ANALIZA GRAVIMETRICA

Analiza gravimetrica consta in aducerea componentului de determinat, existent

in solutie, sub forma unui produs practic insolubil ( precipitat ), care se separa prin
filtrare de restul componentilor din solutie. Precipitatul purificat prin spalare, dupa o
tratare termica adecvata, se cantareste, iar din masa gasita se calculeaza cantitatea
componentului determinat . Precipitatul cantarit trebuie sa aiba o compozitie cunoscuta
si constanta .

I .1 FAZELE ANALIZEI GRAVIMETRCE

Principalele faze ale analizei gravimetrice sunt: precipitarea , filtrarea, spalarea ,
uscarea si calcinarea, cantarirea , calcularea rezultatelor .

1. Precipitarea
Precipitarea consta in separarea cantitativa a unei specii chimice ce se gaseste
in solutie, prin trecerea ei intr-o combinatie greu solubila care se depune sub forma de
precipitat. Prin precipitare se intelege transformarea unei substate solubile intr-o
combinatie greu solubila care poate fi separata de solutia muma prin filtrare,
precipitarea trebuie sa fie totala.
Precipitatul format trebuie sa indeplineasca unele conditii:

sa fie greu solubil,

sa aiba o anumita structura morfologica care sa permita filtrarea si spalarea lui,

sa aiba o compozitie sau sa se poata transforma intr-un compus cu o compozitie

ce corespunde unei formule chimice bine cunoscute,

sa fie stabil in conditiile de lucru.

2. Filtrarea
precipitatelor
Filtrarea presupune separarea precipitatului de solutia muma. Separarea se
poate efectua pe trei cai:

filtrarea precipitatului,

decantarea,

centrifugare.

3. Spalarea precipitatelor
Precipitatele filtrate contin o parte din solutia muma, odata cu aceasta,
precipitatele retin si sarurile continute in ea. Retinerea solventului si a sarurilor pe care
le contine, are loc si in porii hartiei de filtru. Pentru eliminarea electrolitilor este necesar
ca imediat dupa filtrare sa se procedeze la spalarea precipitatului, utilizand de obicei
un lichid care sa antreneze solutia in care s-a format precipitatul, dar care sa nu aiba
actiune solubilizanta asupra precipitatului si nici vreo actiune chimica care sa modifice
compozitia lui.
Deoarece in majoritatea cazurilor precipitatele cantitative se conduc in solutii
apoase, ca lichid de spalare se foloseste apa distilata care contine ion
comun. Spalarea se considera terminata daca reactia de proba este negativa. In
acest scop se ia din tija palniei solutie de spalare care a trecut peste precipitat, se
realizeaza pH-ul necesar si cu un reactiv se incearca prezenta ionului nedorit.

4. Uscarea si calcinarea
precipitatelor
Tratarea termica la temperatura joasa, pana la 250 0 C se numeste uscare, iar
la temperaturi mai mari de 2500 C se numeste calcinare.
Pentru uscare se utilizeaza etuva iar pentru calcinare se foloseste flacara becului de
gaz sau cuptorul.
Precipitatele filtrate si spalate, inainte de cantarire se usuca pentru indepartarea apei de
umectare sau de cristalizare, pentru a le aduce intr-o forma cu compozitie chimica bine
determinata, pentru a putea fi cantarite.
Uscarea poate avea loc in curent de aer, in etuva, in vid, sau utilizand solventi
miscibili cu apa si cu tensiune mare de vapori.
Uscarea in curent de aer se aplica de obicei precipitatelor cristaline, care contin
apa de cristalizare. Acestea sunt spalate cu alcool, eter sau acetona si uscate la
temperatura camerei pana la pondere constanta in curent de aer uscat, fara urme de
umiditate. In acest scop, aerul se usuca trecandu-l printr-un tub cu CaCl 2 anhidra. Prin
aceasta metoda se pot usca: CdS, AgCl, BaSO4.
Uscarea in vid se aplica precipitatelor cristaline si uneori amorfe, care, in final
se spala cu alcool pentru indepartarea apei si cu eter pentru indepartarea alcoolului. In
final, precipitatul se usuca in vid la temperatura obisnuita, in jur de 10-20 minute, in
raport cu natura si cantitatea precipitatului.

