La sfarsitul anilor 1980 erau probabil putine familii a caror viata nu este

afectata direct sau indirect de separare sau divort. Ceea ce pana de curand a fost o chestiune
intima a devenit acum o problema de preocupare publica. De multi ani consecintele
divortului au adus familiile in atentia asistentilor sociali, care sunt deplin constienti de
dificultatile prin care trec multe gospodarii cu un singur parinte .Totusi , abia in ultimii ani
atentia a fost concentrata asupra procesului divortului si a deficitului existent in asistenta
sociala a familiilor care trec prin perioade de tulburare majora. In ultimii zece ani noi serviciu
de conciliere si mediere au incercat sa umple ace 424b13e st gol, adaptand teoriile si
competentele muncii sociale.
Preocuparea pentru a promova cel mai bine interesele copilului este un
principiu bine stabilit atat in lege, cat si in practica de asistenta sociala. Asistentii sociali sunt
familiarizati cu situatiile in care copiii devin o minge de fotbal aruncata intre parintii care se
razboiesc intre ei, sau sunt divizati si impartiti impreuna cu televizorul si masina de spalat.
Asistentii sociali au un rol cheie in prevenirea unor asemenea situatii.
Cresterea dramatica a divortialitatii care a avut loc in ultimii douazeci de ani are
multe consecinte directe si indirecte asupra asistentilor sociali. Indiferent de institutia in care
lucreaza, ei sunt nevoitii sa intre in contact cu multi parintii si copii care au experimentat
divortul la un moment dat. Rata divortialitati in Anglia a crescut de noua ori intre 1960 si
2000, iar numarul cuplurilor care au divortat in anul 1970 este de trei ori mai mare decat
numarul care au divortat in deceniul precedent .
Multe cupluri traiesc impreuna fara casatorie, dar cresterea inregistrata in
coabitare nu a afectat sensibil rata divortialitatii, de vreme ce coabitarea este adesea preludiul
casatoriei mai degraba decat un stil de viata alternativ. Casatoria ca institutie ramane foarte
populara, iar experienta divortului nu impiedica neaparat oamenii sa se casatoreasca din nou.
Recasatoririle sunt totusi mai putin stabile decat primele casatorii care au loc la aceea varsta.

Statisticile cu privire la divortialitate ating maxime la intervale regulate, adesea

insotite de preziceri pesimiste si catastrofice cu privire la dezintegrarea familiilor si disparitia
casatoriei ca un contract de viata. Ratele ridicate ale mortalitatii pana la jumatatea acestui
secol se terminau in separari informale nu poate fi comparat cu cifrele de astazi pentru ca nu
era inregistrat.
Factorii care contribuie la divort sunt numerosi si complecsi . Cuplurile care se
casatoresc astazi se asteapta prin casatorie tovarasie si fericire personale, in vreme ce
cuplurile din generatiile precedente erau in general multumite daca partenerul se comporta
satisfacator, ca stapan al casei sau intretinator de familie. Sperantele ridicate cu privire la
fericirea maritala se pot transforma mult mai repede in reprosuri si deziluzii, daca realitatea
nu se potriveste cu asteptarile .In cele mai dezvoltate tari au avut loc cresteri similare ale
divortialitatii in ultimi douazeci de ani.
Cele doua tari cu cele mai ridicate rate ale divortului din lume - Statele Unite si
Uniunea Sovietica - ar putea cu greu sa difere mai mult in sistemele politice, economice si
sociale. In California, ratele inalte ale divortialitatii sunt adesea atribuite presiunilor unei
modalitati ridicate intr-o societate relativ prospera si in dezvoltarea miscarii feministe,in
vreme ce in Uniunea Sovietica divortul este asociat cu lipsa de locuinte, alcoolismul
barbatilor si frustrarile provocate de petrecerea unor lungi perioade de timp la cozi.
Factorul de stres variaza, dar atunci cand, asa cum se intampla adesea, unul dintre ei poate
avea grave efecte asupra copiilor lor, altor membrii ai familiei si profesionistilor
care sunt implicati in dificultatile lor. Conflictele destramarii familiilor nu sunt numai
individuale si personale: adesea ele reflecta si sunt intensificate de profunde divizari in
societate. Problemelor publice si private ingreuneaza si mai mult pentru cuplurile aflate in
divort posibilitatea de a face fata sentimentelor antagonice reciproce, ramanand in acelasi
timp parinti comuni ai copiilor lor.

Modele familiale se schimba rapid ca urmare a divortului pe scara larga. Insa

atitudinile fata de rolul de parinte, atat in cadrul casniciei cat si dupa divort, pot totusi sa tina
pasul cu schimbarile din structura familiei, de vreme ce ideile noastre despre rolurile
parentale sunt conditionate in masura de credinte si sisteme de valori considerate
indiscutabile.
Sociologii si alti specialisti se refera adesea la schimbarea rolului femeii in
societatea de astazi dar unii comentatori au aratat aspecte ale vietii femeilor s - au schimbat
foarte putin in realitate. De - a lungul acestui secol s - a presupus in general in Marea Britanie ca femeile trebuie sa fie primele intre cei care se ocupa de copii si
ca
femeile si copiii trebuie sa fie economic dependenti de barbati. Aceste presupozitii sunt
adanc inradacinate in traditiile unei societatii patriarhale si inf1uenta lor poate fi urmarita
in concepte si practica multor discipline profesionale. De exemplu ele sunt inerente in teoria
psihanalitica cu puternica ei concentrare asupra relatiei mama - copii. La randul ei, teoria
psihanalitica a influentat teoriile dezvoltarii copilului si practicile asistentei sociale si ale
consilierii.
O relatie intima dintre tata si copii ar putea fi considerata ca mai putin importanta
pentru copil si de care acesta se poate dispensa, cu conditia ca relatia mama copil sa ramana
intacta. Aceasta inegala valorizare a maternitatii si paternitatii are profunde imp1icatii
pentru restructurarea familiilor dupa divort. Ea poate explica in parte de ce o treime dintre
copiii implicati in divorturi pierd contactul cu unul dintre parintii de obicei tatal - curand
dupa ce parintii se despart. Se presupune adesea ca tatii sunt mai putin devotati decat
mamele in ingrijirea copiilor si ca este nevoie ca ei sa dovedeasca ca au competentele unui
parinte, in vreme ce competenta materna este presupusa ca existenta daca nu se dovedeste
lipsa ei.
Atunci cand parintii se separa, ruptura dintre ei poate fi adesea adancita de

