Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Etica Si Deontologia Comunicarii
Etica Si Deontologia Comunicarii
CUPRINS
I.-NOTIUNI INTRODUCTIVE
1. morala si deontologia;
2. piata, justitie si deontologie;
3. deontologie: tipuri de clauze; codurile mijloacelor de comunicare; interpretarea i
aplicarea codurilor; valori mediatice
4. rezolutia 1002/1993 si recomandarea 1215/1995 adoptate de Adunarea Parlamentara
a Consiliului Europei privind etica jurnalistica
5. codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Roman de Presa.
6. evolutia eticii n relatiile publice
7. codul international de etica pentru relatii publice Codul de la Atena .
II.-FUNCTIILE MIJLOACELOR DE COMUNICARE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Functia de informare;
Functia de interpretare;
Functia de legatura;
Functia de culturalizare;
Functia de divertisment;
Functia de vector ai publicitatii.
Teoria glontului;
Modelul efectelor limitate;
Teoria cultivarii;
Spirala tacerii;
Efectul celei de-a treia persoana;
Efectele violentei din televiziune;
Teoria invatarii sociale.
VI.-DREPTUL LA INFORMATIE
1.
2.
3.
4.
1.-Morala si deontologia
Necesara, distinctia dintre cele 2 notiuni se impune din perspectiva sferei lor de cuprindere
si aplicare.
Morala, etica intima a fiecarui individ 1 poate fi definita ca simtul datoriei bazat pe viziunea
personala asupra lumii, pe experienta de viata, fiind considerata singura restrictie admisibila la
adresa libertatii unui jurnalist.
Deontologia, stiinta obligatiilor profesionale, datoreaza conceptul lui Jeremy (1748-1832),
reprezentant al curentului utilitarist prin lucrarea sa Deontologia sau stiinta moralei.
Provenind etimologic din 2 cuvinte grecesti: deon (ceea ce e just, convenabil) si logos
(stiinta), deontologia inseamna a cunoaste ceea ce e just, moral.
Deontologia tinde spre a fi inteleasa ca un set de reguli pe care un profesionist trebuie sa le
respecte, fie ca acestea isi au originea in morala, fie ca isi au izvorul in reglementari tehnice.
Prin modalitatile concrete de reglementare, deontologia contemporana tinde sa devina
judiciara, sa depinda de un proces de control si sanctiuni.
Deontologia prin natura sa este o parte a moralei, in mod particular este morala care se
aplica unei profesii, unei activitati umane, insa prin sfera de aplicare sfarseste adesea in domeniul
dreptului, fiind liantul necesar intre dreptul profesional si morala profesionala, intr-o tendinta tot
mai accentuata de a reduce rolul moralei si de a-l transforma in drept.
2.-Piata, justitia si dentologia
In lucrarea sa, Dentologia mijloacelor de comunicare in masa, Claude Jean Bertrand
subliniaza importanta liberei initiative pentru libertatea de informare si dezbatere, necesitati
rezultate din experienta sovietica. La polul opus, Statele Unite unde televiziunea este controlata de
piata, absenta unei concurente veritabile conduce la mediocritate.
Exemplele oferite pledeaza pentru ideea ca piata in sine nu este suficienta pentru garantarea unei
bune comunicari sociale, in absenta unei reglementari etatice lumea afacerilor nu se preocupa de
deotologie.
Reglementarile etatice sunt reprezentate de legile edictate de stat pentru ca mijloacele de
comunicare sa asigure un serviciu pentru toate tipurile de public, fiind de asemenea chemate sa
impiedice anumite practici.
Pe langa rolul sau coercitiv si restrictiv reglementarile statale ofera si garantiile libertatii de
exprimare, garantii afirmate si aparate si la nivel international (de exemplu: Conventia europeana a
drepturilor omului).
Cele 2 domenii , dreptul si deontologia nu trebuie confundate, anumite acte fiind
condamnate atat de drept cat si de deontologie. Legile si reglementarile fixeaza un cadru in
interiorul caruia fiecare practician.poate alege comportamente diverse. Deontologia traseaza un
altul mai injust lasand posibilitatea alegerii care este facuta de individ conform parerilor sale
personale2.
1
2
Mijloacele de comunicare pot cauza prejudicii grave fara a incalca legea, unele acte
autorizate de lege pot fi contrare deontologiei si totodata deontologia poate tolera acte ilegale:
uzurparea identitatii pentru a dovedi un scandal care aduce o atingere grava interesului
general.