In cazul uscarii precipitatului la vid, filtrarea se face pe creuzete filtrante, care au fost
aduse inainte de filtrare la masa constanta.
Uscarea in etuva se realizeaza in cazul in care precipitatele pot fi aduse la
masa constanta prin uscare la o temperatura cuprinsa intre 100-200 0 C. In acest scop,
precipitatul se filtreaza pe creuzete filtrante, aduse in prealabil la masa constanta,
aceleasi conditii termice in care va fi prelucrat precipitatul. Uscarea se conduce pana la
pondere constanta, verificata prin cantariri succesive. Diferenta dintre masa creuzetului
cu substanta, ajunse la masa constanta si masa creuzetului gol, reprezinta cantitatea
de precipitat din care se poate obtine prin calcul cantitatea din specia chimica care s-a
determinat.
Calcinarea precipitatelor
Pentru a calcina precipitatul, cu o penseta, se preseaza marginile hartiei de filtru spre
mijlocul palniei, astfel incat sa acopere precipitatil si sa se formeze un con. Acest con se
va aseza intr-un creuzet filtrant, adus in prealabil la masa constanta, cu varful in sus,
pentru a impiedica pierderea de substanta. Astfel, filtrul si precipitatul se usuca incet la
o temperatura nu prea mare, dupa ce hartia de filtru incepe sa se carbonizeze se
apropie treptat flacara de creuzet pentru calcinarea precipitatului. Cand calcinarea s-a
terminat se indeparteaza flacara, se lasa creuzetul sa se raceasca, apoi se introduce in
exicator, unde se lasa sa se raceasca pana la temperatura din camera balantelor.
In general in analiza gravimetrica, calcinarile si cantaririle se repeta pana cand
nu se obtine o variatie a masei mai mare de 10 -4 g.

I. 2 METODE GRAVIMETRICE DE DETERMINARE

I.2.1 Determinarea fierului ca oxid feric
Principiu: solutiei ionilor ferici i se adauga un mic exces de amoniac, ceea
ce duce la separarea Fe(OH)3 nH2O, sub forma unui precipitat rosu-brun, voluminos.
Aglomerarea precipitatului este favorizata de prezenta sarurilor de amoniu si
temperatura. Precipitatul format, dupa filtrare si purificare poate fi calcinat, formandu-se
Fe2O3 si cantarit ca atare.
Deoarece in prezenta sarurilor de amoniu, ionii Fe 2+ nu pot fi separati cantitativ din
solutie prin precipitare cu NH3, este necesara oxidarea lor la Fe3+.
Reactivi:

sulfat feros,

apa distilata,

acid azotic 10%,

amoniac 1:1.

Mod de lucru : 10 g FeSO4 peste care se adauga 250 ml apa disilata apoi se
trateaza cu 2 ml HNO3 10% pentru oxidarea Fe2+ la Fe3+ (reactia 1), oxidarea are loc la
incalzire, evitandu-se fierberea.
3FeSO4 + 4HNO3 Fe2(SO4)3 + Fe(NO3)3 + NO + 2H2O

( 1)

Dupa oxidare se iau 5ml din proba, care se dilueaza la un volum de 150 ml, apoi se
incalzeste la fierbere si dupa indepatarea flacarii se adauga pe bagheta, in picaturi
si sub agitare continua solutie de NH 3 1:1 pana la miros slab amoniacal, ( reactia
2).
Fe2(SO4)3 + 6NH3 + 3H2O 2 Fe(OH)3 + 3(NH4)2SO4
( 2)

