Comunicarea didactica n situatii de conflict

COMUNICAREA DIDACTICA
N SITUATII DE CONFLICT

4.1 Definitie, caracterizare generala, etapizare

Comunicarea interpersonala realizata n diverse situatii
didactice are loc ntr-un mediu deosebit (mediul scolar) si ntr-un
context specific (scoala sau un spatiu adiacent acesteia). Acest
context poate bloca procesul de comunicare, ducnd la esecul /
insuccesul acesteia. De aceea este important sa studiem factorii
care altereaza relatia profesor scolar scolar, inhibnd procesul
comunicarii.
Pentru profesori, situatiile conflictuale constituie unele
dintre cele mai grele teste de abilitate si deontologie profesionala,
dat fiind ca o situatie conflictuala are implicatii att asupra
canalelor de comunicare, ct si asupra mediului n care evolueaza
participantii.
Etimologic, conflict nseamna lovire reciproca, nfruntare
(conflictus = a se lovi unul pe altul). Este caracterizat drept o
opozitie deschisa, o lupta ntre indivizi sau grupuri cu interese
divergente sau incompatibile, cu efecte distructive (de ce mai multe
ori) asupra interactiunii sociale. Grafic, sfera de cuprindere a

Comunicarea didactica n situatii de conflict

termenului poate fi reprezentata astfel:

Nentelegere

Dezacord

Ciocnire de
interese

Diferend

Cearta
CONFLICT

Discutie
(marcata de
violenta)

Disputa

nfruntare

Confruntare

Antagonism

Deoarece profesorul si scolarul ca parteneri educationali

dezvolta activitati comune bazate, n esenta, pe comunicare
didactica, este important de cunoscut si acceptat urmatoarele:
a) Conflictul este o realitate fireasca a vietii cotidiene,
inerenta n relatiile interumane (profesorul si scolarul au
experiente de viata diferite, perceptii ale realitatii
diferite, dispozitii diferite)
b) Conflictul poate fi tratat pe cai pozitive sau negative:
Abordat pozitiv , conflictul, de regula ideatic, poate
determina
dezvoltarea
personala,
afirmarea
creativitatii, schimbarea sociala; este constructiv;

Comunicarea didactica n situatii de conflict

Abordat negativ, conflictul are rezultate distructive

asupra psihicului, fizicului, spiritului (tensiunea
nervoasa este mare, nemultumirile si reprosurile
sporesc); din aceasta perspectiva este respins
principiul acceptarii reciproce;
c) ntr-un conflict, sentimentele sunt foarte importante
pentru ca nu pot fi controlate, (ndeosebi cele
neconstientizate, umorile, patimile, vanitatea etc.);
d) ntotdeauna, un conflict poate fi solutionat daca se
cunosc sursele, daca se respecta cele trei principii
strategice de rezolvare si daca se doreste efectiv
dezamorsarea si instalarea armoniei (printr-un
management corespunzator).
e) Conflictul din mediul scolar trebuie neaparat negociat,
ncercnd sa se ajunga la o solutie acceptabila pentru
ambele parti.

Comunicarea didactica n situatii de conflict

Modelul de dezvoltare si stingere a unui conflict scolar

presupune cinci etape relativ distincte:
ETAPA
I. Dezacordul

II. Confruntarea

III. Escaladarea

IV. De
escaladarea

V. Rezolvarea

MANIFESTARI
aparitia diferentelor ntre membrii grupului scolar; cauzele
diferentelor pot fi legate de:
a) - interese personale
- opinii diferite
- actiuni orientate valoric diferit de grup
b) motive/pretexte minore n raport cu scopul general al
grupului scolar
c) interese de moment care daca ar fi constientizate nu ar
constitui baza dezacordului
apar actiuni ce sustin opiniile, cerintele sau convingerile,
fiecarei parti;
se exp lica pozitia partilor n grup;
se accentueaza erorile din gndirea celorlalti;
Este momentul n care conflictul se poate stinge sau poate
continua cu aparitia justificarilor ce sustin diferentele.
Tensiunea creste, manifestarile emotionale iau locul celor
rationale.
violenta verbala se transforma n violenta fizica sau
morala;
situatia scapa de sub control, ceea ce face sa se atinga
punctul culminant al conflictului;
se intensifica reprosurile si disputele, astfel fiind greu de
separat partile angajate n conflict;
se trece la etapa autodefensiva lipsa de ncredere a unuia
n celalalt si apare nentelegerea si frustrarea, precum si
reciprocitatea negativa distructiva.
ncepe negocierea (trecerea de la tensiune, irationalitate,
spontaneitate, lipsa de logica la o discutare normala a
intereselor partilor aflate n conflict);
se trece de la concluzii distributive pe subgrupuri la
concluzii integrative;
apare momentul de construire a ncrederii (promisiuni,
comunicare nt re parti, deschidere, respect reciproc)
intervine mediatorul , ca a treia parte neutra, impartiala
si obiectiva;
este momentul negocierilor;
conflictul se stinge
-