Aplicarea legii in materie de presa atrage numeroase pericole, - eficacitatea legii depinde
de mediul social-politic, putand fi utilizata in mod diferit de cei aflati in acel moment la putere;
toleranta poate alterna cu respectarea literei legii, astfel incat sa reduca la tacere opinia
publica;
anumite domenii (viata privata) sunt prost definite astfel incat o lege prea vaga sau
prea.precisa. nu poate servi scopului pentru care a fost edictata;
anumite atitudini sociale (fata de sexualitate) evolueaza astfel incat legea risca sa
inghete o norma devenita desueta.
3.-Coduri: tipuri, interpretare si aplicare
3.1.-Obiective si istoric
Indiferent ca se numeste cod etic, al onoarei, de conduita sau charta a jurnalistilor, reguli de
conduita sau declaratie de principii, adoptarea acestuia nu inlatura insuficienta si nici pericolele
nerespectarii sale, intrucat codul etic isi va dovedi utilitatea in momentul in care jurnalistul ,
subiectului caruia i se adeseaza poseda un simt moral.
Claude Jean Bertrand sublinia importanta si obiectivele codului deontologic: codul
informeaza publicul asupra profesiei , semnaleaza faptul ca acesta are reguli de conduita , ii
sporeste credibilitatea, protejeaza clientul, creaza si solidaritatea in interiorul grupului, mentine
prestigiul profesiei.
Prin emiterea valorilor si principiilor unanim recunoscute Codul ofera un sentiment de
securitate, evitand totodata interventia statului.
Din punct de vedere istoric, codurile s-au multiplicat la inceputul sec.XX sub efectul
miscarilor progresiste care denuntau abuzurile capitalismului salbatic in presa.
In 1896 jurnalistii polonezi din Galitia si-au redactat o lista de obligatii si au constituit un
tribunal al onoarei.
In 1910, o asociatie a presei din Kansas, S.U.A. a adoptat un cod privitor la editori si
directori, urmand ca in 1924, 6 cotidiene sa aiba propria carta.
Primul cod national a fost cel francez: Charta indatoririlor apartinand sindicatului national
al jurnalistilorfrancezi adoptata in 1918, primul cod international fiind cel din 1926, cel al
Asociatiei interamericane a presei.
Codul onoarei a fost adoptat in 1939 de Federatia internationala a jurnalistilor.
Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, a determinat o aparitie peste tot in lume a
codurilor deontologice. O.N.U. a incercat adoptarea unui cod, refuzat insa de organizatiile
profesionale.
Urmatorul val de interes pentru normele deontologice s-a remarcat in cadrul Unesco la
inceputul anilor 70 si ulterior dupa razboiul din Golf (1991).
3.2.-Tipuri de clauze
Desi codurile deontologice prin principiile enuntate vor varia in functie de cultura unei
natiuni, regimul politic, ele neputand fi identice in tarile liberale si in tarile comuniste, musulmane
sau budiste, cu toate acestea in continutul acestora se vor regasi cateva reguli fundamentale.
Continutul unui cod sintetic ar putea fi rezumat la:
-Valori fundamentale
*sa nu minti;
*sa nu-ti insusesti bunurile altuia;
*sa nu provoci simtul suferinta;
-Principii jurnalistice
actualitate, diversele grupuri trebuind sa poata sa se exprime sau sa raspunda atunci cand sunt
implicate.
4.-sa transmita cultura/sa distreze.
5.-sa vanda: este interzisa eliminarea, destorsiunea, inventarea stirilor pentru a face
pe placul ofertantilor de publicitate.
ziaristica, cele 38 de articole ale rezolutiei 1003/1993 afirma principii ale ziaristicii recomandate a
fi aplicate de cei care practica aceasta meserie in Europa.
Redam in continuare textul integral al celor 2 rezolutii.
REZOLUTIA 1003/1993
*Informatii si opinii
1.-In afara drepturilor si obligatiilor legale, stipulate in legislatia de specialitate, mijloacele
de informare in masa au o raspundere morala fata de cetateni si de societate, raspundere care
trebuie scoasa in evidenta mai ales in momentul actual, cand informatia si comunicarea joaca un rol
de mare importanta in ceea ce priveste ata formarea atitudinii individuale a cetateanului, cat si
evolutia societatii si a vietii democratice.