credinta ca de obicei parintele bun, cel care ingrijeste este cel care ramane cu copiii, in
vreme ce cel rau, sau nepotrivit este cel care paraseste casa.
Trebuie facuta distinctia intre gospodariile cu un parinte si familiile cu ambii
parinti, pentru ca exista argumente ca modul in care etichetam familiile afecteaza
atitudinile si comportamentul parintilor. Tatii divortati care sunt fortati sa se simta inutili
pot fi inclinati sa renunte in vreme ce parintii singuri pot sa se simta obligati sa
dovedeasca ca ei sunt super - parinti. Parintii vitregi, de asemenea, sufera din cauza mesajului
dublu pe care il dam. Un parinte vitreg este un parinte de la care adesea ne asteptam sa
inlocuiasca un parinte natural absent si sa ofere sprijinul financiar pentru copii si familie si
totusi in alt fel, un parinte vitreg este un nou - parinte, fara drepturi legale.
1.2. Criza separarii
1.2.1. Destramarea casniciei, divortul si teoria crizei
Cercetarile si munca de clinica ne - au facut mult mai constienti de efectele
stresului cumulativ asupra indivizilor si familiilor. S- a tras un semnal de alarma in special
asupra stresului care insoteste tranzitiile in ciclul de viata, cum ar fi nasterea sau
plecarea de acasa a copiilor si efectul pe care acesta poate sa l aiba asupra casniciilor fragile.
Terkalson face distinctia intre evenimentele normative ale vietii de familie si cele
para normative cum ar fi boala, infirmitatea si somajul. Rata de divort pentru someri
este
deosebit de ridicata si desi incidenta divorturilor descreste in randul cuplurilor casatorite de
multa vreme, ea continua sa, fie ridicata chiar si la barbatii someri de 50 ani. O relatie cauzala
directa intre somaj si divort nu a fost inca dovedita, dar saracia si pierderea de statut asociate
inevitabil cu somaju1 arunca un stres teribil asupra someri1or si familiilor lor. Cercetarile
arata ca barbatii someri au probabilitate de sinucidere de doua ori mai mare, si cu 80 % mai
mare probabilitatea de a suferi un accident fatal, comparativ cu barbatii de aceeasi varsta care
au o slujba.

Ca si somajul, divortul tinde sa fie invers corelat cu clasa sociala, fiind de patru ori
mai ridicat la muncitorii manuali necalificati, decat la barbatii din grupul socio - economic.
Ocupatiile care implica absente frecvente sau prelungite de acasa, cum ar fi cele legate de
armata sau unele ocupatii din domeniul serviciilor personale, implica si ele riscuri ridicate de
divort.
Divortul ofera o scapare din stresul intolerabil in care se afla partenerii, da multi nu
sunt pregatiti pentru stresul care urmeaza si care este inclus in procesul de divort. Daca se
iau decizii pripite, fara sa se ia in considerare sau chiar fara sa se ia alternativele aflate la
dispozitie atunci pot avea loc crize grave, iar readaptarea poate fi lenta si dureroasa.
In general criza implica:
- un eveniment sau o situatie stresanta la care nu poate fi gasita o solutie imediata;
- o amenintare majora la adresa identitatii si a rutinei, reinviind probleme nerezolvate din
trecutul apropiat sau indepartat;
- reactii ce formeaza un model tipic al dezorganizarii si starii tensionale, incepand cu o faza
acuta care dureaza de obicei de la sase la opt saptamani.
Criza poate sa conduca la schimbare pozitiva si dezvoltare. Aceasta abordare
pozitiva a crizei implica ca rezultatul depinde mai mult de modul in care este ea stapanita,
decat de evenimentele care se precipita. Brannen si Collard au aratat in studiul lor cu privire
la casniciile cu probleme ca marea majoritate a cuplurilor au trecut cel putin printr-un
eveniment critic, o problema sau o insatisfactie majora, cel putin inainte ca problemele
casniciei sa ajunga la o rezolvare. Autorii au formulat ipoteza ca atunci cand au loc
evenimente sau probleme critice in cazul cuplurilor ale caror relatii sunt deja tensionate, ele
au de regula un impact mult mai mare asupra partenerilor care depind exclusiv unul de
celalalt. Tipic pentru aceste cupluri este un sprijin redus din
partea rudelor si prietenilor, iar adesea evita sa caute un sprijin profesional pana cand criza nu

ajunge la nivele la care nu mai poate fi controlata.

In crizele maritale grave, unul dintre parteneri sau amandoi, se poate adresa
unei agentii de asistenta sociala pentru a cere ajutor, in ciuda retinerilor de a dezvalui
problemele personale unor straini care ar putea sa nu fie demni de incredere sau sa nu aiba
nici o simpatie pentru cei in cauza. Raspunsul agentiei necesita o evaluare facuta cu multa
grija a stadiului existent, astfel poate fi ratata cu usurinta posibilitatea unei interventii
strategice. Evaluarea initiala trebuie sa tina seama de lucrurile evidente, cum ar fi identitatea
clientului, urgenta situatiei si daca este nevoie de asistenta juridica. Conflictele destramarii
familiei pot implica riscuri inalte de violenta fizica, crima sau sinucidere, asa cum ne
reamintesc zilnic povestile triste publicate in presa. Asistentii sociali pot sa fie nevoiti sa
trimita oamenii pentru un ajutor medical de urgenta si trebuie sa aiba suficiente cunostinte
juridice pentru a putea acorda un sfat preliminar adecvat. De exemplu, un parinte care se
hotaraste sa si paraseasca copiii temporar, lasandu-i in seama celuilalt parinte, pentru a-si

cauta o alta 1ocuinta trebuie sa fie atentionat cu privire la riscul de a pierde custodia copiilor.
1.2.2. Posibilii clienti
Unii autori au avertizat ca interventia psihoterapeutica pentru unul sau altul
dintre partenerii unei casnicii poate sa distruga posibilitatile de reconciliere. Exista un numar
de motive care indeamna sa se ofere ajutor in mod egal ambilor parteneri decat unuia singur,
intre acestea:
- deciziile majore sunt adesea luate in situatii de criza pe baza neintelegerilor sau din
cauza unei comunicari fie esuate,fie in intregime negativa. Discutiile simultane cu
ambii parteneri pot sa le permita nu numai sa vorbeasca unul cu celalalt, dar si asta
este important, sa se asculte unul pe celalalt. Informatia este un ingredient
fundamental al elaborarii deciziei iar calitatea deciziilor depinde in mare masura de
capacitatea de a absorbi si a prelucra informatia. Partenerii carora le lipsesc abilitatile
comunicationale de baza pot avea nevoie de ajutor pentru a-si orienta discutia si a-si
controla mania si frica,in timp ce identifica si evalueaza actiunile posibile. Desi este

