii acestui regim termic creste excesul
de energie potentiala in zona intercristalina si deci si tendinta de coroziune.
Exista diferite teorii care incearca sa explice cauzele coroziunii intercristaline, cum ar fi :
-Teoria saracirii limitei granulei in crom;
-Teoria privind aparitia tensiunilor la limita cristalelor. Conform acestei teorii precipitarea fazelor in
exces produce tensiuni care produc o diferenta de potential de cateva zecimi de volti
Factorii principali care influenteaza coroziunea intercristalina :
-compozitia chimica;
-temperatura de incalzire;
8. Metode de protectie anticoroziva a materialelor metalice
Cele mai importante metode de protectie anticoroziva sunt :
1.Alegerea rationala a materialului.
2.Alegerea rationala a tipului de constructie si a conditiilor de exploatare a utilajelor. Acest lucru se face
tinand seama de protectia contactelor intre materialele metalice (metalele cu potentiale electrice diferite
ajung in contact si cel cu potential mai electronegativ se corodeaza).
Gruparea metalelor si aliajelor compatibile
GRUPA IMg si aliajele luiGRUPA IICd, Zn, AlGRUPA IIIFe, Pb, SnGRUPA IVCu, Cr, Ni, Ag, Au, Ti,
otel inoxidabilSe recomanda limitarea contactului metalelor incompatibile, coroziunea imbinarilor
sudate.
Coroziunea apare :
-in zonele puternic tensionate aflate in contact cu altele netensionate;
-in spatii inguste si fisuri;
-in portiuni de stagnare a lichidelor;
3. Aplicarea depunerilor si a peliculelor protectoare
-depuneri metalice;
-pelicule anorganice;
-straturi de silicati;
4. Prelucrarea mediului coroziv
-dezaerarea;
-dezoxigenarea;
-adaugarea de inhibitori de coroziune;
5. Aplicarea metodelor electrochimice de protectie
-protectie anodica;
-protectie catodica;
9. Aplicarea depunerilor si a peliculelor protectoare
13

Protectia suprafetelor metalice se realizeaza prin depunerea unui strat metalic sau nemetalic care
constituie o bariera intre suprafata de protejat si mediul agresiv. Depunerile trebuie sa fie continui, fara
pori si aderente.
Protectie anticoroziva prin acoperiri metalice
Straturile de acoperiri metalice se aplica pe metale, dar si pe nemetale (plastic, hartie). Dupa actiunea de
aparare, in raport cu metalul de baza, invelisurile se impart in catodice si anodice.
Invelisurile catodice au un potential electrodic mai putin negativ decat al metalului aparat.
In cazul deteriorarii peliculei de protectie coroziunea va actiona asupra metalului de baza. Exemplu : Cu,
Ni, Cr aplicate pe oteluri.
Potentialul electrodic al invelisurilor anodice este mai negativ decat al metalului de aparat. La
distrugerea integritatii lui, invelisul anodic se distruge singur si apara metalul de baza. Exmplu : Zn.
Acoperiri prin scufundare in metal topit
Suprafetele ce urmeaza a fi protejate se curata si se decapeaza. Se introduc in baia de metal topit si se
racesc in bazine speciale. La contactul topiturii cu materialul de baza are loc difuzia atomilor de metal
topit in reteaua ce trebuie protejata. Se formeaza astfel un aliaj care asigura aderenta stratului depus.
In cazul in care cele doua metale nu se aliaza se adauga in topitura elemente intermediare. De exemplu la
acoperirea fierului cu Pb se adauga 5% Sn.
Prin acest procedeu se obtin tabla si sarma zincata si tabla cositorita pentru confectionarea cutiilor de
conserva.
Acoperiri prin galvanizare
Cea mai raspandita metoda, realizandu-se straturi unice sau succesive. Invelisul galvanic se realizeaza
prin electroliza in baia de electrolit ce contine ioni ai metalului ce se depune. La catodul sursei se va lega
piesa de acoperit, anodul fiind format din placi de metal ce se depune (anodul solubil) sau din grafit
(anodul insolubil). Se depun pe piese din otel Zn, Cd, Sn, Cu, Cr, Ag.
Grosimea optima a stratului de protectie se stabileste in functie de conditiile de functionare a piesei.
Acestea se impart in 4 categorii: usoare, medii, grele si foarte grele.
OLMat. De acoperit
Usoare
Medii
Grele
Foarte grele
Zn
5
10
15
25
Cd
6
14

8
10
12
Cu-Ni-Cr
10
20
40
50
Metalizarea Scopul metalizarii nu este numai de protectie anticoroziva, ci si de modificare a aspectului
exterior si a proprietatilor stratului de suprafata (duritate, rezistenta la uzare, durabilitate, etc.). Dintre
procedeele de metalizare, cel mai frecvent se aplica metalizarea prin pulverizare si prin placare.
Metalizarea prin pulverizare. Se efectueaza proiectand metale sau aliaje topite, ori pulverizate din stare
topita, pe suprafetele metalice sau nemetalice cu ajutorul unui pistol de metalizat. Prin solidificare,
particulele proiectate pe suprafetele de metalizat se sudeaza intre ele, formand o pelicula aderenta,
datorita in special, tensiunii superficiale dintre cele doua suprafete in contact (suprafata de metalizat si
pelicula metalica). Aparatul de metalizat trebuie sa realizeze: topirea metalului topit si antrenarea
particulelor formate catre suprafata de metalizat.
Topirea materialului metalic ce se va pulveriza se realizeaza fie din pulbere metalica, fie din sarma.
Utilizarea pulberii sau sarmei metalice este conditionata de caracteristicile metalurgice ale acestora si
proprietatile tehnologice impuse peliculei ce se va forma.
Caldura necesara topirii materialului metalic, ce se va pulveriza, poate fi produsa prin intermediul unei
flacari cu gaz, prin intermediul energiei electrice sau prin jet de plasma. Pulverizarea si antrenarea
particulelor pulverizate spre suprafata de metalizat se face obisnuit cu ajutorul unui curent de aer sub
presiune. In cazuri speciale, in loc de aer se poate utiliza si alt gaz, ca de exemplu azot, heliu, argon, etc.
Dintre avantajele metalizarii prin pulverizare se amintesc :
-o productivitate deosebit de mare;
-posibilitatea acoperiri suprafetelor oricat de mari;
-posibilitatea acoperirii si cu aluminiu, care nu poate fi depus pe cale galvanica;
-posibilitatea realizarii unor straturi cu excelente calitati de antifrictiune;
Dintre dezavantaje amintim :
-stratul depus are o rezistenta la tractiune si incovoiere mica si o rezilienta redusa;
-piesele astfel acoperite nu pot fi prelucrate prin deformare plastica;
-pe aceste zone nu se pot taia filete, canale;
-din cauza degajarii de pulberi metalice fine si de gaze nocive, trebuiesc luate masuri corespunzatoare de
protectia muncii;
Protectia anticoroziva prin acoperiri nemetalice
Peliculele nemetalice de protectie se impart in 3 grupe:
1.Pelicule anorganice obtinute prin oxidare;
2.Pelicule organice formate din unsori, vopsele, lacuri;
3.Emailurile;
15

Oxidarea consta in ingrosarea artificiala a peliculelor de oxizi pe cale chimica sau electrochimica.
Brunarea se realizeaza prin scufundarea piesei degresate si decapate in solutie de NaOH 650-700 g/l la
410K.
Fosfatarea consta in formarea pe suprafata materialului metalic a unui strat de fosfati insolubili si se
aplica pentru protejarea fontei, a otelurilor nealiate. Pelicula de fosfati e poroasa, aderenta, absorbanta si
se foloseste ca inlocuitor al grundurilor pentru acoperirea cu vopsele in constructiile navale
Apa, zpada, noroiul, praful i celelalte noxe, precum i razele solare acioneaz asupra automobilului
nc din momentul ieirii lui pe poarta fabricii, degradndu-l. Efectele degradrii sunt coroziunea
metalic, electrochimic i mbtrnirea materialelor nemetalice.
Automobilele sunt vulnerabile la aciunea factorilor de mediu. Odat cu trecerea timpului vopseaua
caroseriei ncepe s-i modifice aspectul. Din loc n loc se observ pete, zone cu vopsea exfoliat,
zgrieturi, suprafee opace, iar la locurile de mbinare apar puncte sau pete de rugin. Toate acestea ne
arat c, sub influena razelor de soare, a umiditii i a oxigenului din aer, au nceput s acioneze
procesele de oxidare (coroziune).
Coroziunea metalic
Efectele de coroziune metalic sunt mult mai accentuate la automobilele neprotejate, parcate sub cerul
liber. Zonele cele mai afectate de coroziune sunt cele expuse la intemperii i cele situate la podeaua
caroseriei, la lonjeroanele i traversele acesteia, la spaiile de contact dintre piese, dintre caroserie i ui,
aripi i contraaripi, la orificiile de scurgere, la praguri, contrapraguri i la masca din fa.
De asemenea sunt supuse unor procese de coroziune eletrochimic instalaiile care funcioneaz cu fluide
de lucru (instalaia de alimentare, cea de rcire, de frnare etc.), dar i cablurile electrice, papucii metalici
i terminalele (bornele) consumatorilor electrici precum i cele ale bateriilor de acumulatoare.
mbtrnirea reperelor nemetalice
Piesele, conductele, furtunurile din mase plastice sau din cauciuc, precum i materialele textile sintetice
sau naturale sunt supuse unor procese de degradare n timp, numite i procese de mbtrnire. Aceste
procese se manifest mai ales prin deteriorarea reperelor (conducte, garnituri) din cauciuc sub aciunea
fluidelor de lucru, decolorarea i scderea rezistenei esturilor precum i deformarea pieselor din
materiale plastice aflate sub influena razelor solare ultraviolete etc.
Cteva sfaturi
Trebuie s cunoatem modul cum putem preveni sau nltura efectele coroziunii i ale mbtrnirii. De
aceea considerm necesare cteva sfaturi pentru automobiliti:
-Nu neglijai executarea ntreinerilor periodice prevzute n cartea tehnic a mainii n funcie de rulajul
efectuat, mai ales dup ieirea din termenul de garanie. inei legtura cu echipa service i executai
gresajele i verificrile la fel ca n perioada de garanie introducnd unsorile i vaselina necesare la
rulmenii roilor, n articulaiile planetarelor, n pragurile caroseriei, la balamalele uilor etc..
-Verificai i curai periodic terminalele cablurilor i bornele bateriei de acumulatori. nlturarea
oxidului sau srurilor de plumb de pe borne se va face prin simpla umezire cu ap, tergere cu o crp
uscat i apoi ungere cu un strat subire de vaselin tehnic protectoare.
-Splai periodic caroseria i controlai vizual ntreaga suprafa metalic, dar mai ales zonele ce pot fi
afectate de coroziune pentru a depista micile zgrieturi, pete optice de pe stratul de vopsea i primele
16

puncte de coroziune aprute pentru a le nltura. Stratul de vopsea degradat se poate revigora prin
lustruire (polishare) i se poate proteja prin ceruire periodic. Pe poriunea unde vopseaua s-a exfoliat i
au aprut punctele de rugin acestea se nltur, apoi suprafaa exfoliat se grunduiete i se revopsete.
-Plinurile de fluide de lucru se verific i se nlocuiesc periodic pentru a nu permite apariia coroziunii
electrochimice, mai ales la instalaiile de rcire, de frnare i de alimentare cu combustibil. Lichidul
antigel i lichidul de frn trebuie golite i nlocuite n totalitate dup doi-trei ani de folosin. De
asemenea, rezervorul de carburant se golete i se cur de reziduuri periodic.
-Garniturile de cauciuc i furtunurile din instalaia de frnare, alimentare i de rcire care prezint semne
de mbtrnire se nlocuiesc cu altele noi.

1.3 Prelucrarea mediului coroziv

Sunt multe cazuri in care se poate actiona asupra mediului coroziv pentru scaderea evidenta a vitezei de
coroziune. Exista mai multe posibilitati, dintre care se amintesc :
-modificarea pH-ului, ceea ce inseamna reglarea lui la o valoare convenabila pentru metalul care trebuie
protejat. Aceasta inseamna eliminarea componentelor periculoase din mediul de coroziune prin metode
fizice, chimice sau mecanice;
-ndepartarea gazelor (O2, CO2) care maresc viteza de coroziune a mediilor corozive, mai ales a apei;
-folosirea inhibitorilor sau pasivitorilor, ce sunt substante organice sau anorganice care, introduse in
mediul coroziv, in cantitati minime, micsoreaza sau reduc la zero viteza de coroziune a metalului;
Metode electrochimice de protectie
Constau in reducerea vitezei de coroziune a constructiilor metalice prin polarizarea lor. Corespunzator
domeniilor de pasivitate un metal poate fi protejat electrochimic fie prin deplasarea potentialului la valori
suficient de negative (cazul protectiei catodice) fie prin deplasarea potentialului la valori suficient de
pozitive (cazul protectiei anodice).
Protectia catodica. Se poate realiza pe doua cai :
-cu sursa exterioara de curent;
-cu anozi solubili;
Se foloseste pentru protejarea navelor, conductelor, rezervoarelor, instalatiilor portuare.
Protectia catodica cu sursa exterioara de curent
Se realizeaza prin polarizarea catodica (negativa) a constructiei cu ajutorul unui electrod auxiliar care
are rolul de anod in circuitul de polarizare.
1 = conducta de protejat
2 = placa anodica
3 = punct de drenaj
4 = cablu electric
Pentru a se putea aplica metoda de protectie trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii:
-in jurul suprafetei de protejat sa existe un mediu bun conducator de electricitate (apa de mare, sol
umed) pentru a permite inchiderea curentului electric;
17

-constructia sa aiba o configuratie simpla pentru ca sistemul de anozi sa fie simplu si sa nu apara
ecranarea electrica;
-curentii folositi sa nu pericliteze siguranta personalului si a instalatiei;
Protectia catodica cu anozi solubili (activi)
Consta in aplicarea pe constructia metalica de protejat a unui numar de placi de metal cu potential mai
electronegativ decat al metalului constructiei (anozi). Materialele folosite in mod curent sunt Zn, Mg, Al.
Se apreciaza ca protectia a fost efectiva daca dupa un timp se constata dizolvarea anozilor.
Metoda are avantajul ca se poate folosi acolo unde nu exista sursa de curent. Necesita inlocuirea
periodica a anozilor.
Protectia anodica
Este o metoda relativ noua. Se bazeaza pe trecerea metalului de protejat din stare activa in stare pasiva
prin deplasarea potentialului prin polarizare anodica cu sursa exterioara de curent.
Valoarea potentialului de protectie se stabileste pentru fiecare situatie in parte (30 50 mV). Electrodul
de referinta serveste la masurarea potentialului e care este mentinut constant prin reglarea curentului de
protectie.
Vopsele, lacuri, grunduri, chituri, emailuri
Se folosesc in scopuri decorative sau de protectie anticoroziva. Componentele principale din care se
compun materialele prin vopsire sunt :
-lianti;
-solventi;
-pigmenti;
Liantii sunt amestecuri de compusi organici dizolvati intr-un solvent, care dupa uscare formeaza
pelicule continui. Cei mai utilizati sunt uleiurile vegetale, derivatii celulozei, rasini naturale si sintetice.
Solventii sunt substante organice volatile si pot fi :
-usor volatile (alcool, acetona);
-cu volatilitate mijlocie (toluen);
-greu volatile (whitespirtul);
Pigmentii sunt substante organice sau anorganice, care imprima culoare, maresc rezistenta si diminueaza
procesul imbatranirii vopselei. Mai exista si alti constituenti secundari : antioxidanti, diluanti, s.a. .
Vopselele materiale de acoperire care pe langa pelicula depusa mai dau si culoare pieselor, datorita
pigmentilor. Cele mai raspandite sunt cele pe baza de ulei. Ele contin dispersii fine ale pigmentilor
minerali si organici in ulei.
Dupa culoarea pigmentilor avem :
-albe (oxid de Pb, Zn, praf de Al);
-galbene (galben de Zn, Pb);
-rosii (miniu de Pb, Fe);
-verzi (oxid de Cr, saruri de Cu);
-negre (negru de fum);
Principalele proprietati caracteristice sunt :
-puritatea;
-puterea de acoperire (cantitatea in grame ce acopera perfect 1 cm2);
-durabilitatea (la caldura si inghet);
-durata uscarii;
18

-intensitatea de vopsire (capacitatea de colorare);

Tehnologii de vopsire : pensula, pulverizare, imersie.
Etapele vopsirii :
-decapare chimica;
-spalare, uscare;
-sablare;
-grunduire;
-vopsire;
Lacurile sunt materiale peliculogene care nu contin pigmenti (sunt incolore sau slab colorate). Unele
lacuri dupa uscare se pot slefui.
Emailurile sunt suspensii de pigmenti minerali si organici in diferite lacuri. Dupa uscare emailurile
formeaza pelicule dure dar cu aspect neted si lucios.
Grundurile sunt substante peliculogene, protectoare, sub forma de suspensie de pulbere fina metalica de
Zn sau Pb. Cu ajutorul lor se realizeaza protectia anticoroziva.
Chiturile se utilizeaza pentru umplerea golurilor si netezirea suprafetelor. Se imbunatateste aspectul
exterior, dar nu si rezistenta mecanica. Se inrautatesc proprietatile anticorozive.
1.4 Clasificarea mijloacelor de protectie
Dupa structura acoperirii acestea se clasifica in :
1.Acoperiri subtiri (sub 1mm) . Se realizeaza prin acoperiri chimice propriu-zise, acoperiri anorganice
(emailuri) sau organice (pe baza de rasini);
2.Acoperiri groase, cu folii (peste 1mm) . Se fac cu folii din cauciuc sau pe baza de materiale plastice.
3.Acoperiri complexe. Se face prin placare si chituire sau prin vopsele armate cu fibra de sticla sau
tesaturi de policlorura de vinil.
4.Acoperiri galvanice. Consta in depunere electrolitica de metal.
5.Acoperiri prin difuziune. Suprafata piesei reactioneaza cu particule fine ale metalului de protectie.
Procesul se realizeaza in atmosfera reducatoare sau neutra la o temperatura mai coborata decat punctul
de topire, dar mai ridicata decat cea de recristalizare a metalului de acoperit. Se formeaza un strat
protector la suprafata din metal pur, iar pe masura indepartarii de la suprafata continutul metalului depus
scade. Se acopera fierul cu Zn si Al. LA acoperirea fierului cu Al, se formeaza o solutie solida de Al in Fe
20-30% Al, iar adancimea stratului este de 0,3-0,8 mm.
Coroziunea ncepe imediat ce oelul intr n contact cu atmosfera. Procesul de corodare este agravat de
condiiile atmosferice, vnt, ploaie, zpad, etc. Exist multe feluri de protejare a automobilului
mpotriva coroziunii. Prima, acoperirea suprafeelor cu grund i vopsea prin metoda elecrostatic sau
prin pulverizare pentru a proteja caroseria.
Substanele ANTI-COROZIVE conin substane care sunt duntoare dac sunt nghiite sau inhalate.
Cnd se folosesc aceste substante, a se purta echipament corespunztor de protecie pentru
respiraie,mini i ochi.
Pistoale pentru vopsit:
Se folosete pistolul adecvat substanei folosite.
Este indicat folosirea pistolului cu presiune cnd se lucreaz cu un numar mare de masini.

19

Autovehiculele moderne au multe caviti interioare ca de exemplu:

traverse i lonjeroane;
pragurile portierelor, interioare i exterioare;
stlpii;
baza portierei;
compartimentul motor;
montarea cutiei de viteze.
Beneficiile obinute prin proiectarea acestor caviti:
economie de material, care determin costuri de producie mai mici;
reduceri de greutate, avnd ca rezultat producerea de autovehicule mai uoare;
economie de combustibil;
creterea rigiditii torsionale a panourilor metalice.

20

Rugina se formeaz n cavitile caroseriei ca rezultat al oxidrii provocate de apa de condens i de

umiditatea atmosferic.
Cauze:
peliculele fine de fluide aplicate din fabric pot s nu acopere complet suprafeele respective sau pot
cauza pete fine n cavitile interioare;
cavitile sunt slab ventilate i greu de uscat;
cavitile cu rugin pot s nu fie vizibile i, deci, dificil de detectat;
tratarea cavitilor este dificil, deoarece acestea sunt greu accesibile.
Astfel se va arta:
modalitatea de verificare a zonelor predispuse la rugin;
produsele, sistemele i metodele de aplicare care ofer o protecie eficient;
etapele utile i necesare pentru obinerea unei protecii optime mpotriva ruginii.

Modaliti de inspectare a cavitilor.

Deoarece cavitile caroseriei sunt greu accesibile, sunt necesare aa-numitele endoscoape tehnice
speciale pentru inspecia vizual.
Variante de design special:
rigid doar pentru vizionare frontal;
flexibil permite o vizualizare oblic i pe mai multe direcii.
Beneficii:
verificarea strii autovehiculelor noi care necesit reparaii n garanie;
verificarea specific a punctelor neacoperite sau a celor slbite i asigurarea unei corecturi eficiente la
intervale regulate;
ajut s se stabileasc valoarea real a autovehiculului i luarea msurilor de precauie adecvate
referitoare la siguran la achiziionarea unei maini rulate, care prezint caviti de rugin.
Alegerea produsului adecvat.
21

Principalele caracteristici ale materialelor de ultim generaie pentru protecia cavitilor sunt:
Excelente proprieti de protecie mpotriva ruginii:
combinaie rini/cear/polimeri;
Foarte bune caliti de penetrare n interstiii:
penetreaz n orice spaiu ngust, n orice fisur i n mbinri.
Eliminare optim a umiditii:
ptrunde i elimin umiditatea din cavitate.
Acoperire de protecie continu:
acoper complet toate feele cavitii.
Rezisten la cldur i flexibilitate:
pelicula de protecie nu se va deteriora la temperaturile ridicate din sezonul cald.
Aplicare uoar:
manevrare uoar a instrumentelor de aplicare rapid, sigur i eficient.
Verificarea vizual a zonelor critice pentru identificarea posibilelor deteriorri i a zonelor cu rugin
O deosebit atenie terbuie acordat cavitilor predispuse la rugin, care sunt expuse la stropire n
timpul rulrii pe osele.
Aceste zone sunt:
pragurile portierelor i portierele;
aripile i pasajele de roat;
capota i capacul portbagajului.
Endoscoapele tehnice pentru inspecie vizual
Se utilizeaz la:
vizualizarea interiorului cavitilor pentru constatarea strii n straturile de protecie a cavitilor i a
oricror poteniale zone cu rugin;
verificarea funciei de protecie a acoperirilor din interiorul cavitilor.

Temperatura corect.
22

Pentru asigurarea unei penetrri optime a stratului de acoperire, materialele pentru protecia cavitilor
trebuie aplicate ntr-un anotimp cald (vara sau toamna);
pentru prevenirea condensrii umiditii, componentele relevante ale caroseriei trebuie s fie la
temperatura camerei.
Cavitile trebuie s fie curate i ct mai uscate, nainte de aplicarea stratului de acoperire.
Procedura corect pentru protecia cavitilor.
Pregtii produsul pentru protecia cavitilor, echipamentul i sondele, conform aplicaiei specifice:
pistonul pneumatic cu rezervor;
pompa HKU 3:1;
sonda cu crlig;
proba Nylon, flexibil i semirigid;
dopuri de cauciuc.
Transferai materialul pentru protecia cavitilor din recipientul de 1l sau 10l n Pistolul pneumatic cu
rezervor.
Tragei complet centurile de siguran, fixai-le n aceast poziie i scoatei orice dopuri de cauciuc din
portiere, praguri i stlpi.

Exemple:
Utilizai sonda cu crlig pentru tratarea cavitilor prin orificiile de scurgere
Rsucii i ntoarcei sonda cu crlig pentru a v asigura c flanele i mbinrile sunt complet acoperite.
Utilizai sonda cu crlig la tratarea stlpilor portierelor, ilustraie: stlpul frontal dreapta (stlpul A).

23

2. EXECUTAREA LUCRRILOR DE RECONDIIONARE DE REPERE

2.1 Repararea elementelor de caroserie deformate
Procesul tehnologic este urmatorul:
- se aplica cu pensula pe suprafata respectiva un strat subtire de solvent;
- la intervale de cca. 10 minute se mai repeta operatia de 2 3 ori, pana se constata ca vopseaua s-a
inmuiat;
- se rascheteaza manual; muncitorul va lucra cu manusi de cauciuc, pentru a nu veni in contact solventul
cu mana (soda caustica ataca pielea);
- se spala, apoi, cu apa calda (70 80 C), iar daca au mai ramas urme de vopsea si chit se foloseste
peria de sarma si hartia abraziva;
- se sterge, pentru uscare, cu bumbac sau cu o carpa moale.
In unitatile de reparatii auto, indepartarea vopselei se face cufundand caroseria sau elementele de
caroserie intr-o baie cu o solutie fierbinte (70 80 C) de apa cu 5 % soda caustica. Timpul de
mentinere este de 30 min. Se scoate caroseria din baie si se lasa sa se scurga solutia, apoi se introduce
intr-o baie cu apa calda, la 50 C, cca. 10 min, dupa care se scoate si se spala cu un jet de apa rece sub
presiune; apoi se usuca cu aer sau prin stergere cu bumbac.
In timpul exploatarii automobilelor, la partile metalice ale caroseriei si ale aripilor pot aparea urmatoarele
defecte principale: crapaturi si rupturi, portiuni deformate sau indoite, burdusiri, slabirea sau ruperea
unor elemente de asamblare.
Deoarece sunt mai multe cauze care produc deformarea pieselor de tabla, si metodele folosite pentru
reparatie sunt diferite. Cele mai intalnite sutuatii si modurile de remediere sunt descrise in continuare:
- cand tabla este turtita, dar nu intinsa, panourile sau piesele respective se indreapta fara demontare, prin
impingerea cu mana a partilor deformate, cand acest lucru este posibil, sau prin sudarea unei sarme in
zona infundata, apoi, tragandu-se de sarma in sus pana cand dispare deformarea, dupa care sarma se
taie;
- cand tabla se turteste si se intinde, remedierea se poate face fie la rece, fie la cald. Indreptarea la rece
se face la deformari mici, folosindu-se ciocanul si nicovala de mana. Daca intinderea este mai mare, se
foloseste metoda de indreptare la cald prin ventuze. Se incalzeste cu o flacara oxiacetilenica pe rand,
intr-o anumita ordine, pornindu-se de la centrul turtirii spre margini, in cercuri concentrice, cate un punct
cu diametru de 10 20 mm, la cca. 600C (culoarea visinie) si se bate cu ciocanul, tinandu-se contra cu
nicovala de mana. Cand fata de incalzire este prea mare, si distanta luata intre centrele punctelor
incalzite este prea mica, deformarea in loc sa dispara, creste din cauza eforturilor de compresiune ale
zonelor reci din jur. Cand prin incalzire si batere nu se inlatura deformarea, se incearca racirea pieselor
incalzite, dupa baterea cu ciocanul, cu o carpa uda. Acest gen de operatie nu se poate executa decat la
piese din tabla groasa (peste 1,5 mm); tabla subtire, daca este tratata in acest fel, isi pierde din calitatile
mecanice. Dupa terminarea operatiei, se netezeste cu o pila fina;
- cand tabla este turtita si apar fisuri pe margini, se foloseste metoda de indreptare la cald, dupa care se
studiaza fisurile, pilindu-se si cordoanele de sudura ale fisurilor.
- sculele utilizate pentru repararea si in special indreptarea elementelor de caroserie deformate sunt
24

urmatoarele:
- ciocanul pneumatic pentru finisarea tablei dupa indreptarea manuala. Acesta lucreaza cu aer comprimat
la 5 x 105 N/m2 . Frecventa si intensitatea loviturilor se regleaza prin intermediul unui tragaci. Legatura
dintre ciocan si nicovala are forma de U, iar adancitura poate avea pana la un metru lungime, in functie
de distanta de la margine a portiunii care trebuie indepartata. Ciocanul pneumatic prezinta, insa,
dezavantajul ca produce prea mult zgomot in timpul lucrului;
- dispozitivul de presare (fig 58) pentru indreptarea usilor deformate in urma unei tamponari. Traversa
principala a dispozitivului este confectionata din otel cornier si are la capete gheare fixe sau articulate
prin care se fixeaza de marginile usii.
Suprafata de contact cu tabla usii trebuie sa fie cat mai mare si captusita cu postav sau pasla. Acesta
suprafata este confectionata din tabla de otel si este actionata de surubul mecanic cu filet de rezistenta cu
profil patrat. Pozitia dispozitivului depinde de felul deformatiei.
Alte dispozitive pentru indepartat elemente de caroserie:
- suporturile in forma de lingura (fig 59), pentru indepartarea colturilor cu indoituri interioare;
- dispozitivele mecanice (fig 60), construite pe principiul cricurilor pentru indepartarea cadrelor. Prin
rotirea unui surub filetat in piulita manson fixa, se lungeste sau se scurteza distanta dintre capete;
- aparatul hidraulic cu bila de cauciuc (fig 61). Pompa hidraulica poate fi montata pe aparat asa cum se
vede in figura sau poate fi amplasata separat, legatura intre pompa si aparat facandu-se in cel de al doilea
caz prin cabluri flexibile armate. In acest fel, aparatul este mai usor permitandu-se, cu ajutorul unor
cabluri prelungitoare, sa se lucreze la diferite distante fata de pompa hidraulica.
2.1.1 Repararea panourilor laterale
Deteriorarea panourilor laterale la caroseriilor metalice se datoreaza tamponarilor. Primul lucru ce
trebuie facut este de a se determina gradul si felul deteriorarii, in functie de aceasta constatare stabilinduse si modul de reparare. Modul de reparare depinde, in primul rand, de felul deformarii, si anume daca ea
s-a produs cu sau fara intinderea materialului, lucru ce se constata prin impingerea la loc a tablei. Cand
deformarea s-a produs fara intinderea sau ruperea suprafetei materialului, indreptarea se poate face pe
loc, fara a fi nevoie de demontarea captuselii din zona corespunzatoare interioara a caroseriei.
Solutia cea mai simpla consta in sudarea unei sarme in fundul adanciturii, tragerea de sarma pana cand
materialul este indreptat si panoul si- a capatat forma initiala, dupa care se taie sarma si se pileste locul
respectiv. In cazul in care sunt mai multe adancituri apropiate, operatia de readucere la forma initiala se
va executa simultan; in caz contrar, in timp ce unele se indreapta, altele raman la forma deformata. In
cazul in care deformarea s-a produs cu intinderea materialului, trebuie sa se demonteze captuseala
interioara.
Procesul tehnologic de reparare a unui automobil este urmatorul:
- se demonteaza tapiteria interioara in dreptul zonei deformate;
- se indeparteaza vopseaua de la exterior si stratul de pasta antifonica din interior cu o paleta metalica,
dupa care spala bine cu benzina. Suprafata de indreptat se curata bine de impuritati, pentru ca in timpul
baterii cu ciocanul acestea sa nu produca amprente sau zgarieturi pe tabla. Daca deformatia este mica si
se crede ca in timpul indreptarii stratul de vopsea din exterior nu va sari, se aplica un strat subtire de ulei
de motor care impiedica desprinderea vopselei de pe tabla, iar stratul de ulei fiind lucios va pune in
acelasi timp si mai bine in evidenta deformatia;
- se incepe cu deformatiile cele mai mari, loviturile de ciocan aplicandu-se in locurile cele mai deformate,
dinspre centru spre margine. La primele lovituri, nicovala de mana nu se aseaza in drepturl ciocanului, ci
25

la marginea zonei deformate.

