Sunteți pe pagina 1din 7

Conceptul, definitia, caracteristicile si rolul pedagogiei

Srbu Alin
Munteanu Rzvan
III A- A.M.G.
Conceptul de pedagogie

Denumirea pedagogiei - ca stiinta a educatiei isi are originea in limba


greaca: pais-paidos" -copil, tanar; agoge" - crestere, conducere,
educatie; agein-agogein" - a creste, a cultiva, a educa; paideia" educatie, instruire, invatamant; paidagogos" - indrumator, educator,
pedagog; lat. paedagogia - stiinta educatiei.
Generalizarea experientei de secole, imbinata cu concluziile cercetarii
stiintifice, surprinse de istoria stiintei, au omologat denumirea de
pedagogie. Denumirea de pedagogie este integrata organic in toate
limbile de circulatie universala: pedagogie (in franceza); padagogik (in
germana); pedagogia (in spaniola); pedagoghika (in rusa); pedagogy si
education (in engleza) etc.
Denumirea de pedagogie reprezinta un concept de prestigiu stiintific
pentru cunoasterea in domeniul educatiei, ca si pentru cunoasterea
universala, concept care este in deplina concordanta cu istoria sa si cu
statutul ei de stiinta a educatiei.
Denumirea de pedagogie trebuie
pastrat ca pe un concept sacru care nu trebuie inlocuit cu denumirea
fenomenului ce-l studiaza.
Obiectul de studiu si definitia pedagogiei

Pedagogia are ca obiect de studiu: educatia. In acest sens, este necesar


sa precizam ca pedagogia nu se confunda cu educatia - ca fenomen sociouman, ci ea este o teorie despre educatie, este stiinta educatiei.
Pedagogia este stiinta care studiaza legile educatiei tinerei generatii, in
special. Ea studiaza insa si legile educatiei adultilor, ale educatiei omului
pe parcursul intregii sale vieti.
In lumina legilor educatiei, pedagogia studiaza esenta, idealul,
continutul, metodele, mijloacele si formele educatiei, urmarindu-se
formarea pe baze stiintifice si eficiente a personalitatii si profesionalitatii
tinerei generatii pentru activitatea social-utila. Avand in vedere ca
educatia se desfasoara in cea mai mare parte in institutiile de invatamant,
in care se realizeaza instructia si educatia tinerei generatii, pedagogia
poate fi definita si ca stiinta ce studiaza legile, esenta, idealul, continutul,
metodele, mijloacele si formele instructiei, educatiei si invatamantului
tinerei generatii. Asa cum s-a mentionat, pedagogia isi extinde studiul sau
si asupra educatiei si perfectionarii personalitatii si profesionalitatii
adultilor.
Pedagogia s-a dezvoltat si si-a constituit statutul ei de stiinta, atat pe

baza luarii in considerare a datelor despre educatie oferite de anumite


stiinte (filosofie, psihologie, sociologie, biologie, antropologie etc), cat si
mai ales pe baza generalizarii experientei educationale valoroase si a
utilizarii rezultatelor cercetarii stiintifice proprii privind educatia tinerei
generatii, care au condus la descoperirea legilor educatiei si, pe aceasta
baza, la constituirea statutului de stiinta al pedagogiei.
Se constituie ca un adevar incontestabil, verificat de cercetarea
stiintifica si de practica educationala indelungata, ca studiul pedagogiei si
increderea in ea ca stiinta a educatiei dezvolta si intareste increderea in
puterea educatiei, in forta ei modelatoare pozitiva a tinerei generatii, ca si
a omului de toate varstele .
Caracteristicile pedagogiei