posibil ca nici unul dintre parteneri sa nu fie pregatit sa - si schimbe pozitia, iar unele
informatii sau sentimente potential explozive sa fie inca ascunse, discutiile
simultane pot clarifica situatia mai eficient decat interviurile separate, cu fiecare
partener in parte;
- intr-o discutie cu ambii parteneri se poate ivi o noua posibilitate, care nu li s-a parut pana
atunci nici unuia dintre ei ca reprezentand un viitor viabil;
- multe cupluri nefericite se simt profund ambivalente, fiecare partener in raport cu celalalt,si
le este foarte greu sa se descurce cu aceasta ambianta. Incertitudinea si teama de pierdere pot
fi atat de insuportabile incat separarea sa li se para preferabila, de atasamentul lor nehotarat
poate avea ca rezultat separari repetate si mesajele verbale si non - verbale confuze si
contradictorii. Lucrul simultan le poate permite sa constientizeze sentimentele lor
ambivalente si sa clarifice mesajele pentru fiecare dintre ei, mai ales daca asistentul social
ii ajuta sa normalizeze aceste sentimente amestecate, astfel incat ei sa devina mai inteligibile.
Familiile rezultate din recasatorie sunt adesea deranjate de amestecul fostului partener al
unuia dintre parinti. Stabilitatea unei a doua casatorii si a familiei rezultate poate depinde de
faptul ca si casatoria sau relatia anterioara s-a terminat intr-un mod neambiguu pentru ambii
parteneri, echilibrandu-l pentru o noua relatie;
-

in afara de functia cathartica a maniei si frustrarii, aceste discutii simultane pot

demonstra ca nici unul dintre parteneri nu a facut din asistentul social sau din agentie un
aliat personal. Impartialitatea asistentului social ii poate asigura ca amandoi au preocupari
valide care merita egala atentie din partea agentiilor de ajutorare;
-

avandu-i pe ambii parteneri, asistentii pot evalua impreuna cu ei dificultatile pe care le au

se datoreaza nevoilor lor contradictorii, unor probleme de comunicare, stresurilor din

familia largita sau tuturor acestor factori combinati. Pot examina impreuna sursele posibile
de ajutor si se poate pune la punct un plan pe care sa vrea amandoi sa - l incerce, cel putin
temporar. Asistentii sociali trebuie sa fie foarte grijulii in stadiile initiale ale muncii sa
clarifice asteptarile si obiectivele, in special atunci cand partenerii au intentii diferite.

Acceptand confruntarea lor de interese si alocand un timp egal pentru fiecare dintre parteneri
ii poate convinge sa coopereze mai tarziu pentru organizarea de intalniri simultane.
1.2.3. Interviuri simultane in situatii de violente domestice
Incidenta violentelor domestice este deosebit de mare, mai ales in criza declansata
de o separatie reala sau doar anuntata, dar cea mai mare parte a lor ramane neinregistrata.
Daca o femeie care a fost batuta contacteaza un asistent social, aceasta
poate aprecia ca nu este adecvat sa se inta1neasca amandoi parteneri simultan, de vreme ce
femeii ii poate fi frica sa vorbeasca in prezenta barbatului care a violentat-o. Interviurile
simultane sunt cu siguranta indezirabile daca dominarea barbatului este lasata sa continue
re1atia indiferent de riscurile si stresul pe care-l suporta. Pe de alta parte, daca poate fi
oferita suficienta protectie si sprijin femeia poate deveni in mai mare masura capabi1a sa si
exprime nevoile si preocuparile.
Un asistent social cu multi ani de experienta in domeniul serviciilor sociale,
care s - a ocupat de multe si diferite crize familiale a observat ca increderea este cheia
succesului in interventia in criza , iar experienta reala este cel mai eficient mijloc de a castiga
incredere.
Totusi increderea dispare in momentul in care se ridica voci manioase si
nervii incep sa se manifeste. Un asistent social care ia pozitia unui judecator, poate din
cauza anxietatii isi pierde capacitatea de a mai manevra si poate chiar provoca violenta
unuia dintre membrii familiei care se simte neinteles si blamat. Asistenti sociali au o baza
pentru a decide daca trebuie sa ofere sprijin individual unuia dintre parteneri, sau sa
continue cu ajutorarea neutra a amandurora. In oricare dintre cazuri, neutralitatea fata de
ambii parteneri nu trebuie considerata neutralitate fata de violenta insasi. Comportamentul
violent trebuie combatut si chiar partenerul violent poate sa salute o asemenea interventie.
Structura intalnirilor cu ambii parteneri (locul de desfasurare si lungimea

intalnirilor aranjamente pentru primire si asezare si centrarea discutiei ) are nevoie de o

planificare atenta. Daca o femeie se teme sa - si intalneasca partenerul, este important sa
intelegem teama ei. Poate sa se teama sa ramana singura cu el in anticamera sau ca va
fi fortata sa cedeze cererile lui, sau ca va fi urmarita dupa aceea, sau toate acestea la un loc.
1.2.4. Confidentialitatea

Este o problema importanta atunci cand se ridica plangeri cu privire la

violenta sau la alte abuzuri, iar asistentii sociali trebuie sa fie explicitii cu clienti lor in
privinta gradului de confidentialitate pe care - l ofera. Unii cercetatorii au aratat in studiul lor
asupra violentei domestice ca femeile care aveau probleme erau foarte atente la problema
confidentialitati. Este esential de a se mentiona posibile exceptii de la regulile normele de
confidentialitate, dintre care exemplul evident este abuzarea de copil. Asistentii sociali
trebuie sa explice care sunt responsabilitatile care le revin si puterile
statutare pe care le au intr-o maniera clara, dar nu acuzatoare astfel incat clientii sa - si dea
seama de la inceput cum va fi folosita informatia pe care o au. Asistentii sociali care dau
explicati clare cu privire la obiectivele si responsabilitatile lor pot fi acceptati cu mai mare
incredere decat cei care ridica probleme de confidentialitate.
1. 2. 5. Intelegerea modelelor de conflict
Am putea sa relationam mai bine cuplurile in diferite etape ale separarii, daca am
putea distinge diferitele nivele de conflict si sa recunoastem anumite modele tipice, desi
fiecare situatie este unica si trebuie sa evitam sa incadram familiile in teorii preconcepute.
Unele cupluri indica mai mult decat un singur model de conflict in acelasi timp, iar multe
cupluri au trecut in timp de la un model la altul.
Primele impresii asupra nivelului si tipului de conflict intre cuplurile aflate in divort
pot fi inselatoare, dar ele ofera cel putin un punct de plecare pentru a planifica cum sa