Comunicarea didactica n situatii de conflict

4.2 Conditionari ale comunicarii didactice

n situatii de conflict
Analiza oricarui conflict scolar releva faptul ca orice
situatie de comunicare afectata de o tensiune/conflict devine
automat dependenta de trei factori: - sursa (emitatorul)
- mesajul
- mediul si canalele
de comunicare
A. Sursa
Elementul determinant n actul comunicarii este emitatorul
(sursa) care n situatii de conflict scolar se manifesta plenar, iesind
n evidenta. Deoarece profesorul emitator detine controlul asupra
actului de comunicare, se impune ca n situatii conflictuale sa
actioneze prompt, sa identifice n timp util sursele conflictului si sa
stabileasca strategia de dezamorsare a conflictului si normalizare a
climatului didactic.
Din acest punct de vedere, strategiile de comunicare pentru
care opteaza emitatorul sunt de doua feluri:
strategii de informare: profesorul emitator doreste ca
elevul receptor, destinatar al mesajului, sa cunoasca si sa
nteleaga care sunt modalitatile de restabilire a relatiei. n
acelasi timp, profesorul se informeaza, apelnd la
ntrebari scurte, punctuale, cu privire la doleantele si
pretentiile elevului receptor. Sunt utilizate tactica falsei
oferte si cea a feliei de salam (tactica pasilor mici);
strategii de convingere, cu pronuntata tenta persuasiva,
care presupune rezolvarea pasnica a conflictului, fara
pierderi majore. Apelnd la astfel de strategii, profesorul
doreste sa-l implice direct pe elev n rezolvarea
conflictului, convingndu-l sa actioneze, sa se manifeste,

Comunicarea didactica n situatii de conflict

sa gaseasca solutii. Practic, elevului i se cere sa -si asume

responsabilitati concrete n atingerea obiectivelor
comune si pastrarea relatiei. Evident, profesorului i se
cere sa-si pastreze calmul, sa fie abil, sa fie convingator,
sa fie dispus sa ia act de imaginea pe care o are n fata
elevilor. Este deosebit de importanta credibil itatea
emitatorului n fata receptorului.
Pentru a-si asigura reusita n situatiile delicate de conflict,
emitatorul sursa ar trebui sa ntreprinda cel putin urmatoarele
actiuni:
sa informeze pe partener despre scopul demersului;
sa identifice rapid eventualele bariere de comunicare si
sa actioneze pentru ndepartarea lor;
sa raspunda oportun si sincer la ntrebarile
receptorului/lor;
sa propuna solutii de rezolvare a conflictului si sa le
argumenteze;
daca se impune, sa propuna introducerea unui mediator;
sa asculte activ.
B. Mesajul
n situatiile deosebite de conflict, comunicarea profesorelev este ntr-o masura apreciabila dependenta de precizia si
acuratetea mesajului, care trebuie sa fie cuplat cu intentia
emitatorului si cu nivelul de perceptie al ascultatorului destinatar.
Mesajul are semnificatie si este complet numai n conditiile
n care este coroborat cu limbajul folosit, filtrele si perturbatiile din
comunicare, cu mediul si canalele de comunicare. n plus, pentru
mesaj mai sunt importante si:
reactia receptorului fata de mesaj, reactie care de cele
mai multe ori este marcata de sensibilitate;
autoritatea si credibilitatea emitatorului;

Comunicarea didactica n situatii de conflict

situatiile controversate n care se pot plasa simultan sau

prin alternanta emitatorul si receptorul, situatii care pot
face loc compromisului.