Numarul loviturilor puternice nu va fi prea mare, pentru a nu intinde tabla prea puternic. Deformarile cu
colturi ascutite se repara incepandu-se de la colturile cele mai ascutite.
Cand deformarile sunt insa mici, indreptarea incepe de la margini spre centru. Dupa indreptare se mai
bate putin cu ciocanul de lemn sau de cauciuc, folosindu-se nicovala corespunzatoare ca un contra
suport, dupa care se trece la netezirea suprafetelor. Netezirea suprafetelor consta in indreptarea micilor
denivelari ramase dupa indreptare, ea putandu-se executa manual sau cu ciocanul pneumatic.
La netezire, se folosesc ciocane cu greutati mai mici, iar loviturile aplicate sunt mai usoare. Primul
control al calitatii netezirii se face manual.
Daca se mai constata deformatii mici, se continua operatia, apoi se pileste cu o pila lata fina, dar nu prea
mult, penru a nu se subtia tabla.
Prin pilire se mai pot constata deformari mici, care se vor indrepta, nivelarea trebuind sa fie aproape
perfecta, deoarece acoperirea ulterioara cu chit necesita un strat prea gros de chit care din cauza
trepidatiilor crapa si cade.
In cazul deformarilor prea mari se poate utiliza metoda de indreptare cu ventuze asa cum se arata in fig
62, pentru indreptarea unui panou de tabla bombat mult.
Prima operatie consta din incalzirea si strangerea cu ciocanul a portiunii E prin metoda ventuzelor.
Dupa strangerea cu ventuze, se executa o indreptare, la rece de la centru spre exterior.
Se incalzeste si se strange zona F. Se incalzesc si se strang din nou suprafetele G si H, dupa care se
indreapta la rece pozitia I.
Pentru realizarea in bune conditii a operatiei de strangere, trebuie sa se respecte urmatoarele prescriptii:
- operatia trebuie inceputa la punctul cel mai deformat;
- daca deformatia este prea adanca, indreptarea se face in doua faze: in prima faza se indreapta jumatate
din deformatie, iar in faza a doua restul;
- daca deformatia este produsa de un obiect ascutit si are o lungime mare, repararea se face incepanduse de la cele doua capete spre centru;
- dupa primele lovituri tari, cand nicovala nu se tine in dreptul ciocanului se stabileste forta de bataie a
ciocanului si se tine nicovala in dreptul lui ca un contra suport. La autobuzele si furgonetele la care
suprafata unui panou este deformata mai mult de 50% si prezinta si multe defecte ale tablei, se
demonteaza apanoul de pe caroserie, indreptarea pe tabla de indreptat facandu-se in conditii mult mai
bune.
In locul metodei prin care deformarile se inlatura prin impingere presare dinspre partea opusa
deformarii, se mai utilizeaza si metoda intinderii in lungime.
Procesul tehnologic de peticire:
- se taie zona deteriorata cu un foarfece de tinichigerie cautand sa i se dea o forma cat mai regulata
(dreptunghi sau patrat);
- se indreapta restul panoului, inclusiv marginile taieturii, dupa una din metodele aratate anterior;
- se face un sablon din hartie mai groasa sau din carton dupa marginile taieturii;
- se taie peticul de tabla de aceeasi grosime cu cea a panoului;
- se indreapta marginile peticului;
- se fixeaza peticul in taietura prin cateva puncte de sudura;
- se face sudarea completa a peticului pe portiuni intercalate, pentru a nu incalzi si deforma prea mult
panoul si peticul in zona cordonului de sudura;
26

- se indreapta toata zona sudata;

- se pileste cordonul de sudura.
La o serie de autobuze, caroseria are panourile confectionate din tabla de aluminiu pentru ca greutatea
proprie a acestuia sa fie mai redusa.
Repararea panourilor de aluminiu deformate se poate face la cald sau la rece. S-a constatat ca, dupa cca.
5 ani de la utilizare, tablele de aluminiu se intaresc, devin casante si se sparg, indreptarea lor putandu-se
face numai la cald sau folosindu-se un tratament de recoacere, incalzind tabla la 350 C timp de 10
secunde pentru fiecare mm din grosimea tablei.
Procedeele de indreptare a panourilor din tabla de aluminiu difera fata de cele utilizate la panourile din
tabla de otel. Indreptarea se executa la rece, folosindu-se ciocane de lemn sau cu garnitura de textolit.
Cand deformatia este prea mare si nu se poate remedia prin indreptare la rece locul deformat se poate
incalzi numai o data pana la 350C, incalzirile repetate facand tabla de aluminiu casanta.
Dupa ce s-a incalzit corespunzator zona deformata se bate cu ciocanul de lemn si se tine contra cu
nicovala de mana pana se indreapta denivelarile dupa care se raceste locul incalzit cu o carpa uda.
Racirea brusca face ca tabla sa se contracte si nivelarile se micsoreaza.
Se poate utiliza si procedeul cu aplicare de ventuze calde, insa operatia de incalzire trebuie facuta cu
multa atentie, folosindu-se obligatoriu stratul de seu pentru verificarea temperaturii.
2.1.2 Repararea usilor
Cadrele usilor de la caroseriile metalice sunt executate din profilele din tabla si se deformeaza numai
cand sunt supuse unor socuri puternice. La usi pot aparea doua feluri de deformatii: deformarea tablei
usii si deformarea ramei cu tablite cu tot.
Cu ocazia indreptarii usilor trebuie sa se demonteze tapiteria, manerele, geamurile si toate armaturile. In
cazul in care pe partea interioara a tablei usii este un material antifon (pasta, pasla, etc.), va fi indepartat
si acesta.
Repararea usilor se face cu sau fara demontarea lor de pe automobil. Constatarea daca usile sunt sau nu
in stare buna se face vizual, precum si dupa modul in care se inchid.
Usile trebuie sa se inchida usor, iar spatiul care ramane intre usa si caroserie trebuie sa fie uniform, de jur
imprejur acest spatiu fiind curpins, in general, intre 2 6 mm dupa tipul caroseriei.
Inchiderea usilor cu greutate se datoreaza mai multor cauze, cele mai dese fiind:
- ghidul usii freaca intr-o parte; se remediaza prin reglarea ghidului;
- o parte a usii se freaca de caroserie, acest lucru constatandu-se dupa vopseaua zgariata din zonele
respective; se remediaza prin strangerea suruburilor de fixare a balamalelor;
- tampoanele slabite se strang din nou bine cu suruburile lor, iar daca sunt uzate se inlocuiesc.
Usile care au si rama deformata se indreapta prin presarea lor in directia opusa socului care a produs
deformarea. Se demonteaza geamurile si toate armaturile si se fixeaza traversa principala a presei cu
ghearele de prindere de a lungul deformatiei maxime din planul orizontal. In lipsa acesteia, se pot
utiliza prese de mana. De alungul stalpului deformat se aseaza o grinda de esenta tare 1 (fig 63) sub
care, in dreptul sagetii maxime de deformare, se aseaza o bucata de lemn 2 acoperita cu pasla, pentru a
nu deteriora vopseaua. Grinda 1 se prinde de usa la extremitati cu ajutorul preselor de mana 3 si 4.
Prin strangerea preselor de mana, marginile usii sunt trase spre grinda, iar deformatia din dreptul sagetii
maxime este intinsa de bucata mica de lemn.
Dupa demontarea dispozitivelor de indepartare, se lasa usa 2 3 ore si apoi se verifica, deoarece, in
timp, deformatia tinde sa revina.
27

Reglarea usilor se face prin modul de constructie a cremalierelor care da posibilitatea reglarii lor in toate
sensurile. In prima faza, se face o strangere provizorie, verificandu-se centrarea usii si pozitia ei la
nivelul conturului caroseriei, dupa care se face strangerea definitiva. Daca prin reglarea cremalierelor nu
se obtine un rezultat corespunzator se regleaza balamelele.
Reglarea balamalelor se face in felul urmator:
- se demonteaza suruburile si se scoate captuseala de pe stalpul cu panoul lateral;
- se demonteaza suruburile semibalamalei scurte inferioare de pe stalpul cabinei si apoi se inchide usa;
- cu un dorn cu diametrul de 8 mm se scoate boltul balamalei superioare dupa ce in prealabil s-a
demontat suportul oglinzii retrovizoare;
- se deschide usa si se scoate arcul limitatorului opritor al usii;
- se dau jos usile si se executa alte gauri pentru balamale.
In cazul cand prin actionarea suruburilor de la zavorul usii nu se obtine apropierea suficienta a usii de
rama caroseriei, reglajul usii trebuie facut din balamale.
2.1.3 Repararea aripilor
Aripile deformate fara intinderea materialului se repara prin indreptarea la rece cu ajutorul ciocanului de
bombaj, tinandu-se contra cu o nicovala de mana. Suprafetele aripilor fiind in general bombate mult,
operatia de indreptare se executa cu oarecare greutate. Cand exista o singura umflatura, operatia de
indreptare incepe prin aplicarea loviturilor de ciocan concentric, de la centru spre margine. Loviturile vor
fi mai slabe in centrul umflaturii si mai puternice spre margini. Daca se procedeaza invers, deformarea se
amplifica.
Daca deformarea tablei s-a produs la margine, atunci se bate mai puternic in centrul deformarii si mai
putin spre margini. Dupa indreptare, se finiseaza cu ciocanul pneumatic. Cand sunt mai multe umflaturi
apropiate, se indreapta intai portiunea dintre ele, obtinandu-se o singura umflatura mare, dupa care se
incepe indreptarea de la margine spre centru.
Aripile deformate cu intinderea materialului se repara la cald. Una din operatiile specifice acestui gen de
deformare este repararea marginii unei aripi cu intinderea materialului. Repararea se poate executa in
doua feluri:
a) prin ondularea tablei, urmata de o refulare la rece, daca deformarea prin intindere nu este prea mare;
b) prin incalzirea cutelor, in cazul in care materialul a fost intins prea tare, prin taierea surplusului de
material potrivit in urma indreptarii si prin sudarea marginilor taieturii. Operatiile ce se executa in acest
al doilea caz sunt urmatoarele (fig 64):
In cazul a, se demonteaza suruburile de fixare a aripii de caroserie, aplicandu-se in spate un reazem
solid; se preseaza aripa in directia A-A, indicata de sageata, cu mana sau cu un dispozitiv de presare. In
urma acestei operatii, aripa isi capata forma initiala, iarin centrul portiunii intinse apare o bucla in forma
de V;
In cazul b, se cresteaza cuta cu fierastraul de mana la marginea aripii si apoi se taie tabla aripii pana la
varful cutei cu fierastraul pentru metale sau cu un foarfece de tabla;
- se indreapta marginea in dreptul taieturii, pentru a se stabili surplusul de material;
- se traseaza cu un ac de trasat linia care delimiteaza surplusul de material si se taie cu fierastraul sau cu
foarfecele;
- se indreapta marginile taieturii si se sudeaza cap la cap. In dreptul sudurii, marginea este indoita pe
partea interioara a aripii cu un adaos de 2-3 mm grosime si 8-10 mm latime pe toata latimea sudurii. Se
indreapta din nou eventualele deformari aparute in timpul sudurii si apoi se pileste cordonul de sudura.
28

Aripile care au suferit deformari adanci si cu rupturi se repara astfel:

- se demonteaza aripa, se indreapta si se sudeaza portiunile rupte sau crapate din afara zonei accidentate;
se confectioneaza, apoi un sablon din carton sau placaj dupa o aripa buna, pentru a se da celei tamponate
o forma cat mai apropiata de cea originala;
- se bate, apoi cu ciocanul de bombat, tinandu-se contra cu nicovala de mana, in zonele in care apar
diferente fata de sablon.
Daca o parte din aripa este deteriorata si nu se mai poate repara, se indreapta intai aripa intreaga, se taie
bucata ce nu se mai poate repara si se pune in locul ei, prin sudura, un petic corespunzator. Cand nu se
poate obtine o netezire corespunzatoare a zonei deformate, din cauza prea multor petice sau cordoane
de sudura, se aplica un strat de lipitura moale cu ciocanul de lipit, care se netezeste apoi cu o pila fina si
cu o panza abraziva. Dupa reparare aripile se monteaza intai provizoriu si dupa o eventuala ajustare se
aseaza garnitura de etansare (chederul) intre aripa si caroserie si se strang definitiv suruburile.
In general operatiile care se executa pentru repararea unei aripi sunt: curatirea suprafetelor interioare ale
aripii de orice impuritati, chiar daca automobilul a fost spalat; demontarea rotii si apoi a aripii respective,
daca este cazul; aducerea aripii cat mai aproape de forma initiala prin apasare sau intindere cu mana sau
cu un dispozitiv oarecare; indreptarea deformatiilor; sudarea fisurilor sau rupturilor; netezirea,
acoperirea cu grund a zonelor curatate de vopsea, pentru a le proteja impotriva ruginii.
Toate operatiile de indreptare manuala ale aripilor trebuie sa se execute in pozitia normala de lucru a
acesteia. Sudarea se executa numai oxiacetilenic, pentru a se evita arderea tablei, becul folosit fiind ales
corespunzator cu grosimea tablei. In plus, la sudarea oxiacetilenica cusatura de sudura este mai moale si
se poate pili mai usor decat in cazul sudurii electrice. Flacara utilizata trebuie sa fie neutra, deoarece in
timpul deformarii si al indreptarii tabla suferit un proces de ecruisare, care provoaca arderea tablei in
cazul supraincalzirii.
Pentru a se imbunatati ruptura tablei si pentru a se evita ruperea ei din nou in zonele sudate, dupa
terminarea sudarii, cand cordonul de sudura are inca culoare rosie inchis se bate usor cu ciocanul,
tinandu-se contra cu nicovala de mana. In cazul cand roata impiedica operatia de indreptare sau aripa
trebuie demontata de pe automobil, se suspenda automobilul pe o capra metalica si se demonteaza roata
respectiva.
Netezirea aripilor cu lipitura moale (aliaj de cositor cu plumb) se face in felul urmator:
- se pregateste suprafata pe care trebuie sa se puna aliajul, curatindu-se de toate impuritatile si de vopsea
pana se ajunge la luciul metalic. Se decapeaza cu clorura de zinc, dupa care se asterne cu ciocanul de
lipit aliajul pe portiuni mici, netezindu-se cat mai bine.
Repararea aripilor nedemontabile de autocamioane tamponate se face in felul urmator:
- se ridica portiunea de aripa indoita cu ajutorul unei rangi sau al unei grinzi de lemn, pana cand ajunge
la pozitia apropiata de cea normala. In cazul in care ea a primit lovitura din fata, se readuce la loc cu un
dispozitiv hidraulic sau mecanic sau, in lipsa acestuia cu un cric obisnuit;
- daca aripa este rupta, se prinde cu cateva puncte de sudura;
- se scoate ranga si se indreapta aripa cu ciocanul si cu nicovala de mana, iar daca apar umflaturi se
inlatura prin aplicarea de ventuze calde, racite cu bumbac imbibat cu apa;
- se sudeaza definitiv rupturile cu flacara neutra, pentru considerentele aratate anterior, se netezeste
portiunea indreptata, curatandu-se apoi bine de vopsea locul indreptat pentru a se vedea daca nu sunt
fisuri.
Cand aripa este rupta si lipseste o bucata, se indreapta, se taie un petic din tabla de aceeasi grosime cu
29

aripa, apropiat ca marime de bucata lipsa, se prinde in cateva puncte de sudura, se indreapta si se
bombeaza dupa profilul aripii, apoi se sudeaza complet cu sudura oxiacetilenica. Se netezesc prin pilire
cordoanele de sudura. Daca in timpul tamponarii s-a rupt garnitura cheder, ea se inlocuieste complet.
Este de mentionat faptul ca in general, autocamioanele cu aripi numai in fata, in spate rotile au niste
aparatoare de noroi cu nervuri confectionate din tabla prin ambutisare.
Montarea la loc a aripii se face in ordine inversa demontarii, cu urmatoarele lucrari suplimentare:
- interiorul aripii se curata atent (la aripile vechi) de noroi si rugina, dupa care se aplica cu pistolul de
stropit sau cu pensula 1 2 straturi de protectie anticoroziva;
- se aplica atat pe rama farului, cat si pe bordura aripii un cordon de mastic, care lipindu-se de garnituri,
asigura etansarea ansamblului; de asemenea, se aplica un cordon de mastic gros si de alungul liniei de
separare, dintre stalpul usii fata si aripa, pe linia dintre aripa si masca;
- dupa asezarea ripii, se aplica un cordon de mastic intre dublura aripii si aripa.
2.1.4 Inlocuirea pavilionului
Deoarece apa de ploaie se scurge relativ repede de pe partea superioara a caroseriilor, pavilionul se
inlocuieste de obicei numai in cazul accidentarii automobilelor. Pentru inlocuirea pavilionului la
caroseriile autoturismelor de tip Dacia se demonteaza, in prealabil toate usile, planseul de bord,
parbrizul, luneta spate si garnitura interioara (captuseala) a pavilionului.
Pentru recuperarea garniturii interioare, demontarea se face cu grija, cunoscand ca aceasta este lipita cu
un adeziv puternic tip prenandez, pe toata suprafata interioara a pavilionului.
Daca garnitura veche nu poate fi refolosita, se confectioneaza una noua de pasla groasa de 3 5 mm, cu
dimensiunile 1100 x 900 mm. Se recomanda pastrarea cu grija a pieselor anexa demontate, ca de
exemplu vergelele, cleme de agatare, intinzatorul garniturii, locasurile vergelelelor, deoarece acestea se
procura cu greu.
Dupa redresarea celorlalte elemente ale caroseriei (accidentate), in special a stalpilor fata de care se
centreaza toata partea superioara a caroseriei, se trece la desfacarea treptata, cu o dalta bine ascutita, a
punctelor de sudura ce leaga pavilionul de rama caroseriei, de panoul custodelui si de partea superioara
a stalpilor. Pentru inlaturarea deformarii tablei se recomanda desfacerea intermitenta a punctelor de
sudura, cand pe o parte cand pe cealalta parte, cu redresare imediata in toate cazurile posibile a
marginilor si muchiilor de pe rama caroseriei. Apoi, se indreapta toate deformatiile de pe partea
superioara a stalpilor si rama custodelui, precum si de pe celelalte elemente cu care urmeaza a se imbina
pavilionul nou.
Dupa grunduire pavilionul nou (sau cel vechi indreptat si reparat in prealabil) se prinde provizoriu de
rama caroseriei si de partea superioara a stalpilor in cateva puncte de sudura, dupa care daca este cazul
se ajusteaza prin batai usoare cu ciocanul cu cap de cauciuc, in raport cu celelalte elemente cu care
trebuie imbinate.
Datorita deformatiilor ce au loc la incalzirea tablelor subtiri, imbinarea pavilioanelor atat la caroseriile
autoturismelor, cat si la cabinele caroseriilor de autocamioane, nu se poate efectua prin sudare
oxiacetilenica. In cazul in care nu se dispune de cleste de sudura, se recomanda realizarea imbinarii cu
sudura electrica cu electrozi subtiri prin puncte intercalate la distante de 12 15 mm.
Punerea la loc a garniturii se face astfel:
- se inleiaza toata suprafata interioara a pavilionului;
- se reamplaseaza in rama caroseriei locasurile 7 ale vergelelor si cele 2 cleme 8 de agatare a ultimei
vergele 5;
30

- se pune la loc tija 5, cu agatarea acesteia de celemele 8;

- se reaseaza succesiv celelalte vergele 4, 3, 2 si 1 cu asezarea in prealabil sub acestea a garniturii de
pasla;
- se echilibreaza garnitura prin repartizarea uniforma a acesteia in raport cu toata lungimea vergelelor;
- se asigura o buna intindere a paslei prin tragerea ei si fixarea sub prima vergea din fata, 1;
- se incleiaza intaritura din carton a geamului spate, conturul parbrizului si intariturile geamului fata
spate;
- se taie surplusul de pasla rezultat dupa intinderea acesteia;
- se lipeste la loc panoul lateral interior nou al custodelui;
- se reaseaza garniturile de carton ale panoului custode 10, fixate prin stifturile plastice 11;
- se reaseaza garnitura din carton gros din fata 12, fixata prin diblurile 13.
2.1.5 Repararea rezervorului de combustibil
Rezervorul de combustibil este executat in cele mai multe cazuri, din doua jumatati de tabla ambutisata
concav. Tabla are o grosime de 1 2 mm, in functie de volumul rezervorului. Asamblarea rezervoarelor
de combustibil se executa prin sudare oxiacetilenica sau prin sudare prin puncte cu cordon continuu.
Rezervoarele de benzina sunt amplasate in locuri diferite, in functie de tipul automobilului. La
autocamioane si autobuze, ele sunt amplasate in partile laterale ale sasiului, iar la autoturisme in zona
portbagajului. In partea superioara, rezervorul de combustibil are:
- orificiul pentru umplere, format dintr-un tub sudat si astupat cu un capac cu supapa de suprapresiune;
- locas pentru sonda litrometrica, dispozitivul litrometric in locasul respectiv nefiind lipit pentru a se
putea demonta usor;
- locas pentru conducta pompei de alimentare.
La partea inferioara a rezervorului se afla un robinet de golire.
In timpul exploatarii, mai ales la autocamioane si autobuze, pot aparea urmatoarele defectiuni la
rezervoarele de combustibil:
- deformarea rezervorului
- pierderi de combustibil datorate neetanseitatii provocate de perforarea prin lovire a rezervorului,
fisurarea cordonului de sudura, coroziunea tablei;
- slabirea elementelor auxiliare montate in corpul rezervorului.
Procesul tehnologic de reparare este urmatorul:
- determinarea defectiunii vizual;
- golirea rezervorului de combustibil;
- demontarea rezervorului de pe automobil;
- spalarea rezervorului;
- inlaturarea defectiunilor;
- probarea etansarii;
- montarea rezervorului pe automobil;
Neetanseitatea rezervorului se determina vizual, cu rezervorul plin de combustibil, montat pe automobil.
Se goleste apoi combustibilul din rezervor si se desface conducta de legatura cu pompa de benzina si
sonda litrometrica, se desfac coliere de fixare si se da rezervorul jos. Rezervorul se spala foarte bine
pentru a se indeparta si cel mai mic rest de combustibil, mai ales in cazul benzinei. Se recomanda ca
spalarea sa se faca cu abur de mai multe ori. In lipsa aburului se poate folosi apa calda sau rece care se
schimba de cateva ori dupa ce a stat in rezervor de fiecare data cca. o ora. Daca modul de reparare
31

permite, mai ales in cazul fisurilor, sudarea se poate face numai cu apa in rezervor pana aproape de locul
de sudat.
Indreptarea rezervorului se poate executa si fara demontarea lui in parti componente sau taierea de
ferestre, daca zona deformata permite introducerea prin gura de umplere a unei linguri cu coada lunga si
cu forma corespunzatoare cu care sa se poata tine contra la loviturile date cu ciocanul. Daca acest lucru
nu este posibil, se procedeaza dupa caz in urmatoarele moduri:
- deformarea este prea mare si pe ambele jumatati; se desface rezervorul prin taiere cu dalta in cele doua
parti componente, se indreaptasi se sudeaza la loc;
- deformarea este aproape de gura de umplere; se scoate tubul respectiv, se face operatia de indreptare si
apoi se sudeaza tubul de umplere la loc;
- deformarea nu este in zona gurii de umplere; se taie o fereastra intr-o zona care sa permita
introducerea mainii cu nicovala de mana pentru a tine contra la loviturile ciocanului; fereastra se face cu
dalta sau cu flacara oxiacetilenica; inainte de a se suda la loc bucata scoasa se vor indrepta atat marginile
ei cat si marginile facute in rezervor.
In cazul in care au cazut peretii despartitori, se va taia de asemenea o fereastra, pentru a se permite
sudarea lor. In cazul aparitiei zonelor ruginite unde tabla s-a subtiat mult sau a fost perforata, se taie
portiunea ruginita pana in zona de tabla buna, cautandu-se ca bucata taiata sa aiba o forma cat mai
regulata si in special patrata sau dreptunghiulara. Se taie un petec de aceeasi marime din tabla cu
grosimea acelei a rezervorului, se indreapta atat marginile petecului cat si ale golului din rezervor, se
prinde petecul cu cateva puncte de sudura si apoi se sudeaza. Dupa terminarea reparatiei se face
verificarea etanseitatii, deoarece in timpul operatiei de indreptare pot aparea fisuri atat in locurile
indreptate cat si in zonele lipite sau sudate.
Verificarea se face punand un dop de cauciuc la gura de umplere, prin dop intrand un tub alimentat cu
aer comprimat la (1,1 2)x 105 N/m2 . Se introduce rezervorul in apa curata. Acolo unde apar bule de aer
inseamna ca nu este etans. Daca imbinarile au fost lipite, reparatia se executa tot prin lipire deoarece,
daca s- ar executa prin sudare, zonele apropiate de cordonul de sudura se vor dezlipi, deoarece
temperatura necesara executarii sudarii cu flacara oxiacetilenica este mult mai mare decat aceea la care
se opreste materialul de adaos folosit la lipire.
Dupa sudare sau lipire, se verifica din nou etanseitatea. Neetanseitatea se poate datora si dezlipirii mufei
in care se monteaza robinetul de golire sau a helenderului conductei care leaga rezervorul de pompa de
benzina. Etansarea se restabileste prin lipire prin lipitura tare, folosindu-se bare de alama, care sunt mai
rezistente la socuri.
2.1.6 Repararea cadrului la automobile cu caroserie portanta sau semiportanta cu cadrul detasabil
La automobilele cu caroserie portanta sau cu caroserie semiportanta cu cadru detasabil, cadrul asigura
legatura dintre partea din fata si cea din spate a automobilului. Pe el sunt montate organele
automobilului, inclusiv caroseria, si preia toate solicitarile care apar in exploatare, ca: incovoierea,
compresiune, tractiune, rasucire si oscilatii in diverse planuri.
La exploatarea automobilului, cadrul are o foarte mare importanta. Un cadru deformat sau cu elemente
cu defectiuni poate produce functionarea necorespunzatoare a transmisiei, reducand caracteristicile de
deplasare, conducand la uzura prematura a anvelopelor, la cresterea consumului de combustibil si uneori
la accidente.
In general, piesele cadrului sunt asamblate cu nituri sau cu suruburi pentru a putea fi demontate usor,
atunci cand trebuie sa fie indreptate sau inlocuite.
32

Multe lucrari de verificare, masurare sau chiar reparatie pot fi facute cu automobilul nedemontat sau
demontat partial. De aceea trebuie sa se stabileasca dinainte de inceperea lucrarilor de tinichigerie, ce
anume trebuie neaparat demontat, pentru a nu se prelungi timpul de reparatie si a se mari printr-o
manopera suplimentara costul reparatiei.
Defectele care se intalnesc mai des la cadre sunt:
- deformarea elementelor cadrului;
- deteriorarea imbinarilor nituite sau sudate;
- fisurarea sau ruperea elementelor cadrului (in special al lonjeroanelor)
Piesele cadrului se confectioneaza prin matritare din tabla de otel cu continut redus de carbon, iar
profilele utilizate sunt de cele mai multe ori in forma de U pentru a avea o rezistenta mare la solicitarile
la care sunt supuse si in acelasi timp pentru a avea o greutate mai mica. De multe ori, lonjeroanele au din
aceleasi motive sectiuni variabile.
Deformarea elementelor cadrului poate consta in:
- incovoierea lonjeroanelor si a traverselor, atat in plan vertical cat si in plan orizontal;
- strambarea lonjeroanelor si a traverselor;
- deformatii unghiulare in zonele de asamblare ale traverselor cu lonjeroanele.
Determinarea deformarilor se poate face vizual, cu ajutorul unei rigle drepte, prin masurari cu diverse
elemente, iar in cazul unghiurilor prin utilizarea sabloanelor. Deformarile mari, ca incovoierea si
rasucirea se pot determina numai vizual. Deformarile mai mici se pot determina cu ajutorul unei rigle
metalice care se aseaza pe fiecare fata a elementului cadrului. In caz de deformare rigla nu calca cu toata
lungimea pe suprafata respectiva a elementului cadru.
Daca deformarile sunt mai mici si starea generala a cadrului este buna indreptarea se poate executa pe
loc fara demontarea elementelor deformate de pe cadru. De cele mai multe ori indreptarea se face la
rece, pentru a se evita schimbarea structurii cristaline a materialului. Indreptarea la cald se foloseste in
cazul deformarilor mari. Dispozitivele folosite pentru indreptare pot fi: prese pentru impins sau pentru
strangere, cricuri, vinciuri, parghii cu stifturi, lanturi cu scripete, etc.
Presa pentru indreptat este formata dintr-o traversa dubla (fig 67) este formata dintr-o traversa dubla
care are la mijloc o gaura filetata in care se insurubeaza printr-o piulita sudata in traversa, un surub cu
profil patrat, cu maner de invartire. Presa are trei dispozitive de prindere si fixare a elementelor de cadru
care trebuie indreptate. Pentru indreptarea lonjeroanelor deformate spre interior se folosesc cricuri,
vinciuri sau extensoare hidraulice sau mecanic. Parghiile cu stifturi (fig 68) se folosesc la indreptarea
profilelor usoare de autoturisme. Ele au diverse lungimi.
Cand deformarea este mai mare, pentru a nu se produce fisuri, mai ales in zonele de imbinare rigida
elementele de cadru se incalzesc cu flacara oxiacetilenica la cca. 180C. Indreptarea sau readucerea la
pozitia zonelor deformate se executa trecandu-se cu 3-5 mm peste pozitia normala. Din cauza
elasticitatii materialului, elementul asupra caruia s-a actionat revine in pozitia normala. Se lasa sa se
raceasca incet. Readucerea cadrelor la forma initiala se verifica, apoi cu rigla cu sabloanele coltar si prin
masurarea in diagonala. Se recomanda ca elementele de rasucire si in special lonjeroanele sa se
inlocuiasca. Deformarile unghiulare se pot remedia prin mai multe metode. Cele mai folosite sunt
urmatoarele:
- un capat din fata al unui lonjeron (fig 69) este ancorat cu un lant de un punct fix, in timp ce capatul din
spate al celuilalt lonjeron este tras in sens contrar cu ajutorul unui troliu, al unei macarale cu scripete sau
al unui sistem de scripeti cu cablu, ancorat de un alt punct fix;
33

- punandu-se in doua colturi in diagonala cate o pana de lemn de esenta tare (fig 70), se introduce fie un
impingator cu surub, fie un vinci cu care se apasa pana cand unghiurile revin la valoarea normala.
Dupa terminarea operatiilor de indreptare, se verifica daca nu au aparut fisuri pe elementele indreptate,
precum si starea ansamblurilor nituite, cu suruburi sau sudate. Determinarea elementelor de asamblare se
constata vizual si se remediaza fiecare dupa specificul imbinarii.
2.1.7 Repararea caroseriilor autoportante si semiportante
In ultimul timp, intreprinderile constructoare fabrica autobuze si autoturisme cu caroserii autoportante si
semiportante, datorita avantajelor pe care acestea le prezinta din punct de vedere constructiv, cat si din
punct de vedere al rezistentei in timpul exploatarii.
Caracteristica principala a caroseriilor autoportante consta in faptul ca scheletul caroseriei, cadrul si
caroseria se repara impreuna.
Datorita dimensiunilor, care le fac improprii pentru a fi instalate pe transportoare sau pe carucioare,
caroseriile se repara, in majoritatea cazurilor, la posturi fixe de lucru. Indiferent de forma si marimea lor,
caroseriile se repara, in general, dupa procesul tehnologic prezentat.
La inceput, se fac spalarea exterioara si uscarea, dupa care urmeaza dezechiparea, in cadrul careia se
scot de pe caroserie scaunele, instalatia pneumatica, instalatia de climatizare, echipamentul electric,
geamurile cu ramele si armaturile lor, usile si imbracamintea interioara. Piesele si ansamblurile demontate
sunt dirijate la posturile de lucru, unde se executa curatarea si repararea lor.
La caroseriile autoportante si semiportante, cele mai dese defectiuni sunt: fisurarea stalpilor, a grinzilor
si a ramelor scheletului, deformarea colturilor, deformarea ramelor usilor sau a geamurilor, ruginirea
partii inferioare a caroseriei.
Deformarile se pot constata vizual, prin masuri facute intre anumite puncte de reper, prin verificari cu
sabloane. Celelalte defecte se constata vizual. Caroseriile autoportante si semiportante se pot repara prin
doua metode, si anume:
- repararea prin metoda deschiderii scheletului;
- repararea prin metoda demontarii complete;
Repararea prin metoda deschiderii scheletului se executa numai in cazul in care automobilul este in
primul ciclu de reparatie capitala si tot ansamblul caroseriei se prezinta, in general in stare buna. Ea este
o metoda care reduce timpul de reparatie si consta numai din demontarea tapiteriei si eventual a unor
elemente care se pot repara pe loc.
Metoda demontarii complete se utilizeaza la caroseriile care au suferit accidente sau care prezinta
deteriorari vizibile. Ea consta in demontarea completa a tuturor panourilor si verificarea tuturor
elementelor caroseriei si a cadrului.
Procesul tehnologic este urmatorul:
- se spala si se usuca la exterior;
- se demonteaza covorul, scaunele, platformele, tapiteria, geamurile, instalatia de incalzire, instalatia
electrica.
- se demonteaza, apoi toata partea mecanica a automobilului. Dupa aceste operatii de demontare, se
verifica amanuntit cadrul si scheletul, demontandu-se numai elementele care trebuie inlocuite sau care nu
se pot repara pe loc.
Dupa reparare, toate elementele ansamblate prin nituri sau suruburi, se vopsesc cu un strat subtire de
miniu de plumb, pentru a se preveni ruginirea. Se monteaza apoi, toate elementele demontate, in ordinea
inversa demontarii. Se executa vopsirea generala. Caroseriile autoportante si semiportante de
34

autoturisme se repara mai usor decat cele de autobuze, deoarece ele au dimensiuni si greutate mai mici.
Pentru repararea caroseriilor de acest gen este nevoie de un banc special sau de o placa dreapta de
control, asezata perfect orizontal atunci cand se face verificarea.
Caroseria se fixeaza pe banc in doua puncte si se verifica cu sablonul sau cu o rigla metalica, daca
celelalte puncte ale sasiului corespund cu punctele respective de pe bancul de control. Folosirea
bancurilor de control reduce timpul de reparatie si imbunatateste calitatea acesteia prin faptul ca toate
verificarile se pot face usor in timpul executarii reparatiilor.
Asa cum s-a aratat si anterior, verificarea prin banc si reparatiile se fac dupa ce tapiteria, scaunele, toate
agregatele, ansamblurile si subansamblurile mecanice, inclusiv instalatia electrica, au fost demontate de
pe sasiu. Usile, aripile, capacul portbagajului, capota, se demonteaza si ele, eventualele reparatii
facandu-se in atelier, dupa care se aduc si se remonteaza.
Cele mai multe defecte ale caroseriilor autoportante constau din deformarile produse de: tamponari,
slabirea imbinarilor nituite sau cu suruburi, fisurarea imbinarilor sudate, ruginirea tablei, mai ales in
partea inferioara. Deformarile se determina vizual, cu sabloane, cu rigla metalica sau prin masuri
comparative.
2.1.8 Repararea stalpului central
Una dintre piesele de mare rezistenta ale caroseriilor de la autoturisme de tipul Sedan este stalpul
central. Deoarece stalpul central preia tensiunile si socurile cele mai mari in timpul exploatarii
autoturismelor pe drumuri accidentate, la repararea acestui element trebuie avut grija de a i se mentine,
respectiv a i se reda robustetea initiala.
Functional, stalpul central este astfel conceput la toate caroseriile cu patru usi incat sa serveasca ca stalp
broasca pentru usa din fata si ca stalp cocos (balamale) pentru usa din spate. Tot pe aceasta sunt fixate
piulitele de ancoraj si elementele de consolidare ale balamalelorusii din spate, precum si ghidajele si
dispozitivul de siguranta pentru broasca usii din fata.
Avand in vedere interactiunea dintre stalpul central si usi, privind buna functionare a inchiderii usilor, cu
implicatiile ce rezulta de aici pentru etansarea caroseriei, in cazul accidentelor grave, acesta se
inlocuieste cu unul nou.
Exista totusi, situatii in care unele defectiuni cu caracter local nu afecteaza in totalitate stalpul central, ci
numai unele zone restransefapt ce permite repararea cu rezultate bune.
In cazul cand atat adaosul de stalp, cat si zonele de imbinare prin sudura prezinta, unele mici
neregularitati (adancituri), acestea, inainte de grunduire se netezesc prin adaos de aliaje de lipit.
Suprafetele proaspat prelucrate, in special cele finisate prin lipire sau pietre abrazive, trebuie imediat
grunduite, deoarece in medii umede procesul de coroziune incepe din primele ore, chiar daca acest
fenomen apare vizibil mult mai tarziu.
2.1.9 Repararea pragului podelei
Constructiv, pragul podelei, la majoritatea caroseriilor de autoturisme, este realizat din tabla ambutisata
sub forma de cheson inchis, care face legatura, de-a lungul podelei, intre stalpul central si stalpul din
fata, acoperind toata distanta dintre cele doua aripi.
La majoritatea caroseriilor, pragul este sudat prin puncte de tablia podelei.
Daca portiunea defecta a pragului este mica, aceasta se poate repara prin peticire, dar in cazul in care
aceasta se intinde pe o suprafata mai mare sau cand coroziunea apare simultan in mai multe locuri, se
recomanda inlocuirea pragului.
Pentru inlocuirea unui prag se procedeaza astfel:
35