abordezi. Unele cupluri pot sa fie capabile sa lucreze numai pe subiecte foarte riguros
delimitate si practice, in vreme ce altele pot dori sa discute in profunzime problemele relatiilor
dintre ei si dintre ei si copii.
Cuplurile semi detasate aceste cupluri pot fi despartite de o perioada de timp si
separarea lor poate avea loc cu relativ putin conflict deschis. Pot exista totusi dificultati
practice si frictiuni cu privire la vizitarea copiilor care pot arata ca parintii sunt inca partial
angajati emotional. Discutiile simultane ajuta la despartirea rolurilor maritale de cele
parentale, la intalnirea cooperarii lor cu parintii. Unii parintii raspund relativ repede la
aceasta abordare si daca incep sa discute unii cu ceilalti intr-un mod mai prietenos, asistentul
social poate interveni mai putin progresiv, lasandu-i pe ei sa conduca singuri discutiile
Conflictul cu usile inchise - unele cupluri evita confruntarea directa printr-o retragere in
spatele usilor inchise, fizica, psihologica sau de amandoua feluri. Tacerea lor reuneste
respingerea, mania, frustrarea si renuntarea la dragoste, desi se spun putine cuvinte. Ar
putea fi de asemenea sa fie mesajele ne vorbite de continuare a atasamentului, de profunda
suferinta si teama de abandonare. Unul dintre parteneri poate parasi locuinta sau poate incepe
procedurile de divort fara nici un avertisment. Copiilor adesea nu li se spune de ce parintele
absent a plecat, nici daca, cum si cand il vor vedea din nou. Modelul tacerii si evitarii este
astfel transferat generatiei urmatoare. Tensiunile pot ajunge la nesuportat iar copii
vulnerabili isi pot manifesta reactiile in depresii, comportament delincvent. Ori de cate ori
este posibil aceste cupluri din spatele
usilor inchise trebuie vazute impreuna, dar pot fi necesare si inta1niri separate pentru a l
ajuta sa ajunga la un anumit grad de incredere in asistentul social inainte de a putea face fata
tensiunii de a vorbi unul cu celalalt.
Lupta pentru putere - indivizii pusi in fata unei pierderi majore din viata lor pot
reactiona prin lupta pentru o pozitie dominanta in procedurile de divort. Divortul poate sa fie

el insusi o incercare de a inversa un dezechilibru de putere in familie si aceasta lupta poate

continua la noi nivele sau cu noi arme - cum ar fi insistarea asupra vinovatiei partenerului.
Unele dintre aceste cupluri pot raspunde la tehnicile concilierii structurate in care problemele
sunt identificate si se proiecteaza un set de obiective care acorda un timp egal preocuparilor
fiecaruia dintre parinti. Prestatiile imposibile trebuiesc identificate si recunoscute ca atare, iar
conciliatorii pot sa fie nevoiti sa stabileasca unele reguli fundamentale, cum ar fi aceea ca
nici unul dintre parteneri nu are voie sa - l intrerupa pe celalalt.
Agatarea tenace - un tip foarte comun de conflict in incercarea unuia dintre parteneri
de a-l indeparta pe celalalt, in vreme ce partenerul care rezista se lupta sa se agate in
continuare. Apelurile partenerului care rezista pot lua forma santajului emotional, cum ar fi
amenintarile de sinucidere sau rani fizice. Lucrul simultan cu aceste cupluri poate mai
degraba sa perpetueze probleme decat sa le rezolve, caci partenerul care a plecat poate dori un
sfarsit rapid, in vreme ce celalalt doreste de obicei sa prelungeasca contactul cat mai mult cu
putinta. Partenerul parasit are de regula nevoie de mai mult timp si ajutor pentru a ajunge sa
poata face fata despartirii unui viitor care ii poate aparea total dezolant, gol.
Confruntarea - multe cupluri se simt socante si umilite daca ajung in situatia sa se
palmuiasca sau loveasca unul pe celalalt intr-un mod care nu le este caracteristic, desi o
asemenea situatie este destul de comuna in crizele de separatie. Interventia asistentului social
in aceasta situatie poate fi necesara pentru a impiedica escaladarea violentei.
Conflictul intretinut - Kressel a utilizat termenul de intretinut pentru a descrie
cuplurile care par a face o puternica investitie emotionala in mentinerea luptei dintre
parteneri. Ar putea fi utila concentrarea asupra problemelor practice imediate, identificarea
alternativelor existente si realizarea unor teste pentru a aprecia cat de mult au fost luate in
seama consecintele.

ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL IN FAMILIE-CONSILIEREA IN CAZ

DE DIVORT
Un ajutor mic directionat rational si concentrat pe obiective int-un
moment strtegic este mai eficient decat un ajutor masiv acordat intr o
perioada de accesibilitate emotionala mai scazuta.
Rapoport
Rolul asistentului social in societate este multiplu si eltine nemijlocit de problemele
specifice, precum sunt : mizeria in care traiesc familiile sarace, disperarea tragedia
persoanelor aflate in somaj, copii strazii batranii fara suport, familiile dezorganizate,
alcoolismul si altele.
Asistenta sociala a familiei este una dintre cele mai dezvoltate ramuri ale asistentei
sociale.Asistentul social isi gaseste loculin cadrul familiei dezorganizate rezolvand cusucces
problemele familiei.
O problema majora ce afecteaza familia este divortul in ce priveste definirea
termenului divort, consultand mai multe chestionare observam ca divortul reprezinta separatia
legala relatilor si intimitatii afective sau separarea responsabilitatilor morale care rezulta din
casatorie. Deci ne dam seama ca divortul este este o cale de a fugi de probleme si
responsabilitati de orice fel .
Asistentei sociale ii revine rolul de a se ocupa de rezolvarea problemelor maritale, fara
a face referire la cele legate de financiar, de a oferi consiliere si de a-si ajuta pacientii sa se
ajute singuri (teoria dupa care se conduce asistenta sociala). In consiliere, indiferent de
problema sociala, asistentul social trebuie sa deprinda cunostinte in principal de exprimare si
de adresare a intrebarilor ; niciodata nu vom folos intrebari inchise, sau indiscrete, nu ne vom
gasi alta preocupare in timp ce clientul povesteste etc. In concluzie nu orice asistent social are
calitatea de a asculta, de a nu intrerupe interlocutorul, de a nu vorbi deodata (acest efect
Jacobs il numeste doua guri si o singura ureche), de a-si pastra cumpatul si a nu izbucni si
de a nu asalta cu intrebari rapide fara a lasa loc de raspuns.
In cazuri de divort, asistenta sociala urmareste scopul de inlatura cauzele ce au
cicumstantiat aceasta situatie. In cazuri de familii dezorganizate, ca urmare a divortului,
asistenta sociala urmareste refacerea caminului daca aceasta este posibil daca nu
recasatorirea cu alta persoana si adaptarea noului cuplu la noua situatie.
De-a lungul anilor s-au observat ca abilitatile de consiliere reduse, scot in evidenta
persoane care fac exces de zel, pentru a-si masca nesiguranta, si cum spuneam anterior
asalteaza cu intreabarii, intrerupand des interlocutorul.
Alti factori care ar putea sa afecteze relatia de consiliere sunt diferentele de clasa, sex,
rasa, etnie, nationalitate etc. De exemplu, sa privim o relatie de aistenta sociala intre un
asistent care e roman si un client rrom, bazandu-ne desigur pe faptul ca in conceptia noastra
de romani ei sunt mai saraci, mai murdari, fara cultura. Asistentul social s-ar putea lasa
condus de ideea discriminari, dar poate si simtindu-se oarecum descalificat deoarece nu
cunoaste cultura rromilor, obiceiurile traditiile lor, de traiul zilnic. In cazul abordarii terapiei
centrate pe client Rogers evidentiaza mecanismul egalizarii distributiei puterii. Acesta

implica ca asistentii sociali sa accepte clienti indiferent de categorie sa le corecteze ideile