Concluzionnd, este foarte important ca nainte de a

transmite un mesaj sa ne ntrebam ce ar putea sa nsemne mesajul
pentru receptor si care ar fi reactia lui la acest mesaj.
C. Mediul si canalele de comunicare
n situatia de conflict, comunicarea este eficace daca
posibilitatile asigurate de canale sunt mai mari. Aceasta pentru ca
este nevoie ca receptorii sa cunoasca informatia si sa o poata
propaga mai departe, timpul alocat rezolvarii conflictului fiind
scurt si, de asemenea, se impun dezbateri, negocieri fiind necesar si
un feed-back imediat si apropiat.
n concluzie, comunicarea didactica de tip fata n fata sau
mediata electronic este conditionata de calitatea celor trei factori,
prezentati anterior.
Ca profesori, avem datoria de a-i ajuta pe elevi sa obtina o
imagine mai clara despre ei nsisi si despre societate, avem datoria
de a transforma conflictele n sanse educative.
Conflictul este o componenta naturala a existentei noastre
de zi cu zi, a relatiilor noastre cu ceilalti; de aceea, de cele mai
multe ori nici nu ne gndim la el si nu l studiem; daca nu l mai
privim ca pe o forta negativa, distructiva, ci ncercam sa explicam
natura sa si sa identificam cauzele si fortele angrenate, conflictul
poate deveni o sans a de maturizare. Dezvoltarea anumitor
compete nte specifice, att pentru solutionarea conflictelor, dar mai
ales pentru a le face fata acestora, conduce la responsabilizarea
elevilor pentru actiunile lor, la constientizarea consecintelor pe care
le au actiu nile lor. Capacitatea de a aborda conflicte le ntr-un mod
constructiv contribuie la sanatatea mentala si individuala si are
efecte pozitive asupra societatii n general.

Comunicarea didactica n situatii de conflict

4.3 Sursele conflictelor scolare; factori de escaladare

si de diminuare a conflictelor scolare; abilitati
de rezolvare a conflictelor scolare
Conflictele sunt, n general, o realitate a vietii sociale si a
vietii personale. Ele izvorasc din urmatoarele surse:
1. ncalcarea nevoilor fundamentale ale omului:
libertatea, afirmarea, succesul (ncalcarea lor genereaza
conflicte), cunoasterea, actiunea;
2. Valorile (morale, sociale, profesionale) diferite:
profesorul si scolarul apartin unor timpuri diferite; au
credinte diferite, gndesc diferit, raportndu-se la valori
diferite, au culturi diferite ;
3. Perceptii diferite asupra realitatii: cnd oamenii vad
diferit un anumit lucru sau gndesc diferit despre el,
pot apare situatii conflictuale;
4. Interese diferite: determina preocupari diferite,
explicatii diferite;
5. Resurse limitate: gen spatii, logistica, timp,
disponibilitate altereaza relatia profesor elev;
6. Nevoi psihologice: respectul de sine, stabilitatea
intrapsihica (linistea interioara), buna ntelegere,
afectiunea, fericirea. Alterarea acestor nevoi atrage
aparitia conflictelor interioare, care pot provoca
conflicte cu ceilalti actori educationali.
Dupa cum se observa, sursele conflictuale sunt limitate ca
numar, dar determina o varietate de conflicte (conflictul cu noi
nsine, cu familia, cu prietenii, cu colegii, cu partenerul
educational).

Comunicarea didactica n situatii de conflict

Factori de escaladare si de diminuare a conflictului

Conflictul poate fi angajat sau rezolvat n urmatoarele
conditii:
Un conflict va fi accentuat daca:
1. Cealalta parte este considerata din
start un inamic sau o persoana rea
(idei preconcepute)
2. Se implica direct sau indirect
alte persoane (diriginte, director,
alti profesori, alti elevi) (imixtiuni
inoportune)
3. Una sau ambele persoane se simt
amenintate de cealalta parte (fara
posibilitate de reactie) (nencredere
reciproca)
4. Partile nu sunt interesate sa mentina
o relatie. Intereseaza doar propriul
interes si atingerea acestia
(dezinteres pentru relatie)
5. Problemele implicate n conflict
sunt n mod exagerat notate ca
extrem de importante
(neconcordant cu realitatea)
(perceptia falsa, incorecta a
realitatii)
6. Exista o lipsa de abilitati de
rezolvare a conflictului