- se scot toate usile si scaunele de pe partea pragului de inlocuit;

- se scot toate piesele, ornamentele exterioare si interioare de pe prag si stalpi, inclusiv covoarele de
cauciuc si imbracamintea interioara a stalpului;
- se acopera cu o placa de azbest umed toate adaosurile de cauciuc nedemontabile de pe stalpi si
planseul podelei, pentru a preveni deteriorarea lor de la caldura lucrarilor de sudare;
- se topeste, cu ajutorul arzatorului oxiacetilenic, aliajul de netezire care acopera cusatura de sudura ce
uneste capatul posterior al laturii exterioare a pragului de capatul interior al stalpului din spate, dupa
care se taie fie cu dalta, in cazul sudurii prin puncte, fie cu ferastraul mic, in cazul sudarii oxiacetilenice
sau electrice continue;
- similar se procedeaza si pentru desprinderea pragului de la capatul interior a stalpului central si a
stalpului din fata; in functie de solutia constructiva, la unele caroserii pragul este fixat de aripile
interioare prin nituri; in acest caz, desfacerea imbinarii se obtine usor prin gaurire, pilirea capetelor si
scoaterea niturilor cu un dorn; pentru pilirea capetelor superioare ale niturilor se recomanda folosirea
polizorului cu ax de antrenare flexibil, cu o piatra abraziva de diametru mic, 60 80 mm, cu graunti duri
si mari, cu lianti ceramici.
Prinderea laturii interioare a pragului de marginile longitudinale ale planseului, in cazul caroseriilor
autoportante sau de traversele podelei la alte tipuri constructive, se realizeaza, de obicei, cu sudura prin
puncte. Desfacerea acestor legaturi se recomanda a se face tot cu o dalta ingusta si un unghi ascutit.
Operatia este mult mai usoara daca punctele de sudura sunt, in prealabil gaurite cu un burghiu de un
diametru mic, de 3 4 mm. Folosind ca operatie ajutatoare gaurirea, se menajeaza mult marginile
podelei, eliminandu-se o mare parte din lucrurile ulterioare de indreptare si netezire.
Dupa executarea lucrarilor aratate mai sus si eliberarea pragului de toate imbinarile sudate sau nituite cu
care era legat de stalp, podea, etc., pragul se scoate, avand grija sa se pastreze armaturile, elementele
auxiliare si eventualele piese speciale de fixare, deoarece, in caz de pierdere, unele dintre acestea se
procura greu.
Pentru montarea unui prag se procedeaza in felul urmator:
- se aseaza caroseria pe o suprafata perfect plana, cunoscand ca orice deformatie de la pozitia normala a
elementelor, care vin in contact cu pragul se va resimti, dupa asamblarea lor prin sudura, asupra intregii
caroserii, si in special, asupra golului usilor.
- se verifica cu atentie partile de sprijin ale caroseriei de care urmeaza a se lega pragul nou; in caz de
nevoie se repara, in prealabil, toate defectiunile vizibile;
- se indreapta si se curata cu atentie toate suprafetele de contact ale stalpilor si ale aripilor, pentru a se
asigura o suprapunere cat mai buna a acestora cu pragul nou;
- se verifica existenta, din fabricatie, pe latura inferioara a pragului nou, a gaurilor de scurgere a apei; in
caz de nevoie, se executa cu un burghiu de 6 10 mm cate o gaura pentru scurgerea apei la cele doua
extremitati ale pragului, cat mai aproape de marginea inferioara unde urmeaza a se suda de stalpul din
spate, respectiv stalpul din fata al caroseriei, precum si in dreptul stalpului central; dupa gaurire, fiecare
din orificiile mentionate se traseaza cu poansonul astfel ca metal marginal sa se indoaie in jos, formand
un jgheab de scurgere a apei pe toata circumferinta gaurii.
- se potrivesc prin ajustare cele doua extremitati ale noului prag pe marginile stalpilor si pe celelalte
elemente cu care urmeaza a se imbina prin sudura;
- se fixeaza noul prag de restul caroseriei, de obicei in dreptul stalpilor, cu 2-3 cleme cu surub; se
verifica potrivirea pragului fata de stalpi, podea si la unele caroserii si fata de aripi dupa care se strang
36

bine clemele fixate;

- se prinde provizoriu pragul prin cateva puncte de sudura, distantate la 150 250 mm de podeaua
caroseriei, dupa care se face o ultima verificare a pozitiei elementelor ce urmeaza a fi definitivate,
executandu-se eventualele reajustari;
- se prinde cu sudura prin puncte partea inferioara frontala a fiecarui stalp de marginea superioara a
pragului, dupa care se scot toate clemele de fixare; in lipsa sculelor speciale de sudura prin percutie,
necesare pentru aceasta operatie, se recomanda sudarea acestor elemente cu sudura oxiacetilenica
folosind un arzator mic;
- se prinde, prin puncte de sudura electrica, marginea podelei de stalp; se recomanda inceperea punctelor
de sudura de la stalpii exteriori spre stalpul central, eventualele nepotriviri putand fi ajustate prin
aplicarea succesiva si simetrica, de ambele parti, a unor petice calde cu flacara oxiacetilenica, racite
brusc pentru strangerea tablei;
- se curata prin pilire capetele punctelor de sudura, care apoi, pentru netezirea tablei, se umplu cu aliaj
de lipit;
- se indeparteaza cu o piatra abraziva tot surplusul de metal rezultat din imbinarea prin sudura, se curata
celelalte suprafete reparate sau indreptate, dupa care se aplica un strat de grund anticorosiv.
2.1.10 Repararea panourilor laterale ale aripilor, a capotei, a mastii radiatorului si a scarii
Unele automobile si mai ales autobize, au in loc de aripi panouri unilaterale simple, confectionate din
tabla, fixate prin suruburi de caroserie sau sudate. Ele se pot deforma sau rupe din cauza unei tamponari,
se pot coroda sau se pot fisura. Fisurile sau crapaturile se repara prin sudare oxiacetilenica, becul folosit,
alegandu-se in functie de grosimea tablei. Dupa sudare, cordonul de sudura se polizeaza. In caz de
corodare, daca zona este mai mica, se taie portiunea respectiva si se pune un petic din tabla la fel ca si in
cazul repararii rezervorului de combustibil. In cazul deformarii, daca este mica, se indreapta pe roata
respectiva demontata. La capota si masca pot aparea deformari din cauze accidentale: pot aparea
crapaturi atat la tabla cat si la imbinarile sudate. Repararea se face la fel ca si la celelalte elemente de
tabla ale caroseriei.
2.1.11 Repararea cabinei
Autocamioanele si derivatele lor au o cabina separata de restul caroseriei, in care sta soferul si insotitorul
marfurilor, sau cei care deservesc diversele instalatii sau dispozitive montate pe automobil. Tot in cabina
se afla o serie de elemente care asigura exploatarea automobilului. In momentul de fata toate cabinele se
construiesc din tabla, prin presare, asamblarea elementelor facandu-se de cele mai multe ori, prin sudare
prin puncte.
Majoritatea defectiunilor care apar la cabine sunt: fisuri, rupturi, desfacerea punctelor de sudura,
deformari (de cele mai multe ori din cauze accidentale), corodarea partii inferioare. Cabinele trebuie sa
fie corect centrate, in caz contrar, usile nu se mai inchid bine, iar geamurile de parbriz si cele din spate
nu se pot fixa cum trebuie.
La cabina reprezentata in figura 71 se localizeaza urmatoarele defecte: turtiri locale si deformari ale
ansamblului 1; fisuri, sparturi si rupturi ale tablei si elementelor de rezistenta 2; deteriorarea usilor,
balamalelor macaralelor pentru geamuri si inchizatoarelor 3; corodarea anumitor portiuni ale cabinei si
usilor 4; spargerea parbrizului si geamurilor 5; defectarea dispozitivului de rabatare al cabinei, a
tampoanelor cabinei, a aripilor, a scarilor, a mastii radiatorului.
Lucrarile de reparare a cabinei constau in: indreptarea portiunilor de tabla cu deformari usoare sau
decuparea unor portiuni cu infundari pronuntate (datorate loviturilor), care nu se pot indrepta sau care
37

sunt corodate si inlocuirea lor prin peticire prin sudare cu gaze; inlocuirea unor elemente de rezistenta
rupte sau fisurate; repararea elementelor dispozitivului de rabatare al cabinei; inlocuirea tampoanelor de
cauciuc si repararea altor elemente ale dispozitivului de fixare a cabinei pe cadru; inlocuirea mastii
radiatorului cand aceasta este deformata sau sparta; repararea si fixarea aripilor a scarilor si fixarea lor
corecta, etc. De asemenea, in functie de necesitate, se inlocuiesc parbrizul si geamurile laterale.
La inlocuirea parbrizului se urmareste montarea lui corecta pe tot conturul fara a fi fortat, cu ajutorul
garniturilor de profil si lungime corespunzatoare. La usi, in afara de indreptarea tablei, se procedeaza la
repararea sau inlocuirea mecanismelor de inchidere, fixarea balamalelor si inlocuirea lor daca sunt uzate,
repararea sau inlocuirea macaralelor pentru geamurile laterale. La montarea usilor se urmareste ca
spatiul dintre usi si cabina sa fie uniform pe tot conturul, iar etansarea sa se realizeze cu garnituri in buna
stare. Din interiorul cabinei trebuie sa se verifice si sa se repare tapiseria, scaunul soferului, instalatia de
ventilatie, de incalzire, aparatura de bord, podeaua, etc.
In vederea vopsirii, se niveleaza mai intai portiunile reparate, partile inferioare se acopera cu materiale
anticorosive si apoi se face vopsirea conform tehnologiei adoptate.
In final cabina se echipeaza cu aparatura de bord, oglonzile retrovizoare, stergatoarele de parbriz,
instalatia electrica aferenta, etc.
2.1.12 Repararea si controlul radiatoarelor de racire
Instalatia de racire a motoarelor are rolul de a mentine motoarele la temperatura optima de functionare,
evitandu-se condensarea combustibilului din amestecul carburant, atunci cand motorul merge la o
temperatura prea scazuta, iar combustibilul condensat se scurge pe peretii cilindrilor, subtiaza si spala
uleiul, producand uzura prematura a cilindrilor, segmentilor si pistoanelor.
La radiatoare, in timpul exploatarii, pot aparea urmatoarele defectiuni:
- deformarea bazinelor din cauze accidentale;
- fisurarea ansamblarilor cu corpul radiatorului;
- fisurarea bazinelor;
- infundarea partiala a tevilor de racire si a bazinului inferior cu mal provenit din utilizarea apei murdare,
folosita la completarea nivelului apei in radiator;
- depunerea unei cruste de saruri pe peretii inferiori ai bazinelor si tevilor de racire din cauza apei cu
duritate mare (care contine calcar sau alte saruri); crusta de saruri este rea conducatoare de caldura si
schimbul de caldura dintre apa si exterior se face mai greu, motorul functionand supraincalzit;
- deformarea tevilor de racire din cauze accidentale;
- spargerea tevilor de racire.
Remedierile se fac in felul urmator:
- bazinele deformate se constata vizual si se repara, dezlipindu-le cu un ciocan de lipit incalzit, de pe
corpulradiatorului si indreptandu-le cu un ciocan de lemn, dupa care se lipesc la locul lor cu lipitura
moale;
- fisurarea cordonului de lipitura se constata vizual, prin prelingerile de apa care apar; se repara prin
lipire;
- fisurarea bazinelor se intampla mai rar si se constata vizual. Se repara prin peticire cu un petic din tabla
de alama cu grosimea de 1 2 mm, prin lipitura (alamire). Toate lucrarile de reparatii se fac cu radiatorul
demontat de pe automobil, dupa terminarea reparatiei facandu-se o proba de presiune asa cum se va
arata ulterior;
- infundarea cu mal se constata prin supraincalzirea motorului, apa circuland greu. Se remediaza facand
38

o racire in circuit deschis si anume: cu motorul mergand se dechide robinetul de golire, iar in orificiul de
umplere din bazinul superior se introduce apa de la robinet cu un furtun. Operatia dureaza pana cand apa
iese curata. Aceasta metoda prezinta dezavantajul ca daca dureaza prea mult, motorul mergand sub
temperatura de regim, combustibilul din amestecul carburant se condenseaza pe peretii cilindrului si
spala uleiul, subtiindu-l in acelasi timp;
- depunerea crustei de saruri poate fi evitata, daca in zonele cu apa dura, apa folosita este dedurificata cu
anumite substante, in general fosfati, inainte de folosire. Daca totusi s-a depus crusta pe toti peretii
camerelor de racire din bloc si chiulase, se procedeaza la dezincrustare. Se goleste instalatia de racire, se
demonteaza termostatul. Se introduce in instalatia de racire o solutie de apa 5% acid clorhidric sa 10%
soda caustica si petrol si se lasa circa 12 h. Se recomanda solutia acida care nu ataca materialele din care
sunt confectionate elementele instalatiei de racire. Se porneste apoi motorul si se lasa sa mearga la
ralanti 40 50 minute, dupa care se deschide robinetul de golire si se face o racire in circuit deschis cu
motorul functionand timp de aproape 15 minute. Se inchide robinetul, se umple instalatia de racire cu
apa si se face ultima spalare cu motorul in functiune inca 15 minute. Se goleste instalatia de racire si se
umple din nou cu apa curata:
- deformarea tevilor de racire se constata vizual si se incearca indreptarea, dezlipindu-se bazinul superior
si introducandu-se in tevile deformate o vergea de otel cu sectiunea putin mai mica decat a tevii de
racire. Operatia trebuie facuta cu atentie pentru a nu se fisura tevile. Aceeasi vergea poate fi utilizata si
pentru desfundarea tevilor infundate.
- fisurarea tevilor de racire se constata, mai intai, vizual prin scurgerile de apa care se observa. Se
demonteaza radiatorul de pe automobil, se astupa toate orificiile cu dopuri elastice, un singur dop avand
o teava pe care intra un furtun cu aer comprimat la o presiune de (0,25 . 0,50) 10 N/m2 pentru a nu
sparge tevile. Se introduce apoi radiatorul intr-un bazin cu apa si se da drumul aerului comprimat,
furnizat, de cele mai multe ori de o pompa pentru umflat cauciucurile. Acolo unde apar bule de aer
inseamna ca e o teava sparta. Pentru localizarea tevii respective, avandu-se in vedere ca tevile de racire
se afla asezate pe mai multe randuri, se scoate radiatorul afara, se dezlipesc bazinele si se verifica pe
rand din zona in care au aparut bulele de aer. Verificarea se face in felul urmator: se astupa fiecare teava,
pe rand, la un capat cu o pana (dop de lemn) fara a forta, iar la celalalt capat se introduce printr-o teava
calibrata aer comprimat, radiatorul fiind introdus in bazinul cu apa. Daca apar bule de aer inseamna ca
teava respectiva este sparta.
Remedierea unei tevi sparte se poate face in doua feluri:
- prin suspendarea tevii respective, adica astuparea ei cu dopuri la ambele capete, fiind scoasa astfel din
circuitul de racire. In general, se admite suspendarea a maximum 10% din tevile de racire. In caz contrar,
radiatorul nu mai poate evacua cantitatea necesara de caldura din apa, mai ales vara.
- prin lipirea tevii respective; se procedeaza in felul urmator: se introduce in teava respectiva o vergea de
otel incalzita, cu sectiunea putin mai mica decat a tevii si se dezlipesc cu ciocanul de lipit capetele tevii
din placile de baza. Vergeaua incalzita dezlipeste teava, si de pe aripioarele de racire, teava scotandu-se
usor cu un cleste special. Se remonteaza, lipindu-se cu lipitura moale capetele pe placile de baza. Se face
din nou proba la presiune, dupa care se lipesc benzile, facandu-se din nou proba la presiune.
Daca teava nu se poate repara, ea se poate inlocui cu alta, procedandu-se asa cum s-a aratat mai inainte.
2.1.13 Inlocuirea geamurilor
Operatia de inlocuire a geamurilor se face atunci cand geamurile sunt sparte, crapate sau si au pierdut
transparenta. La marea majoritate a automobilelor, geamurile sunt din cristal securizat, triplex si
39

plexiglas, pentru a se evita producerea de taieturi cu cioburi la spargerea lor. Foarte rar si numai in
cazuri extreme, se mai folosesc geamuri din cristal simplu, care insa trebuie cat mai repede inlocuite cu
geamuri din material corespunzator. Geamurile din cristal securizat se fabrica la dimensiunile si formele
necesare, dupa securizare ele nemaiputand a fi taiate. Celelalte materiale se taie astfel:
- se executa un sablon din tabla subtire, carton sau hartie groasa in forma geamului care trebuie taiat;
- se aseaza sablonul pe masa si deasupra placa de geam din care se va taia;
- se ung liniile de taiere cu petrol lampant;
- se taie geamul cu diamantul, urmarindu-se marginile sablonului;
- se impinge geamul la marginile mesei, partea exterioara fiind in consola, si se incepe sa se apese,
treptat, de-a lungul taieturii pana cand geamul crapa;
- se rupe geamul, ciocanindu-se usor pe crestatura cu manerul port diamantului sau cu un cleste pentru
despicat geamuri;
- se face o slefuire de degrosare a marginilor si apoi una de finisare. Grosimea geamului trebuie sa fie
identica cu a celui vechi, pentru a putea intra in garnitura de montare.
In general, succesiunea operatiilor pentru inlocuirea geamurilor este urmatoarea:
- demontarea ramei in care a fost geamul vechi;
- scoaterea completa a geamului vechi;
- montarea geamului nou in rama.
2.2 Materialele compozite n construcia automobilului
Cerinele actuale i de viitor n domeniul autovehiculelor privesc creterea eficienei
motorului, reducerea emisiilor nocive, reciclarea materialelor componente etc. Acestea impun schimbri
tehnologice importante, precum i apariia unei noi clase de autovehicule, care s fie ecologice, eficiente
din punct de vedere al vnzrii i economice n utilizare.
Pentru respectarea acestor cerine, domeniile n care sunt necesare noi tehnologii sunt:
- dezvoltarea de motoare de traciune cu randamentul mrit consum sczut de carburant
nsoit de creterea puterii motorului la capacitate cilindric mic;
- reducerea greutii totale a autovehiculului cu pn la 40%, obinut n special prin
reducerea greutii caroseriei i a structurii interioare;
- reducerea coeficientului aerodinamic al autovehiculului, printr-o form corespunztoare a caroseriei.
O parte dintre cerinele de mai sus pot fi satisfcute prin utilizarea n structura caroseriei a
materialelor noi i n special a materialelor compozite polimerice.
O structur modern a caroseriei unui autovehicul este constituit dintr-un asiu de rezisten din oel
nalt aliat sau din aliaje de aluminiu, la care se adaug panourile de caroserie (exterioare i interioare)
realizate din compozite polimerice. Exist i varianta folosirii unor panouri exterioare din aliaje de
aluminiu sau din oel inoxidabil, dar care din cauza preului de cost ridicat se utilizeaz doar n cazuri cu
totul speciale.
Compozitele polimerice care se utilizeaz n acest caz au drept elemente de ranforsare
structuri din fibr de sticl sau mai rar fibre de carbon i aramide, lungi i scurte.
Ca matrice a compozitului se utilizeaz materialele termoplastice, care sunt reciclabile i mai rar
materialele termorigide.
Marile societi constructoare de autovehicule, folosesc n mod uzual, cu foarte bune rezultate,
40

materialele compozite polimerice n construcia autovehiculelor.

Fig. 1.10 Componente ale unui autovehicul
realizate din materiale compozite

Materialele compozite au fost introduse progresiv n construcia autovehiculelor, volumul actual de

utilizare fiind deosebit de mare.
n Romnia, ARO Cmpulung Muscel folosete compozitele polimerice n construcia
caroseriei autovehiculelor de teren.
Dei exist i factori care pot opri folosirea pe scar larg a materialelor compozite (costuri
ridicate, programe de cercetare complicate, lipsa standardelor de testare etc.) totui, avnd n vedere
avantajele create de utilizarea acestor materiale, se va constata, la nivel mondial, o sporire considerabil
a aplicaiilor realizate din materiale compozite.
Perspectiva folosirii pe scar larg a unor asemenea materiale n Romnia impune efectuarea
41

unor cercetri care s completeze informaiile accesibile din literatura de specialitate.

Numrul mare de lucrri aprute n acest domeniu este datorat nu numai importanei pe care
o au materialele compozite ci, mai ales, complexitii problemelor lor de rezolvat.
2.3 PRINCIPII GENERALE PRIVIND ELABORAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE DE
RECONDIIONARE
Pentru proiectarea unui anumit produs, ct i pentru fabricarea acestuia, se urmrete a se da
caracteristicile necesare n ceea ce privete calitatea materialului, forma, dimensiunile, precizia i
calitatea de suprafa, n aa fel nct s corespund integral scopului pentru care a fost creat.
Toate caracteristicile care concur la obinerea unui produs de calitate, formeaz aa-numitele condiii
tehnice ce se execut, care de obicei se prescriu pe desenele de execuie ale acestora.
n cazul unei analize temeinice a desenului privind forma, precizia i celelalte condiii tehnice impuse,
urmat de alegerea metodelor de prelucrare care pot s le asigure, acestea, se obin piese ce vor garanta
funcionarea corect a ansamblului.
n timpul funcionrii, caracteristicile iniiale se modific datorit defectelor care apar, fie de natur
accidental, fie chiar ca urmare a unei exploatri i funcionri normale. i ntr-un caz i n cellalt
funcionarea produsului se nrutete aprnd necesitatea reparrii lui, ca urmare mai ales a uzurii
pieselor.
innd seama de natura, forma i mrimea uzurii, pe de o parte, iar pe de alt parte de calitatea
materialului, condiiile tehnice impuse acesteia i posibilitile existente n unitatea care efectueaz
repararea, se precizeaz metodele de recondiionare, stabilindu-se traseul tehnologic de recondiionare.
Fiecare organ de main, component al unui utilaj, funcioneaz n anumite condiii, aprnd un anumit
tip de uzur, de o anumit mrime, care n general se poate aprecia fr demontare, pe baza datelor
statistice existente.
Cunoscnd precis condiiile n care funcioneaz (natura frecrii, natura ajustajelor, calitatea materialelor
n contact, felul ungerii i natura lubrifiantului), se stabilesc anumite metode tehnologice de prelucrare,
fie pentru restabilirea dimensiunilor iniiale, fie pentru recondiionarea la o dimensiune de reparaie
(inferioar sau superioar dimensiunii nominale), metod denumit i recondiionarea la trepte de
reparaie.
Datorit unei practici ndelungate institutele de cercetri din domeniu au reuit s elaboreze, pentru o
anumit etap, tehnologii tipizate de reparaii pe grupuri sau separate.
Prin aceste tehnologii recondiionarea se stabilete a se face ntr-o anumit variant, care cuprinde
anumite metode de prelucrare. Condiiile concrete ale unitilor de reparat nu sunt ntotdeauna
corespunztoare prescripiilor din tehnologia tip stabilit, nct, aceste uniti se vd n imposibilitatea
folosirii recomandrilor. n acest caz se ntocmete de unitatea n cauz o variant tehnologic de
recondiionare n funcie de condiiile de care dispune, care s asigure totui condiiile iniiale impuse la
fabricarea piesei.
Datorit acestui aspect n cele ce urmeaz se stabilesc anumite principii generale de proiectare a
tehnologiei de recondiionare, impunndu-se, acolo unde este posibil, mai multe variante, pentru
proiectarea recondiionrii aceleiai piese.
42

2.3.1 Definirea, scopul i elementele procesului tehnologic de recondiionare

Fiind vorba despre un proces tehnologic, care trebuie s asigure o anumit precizie pieselor, n
decursul procesului tehnologic de recondiionare, utilajele supuse reparaiei parcurg mai multe etape,
ntr-o anumit ordine impus de desfurarea logic a procesului tehnologic, cum ar fi: pregtirea
utilajului pentru reparare, demontarea acestuia n ansambluri, subansambluri i piese componente,
splarea i sortarea pieselor, recondiionarea pieselor reparabile i nlocuirea celor nereparabile,
asamblarea i rodarea utilajului, recepia i vopsirea lui.
Prin proces tehnologic de reparaie se nelege partea din procesul de producie al unitii de reparaii,
care cuprinde totalitatea aciunilor ce se ntreprind pentru restabilirea formelor i dimensiunilor iniiale ce
se recondiioneaz sau prin realizarea unor dimensiuni noi, de reparaie, pentru realizarea calitii
suprafeelor, precum i realizarea caracterului iniial al ajustajelor asamblrilor uzate. Astfel, n procesul
de producie al unitilor de reparaie se ntlnete tehnologia demontrii utilajului, tehnologia
recondiionrii pieselor reparabile, tehnologia de reparaie a unor piese de mare uzur (buce, axe
simple, roi dinate etc.) i tehnologia asamblrii.
Procesele tehnologice de reparaie se elaboreaz n mai multe situaii i anume:
- cu ocazia recondiionrii unor piese pentru care nu sunt elaborate procese tehnologice tip, sau atunci
cnd dei acestea exist, posibilitile unitii de reparat nu permit aplicarea lor. n acest caz se ntocmesc
procese tehnologice de recondiionare prin metode existente care ns trebuie s asigure aceleai condiii
tehnice;
- atunci cnd pentru mbuntirea condiiilor de funcionare se face modificarea constructiv a unor
ansambluri la utilaje aflate n exploatare curent;
- n cazul cnd se schimb natura materialului (mai ales n cazul nlocuirii materialelor metalice cu
materiale nemetalice - de obicei materiale plastice sau compozite;
- atunci cnd se pune n aplicare o propunere de inovaie sau raionalizare privind natura materialului,
forma constructiv, sau modificarea tehnologiei de recondiionare.
Procesele tehnologice de recondiionare se ntocmesc n scopul de a stabili metoda de reparaie privind
demontarea, recondiionarea i asamblarea, care s asigure condiiile tehnice impuse, iar pe de alt parte
s fie i cea mai productiv (dintre metodele posibile de aplicare), s permit stabilirea normelor de timp
pe baza crora s se poat face calculul pentru necesarul de materiale, piese de schimb, scule i
dispozitive i n final, s permit calcularea preului de cost al reparrii.
Procesul tehnologic de recondiionare se execut la diferite locuri de munc.
Se numete loc de munc acea parte din suprafaa de producie care se utileaz cu cele necesare lucrului
ce se execut.
n general, procesul tehnologic este format din mai multe operaii.
Operaia este acea parte a procesului tehnologic de a crei efectuare rspunde unul sau mai muli
executani, pe un anumit loc de munc, acionnd asupra unui obiect sau a unor grupe de obiecte ale
muncii, n cadrul unei aceleiai tehnologii. Aadar, prin natura ei, operaia este legat de locul de munc.
De exemplu, rectificarea fusurilor paliere i manetoane ale unui arbore cotit la aceeai main (pe acelai
43

loc de munc), este o operaie cu toate c pentru rectificarea fusurilor-maneton, este necesar reglarea
mainii.
Operaia se poate executa cu o singur aezare sau cu mai multe aezri ale piesei care se prelucreaz la
locul de munc. Aezarea este acea parte a operaiei care se execut o singur dat la instalarea piesei pe
main n vederea prelucrrii (aezarea i fixarea executndu-se cu ajutorul unor dispozitive
corespunztoare). Piesa odat fixat poate ocupa diferite poziii distincte fa de maina-unealt.
Operaia este format din mai multe faze. Faza este acea parte a operaiei care se caracterizeaz printro singur aezare i poziie a piesei care se prelucreaz, cu aceleai unelte de lucru i acelai regim
tehnologic, obiectul muncii suferind o singur transformare tehnologic.
n exemplul dat privind rectificarea unui arbore cotit, rectificarea fusurilor paliere care se efectueaz
dintr-o anumit aezare i fixare, cu un anumit regim de lucru formeaz o faz a operaiei de rectificare,
rectificarea fusurilor-maneton fcndu-se ca o alt faz a operaiei de rectificare a arborelui cotit.
Dac aceste faze, n exemplul dat, se execut pe maini de acelai tip ns diferite, fiecare dintre ele vor
constitui o operaie.
Recondiionarea se face prin ndeprtarea sau aportul unei cantiti de material pn se aduce piesa la
forma dorit. Cantitatea de material depus sau care se ndeprteaz n cadrul unei operaii, poart
denumirea de adaos pentru operaia (sau faza) dat. Adaosul care trebuie ndeprtat sau depus ntr-o
faz se poate realiza ntr-o singur trecere sau mai multe treceri.
Trecerea este acea parte a fazei care se repet identic care cuprinde aciunile de ndeprtare sau de aport
a unui strat de material pe o suprafa, pstrndu-se neschimbat scula i regimul de lucru. Stabilirea
numrului de treceri depinde de muli factori printre care: mrimea adaosului la o faz, caracterul
recondiionrii, rigiditatea sistemului tehnologic (mai ales a sculei de lucru) etc.
Fazele se compun din mnuiri care reprezint totalitatea micrilor efectuate de executant n procesul de
pregtire sau realizare a lucrului. Mnuirile sunt aciunile auxiliare pentru aezarea i fixarea piesei n
dispozitiv, apropierea sculei de pies, pornirea i oprirea mainii, controlul piesei etc.
Micarea este cel mai simplu element al activitii executantului, fiind cea mai mic parte din mnuire
care poate fi msurat n timp (ntinderea braului spre maneta de pornire a avansului sculei, apsarea pe
buton sau pe manet, retragerea braului etc.).
La baza procesului tehnologic de recondiionare stau operaiile i n anumite situaii fazele de lucru.
2.3.2 Documentaia necesar elaborrii proceselor tehnologice de recondiionare
n momentul introducerii n reparaie a utilajului se ntocmete foaia de constatare general, iar dup
splare i demontare foaia de constatare detaliat. Aceast documentaie este necesar nu att pentru
ntocmirea tehnologiei de recondiionare, ct mai ales pentru stabilirea pieselor uzate, distruse complet,
sau lips, care vor fi recondiionate sau nlocuite.
1. Foaia de constatare general se ntocmete n momentul primirii n reparaie i cuprinde date care se
refer la:
- aspectul exterior al mainii, menionndu-se starea n care se gsete, dac anumite organe sau
subansamble sunt distruse sau lipsesc etc.;
- pe ct posibil precizia strii tehnice a motorului, transmisiei etc.;
44

- precizarea felului n care au fost executate ngrijirile tehnice i volumul de lucrri executat de la darea
n exploatare sau de la ultima reparaie;
- felul reparaiei ce urmeaz a se efectua;
- alte indicaii.
2. Foaia de constatare detaliat, n baza creia se face i antecalculaia reparaiei, trebuie s conin
date referitoare la lucrrile de efectuat, precum i date asupra necesarului de materiale i piese pentru
efectuarea reparaiei.
Pentru nlocuirea documentaiei tehnologice sub form de file tehnologice sau plane de operaii, n care
se precizeaz metodele de recondiionare i succesiunea lor, sunt necesare ca date iniiale, urmtoarele:
- desenele de execuie ale pieselor ce se recondiioneaz;
- desenele sau cotele suprafeele de uzur ale pieselor cu tolerane i abateri;
- desenele complete a subansamblului sau ansamblului din care fac parte piesa cu ajustajele recomandate;
- caracteristicile tehnice ale utilajului existent n unitatea de reparaie care execut recondiionarea;
- normele tehnice de control i recepie;
- volumul produciei (dat de tipul unitii de reparat).
a. Desenul de execuie reprezint una din datele iniiale cele mai importante pentru ntocmirea procesului
tehnologic de recondiionare.
Analiznd desenul de execuie a unei supape de admisie (fig. 1.1), se pot desprinde urmtoarele
concluzii:
-forma i dimensiunile piesei dau indicaii asupra utilizrii acesteia i sculelor necesare recondiionrii;
- suprafeele de prelucrat, calitatea i precizia acestora, dau indicaii privind metoda de recondiionare,
sculele necesare, suprafeele de aezare i fixare ale piesei i a dispozitivelor ce trebuie folosite;
- prin calitatea i precizia suprafeelor se prevd aparatele necesare verificrii.
Analiznd desenul urmtor se poate stabili pe baza dimensiunilor piesei c utilajul este de gabarit redus i
specializat (prelucrarea suprafeei nclinate de contact a supapei cu scaunul ei). Precizia i calitatea de
suprafa reclam o metod de prelucrare de precizie ridicat, cum ar fi rectificarea.
Aezarea i fixarea piesei se va face n buc elastic, maina avnd posibilitatea de nclinare pentru a
rectifica suprafaa conic a supapei (fig. 1.2).
Se poate preciza de asemenea, metoda de control a dimensiunilor, care poate fi prin control direct cu
ajutorul micrometrului, sau prin comparaie, cu ajutorul unui etalon folosind un ceas comparator cu
precizie de (0,01 - 0,001) mm.
b. Cu ajutorul desenelor sau a cotelor suprafeelor de uzur se stabilete metoda i traseul tehnologic de
recondiionare, cu ajutorul cruia se ntocmete fia tehnologic sau planul de operaii.
c. Desenele de ansamblu i subansamblu din care face parte piesa, sunt necesare pentru stabilirea
tehnologiei de demontare i montare a acesteia. Desenele conin date referitoare la dimensiunile de
gabarit, caracterul ajustajelor i precizia elementului de nchidere a lanului de dimensiuni. Caracterul
ajustajului de multe ori este dat n desenul de execuie.
d. Pentru ntocmirea unui proces tehnologic optim este necesar s se cunoasc caracteristicile tehnice
ale utilajelor existente, privind posibilitile de prelucrare din punct de vedere al dimensiunilor pieselor, a
preciziei pe care o poate asigura, a echipamentului tehnologic de care dispune etc. n baza listei utilajului
existent n unitatea de reparat i a caracteristicilor acestora, se ntocmete traseul tehnologic de
prelucrare, cu alte cuvinte se nominalizeaz metodele de prelucrare.
45

e. Punctul de control din unitatea de reparat trebuie s fie nzestrat cu norme de control i recepie.
Normele de control sunt necesare pentru trierea pieselor i constatarea defectelor pe care le prezint
dup demontare, stabilindu-se piesele bune, piesele pentru recondiionat i piesele rebut.
De asemenea, aceste norme stau la baza controlului interoperaional i final al produselor prelucrate. Pe
lng precizarea condiiilor tehnice pe care trebuie s le ndeplineasc piesele, se stabilesc metode i
aparatul sau instrumentul de control.
Normele de recepie stabilesc de asemenea condiiile tehnice privind ansamblul, subansamblul sau
produsul finit, piesele ce se recondiioneaz, precum i aparatura indicat n aa fel nct produsul s-i
recapete, pe ct posibil, parametrii de funcionare iniiali.
f. Volumul produciei reprezint de asemenea o dat iniial important pentru c, funcie de mrimea
acestuia, se vor stabili tehnologia de recondiionare prin fie tehnologice (n cazul unui volum mic de
producie, n cazul produciei individuale sau de serie mic la care nomenclatura produciei este foarte
variat), sau se ntocmesc plane de operaii (n cazul unei producii de serie mijlocie sau mare, cu o
nomenclatur ceva mai redus, la un volum de producie mare).
Restabilirea dimensiunilor iniiale ofer o rezolvare corespunztoare pentru repararea mbinrilor
deoarece nu se limiteaz interschimbabilitatea pieselor iar sigurana funcionrii este meninut. n
procesul de reparare a mainilor restabilirea formei i dimensiunilor iniiale ale pieselor se realizeaz prin
sudare, metalizare, acoperire electrolitic sau deformare plastic.
ncrcarea prin sudur cu material de adaos a pieselor uzate constituie cea mai rspndit metod
folosit n procesul de reparaie. La refacerea pieselor prin sudare se pot depune straturi cu grosimi
apreciabile.
Metalizarea prin pulverizare este o alt metod care se folosete la refacerea pieselor uzate. Metalul
topit este pulverizat de aerul comprimat ceea ce face ca piesa s nu se nclzeasc prea mult iar
materialul de baz nu sufer modificri.
Prelucrarea prin deformare plastic const n refacerea suprafeelor uzate prin redistribuirea materialului
piesei. n practica reparaiilor acest procedeu se realizeaz prin ntindere, comprimare sau refulare,
datorit plasticitii pe care o au metalele n stare nclzit, iar unele chiar la rece.
Aplicarea n procesul de reparaie a metodei de restabilirea a formei i dimensiunilor iniiale este mai
indicat deoarece d posibilitatea s se pstreze valoarea jocului optim i a jocului maxim admis.