preconcepute, de exemplu afirmatii la adresa asistentilor de genu Nu vei sti niciodata ce
inseamna sa fii tratat ca un hot, incult, murdar !.
In ceea ce priveste diferentele de sex, literatura feminista a subliniat ca clientii-femei
ar trebui sa fie consultati de o femeie terapeut, caci numai femeile pot intelege alte femei.
Bernard, in 1973, observa ca fiecare casatorie contine doua experiente subiective ale
casniciei- cea a sotului si cea a sotiei. Aceasta idee isi pastreaza viabilitatea si in privinta
divorturilor, deoarece versiunea unuia dintre parteneri cu privire la destramarea casniciei
contrazice adesea versiunea celuilalt.
Pornind de la aceasta, consilierii au inceput sa ofere servicii atat individual cat si cu
ambii parteneri,si separat cu copii. Consilierea cu fiecare individual si consilierea simultana a
ambilor parteneri se raporteaza tot asa cum intervievarea fiecari membru al familiei la
intervievarea grupului familial in strategiile metodologice ale studiului familiei (discutia
descopera adevarul). In cazul nostru sunt mai multe motive care indeamna sa se ofere ajutor
simultan ambilor parteneri :

Discutiile simultane cu ambii sotii ofera posibilitatea fiecarui partener nu numai sa

vorbeasca cu celalalt, dar si sa se asculte reciproc

Avandu-i pe amandoi prezenti asistentul social poate clarifica care sunt de fapt cauzele
care duc la divort

In discutie se poate ivi o posibilitate de rezolvare care nu a ost observata pana atunci

O posibila impacare a sotilor

In caz contrar o relationare amicala

O cugetare asupra existentei copiilor

Dezbaterea frontala a problemelor

Cineva afirma ca nimic nu costa mai putin si nu este mai eficient decat preventia. De
accea rolul primordial al asistentului social este de a preveni dezorganizare, si in cazul nostru
divortul cu efectele lui. In acelasi timp prin consilierea in caz de divort, asistentul social nu
incearca sa rezolve el insusi problema clientului, ci ofera o viziune corecta asupra problemei,
o modaliate de solutionare care poate fi gasita de parteneri cu ajutorul sau.
1 Tratamentul si psihoterapia copilului in caz de divort al parintilor
Daca copilul prezinta semne de stres, medicul de familie sau pediatrul poate trimite parintii
la un psihiatru sau psihoterapeut pentru evaluare si tratament. In
plus, psihiatrul sau psihoterapeutul se poate intalni cu parintii pentru a-i invata cum sa diminueze
stresul produs de divort in intreaga familie. Psihoterapia poate ajuta atat copilului cat si parintilor
implicati in divort.

2 Concluzii generale
In aceasta aceasta lucrare fiecare capitol are o importanta aparte. Este imposibil a cerceta o
problema sociala fara ai sti cadrul legislativ, fara avea o fundamentare teoretica pe baza careia sa
sprijinim convingerile, adica ipotezele, si dar si fara a dori sa aratam ceva prin cercetarea noastra.
Cu ajutorul studiilor de caz si a interviului aplicat unor specialisti in domeniul cunoasterii psihicului
uman, am reusit sa imi confirm ipotezele; sa arat societatii contemporane ca nu e chiar asa de
simplu cum credem, sa lasam fara familie, fara stima de sine, fara incredere, fara dorinta de a
merge mai departe, niste micii si nevinovate fiinte umane. Intradevar suntem in epoca vitezei, a
modernismului si a tehnologiei, dar toate acestea nu ne indreptateste in a spulbera visul unui copil.
Cercetarea mea imi confirma ca:

Interesul superior nu mai apartine copilului, ci aprtine cuplului- fericirii individuale pe care
membrii acestuia spera sa o dobandeasca prin divort

Egoismul, orgoliul si dezinteresul au pus stapanire peste sotii proaspat despartiti

Bunastarea copilului este inlocuita de penibila deminitate. Mamele singure prefera sa nu

lupte pentru dreptul la pensia alimentara.

Fericirea individuala a fostilor soti, se construieste pe umerii nevinovati ai copilului. Vedem

ca in dorinta de a scapa de sot prima alternativa este divortul si nici decum incercarea de
a ajunge la un acord.

Divortul in Romania este foarte usor de obtinut chiar daca rezulta minorii.

In tara noastra nu este tocmai bine a fi mama singura. Dupa cum am vazut in capitolul 2,
occidentul are multe resurse pentru mamele singure, fiind chiar o placere pentru acestea si
copil sa prefere divortul decat o familie in dizarmonie.

Multiplele obligatii parintesti dupa divort, sunt indeplinite pe jumatate. Legea spune ca
ambii parintii trebuie sa contribuie la cresterea, educarea, formarea, perfectionarea si
dezvoltarea copilului in conditii optime, insa asa cum exprima studiile despre unii parintii nu
se stie nimic.

Efectele divortului se rasfrang asupra tuturor membrilor familiei, dar cel mai grav asupra
copilului. Ca si efect avem confirmare la tulburari psihice manifestate prin boli, dar si
tulburari de ordin comportamental.

Saracia ii indeamna deseori pe copii la acte deviante. Lipsa banilor din familia uniparentala,
va accentua greutatea cu care ste depasit un divort. Copiilor le lipseste atat sprijinul afectiv
cat si cel material.

Numarul divorturilor scade paralel cu numarul copiilor din familie. Aceasta este o costatare
pozitiva in toata aceasta lucrare. Este un lucru adorabil ca totusi famiile cu multi copii se
gandesc la greutatea cu care ii va creste unul singur, la suferinta acestora si la conceptul pe
care il auzim cotidian: ce se va alege de ei.

Am conturat aspectele importante ale acestei cercetarii. Poate unele sunt ironice, dar mai
ironica este soarta cu acesti copii si cu viitorul lor. Un divort dureaza cel mult 12 luni, dar
efectele lui asupra copiilor sunt pe termen mult mai indelungat.

Anexa nr. 1
In vederea elaborarii Lucrarii de Licenta, efectuarea unei cercetarii sociale este indispensabila.
Cercetarea are ca tema Divortul-efecte si cauza de tulburari psihice la copil. Din acest
motiv va solicitam amabilitatea de a raspunde la cateva intrebarii legate de domeniul de
cercetare. Intrucat este o cercetare sociala ne intereseaza parerea dumneavoastra si va
garantam ca raspunsurile dumneavoastra vor ramane anonime, urmand a fi utilizate doar in
scop stiintific.
VA MULTUMIM ANTICIPAT!

GHID DE INTERVIU
1. In societatea contemporana familia sufera diferite modificarii. Ce parere aveti despre
divort ? Este sau nu un rau necesar care pune capat deseori unui rau si mai grav?
2.

Care credeti ca este pozitia copilului intre cele doua tabere?

3.

In ultimii anii interesul superior al copiilor proveniti din familii divortate a fost desconsiderat.
Ce credeti ca il afecteaza mai mult pe copil: divortul in sine sau ideea despartirii, plecarea
unui parinte?