Un conflict va fi diminuat daca:

1. Persoanele implicate sunt de buna
credinta, impartiale si capabile sa
asculte activ.
2. Partile se concentreaza exclusiv
asupra problemelor aflate n
discutie si nu procedeaza la
etichetari.
3. Se renunta la amenintari sau daca
deja au fost prefazate sunt la timp
retrase (eventual cu scuze)
4. Persoanele implicate au cooperat
n trecut si vor sa continue relatia

5. Interesele desi diferite sunt

vazute ca posibil de negociat n
mod amiabil

6. Persoanele implicate accepta

ajutor extern pentru rezolvarea
conflictului

Pentru a minimaliza efectele distructive ale situatiilor

conflictuale, se poate propune respectarea urmatoarelor principii:
principiul 1 Mentine comunicarea cu cei cu care pari
sa te afli n conflict (preferabil, ncearca sa lamuresti
prompt lucrurile; nu amna discutia).

Comunicarea didactica n situatii de conflict

principiul 2 Abtine-te de la a discuta despre altii n

absenta lor (pentru a nu distorsiona r ealitatea).
principiul 3- Daca sesizezi semne ale unui conflict,
ncearca sa initiezi actiuni la care sa participe
(colabornd) persoanele implicate. Asa nimeni nu se va
mai simti atacat sau amenintat sau ignorat.
principiul 4 ncearca sa eviti toate fenomenele de tipul
eu cstig tu pierzi. Se recomanda abordarea unei
dispute din toate perspectivele posibile, stiut fiind ca de
cele mai multe ori o echipa sau un individ se comporta
negativ numai daca se simte amenintat(a) sau atacat(a).
Scade motivatia, eficienta, se subrezeste relatia.
principiul 5 Asigura -te ca stii sa recunosti rezultatele
si nu flatarea sau linguseala.
Aceste principii au fost elaborate de Morris si Everard n
1996. Dupa Axelroad, principiile strategice de rezolvare a unui
conflict sunt urmatoarele (o alta abordare):
I. Nu fiti primul care nu coopereaza (care se
ncapatneaza sau da bir cu fugitii); fiti plini de
solicitudine, fiti draguti, amabili si afabili.
II. Aveti grija ca att cooperarea, ct si abandonul sa fie n
raport de reciprocitate , respectiv:
1. Dati raspunsuri masurate (cumpatate) pentru a
asigura reciprocitatea.
2. Nu va lasati exploatat (n mod direct)
3. Nu fiti invidios, fiti iertator (conciliant, empatic).
III.
Nu faceti pe desteptul. Nu complicati si nu
simplificati inutil problemele, pentru ca nu veti rezolva
nimic.

Comunicarea didactica n situatii de conflict

n general n comunicare, dar ndeosebi n comunicarea

pedagogica, este importanta deschiderea ambelor parti angajate n
conflict fata de rezolvarea rationala a tensiunilor create. Practic,
sunt necesare o serie de abilitati cum ar fi:
1. abilitatea de a te confrunta, de a spune nu atunci cnd
apare o diferenta de opinie. Trebuie ca ndeosebi
profesorul sa manifeste deschidere fata de rezolvarea
problemelor;
2. abilitatea de a asculta, a observa si a accepta emotiile si
sentimentele interlocutorilor cu care se vine n contact;
3. abilitatea de a prezenta ideile, emotiile si sentimentele
ct mai clar, concis, calm si onest;
4. abilitatea de a evalua problema/situatia creata sub toate
aspectele si dintr-o perspectiva ct mai larga.
5. abilitatea de a articula scopurile comune cu obiectivele
personale, pentru a depasi momentul critic si pentru a
pastra relatia.
Modelul personal este cel care conteaza n relatia cu un
grup. Dobndind si promovnd abilitati de rezolvare a conflictelor
putem contribui la restabilirea relatiei cu ceilalti. Important este sa
ajungem la concluzia ca orice situatie conflictuala poate fi depasita
numai prin efortul comun a partilor angajate, fiecareia revenindu-i
responsabilitati precise.