Dupa depunerea precipitatului, solutia clara si fierbinte de deasupra precipitatului se

filtreaza , apoi se aduce cantitativ precipitatul peste hartia de filtru, dupa filtrare, se
impacheteaza hartia de filtru cu precipitat si se introduce intr-un creuzet calcinat si
cantarit si se usuca in etuva la 1000 C pana cand hartia si precipitatul mai pastreaza
doar foarte mica umiditate. Creuzetul se aseaza pe un triunghi de samota, apoi la
flacara slaba a becului de gaz se incinereaza hartia de filtru. Dupa indepartarea
completa a carbunelui creuzetul se introduce in cuptorul de calcinare la o temperatura
de 850-9000 C, aproximativ 15 minute ( reactia 3).
2 Fe(OH)3 Fe2O3 + 3H2O

( 3)

Dupa racire, initial in aer si in final in exicator, se cantareste si se introduce din nou in
cuptorul de calcinare timp de 15 minute, se raceste si se cantareste. Daca diferenta
dintre cantariri nu este mai mare de 0,0001 g, se poate considera ca transformarea
Fe(OH)3 in Fe2O3 este totala. Precipitatul calcinat corect este de culoare brun-inchis la
cald si rosu-brun la rece.
Calculul rezultatelor: notand cu a cantitatea de Fe2O3 obtinuta ca diferenta
dintre masa creuzetului cu Fe2O3 si masa creuzetului gol, se calculeaza cantitatea de
fier din proba de analizat:

M
Fe2O3

a .y

2MFe

a 2.MFe
y =

_____________
M
Fe2O3

in care: M

masa maleculara a oxidului feric ,

Fe2O3

MFe masa atomica a fierului,

a cantitatea de oxid feric obtinuta dupa precipitare, uscare si
cantarire,
y cantitatea de fier din proba de analizat.
2Fe
Raportul __________ se
a Fe2O3 in Fe.

numeste

factor

gravimetric

de

transfer

Fe2O3
I.2.2 Determinarea calciului sub forma de oxalat de calciu hidratat cu o
molecula de apa
Principiu: in prezenta unui exces de oxalat de amoniu, calciu precipita sub forma de
oxalat (reactia 4).
Ca2+ + ( NH4)2C2O4 + H2O CaC2O4 H2O + 2 NH4+
Reactivi:

carbonat de calciu,

apa distilata,

acid clorhidric concentrat,

solutie rosu de metil 1%,

oxalat de amoniu 2,5%, 1%,

( 4)

amoniac 1:1

Mod de lucru:10 g CaCO3 se introduc intr-un balon cotat de 250 ml si se aduce la

semn cu apa distilata. Se iau 10 ml solutie din proba, peste care se adauga 140 ml apa
distilata, se aciduleaza cu 5 ml HCl concentrat, apoi se adauga cateva picaturi solutie
apoasa de rosu de metil 1% si 20 ml solutie ( NH 4)2C2O4 2,5 %. Solutia se aduce la
fierbere si sub continua agitare se adauga in picaturi solutie de NH 3 1:1 pana cand
indicatorul vireaza in galben, apoi precipitatul se lasa la rece 2 -3 h, agitand din cand in
cand cu bagheta.
Solutia clara de deasupra precipitatului se filtreaza, iar precipitatul din pahar se spala
prin decantare de 4-5 ori cu putina solutie de ( NH4)2C2O4 1%. Precipitatul de pe filtru se
dizolva cu 50 ml HCl 1:4, filtru se spala de 4 -5 ori cu HCl 1:100 fierbinte, intreaga
solutie se dilueaza la 150 ml, se aduce la fierbere, apoi se adauga 1 g ( NH4)2C2O4 si se
precipita din nou cu solutie de NH3 1:1. Dupa obtinerea precipitatului, solutia cu
precipitat se mai fierbe 5 minute, apoi se lasa sa se raceasca. Precipitatul se filtreaza
peste un creuzet filtrant G3 sau G4, tarat in prealabil, dupa care se spala cu 30-40 ml
apa distilata. Creuzetul se usuca in etuva la 105 0 C pana la masa constanta, iar dupa
racire se cantareste sub forma de CaC2O4 H2O.
Calculul rezultatelor: din cantitatea de CaC2O4 H2O se detemina cantitatea de Ca
prin inmultire cu factorul gravimetric: Ca CaC2O4 H2O = 0,2739.