4.

Cum credeti ca pot depasi copii aceasta situatie?

5.

Avand in vedere ca parinti isi instiinteaza copii in ultimul moment, despre posibilitatea unui
divort, credeti ca este important sa li se spuna mai din timp?

6.

De cele mai multe ori copilul ramane cu mama pana la 12 ani, dupa care are posibilitate de
alegere. Credeti ca mama este intodeauna alternativa buna pentru custodia copilului?

7.

Pornind de la ideea ca divortul nu este atat de grav pe cat de grave sunt efectele acestuia,
ce efecte credeti ca genereaza divortul asupra copilului?

8.

Ca si efecte ale divortului, tulburarile psihice si cele comportamentale isi au originea in

destramarea familiei?

9.

Ce credeti ca pot face parinti pentru a combate aceste tulburari de comportament?

10. In dezvoltarea si formarea personalitatii copilului, este importanta o familie intregita, chiar
daca se pune problema divortului, sau o familie uniparentala?

Informatie utila si in concepte fundamentale despre rolul asist soc in consolidarea

nucleului familial

I. -

1.1. .
1.2. .
1.3.
.
II.


2.1. .
2.2. .

( )

"

"

.
,
; ,
. ,
, .
, ;
, .
.
. [216, .
106]. , , .
-
: ,

. ,
, , ,
.

. ,
- ,
, - ,
. ,

; , .
- , ,

.
,
.

 , -
, -, -,
-, - .
, , ,
(- , ,
.), , , .
, -
,
,
.
,
,
,
.
.
.
, , . ,
B.C. , H.A. , . .
. , . , . -, . ,
, . , . . , . , . ,
.
XX . ,
,
.
, ,
, ,
,
.
, ,
, ,
, , ,
. . , . . , . . , . . ,
. .
-
() - ,
, . . , . . , .
. , . , . . . , . . , . . , . . , .
. . .

. . , . .
, . . , . . , . . -, . . , . . ,
. . .

. , . , . , . , . . , . ,
. ., ,
, ; ,
;
;
.
,
: , ;

 - .
,
.
. , ,
, . ,
,
, . , ,

.
.
- -
.
: -
;
.
:
1) ;
2) ,
;
3)

;
4) ;
5) ,
;
6)
;
7)
;
8) ,
,
;
9) -
.
. -
,
,
.
, :
-
;
-
, ,
;
- ,
, , ;

- - ,
, ;
- ,
, .
- .
;
: (. , . . , . . ),
(. , . . , . ), (. ),
(. ), (. ),
(. , . ), (.
), (. ), (.
, . ), (. ),
(. , . ), (3. ),
(. ), (. ),
.
. . , . . , . . , . . , . . , . . , .
. .,
, . . , . . , .
. ., , .

,
, .

, , , , ,
,
.

: ,
, , .
, , .
, .
,
: , 2 : 1) 1999 .
- ,
; 2) - 2002 . , :
;
; .
: )
( , , , , ),
( 120 .); ) ,
()
( 435 .,
10- ),
, . .
. . . . ,
, , 2,
Excel 2000 Windows 98 Microsoft Office
Professional.

, , , - -

 ,
.

:
1) -
;
2) .
;
3) ;

;
4) ;
5) ,
;
6)

; ;
7)
; ' *
8) - ,
.
, : 1. ,
, (
, , , - ,
.), (
- ;
; ;
;
;
; .).
2. .
3.
.
4.
.
.
5. ,

.
6.
, :
-
, ,
;
-
, ,
;

- ,
, , ;
-
-

,
, ;

- , ,
.
- .
.
,
, ,
.
, , ,
,
- .
- ,
, , ;
;

,
, , -
.

;
,
, , .
, ,
, - ;
, .
. :
(, 2002 ); -
(, 2000 .); 111 . . :
(, 2001 .); XXVII - XXXI . . .
(, 1999-2003 .); - :
, . (,
1999 .); - :
, , . (, 1999 .); IV
. . . (, 1999 .).

( 2000 ., 00-03-00103
),
,

. . . .
:
1. . .
/ . . , . . , 3. . // . . -. - 2001. -
3 - 4. - . 52 - 56.

2. . .
// : , , , :
. . . . - , 2000. - . 204 - 205.
3. . .
// XXVIII : . .: 3 . . 3: . , 1999. - . 32 - 36.
4. . .
// : , ,
: . . . . . 2. - , 2001.-. 245 -248.
5. . .
// , -
: . . . . . 4. - , 2000. - . 82 - 84.
6. . . //
: : . . XXX 3-7
. 2001 ., . - , 2001. - . 206-210.
7. . .
// - : :
. . . . - , 2000. - . 111 - 112.
8. . .
// : . - , 2000. - . 112. (.
. . . . . 1).
9. J1. . /
JI. . , . . // -
: -. . 2 - 5 . 2000 . 2 . - ,
2000. - . 2. - . 68 - 70.
. . . // :
. - , 2001. - . 133 - 134. (. . . . . .
2).
. . . . :
// , -
: . . . . . 5. - , 2001. - . 89 - 92.
12. . . ,
// IV : . .: 3 . . 3: .
. - , 1999.- . 157
1 . . . -
// : : . .-.
. . . . 15-16 . 2001 .: 4 . - , 2001. - . 2. - . 44 46.
. . . - / . . , .
. // . . -. - 2000. - 1 - 2. - . 42 -46.
15. . . / . . , .
. // : . . - . . . . - , 2001,-
1.-. 16- 19.
16. . . : . / .
. , . . , . . . - , 2002. - 52 .
17. . .
/ . . , . . // XXXI
: . -.: 3 . . 2: . - ,
2003. - . 152 - 154.
18. . .
/ . . , . . //

: . - , 2003. - . 240 -243. (. . . .

. . 3).
- 4,1 ..
. ,

disserCat http://www.dissercat.com/content/sotsializatsiya-detei-v-semyakh-razvedennykhroditelei#ixzz3rxIXdq6Q

1. . . // . 1987.- 4. . 81
-85.
2. H. . //
: : . .-. . 15-16 . 2000 .,
, 2001 -. 136-141.
3. H. . : //
: . 3. 1999 . , 2000. . 86 - 90.
4. H. . :
. .. . . , 2000. - 20 .
5. H. .
// : . . . , 1999. . 103- 107.
6. . .
// : . -.: . -
. ., 1981. . 129 - 155.
7. . . -
( . -) / . . , JI. . -, . . . .: -
. -, 1987. - 120 .
8. . . : , , / . . ,
. . , . . . : - , -, 1989. - 84 .
9. , ,
,
.1.
10.
,
.
11. . . . XXI / . . , . . .- M.: Nota
Bene, 2000. 416 .
12. . . // /
. . . .: - . -, 1982. - . 67 - 76.
13. . . . :
. / . : . . . M.: Nota Bene, 1998.- 360 .
14. . . . //
. .: , 1995. -. 182 - 198.
15. . . / . . , . . . .: - : -
. - , 1996. - 304 .