4.4 Strategii de rezolvare a conflictelor scolare; atitudini

si comportamente specifice
Pentru rezolvarea conflictelor, de regula oamenii adopta
strategii diferite, unele functionnd automat la nivel preconstient,
altele fiind stabilite constient n functie de situatie, de
antrenamentul personal si de miza pusa n joc. Orice strategie poate
fi oricnd schimbata aplicnd noi metode de rezolvare. Modul n

Comunicarea didactica n situatii de conflict

care actionam ntr-un conflict este afectat de importanta

obiectivelor noastre personale si de ct de importanta este
considerata relatia respectiva.
n rezolvarea oricarui conflict scolar care afecteaza
comunicarea se recomanda ca partile sa respecte urmatoarele
reguli, pentru a se asigura reusita:
1. Partile trebuie sa discute ct se poate de deschis despre
adevaratele probleme care le preocupa.
2. Trebuie sa-si prezinte scopurile, punctele de vedere si
sentimentele ct se poate de deschis si sa ncerce sa
evite reiterarea.
3. Trebuie sa ncerce sa priveasca conflictul n contextul
mai larg al scopurilor subordonate interesului general al
grupului.
4. Trebuie sa se concentreze asupra unor actiuni de viitor
mai mult dect asupra unor evenimente din trecut.
5. Trebuie sa-si asculte reciproc punctele de vedere si sa
caute sa le nteleaga.
6. Trebuie sa evite sa atace sau sa se retraga.
7. Trebuie sa ncerce sa cladeasca unul pe ideile celuilalt.
8. Trebuie sa ncerce sa aiba ncredere reciproca n buna
credinta a fiecaruia.
9. Trebuie sa planifice actiuni clare care sa urmeze
discutiilor, specificnd cine ce va face si cnd. (Acest
lucru este deosebit de important si poate fi uitat n
euforia aflarii faptului ca adversarul nu este chiar asa de
nentelegator cum parea la nceput).
10. Se va fixa o data pentru revizuirea progresului, data care
se va respecta cu orice pret.
Putem spune ca exista cinci strategii de baza care pot fi
utilizate pentru a ne descurca n cadrul unor conflicte si care
genereaza atitudini si comportamente specifice din partea partilor
angajate n conflict.

Comunicarea didactica n situatii de conflict

1. Strategia: RENUNTAREA si la obiective si la relatia ca

atare, n final evitnd si persoana si problema aflata n
litigiu. Se procedeaza astfel n cazul n care obiectivele
nu sunt importante si nu este necesar sa mentineti o
relatie amiabila cu cealalta persoana; atunci,
convenabila este renuntarea la afirmarea punctului de
vedere personal si nchiderea n sine.
COMPORTAMENT SPECIFIC: BROASCA TESTOASA
Sunt situatii n care profesorul sa scolarul bat n retragere
pentru a se calma si pentru a-si controla emotiile si impulsurile.
Alteori se aluneca peste situatie evitnd efectiv partea ostila.
2. Strategia: FORTAREA implica ndeplinirea
obiectivelor propuse cu riscul de a compromite relatia
cu celalalt. Presupune urmarea neabatuta a caii propuse.
Concluzia? Obiectivul este mai presus de relatie.
Practic, fortam mna celuilalt sa accepte conditiile
noastre. Implicarea n conflict este ridicata si stresanta.
Exemplu: pentru a termina predarea unei teme
ngenunchem elevul. Comportamentul este agresiv,
incisiv, abrupt deoarece conteaza obiectivul de atins, nu
relatia. Ne impunem prin forta.
COMPORTAMENT SPECIFIC: RECHIN
Nu se recomanda sa fie fortata o persoana cu care urmeaza
sa ne intersectam curnd, pentru ca nu va mai fi posibil sa ne
ntelegem, sa comunicam.
3. Strategia: APLANAREA implica renuntarea la
obiective n scopul mentinerii relatiei la cel mai nalt
nivel (asa e bine!). Consta n nivelarea asperitatilor,
cererea de scuze, abordarea cu umor / ironie fina , calda
a celuilalt, acordarea de prioritate celeilalte persoane. Se