46

3. EXECUTAREA LUCRRILOR DE SUDUR PENTRU REPERELE NEDEMONTABILE

3.1 Lucrri de reparare a caroseriilor cu ajutorul sudurii
Una dintre cele mai importante cauze care produc zgomote este desfacerea punctelor de sudur la
elementele caroseriei asamblate prin sudare.
Aceasta se remediaz fie prin sudare pin puncte, dac poziia permite, fie prin sudare sub form de
puncte. Dac elementele asamblate au o grosime mai mare, se poate folosi punctarea i prin sudare cu
arc electric, deoarece dac elementele de asamblare sunt subiri, sudarea cu arc electric poate duce la
arderea materialului.
Datorit ptrunderii apei n caroserie prin podea se deterioreaz stratul din material anticoroziv i,
respectiv, pragurile i pasajul roilor. Zonele corodate se nlocuiesc cu elemente corespunztoare din
tabl prin sudare.
La orice element care a suferit deteriorri trebuie s se ndeprteze mai nti vopseaua, deoarece sub
stratul de vopsea mai pot fi defecte ascunse. Vopseaua i straturile de chit de sub ea se ndeprteaz pn
ce tabla ajunge la luciu metalic.
Deoarece sunt mai multe cauze care produc deformarea pieselor de tabl, i metode folosite pentru
reparaie sunt diferite. Cele mai ntlnite situaii i moduri de remediere sunt:
- cnd tabla este turtit, dar nu se ntinde, panourile sau piesele respective se ndreapt fr demontare,
prin mpingerea cu mna a prii deformate, cnd acest lucru este posibil, sau prin sudarea unei srme n
zona nfundat, i apoi trgndu-se de srm n sus pn cnd dispare deformarea, dup care srma se
taie;
- cnd tabla este turtit i apar fisuri pe margini se folosete metoda de ndreptare la cald, dup care se
sudeaz fisurile, pliindu-se i cordoanele de sudur ale fisurilor.
Deformarea panourilor laterale la caroseriile metalice se datorete tamponrii lor. Primul lucru ce trebuie
fcut este de a se determina gradul i felul deteriorrii, n funcie de aceast constatare stabilindu-se i
modul de reparare. Modul de reparare depinde, n primul rnd, de felul deformrii, i anume, dac ea s-a
produs cu sau fr ntinderea materialului, lucru ce se constat prin mpingerea la loc a tablei. Cnd
deformarea s-a produs fr ntinderea sau ruperea suprafeei materialului, ndreptarea se poate face pe
loc, fr a fi nevoie de demontarea cptuelii n zona corespunztoare interioar a caroseriei.
Soluia cea mai simpl const n sudarea unei srme n fundul adnciturii, tragerea de srm pn cnd
materialul este ndreptat i panoul i-a cptat forma iniial, dup care se taie srma i se pilete locul
respectiv.
n cazul deformrilor prea mari este nevoie s se pun petice la panouri, atunci cnd s-au rupt buci de
47

material sau cnd se constat poriuni corodate. Procesul tehnologic de peticire este urmtorul:
- se taie zona deteriorat cu un foarfece de tinichigerie, cutnd s i se dea o form ct mai regulat;
- se ndreapt restul panoului, inclusiv marginile tieturii;
- se face un ablon de hrtie mai groas sau din carton dup marginile tieturii;
- se taie peticul de tabl de aceeai grosime cu cea a panoului;
- se ndreapt marginile peticului;
- se fixeaz peticul n tietur prin cteva puncte de sudur;
- se face sudarea complet a peticului pe poriuni intercalate pentru a nu se nclzi i deforma prea mult
panoul i peticul n zona cordonului de sudur;
- se ndreapt toat zona sudat;
- se pilete cordonul de sudur.
Aripile care au suferit deformri adnci i cu rupturi se repar astfel:
- se monteaz aripa, se ndreapt i se sudeaz poriunile rupte sau crpate din afara zonei accidentate;
se confecioneaz apoi un ablon din carton sau placaj dup o arip bun, pentru a se da celei tamponate
o form ct mai apropiat de cea original;
- se bate cu ciocanul de bombat, inndu-se contra cu nicovala de mn n zonele n care apar diferene
fa de ablon.
Dac o parte din arip este deteriorat i nu se mai poate repara, se ndreapt nti aripa ntreag, se taie
bucata ce nu se mai poate repara i se pune n locul ei, prin sudur, un petic corespunztor. Cnd nu se
poate obine o netezire corespunztoare a zonei deformate, din cauza prea multor petice sau cordoane
de sudur, se aplic un strat de lipitur moale cu ciocanul de lipit, care se netezete apoi cu o pil fin i
cu o pnz abraziv. Dup reparare aripile se monteaz nti provizoriu i, dup o eventual ajustare, se
aeaz garnitura de etanare ntre arip i caroserie i se strng definitiv uruburile.
Cnd aripa este rupt i lipsete o bucat, se ndreapt, se taie un petic de tabl de aceeai grosime cu
aripa, apropiat ca mrime de bucata lips, se prinde n cteva puncte de sudur, se ndreapt i se
bombeaz dup profilul aripii, apoi se sudeaz complet. Se netezesc prin pilire cordoanele de sudur.
Dac n timpul tamponrii s-a rupt garnitura cheder, ea se nlocuiete complet.
Constructiv, pragul podelei, la majoritatea caroseriilor de autoturisme, este realizat din tabl ambutisat
sub form de cheson nchis, care face legtura, de-a lungul podelei, ntre stlpul din spate, stlpul central
i stlpul din fa, acoperind practic toat distana dintre cele dou aripi.
Dac poriunea defectat a pragului este mic, aceasta se poate repara prin peticire, dar n cazul cnd
aceasta se ntinde pe o suprafa mai mare sau cnd coroziunea apare simultan n mai multe locuri, se
recomand nlocuirea pragului.
Pentru nlocuirea unui prag se procedeaz astfel:
- se scot toate uile i scaunele de pe partea pragului de nlocuit;
- se scot toate piesele ornamentale exterioare i interioare de pe prag, inclusiv covoarele de cauciuc i
mbrcmintea interioar a stlpului;
- se acoper cu o plac de azbest umed toate adaosurile de cauciuc nedemontabile de pe stlpi i
planeul podelei, pentru a preveni deteriorarea lor de la cldura lucrrilor de sudare;
- se topete aliajul de netezire care acoper custura de sudur ce unete captul posterior al laturii
exterioare a pragului inferior al stlpului din spate, dup care se taie cordonul de sudur; n funcie de
48

natura nlocuirii, aceasta se taie fie cu dalta, fie cu ferstrul mic.

Prinderea laturii interioare a pragului de marginile longitudinale ale planeului n cazul caroseriilor
autoportante sau de traversele podelei la alte tipuri constructive, se realizeaz, de obicei, prin sudare.
Desfacerea acestor legturi se recomand a se face tot cu o dalt ngust i cu un unghi ascuit.
Operaia este mult uurat dac punctele de sudur sunt, n prealabil, gurite cu un burghiu de diametru
mic, de 3-4 mm. Folosind ca operaie ajuttoare gurirea,se menajeaz mult marginile podelei,
eliminndu-se o mare parte din lucrrile ulterioare de ndreptare i netezire.
Unele automobile i, mai ales, autobuze, au n loc de aripi un panou unilateral simplu, confecionat din
tabl, fixat prin uruburi de caroserie , sau sudat. Ele se pot deforma sau rupe din cauza unei tamponri,
se pot coroda sau se pot fisura. Fisurile sau crpturile se repar prin sudare, becul folosit fiind n funcie
de grosimea tablei. Dup sudare cordonul de sudur se polizeaz. n caz de corodare, dac zona este
mai mic, se taie poriunea respectiv i se pune un petic din tabl la fel ca n cazul reparrii rezervorului
de combustibil. n cazul deformrii, dac ea este mai mic, se ndreapt pe loc, dac nu, nu se
demonteaz. Toate operaiile de reparaie se fac cu roata respectiv demontat.La capot i masc pot
aprea deformri din cauze accidentale: pot aprea crpturi att la tabl ct i la mbinrile sudate.
Repararea se face la fel ca i la celelalte elemente de tabl ale caroseriei.

3.2 Tipuri de sudur

Procedee de sudare.
Se deosebesc dou procedee de sudare:
sudarea prin topire;
sudarea prin presiune.
Sudarea prin topire este procedeul de mbinare a dou sau mai multe piese prin topirea local a acestora,
cu sau fr material de adaos. Metoda se poate realiza cu gaze (sudura oxiacetilenic), cu arc electric, cu
hidrogen atomic i aluminotermic.
Sudarea prin presiune este metoda de sudare realizat fr adaos de material, cnd materialele ce
urmeaz a fi mbinate se aduc n stare plastic i apoi sunt presate prin procedee mecanice.
Sudarea prin presiune se poate realiza:
- electric, prin rezisten;
- prin forjare;
- cu gaze;
- aluminotermic prin presare.
n construciile metalice se folosesc cel mai adesea sudarea cu arc electric, sudarea prin presiune i
sudarea oxiacetilenic.
Alegerea procedeului de sudare se face innd seama de urmtoarele criterii:
- materialele sudate;
49

- utilajul folosit;
- condiiile de funcionare ale organului de main.
Sudarea constituie unul din cele mai sigure si expeditive procedee de asamblare, fiind aplicat pe larg la
realizarea ansamblurilor din tabla groasa sau subire, profile, bare, srm etc. Rspndirea acestui
procedeu de asamblare se explic i prin faptul c preul de cost al mbinrii este sensibil mai sczut
dect cel al mbinrilor obinute pe alte ci.
Mai departe sunt prezentate principalele procedee de sudare:
sudarea manuala cu electrozi metalici nvelii;
sudarea electric prin rezisten, prin puncte,
sudarea manuala prin topire cu arc electric,
sudarea automat sub strat de flux,
sudarea n mediu de gaz protector,
sudarea n mediu de abur,
sudarea n baie de zgur,
sudarea prin topire cu gaz,
sudarea electrica prin presiune,
sudarea in linie,
sudarea prin frecare,
sudarea prin explozie.
3.2.1 Sudarea manual cu electrozi metalici nvelii reprezint unul dintre cele mai rspndite procedee
de asamblare prin sudare, datorit simplitii sale i rspndirii utilajelor de sudare.
Electrozii metalici nvelii sunt vergele metalice, confecionate din materiale cu compoziia chimic
identica sau apropiat de cea a metalului de baz ( materialul pieselor ce se sudeaz ). Vergelele metalice
sunt acoperite cu un nveli alctuit din pulberi care au rolul de a uura amorsarea i ntreinerea arcului
electric, precum i protecia bii de sudur mpotriva oxigenului din atmosfer.
Conducerea electrodului n timpul sudrii ( Fig.1) se realizeaz prin imprimarea simultan a trei micri:
o micare de deplasare axial 1, pe msur ce electrodul se consum, astfel nct lungimea arcului s se
menin constant ( variaiile lungimii arcului electric conduc la variaii de tensiune, variaii de intensitate
i, deci, la depuneri neuniforme );
o micare de deplasare n lungul custurii, 2;
o micare de deplasare transversala 3 n vederea obinerii limii custurii i depunerii uniforme a
metalului ( formrii solzilor custurilor )

mbinrile se pot obine prin custuri continue, fragmentate sau prin puncte de sudur. Ansamblurile
obinute cu custuri continue pot rezista unor solicitri importante i au asigurat etaneitatea.
Un mare dezavantaj al sudrii cu electrozi metalici nvelii l constituie faptul c oxigenul din spaiul
nconjurtor ptrunde n baia de metal topit i provoac oxidarea acesteia. Acest neajuns este deosebit
de accentuat n cazul sudrii unor materiale deosebite cum sunt oelurile aliate i metalele, aliajele ne
feroase. Pentru a se nltura acest neajuns au fost puse la punct procedee de sudare la care arcul electric
arde protejat de un gaz protector. Aceste procedee sunt cunoscute sub denumirea general de sudare cu
50

arc electric n mediul protector de gaze. Gazele folosite n acest scop sunt de obicei argonul, bioxidul de
carbon sau amestecul lor.
3.2.2 Sudarea electric prin rezisten, prin puncte constituie unul dintre cele mai rspndite procedee
de sudare n lucrrile de asamblare. Acest procedeu este folosit frecvent la mbinarea tablelor, profilului
i srmelor subiri.
Sudarea se realizeaz prin strngerea pieselor ntre doi electrozi din cupru i trimiterea n circuit a unui
curent electric cu intensitate foarte mare.
Datorit rezistenei electrice de contact dintre piesele sudate, se dezvolt o mare cantitate de cldur
care produce topirea locala a materialului pieselor i prin solidificarea nucleului topit astfel format se
obine un punct de sudur ( Fig.2 ).
3.2.3 Sudarea prin puncte se utilizeaz pentru table subiri pn la 10mm i se folosesc electrozi metalici
fixai n cletii mainii de sudat prin puncte. Productivitatea este destul de bun, prin acest procedeu
putndu-se realiza n jur de 2000 de puncte/minut.
Metoda se folosete n general pentru sudarea platbandelor sau a profilurilor matriate i a casetelor de
protecie a mecanismelor podurilor rulante.
Sudarea se execut cu ajutorul unor maini stabile sau cu dispozitive de sudat (cleti, pistolete)
portative.
Acestea din urm permit sudarea n poziii dificile, ca de exemplu, direct pe piesele asamblate de
dimensiuni mari cum sunt asiurile autovehiculelor. Prin alegerea corespunztoare a formei electrozilor i
a braelor care i susin, se pot realiza cele mai variate lucrri de asamblare ( Fig.3).

3.2.4 Sudarea manual prin topire cu arc electric (Fig. 4)

n acest caz, calitatea sudurii este influenat de pregtirea i de disponibilitatea sudorului.
Productivitatea este sczut. Metoda se aplic pentru toate tipurile de custuri, indiferent de poziia
acestora.
3.2.5 Sudarea automat sub strat de flux (Fig.5)
La acest tip de sudare calitatea sudrii este mult superioar sudrii manuale, consumul de energie
electric este mult redus, iar productivitatea este superioar. n cazul sudurilor scurte sau pe contururi
curbate i greu accesibile se utilizeaz sudura semiautomat. Sub flux cu tub flexibil, caz n care
conducerea arcului electric se face manual.
Prin acest procedeu de sudare se realizeaz custuri drepte, de lungime relativ mare, sau custuri
circulare, orizontale, puin nclinate.
51

3.2.6 Sudarea n mediu de gaz protector (Fig.6)

n acest caz, arcul electric poate fi supravegheat, productivitatea este mai mare i costul mai redus.
La sudarea tablelor subiri, mai ales dac acestea sunt realizate din oeluri inoxidabile termorezistente,
aceast metod este destul de eficient. Drept gaz protector se utilizeaz bioxidul de carbon la sudarea
oelurilor, iar pentru sudarea cuprului se folosete argon sau azot.
3.2.7 Sudarea n mediu de abur (Fig.7)

Fa de procesul anterior, acesta prezint avantajele consumului redus de energie electric i o

productivitate superioar. Procedeul este folosit la remedierea pieselor cu coninut redus de carbon.
3.2.8 Sudarea n baie de zgur (Fig.8)

Curentul electric trece cu ajutorul electrozilor prin baia de zgur i prin metalul topit la piesele de sudat.
Metoda este folosit la sudarea pieselor de grosime mari. Procedeul permite realizarea unor piese
complexe alctuite din elemente forjate, turnate-forjate sau matriate.
3.2.9 Sudarea prin topire cu gaz (Fig.9)
La acest procedeu, drept combustibil este folosit de obicei acetilena, iar ca material de adaos folosesc
srme care au compoziia chimic apropiat de a materialului de baz.
Procedeul este folosit la sudarea tablelor subiri cu grosimea sub 4mm, precum i sudarea neferoase.
3.2.10 Sudarea prin presiune (Fig.10)
Sudarea prin acest procedeu se face fr adaos de material i se poate realiza dou variante:
a) sudarea prin refulare;
b) sudarea prin topire intermediar.
Procedeul are o mare productivitate i este indicat n cazul produciei de serie. Este folosit la sudarea
pieselor n form de bare, evi, ine de cale ferat, armturi pentru beton armat care au seciuni variate ca
form i mrime.

Sudarea n linie este un procedeu asemntor sudrii prin puncte cu deosebirea ca n locul electrozilor
se folosesc role apsate pe piesele care se sudeaz.(Fig.11).
52

Circuitul de sudare, compus din piesele sudate i role, este alimentat cu curent electric de mare
intensitate, la fel ca n cazul sudrii prin puncte. Prin deplasarea relativa a rolelor faa de piese se obine
o linie de sudur, alctuit de fapt, din punct de sudur parial suprapus.
Ca i electrozii folosii la sudarea prin puncte, rolele sunt confecionate din materiale de baz de cupru,
bune conductoare de electricitate i cldur, i sunt rcite forat cu apa.
Sudarea in linie are un domeniu de rspndire mai restrns dect sudarea prin puncte din cauza unor
dificulti legate de aplicarea rolelor pe pies, din cauza uzrii accentuate a rolelor i datorit costului
mai mare al utilajului.
Totui sudarea in linie prezint o serie de avantaje dintre care doua sunt importante :
- rezistena mecanic a mbinrii este mai mare dect cea a unei suduri prin puncte;
- sudura n linie poate asigura etaneitatea.
Mainile de sudat n linie sunt acionate mecanic, fora de apsare obinndu-se cu dispozitive
pneumatice sau hidraulice. Sudarea n linie se aplic la asamblarea rezervoarelor de combustibil, tobelor
de eapament i caroseriilor autovehiculelor, a radiatoarelor din tabl, a cuvelor mainilor de splat, a
carcaselor de diferite tipuri.
3.2.11 Sudarea prin frecare (Fig.12)
Prin acest procedeu se obin asamblri cu caracteristici mecanice superioare. Spre deosebire de sudarea
prin rezisten, la acest procedeu puterea specific utilizat este de 8-10 ori mai mic. Este utilizat la
sudarea oelurilor cu aceeai compoziie chimic sau cu compoziii diferite, precum i la sudarea
oelurilor de scule cu alam sau cu aluminiu.
3.2.12. Sudarea prin explozie (Fig.13)
Procedeul are o productivitate ridicat i consum de energie redus. Este folosit la sudarea pieselor din
materiale diferite i la placarea i sudarea evilor de plcile tubulare.
Sudarea manual cu arc electric
Este un procedeu foarte utilizat n construciile sudate. Amorsarea arcului electric se realizeaz prin
apropierea electrodului de pies. Operaia se poate executa folosind curent continuu sau curent
alternativ. Cnd se folosete curent alternativ se folosete numai electrozi nvelii, pentru o mai bun
protecie mpotriva aciunii azotului i oxigenului atmosferic.
La arcul de curent continuu se dezvolt la anod o mai mare cantitate de cldur, datorit emisiei
puternice de electroni de la catod.
La sudare este necesar o mare cantitate de cldur pentru topirea materialului piesei. De aceea, piesa se
leag la polul pozitiv i electrodul la cel negativ.
Tensiunea necesar amorsrii arcului este de 60-80V, iar tensiunea de meninere a arcului este 40-50V,
pentru electrozi de crbune, i de 25V pentru electrozi metalici.
Trecerea materialului de adaos se face totdeauna n sensul electrod-pies, indiferent de polaritatea
electrozilor.Acest lucru se realizeaz prin scurgerea metalului electrozilor sub form de picturi n zona
de asamblare.
53

Datorit temperaturilor foarte nalte la care are loc operaia, metalul devine foarte activ din punct de
vedere chimic i reacioneaz intens cu oxigenul i azotul din aer. De aceea, se recomand s fie folosii
electrozii nvelii.
Utilaje de sudare
Se pot folosi surse de curent continuu i curent alternativ. Surse de curent trebuie s fie reglabil i s
poat produce o tensiune de amorsare a arcului electric de 50-60V.
a) Surse de curent continuu pot fi:
- surse rotative-convertizoare i agregate de sudare;
- surse statice-redresoare de sudare.
Generatorul de curent electric este antrenat de un motor electric de curent alternativ.
b) Sursele de curent alternativ.
Pentru a obine curentul alternativ necesar este folosit un transformator pentru sudare. El este un
transformator de putere monofazat care are o tensiune secundar i poate asigura aprinderea i arderea
stabil a arcului electric.
Transformatorul de sudare are caracteristicile exterioare cobortoare, ceea ce poate asigura variaiile
regimurilor de sudare n limitele necesare.
Conductoarele electrice care alimenteaz electrodul i piesa au o seciune mare i se numesc cabluri de
sudare.
c) Port electrodul.
Are forma constructiv de clete i este folosit pentru prinderea electrodului de sudare. El are greutate
mic, suprafa de prindere mare, i mnerul izolat pentru a evita electrocutarea lucrtorului.
d) Clemele de contact.
Asigur legtura electric a piesei cu sursa de curent electric. Ele nu trebuie s se nclzeasc i trebuie
s asigure un contact bun cu piesa.
e) Masca de sudare.
Are rolul de a proteja faa i ochii lucrtorului de efectele radiaiilor arcului electric. Sticla montat n
locaul ce permite vizualizarea sudurii are culoarea verzui-nchis.
Sudarea manual cu arc necat (cu arc scurt)
Este executat cu electrozi cu nveli gros, greu fuzibil. La acest procedeu productivitatea este mai
mare.
Electrodul are nveliul mai gros metalul se topete mai uor, iar n vrful electrodului se formeaz o
scobitur n interiorul creia se dezvolt arcul electric.
n aceast situaie, cldura arcului este transmis direct i astfel, mai profund, i se realizeaz i topirea
metalului piesei. De aceea consumul de electrozi este mai mic.
Un alt procedeu de sudare este sudarea cu fascicul de electrozi. Operaia se execut prin legarea
mpreun a mai multor electrozi, iar dup prinderea lor n portelectrod sudarea se execut la fel ca la
sudarea cu un electrod.
Fasciculul de electrozi poate arta ca n (Fig.14).
Electrozii sunt legai n fascicul prin punct de sudur la captul ne-nvelit. Dup ce primul electrod se
topete parial, arcul trece la cel de-al doilea electrod din fascicul. Deoarece electrozii sunt pe rnd
strbtui de curent electric, crete i productivitatea operaiei de sudare.
Sudarea automat
54

Prezint avantajul realizrii unei suduri uniforme i de mai bun calitate, adncimea de sudur fiind mult
mai mare (Fig.15).
Aparatul de sudur automat se compune din:
- tractorul de sudur;
- cofretul instalaiei de distribuie;
- transformator de sudur;
- ine de ghidare;
- dispozitive de fixare a pieselor.
Metoda automat de sudare se aplic pentru lungimi mari de sudur, atunci cnd accesul la locul de
sudare este uor, pentru lucrri de cazangerie i pentru sudarea grinzilor cu inim plin.
Productivitatea este de 10-20 de ori mai mari dect la sudarea manual.
Sudarea oxiacetilenic
Cldura necesar pentru sudare este obinut prin arderea acetilenei n oxigen.
Aparatul de sudur este format din:
- cap de sudur;
- generator de acetilen;
- butelie de oxigen.
La sudarea oxiacetilenic se produc modificri structurale n zona sudurii i de aceea procedeul este
folosit numai pentru construcii metalice secundare sau pentru construcii din elemente subiri care nu
pot fi sudate electric.
Procedee de reducere a deformaiilor
Exist diferite procedee practice care limiteaz la minimum deformaiile finale ale pieselor sudate i
anume:
- nclzirea uniform a pieselor de sudat;
- sudarea n trepte ntoarse pe poriuni de cte 200-400mm din cordonul de sudur; dac sunt mai multe
straturi, acestea se decaleaz i se sudeaz fiecare n sens invers stratului anterior;
- ordinea raional de aplicare a custurilor, astfel la sudarea unui profil I cu tlpi late (Fig.16.), dac se
execut nti ambele suduri 1 i apoi ambele suduri 2, piesa se nconvoaie; dac sudurile 1 i 2 se
sudeaz alternativ, piesa rmne dreapt;
- sudarea n mai multe straturi. Se va evita extinderea zonei deformaiilor plastice la depunerea
straturilor ulterioare, deoarece n acest caz cresc deformaiile remanente;
- ciocnirea custurilor la rece i mai ales la cald;
- utilizarea sudurilor discontinue atunci cnd intervalele dintre custuri sunt mai mari;
- aplicarea unei fore exterioare care produce deformaii de sens contrar celor care se ateapt n timpul
sudrii.