16. . . //
. .: . - . . 1987. - . 106 - 121.
17. . // . .: 4 . .: , 1984. - . 4. - . 243-301.
18. . . . .: -, 1998.
- 112 .
19. . : ?: . . .: , 1995. -448 .
20. . . . .: , 1980. - 368 .
21. . . : 4- = / . . . . . .:
, 1981. - 112 .
22. . . : (.-. . ) / . .
23. . . : . .: , 1989.- 158 .
24. . . : . . . / . . .
. .: - . ; : ,1998.-352 .
25. . . / .
. , . . , . . . .: ,1999.-234 .
26. . 2 .: . . .: , ACT, 1999. - .
1 ( - ). - 544 .
27. . 2 .: . . .: , ACT, 1999. - .
2 ( - ). - 528 .
28. . . : . .: ,
2003. - 344 .
29. .. : . .: SVR - , 1994.-208 .
30. . . . .: , 1986. - 206 .
31. . . XII // , ,
: . .: , 1993.-. 78-83.
32. . .
. : - -, 2002. - 180 .
33. . . . .: , 1975. - 181 .
34. . . .: , 1990. - 752 .
35. : . : - . , 2002.-136 .
36. . . XX . : - , -, 1988. -80 .
37. . : .
. .: - , 2000. - 224
.
38. . : ? // . 1998. - 11. - . 92
- 102.
39. . : . . / . . . .
. . .: , 1988. - 144 .
40. . . -
// :
. .: , 1979. - . 169- 184.
41. . . . - .: , 1986. - 271 .

42. . . //
. 1981.- 1. - . 34 - 43.
43. . . . .: , 1980. - 75 .
44. . ., . . / . . , .
. // . .: , 1985. -. 53 -72.
45. . . . .: , 1937.- 243 .
46. XXI : , , :
1952- 1999 .- .: Academia, 2000. 480 .
47. . . XXI : (. ) / . . .
. .: , 1999. - 320 .
48. . . .: . , 1999. - 704 .
49. . . . .: - . -, 1987. - 175 .
50. . . : - . .: ,
1998. - 272 .
51. . . : . .: ,
1984. - 134 .
52. . . //
. 1994. - . 15. - 2. - . 57 - 65.
53. . // . 1995. - 5. - . 18 - 19.
54. . . . .: , 2001. - 464 .
55. . . // . -1994.-2.-.
167-178.
56. . . . .:
, 1992. - 4 .
57. . . //
. .: , 1986. - . 59 - 65.
58. . . : // . , .:
. ., 1984. .: . -
. . 1984. - . 49 - 52.
59. . . :
. . . . . ., 1983. - 20 .
60. . . / .
. , . . , 3. . // . . -.-2001. 3-4. - . 52-56.
61. . . // . , .:
. ., 1984. : . -
. ., 1984. - . 30 - 32.
62. . . // .
-2001. - 11. . 108 - 113.
63. . .
// . .: . . ., 1980. - . 37 - 50.
64. . . . .: , 2000. - 48
. - (: ).
65. . . //
. : . - . , 1987. - . 154 -166.
66. . . (. ): . . . .
. ., 1987. - 18 .
67. . 221.
: , 2002. - 170 .

68. : . . .: , 1999. -386 .

69. . // . 2000. - 4. - . 18-21.
70. . . .: XXI , 1997. - 527 .
71. . // . 1991. - 2. - . 18 -26.
72. . . //
: (
.-. .). .: - . -, 1999. -. 35-49.
73. . . .: , 1998. - 224 .
74. . . /
. -. . . .:
, 1994. - . 75 - 81.
75. ., . // . 2001. - 11 - 12. -. 28-31.
76. . . / . .
, . . . // : .
3. .: , 1993.-. 72-94.
77. .
-.: , 2001. 151 .
78. : . / . . , . . , . . , . .
; . . . . . 2- ., . . .: . ., 1997. 381 .
79. / . .. . 5 . . 2. XIX
.: - . .: - , 1997. - 448 .
80. . . : - : .
. 2 . : , 1998. - . 1. - 87 .
81. . . -
/ . . , . . // . 1989. 3. - . 15 - 23.
82. . . //
. 2 . : - -, 1984.
- . 1. - . 111 - 129.
83. . . . .: , 1987. - 40 .
84. () //
. : , , .
, 1993. - 134 .
85. . .: - , 1997. - 0 .
86. - / . .. .
.: , 1998. - 168 .
87. . .
// . .: , 1986.-. 153 - 164.

88. . // :
. . . . .: - -, 1999.
- . 29 - 34.
89. . - 240 .
90. . . : . / . .
, . . . .: , 2001. 318 .
91. . // : / . .
. . .: - . -, 1994. - . 330 - 335.
92. : . . / ., . . . . . . .:
, 1989. - 624 .
93. . . - . .: , 1984. 177 .
94. . . - //
. .: , 1981. - . 90 -112.
95. . ., . . . .: , 1986. -128 .
96. . / . , . . . .: , 1996. - 206 .
97. . . . : , 1941. - 92 .
98. . . . .: , 1955. - 317 .
99. . . / . . . . . . . 2- .,
. . .: , 1990. - 414 .
100. . - // . 1998. - 9. - . 55 - 60.
101. . . //
. 1988. - 1. - . 18-27.
102. . . // . .: , 1986. - .
130 - 132.
103. . . : ,
, // . -1996. - 2.-. 39-43.
104. 3. // :
. .: , 1980. - . 5 - 68.
105. . . . 2- . . 1:
/ . . : - ,
-, 1994. - 138 .
106. 3. //
: . . .: , 1980. - . 69 - 96.
107. . . - :
// . .: , 1986.-. 18-29.
108. . ., . .
// . .: , -
. ., 1986. - . 13 - 37.
109. . . : . . - - : , 2002.- 448 .
110. . // . 1992.-3.. 104-114.
111. . // . 2000. - 5- 6. - . 20 - 23.
112. . // . 2000. - 7 - 8. - . 12 - 15.

113. . // : / . .
. . .: - , 1994. - . 260 - 292.
114. . . . .: , 1990.-39
.
115. (-
) // . 4. . - 1996. - 2. . 78 - 89.
116. . . 2. .: , 1988. - 190 .
117. ,
:
// . 1996. - 1 .
118. . .: , 1998. - 184 .
119. , : . . :
, 1998. - 1408 .
120. . . . 2- ., . - .:
, , 1996. - 352 .
121. . . . : . .-. . .:
, 1977. - 279 .
122. . . / . . , . . .
2 . .: AKADEMIA, 1995. - . 1. - 91 .
123. . . / . . , . . .
2 . .: AKADEMIA, 1995. - . 2. - 191 .
124. XX ( . . ,
. ): . / . . . .
.: , 1994. - 380 .
125. . ()
// . . 8. - 1987. - 4. - . 90 - 99.
126. . : 3 . .: , 1972. - . 1. - 348 .
127. . ., . . -
// . 3 . .: , 1992. - . 2. . 16-18.
128. : . . ; . . . .
; . . . .: , 1997. - 232 .
129. . . SOS, . .: - .;
: , 2000. 244 .
130. . 2 . . 1.:
. 160 .
131. / . . . . .: , 1983. - 477 .
132. . : . .
. .: , 1986. - 208 .