Comunicarea didactica n situatii de conflict

recomanda sa fim concilianti atunci cnd dorim sa

mentinem colaborarea. Din cnd n cnd, pentru a
aplana un conflict este nevoie sa informam cealalta
parte ca ne pare rau de situatia creata (sa nu se sfiasca
profesorul sa spuna regret sau mi pare rau). Cnd
considerati ca interesele celeilalte persoane sunt mai
puternice dect ale dumneavoastra, aplanati conflictul si
acordati-i prioritate partenerului. Exemplu: atunci cnd
un coleg/profesor tine deosebit de mult la o chestiune de
care d-vs. nu prea va pasa, nu tensionati inutil
atmosfera. Faceti o gluma / va cereti scuze de situatia
creata, dati-i dreptate etc.
COMPORTAMENT SPECIFIC: URSULET (conciliant)
4. Strategia: COMPROMISUL implica renuntarea la o
parte din principiile d-vs. si din calitatea relatiei, pentru
a ajunge la o ntelegere (prin cedare reciproca).
Presupune constientizarea de catre ambii participanti
a faptului ca trebuie venit unul n ntmpinarea celuilalt,
cu o doza rezonabila de smecherie, renuntare, viclenie si
chiar fortare indirecta (prin negociere). Este totusi o
impunere indirecta si amnata. Exemple: profesorul
care, pentru a-si pastra renumele de om bun, este mai
ntelegator cu elevii mediocrii si slabi. Exista un numar
redus de burse si ambii colegi aspira la una anume.
Pentru a nu-si altera relatia, vor cadea de comun acord
cine renunta si cine sa cstige. Se pare ca relatia
conteaza mai mult ca principiile. Cel care cedeaza,
posibil sa aiba un plan de perspectiva (acela de a cstiga
n viitor).

Comunicarea didactica n situatii de conflict

COMPORTAMENT SPECIFIC: VULPE

5. Strategia: CONFRUNTAREA care implica demararea
imediata a unor negocieri ndelungate sau repetate,
destinate ndeplinirii obiectivelor fiecarui partener, dar
si pastrarii relatiei la cel mai nalt nivel posibil.
Confruntarea ia n calcul ca viitorul este mai important
dect situatia prezenta, ca sustine rea reciproca este
necesara atunci cnd participantii sunt mult si pentru
mult timp mpreuna. Confruntarea cere tarie de caracter,
gndirea unor solutii care sa ofere ambilor ceea ce
doresc, dar fara fara a altera relatia. Este o negociere
profesionala care presupune o atitudine nteleapta,
deoarece si obiectivele si relatia sunt extrem de
importante pentru d-vs.; se impune o oarecare doza de
impartialitate.
Se recomanda ambelor parti sa se gndeasca la solutii
pertinente care sa aduca beneficii si unuia si celuilalt. Exemplu:
profesorul explica n amanunt elevilor recalcitranti de ce le impune
anumite lucruri, reguli, sarcini de nvatare. n continuare, negociaza
cu acestia modul de actiune viitor, prezentnd avantajele si
dezavantajele, oferindu-le ajutor si consiliere.
COMPORTAMENT SPECIFIC: BUFNITA
CONCLUZII
Fiecare strategie de conflict ocupa locul sau. Nu credem ca
profesorii sa fie ca un dinozaur specializat care nu stie dect o
singura metoda de a rezolva un conflict. Trebuie sa fie capabili sa
utilizeze una din cele cinci solutii, n functie de obiective si de
relatii. ntr-un conflict se poate alege o singura strategie, n timp ce
n alt conflict este de preferat o cu totul alta. Pentru a fi eficient n

Comunicarea didactica n situatii de conflict

rezolvarea unui conflict trebuie sa-si diversifice modul de a actiona,

alegnd ceea ce este cel mai bine pentru situatia respectiva. Trebuie
sa fie capabili sa -si schimbe modul de a actiona pentru a avea
rezolvarea optima a situatiei respective.
n lucrarea Profesorul ntre autoritate si putere, Emil Stan
considera ca motivarea scolarilor este o posibila strategie de
rezolvare a conflictelor scolare, actiune care presupune din partea
profesorului urmatoarele demersuri:
sa formuleze asteptari maxime n raport cu elevii;
sa ofere, prin exemplul propriu, un model pentru
comportamentele diferite;
sa stabileasca o atmosfera pozitiva, de empatie, pentru
fiecare elev n parte;
sa implice elevii n mod activ n lectie;
sa releve foarte clar ca merita sa nvete si de ce;
sa cultive ncrederea n sine a elevilor;
sa utilizeze interesele si cunostintele anterioare ale
elevilor;
sa utilizeze ideile elevilor;
sa utilizeze curiozitatea naturala a elevilor;
sa promoveze elevii, sa-i activeze prin solicitari la care
trebuie sa raspunda;
sa utilizeze ntlnirile si discutiile de tipul fata n fata,
pentru a depista comportamentele dezagreabile;
sa utilizeze instruirea individuala;
sa utilizeze cu grija competitia;
sa reduca anxietatea elevilor.