I.2.3 Determinarea nichelului cu dimetilglioxima

Principiu: reactia de identificare a Ni2+ cu dimetillioxima poate fi utilizata pentru
determinarea cantitatii de Ni2+ .Chelatul complex care se formeaza este un produs
practic insolubil in apa, determinarea se conduce pe cantitati mai mici de 50 mg Ni2+ din
cauza volumului mare al precipitatului, reactia este urmatoarea:

dimetilglioxima

Reactivi:

sulfat de nichel,

dimetilglioximatul de nichel

apa distilata,

acid clorhidric,

solutie alcoolica de dimetilglioxima 1%,

amoniac 1:1,

alcool 1:2.

Mod de lucru : 0,5 g NiSO4 7 H2O se trateaza cu 100 ml apa distilata , 5 ml HCl,
apoi se adauga 20 - 25 ml solutie alcoolica de dimetilglioxima 1%, solutia se aduce la
fierbere si se precipita cu NH 3 1:1. Precipitatul rezultat are coloratie rosie, acesta se
lasa in repaus 2 - 3 h, se filtreaza la rece, la vid, pe un creuzet filtrant tarat, se spala cu
apa distilata calda si in final cu alcool 1: 2. Precipitatul separat se usuca la etuva 1- 2 h
la temperatura de 120 -130o C, pana la masa constanta si se cantareste.
Calculul rezultatelor: masa precipitatului rezultata la cantarire se multiplica cu
factorul gravimetric: Ni/NiC8H14N4O4 = 0,2032.
Observatie: dimetilglioximatul de nichel este stabil pana la 2000 C.

I.2.4 Determinarea cuprului prin precipitare cu tiosulfat de sodiu

Principiu: Ionii cuprici formeaza cu tiosulfatul de sodiu un complex incolor mai putin
stabil, care se descompune la fierbere cu separare de sulfura cuproasa. Reactiile care
au loc sunt urmatoarele:
2 CuSO4 + 2Na2S2O3 Cu2SO4 + Na2S4O6 + Na2SO4
Cu2SO4+ 2Na2S2O3 Na2[Cu2(S2O3)2] + Na2SO4
Na2[Cu2(S2O3)2] Cu2S + S + Na2SO4

(6)
(7)
(8)

Precipitatul este usor solubil in excesul de tiosulfat si de aceea trebuie descompus

prin fierbere in mediu de acid sulfuric, conform reactiei:
Na2S2O3 + H2SO4 Na2SO4 + S + SO2 + H2O

(9)

Sulful separat concomitent cu sulfura cuproasa, coaguleaza sulfura, ceea ce determina

o usoara filtrare a precipitatului care nu se mai peptizeaza. Sulfura cuproasa se separa
sub forma unor microcristale dense si greu oxidabile, chiar in absenta SO2, ceea ce
permite spalarea precipitatului cu apa.

Reactivi:

sulfat de cupru,

apa distilata,

acid sulfuric concentrat,

tiosulfat de sodiu 10%.

Mod de lucru: 0,2 g CuSO4 se trateaza cu 300 ml apa distilata, 5ml

H2SO4 concentrat, se dilueaza apoi la 500600 ml si se adauga 20 ml solutie 10%
Na2S2O3 . Se incalzeste la fierbere, solutia initial verde se face galbena, iar prin fierbere
precipitatul galben se innegreste. Fierberea se continua pana cand precipitatul se
aglomereaza, iar solutia de deasupra precipitatului devine incolora. Precipitatul se
filtreaza, se spala cu apa distilata, hartia cu precipitat se usuca la 100 o C si in final se
calcineaza la temperatura de 850 900 0 C, pana la masa constanta.
Calculul rezultatelor: masa precipitatului rezultata la cantarire se multiplica cu
factorul gravimetric: 2Cu /Cu2S = 0,8.
Observatie: precipitatul calcinat trebuie sa aiba o culoare neagra albastruie.