Formarea fisurilor
55

n timpul sudrii apar uneori fisuri n sudur sau n zonele nvecinate. Unele fisuri apar n timpul cnd
metalul trece prin zona de temperatur corespunztoare fragilitii la cald (1300 grade); acestea se
numesc fisuri la cald; ele apar n general spre rdcina sudurii sau n locurile unde sudura nu este
suficient ptruns. Sulful i unele elemente de aliere, ca nichelul, favorizeaz apariia fisurilor la cald.
Fisurile care apar n timpul rcirii, dup terminarea cristalizrii, se numesc fisuri la rece. Acestea se
produc ndeosebi n metalul de baz, lng cordonul de sudur, datorit modificrilor structurale, cu
schimbri de volum.
Fisurile sunt provocate de calitatea necorespunztoare a oelurilor ce se sudeaz n special cnd se
utilizeaz electrozi care nu corespund oelului respectiv, cnd materialul de baz conine impuriti sau
cnd procesul de sudare nu este bine condus. Controlul n privina fisurilor trebuie fcut cu mare atenie,
deoarece fisurile la cald se observ greu cu ochiul liber; acestea apar abia n timpul exploatrii i pot
provoca accidente.
3.3 Controlul calitii sudurilor
La construciile metalice sudate se fac urmatoarele operaii de verificare i de control:
- verficarea dimensiunilor fiecrei piese sudate i a poziiei ei relative n ansamblul mbinrii;
- examinarea i verificarea cordoanelor de sudur;
- verificarea calitii sudurii.
Dimensiunile i poziia relativ se verific prin msurri, verificri cu abloane i examinarea exterioar.
Cordoanele de sudur se verific prin msurri cu abloane de control i se examineaz la exterior cu
ochiul liber i cu lupa.
Calitatea sudurii se verific prin ncercarea epruvetelor prin guri de control i prin examinarea cu raze
Roentgen, raze gama sau cu unde ultrasonice.
Controlul aplicat n scopul detectrii defectelor unor piese sau a unor asamblri este cunoscut sub
denumirea general de control defectoscopic el se poate efectua, prin distrugerea piesei sau mbinri
controlate denumindu-se control distructiv, sau fr distrugerea acestora denumindu-se control
nedistructiv.
Controlul defectoscopc distructiv se aplic prin sondaj i are dezavantajul c obiectele
controlate i pierd utilitatea. O rspndire mult mai larg o are controlul defectoscopic nedistructiv.
El se poate efectua prin simpla observare cu ochiul liber sau cu o lup, sau cu ajutorul unei aparaturi
specializate.
Prin examinare vizual se pot constata:
- uniformitatea sudurii;
- existena unor defecte de dimensiuni mari la suprafaa sudurii sau n vecintatea ei : crpturi, stropi,
cratere, crestturi etc.
Controlul efectuat cu aparatur de control defectoscopic nedistructiv are un domeniu de aplicabilitate
mult mai larg deoarece poate pune n eviden cu o mare precizie defectele situate att la suprafaa ct i
in interiorul pieselor.
Alegerea metodei optime de control se face pe baza tipului de defecte urmrite i n special pe baza
locului unde sunt amplasate defectele astfel :
* pentru punerea in eviden a defectelor de suprafa se folosesc: controlul cu substane penetrante i
controlul cu pulberi magnetice;
56

* pentru punerea n eviden a defectelor interioare se folosesc: controlul cu ultrasunete i controlul cu

radiai penetrante (tabelul 1).
3.4 Norme de tehnica securitatii muncii la efectuarea lucrarilor de asamblari nedemontabile
Fiecare lucrtor trebuie s i desfoare activitatea n conformitate cu pregtirea i instruirea sa, precum
i cu instruciunile primite din partea angajatorului, astfel nct s nu expun la pericol de accidentare sau
mbolnvire profesional att propria persoan, ct i alte persoane care pot fi afectate de aciunile sau
omisiunile sale n timpul procesului de munc.
1) n mod deosebit, n scopul realizrii obiectivelor prezentate, lucrtorii au urmtoarele obligaii:
a) s utilizeze corect mainile, aparatura, uneltele, substanele periculoase,echipamentele de transport i
alte mijloace de producie;
b) s utilizeze corect echipamentul individual de protecie acordat i, dup utilizare, s l napoieze saus
l pun la locul destinat pentru pstrare;
c) s nu procedeze la scoaterea din funciune, la modificarea, schimbarea sau nlturarea arbitrar a
dispozitivelor de securitate proprii, n special ale mainilor, aparaturii, uneltelor, instalaiilor tehnice i
cldirilor, i s utilizeze corect aceste dispozitive;
d) s comunice imediat angajatorului i/sau lucrtorilor desemnai orice situaie de munc despre care au
motive ntemeiate s o considere un pericol pentru securitatea i sntatea lucrtorilor, precum i orice
deficien a sistemelor de protecie;
e) s aduc la cunotin conductorului locului de munc i/sau angajatorului accidentele suferite de
propria persoan;
f) s coopereze cu angajatorul i/sau cu lucrtorii desemnai, att timp ct este necesar, pentru a face
posibil realizarea oricror msuri sau cerine dispuse de ctre inspectorii de munc i inspectorii
sanitari, pentru protecia sntii i securitii lucrtorilor;
g) s coopereze, att timp ct este necesar, cu angajatorul i/sau cu lucrtorii desemnai, pentru a
permite angajatorului s se asigure c mediul de munc i condiiile de lucru sunt sigure i fr riscuri
pentru securitate i sntate, n domeniul su de activitate;
h) s i nsueasc i s respecte prevederile legislaiei din domeniul securitii i sntii n munc
imsurile de aplicare a acestora;
i) s dea relaiile solicitate de ctre inspectorii de munc i inspectorii sanitari.
2) Obligaiile prevzute la alin. (1) se aplic, dup caz, i celorlali participani la procesul de munc,
potrivit activitilor pe care acetia le desfoar.
Pentru a evita apariia accidentrilor n timpul lucrului i pentru realizarea operailor n condiii optime
deprecizie i siguran trebuie respectate urmtoarele norme:
-sudorii trebuie s cunoasc modul de manipulare al utilajului de sudare, procesul tehnologic si normele
de protecia munci;
- pentru a evita electrocutarea tensiunile de mers in gol ale surselor de curent pentru sudare nu trebuie s
depeasc 80 V;
- carcasele aparatelor, dispozitivelor i construciilor ca re se sudeaz trebuie s fie legate la pmnt;
- nu se vor folosi conductori improvizai, cu contacte i legturi slbite i necorespunztoare intensitii
curentului electric;
57

- port electrodul va fi izolat iar resturile de electrozi ndeprtate imediat ce operaia a fost ncheiat;
- surele de curent electric se scot de sub tensiune chiar n pauzele de lucru;
- n timpul lucrului se vor purta mnui izolante iar daca se lucreaz pe sol umed se vor folosi covoare
din cauciuc;
- n zona de lucru vor fi ndeprtate materialele inflamabile pentru a ndeprta pericolul izbucnirii
incendiilor;
- pentru ca emisia de raze ultraviolete este periculoas pentru ochi si pentru piele se va folosi echipament
de protecie format din mti i ecrane, mnui, oruri i jambiere din piele sau azbest;
- pentru protecia mpotriva gazelor nocive i a fumului emis n timpul procesului tehnologic atelierul
trebuie prevzut cu o bun ventilaie i aspiraie local;
- carbidul se depoziteaz n ncperi uscate, iluminate i nclzite din afar evitndu-se ori ce surs de
apa, umiditate sau foc pentru a evita pericolul de explozie;
- buteliile de oxigen se manipuleaz cu grij, evitndu-se lovirea, trntirea sau nclzirea lor peste 50 C
precum i evitarea contactului lor cu orice urm de grsime pentru a nu aprea pericolul de exploziei;
- la terminarea lucrului acetilena care este format va fi evacuat n atmosfera;
- nu este permis deplasarea, urcarea sau coborrea cu arztor aprins i cu tuburile de cauciuc purtate
sub bra sau pe umeri;
- nu este permis sudarea pieselor cu grsimi si vopsele pe linia de sudare, curirea, de fiecare parte a
rostului, trebuie fcut pe o lime de cel puin 100 mm. Pentru sudarea rezervoarelor n care au fost
depozitate substane inflamabile, acestea vor fi curate cu abur suflat.
4. NLOCUIREA GEAMURILOR FIXE ALE CAROSERIEI
4.1 nlocuirea unui geam parbriz i a lunetei(geam spate)
nlocuirea geamului parbriz sau a lunetei se face atunci cnd s-a spart, nu este conform din punct de
vedere al gabaritului sau prezint alte defeciuni de fabricaie (goluri de aer,deformri de imagini,fisuri
etc.).nainte de montarea geamului, se va da o atenie deosebit curirii suprafeei chederuluide resturile
din geamul spart i se va face o verificare a cadrului de geam.Pentru pregtirea montajului geam-chedercordon din bumbac, se execut urmtoareleoperaii (fig. 24.13)

se mbrac geamul 1 cu chederul 2 din cauciuc, ntregul ansamblu aezndu-se pe o tabl de protecie;
se introduce n cresttura chederului pe tot conturul su un cordon din bumbac 4, astfel ca la capetele 5
ale cordonului s se lase circa 20 cm lungime cordon, iar ntre capete distana s nu depeasc valoarea
de 10 cm.
Pentru montarea ansamblului geam parbriz cordon pe cadrul caroseriei se aeaz acesta, astfel nct
capetele cordonului s fie ndreptate spre interiorul caroseriei. Din interiorul autoturismului se trage
succesiv fiecare capt al cordonului, ncepnd cu partea inferioar, operaie determin ridicarea buzei
chederului i apoi coborrea ei pe rama cadrului. La exterior, se aeaz chederul prin apsri uoare i
succesive pe geam, astfel ca ntinderea s fie uniform pe tot conturul geamului parbriz i al ramei
58

cadrului (fig. 24.14).

Scoaterea cordonului se face ntotdeauna prin partea superioar a geamului parbriz.
Dup fiecare montare de geam parbriz sau lunet, se asigur aezarea uniform a ntregului ansamblu pe
cadrul caroseriei prin cteva lovituri de ciocan din cauciuc, pe marginea conturului geamului.
Se remonteaz apoi ornamentul n cheder i se verific etaneitatea, folosindu-se un jet de ap.

Montarea geamului spate (luneta) este identic cu cea a geamului parbriz, avndu-se n vedere aezarea
corect a colarelor metalice amplasate la partea inferioar a lunetei, astfel ca scurgerile de ap s se fac
corect n anul capotei din spate.
4.2 Inlocuirea geamurilor
Operaia de nlocuire a geamurilor se face atunci cnd geamurile sunt sparte, crpate sau i au pierdut
transparena. La marea majoritate a automobilelor, geamurile sunt din cristal securizat, triplex i
plexiglas, pentru a se evita producerea de tieturi cu cioburi la spargerea lor. Foarte rar i numai n
cazuri extreme, se mai folosesc geamuri din cristal simplu, care ns trebuie ct mai repede nlocuite cu
geamuri din material corespunztor. Geamurile din cristal securizat se fabric la dimensiunile i formele
necesare, dup securizare ele nemaiputnd fi tiate. Celelalte materiale se taie astfel:
- se execut un ablon din tabl subire, carton sau hrtie groas n forma geamului care trebuie tiat;
- se aeaz ablonul pe mas i deasupra placa de geam din care se va tia;
- se ung liniile de tiere cu petrol lampant;
- se taie geamul cu diamantul, urmrindu-se marginile ablonului;
- se mpinge geamul la marginile mesei, partea exterioar fiind n consol, i se ncepe s se apese,
treptat, de-a lungul tieturii pn cnd geamul crap;
- se rupe geamul, ciocnindu-se uor pe cresttura cu mnerul port diamantului sau cu un clete pentru
despicat geamuri;
- se face o lefuire de degroare a marginilor i apoi una de finisare. Grosimea geamului trebuie s fie
identic cu a celui vechi, pentru a putea intra n garnitura de montare.
n general, succesiunea operaiilor pentru nlocuirea geamurilor este urmtoarea:
- demontarea ramei n care a fost geamul vechi;
- scoaterea complet a geamului vechi;
- montarea geamului nou n ram.
Evolutia geamurilor la autovehicule
La nceput, parbrizele automobilului erau plate i geamurile laterale nu coborau. n cel mai bun caz ele
pivotau.
Primele parbrize curbate apar n anii 50, mai nti din sticl, apoi din sticl clit, iar dup aceea apar
59

geamurile din mai multe straturi, incluznd i un film din plastic pentru a evita proieciile cioburilor n
habitaclu n caz de accident.
n cteva decenii, geamurile se mresc, se nclin i se subiaz. Abia la nceputul anilor 60, viziunea la
bordul autovehiculelor ncepe s se amelioreze printr-o mrire important a parbrizului i o reducere a
obstruciilor aduse de elementele caroseriei.
n momentul conceperii unui autovehicul, suprafaa geamurilor este n mod regulat mrit fa de
modelele precedente.

4.3 Tipuri de geamuri

Pentru a nu expune pasagerii anumitor riscuri rezultate din folosirea geamurilor obinuite precum cele
utilizate, de exemplu, n construcia cldirilor, geamurile automobilelor trebuie s rspund anumitor
norme.
S reziste la presiunea dinamic a aerului;
S reziste la abraziunea tergtoarelor de parbriz;
S nu se desprind n cazul spargerii;
S nu se sparg n buci mari, pentru a evita riscurile mari ce le implic la nivelul feei;
S conserve o vizibilitate corect n cazul rupturii geamului;
S nu deformeze viziunea, att pe timp de zi ct i de noapte.
Din aceste cauze, exist mai multe tipuri de geamuri pe automobile.
4.3.1 Geamurile clite
Principiul de securitate al geamurilor clite rezid n maniera pe care o au de a se sparge. Ele se
divizeaz ntr-o multitudine de cioburi de sticl cu marginile netioase.
Tratamentul su termic consist n aducerea geamului la o temperatur de 650C i apoi ntr-o rcire
rapid prin suflare cu aer rece pe ambele fee. Grosimea sa variaz ntre trei i cinci milimetri, ceea ce i
permite s reziste la solicitrile mecanice i termice.
Geamurile tratate termic sunt utilizate pentru fabricarea lunetei, a geamurilor laterale, a geamurilor
custodelor, a pavilioanelor.
4.3.2 Geamurile stratificate
Pentru a evita intrarea parbrizului n interiorul autovehiculului n caz de spargere a acestuia, geamul
stratificat este compus din dou straturi de sticl legate solid ntre ele printr-un strat intercalat, din mase
plastice (polibutiral de vinil).
n cazul spargerii geamului, acesta se fisureaz n forma unei pnze de pianjen n jurul impactului.
Grosimea unui geam stratificat este n jur de 5-6mm, iar cea a stratului intermediar este de aproximativ
0,75 mm. n ceea ce privete stratul interior, acesta are o grosime de 1,6 la 2,6 mm.
Geamul stratificat este utilizat pentru fabricarea parbrizului, lunetei, a geamurilor laterale. El poate fi
60

nclzit sau antisolar.

Rolul parbrizului in securitatea vehiculului

Parbrizul stratificat face parte integrant din autovehicul n termen de securitate activ i pasiv.
Asigur securitatea activ:
Prin mrirea suprafeei geamului;
Printr-o reea de dezaburire performant;
Printr-un geam colorat pentru a diminua intensitatea luminoas.

Asigur securitatea pasiv:

Printr-o rigiditate crescut a caroseriei;
Prin mpiedicarea intrrii obiectelor exterioare;
Prin reinerea pasagerilor n habitaclu;
Prin suprimarea mprocrii cu cioburi asupra feei.
Postul de lucru pentru geamuri
Pentru a efectua reparaii de bun calitate, postul de lucru aferent acestor operaii trebuie s aib o
ergonomie funcional. Trebuie s fie echipat cu:
O iluminare corect;
Un sistem de aspiraie (brat mobil echipat cu un echilibror de sarcin);
Un aspirator;
Priz de curent electric;
Priz de aer comprimat;
Un dulap pentru depozitarea ingredientelor pentru parbriz;
Panouri murale dotate cu utilajele specifice necesare reparaiei.
Materialul necesar:
Cuit pneumatic sau electric pentru parbriz;
Kit de demontare manual a parbrizului;
61

Kit de reparare impacte;

Kit de gravaj;
Scule pentru demontarea oglinzii retrovizoare CAR 1363;
O pereche de ventuze pentru scoaterea parbrizului;
Pistolet mastic monocompozant;
Extractor pentru tergtoarele de parbriz ELE 1294;
Ac pentru trecerea firului n cazul demontrii geamurilor lipite.

4.4 Mijloace de protectie a vehiculului

Mijloace de protecie individual:
n cazul demontrii unui parbriz, pentru a evita rnirile n cazul ruperii firului de decupare, sunt necesare
mnui din piele, ct i o pereche de ochelari de protecie.
n cazul demontrii unui parbriz, ntr-un loc puin sau ru ventilat, este necesar utilizarea unei mti de
protecie.
Mijloace de protecie a vehiculului:
Pentru a nu deteriora anumite pri ale vehiculului n cazul demontrii unui parbriz, este obligatorie
respectarea anumitor msuri de protecie.
Acoperii scaunele, capota, volanul i mochetele cu huse de protecie;
Aezai protecia planei de bord;

Lipii o band adeziv n jurul zonei de decupat;

Utilizai dispozitivul ELE1294 pentru demontarea braelor tergtoarelor de parbriz

62

4.5 Scule specifice

4.5.1 Scule de mentinere
Suportul pentru pregtirea i susinerea parbrizului
Cadrul su faciliteaz poziionarea i alinierea piesei noi. Datorit ventuzei sale cu un diametru mare,
ofer o mai mare suprafa de meninere i mbuntete securitatea muncii n cazul manipulrii
parbrizului.
Este obligatorie depozitarea suportului ntr-un loc unde ventuza nu risc s fie deteriorat i trebuie
acoperit cu un tifon pentru a o proteja de praf.

Ventuzele duble
Adaptate special pentru parbrize i geamuri bombate, aceste ventuze cu dublu cap mobil permit
manevrarea uoar a geamurilor i asigur o bun prindere.

Ventuzele de meninere
Aceste ventuze mici permit prinderea geamurilor de custoda i asigur o ergonomie perfect n cazul
lipirii unui astfel de geam.

4.5.2 Sculele de decupare

Exist mai multe tipuri de scule i dispozitive pentru demontarea geamurilor unui autovehicul.
Sculele manuale ( necesit prezena a dou persoane).
Se compun din :
ac pentru trecerea firului ;
scula de meninere a firului ;
mner de traciune ;
bobine de fir cu seciunea rotund, ptrat sau nfurat (acestea din urm fiind mult mai rezistente la
63

traciune, evit producerea accidentelor) .

4.5.3 Sculele pneumatice sau electrice

Se compun din :
un aparat pentru susinerea lamelor ;
lame specifice tipului de autovehicul.
Not : Aceste aparate nu nclzesc zonele de tiat, nu degaj nici un fel de fum nociv n timpul tierii
cordoanelor de mastic. Totui, o protecie auditiv este necesar atunci cnd se utilizeaz un aparat de
tiat pneumatic.
4.5.4 Scule de extrudare a diferitelor masticuri
Extrudarea masticurilor de lipire se poate efectua n mai multe moduri.
Pistoletele manuale
Numite totodat pistolete-schelet, ele sunt n mod general utilizate pentru a efectua mici lucrri de
extruziune sau de etaneitate. Utilizarea masticurilor foarte vscoase nu este indicat.
Pistoletele pneumatice
Dotate cu un regulator de debit de aer i de produs, ele permit realizarea unor cordoane foarte regulate
cu o dexteritate mbuntit. Echipate i cu o supap de siguran, ele fac posibil oprirea net a
cordonului i pot extruda masticuri vscoase sau mai puin vscoase.
Pistoletele pentru mastic bicompozant
Pneumatice sau electrice, ele permit utilizarea unor produse cu uscare rapid, cu scopul de a diminua
imobilizarea autovehiculului. Este bine s se extrudeze civa centimetri de mastic nainte de aplicarea pe
parbriz pentru a obine o bun omogenizare a substanelor.

4.6 Particularitatile asamblarii

64

Montarea parbrizelor cu cheder

Acest procedeu este utilizat att la geamurile stratificate ct i la cele clite. Fixarea lor este asigurat
printr-un keder de cauciuc prin presiune elastic.
Demonatarea lor se efectueaz cu ajutorul unei lamele din lemn sau teflon.
Pentru montarea lor se introduce un fir din nailon cu diametrul de 4 la 6mm n interiorul kederului.
Lungimea firului trebuie s fie suficient de mare pentru a acoperi tot conturul geamului.
O etaneitate corect a acestei fixri poate fi asigurat utiliznd un mastic de etaneitate.

Montarea parbrizelor prin lipire

Acest procedeu este utilizat de asemenea pentru parbrizele clite i pentru parbrizele stratificate. Aceast
soluie consist n asigurarea unei legturi perfect etane ntre geam i structura caroseriei i de a asigura
o ranforsare a structurii acesteia.
Demontarea i montarea geamurilor lipite se efectueaz dup o metod precis utiliznd produse
specifice corespunztoare caietului de sarcini stabilit de ctre constructor.

Produse utilizate la lipirea geamurilor

Degresanii
Degresanii (heptanul etc.) sunt solvani foarte volatili. Au scopul de a cura foarte bine zona de lipit
pentru a elimina toate impuritile. Se aplic cu ajutorul unui tifon care nu las scame, nainte de
decuparea cordonului rezidual.
NOTA : HEPTANUL ESTE FOLOSIT DOAR PENTRU DEGRESARE.
Activatorii
Activatorii sunt promotori de aderen necesari pentru pregtirea geamului. Ei sunt utilizai ca ageni de
reactivare a soluiilor a cror timp de evaporare a fost depit.
Aceti produi ce conin alcool trebuiesc teri naintea aplicrii soluiilor primare cu un tifon care nu
las scame.
ACTIVATORII REACTIVEAZ SOLUIILE PRIMARE EXISTENTE PE PARBRIZ I
65

FAVORIZEAZ ADERENA.
Orice aplicarea a activatorilor pe un cordon rezidual sau o debordare n afara zonei de lipire nu este
indicat.
Soluiile Primare de Aderen
Soluiile pentru geamuri
Favorizeaz aderena masticului pe geam, formnd un film dur i opac. ncrcate cu pigmeni de negru
de fum, ele protejeaz cordonul de mastic mpotriva razelor ultraviolete.
Ele trebuie s fie aplicate naintea punerii masticului, dup tergerea i uscarea activatorilor, chiar pe un
geam nou sau vechi deja prevzut cu soluie primar.
Aceste soluii primare se utilizeaz i pe suporturi din materiale compozite, aa cum ntlnim la
autovehiculele Espace.
Soluiile primare pentru tabla vopsit
Aceste produse permit obinerea unei bune aderene pe suporturile din tabl vopsit i asigur o
protecie anticoroziv dac vopseaua a fost distrus.
ATENIE : APLICAREA SOLUIEI PRIMARE PENTRU TABLA VOPSIT PE UN CORDON
REZIDUAL DE MASTIC POATE DUCE LA PROBLEME DE DEZLIPIRE.
Soluiile primare mixte pentru geam i tabla vopsit
Aceste produse pot fi aplicate att pe geam ct i pe tabla vopsit. Ele au o funcie dubl.
Soluiile primare pentru suprafee ndoielnice i RIM
Atunci cnd originea cordonului de mastic este ndoielnic (silan, polimer), utilizarea acestor soluii
primare este necesar pentru a asigura o aderen corect ntre mastic i cordonul rezidual.
Pentru geamurile cu o protecie din plastic de tip RIM, sau pentru cauciuc, se preconizeaz utilizarea
acestor soluii primare.
NOT : Soluiile primare creeaz legtura ntre suporturi de diferite naturi.
1. geam/ tabl sau lac ;
2. geam/ geam sau material compozit ;
3. geam/ cordon de mastic necunoscut.
Masticurile
De origine polieuretanic, aceste masticuri se ntresc sub aciunea umiditii aerului. Ele asigur legturi
lipite de nalt rezisten, cu proprieti mecanice foarte bune.
66

Exist mai multe procedee de lipire n funcie de operaiile de realizat.

Masticurile monocompozante
Aceste produse se utilizeaz pentru toate lipirile de geamuri, dar necesit un timp de uscare i de
imobilizare a autovehiculului destul de mare.
Timp de uscare
Mastic monocompozant
- fr air-bag pasager : 1h30min ;
- cu air-bag pasager: 8h.
Masticurile bicompozante
Domeniul lor de utilizare este identic cu cel al masticurilor monocompozante. Dotate cu un durificator
pentru a accelera uscarea, aceste masticuri permit efectuarea unor lipiri cu un timp de imobilizare mult
mai sczut.
Timp de uscare
Mastic bicompozant
- fr air-bag pasager 30min ;
cu air-bag pasager 2h30min.
NOT: Pentru autovehiculele echipate cu un airbag pasager este imperativ utilizarea unui mastic
bicompozant.
Masticurile de etaneitate
Se utilizeaza pentru a efectua etaneiti durabile n cazul parbrizelor montate cu keder.
RECOMANDRI PENTRU SOLUIILE PRIMARE
Temperatura ideal de aplicare este de 20C ;
Agitai flacoanele nainte de utilizare ;
Nu amestecai produsele diferitelor kituri ;
Nu stocai produsele vechi ;
Aruncai flacoanele dup utilizare;
Respectai termenele de valabilitate ale produselor;
Respectai timpul de uscare n funcie de furnizori ;
Nu aplicai n straturi groase ;
Deschidei flacoanele doar n momentul utilizrii, acestea fiind sensibile la umiditate ;
Utilizai soluiile primare pentru suprafee ndoielnice doar pe cordoanele reziduale.
RECOMANDRI PENTRU MASTICURI
67

Temperatura ideal de utilizare i aplicare a produselor este de 20C ; la o temperatura mai mic de 0C
produsele nu se usuc, iar ntre 0 i 10C timpul de uscare este dublu.
Protejai zona de lipire pe piesele de schimb, n cataforeza sau n vopsea pentru a elimina riscurile
delaminrii ;
Respectai dimensiunile i forma cordonului precum i parcursul su ;

Lipii geamul imediat ce s-a aplicat masticul .

Principii de lipire

Meninei poziia geamului cu ajutorul unei benzi adezive late. Strngerea parbrizului nu mai este
necesar.
4.7 REPARAREA IMPACTURILOR PARBRIZ
Autovehiculele actuale sunt echipate cu parbrize stratificate.
Aceste parbrize sunt constituite din dou straturi de geam separate printr-un film plastic care asigur
coeziunea ansamblului (polivinil-butiral).
n cazul impacturilor, stratul exterior al geamului este afectat. Alterarea sa se manifest prin formarea:
- unei stele,
- a unei bule,
68

- a unei semi bule

- sau combinarea tipurilor anterioare.

Repararea va consista n injectarea unei rini speciale prin gaura format n interiorul impactului, care,
dup polimerizare, va trebui s prezinte caracteristici similare cu cele ale geamului. (Totui, trebuie tiut
faptul c ntotdeauna va exista una sau mai multe urme mai mult sau mai puin vizibile ale impactului
dup reparare).
Cmpul de aplicare
Impactul trebuie s fie recent i situat n afara cmpului vizual al conductorului auto (suprafaa poate fi
definit ntr-un mod simplificat utiliznd zona de tergere a tergtorului de parbriz).
Repararea trebuie s fie realizat de personal meticulos i care a urmat o formare minim.
Parbriz cu un singur tergtor

Parbriz cu dou tergtoare

Ceea ce se poate repara

Impact n form de stea

Razele stelei trebuie s aib o lungime maxim X de 1012 mm.

69

Impact n form de bul

Diametrul maxim al bulei trebuie s fie de maxim 15 mm.

Impact n form de semi-bul

Diametrul maxim al semi - bulei trebuie s fie de maxim 15 mm.

Impact n form de bul i stea

70

Dimensiunea total a impactului nu trebuie s depeasc 40 mm.

Ceea ce nu trebuie reparat
interiorul cmpului vizual ;
orice impact n urma cruia s-a oxidat stratul intermediar (oxidare caracterizat printr-o zon opac de
form rotund) ;
orice fant mai mare de 4 cm.
METODA GENERAL DE REPARARE
1.Inspectarea impactului i utilizarea creionului cu vrful de carbur
Se examineaz impactul cu precauie. Se urmrete dac fisurile radiale se ntind i se observ lungimea
i profunzimea acestora. Se decide dac este necesar gurirea extremitilor fisurilor.
Cu vrful creionului, zgriind uor, se ndeprteaz impuritile sau bucile de geam care s-ar putea afla
n interiorul impactului.
Atenie: nu trebuie mrit impactul !
2.Fixarea oglinzii
Se plaseaz oglinda pe parbriz, n interiorul vehiculului astfel nct s se vad foarte bine impactul din
exterior ; acest fapt va permite urmrirea evoluiei reparaiei.
3.Fixarea suportului injectorului
Acesta este scula principal a trusei de reparat impacturi parbrize. Servete la injectarea rinii atunci
cnd este echipat cu injector. Se fixeaz astfel nct poziia sa s fie optim. Este de preferat s se fixeze
acest suport sub zona impactului.
Pentru a fixa suportul injectorului pe parbriz se procedeaz astfel :
Se deurubeaz complet suportul tripod pentru a nu se exercita presiuni asupra impactului (ceea ce ar
putea agrava situaia ).
Se aplic gel lubrifiant pe suprafaa ventuzei .
Verificai ca levierul de acionare a ventuzei s fie ndreptat ctre n fa.
inei suportul injectorului astfel nct levierul de control s fie bine aezat la partea stng a suportului.

Centrati gaura filetat (4) deasupra punctului de impact al fisurii.

71

Apsai destul de bine suportul injectorului pe geam pentru ca ventuza s fie bine placat pe acesta.
Zvori ventuza utiliznd levierul (2). Tripoda gurii filetate poate fi micat atunci fr nici un fel de
constrngere.
Strngei urubul (1) de presiune al gurii filetate pn la imobilizarea tripodei pe parbriz.
IMPORTANT : Verificai ca cele trei picioare ale tripodei s fie bine apsate pe geam. Aceasta este
foarte important pentru a obine o poziie perfect perpendicular a injectrii rinei.
4.Injectarea rinii
Exist un scule ce conine un mic flacon cu rin i un injector din plastic.
nurubai injectorul pn l aducei n contact cu geamul, fr s strngei. n acest moment verificai
dac orificiul injectorului se afl chiar pe gaura impactului.

Particulariti
a) Produsul Reparbrise
Scoatei capsula tubului de rin. Introducei tubul n cilindru pe ct posibil de mult i injectai o
jumtate de tub n cilindru. Cu ajutorul unei lamele din lemn ndeprti orice bul de aer care ar putea
exista la suprafaa geamului. Dac o bul de aer rmne la suprafaa sticlei, ea va fi injectat n crptur
naintea rinii.
Dac reparaia este efectuat la lumina soarelui, umbrii zona de reparat astfel nct s nu existe un
contact direct cu lumina solar. Acest fenomen poate fi evitat garnd vehiculul la umbr sau utiliznd un
ecran ultraviolet.
Inserai pistonul n cilindru i nurubai pn ntmpinai o rezisten. Continuai s nurubai i
observai n oglind nceputul injeciei n zona afectat.
Din cnd n cnd, slbii presiunea deurubnd pistonul n jur de cinci tururi.
Ateptai ntre 3 i 5 minute pentru a evacua bulele de aer din interiorul reparaiei apoi reaplicai presiune
pn la obinerea unui bun rezultat.
Rinii i vor lua ntre 5 i 20 de minute pentru a se rspndi pn n cele mai ndeprtate zone ale fisurii.
b) Produsul Talon

72

Demontai injectorul avnd grij s nu deplasai port-injectorul.

Luai flaconul de rin i scoatei capacul de protecie. Cu ajutorul unei lamele ( ce se gsete n kitul
de reparaie), tiai extremitile flaconului.
Golii rina n injector. Pentru aceasta, deurubai pistonul injectorului n jur de 5 la 6 mm, apoi,
servindu-v de flaconul de rin ca de o pipet, umplei injectorul, pe partea cu garnitura din cauciuc
alb, pn la margine.
Atenie : Verificai ca marginea garniturii din cauciuc s fie foarte bine uscat, altfel tergei rina care sar putea afla pe garnitur.
Nu uitai s punei flaconul de rin n punga lui pentru a evita un contact prelungit cu lumina zilei,
adic cu razele ultraviolete.
nurubai injectorul umplut cu rin pe tripoda suportului injector.
Atunci cnd garnitura ajunge s fie n contact cu geamul, nurubai cu un tur sau dou tururi
suplimentare pentru a obine etaneitatea necesar unei bune puneri sub presiune a rinii.
Pentru aceasta, inei cu dou degete suportul injectorului i cu cealalt mn nurubai foarte lent
pistonul.
n timpul acestei operaii privii n oglind pentru a observa momentul cnd garnitura injectorului se
dilat uor. nurubai pistonul nc un tur i apoi lsai-l n aceast poziie.
Asteptai un anumit timp (un minut sau dou), apoi observai n oglind ceea ce se ntmpl. n mod
normal trebuie constatat o ameliorare.
Pentru a accelera procesul de transfer al rinii n interiorul impactului, deurubai din cnd n cnd
pistonul injectorului puin mai mult dect era n momentul umplerii cu rina, fr ns a-i modifica
poziia i ateptai cteva secunde, apoi renurubai pistonul pn cnd obinei dilatarea garniturii.
Repetai operaia pn la dispariia impactului.
Rinii i va lua ntre 5 i 20 de minute pentru a penetra pn n extremitile impactului.
5.Inspectarea reparaiei
Dac dup 5 minute nu se constat nici o modificare a impactului, atunci trebuie gurit geamul n zona
craterului impactului. Aceasta nseamn c n momentul contactului proiectilului cu parbrizul, acesta s-a
spart sub efectul undei de oc, dar fisura nu a ajuns la suprafaa exterioar a geamului.
Rotii ansamblul injectorului pentru a elibera zona impactului dup ce n prealabil ai sczut presiunea
tripodei cu ajutorul urubului 1.

Aceasta nu va mai exercita nici un fel de presiune asupra zonei de reparat. Faza de inspectare nu trebuie
s depeasc 2 minute.
Controlai i inspectai zona impactului sub diverse unghiuri.

73

6.Etapa de finisare
n momentul cnd impactul a disprut, ndeprtai port-injectorul definitiv.
Aplicai :
- o pictur sau dou de rin de finisare deasupra craterului i aplicai filmul pe zona reparat
( cantitatea de rin trebuie s fie suficient pentru a ine cont de efectul de contracie al rinii n
momentul polimerizrii) .
- lampa UV pe parbriz, deasupra zonei reparate, dup ce n prealabil ai aplicat gel pe ventuze.
Timpul de uscare : n funcie de notele furnizorului.
Odat ce polimerizarea s-a terminat, cu ajutorul unei lamele, ndeprtai excedentul de rin ce se
gsete pe parbriz, rzuind perpendicular n raport cu suprafaa geamului pn cnd rmne doar strictul
necesar.
Montai discul abraziv n mandrina mainii de gurit, transformnd-o astfel n maina de polizat.
Luai puin past abraziv i aplicai pe locul reparaiei.
Cu ajutorul mainii de polizat, polizai reparaia fr ns a apsa prea tare pe geam astfel nct s
obinei un aspect plcut.
7.Cnd i cum trebuie gurit parbrizul ?
a) n anumite cazuri, rar ntlnite, n ciuda punerii sub presiune a rinii, nu se ntmpl nimic. n acest
caz este necesar s gurim pentru a avea acces n interiorul impactului. Aceasta nseamn c geamul s-a
spart la interior sub efectul undei de oc, fr o perforare a stratului de sticl. Dup montarea burghiului
gurirea se va efectua prin atingeri succesive i de scurt durat pentru a evita nclzirea sculei. n
momentul cnd se ajunge la filmul de plastic dintre cele dou straturi de sticl operaia trebuie ncheiat.
Procedai apoi la reparaie aa cum a fost prezentat anterior.
b) n cazul reparaiei unei fisuri, trebuie gurite extremitile fisurii pentru a stopa propagarea acesteia.
Dup aceasta, injectai rina prin aceast gaur. Aceasta va ptrunde prin efect de capilaritate n toat
fisura. Durificai aceast zon cu ajutorul lmpii UV apoi poziionai port-injectorul astfel nct acesta s
fie deasupra fisurii, la 56 cm de zona unde a ajuns rina injectat anterior. Prin efect de capilaritate
rina se va rspndi n fisura de o parte i de alta a injectorului. Durificai aceast zon i continuai
astfel operaia pn la repararea ntregii fisuri.
NOT : Nu gurii dect o singur dat extremitatea fisurii.