a) Pedagogia este o stiinta socio-umana. Educatia este un fenomen


social specific uman. Educatia, fund obiectul de studiu al pedagogiei, face
ca pedagogia sa fie o stiinta socio-umana, incadrandu-se astfel in grupa
stiintelor socio-umane.
b) Pedagogia este, fara nici o indoiala, o stiinta cu caracter teoretic,
gnoseologic (de cunoastere). Pedagogia raspunde Ia intrebarea ce este
educatia si, descoperind legile educatiei si elaborand teoriile pedagogice,
isi aduce astfel contributia nemijlocit la dezvoltarea cunoasterii umane in
general.
c) Pedagogia este, desigur, o stiinta cu un caracter actionai, praxiologic
(practic). Pedagogia raspunde si la intrebarea cum se realizeaza educatia
si astfel, bazandu-se pe legile educatiei, pe teoriile pedagogice, ea
elaboreazastrategiile (metodele, tehnicile, mijloacele si formele) de
instructie si educatie ale tinerei generatii, manifestandu-se astfel si ca o
stiinta a actiunii educative eficiente.
d) Pedagogia, ca stiinta, sustine caracterul estetic al educatiei. in acest
context, ea urmareste sa adapteze principiile si strategiile pedagogice la
particularitatile de varsta si individuale ale tinerelor generatii, la conditiile
concrete ale actului aditional. De asemenea, ea urmareste sa asigure
conditiile efectuarii actului instructiv-educativ cu maiestrie si tact, in care
sa se imbine seriozitatea, raspunderea, vointa, priceperea si competenta
profesionala cu normele etice, cu vocatia si talentul educational ale
cadrelor didactice, cu atrac-tivitatea, interesul, placerea, frumusetea si
satisfactia actului invatarii, orientand si mobilizand tineretul studios la
propria-i dezvoltare si pregatire, la o activitate competenta, creativa,
eficienta si frumoasa, plina de initiativa si creativitate, de dragoste,
intelegere si sprijin fata de tineri.
Tot ce se preda tinerimii corespunzator capacitatii sale de intelegere
trebuie astfel prezentat, incat aceasta sa nu faca nimic fara voie si silit, ci
sa faca toate, pe cat posibil, de buna voie si cu placere. (I.A. ComeniusKomensky, Didactica magna, E.D.P., Bucuresti, 1970, p. 132)
e) Pedagogia este o stiinta cu caracter prospectiv. Pedagogia nu poate
si nici nu se considera ca ar fi stiinta care descopera legile si elaboreaza
strategiile o data pentru totdeauna. Ea se considera o stiinta cu caracter

dinamic, deschis schimbarilor si innoirilor intervenite in domeniul


educatiei, raspunzand astfel nu numai la intrebarile cum sa fie conceputa
si cum sa fie realizata educatia prezentului, ci si la intrebarile cum vor fi si
cum vor actiona educatia si scoala viitorului, proiectand prospectiv teoriile
si strategiile educationale adecvate, desigur cu unele elemente de
probabilitate, care vor primi corectiile corespunzatoare la timpul potrivit.
Cele de mai sus infirma, fara nici o indoiala, punctul de vedere
unilateral mentionat in Larousse Dictionar de psihologie" de Norbert
Sillamy, care sustine nefondat ca pedagogia ar mai avea doar un caracter
praxiologic, precizand, fara temei stiintific, faptul ca Azi termenul de
pedagogie nu mai desemneaza decat metodele si tehnicile utilizate de
educatori" (Editura Univers Enciclopedic, traducere, pag. 226, Bucuresti,
1998).
Pedagogia, asa cum se demonstreaza in intreaga noastra lucrare, a fost
si ramane o Stiinta (cu litere mari) a educatiei, care a descoperit si
descopera in continuare legi si elaboreaza teorii si strategii educationale,
amendandu-le continuu in pas cu progresul stiintific, tehnologic si social, in
scopul orientarii factorilor educativi pentru formarea unei personalitati
multidimensionale, integrale, active, creative si eficiente.
Rolul pedagogiei

Concomitent cu indeplinirea rolului gnoseologic de descoperire a legilor,


de elaborare a teoriilor educationale si de elaborare a strategiilor
educationale, pedagogia contribuie la pregatirea specialistilor pentru
activitatea instructiv-educativa, la pregatirea cadrelor didactice pentru
predarea disciplinelor de specialitate.
Pedagogia ii pregateste pe studenti, viitorii profesori, pentru a doua
profesie, aceea de dascal, de educator, de profesor. Sunt cunoscute
aprecierile ca personalitatea unui profesor csie data in primul rand de
pregatirea de specialitate. Dar, avand in vedere ca activitatea de dascal,
de profesor este o profesie specifica, ea trebuie obtinuta prin studii, ca
orice profesie de: inginer, filolog, istoric, matematician, chimist, medic,
biolog, economist, ziarist, managerele. Un dascal, un profesor, ca orice
specialist, obtine eficienta si prestigiu in primul rand prin competenta
profesionala de specialitate. Aceasta competenta de specialitate, desi
deosebit de valoroasa pentru profesia de educator, de profesor, nu este
insa si suficienta.
Sunt cunoscute aprecierile ca anumite calitati de personalitate, anumite
valente innascute, cum sunt cele de temperament sau aptitudinale, dar si
calitatile obtinute in dezvoltarea generala a personalitatii si a pregatirii
profesionale, trasaturile de vointa, de caracter etc. pot sa contribuie la
realizarea cu un anumit randament a profesiei de educator, de profesor.