2.-Profesia de ziarist implica drepturi si obligatii, libertati si responsabilitati.
3.-Principiul de baza al oricarei evaluari etice a ziaristicii este ca trebuie facuta o distinctie
clara intre stiri si pareri, evitandu-se orice confuzie intre acestea. Stirile sunt informatii , adica fapte
si date, in timpce opiniile exprima ganduri, idei, convingeri sau judecati de valoare ale mijloacelor
de informare in masa, editorilor sau ziaristilor.
4.-Stirile trebuie difuzate cu respectarea adevarului, dupa ce au fost efectuate verificarile de
rigoare, prezentarea, descrierea sau naratiunea fiind facute intr-un mod impartial. Zvonurile nu
trebuie confurndate cu stirile. Titlurile si rezumatele stirilor trebuie sa reflecte cat mai fidel
continutul faptelor si al datelor prezentate.
5.-Exprimarea opiniilor poate consta in reflectii sau comentarii asupra unor idei generale
sau in observatii privind informatii avand legatura cu evenimente concrete. Desi opiniile sunt
inevitabil subiective si, prin urmare, nu pot si nu trebuie supuse criteriului adevarului, ele trebuie
totusi exprimate intr-o maniera onesta si scritica.
6.-Opiniile exprimate sub forma de comentarii ale unor evenimente sau actiuni cu referinta
la persoane sau institutii nu trebuie sa nege sau sa ascunda in mod intentionat fapte sau date reale.
*Dreptul la informatie ca drept fundamental al omului-editori, patroni si ziaristi
7.-Activitatea mijloacelor de informare in masa este una de mediere; ele presteaza servicii
de informare si drepturile de care se bucura in ceea ce priveste libertatea informatiei sunt in functie
de destinatari , adica de cetateni.
8.-Informatia este un drept fundamental, evidentiat in jurisprudenta Comisiei Europene si a
Curtii Europene pentru Drepturile Omului in legatura cu art.10 al Conventiei europenne a
drepturilor omului si recunoscut ca atare in art.9 al Conventiei europene privind canalele de
televiziune transnationale, precum si in toate constitutiile democratice. Este un drept al
cetateanului, care are prin urmare, si dreptul de a cere ca informatia furnizata de ziaristi sa fie
transmisa cu respectarea adevarului, in cazul stirilor, si in mod onest, in cazul opiniilor, fara nici o
interventie exterioara, fie din partea autoritatilor publice, fie din partea sectorului privat.
9.-Autoritatile publice nu trebuie sa se considere proprietari ai informatiei.
Reprezentativitatea acestor organe este baza legala a eforturilor vizand garantarea si dezvoltarea
pluralismului in cadrul mijloacelor de informare in masa si crearea conditiilor necesare pentru
exercitarea libertatii de expresie si a dreptului la informare, cenzura fiind exclusa. Sunt aspecte de
care Comitetul Ministrilor este constient, astfel cum dovedeste Declaratia sa privind libertatea
expresiei si informatiei, adoptata la 29 aprilie 1982.
Articolul 4
Ziaristul este obligat sa respecte viata privata a cetatenilor si nu se va folosi de metode
interzise de lege pentru a obtine informatii sau imagini despre acestea.
Atunci cand comportamentul privat al uno personalitati publice poate avea urmari asupra
societatii, principiul neintruziunii in viata privata ar putea fi eludat.
Minorii si bolnavii aflati in situatii dificile si victimele unor infractiuni beneficiaza de
pastrarea confidentialitatii identitatii.
Se va mentiona rasa, nationalitatea, apartenenta la o anumita minoritate (religioasa,
ligvistica, sexuala) numai in cazurile in care informatia publica se refera la un fapt strict legat de
respectiva problema. Ziaristul va evita detalierea unor vicii sau a unor elemente morbide legate de
crime.
Artcolul 5
Ziaristul va da publicitatii puntele de vedere ale tuturor partilor implicate in cazul unor
pareri divergente. Nu se vor aduce acuzatii fara sa se ofere posibilitatea celui invinuit sa-si exprime
punctul de vedere. Se va avea in vedere respectarea principiului prezumtiei de nevinovatie, astfel
incat nici un individ nu va fi catalogat drept infractor pana cand o instanta juridica nu se va
pronunta. Se va evita publicarea comentariilor si luarilor de pozitie asupra unor cauze aflate pe rol
in justitie. Acestea nu exclude relatarile obiective asupra faptelor in evolutia lor. Ziaristul nu se
substituie institutiilor si puterilor publice.