74

5. NLOCUIREA REPERELOR DEMONTABILE

5.1 TEHNOLOGIA ASAMBLRII PRIN URUBURI

5.1.1 Noiuni generale
Asamblrile prin uruburi sunt cele mai rspndite asamblri demontabile n construciile de maini.
Ele prezint urmtoarele avantaje: execuie simpl, uurina reglrii strngerii, montare i demonatarea
uoar. n acelai timp, la aceste asamblri apare pericolul autodesfacerii, uzura flancurilor i chiar
ruperea lor datorit fenomenului de oboseal, precum i lipsa de autocentrare.
La asamblrile prin uruburi mai intervin, deseori, piulia, rondela i cuiul spintecat.
Aplicrile practice ale asamblrilor cu uruburi sunt strns legate de rolul funcional i de domeniul de
aplicare a acestora. Dintre acestea, cele mai raspndite sunt asamblarea prin uruburi pentru asigurarea
strngerii sau fixrii a dou sau mai multe piese precum i asamblrile pentru asigurarea etaneitii
folosite la asamblarea evilor.
n general, la asamblrile prin uruburi, trebuie ca n timpul exploatrii s satisfac condiiile de
rezisten, interschimbalitate i funcionare sigur.
Exemplu de asamblri prin uruburi.
Rezistena asamblrilor prin uruburi este asigurat atunci cnd uruburile au filetele executate corect ca
forme i dimensiuni, nu prezint deformaii pe poriunile filetate sau pe feele de aezare, nu au fisuri ,
crpturi sau lipsuri de material, etc.
Interschimbalitatea se asigur printr-o execuie corect i un control atent asupra dimensiunilor de
execuie.
n ceea ce privete funcionarea sigur a asamblrilor prin uruburi, inndu-se seama c acestea prezint
pericolul autodesfacerii piulielor, este necesar ca piuliele solicitate la vibraii s fie blocate.
Clasificarea asamblrilor filetate.
Tabelul 1.
Nr. crt.DenumireaObservaii1Asamblri de strngerePot fi cu prestrngere, fr prestrngere sau dopuri
75

filetate.2Asamblri de reglareReglarea jocului n cuzinei, reglarea poziiei lagrilor.3Asamblri de

micareServesc la transformarea micrii de rotaie n micare de translaie, la amplificarea
forelor.4Asamblri de msurareExemplu:urubul micrometric.
5.1.2. Filetul. Generaliti
Filetul caracterizeaz subansamblul urub-piuli i reprezint un canal elicoidal practicat pe suprafaa
cilindric sau conic, exterioar sau interioar, a semifabricatelor respective.
Un filet metric ISO de uz general -STAS6371-73 are urmtoarele elemente distincte:
-diametrul mediu al filetului, respectiv d2 al filetului exterior i D2 al filetului interior, valori msurate
perpendicular pe axa filetului;
-pasul filetului p, reprezentnd distana ntre dou puncte identice ale flancurilor succesive, msurate
perpendicular pe axa filetului;
-diametrul interior al filetului, d, pentru filetul exterior i respectiv D, pentru filetul interior, reprezentnd
distana dintre punctele extreme interioare ale filetului msurat perpendicular pe axa filetului;
-nlimea H a triunghiului generator al filetului.
Filet metric- profil nominal.
n cazul filetelor cu un nceput, pasul urubului este egal cu mai multe nceputuri, pasul filetelor se obine
prin multiplicarea pasului urubului cu numrul de nceput.
Diametrele nominale uzuale ca i paii recomandai se prezint n tabelul 2.
Tabelul 2.
Diametre nominale uzuale de la 1 la 10 mm.Diametrul nominal, mm11,21,622,53456810Pas normal,
mm0,250,250,350,40,450,50,70,811,251,5Pas fin, mm0,2
0,2
0,2
0,25
0,35
0,35
0,5
0,5
0,75
1
1
76

0,75
0,75

Diametre nominale uzuale de la 11 la 68 mmDiametrul nominal, mm12162024303642485664Pas

normal, mm1,7522,533,544,555,56
Pas fin, mm4
4
4
4
3
3
3
3
2
2
2
2
2
2
2
2

77

1,5
1,5
1,5
1,5
1,5
1,5
1,5
1,5
1,5
1,5
1,25
1
1
1
1
1
Diametre nominale uzuale de la 70 la 250 mmDiametrul nominal,
mm728090100110125140160180200220250
Pas fin, mm6
6
6
6
6
6
6
6
78

6
6
6
6
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
3
3
3
3
3
3
3
3
3
3
3
3
2
2
2
2
2
2
2
79

1,5
1,5
De referin, pentru diametre pna la 68 mm, se alege pasul normal corespunztor sau n funcie de
necesiti, unul dintre paii fini, recomandabil este pasul cel mai mare.
Pentru diametre de peste 68 mm se alege unul dintre paii fini corespunztori i de referin pasul cel mai
mare.
Pentru aceeai valoare de pas, dificultile privind respectarea toleranelor cresc pe msura ce diametrul
nominal al filetului este mai mare. Din aceste considerente se recomand ca un pas dat s nu se utilizeze
pentru diametre nominale mai mari dect cele indicate n tabelul 3.
Tabelul 3.
Diametre nominale maxime n funcie de paii filetelorPasul filetului, mm0, 50,7511,523Diametrul
nominal maxim, mm223380100200300
5.1.3. Tipuri de filete i simbolizarea acestora
Exist o foarte mare varietate de filete, ceea ce impune din punct de vedere al cunoaterii, al
simbolizrii, al utilizrii i desigur a executrii, o clasificare n baza unor criterii distincte: forma, numr
de nceputuri, mrimea pasului, sensul de nfurare, etc.
n tabelul 8 se prezint tipurile de filete, modul de reprezentare i de rotire al acestora.
Filet metric conic STAS 6423-81- este utilizat la asamblarea elementelor de conducte pentru fluide, n
mbinri filetate cu filet conic exterior i filet conic interior sau cu filet conic exterior i filet cilindric
interior. Acest din urm sistem de mbinri este recomandat innd seama de prelucrarea mai uoar a
filetului cilindric interior.
Conicitatea filetului este data de relaia 2tg* ? =1:16
2
n care: ? = 3? 34 48 ( ? = 1? 47 24).
2
Pe lng notaiile prezentate la filetele matrice ISO de uz general (STAS 6371-73) se menioneaz n
plus:
l lungimea util a filetului;
80

l1, l2 distana fa de planul de baz al filetului conic exterior respectiv interior;

x1, x2 ieirea filetului exterior respectiv a celui interior.
Att pasul ct i lungimea filetului se msoar paralel cu axa filetului, iar diametrul filetului n planul de
baz al acestuia.
Filetele conice se realizeaz n execuie normal i scurt.
Filetul metric conic exterior sau interior, n execuie normal ct i mbinarea lor se noteaz prin simbolul
KM urmat de valoarea diametrului nominal X valoarea pasului filetului (ex. KM 36*1,5). n cazul
filetului n execuie scurt se adaug precizarea respectiv -scurt (ex. KM 36*1,5 scurt).
Filetul cilindric interior se noteaz corespunzator prin completarea standardului STAS 6423-81 (ex. M
36*1,5 STAS 6423-81).
mbinarea dintre filetul cilindric interior cu filetul conic exterior se noteaz prin simbolul M/KM, restul
elementelor pstrndu-se (ex. M/KM 36*1.5 STAS 6423-81).
n cazul n care nu se impune o etanare complet prin filet sau pentru obinerea creia se folosete o
soluie de ermetizare, mbinarea filetului cilindric interior cu un filet conic exterior se noteaz fr a
preciza standardul menionat (ex. M/KM 20*1,5 scurt).
Sensul filetului se noteaz dup valoarea filetului, prin simbolul RH-filet dreapta i LH-filet stnga,
conform STAS 139-79.
Filete trapezoidale: ISO-STAS 2114/1.6-75- au profilul teoretic pe baza cruia se definesc profilul
nominal al filetului exterior i cel al filetului interior.
Dimensiunile profilului nominal al filetului exterior i a celui interior sunt:
d diametrul nominal al filetului;
d2=D2=d-2z=d-0,5P;
d3=d-2h3=d-P-2ac;
D1=d+2ac n care ac reprezint jocul filetului;
D1=d-2H1=d-P;
H1=0,5P;
H4=h3=H1+ac=0,5P+ac;
Z=0,25P=H1/2.
Sanfrenarea vrfului filetului, avnd valoarea maxim de 0,5ac, se recomand a fi realizat numai la
diametrul exterior al filetului exterior, iar fundul filetului interior i exterior poate fi racordat la flancurile
filetului cu o raz maxim egal cu jocul la fundul filetului, ac.
Filetele trapezoidale sunt notate prin simbolul Tr urmat de valoarea diametrului nominal i a pasului
Tr24*5. n cazul filetului cu mai multe nceputuri se indic i pasul elicei Tr 24*10P5. Numai la filetele
stnga se completeaz simbolizarea prin literele stg: Tr24*10P5stg.
Filetul ferstru, standardizat prin STAS 2234/1,2,3-75, ale crui elemente, profil de baz i profil
nominal, are urmtoarele dimensiuni nominale:
d=D-diametrul nominal al filetului;
D1-diametrul exterior al filetului interior: D1=d-2H1=d-1,5P;
d2D2-diametrul mediu al filetului exterior respectiv interior: d2=D2=d-H1=d-0,75P;
d3diametrul interior al filetului exterior: d3=d-2h3;
H1nlimea filetului interior: H1=0,75P;
H3nlimea filetului exterior: h3-H1+ac;
acjocul la fundul filetului: ac=0,11777P;
81

a-jocul pe flancul filetului;

R-raza fundului filetului interior: R=0,12427P.
Dimensiunile nominale i valoarea recomandat a pailor sunt prezentate n tabelul 6, alegerea altor
valori fcndu-se prin consultarea STAS 223412-75.
Tabelul 6.
Diametrul nominal d=D, mm10
12
16
24
32
40
48
60
70
90
120
160
180
220
240
280

20
28
36
44
52
80
100
140
200
260
300
Pasul P, mm234567891012141618202224
Notarea filetelor STAS 2234/2-75, se va face n felul urmtor:
-filetul ferstru, simbol S, cu diametrul nominal de 24 mm, cu un singur nceput i cu pasul de 5mm se
va nota S24*5;
82

-n cazul n care filetul prezentat are mai multe nceputuri, se introduce i pasul elicei: S24*10P5.
Pentru filetele pe stnga, simbolizarea prezentat se va completa cu termenul stg: S24*10P5 stg.
Simbolizarea complet va cuprinde desigur i cmpul de toleran al diametrului mediu.
Filetul rotund STAS 668-80, are urmtoarele dimensiuni nominale:
d-diametrul exterior al filetului exterior;
D4-diametrul exterior al filetului interior: D4-d+2ac=d+0,1P;
d2, D2-diametrul mediu al filetului exterior respectiv interior: d2=D2=d-2z=d-0,5P;
d3-diametrul interior al filetului exterior: d3=d-2h3=d-P;
D1-diametrul interior al filetului interior: D1=D4-2H4=D4-P=d-0,9P;
H1, h-nlimea triungiului generator: H=h-1,866P;
H3, H4-nlimea filetului exterior respectiv a celui interior: h3=H4=0,5P; h3/2=z=0,25P;
P-pasul filetului;
ac-jocul la fundul filetului: ac=0,05P.
Filet rotund, profil nominal.
n tabelul 7 sunt reprezentate dimensiunile nominale recomandate, valoarea pasului i numrul pailor pe
25,4 mm.
Tabelul 7.
Dimensiunile nominale recomandate ale filetelor rotundeDiametrul nominal d, mm8;
16;28;
40;44;48;52;
110;120;130;
10;
20;32;
60;65;70;75;
140;150;160;
12;
24;36;
80;85;90;95;100;
170;180;190;200;
Numr de pai pe 25,4mm
10
8
6
4Pasul P2,5403,1754,2336,350
Filetul rotund se noteaz cu simbolul Rd urmat de valoarea diametrului nominal. n cazul filetelor cu mai
multe nceputuri, notri menionate, i se adaug valoarea pasului elicei i n parantez, simbolul P, urmat
de valoarea pasului filetului.
innd seama de notaiile folosite pentru sensul filetului (LH-filet stnga i RH filet dreapta), se poate
83

exemplifica rotaia complet: Rd 12*5,08 (P2,54)LH.

O alt categorie de filete se refer la cele folosite pentru evi cu etanare n filet -STAS 402-68 etanare
realizat prin mbinarea filetului conic exterior cu filetul cilindric interior. Aceast categorie de filete se
folosete numai la evile filetate i la piesele cu care se asambleaz acestea: fitinguri, armturi, flane
filetate, etc.
Bisectoarea unghiului profilului la filetul conic este perpendicular pe axa filetului. Pasul la filetul conic
se msoara paralel cu axa filetului. Unele dimensiuni sunt prezentate n tabelul 8.
Tabelul 8.
Unele dimensiuni ale filetului pentru evi cu etanare n filetSimbolul filetuluiDiametrele nominale ale
evilorPasul filetului PNumrul de pai pe 25,4mmDiametrul filetului n planul de msurare
Exterior d=D
Mediu d2=D2
Interior d1=D1
G1/860,907289,7289,1478,566G1/481,3371913,15712,30111,445G3/8101,3371916,66215,80614,950
G1/2151,8141420,95519,79318,631G3/4201,8141426,44125,27924,117G1252,3091133,24931,77030,
291G11/4322,3091141,91040,43138,952G11/2402,3091147,80346,32444,845G2502,3091159,61458,1
3556,656G21/2652,3091175,18473,70572,226G3802,3091187,88486,40584,926G31/22,30911100,33098,85197,372G41002,30911113,030111,551110,072G51252,30911138,430136,951135
,472G61502,30911163,830162,351160,872
Notarea filetului cuprinde simbolul filetului precedat la filetul conic de litera K i urmat la cel cilindric de
litera l.
Exemplu de notare a unui filet conic exterior: KG/34, iar a unui filet cilindric interior: G3/41. Simbolul
filetului este convenional, ntruct valoarea exprimat de el (n inci) corespunde diametrului nominal al
evii, care la origine, reprezint diametrul interior al acestuia.
Filetul conic n oli (Briggs),se taie perpendicular pe axa piesei.
Precizarea pe desenul piesei a elementelor necesare executrii filetelor precum i notarea filetelor este
prezentat mai jos. Pentru filetele cu un singur nceput, notarea se face conform schemei (STAS 13979).
Simbolul filetului sau, dup caz, denumirea sau denumirea prescurtat a filetului Valoarea diametrului
nominal al filetuluiValoarea pasului filetuluiSimbolul sensului filetuluiSimbolul cmpului de toleran al
filetului
n cazul filetelor metrice cu pas normal, valoarea pasului nu se indic; n cazul filetelor la care pentru un
diametru nominal corespunde un singur pas, cu excepia filetelor metrice, cu pas fin, la care pasul se
indic ntotdeauna, se admite ca valoarea pasului s nu se indice.
Simbolul sensului filetului este LH pentru filet pe stnga i RH pentru filet pe dreapta.
Sensul RH se indic numai dac aceeai pies este prevzut i cu un filet dreapta i cu un filet stnga.
5.1.4. Metodele de confecionare a filetului

84

Filetul poate fi confecionat prin urmtoarele metode:

1. Tierea manual cu tarodul (filiera). Metoda de o mic productivitate. Se folosesc n producia
individual i la lucrrile de reparaie.
2. Tierea la strunguri i maini-unelte speciale.
3. Metoda de frezare la maini speciale de frezat filet, ce se folosesc la tierea uruburilor de diametre
mari cu cerine sporite, fa de precizia filetului (uruburi de micare i de for, fileturi pe arbori, etc).
4. Metoda de rulare la maini automate speciale de rulat filet. Prin aceast metod nalt productiv i
ieftin se execut majoritatea fileturilor pieselor standard de fixare(buloane,uruburi, etc).
5. Metoda de turnare. Prin aceast metod se execut fileturile la piese turnate din font, sticl, mase
plastice, metaloceramic, etc.
6. Metoda de extruziune. Prin aceast metod se execut filetul la piesele cu perei subiri, presate i
tanate din foi, mase plastice, etc.
5.2 Filetare cu filiere
Filierele sunt scule achietoare destinate tierii filetului exterior. Dup forma constructiv, filierele se
mpart n:
-filiera rotund crestat;
-filiera rotund despicat;
-filiera cu bacuri prismatice;
-filiera pentru evi.
Filiera rotund crestat are forma unui disc circular de oel prevzut n centru cu o gaur filetat 1, iar
mprejurul acestuia sunt practicate gurile nefiletate 2, necesare formrii suprafeelor de degajare i de
evacuare a achiilor. Gaura central este format din partea de calibrare 3 i conul de atac 4, alctuind
parte activ a filierei.
Conul de atac, detalonat, se execut de obicei, pe ambele pri ale filierelor, numai n cazul conului de
atac lung, filierele fiind prevzute cu con de atac pe o singur parte.
Pe circumferina filierii sunt executate gurile conice 5 necesare fixrii filierei n portfilier.
Cresttura 6 se face n scopul refolosirii filierii dup uzura acesteia. Prin despicarea acestei crestturi, la
uzarea filierii, se poate obine posibilitatea unei reglri n limite mici a diametrului interior.
Principalele unghiuri ale filierii, unghiul de aezare ? i unghiul de degajare ?, se gsesc pe conul de atac
4.
Unghiul de aezare ? se execut prin detalonarea muchiilor ambelor conuri de atac i are valoarea
cuprins ntre 7si 9?.
Pe partea de calibrare nu exist unghiuri de aezare.
Unghiul de degradare ? este dependent de calitatea materialului prelucrat astfel:
-pentru materialele dure ? =10.12?;
-pentru materialele cu duritate medie ? =15-20?;
-pentru materialele cu duriatate mic ? =20.25?;
Unghiul de atac 2x are valori cuprinse ntre 40 i 60? n funcie de valoarea rezistenei la rupere a
materialului prelucrat (OSC 10, OSC12, sau oel aliat de scule).
Filierele servesc la prelucrarea filetelor cu diametrul pn la 52 mm dintr-o singur trecere, iar la filete cu
un diametru peste 52 mm doar finisarea filetului se face cu ajutorul filierei.
Filierele rotunde pentru filet cu diametrul nominal de peste 30 mm i cu pasul filetului de peste 4 mm se
85

folosesc pentru finisarea filetului, dup o degresare prealabil a acestuia prin alte procedee.
Filierele se execut n dou clase:
-clasa I-a, care cuprinde filierele de uz general;
-clasa a II-a, care se refer la filierele de precizie.
Precizia filetului realizat depinde n principal de precizia filetului filierei, de materialul piesei de prelucrat,
de starea tehnic a maini, de modul de antrenare a filierei, precum i de natura lichidului folosit la
achiere. Filierele de uz general se execut de obicei din oel aliat de scule, iar la cerere, acestea pot fi
executate ca i filierele de precizie, din oel rapid. n scopul asigurrii unei durate de via ct mai mari,
duritatea n zona profilului filetului trebuie s fie de 58-62 HRC pentru filierele executate din oel de
scule i de 61-63 HRC pentru filierele executate din oel rapid.
Aceste valori pot s fie depite n cazul aplicrii unor tratamente superficiale precum i n cazul
executrii filierelor din oeluri cu coninut de vanadiu (3%) sau cobalt (5%).
Filierele rotunde pentru filet metric STAS 1160-80 se execut n dou variante:
-filiere cu diametrul D =16 mm;
-filiere cu diametrul D =20 mm.
Unele dimensiuni ale filierelor folosite la executarea filetului metric normal sunt prezentate n tabelul 10.
Filierele rotunde pentru realizarea filetului conic Briggs, STAS 1160/5-83, au dimensiunile prezentate n
tabelul 11.
Tabelul 11.
Dimensiuni ale filierei pentru filet conic Briggs
SimbolFiletul
Diametrul nominal
Numrul de pai pe 25,4mm
Pas P
Diametrul D
nlimea hBr 1/16 Br 1/87,895 10,272270,94125
3011
12Br 1/4
17,055181,41138
4518
18Br 1/2 Br 3/421,223 26,568141,81445
24Br 1
Br 11/4 Br 11/2 Br 233,228 41,985 48,054 60,092
111/2
2,20965
75
90
10528
30
30
32
Filiere rotunde pentru filet conic Briggs.

Br 3/813,572
5524

Filetul se taie perpendicular pe axa filetului, iar pasul se msoar paralel cu axa acestuia.
Filierele rotunde pentru evi fr etanare n filet, ca i pentru evile cu etanare n filet, STAS 1160/8-83,
i respectiv, 1160/10-85 i cele pentru realizarea filetului metric conic STAS 1160/10-85 i cele pentru
filetul tuburilor de protecie etane (IPE)-STAS 1160/6-83, au ca i filierele descrise, condiiile tehnice
generale i de calitate cuprinse n STAS 1160/2-75.
Procesul de filetare cu filier se realizeaz prin cele dou micri una de rotaie i una de translaie n
lungul piesei. Piesa se fixeaz n universalul strungului (n cazul filetrii pe strung), astfel nct partea
86

care urmeaz a se fileta s fie n afar.

Pentru a se uura executarea primelor spire piesa va avea captul puin teit.
Executarea acestor spire se face manual, fr a antrena piesa n micare de rotaie iar apoi, prin
sprijinirea braului portfilierei de sania strungului; se poate pune n micare i universalul, dar cu o vitez
redus.
Pentru ca o filier s fie bine ghidat portfiliera poate fi mpins cu ajutorul pinolei care se deplaseaz
manual.
Pentru a obine o calitate superioar a filetului, viteza de achiere trebuie s fie mic, valorile acesteia
fiind diferite n funcie de calitatea materialului:
-la filetarea oelului V= 34 m/min.
-la filetare fontei V=2,5 m/min.
-la filetarea alamei V=915 m/min.
5.3 Filetarea cu tarozi
Pentru tierea filetului interior se folosesc tarozi, care dup tipul filetului se clasific n trei categorii:
-tarozi pentru filet metric.
-tarozi pentru filet n oli.
-tarozi pentru filet gaz.
Tarodul este compus din pri principale: partea util cu lungimea i corpul tarodului cu lungimea l3.
Partea util, adic poriunea filetat, se compune la rndul ei din conul de atac l1, care execut achierea
propriu-zis, i partea de calibrare l2, care asigur ghidarea tarodului n timpul lucrului, curind
totodat filetul executat.
Tarod pentru filetare pe strung.
n scopul formrii feelor de degajare i a muchiilor, cum i pentru evacuarea achiilor rezultate n timpul
lucrului, tarodul este prevzut cu mai multe canale, care pot fi drepte (paralele cu axa tarodului) sau
nclinate spre dreapta sau spre stnga. Numrul canalelor este n funcie de calitatea materialului de
filetat, de dimensiunile gurilor, de precizia filetului etc.
Unghiul de aezare ? se realizeaz prin detalonarea pe diametrul exterior al conului de atac. Valoarea sa
este cuprins ntre 6-12? n funcie de tipul tarodului respectiv.
Unghiurile dintelui tarodului.
Unghiul de degajare ? se stabilete n funcie de materialul de achiat, avnd valori cuprinse ntre 0 i
30?.
Tarozii se execut din oel carbon de scule sau din oel aliat.
Pentru filetarea pe strung se utilizeaz o garnitur de trei tarozi manuali. Primii doi tarozi realizeaz
degroarea filetului, iar cel de-al treilea, finisarea lui.
Pentru filetarea gurilor este necesar ca diametrul acestora s fie executat n prealabil la un diametru
ceva mai mare dect diametrul interior al filetului (tabelul 18).
Filetarea manual presupune strngerea piesei de filetat n menghin i fixarea tarozilor n manivel, n
ordinea urmtoare (cazul utilizrii seturilor de trei tarozi); nti tarodul de degroare apoi cel mediu i la
87

sfrit cel de finisare.

Tarozi de mna.
n timpul lucrului, tarodul trebuie s fie coaxial cu alezajul filetat.
Cu ajutorul manivelei se rotete tarodul n sensul de achiere i se apas uor numai la primele spire;
dup 1-2 rotaii se execut 1/2 rotaii n sens invers, pentru sfrmarea achiilor metalice. Filetul se va
executa cu toat seria de tarozi, pentru a se evita ruperea acestora i obinerea unei caliti
necorespunztoare a flancurilor filetului.
Filetarea cu tarozi de mn.
Diametrele burghielor elicoidale pentru prelucrarea gurilor nainte de filetare.
Filetarea interioar mecanic se poate executa pe maini de gurit, strunguri normale sau maini de
filetat, care trebuie s aib aans si oprire automat, s asigure un avans egal cu paii standardizai ai
filetului, s fie prevzute cu dispozitiv de inversare a micrii, s asigure o vitez de achiere mic (1015 m/min). n aceste condiii, se execut filete de bun calitate, productivitatea operaiei fiind superioar
filetrii manuale.
Pentru executarea filetului pe maini de gurit, tarodul este fixat pe arborele principal al mainii, prin
intermediul unui dispozitiv special care permite inversarea micrii de rotaie, necesar scoaterii
tarodului din alezajul filetat.
Pe strunguri normale, filetul se poate executa cu ajutorul cuitelor de strung ascuite dup profilul
filetului.
Pentru filetarea piulielor pe maini de gurit ct i pe strunguri normale se utilizeaz tarozi conici cu
coada lung, iar piuliele sunt introduse manual pe partea activa a tarodului. Ele se strng apoi spre
coad i pentru a fi scoase va trebui oprit maina.
Tarod pentru piulie.
Rcirea i ungerea n timpul filetrii sunt necesare pentru a se obine un filet neted i curat. Astfel, la
piesele de oel se utilizeaz emulsie, ulei de in, ulei mineral sau topit; la piesele de aluminiu, petrol, la
piesele de cupru, terebentina. Piesele de font i bronz, avnd achiile casante, se pot fileta fr rcire.
5.4 Controlul filetelor
Pentru ca uruburile i piuliele s corespund asamblrii proiectate i s fie interschimbabile trebuie
executate cu o anumit precizie i cu anumite tolerane.
n acest scop se msoar elementele filetelor, diametrul mediu al filetului (diametrul mediu- ntre
diametrul exterior i cel interior), flancul, pasul, unghiul de nclinare al filetelor etc. Mijloacele de
msurat folosite sunt: calibrele, micrometrul, pasametrul, microscopul, sahmele, abloanele i diverse
dispozitive simple dotate cu comparatoarele cu cadran sau micrometre.
5.4.1. Calibre filetate fixe

88

Calibrele reprezint mijlocul cel mai rspndit si mai sigur pentru verificarea pieselor filetate n
producia de serie.
Prezint avantajul c verificarea pieselor se face n timp foarte scurt i nu necesit pentru control,
calificare ridicat.
Pentru filete interioare se folosesc calibre tampon filetate limitative TRECE i NU TRECE , iar pentru
filetele exterioare calibre inele TRECE, respectiv NU TRECE.
Calibrele T trebuie s se nurubeze liber i fr efort pe ntreaga lungime a filetului piesei, iar carbonul
NT nu trebuie s se nurubeze mai mult de dou spire.
5.4.2. Micrometrul pentru msurat filete
Micrometrul pentru msurat filete este un micrometru obinuit, prevzut cu accesorii ce se pot monta la
nicoval i tija urubului micrometric. Aceste accesorii se utilizeaz perechi: unul este format dintr-un
vrf conic 1, iar celalalt, dintr-un vrf prismatic 2.
Vrful conic 1 se monteaz n alezajul tijei urubului micrometric, iar vrful prismatic 2, n alezajul
nicovalei.
Reglarea la zero a micrometrelor cu limita de msurare L=0-25 mm se execut n poziia de contact a
perechii de accesorii folosite. Pentru diametre mai mari de 25 mm, reglarea la zero a micrometrelor se
face cu cale de reglare cu profil adecvat.
5.4.3. Srme calibrate
Srmele calibrate pentru msurarea filetelor se folosesc de regul, n garnituri de cte trei buci,
montate ntr-un micrometru cu suporturi speciale.
Pe fiecare srm este marcat diametrul srmei d. Ele se execut foarte precis i pentru a fi protejate se
pstreaz n truse speciale.
Pentru msurarea, n funcie de diametrul exterior i pasul filetului se alege un set de trei srme cu
acelai diametru care se monteaz n dispozitive speciale, i, apoi, cu montura respectiv se introduc n
micrometru astfel ca srmele s intre n golurile filetului.
Prin nvrtirea urubului micrometric i a dispozitivului de reglare a apsrii se obine cota Ds pentru
srme. Aceast msurare se face n scopul unei msurri ct mai concludente.
Cu ajutorul unor relaii matematice i innd seama de nite corecii care sunt n funcie de toleranele de
lucru, se stabilesc valorile diametrului mediu ds. Acestea se compar cu cele msurate cu micrometrul.
Filetul se consider bun numai dac valorile cotei Cs se ncadreaz n limitele prescrise.
5.4.4. Microscoape pentru msurat filete
Microscopul pentru msurat filete poate servi la msurarea cu precizie ridicat a diametrului mediu al
filetului exterior. Din cauza formei spitrale a piesei, imaginea conturului profilului vzut prin ocular sau
proiectat pe ecranul aparatului nu este imaginea precis a seciunii axiale a filetului.
Pentru nlturarea acestui incovenient se folosesc cuite pentru msurare. Aceste cuite sunt piese
speciale, construite ca form i dimensiuni astfel nct, la aezarea lor pe masa microscopului, tiul s
fie suprapus peste flancul filetului exact la nivelul seciunii lor axiale.
89

Distana de aezare a reperului fa de ti, denumit dimensiune de lucru a cuitului, este de 0,3 mm
pentru filet cu pas mic.
Ocularul microscopului este prevzut n afar de reperele continue centrale, aezate la 90? unul fa de
cellalt, cu linii ntrerupte, aezate paralel cu una din liniile centrale, la distana de 0,3 mm, att n partea
stng ct i n partea ei dreapt, astfel nct, la suprapunerea uneia din aceste linii ntrerupte cu reperul
corespunztor al cuitelor dreapta sau stnga, linia central continu a reticului ocularului s coincid cu
tiul cuitului. Apoi se aeaz cuitul stng nti n poziia I i apoi n poziia II astfel nct s nu existe
nici o fant de lumin, dup care, cu ajutorul microscopului, se fac cele dou citiri ale poziiei mesei.
Diferena celor dou citiri reprezint valoarea diametrului mediu d2. Se repet procedeul cu cuitul
dreapta pentru poziiile II i IV i se determin valoarea aceluiai diametru mediu d2. Diametrul mediu
cutat d2 este media aritmetic a celor dou diametre msurate:
d2= d2+d2
2
5.4.5. Metoda umbrelor (conturului)
O alt metod pentru msurarea diametrelor medii a filetelor este metoda umbrelor. Pentru aceasta se
aeaz piesa filetat ntre vrfuri i se nclin microscopul cu unghiul de nclinare a elicei. Se suprapune
linia central a reticului peste unul din flancurile filetului, astfel nct punctul de ncruciare a liniilor
reticului s se gseasc aproximativ la mijlocul flancului profilului i se face prima citire n aceast
poziie. Se deplaseaz apoi sania transversal pn la apariia n cmpul vizual al microscopului a
flancului profilului diametral opus i dirijat n acelai fel (paralel cu primul flanc). Se suprapune apoi linia
central a reticului peste mijlocul flancului profilului diametral opus i dirijat n acelai fel (paralel cu
primul flanc). Se suprapune apoi linia central a reticului peste mijlocul flancului profilului i se
efectueaz a doua citire; fcnd diferena dintre cele dou citiri, se obine diametrul mediu.
Msurarea filetului prin metoda umbrelor.
nclinarea coloanei microscopului trebuie s fie fcut ntr-un plan vertical, care conine axa profilului
filetului, unghiul ( cu care se nclin microscopul fiind egal cu unghiul de nclinare a eliciei filetului. Acest
unghi se deduce din relaia:
Tg ? = P1
( d2
n care:
P1- este pasul filetului;
D2- diametrul mediu al filetului.
Tot cu microscopul se poate msura i pasul filetului, precum i flancul filetului.
5.4.6. abloane
Msurarea filetului cu abloane are mai mult caracter orientativ, fiind foarte simpl. abloanele cu filet
sunt calibre cu grosimea mic (decupate n general, din tabl) care reproduc profilul axial al filetului. Se
utilizeaz individual sau n truse lamelare.
abloanele individuale pot avea forma filetului: triunghiular, ptrat, trapezoidal de diferite mrimi.
90

Trusele lamelare sau lerele servesc pentru identificarea pasului filetului, prin suprapunerea n lungul
generatoarei filetului. O trus conine 20 lame, cu pasul filetului de la 0,4 pna la 6 mm.
5.4.7. Pasmetre
Pasmetrul este un aparat pentru msurarea direct a pasului filetului, prevzut cu dispozitiv de palpare a
flancului filetului.
Pasmetrele pot fi portative i staionare.
Pasmetrul portativ se execut n dou variante: cu vrf fix i unul mobil sau cu ambele vrfuri fixe.
Prin deplasarea cu mna a pasmetrului n mai multe poziii, pe lungimea piesei, se observ abaterile pe
comparatorul cu cadran montat la un capt al pasmetrului. Reglarea acestor pasmetre se face cu calibre
de filet.
Pasmetrul staionar este un aparat la care piesa se aeaz ntre vrfuri. Dispozitivul de palpat cu vrfuri
sferice, cuplat cu mecanismul cu prghie, se introduce n golul dintre dou spire ale filetului. Deplasarea
axial a vrfului de msurare n raport cu piesa care se controleaz se realizeaz cu ajutorul unui urub
micrometric. Poziia corespunztoare a vrfului n golul dintre spirele filetului se determin fcnd s
coincid acul mecanismului cu prghie cu indicele fix.
5.4.8. Proiectoare
Msurarea flancurilor se poate efectua cu ajutorul proiectoarelor. n acest caz precizia msurrii depinde
de mrimea adaptat i de claritatea conturului proiectat. Pentru uurarea citirii abaterilor, se poate
folosi un raportor cu umbr. Raportorul se fixeaz pe ecran, n aa fel nct axa lui s fie paralel cu axa
filetului. Muchia riglei raportorului se aduce s coincid, pe rnd, cu imaginea flancului din dreapta i a
flancului din stnga a profilului.
5.5. uruburi
Dup scopul urmrit, uruburile se mpart n uruburi de fixare i uruburi de micare.
a). uruburi de fixare. n tabelul 14 sunt prezentate cele mai frecvente tipuri de uruburi din aceast
grup, conform STAS 1450/3-74.
Gurile de trecere pentru uruburi sunt prescrise n STAS 3336-73; n tabelul 15 se d un extras din
acest STAS.
Tabelul 15.
Guri de trecere pentru uruburiDiametrul urubului (mm)3
6
9
12
18
24
36
45
91