133. . . .: , 2000. - 624 .

134. . / . . .: , 1987. - 424 .
135. . - . 2002.: . . .:
136. , 2002. /
137. . . 5- . . , 2002. - 688 .
138. . . . .: . ., 1994. -307 .
139. . 2 . . 2. .:
, 1997. - 406 .
140. : . . . : , 2000. - 396 .
141. . . . : , 2002. - 398 .
142. : / . . . , . . , .
. . .: , 1998. - 592 .
143. . . : . . : - . , 2000. - 196
.
144. . . : , . :
- , -, 1992. - 144 .
145. . . : .
- . . ., 1996. - 36 .
146. . . . 3- ., . . -: -
, 2002. 192 .
147. : . . .:
, 1997. - 128 .
148. : / .: . . , JI. . -. .:
, 1990. - 319 .
149. : . .: , 1996. 527 .
150. . . . .: , 1974. - 309 .
151. :
/ . . . , . . . .: , 1989.-208 .
152. : . . .: , 1996. - 238 .
153. / . . . . .: , 1982. - 127 .
154. . //
. 1995. - 1. - . 112 - 121.
155. . . . .: , 1989. - 104 .
156. . . /
. .-. . . .: ,
1994. - . 134 - 135.
157. . . . .: , 1992. - 351 .
158. . : . . .: , 1994. - 688 .

159. : .- .: , 1990. 432 .

160. : / . . . , H.
. , . . . .: - . -,1984.-256 .
161. . . / . . , .
. // / . . .
. .: , 1974. - . 37 - 42.
162. . . : 2 . .: , 1990. - .1. - 892 .
163. . . . : , 1997. - 256 .
164. . // . , . .:
. - . ., 1984. - . 52 - 54.
165. . . . .: , 1970. 195 .
166. . .
// . : . - ,
, 1985. - . 3 - 12.
167. . . //
(
). .: . - . . 1986.-. 4-25.
168. . . // . 1988. - 10. - . 30 -32.
169. . . // . 1988. - 4.-. 58 -62.
170. . . :
. . . . . ., 1986. 20 .
171. . . . . . .: , 1992. -542 .
172. . . ( ) // :
/ . . . . ,
173. . -. , 2000. - . 128-145.
174. / . . . . . . / : , 1999. 576 . - ( , ).
175. : : . / . . . . -, .
. . .: - , 2001. - 427 .
176. . . : / . .
, . . , . . ; . . . . . : -
. -, 2002. - 52 .
177. . /
. . . . .: - , 2000. - 197 .
178. . . - : , 1996.212 .
179. : : . / . . . -, .
. . .: - , 2001. - 427 .
180. : , ,
. .: . , 1998. - 252 .
181. . . . . / . . -, .
. , . . ., . . . , 2- ., . :
, 2000. - 544 .
182. . , . .: .
. , 1898. - 232 .
183. . , : . . / . . . .
. : , 1998. - 1408 .

184. . . . .: . ,
1996. - 160 .
185. . ., . . :
// : .
.: - . -, 1999. - . 137 - 147.
186. (
) / (. . . . , . . ). .: , 1982. - 1. - 264 .
187. . . . .: , 1986. - 254 .
188. . . -
// ( ). .:
, 1995. - . 134 -138.
189. . . : , , //
. 1988. - 2. - . 99-104.
190. . . . 2- ., . . .: , 1989.- 173 .
191. . . : , , . .:
, 1981. - 199 .
192. : / . . . . . .: ,
1999. - 334 .
193. : / . . .. . .:
- , 2001. - 400 .
194. . . / . . , . . . -: , 1977.130 .
195.
11 1995 135- // . 1995. - 38. -. 3340.
196. 12 1996 7- //
. 1998. - 48. - . 5449.
197. 19 1995 82- //
. 1995.- 21. - . 1930.
198.
15 1995 // . -1995. 50. - . 4872.
199. ,
19 1995 . 81- // . 1997. - 1. -. 3.
200. . //
. 1998. - . 19. - 5. - . 88 - 96.
201. . : . - / . , . .
: - , 1999. - 286 .
202. . 2 . .: - , 1994. - . 1,- 304 .
203. . 2 . .: - , 1994. - . 2.- 200 .
204. .. : -
: . . .: . .-. -; , 1999. - 672 .
205. . 1930-
// . 1996. - 1.-. 127- 142.
206. 3. . .: , 1990. - 447 .
207. 3. : 1-15. .: , 2000. - 279 .

208. 3. : 16-36. .: , 2000. - 499 .

209. . . : , 1993. - 160 .
210. . . .: , 1993. - 415 .
211. . : / . . . .
-.: . ., 1991. 192 .
212. . . . -
// : . . .:
. 1997. - . 40 - 43.
213. . . . 2- ., . . .: , 1979. - 367 .
214. . . : //
. 1986. - 3. - . 23 - 33.
215. . . //
. -.: , 1974. . 3 - 11.
216. . . // .
, . . ., , 1984. .:
. , 1984. - . 7 - 12.
217. . . (-
) / . . , . . . .: , 1978. - 224 .
218. . . // .
2 . .: , 1997. - . 2. - . 321 -324.
219. . // .
(. ) / . . . . . -. .: ,
1979. - .88 - 107.
220. : .
: - -, 1998. 148 .
221. . . : . . 2- ., . . . :
, 2003. 238 .
222. . . JL: , 1973. - 35 .
223. JI. . ( ). .:
, 1975.- 175 .
224. . // . . .: , 1998. .
83- 104.
225. . . .: , 1969. 240 .
226. . . - .
.: -. - , 2000. - 241 .
227. . , // .,
. . 30 ., 2- . .: , 1961. -. 21.-. 23 - 178.
228. , .: , 1989. - 496 .
229. . 3 .: . . .:
, 1993. - . 1. - 480 .

230. . . 3 .: . . .:
, 1994. - . 2. - 454 .
231. . . 3 .: . . .:
, 1994. - . 3. - 498 .
232. . . : , , . :
- . -, 1995. - . 78 - 108.
233. . . . , ,
. .: , 2000. - 596 .
234. . . // . -1993. 3. .
82-85.
235. Messinger L. Pemarriage: A Family Affair. NY: Viking Press, 1984. - 320 p.
236. Oakland T. Divorced Fathers: Reconstructing a Quality life. NY: Human Sciences, 1984. - 334
p.
237. Price S. Y., Mckewry P.C. Di vorce. Newbury Park (California), 1988. - 160 p

disserCat http://www.dissercat.com/content/sotsializatsiya-detei-v-semyakh-razvedennykhroditelei#ixzz3rxIm3Hf