Comunicarea didactica n situatii de conflict

4.5 Ascultarea activa

Am vazut n capitolele precedente si n preambulul acestui
capitol ca una din modalitatile de diminuare sau chiar rezolvare a
unui conflict o constituie Ascultarea activa care este cruciala
ntr-o comunicare eficienta, lipsita de conflicte. Dezvoltarea
activitatii de a asculta activ este o expresie buna pentru cel care
doreste sa rezolve un conflict pentru ca:
cel care vorbeste doreste sa i se acorde atentie;
cel care vorbeste are impresia ca este important,
respectat;
este o buna practica sa nu iei notite, ci doar sa asculti si
sa retii idei. Asa, vorbitorul nu se va intimida, ci se va
relaxa si va fi firesc, cu mintea deschisa.

Sa-si rezolve
singur problemele

Scopul
ascultarii
active

Sa dea celuilalt
putere

Sa treaca la etapa
urmatoare n rezolvarea
conflictului

Sa se descarce
emotional

Comunicarea didactica n situatii de conflict

ETAPELE UNEI ASCULTARI ACTIVE:

I. Lasati interlocutorul sa vorbeasca:
nu ntrerupeti;
nu dati sugestii;
aveti rabdare;
nu faceti trimiteri la propriile sentimente /experienta
d-vs.
II. Fiti empatic (puneti-va n situatia interlocutorului)
prindeti ideea principala si angajati-va n a -l ntelege
pe vorbitor, ncercnd sa va detasati de punctul
personal de vedere;
daruiti-va, puneti-va n locul vorbitorului pentru a
ntelege cu adevarat prin ce trece (ce gndeste, ce
simte, ce stie, ce asteapta, ce vrea).
III. Puneti ntrebari pentru a ntelege mai bine:
reformulati cele mai importante gnduri si
sentimente ale vorbitorului (pe care le vedeti si le
simtiti). Dar, atentie! Nu manifestati acord sau
dezacord.
IV. Verificati daca ati nteles:
ntrebati interlocutorul daca mai exista ceva ce ar
vrea sa mai spuna;
rezumati si integrati cele ascultate.
V. ndemnati interlocutorul sa se destainuie:
Sa spuna ce a simtit, ce a nteles, ce nu a nteles, ce
ar mai vrea etc.

Comunicarea didactica n situatii de conflict

Bariere ale ascultarii active.

1. Glasul
ratiunii: ascultarea propriilor
concomitent cu ascultarea celuilalt.

gnduri

2. Judecata: respectiv emiterea de aprecieri despre cel care

vorbeste. De multe ori apreciem gresit.
3. Filtrarea: alegerea numai a unor informatii date de
vorbitor si ignorarea celorlalte , fara criterii pertinente.
4. Anticiparea: credinta proprie ca stii deja ceea ce
vorbitorul abia urmeaza sa spuna, nainte ca acesta sa fi
terminat de vorbit.
Alte modalitati de punere n practica a ascultarii active
(posibile reguli de respectat):
1. Invitati interlocutorul la discutie, fara a-l obstructiona
ulterior.
2. Adoptati o pozitie de egalitate (fata n fata, la acelasi
nivel cu vorbitorul).
3. Indicati verbal nu nonverbal ca ati nteles (a, da
nteleg, dati din cap).
4. Puneti ntrebari clarificatoare, bine si precis formulate
(Vrei sa spui ca? Asta vrea sa nsemne ca?).
Atentie: prea multe ntrebari irita, blocnd comunicarea.
5. Dati celuilalt posibilitatea sa se explice.
6. Nu trageti concluzii pripite (de cele mai multe ori riscati
sa gresiti). Nu va enervati, relaxati-va.
7. Interveniti doar dupa ce vorbitorul a terminat de expus o
idee, pentru a nu-l face sa -si piarda controlul.
8. ntotdeauna gnditi pozitiv, chiar daca nu va sunt
acoperite / satisfacute asteptarile.