48
60
Diametrul gaurilor (mm)
Mecanica fin i maini unelte de nalt precizie3,26,49,513192537465062Mecaninc fin (materiale
sintetice, porelan)3,56,61013,519,526nestandardizat (neuzuale)Construcia de maini n general,
conducte3,7710,514202739485265Guri turnatenu se toarna15223042525672
Formule speciale de execuie ale uruburilor i prezoanelor sunt precizate n STAS 4942-78, iar forma
vrfurilor uruburilor n STAS 4942-79.
Exemple de utilizare a uruburilor de fixare:
a, b, c- uruburi cu cap hexagonal; d-urub cu ochi; e-urub cu loca hexagonal; f-urub autotietor.
b). uruburi de micare, acestea sunt: cinematice i de acionare. Primele se utilizeaz pentru
transformarea micrii de rotaie n micare de translaie sau ca uruburi de msurare, reglare, etc; ele nu
transmit fore mari.
uruburile de acionare preiau fore axiale importante i se utilizeaz la prese, cricuri, etc.
c). uruburi cu bile.
n ultimul deceniu n construcia de maini i aparate o mare rspndire au cptat uruburile cu bile, ca
urmare a nlocuirii frecrii de alunecare dintre piuli i urub cu o micare de rostogolire. n acest fel se
realizeaz transmisii de momente mari, cu randamente pn la 90%, cu transformarea micrii de rotaie
n translaie i invers.
Cile de rulare ale bilelor ntre urub i piuli pot avea profil curbiliniu, rectiliniu sau mixt. Profilele
curbilinii n arc de cerc i ogivale sunt cele mai rspndite. Parametrii caracteristici la aceste tipuri de
rulare sunt: configurati contactului (r/R) i unghiul de contact ?. Se recomand r/R = 0.95?0,97 i ? =
45? (din motive de fabricaie). Aceste profile se execut mai greoi.
Profilele rectilinii de form triunghiular, trapezoidal i dreptunghiular se execut mai uor dar au
capacitatea de ncrcare mai mic. Profilul mixt este mai putin utilizat.
uruburile i piuliele, la transmisii de precizie, se execut din oeluri aliate pentru construcii (Cr-Ni,
Mn-Cr, Rul-1, Rul-2) sau oeluri de scule. n final se aplic tratamente termice sau termochimice. Bilele
se confecioneaz din oeluri de rulmeni tratate termic (61?63 HRC). Pentru ncrcri mici i funcionare
fr zgomot bilele se pot executa i din mase plastice.
5.6. Reprezentarea asamblrii prin filet
Asamblarea prin filet se reprezint n desen conform cu prevederile din STAS 700-69 prin care se
stabilete ca filetul exterior acoper ntodeauna filetul interior, adic poriunea nurubat se reprezint
numai filetul exterior.
urubul dei este tiat imaginar de planul de seciune, se reprezint n vedere pentru c este o piesa
plin.
Dac sunt dou piese tubulare filetate asamblarea se face la fel, cu deosebirea c ambele piese se
reprezint n seciune.
92

5.6.1. Asamblarea prin urub, aib i piuli

Se observ c urubul, aiba i piulia dei sunt tiate imaginea de planul de seciune se reprezint n
vedere, iar piesele care sunt asamblate, n seciune.
Diametrul urubului d este mai mic dect diametrul gurii d1 prin care trece n asamblare. uruburile cu
cap hexagonal i piuliele hexagonale se reprezint n poziie tipizat, fiind astfel aezate fa de planele
de proiecie nct n proiecia principal capul urubului i piulia s apar cu trei fee ale prismei
hexagonale.
5.6.2. Asamblarea prin prezon, aib i piuli
Prezonul este nurubat n gaura filetat nfundat pn la limita util a filetului, iar n cealalt parte se
nurubeaz piulia, dup ce n prealabil s-a montat piesa ce urmeaz a fi asamblat.
La reprezentarea asamblrii cu prezon se aplic aceleai reguli de reprezentare ca la asamblarea cu urub
i piuli.
5.7. Montarea i demontarea pieselor asamblate cu uruburi i piulie
Pentru obinerea unei mbinri corecte, este necesar s se foloseasc elemente filetate fr defecte. De
aceea, piesele care se asambleaz, mpreun cu organele de asamblare, vor fi supuse unui control
amnunit privind:
-execuia corect a filetelor (forma, dimensiuni, netezimea suprafeelor);
-lipsa defectelor care pot mpiedica montajul sau pot provoca ruperea organelor de asamblare (bravuri,
crpturi, deformaii);
-execuia corect a gurilor de trecere, att n ceea ce privete dimensiunile ct i coincidena lor cu
gurile filetate;
- curenia desvrit a tuturor elemtelor care particip la realizarea mbinrii.
Asamblarea propriu-zis se realizeaz astfel:
-se centreaz piesele asamblate astfel nct s ocupe poziia reciproc corect. Acest lucru se obine prin
nsi forma pieselor asamblate, dac ele nu permit dect o singur pozitie pe montaj, sau prin urmrirea
unor repere care marcheaz poziia reciproc corect, n cazul n care sunt posibile mai multe poziii;
-se introduc, pe rnd, toate uruburile i se nurubeaz cu mna gurile filetate sau se prind uor
piuliele;
-se strng definitiv mbinrile, acionndu-se asupra uruburilor sau a piulielor. n cazul n care
asamblarea se realizeaz cu mai multe uruburi (cazul flanelor, al chiulaselor etc.), trebuie s se
urmreasc cu atenie obinerea unei strngeri uniforme, acionarea uruburilor fcndu-se n cruce i
progresiv.
Pentru aceasta, dup ce piuliele sau capetele uruburilor au luat contact cu suprafaa piesei, se strng n
dou etape, realizndu-se strngeri de circa 30-40% n prima etap i srngerea definitiv, urmat de un
control n cea de-a doua.
Demontarea pieselor mbinate prin filet nu ridic probleme deosebite. Totui, n cazul n care ansamblul a
funcionat timp ndelungat n condiii grele, ntr-un mediu corosiv sau cu mult murdrie sau praf,
desfacerea mbinrii devine greoaie, din cauza blocrii elementelor ei, ca urmare a apariiei deformaiilor,
93

ruginii, murdriei etc. n aceast situaie se va cura ngrijit mbinarea, dup care se spal elementele
filetate cu petrol lampant, lsndu-se umezite un timp necesar ptrunderii lichidului n lungul filetului.
Pentru deurubare se va aplica un efort mai mare dect cel necesar strngerii.
Adeseori, n urma demontrii, se constat distrugerea unuia dintre elementele mbinrii. Dac
defeciunea privete uruburile i piuliele, acestea se nlocuiesc cu altele noi. n cazul cnd filetul unei
guri, executat n una din piesele asamblate este distrus, se pot utiliza dou soluii: dac dimensiunile
pieselor permit, se ndeprteaz filetul defect prin gurire, filetndu-se din nou la un diametru mai mare,
schimbndu-se deci i celelalte elemente ale mbinrii (guri de trecere, uruburi, piulie); dac aceast
soluie nu este posibil se ncarc gaura respectiv cu metal prin sudare, dup care se gurete i se
fileteaz din nou.
5.8. Elemente i msuri de asigurare mpotriva autodeurubrii
Cu toate c ntre piulie i uruburi exist autofrnare, piuliele se autodeurubeaz n timpul funcionrii
cu att mai rapid cu ct forele care acioneaz asupra sistemului sunt variabile i frecvena lor este mare.
mpotriva fenomenului de autodeurubare se folosesc elemente de asigurare, cele mai ntlnite fiind:
cuiul spintecat sau ndoit montat n urub deasupra piuliei, ntr-o gaur executat n piuli sau mai rar la
captul urubului, plci i rondele de siguran prinse n uruburi sau rsfrnte, tifturi de blocare, inele
de siguran i aibe elastice. Ca msuri de asigurare se folosete deformarea urubului sau a piesei cu un
punctator, crestarea urubului, nituirea urubului, punctarea cu sudur.
5.9. Scule folosite la asamblri prin uruburi
La montarea asamblrilor prin uruburi se folosesc diferite scule manuale i mecanice. Cele mai
cunoscute sunt cheile, care pot fi: cu deschidere fix i cu deschidere variabil.
Cheile cu deschidere fix, la rndul lor, sunt: deschise, inelare, tubulare i chei pentru piulie rotunde.
Cheile deschise pot fi simple sau duble i se folosesc pentru piuliele hexagonale i ptrate. Cheile duble
au deschiderile pentru dou mrimi succesive de piulie, ceea ce reduce numrul de chei.
Cheile inelare sunt folosite, de obicei, acolo unde locurile sunt mai nguste, fiind uor de manevrat, sau la
robinetele de gaz, ap etc.
Cheile tubulare sunt indicate n cazul cnd piuliele sau capetele uruburilor sunt necate.
Cheile pentru piuliele rotunde sunt prevzute cu ciocuri care intr n crestturi pentru a putea fi
manevrate. Ele pot fi deschise sau nchise.
Cheile pentru loca hexagonal se folosesc atunci cnd capul urubului are loca hexagonal. Montarea i
demontarea acestora se fac introducndu-se cheia n locaul capului urubului.
Cheile reglabile (cu deschidere variabil) sunt folosite pentru o gam mai mare de dimensiuni, precum i
pentru strngerea piulielor care nu au dimensiuni normale; ele se cunosc dup denumirea de chei
universale.
La asamblarea cu uruburi al cror efort de strngere trebuie limitat se folosesc chei dinamometrice i
chei cu decuplare automat.
Cheile dinamometrice se compun din cheia propriu-zisa prevzut cu bar cu mner, un indicator i o
scal gradat de pe cadranul solidar cu cheia.
n timpul strngerii, cheia se rotete mpreun cu piulia, iar bara transmite la indicator efortul depus
94

care se nregistreaz pe scala gradat.

Cheile cu decuplare automat se compun din corpul legat de buca cu ghear, prin intermediul urubului.
Acest urub permite rotirea bucei cu ghiara fa de corpul n care este introdus, prin presare, bolul cu
capetele n buca cu gheare.
Aceast buc este presat n sus de arcul a crui strngere este reglat prin intermediul piuliei i a
contrapiuliei.
Datorit presiunii arcului, bucele cu gheare sunt cuplate. La partea interioar este montat capul cu
loca corespunztor formei i dimensiunilor piuliei.
Acest cap poate fi schimbat dup nevoie prin rotirea manivelei, se rotete i buca 2 care, fiind cuplata
cu buca 5, o antreneaz i pe aceasta n micarea de rotaie. Buca 5, la rndul ei, prin intermediul
bolului, rotete corpul care antreneaz capul, efectund nurubarea.
Cnd s-a atins valoarea forei de strngere buca cu gheare 5 nvinge rezistena arcului, alunec n jos i
decupleaz buca 2, care mpreun cu manivela, se rotete n gol.
Reglarea cheii pentru anumit for de strngere se face prin strngerea arcului cu ajutorul piuliei i a
contrapiuliei.
n afara cheilor, la asamblrile cu uruburi crestate se folosesc i urubelnite manuale sau electrice
portabile.
5.10 Asamblari prin ncleiere (cu adezivi); Generalitati
Prin acest procedeu se asambleaza piese metalice sau nemetalice, la cald sau la rece, cu sau fara presare.
Avantajele procedeului:
- se evita tensiunile interne (lipseste, de regula, sursa de caldura);
- nu apar transformari structurale n materialele de baza;
- greutate redusa;
- aspect placut;
- etanseitate, izolare fonica;
- amortizarea vibratiilor;
- permite asamblarea pieselor foarte subtiri;
- se asambleaza orice material cu orice material;
- nu sunt necesare instalatii costisitoare;
- lipsa concentratorilor de tensiuni;
- distributie uniforma a tensiunilor;
- rezistenta la ncovoiere;
- rezistenta la soc termic;
- izolatoare termic.
Dezavantajele procedeului:
- temperatura de exploatare este scazuta (< 120C);
- asamblarile nu rezista la temperaturi scazute;
- sensibilitate la socuri;
- sensibilitate la ncovoiere;
- mbatrnire rapida;
- uneori tehnologia este complicata;
- totdeauna rezistenta mecanica depinde de respectarea tehnologiei;
95

- pentru ncleierea la cald sunt necesare dispozitive;

- control dificil;
- masuri de protectie a operatorului.
Domenii de utilizare: constructii aeronautice (structuri fagure), autovehicule, ambreiaje (fixarea
ferodourilor), placute de frna, asamblarea butucului pe arbore.
Materiale si tehnologie:
- liantul material de baza, asigura rezistenta;
- solventul micsoreaza vscozitatea pentru asamblare;
- umplutura (prefuri minerale, oxizi metalici, fibre) ajuta la cresterea rezistentei
mecanice, micsoreaza contractia si dilatarea termica a stratului de adeziv;
- catalizatori (rasini termorigide, saruri) accelereaza procesul de ntarire.
Adezivii se livreaza sub forma de: lichid, pasta sau pulberi. Adezivii se clasifica n:
a) adezivi structurali (pentru asamblari de rezistenta);
b) adezivi nestructurali (pentru asamblari secundare sau atunci cnd suprafata de asamblare este de mari
dimensiuni);
c) adezivi cu priza la cald (necesita instalatii de ncalzire);
d) adezivi cu priza la rece (timp mare de ntarire, necesita presare).
Indicatii tehnologice
1) Pregatirea (curatarea) suprafetelor (mecanic sau chimic): sablare cu nisip fin de cuart pur sau spalarea
cu tricloetilena, etanol sau acetona. Urmeaza degresarea n baie alcalina si spalarea cu jet de apa. Cnd
piesele sunt perfect curatate pe ntreaga suprafata se formeaza o pelicula de apa continua.
2) Pregatirea cleiului (ntre 30 si 24h).
3) Aplicarea adezivului se face manual (spaclu, perie, role, baie) sau mecanic.
4) ntarire libera, fara suprapunerea pieselor.
5) mbinarea propriu-zisa se face prin suprapunerea pieselor si mentinerea lor latemperatura de lucru
20 ... 315C la presiuni ntre 0,1 si 3,5 MPa. Timpul de ntarire este ntinsde la secunde la saptamni.
Adezivul, prin moleculele sale, adera la suprafetele de asamblare prin forteintermoleculare care pot fi
completate prin legaturi de valenta ale atomilor de suprafata (forte Van der Waals).
6) Controlul se face prin ciocanire (ton nalt calitate buna, ton jos - defecte) cu ultrasunete sau
distructiv.
Atentie la protectia muncii (pericol de incendiu) !
Exemple de adezivi:
- rasini epoxifenolice (pentru oteluri inoxidabile si titan);
- rasini epoxipoliamidice (pentru asamblarea oricarui material);
- rasini fenolice-neopren (pentru rezistenta la vibratii, nghet si uleiuri).
Rezistenta maxima a straului de adeziv este la forfecare. Asamblarea prin adeziv trebuie dublata prin
forma, pentru ca stratul de adeziv sa fie doar pentru etansare (creste astfel capacitatea portanta).
Adezivii ( cleiurile) trebuie sa aiba proprietatile:
- rezistenta la desprindere sub sarcina (figura 2.33 a si b);
- rezistenta la desprindere prin cojire (figura 2.33 c);
- rezistenta la oboseala;
- sa suporte variatiile de temperatura.

96

Repartizarea tensiunilor de forfecare

n figura 2.34 sunt prezentate fazele solicitarii unei asamblari c u adezivi solicitate transversal.
Pentru a atenua variatia tensiunii la capete (figura 2.34 c) se combina adezivi termorigizi cu cei
termoplastici.
Cresterea rezistentei mecanice a asamblarii creste cu marirea suprafetei de suprapunere (dar nu orict de
mult). Marirea grosimii stratului de ulei duce la cresterea rezistentei, pna la o anumita valoare, apoi
rezistenta scade brusc, la grosimi mari de strat adeziv. Rezistenta nu depinde de latimea suprapunerii.
Rezistenta asamblarii depinde de temperatura de exploatare si de umiditate.
Calculul asamblarilor c u adezivi se face n acelasi mod ca la asmablarile prin lipire, dar modelele de
calcul trebuie validate prin experiment. Rezistentele admisibile sunt stabilite, de asemenea, experimental.
La mbinarea pieselor din material plastic taf = 9MPa (solicitari statice), 6 MPa (solicitari oscilante) si
3MPa (solicitari alternant simetrice).
5.11 MSURI DE TEHNIC A SECURITII MUNCII
Pentru evitarea accidentelor n ateliere sunt necesare urmtoarele msuri:
locul de munc trebuie s fie bine luminat, ventilat, s nu prezinte pericol de mbolnvire i dac este
amplasat la nlime s fie amenajat corespunztor;
s se prevad spaiu suficient pentru depozitarea pieselor i aezarea sculelor;
executarea lucrrilor se va face dup verificarea elementelor care se asambleaz i stabilirea succesiunii
operaiilor de asamblare.
uneltele de mn vor fi confecionate din materiale corespunztoare operaiilor care se execut.
manipularea pieselor grele se va face cu mijloace mecanizate, dup ce s-a verificat modul de fixare;
nu se vor executa asamblri sau dezasamblri cnd utilajul este n funciune;
lucrrile se vor executa numai de muncitori cu calificare corespunztoare;
se va verifica cu atenie stabilitatea asamblrii pentru a nu se produce desfacerea acesteia n timpul
funcionrii.
Dup terminarea lucrrii se verific cu atentie locul de lucru pentru a nu rmne scule sau piese n
interiorul utilajului sau al instalaiei, care pot provoca prin antrenare, deteriorarea acesteia sau chiar
accidentarea celor care se gsesc n jur.
- atelierul va fi prevzut cu utilajul i materialul necesar stingerii incendiilor;
Pentru evitarea accidentelor n timpul asamblrii prin uruburi trebuie respectate urmtoarele condiii:
nu este permis folosirea prelungitoarelor improvizate n captul cheilor;
la demontarea pieselor asamblate se marcheaz poziia lor, aplicndu-se semne (riduri) pe un loc vizibil;
n spaiile nguste folosirea cheilor trebuie fcut cu atenie;
strngerea piulielor la nlime trebuie fcut folosindu-se centuri de siguran i n condiii de deplin
siguran;
La asamblarea prin strngere se vor avea n vedere urmtoarele recomandri:
n cazul strngerilor mari se recomand folosirea paravanelor n jurul pieselor.
nu se admite montarea prin batere cu ciocanul.
97

6. READUCEREA CAROSERIEI LA PARAMETRII DIMENSIONALI NORMALI

6.1. Recondiionarea pieselor prin deformare plastic
Procedeul de recondiionare a pieselor prin deformare plastic se bazeaz pe proprietatea materialelor de
a-i schimba, sub aciunea unor fore exterioare, forma i dimensiunile geometrice (deformaii
remanente i plastice) fr a le rupe. Prin utilizarea acestui procedeu, volumul piesei recondiionate
rmne constant: se schimb ns forma, structura i proprietile mecanice ale materialului din care este
confecionat piesa. n esen are loc redistribuirea materialului din zonele inactive n zonele active, n
acest fel, piesele uzate fiind aduse la dimensiuni nominale. Procesul tehnologic presupune efectuarea a
dou operaii: schimbarea formei i dimensiunilor prin deformare plastic i prelucrarea piesei la
dimensiunile finale. Cele mai rspndite moduri de prelucrare prin deformare plastic sunt: refularea,
restrngerea, ntinderea, mandrinarea, ndreptarea, moletarea.
Procedeul de recondiionare prin deformare plastic prezint avantajul c prelucrrile de finisare se fac
cu adaosuri mici, iar costul este, n cele mai multe cazuri, redus. El are ns i unele dezavantaje. Astfel,
n timpul procesului de deformare are loc o reaezare a unor straturi de material, prin alunecarea
cristalelor dup planurile de minim rezisten, ceea ce determin deformarea reelei cristaline. Totodat,
materialul se durific (se ecruiseaz) pe anumite suprafee iar fragilitatea materialului crete. Ecruisarea
i fragilitatea pot fi ns atenuate sau chiar anulate prin nclzire, dar aceasta anuleaz tratamentele
termice anterioare ale piesei, fiind necesar refacerea lor, ceea ce, evident, ridic preul de cost al
recondiionrii.
6.1.1. Recondiionarea pieselor prin refulare
ntr-o accepie mai simpl refularea reprezint modul de prelucrare prin deformare plastic, care vizeaz
mrirea diametrului exterior al pieselor pline sau micorarea diametrului interior al pieselor tubulare.
Procedeul se caracterizeaz prin faptul c direcia forei Fd care acioneaz pe pies nu coincide cu
direcia deformaiei acestei (fig. 4.52).
n procesul de reparaie, refularea este folosit frecvent la recondiionarea bucelor din bronz, a
buloanelor cu cap sferic, a supapelor, a tacheilor etc.
Recondiionarea prin refulare a supapelor cu talerul uzat peste limita admisibil comport urmtoarele
operaii tehnologice:
- nclzirea talerului supapei la o temperatur de 800 900o C;
- refularea talerului supapei ntr-o matri special (fig. 4.53);
- rcirea supapei n nisip;
98

- verificarea btii talerului i la nevoie ndreptarea lui;

- verificarea suprafeei de lucru a talerului;
- clirea supapei, urmat de o revenire la o temperatur nalt;
- rectificarea final a talerului de supap.
Prin refulare, grosimea talerului de supap se micoreaz n favoarea creterii diametrului (4.54). Linia
continu reprezint supapa dup recondiionare, iar linia punctat reprezint supapa nainte de
recondiionare.

Recondiionarea prin refulare a bucelor de bronz se poate face chiar n locul unde sunt montate. Se tie
c prin uzur, diametrul interior al bucei depete valorile admisibile. Recondiionarea bucei prin
refulare presupune executarea urmtoarelor operaii (fig. 4.55):
- montarea dornurilor (1) i (2) n buca de bronz;
- presarea dornurilor cu ajutorul unei prese hidraulice pn cnd capetele lor se ating. n timpul presrii
nlimea i diametrul interior al bucei scad, iar grosimea crete;
- alezarea la interior a bucei pn la cota nominal.
n mod similar se pot recondiiona bucele al cror diametru exterior este sub dimensiunile nominale.

Studiul macro i microstructurii bronzului dup aplicarea procedeului de refulare a demonstrat c prin
aceast deformare nu se produc modificri calitative n material i c el nu se fisureaz.
nlimea bucei se micoreaz foarte puin, ceea ce nu conduce la o cretere esenial a presiunii
specifice pe timpul funcionrii.
Recondiionarea prin refulare a unor piese complexe i cu regim de funcionare special impune
executarea unor procese tehnologice complicate i scumpe. n general,se evit recondiionarea prin
refulare, din cauza rentabilitii economice sczute.
Restrngerea i ntinderea sunt cazuri particulare ale refulrii.
Restrngerea este procedeul prin care diametrul interior al unei piese tubulare se micoreaz prin
reducerea diametrului ei exterior. De regul, restrngerea se execut la cald; n cazul pieselor
confecionate din metale moi se poate executa i la rece. Prin restrngere se recondiioneaz bucele
uzate.
Supuse ntinderii, piesele tubulare i ngusteaz local seciunea i se alungesc. Operaia se efectueaz cu
ajutorul unor dispozitive speciale i se folosete pentru recondiionarea tiranilor, cozilor de supap,
mpingtoarelor etc.

99

6.1.2. Recondiionarea pieselor prin mandrinare

Mandrinarea const n deformarea plastic prin care dimensiunile exterioare ale pieselor tubulare se
mresc. Caracteristic este faptul c direcia forei care acioneaz asupra piesei coincide cu direcia
deformaiei.
Din fig. 4.56 rezult c mandrinarea provoac micorarea grosimii peretelui piesei tubulare, fr a
modifica nlimea ei. Operaia se poate face la rece sau la cald i se utilizeaz frecvent la recondiionarea
bolurilor tubulare.

n fig. 4.57 sunt reprezentate diferite dispozitive pentru mandrinarea bolurilor tubulare. Mandrinele
sferice necesit fore de lucru mai mici dect cele conice, dar prezint dezavantajul c reclam timp
pentru sortarea bolurilor dup diametrul interior i necesit folosirea mandrinelor cu diametrul
corespunztor pentru fiecare grup de boluri.
Mandrinele conice au aceste dezavantaje: una singur putnd fi folosit la toate bolurile cu acelai
diametru nominal interior. Ele impun utilizarea unor fore mari de mandrinare, datorit frecrilor intense
ce apar ntre pies i mandrin. Pentru a lrgi gama de diametre interioare a bolurilor, se recurge la
folosirea bucelor secionate aezate ntre mandrin i piesa de recondiionat (fig. 4.57 c i d).
Procesul tehnologic pentru recondiionarea bolurilor tubulare depinde de modul cum se face
mandrinarea - la rece sau la cald.
n cazul mandrinrii la rece procesul tehnologic cuprinde, n principal, urmtoarele operaii:
- revenirea la temperatur nalt, fcut n mediu neutru sau reductor, pentru a evita oxidarea;
- mandrinarea piesei cu ajutorul unei mandrine sferice, astfel aleas, nct pentru diametrul exterior al
bolului, s rezulte un adaos de prelucrare de 0,15 - 0,20 mm;
- clirea bolului la temperaturi de 750 850o C, rcirea lui n ulei i apoi revenirea la 180 200o C;
- rectificarea i lustruirea bolului la dimensiunea final. n cazul mandrinrii la cald, procesul tehnologic
cuprinde urmtoarele operaii:
- cementarea suprafeei bolului la temperatura de 900-1000o C, timp de 2-3 ore (numai n cazul cnd
stratul cementat al bolului are un grad ridicat de uzur);
- mandrinarea bolului la temperatura de 900 -1000o C;
- clirea bolului, apoi aplicarea unui tratament de revenire la temperatur joas;
- rectificarea i lustruirea bolului la dimensiunea final.
Mandrinarea la rece este mai simpl i poate fi realizat cu un grad de precizie mai ridicat dect cea la
cald. ncercrile au artat c rezistena la oboseal a bolurilor mandrinate la rece este mai mare dect
rezistena bolurilor noi, datorit ecruisrii gurii bolului.
6.1.3. Recondiionarea pieselor prin ndreptare
n timpul funcionrii agregatelor ansamblurilor i subansamblurilor, piesele suprasolicitate nregistreaz
100

deformaii remanente. Cele mai frecvente sunt deformaiile de ncovoiere i rsucire.

Remedierea acestor defecte se realizeaz prin ndreptarea pieselor, operaie ce se bazeaz pe
proprietatea de deformare plastic a metalelor.
n funcie de gradul de deformare a piesei ndreptarea se poate face la rece sau la cald. Pentru a putea
pstra proprietile mecanice induse pieselor prin tratamente termice anterioare, se recomand ca
deformrile mici s fie remediate prin ndreptare la rece. n unele situaii, ndreptarea la rece este urmat
de o nclzire de stabilizare a piesei, care se menine timp de 0,5 - 1,5 ore la temperatura maxim care nu
afecteaz ultimul tratament termic. Dac ncovoierile i rsucirile pieselor sunt mari, ndreptarea trebuie
fcut la cald. n acest caz stabilirea temperaturii de prelucrare la cald i a timpului de nclzire are o
mare importan pentru reducerea la minimum a decarburrii superficiale i a pierderilor de metal prin
oxidare. Piesele se nclzesc ntr-un mediu neutru, iar durata de nclzire trebuie redus la minimum.
Dup ndreptarea lor la cald, piesele se trateaz termic pentru restabilirea proprietilor mecanice iniiale.
Piesele se ndreapt de regul, la prese sau cu ajutorul unor dispozitive speciale. n fig. 4.58 este
prezentat schema ndreptrii pieselor torsionate (rsucite) i ncovoiate, iar n fig. 4.59 modul de
ndreptare a unei biele torsionate.
6.1.4. Recondiionarea pieselor prin moletare
Moletarea constituie un procedeu de recondiionare a pieselor care se bazeaz, de asemenea, pe
proprietile de deformare plastic a metalelor.
n cazul moletrii ns, direcia forei care acioneaz asupra piesei nu coincide cu direcia de deformare.
La moletarea canelurilor de exemplu (fig. 4.60 a) i a dinilor roilor dinate (fig. 4.60 b), direcia de
deformare a materialului este perpendicular pe direcia forei exterioare, n timp ce la moletarea
fusurilor de arbori, deformarea materialului este opus forei ce acioneaz din exterior (fig. 4.60 c).

Procedeul este utilizat la recondiionarea canelurilor, a danturilor roilor dinate, a fusurilor de arbori pe
care se monteaz inelele rulmenilor etc. El se poate executa la cald sau la rece.
Procedeul asigur mrirea limii canelurilor i dinilor cu 0,15-0,20 mm fa de dimensiunea nominal,
ceea ce permite rectificarea lor la dimensiunile iniiale. n cazul fusurilor de arbori, prin moletare se
poate mri diametrul exterior cu 0,10-0,20 mm fa de diametrul nominal.
Procesul tehnologic de recondiionare prin moletare este condiionat de natura materialului i de
tratamentele termice ale piesei de recondiionat.
nainte de moletarea la rece piesele din oel tratate termic, trebuie supuse unei recoaceri. Recoacerea se
face la temperaturi de 600 900o C, n cuptoare electrice cu mediu neutru sau reductor.
Dup atingerea temperaturii de recoacere, piesa nu trebuie lsat n cuptor mai mult de 6 min; ea trebuie
rcit lent, n cuptorul de nclzire sau n baie cu nisip. Dup recoacerea piesei se execut moletarea
manual, cu ciocanul, cu moletoarele indicate n fig. 4.61.
La recondiionarea arborilor canelai i a roilor dinate, canalele rezultate prin moletare se ncarc prin
sudare, iar recondiionarea fusurilor de arbori, pe care se monteaz inelele rulmenilor, pot rmne
101

nencrcate.
S urmrim n continuare cteva exemple de recondiionri ale pieselor prin moletare.
Procesul tehnologic pentru recondiionare prin moletare a unei roi dinate, confecionat din oel de
mbuntire, cuprinde urmtoarele operaii:
- recoacerea roii de temperatura de 850 900o C;
- moletarea dinilor n dispozitive (prese) speciale, care nu permit deformarea plastic a restului roii;
- ncrcarea prin sudur electric a canalelor rezultate prin moletare;
- rectificarea profilului danturii cu un adaos de prelucrare de 0,05 mm pentru rectificarea final;
- clirea danturii prin cureni de nalt tensiune;
- rectificarea final a danturii la dimensiunile nominale.
Arborele canelat a unui schimbtor de viteze poate fi confecionat din oel aliat de cementare. La
fabricare i s-au executat: cementarea la 900o C, clirea la 860o C i revenire la 200o C. Pe timpul
exploatrii se produce frecvent uzura suprafeelor laterale ale canelurilor. Procesul tehnologic de
recondiionare prin moletare al arborelui cuprinde:
- recoacerea arborelui la 750 850o C;
- moletarea canelurilor la cald n dispozitive speciale sau manual;
- ncrcarea canalelor rezultate prin moletare cu sudur electric;
- strunjirea diametrului exterior al canelurilor cu un adaos de prelucrare de 0,05 mm pentru rectificare;
- clirea arborelui la 860o C, cu rcire n ulei;
- revenirea arborelui la 200o C;
- verificarea duritii i, dac este cazul, ndreptarea arborelui;
- rectificarea canelurilor la dimensiunile nominale.
6.1.5. Recondiionarea prin deformri la cald
Pentru mrirea plasticitii i evitarea ecruisrii, se folosesc temperaturi de cristalizare ridicate, fiind
necesare eforturi mai mici de deformare scznd pericolul apariiei fisurilor n timpul deformrii.
Temperatura maxim de nclzire trebuie s nu ating valori de supranclzire sau de ardere a
materialului. De asemenea, terminarea lucrrii trebuie s aib loc la temperatura optim necesar pentru
evitarea ecruisrii.
nclzirea poate fi general sau local, n medii neutre sau carburante (n cutii) pentru evitarea
decarburrii stratului superficial.
Durata nclzirii T se poate determina cu expresia:
T = k D ?D

[oC]

(4.37)

n care: D este diametrul sau dimensiunea maxim a piesei, n mm;

?D creterea dimensional, n mm;
k - coeficient (k = 12,5 pentru oel carbon i
k = 25 pentru oeluri aliate).
Dup prelucrrile prin presare la cald, piesele vor fi din nou tratate termic, n vederea obinerii condiiilor
de duritate, respectiv de structur, cerute.