Desi sunt valoroase aceste calitati, nici ele nu sunt suficiente pentru
munca de profesor. Este apreciata indeosebi experienta pedagogicometodica obtinuta dupa mai multi ani de profesorat. Desi valoroasa, nici
aceasta calificare la locul de munca" nu este suficienta pentru realizarea
unei profesii de dascal competente si eficiente, caci aceasta se constituie
adesea ca o experienta empirica, de dobandire doar a unor deprinderi si
tehnici didactice de rutina, Iara un suport stiintifico-pedagogic. O astfel de
experienta empirica lasa neacoperite o serie de fundamente si cerinte
psihopedagogice si metodice, care pot aduce prejudicii muncii didactice,
pot duce chiar la insuccese (esecuri) pentru tineretul studios, fapt ce nu
trebuie acceptat in nici un fel, ci din contra, trebuie prevenit.
Pentru a avea prestigiu si succes in invatamant, pentru a dovedi
maiestrie si tact pedagogic este imperios necesar ca profesia de educator,
de dascal, de profesor sa fie invatata, asa cum s-a mai spus, ca oricare
alta profesie. Profesia de cadru didactic implica, pe langa pregatirea inalta
de specialitate si o pregatire psihopedagogica si metodica, obtinuta pe
baze stiintifice intr-un cadru institutio-nalizat de profil, in timpul studiilor
universitare. Numai astfel profesia de profesor va dovedi competenta,
prestigiu, creativitate si eficienta.
Numerosi pedagogi si alti oameni de stiinta si cultura legati de
invatamant, ca de altfel si multi profesori proveniti din randul specialistilor
iara pregatire pedagogica, au subliniat necesitatea pregatirii pedagogice,
sustinand obtinerea ei prin studii pedagogice. in acest sens, am mentiona
pe profesorul universitar inginer Gh. Secara, care apreciaza ca lipsa de
cunostinte pedagogice constituie o greutate in ridicarea nivelului pregatirii
si in munca de invatare, in realizarea maiestriei pedagogice. De
asemenea, omul de stiinta american B. F. Skinner a sustinui ca nu se poate
organiza un proces instructi v-educativ intr-adevar eficace, daca acesta
este lasat la bunul-plac al experientei, si ca succesul activitatii didactice
necesita in mod obiectiv cunoasterea teoriei pedagogice a instruirii si
invatarii. in acelasi spirit s-a pronuntat si savantul elvetian Jean Piaget,
care a sustinut ca trebuie sa renuntam la experienta didactica dupa bunulsimt, justificand necesitatea ca oricare specialist care a devenit sau va
deveni cadru didactic sa studieze in mod aprofundat teoria instructiei si
educatiei sau, cu alte cuvinte, sa studieze pedagogia.
In sustinerea necesitatii pregatirii multidimensionale a specialistilor
pentru exercitarea functiei didactice (de profesor) sunt de luat in seama si
exigentele distinsului pedagog elvetian Robcrt Dottrens, fost profesor
universitar la Geneva si Lyon, membru al Biroului International de Educatie
si expert UNESCO, care spunea: Studentul care a terminat in mod
nesatisfacator programul pregatirii pentru invatamant, nu trebuie sa fie
autorizat sa predea". Tot el aprecia ca invatamantul trebuie sa fie
considerat o profesie, ai carei membri, avand principii morale inalte, un

caracter integru si un simt profund al responsabilitatii lor sociale, aduc


servicii care necesita un ansamblu de cunostinte si competente
specializate, dobandite gratie unei pregatiri initiale aprofundate si care le
certifica aptitudinea pentru invatamant".
Astfel de exigente privind competentele didactice ale educatorilor
reprezinta un suport profesional esential pentru pregatirea si activitatea
profesorilor, care le ofera conditiile necesare pregatirii elevate,
competente si creative a tineretului studios.
Practica scolara a confirmat pe deplin ca specialistii cu pregatire
pedagogica, psihologica si metodica, deveniti cadre didactice, obtin
prestigiu si rezultate superioare in activitatea instructiv-educativa, in
comparatie cu colegii lor care nu au obtinut prin studii o astfel de
pregatire. De aceea, Legea invatamantului statueaza obligativitatea
obtinerii pregatirii pedagogice, psihologice si metodice, pentru cei ce vor
sa devina profesori, infiintandu-se in acest scop Departamentele
universitare pentru pregatirea personalului didactic. Succesul muncii
didactice mai cere imperios ca profesorii sa iubeasca tineretul studios, sa-l
considere parinte spiritual si partener de viata si activitate. Experienta
indelungata in viata scolii ne determina sa spunem fara rezerve ca cine nu
iubeste tineretul studios sa nu se faca educator-profesor.

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.libris.ro/
2. http://www. psihologie/conceptul-definitia
3. https://ro.wikipedia.org/

III A- A.M.G.

Conceptul, definitia, caracteristicile si rolul pedagogiei

17.11.2015

Srbu Alin
Munteanu Rzvan