Comunicarea didactica n situatii de conflict

9. Rezumati si integrati cele ascultate (rezumari scurte, care

sa includa numai informatiile oferite de vorbitor, nu
propriile concluzii).
n ncheierea acestui capitol, care ocupa un loc important n
economia cursului, voi prezenta recomandarile facute de Morton
Deutsch ( n lucrarea Psihologia rezolvarii conflictelor),
profesorilor si, n general, educatorilor:
1. Trebuie sa cunosti tipul de conflict n care esti implicat.
2. Trebuie sa constientizezi cauzele si consecintele
violentei si ale alternativelor de violenta, chiar atunci
cnd esti foarte nervos.
3. Trebuie sa nfrunti conflictul, mai degraba, dect sa-l
eviti.
4. Respecta-te pe tine si interesele tale, respecta-l pe celalalt
si interesele sale.
5. Evita etnoc entrismul; ntelege si accepta realitatea
diferentelor culturale.
6. Fa diferenta clara ntre interese si pozitii.
7. Cerceteaza interesele proprii si pe cele ale celuilalt
pentru a identifica interesele comune si compatibile pe
care le aveti.
8. Defineste interesele conflictuale drept o problema
reciproca ce urmeaza sa fie rezolvata prin cooperare.
9. Asculta cu atentie si vorbeste n asa fel nct sa fii
nteles; este necesara ncercarea activa de a te pune n
locul celuilalt si de a verifica mereu daca reusesti s-o faci
cu succes.
10. Fii atent la tendintele naturale spre subiectivitate,
perceptii eronate, judecati gresite si gndire stereotipa.

Comunicarea didactica n situatii de conflict

11. Dezvolta abilitati de a aborda conflicte grele, astfel

nct sa nu manifesti neajutorare si disperare cnd te
confrunti cu cei care sunt mai puternici, nu vor sa se
angajeze ntr-o solutionare constructiva sau folosesc
siretlicuri.
12. Trebuie sa te cunosti pe tine si sa ti cunosti reactiile
tipice la diferite feluri de conflict.
13. Pe tot parcursul conflictului, rami o persoana morala
adica o persoana atenta si dreapta.

& Rezumat
Capitolul dezvolta o problematica extrem de importanta si
frecvent reperata n mediul scolar cea a conflictelor scolare care
impieteza asupra comunicarii didactice, a relatiei cadru didactic
scolar. Sunt prezentate , succint sau detaliat, sfera de cuprindere a
termenului conflict, sursele si conditionarile de natura
conceptuala si/sau strategica, strategiile de adoptat pentru a rezolva
eficient un conflict scolar. Se acorda o importanta deosebita rolului
ascultarii active n diminuarea sau rezolvarea conflictelor.

B Cuvinte cheie

conflict,
comportamente specifice,
principii strategice,
strategii de rezolvare a conflictelor,
ascultare activa.

Comunicarea didactica n situatii de conflict

Teme de reflectie s i sarcini de mu nca independenta

1. Cum puteti comenta urmatoarea afirmatie: oamenii au
tendinta de a evita conflictul datorita nevoii de a fi
placuti sau acceptati?
2. Rezolvati un studiu de caz pe tema Conflictul scolar si
implicatiile sale asupra comunicarii didactice
(maximum 5 pagini.
3. Raspundeti la ntrebarea: de ce este un conflict scolar o
problema att de greu de rezolvat pentru unii profesori?
4. Cum ati reusit sa evitati / sa rezolvati un conflict?

Referinte bibliografice

Boudon, R.

Tratat de sociologie , Humanitas, Bucuresti,

1997

Cucos, C.(coord.)

Psihopedagogie pentru examenele de

Definitivare si grade didactice, Polirom,
Iasi, 1998

Deutsch, M .

Psihologia rezolvarii conflictului, TEORA,

Bucuresti, 1996

Grant, W.

Rezolvarea conflictelor, TEORA,

Bucuresti,1998

Gliga, L.(coord.)

Managementul conflictului ghid ,

Tipogrup press, Buzau, 2001

Comunicarea didactica n situatii de conflict

Stan, E.

Profesorul ntre autoritate si putere,

Polirom, Iasi, 1996

xxx

Conflictele si comunicarea, Editura Arc,

Bucuresti, 1988