102

7. VERIFICAREA, NTREINEREA I REPARAREA SISTEMELOR DE ACIONARE,

NCHIDERE I BLOCARE

7.1 Cheia masinii

1. Cheia principal
Aceast cheie deschide toate ncuietorile.
2. Cheia de serviciu1
Aceast cheie poate fi folosit numai pentru deschiderea portierei oferului, punerea contactului i
deblocarea volanului.
Autovehiculul este livrat mpreun cu dou chei principale i o cheie de serviciu1. Una din cheile
principale are lama rabatabil i este prevzut cu o telecomand integrat.
Pierderea unei chei
n cazul n care una dintre chei este pierdut, aducei celelalte chei la un atelier autorizat. Codul cheii
pierdute va fi ters din sistem, iar cheilor rmase le vor fi repartizate coduri noi, ca msur de prevenire
a infraciunilor.
Codurile unice ale lamelor cheilor pot fi obinute de la atelierele autorizate, care pot comanda chei noi.
Pentru un singur autovehicul pot fi programate i utilizate maximum ase telecomenzi/chei.
Dispozitivul antidemarare
Cheile sunt echipate cu cipuri coninnd coduri de funcionare. Codurile trebuie s fie recunoscute de
dispozitivul corespunztor al comutatorului de contact. Autovehiculul poate fi pornit numai cu ajutorul
cheii corecte, ce conin codul corect.
Cheile de contact i dispozitivulelectronic antidemarare
Cheia de contact nu trebuie s se afle pe un inel coninnd i alte chei sau obiecte metalice. n caz
contrar, funcia antidemarare ar putea fi activat accidental, mpiedicnd pornirea autovehiculului.
Pentru a porni autovehiculul, lama cheii principale (1) trebuie s fie depliat complet (a se vedea
ilustraia). n caz contrar, este posibil ca funcia de antidemarare s mpiedice pornirea autovehiculului.
Descuierea
Pentru a descuia toate portierele, capota portbagajului i trapa de acces la buonul rezervorului apsai
butonul (1) o dat.
Capota portbagajului
Pentru a descuia numai capota portbagajului, apsai butonul (2) de dou ori.
103

Funcia de alarm
Putei folosi funcia de alarm pentru a semnala o urgen.
Pentru activarea semnalizatoarelor de direcie i a claxonului apsai continuu tasta roie (3) timp de cel
puin trei secunde sau apsai-o de dou ori simultan.
Funcia de alarm este dezactivat automat dup 25 de secunde, sau manual, prin apsarea oricruia
dintre butoanele telecomenzii.
Luminile de acces
Atunci cnd v apropiai de autovehicul, procedai dup cum urmeaz:
apsai butonul galben (4) al telecomenzii.
Vor fi activate luminile interioare, lmpile de poziie, lampa plcuei de nmatriculare i lmpile oglinzilor
exterioare (dotare opional). Toate aceste lmpi vor rmne aprinse timp de 30, 60 sau 90 de secunde.
Pentru a stinge luminile de acces: apsai din nou butonul galben.
ncuierea
Apsnd butonul (5), vei ncuia toate portierele, capota portbagajului i trapa de acces la buonul
rezervorului.
Pentru ncuierea trapei de acces la buonul rezervorului, exist un interval de temporizare de 10 minute.
Plierea/deplierea lamei cheii
Cheia poate fi pliat prin apsarea butonului (6) i plierea lamei n corpul cheii.
Lama va fi depliat automat la apsarea butonului.
Atunci cnd ncuietorile nu rspund la acionarea repetat a telecomenzii de la o distan normal, este
necesar nlocuirea bateriei telecomenzii.
Ridicai cu grij capacul cu ajutorul unei urubelnie de dimensiuni mici i ndeprtai-l.
Folosii numai baterii de 3 V, de tipul CR 2032. Suprafaa bateriei marcat cu simbolul + trebuie
ndreptat n sus. Nu atingei cu degetele bateria i suprafeele de contact ale acesteia.
nchidei capacul. Asigurai-v c garnitura de etanare este amplasat corect i nu este deteriorat; n
caz contrar, umezeala poate ptrunde n compartimentul bateriei.

Cheia principal sau telecomanda ncuie/ descuie simultan toate portierele i capota portbagajului.
Butoanele de blocare ale portierelor i mnerele interioare sunt dezactivate.
104

Trapa de acces la buonul rezervorului poate fi deschis atunci cnd autovehiculul este descuiat. Trapa
va rmne descuiat timp de 10 minute dup ncuierea autovehiculului.
Autovehiculul poate fi ncuiat chiar dac una dintre portiere sau capota portbagajului este deschis. La
nchiderea portierei exist pericolul de a ncuia i cheile n autovehicul.
Rencuierea automat
Dac, n interval de dou minute de la descuiere, nu este deschis nici una dintre portiere sau capota
portbagajului, acestea vor fi ncuiate automat. Aceast funcie previne situaiile n care autovehiculul este
lsat descuiat neintenionat
ncuierea automat este activat i reactivat de la panoul de control de pe portiera oferului.
Funcia acioneaz prin ncuierea automat a portierelor la depirea vitezei de 7 km/h.
Portierele rmn ncuiate pn cnd una dintre acestea este deschis din interior sau cnd toate portierele
sunt descuiate de la panoul de control.
Activarea/dezactivarea ncuierii automate
Cheia trebuie s se afle n poziia I sau II a comutatorului de contact.
Apsai butonul READ (citire) de pe maneta stng pentru a confirma orice mesaj de pe ecranul de
informaii.
Apsai i meninei apsat butonul pentru nchiderea centralizat pn cnd un nou mesaj pentru starea
ncuierii este afiat pe ecranul pentru informaii.
Mesajele AUTOLOCK ACTIVATED (NCUIERE AUTOMAT ACTIVAT) (autovehiculul este
ncuiat n timpul micrii) i respectiv, AUTOLOCK DEACTIVATED (NCUIERE AUTOMAT
DEZACTIVAT) sunt afiate pe ecran

Toate portierele i capota portbagajului pot fi ncuiate i descuiate n mod simultan utiliznd panoul de
control de pe portiera oferului (sau portiera pasagerului din fa).
Toate portierele pot fi ncuiate utiliznd butonul de ncuiere de pe panoul de comand al portierei
respective. n cazul n care autovehiculul nu este ncuiat din exterior, poate fi descuiat prin deschiderea
portierei cu ajutorul mnerului
ncuierea/descuierea capotei portbagajului cu ajutorul telecomenzii
Pentru a descuia numai capota portbagajului, procedai dup cum urmeaz:
apsai de dou ori butonul de pe telecomand pentru a deschide capota portbagajului. Capota
portbagajului este descuiat i uor deschis n acelai timp.

105

Dac toate portierele sunt ncuiate la nchiderea capotei portbagajului, aceasta este ncuiat automat.
Descuiai manual capota portbagajului cu ajutorul cheii principale numai n cazuri de urgen, de
exemplu, atunci cnd telecomanda nu funcioneaz sau bateria autovehiculului este descrcat. Pentru a
deschide manual capota portbagajului, procedai dup cum urmeaz:
introducei cheia principal n seciunea superioar sau inferioar a capacului de acces al ncuietorii.
rotii cheia n sus sau n jos, pentru a deschide capacul de acces al ncuietorii.
descuiai capota portbagajului

Aceast funcie poate fi util n momentul n care autovehiculul este ncredinat unui atelier de service
sau personalului unui hotel, sau n situaii similare. Cheia de serviciu este ncredinat personalului
unitii respective, care poate conduce autovehiculul, fr ns a avea acces la portbagaj (sau la torpedo,
dac acesta este ncuiat cu ajutorul cheii principale).
Pentru a activa aceast funcie:
rotii cheia principal n poziia II a comutatorului de contact.
apsai butonul. Un LED integrat n buton se aprinde la activarea acestei funcii. De asemenea, un
mesaj va fi afiat pe ecranul pentru informaii.
Pentru a activa aceast funcie:
rotii cheia principal n poziia II a comutatorului de contact i apsai din nou butonul.
ncuierea torpedoului
Torpedoul poate fi ncuiat/descuiat numai cu ajutorul cheii principale nu i prin intermediul cheii de
serviciu.
Funcia de blocare
Autovehiculul este echipat cu o funcie de blocare a ncuietorilor. Atunci cnd aceast funcie este
activat, portierele nu pot fi deschise din interior, dac sunt ncuiate. Funcia de blocare poate fi activat
numai din exterior, prin ncuierea portierei oferului cu ajutorul cheii sau a telecomenzii. Pentru ca
aceast funcie s poat fi activat, toate portierele trebuie s fie nchise. O dat ce funcia de blocare
este activat, portierele nu mai pot fi deschise din interior. Portierele pot fi descuiate numai din exterior,
prin descuierea portierei oferului sau prin intermediul telecomenzii.
Funcia de blocare este activat la 25 de secunde dup nchiderea portierelor.

n cazul n care unii pasageri prefer s rmn n autovehicul, cu portierele ncuiate din exterior de
exemplu, n timpul transportrii autovehiculului cu bacul funcia de blocare poate fi dezactivat.
Introducei cheia n comutatorul de contact, rsucii-o n poziia II, i apoi, din nou, n poziia I sau 0.
Apsai butonul.
Dac autovehiculul este echipat cu sistem de alarm, detectoarele de micare i nclinare vor fi, de
106

asemenea, dezactivate.LED-ul integrat n buton va ilumina pn la ncuierea autovehiculului cu ajutorul

cheii sau telecomenzii. Ct vreme cheia rmne n comutatorul de contact, un mesaj va fi afiat pe
ecranul pentru informaii. Senzorii vor fi reactivai la urmtoarea punere a contactului.
Mecanismele de activare a sistemelor de blocare de siguran pentru copii sunt amplasate pe marginea
posterioar a tuturor portierelor i pot fi accesate numai cnd portierele sunt deschise. Folosii un obiect
plat de metal, de exemplu o urubelni, pentru a roti mecanismul de control i a activa/dezactiva, astfel,
sistemul de blocare de siguran pentru copii.
A. Poziia "Activat" - portierele nu mai pot fi
deschise din interior; rsucii mecanismul
spre exterior.

B. Poziia "Dezactivat" - portierele pot fi

deschise din interior; rotii mecanismul spre
interior.

Reinei c, n cazul unui accident, pasagerii de pe bancheta din spate nu pot deschide din interior
portierele din spate dac sistemele de blocare de siguran pentru copii sunt activate.
Acestea trebuie dezactivate n timpul cltoriei. Astfel, n cazul unui accident, membrii echipei de
intervenie vor putea deschide portierele din exterior.

7.2 Sistemul de alarm (dotare opional)

107

Sistemul de alarm
Cnd sistemul de alarm este activat, acesta monitorizeaz permanent toi senzorii afereni. Alarma este
declanat dac:
este deschis capota motorului.
este deschis capota portbagajului.
este deschis o portier.
comutatorul de contact este forat, sau este folosit o cheie neaprobat.
n habitaclu sunt detectate micri (n cazul n care sistemul include un senzor de micare - dotare
opional pentru anumite piee).
autovehiculul este ridicat sau tractat (dac sistemul include un senzor de nclinare - dotare opional
pentru anumite piee).
unul din cablurile bateriei este deconectat.
se ncearc deconectarea sirenei.
Activarea alarmei
Apsai butonul LOCK (ncuiere) al telecomenzii. Semnalizatoarele de direcie vor lumina timp de
cteva secunde pentru a confirma armarea alarmei i ncuierea portierelor. n anumite ri, alarma poate
fi activat cu ajutorul cheii sau al comenzii aflate pe panoul de comand de pe portiera oferului.
Dezactivarea alarmei
Apsai butonul UNLOCK (Descuiere) al telecomenzii. Dou iluminri scurte ale semnalizatoarelor de
direcie confirm dezactivarea alarmei.
Dac bateriile telecomenzii sunt descrcate, alarma poate fi dezarmat prin rotirea cheii n poziia II n
comutatorul de contact.
Activarea automat a alarmei
Dac portierele sau capota portbagajului nu sunt deschise ntr-un interval de dou minute de la
dezarmarea alarmei, iar autovehiculul a fost descuiat cu ajutorul telecomenzii, alarma este rearmat
automat. De asemenea, autovehiculul este ncuiat. Aceast funcie previne situaiile n care autovehiculul
este prsit fr activarea prealabil a alarmei.
n anumite ri (de exemplu Belgia, Israel), alarma este activat din nou dup un anumit interval de timp,
dac portiera oferului a fost deschis i nchis fr ca autovehiculul s fie din nou ncuiat.
Dezactivarea alarmei declanate
n cazul n care alarma este declanat i dorii s o dezactivai, apsai butonul UNLOCK (Descuiere) al
telecomenzii.
Semnalizatoarele de direcie vor lumina intermitent de dou ori pentru a confirma dezactivarea alarmei.
Semnalul sonor emis de sistemul de alarm.
Semnalul sonor provine de la o siren alimentat de bateria auxiliar. Fiecare semnal sonor dureaz 25
de secunde.
Semnalul luminos emis de sistemul de alarm
La declanarea alarmei, semnalizatoarele de direcie lumineaz intermitent timp de 5 minute sau pn la
dezactivarea alarmei prin procedura descris mai sus.
Pentru a evita declanarea accidental a alarmei, de exemplu, atunci cnd lsai un cine n autovehicul n
108

timpul transportrii cu bacul a autovehiculului, detectoarele de micare i nclinare pot fi dezactivate

temporar:
1. introducei cheia n comutatorul de contact, rsucii-o n poziia II, i apoi, din nou, n poziia I sau 0.
2. apsai butonul. LED-ul integrat n buton va rmne aprins pn la ncuierea autovehiculului cu
ajutorul cheii sau al telecomenzii.
Ct vreme cheia rmne n comutatorul de contact, un mesaj va fi afiat pe ecranul pentru informaii.
Senzorii vor fi din nou activai la urmtoarea punere a contactului.
Dac autovehiculul dumneavoastr este echipat cu dispozitive de blocare, aceasta vor fi activate din nou
simultan.
Lampa de control de pe panoul de instrumente (pentru anumite ri)
O lamp de control (LED) aflat pe partea superioar a panoului de instrumente indic starea alarmei:
Lampa nu este aprins: alarma este dezactivat.
Lampa lumineaz la fiecare dou secunde dup ce semnalizatoarele de direcie au iluminat o dat lung:
alarma este armat.
Lampa lumineaz intermitent cu secven rapid, n intervalul dintre dezactivarea alarmei i punerea
contactului: alarma a fost declanat.
Un mesaj va fi afiat pe ecranul pentru informaii n cazul detectrii unei probleme de funcionare a
sistemului de alarm.
Dac sistemul de alarm funcioneaz defectuos, ncredinai verificarea autovehiculului unui atelier
autorizat.
Testarea sistemului de alarm
Testarea detectorului de micare n habitaclu
Deschidei toate geamurile
Activai alarma. LED-ul va lumina intermitent n secven lent pentru a confirma activarea alarmei.
Ateptai timp de 30 de secunde.
Testai detectorul de micare n habitaclu ridicnd un obiect oarecare de pe perna unui scaun. Sistemul
de alarm va emite semnale sonore i luminoase.
Dezactivai alarma prin descuierea autovehiculului cu ajutorul telecomenzii.
Testarea portierelor
Activai alarma.
Ateptai timp de 30 de secunde.
Descuiai portiera oferului cu ajutorul lamei cheii.
Deschidei una dintre portiere. Sistemul de alarm va emite semnale sonore i luminoase.
Repetai testul pentru fiecare portier n parte.
Dezactivai alarma prin descuierea autovehiculului cu ajutorul telecomenzii.
Testarea capotei motorului
Intrai n autovehicul i dezactivai detectorul de micare.
Activai alarma (rmnei n autovehicul i ncuiai portierele cu ajutorul butonului telecomenzii).
Ateptai timp de 30 de secunde.
Deschidei capota motorului acionnd mnerul aflat sub panoul de instrumente.
Sistemul de alarm va emite semnale sonore i luminoase.
Dezactivai alarma prin descuierea autovehiculului cu ajutorul telecomenzii.
Testarea capotei portbagajului:
109

 Activai alarma.
Ateptai timp de 30 de secunde.
Descuiai capota portbagajului cu ajutorul cheii de pe partea oferului fr s deschidei niciuna dintre
portiere.
Dechidei capota portbagajului cu ajutorul mnerului. Sistemul de alarm va emite semnale sonore i
luminoase.
Dezactivai alarma prin descuierea autovehiculului cu ajutorul telecomenzii.

8. UTILIZAREA SCULELOR, DISPOZITIVELOR I MATERIALELOR

8.1 Scule specifice
Foarfecele manuale se folosesc la tierea tablelor. Lamele se fixeaz ntre ele prin intermediul unui urub
cu piuli. Lama superioar i suportul se fixeaz pe suprafaa bancului de lucru. Foarfecele trebuie s fie
astfel construite nct la nceputul operaiei de tiere, lamele s fie deschise de la 9 la 14 grade. Dac
deschiderea este mai mare, tabla este mpins afar dintre tiurile foarfecelui, mnerele se ndeprteaz
unul de altul prea mult i manevrarea lor se face greoi. Foarfecele simplu de tinichigerie se execut cu
urmtoarele dimensiuni L / l : 200 / 55 mm, 260 / 70 mm, 320 / 90 mm i 400 / 110 mm ( L este
lungimea foarfecelui, iar l lungimea tiurilor )
Ciocanele se folosesc pentru lucrrile de tinichigerie. Ele sunt de mai multe tipuri i se execut din lemn
sau din oel. Ciocanele din oel au diferite forme i dimensiuni. Ciocanele sunt fixate n cozi de lemn de
esen tare cu fibrele n lung, de preferin lemn de carpen, bine lustruite, iar ca siguran se bate n
partea de fixare a ciocanului o pan de oel.
Nicovalele servesc pentru operaiile de ndreptare sau curbare a tablelor. Ele sunt de mai multe tipuri i
se execut din oel pentru scule.
Pilele se folosesc la lucrrile de tinichigerie pentru netezirea suprafeelor tiate sau a neregularitilor
cordoanelor de sudur, sau lipire. Dup mrimea zimilor, pilele pot fi : fine sau bastarde. Ca form,
pilele pot fi : plate, triunghiulare, rotunde sau semirotunde.
Dlile se folosesc pentru tierea manual a tablelor i a profilelor. Dalta obinuit se execut din oel
pentru scule, iar tiul, dup ascuire, se clete. Lungimea L i limea A ale dlilor obinuite sunt : L /
A = 100 / 5 mm; 125 / 10 mm; 175 / 20 mm; 200 / 25 mm.
urubelniele se folosesc pentru deurubarea sau nurubarea uruburilor cu capul crestat. Ele se execut
din oel i au mner de lemn.
Cletii se folosesc la lucrrile de tinichigerie. Ei sunt de mai multe feluri : cletele plat, cletele cu flci,
cletele pentru tiat srma, cletele patent i cletele pentru strns.
110

Peria pneumatic reversibil este format dintr-un corp i o perie de srm acionat de un motor
pneumatic cu rotor, cruia i se poate schimba sensul de mers. Peria este demontabil. Ea se utilizeaz la
curirea motoarelor de rugin, la curirea de zgur a custurilor sudate i la curirea muchiilor,
tablelor i profilelor groase, n vederea sudrii.
ARTICOLLUCRAREECHIPAMENTE I SDV-URI FOLOSITEEchipamente de protecieOperator 1.
ochelari de protecie;
7. or protecie
2. apc;
8. mnui protecie
3. cti antifonice;
9. cizme protecie
4. masc de sudur
10. pantofi de lucru
5. salopet
11. mnui de lucru
6. masc antipraf
12. aprtoare pulverizare

Caroserie vehicul
Scule protecieAlezare i gurire
SDV-uri fixareFixare elemente metal

SDV-uri pentru deformare Deformare suprafee caroserie

Caroserie, profilare

Scule de msuratMsurare
111

Scule ndoirePregtirea marginilor

Scule tiere
Scule lefuitCurire

Msuri de protecia muncii n activiti

cu unelte manuale

1. Uneltele de mn trebuie s fie confecionate din materiale corespunztoare operaiilor ce se execut.

2. n cazul activitii n atmosfer cu pericol de explozie, se vor folosi unelte confecionate din materiale
care nu produc scntei prin lovire sau frecare.
3. Uneltele manuale acionate electric sau pneumatic trebuie s fie prevzute cu dispozitive de fixare a
sculei i cu dispozitive care s mpiedice funcionarea lor necomandat.
4. La uneltele dotate cu scule ce prezint pericol de accidentare (pietre de polizor, pnze de fierstru,
burghie etc.), acestea vor fi protejate mpotriva atingerii accidentale cu mna sau alt parte a corpului.
5. Uneltele de mn rotative cu acionare pneumatic vor fi dotate cu limitatoare de turaie.
6. Uneltele de percuie din oel (ciocanele, dlile, dornurile, cpuitoarele) trebuie s fie executate din
oeluri corespunztoare tratate termic, nct n timpul utilizrii s nu se deformeze sau fisureze.
7. Este strict interzis folosirea uneltelor cu suprafee fisurate, deformate, tirbite sau a uneltelor
improvizate.
8. Cozile i mnerele uneltelor trebuie s fie bine fixate, netede i de dimensiuni care s permit
prinderea lor sigur i comod. Pentru fixarea cozilor i mnerelor n scule se vor folosi pene metalice.
9. Uneltele de mn prevzute cu articulaii (foarfeci, cleti, chei etc.) nu trebuie s aib joc n articulaie.
Ele vor fi aezate astfel nct s aib orientat spre exterior partea de prindere.
10. Cnd se efectueaz lucrri la nlime uneltele manuale se pstreaz n geni rezistente i bine fixate
de corp, pentru a fi asigurate mpotriva cderii.
11. n timpul transportului prile tioase ale uneltelor de mn trebuie protejate cu teci sau aprtori
adecvate
8.2 Msuri de protecia muncii n activiti cu maini unelte
I.Msuri generale.
1. Oprirea mainilor unelte la schimbarea dispozitivelor, la fixarea i scoaterea pieselor, la repararea,
curirea, ungerea i nltorarea achiilor sau la plecarea de lng main.
2. Folosirea ecranelor dispozitivelor de protecie, ochelarilor i a altor mijloace individuale de protecie.
112

3. ntreinerea mainii, locului de munc i a sculelor n perefct stare tehnic i de curenie.

4. Verificarea strii tehnice a mainii, sculelor i dispozitivelor, att nainte, ct i dup ncetarea lucrului
i anunarea la predarea schimbului a tuturor defeciunilor constatate.
II.Msuri specifice pentru maini de gurit
1. Se interzice inerea pieselor cu mna sau cu chei, cleti etc. Fixarea se face obligatoriu n menghin
sau n dispozitive speciale.
2. Burghiele vor fi bine fixate i centrate n mandrine sau port-scule.
3. Sculele se scot din suporturi numai dup oprirea mainii i dup frnarea mecanic a acestora.
4.Este interzis lucrul la mainile de gurit fr acoperirea capului sau prinderea prului sub basc.
III.Msuri specifice pentru uneltele abrazive
1. Transportul, depozitarea, ncrcarea, montarea i exploatarea corpurilor abrazive se vor face cu
respectarea strict a standardelor de profil.
2. Montarea discurilor abrazive la maini se va face numai de ctre muncitori instruii, dup montare
fiind obligatorie verificarea centrrii perfecte.
3. Montarea discurilor abrazive se face astfel nct s se exclud posibilitatea deplasrii pe ax, n timpil i
din cauza rotirii.
4. Corpurile abrazive trebuie protejate n timpil exploatrii cu carcase de protecie care trebuie s
acopere ntraga poriune nelucrtoare.
5. Toate corpurile abrazive vor fi supuse la verificarea la sunet pentru descoperirea fisurilor, ncercarea
rezistenei la rotire i determinarea dezechilibrului.
Instalaiilor i echipamentelor electrice
1. Asigurarea inaccesibilitii elementelor care fac parte din cicuitele electrice prin izolarea electric a
conductoarelor, folosirea carcaselor de protecie legate la pmnt, ngrdirea cu plase metalice sau cu
tblii perforate respectndu-se distana impus pn la elementele sub tensiune, amplasarea
conductoarelor electrice la o nlime inaccesibil pentru om.
2. Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24 i 36 V) pentru lmpile i sculele electrice portative, evitarea
rsucirii sau ncolciriii cablului de alimentare n ti mpul lucrului, evitarea trecerii cablului peste drumul
de acces i n locurole de depozitare a materialelor, interzicerea reparrii sau remedierii defectelor n
timpul funcionrii.
3. Folosirea mijloacelor individuale de protecie (principale tije electroizolante, cleti izolani, scule cu
mnere izolante i secundare echipament de protecie, covorae de cauciuc, platformr i grtare
izolante) i a mijloacelor de avertizre (plci avertizoare, indicatoare de securitate, ngrdiri provizorii).
4. Deconectarea automat n cazul apariiei unei tensiuni de atingere periculoase sau unor scurgeri de
curent periculoase.
5. Separarea de protecie cu ajutorul unor transformatoare de separaie.
6. Izolarea suplimentar de protecie.
7. Protecia prin legare la pmnt.
8.Protecia prin legare la nul.
Protecia prin egalizarea potenialelor.

113

8.3 Msuri de protecia muncii la manipularea i transportul manual al materialelor

1. Operaiile de ncrcare, descrcare, transport manual i depozitare a materialelor trebuie s se
realizeze sub supravegherea efului formaiei de lucru, de ctre personal bine instruit n acest scop i care
are vrsta de peste 16 ani.
2. Pentru materialele foarte periculoase (toxice, explozive, cancerigene etc.) vrsta minim pentru
manipulatori este de 18 ani.
3. Locurile n care se efectueaz operaiile de ncrcare-descrcare i depozitare, precum i cile de
acces, trebuie s fie nivelate i amenajate pentru scurgerea apelor, de regul pavate sau podite.
4. n cazul operaiilor de ncrcare descrcare a vehiculelor la ramp, ntre aceasta i vehicul se aeaz
un pode de trecere pentru preluarea denivelrilor existente.
5. Distanele de transport manual nu pot depi 60 m, iar diferenele de nivel trebuie s fie de maxim 4 m
(scri, schele). nlimea maxim la care se pot ridica pe vertical sarcinile maxim admise este de 1,5 m.
6. Sarcinile maxime n cazul transportului manual al greutilor sunt:
Grupa de vrst femei [ani]Masa
[kg]Grupa de vrst brbai [ani]Masa
[kg]16 18 516 181218 21818 212521 40 1221 45 3040 501045 5530peste 508peste
55207. La ridicarea, descrcarea i transportul sarcinilor ce depesc valorile din tabelul de mai sus,
precum i cazurile n care diferena de nivel este mai mare de 4 m, este obligatoriu s se lucreze n echipe
sau mecanizat.
8. Transportarea manual a greutilor pe planuri nclinate trebuie limitat la 25 kg fr ntreruperi i 30
kg cu ntreruperi pentru brbai i 12 kg cu ntreruperi pentru femei.
Msuri de tehnic a securitii muncii la sudarea cu flacr oxigaz si sudare electrica
La locul de munc este necesar o gleat cu ap pentru cufundarea arztorului,n cazul refulrii flcrii.
Sudorii trebuie s poarte echipamentul de protecie a muncii.
Generatoarele i butelii de acetilen se vor amplasa n afara locului de
sudare.Distana dintre generator i orice surs de foc ,trebuie s fie de minimum 10 minute.
La terminarea lucrului restul de acetilen se va evacua n atmosfer.Reziduurile se vor
nltura.Generatoarele se vor feri de nghe.
Butoaiele de carbid se vor pstra n condiii speciale.
Buteliile de oxigen se vor pstra n cabinele de lucru n poziie vertical.Buteliile, robinetele i
reductoarele de presiune se vor feri de uleiuri i grsimi,deoarece se pot produce explozii.
Dac arztorul s-a nclzit prea tare,se nchide robinetul de acetilen,iar cu robinetul de oxigen puin
deschis,arztorul se cufund n gleata cu ap.
Orificiile becurilor se vor cura numai cu srme de alam curate.
Prin nerespectarea regulilor de tehnic a securitii muncii se pot produce urmtoarele accidente:
electrocutare;
afeciuni ale ochilor i arsuri ale pielii;
114

intoxicare cu gaze i fum;

incendii datorate unor scntei.
Sursele de curent pentru sudare trebuie s fie legate la pmnt.Sudorul trebuie s lucreze numai pe
covoare de cauciuc sau grtare de lemn i s fie echipat corespunztor.
Se interzice sudarea pieselor vopsite sau n apropierea substanelor inflamabile.
Cablurile de sudare trebuie s fie n perfect stare
Ecranele i mtile trebuie s protejeze complet sudorul contra radiaiilor ultraviolete i a stropilor de
metal topit
La locurile fixe de sudare se vor amenaja guri de aspirare pentru gazele i fumul ce se degaj n timpul
sudrii.
La sudarea pe antiere n locuri periculoase,sudorii vor purta centuri de siguran.
Prevenirea incendiilor i a exploziilor
Msuri i mijloace de prevenire a incendiilor i exploziilor
1. nlturarea eventualelor cauze de provocare a incendiilor i exploziilor, prin proiectarea procesului
tehnologic.
2. Evitarea formrii n hale de producie a amestecurilor explozive prin curarea n mod periodic a
prafului de pe toate suprafeele ncrcate cu electricitate static.
3. Mrirea umiditii relative a aerului, acolo unde produsele permit.
4. Prevederea unor aparate de deconectare automat n caz de avarie.
5. Prevederea n depozitele de materiale combustibile a instalaiilor speciale de declanare automat a
stropirii cu ap la ridicarea temperaturii.
6. Amenajarea unor spaii pentru fumat.
7. Asigurarea unei bune evacuri a oamenilor i a bunurilor din cldire n caz de incendiu.
8. Instalarea de scri de incendiu, guri de ap, cu utilajul necesar (furtun cu lance, pompe etc.).
9. Ignifugarea materialelor combustibile folosite n construcii.
10. Marcarea zonelor periculoase, a mediilor explozive, a cilor de evacuare din cldiri i asigurarea
unor bune condiii pentru intervenia rapid la stingerea incendiilor.
11. Organizarea de formaii de pompieri voluntari i special angajai.
12. Interzicerea folosirii flcrii deschise, a fumatului n medii periculoase.
13. Stabilirea unor sarcini precise privind prevenirea i combaterea incendiilor i asigurarea prelucrrii i
afirii lor.
14. Instruirea muncitorilor i rspndirea cunotinelor tehnice referitoare la cauzele i prevenirea
incendiilor.
15. Dotarea cu utilaje i materiale tehnice de combatere a incendiilor (lopei, pompe de mn,
stingtoare manuale, motopompe, autopompe, instalaii cu reele de ap etc.).
Masuri de tehnica securitatii muncii
Sudarea manuala cu arc electric cu electrozi inveliti
Toate locurile de sudare trebuie protejate cu paravane,iar la intrari se va scrie SE SUDEAZA,
115

PERICOL DE ORBIRE;
Sudorul trebuie sa poarte echipamentul de protectie necesar;
Toate aparatele,dupa instalarea lor pe locul de munca,trebuie legate la borna de pamant;
Inainte de punerea in functiune a aparatelor,sudorul,echipat,
verifica daca nu sunt scurtcircuite,daca legaturile si contactele sunt corecte;
Cablurile de sudare trebuie sa fie in stare perfecta,fara fire legate iar legaturile izolate cu banda de
cauciuc;
Clestele de sudare trebuie sa fie perfect izolat;
Sudorul,inainte de amorsarea arcului electric,trebuie sa puna ecranul pentru protejarea capului contra
radiatiilor,a stropiloe de metal,a zgurii;
La terminarea lucrului,aparatele se vor scoate de sub tensiune;
Pentru inlaturarea fumului si a gazelor se vor folosi ventilatoare;
Sudorul trebuie sa lucreze numai pe covoare de cauciuc sau pe gratare de lemn si imbracat cu
echipament de protectie;
In vederea prevenirii incendiilor,se vor lua masuri ca intre punctul de sudare si materialele inflamabile sa
fie minimum 5 m.
8.4 Msuri de tehnica securitii muncii pentru prelucratori aschiere
In condiiile prelucrrii pieselor prin achiere pe maini-unelte, existena pieselor i a organelor de
maini,a achiilor,a conductoarelor electrice sub tensiune,a lichidului de rcire i ungere se poate pune n
pericol integritatea corporal a muncitorului.
Pentru nlturarea accidentelor,n timpul prelucrrii prin achiere,trebuie respectate principalele msuri
de tehnica securitii muncii:
s se controleze starea mainii nainte de nceperea lucrului,verificndu-se toate manetele de
comand,dac ambreiajul micrii principale i mecanismele de avans nu se pot autocupla sau
autodecupla,instalaia de rcire i ungere;
s se controleze instalaia electric a mainii-unelte;ndeosebi legtura cu pmntul a instalaiei electrice
i integritatea izolaiei conductoarelor,buna funcionare a sistemelor de blocare i siguran electric a
mainilor;
s se controleze buna fixare a piesei,a sculelor i a dispozitivelor pe maina-unelt;
s se foloseasc dispozitive de siguran i de ngrdire a transmisiilor,a angrenajelor i a altor organe de
maini n micare;
n timpul lucrului s se foloseasc dispozitive de protecie mpotriva achiilor:ecrane,ochelari;
?nu se admite frnarea organelor n micare cu mna;
nu se admite ndeprtarea achiilor cu mna,ci cu un crlig sau cu o perie;
controlul strii sculei achietoare i controlul prelucrrii piesei nu se admite a fi fcute n timpul
funcionrii mainii;
n cazul rectificrii se verific integritatea dispozitivului de protecie corespunztor unghiului de contact
dintre piatr i piesa care se prelucreaz,funcionarea exhaustorului de absorbie a prafului ce se produce
n timpul lucrului i protecia contra granulelor care se desprind n timpul lucrului;
hainele de protecie s fie ncheiate la toi nasturii,manetele s fie strnse
116

cu elastic,iar capul s fie acoperit;

locul de munc trebuie inut n curenie i ordine.

Masina de sudare poate ajunge la cel mai bun rezultat cu micro-procesorul , control digital,tehnologie
avansata de control,proiectare i personalizare speciale datorita functiei de alegere a forei adecvate de
sudura.
Sudare pentru tragerea pe vertical este disponibil
Adoptare de precise in timp scurt prin ajustarea sistemului
Diverse dispozitive de tras cu putere i de dispozitive diferite de sudur (puncte,linie) .
Echipate cu urub post aparat de sudura
Dispozitiv pneumatic de vid
Caracteristic
Monitorizeze n mod automat de tensiune
Cnd temperatura de sudare ajunge la valoarea critic, intra in mod automat de rcire
Scar larg a forei
Specificaii
Tensiune de intrare: 220V/380 V, 50/60Hz
Putere de intrare: 19 kVA
Curent de intrare: 50 A
INSTAND max.current: A 5000
Grosimea de sudura pe o parte: 0.8 0.9 MM
Mod de exploatare: continua
Timp de sistem de reglementare: 0-99ms, Setarea automat
Exploatarea loc: ABC
Lungimea de cablu de putere: 2300 1900 MM
Vid cuplu : 180 kg
Claw puller: Disponibil
Trage vertical de sudura : Disponibil
Dimensiune: 620 x 450 x 980 MM
Greutate: 70 kg.

CONTINUTUL ACESTUI MATERIAL NU REPREZINTA IN MOD OBLIGATORIU POZITIA

OFICIALA A UNIUNII EUROPENE SAU A GUVERNULUI ROMANIEI

117