Articolul 6
Ziaristul va pastra secretul profesional privind sursele informatiilor obtinute confidential.
Este la latitudinea propriei sale constiinte sa respecte confidentialitatea surselor, chiar si in fata
justitiei. Confidentialitatea surselor de informatii este garantata de reglementarile internationale la
care Romania este parte.
Articolul 7
Ziaristul are responsabilitatea civica de a actiona pentru instaurarea justitiei si dreptatii
sociale. In cazurile in care are stiinta de abuzuri sau de incalcari ale legilor, potrivit clauzei de
constiinta, ziaristul are dreptul de a refuza orice ingerinta care sa-i influenteze decizia. Ziaristul are
de asemenea dreptul de a refuza orice text de prezentare falsa a datelor si faptelor. Ziaristul are
dreptul de a fi informat, la angajare, asupra politicii editoriale a institutiei mass-media.
Articolul 8
In exercitarea profesiei si in relatiile pe care le intretine cu autoritatile publice sau cu
diverse societati comerciale, ziaristului ii sunt interzise intelegeri care ar putea afecta
impartialitatea sau independenta sa.
Nu trebuie acceptate nici un fel de privilegii, tratamente speciale, cadouri sau favoruri care
pot compromite integritatea ziaristului.
Pentru a evita conflictele de interese, se recomanda ca ziaristul sa nu fie membru al vreunui
partid politic.
Articolul 9
Ziaristul care ditorsioneaza intentionat informatia, face acuzatii nefondate, plagiaza,
foloseste neutorizat folografii sau imagini tv si surse ori calomniaza savarseste abateri profesionale
de maxima gravitate.
Articolul 10
Ziaristul si redactia au datoria de a face corectiile necesare in cazul in care , din vina lor, vor
fi date publicitatii informatii inexacte. In asemenea cazuri, institutia respectiva de presa are
13
Apariia relaiilor publice a generat numeroase probleme etice n Statele Unite, deoarece
ageniile de pres (J. E. Grunig & Hunt, 1984) obinuiau s nfieze realitatea ntr-un mod
exagerat, plin de senzaie i, prin urmare, deformat. Eduard Bernays, considerat "printele relaiilor
publice", a numit perioada dintre 1850 i 1905 era publicului damnat (Cutlip et al., 2006).
Agenii de pres ofereau publicitate aproape la orice pre, lucru care a generat o reputaie nefast
relaiilor publice moderne. Abia n 1906 s-a pus problema eticii n practica relaiilor publice, o dat
cu principiile formulate de Ivy Lee. Declaraia sa pune accent pe necesitatea furnizrii de informaii
corecte, ceea ce a dus la o nou etap a practicii relaiilor publice, i anume, a publicului
informat.
Unul dintre primii specialiti n PR care au susinut c practicianul de relaii publice trebuie
s acioneze aa cum o face consilierul etic n management a fost John W. Hill (Heath & Bowen,
2002). Preocuprile sale s-au centrat pe teme din zona responsabilitii sociale sau managementului
problemelor i, att activitatea sa de consilier, ct i crile sale din domeniul relaiilor publice au la
baz principii etice (Hill, 1958, 1963). nelegerea relaiei dintre etic, managementul problemelor
i efectele pe termen lung ale politicii de business (Hill, 1958, p. 16), face din Hill nu doar unul
dintre cei mai de succes practicieni ai secolului su, ci dovedete, n plus, o contiin
corporatist
Conflictele civile din anii 1960 au impus att guvernului ct i sectorului de business un grad
mai mare de responsabilitate i, astfel, relaiile publice s-au ndreptat ctre forme mai deschise, mai
etice i mai responsabile social. Dezvoltarea managementului problemelor (Chase, 1976) i-a
obligat pe oamenii de business la decizii etice i, n mod similar, relaiile publice (J. E. Grunig &
Hunt, 1984) s-au mulat pe nevoia de acuratee a publicului. Dei cercetrile (Bivins, 1989; Pratt &
Rentner, 1989) au artat c nainte textele de PR acordau o foarte mic pondere eticii, n ultima
decad s-a constatat o cretere a interesului n acest sens. Fr o pregtire care s le dea
posibilitatea de a oferi consultan n probleme etice, practicienii de relaii publice aflai la
nceputul carierei i-ar putea limita limita activitatea.
n ciuda eforturilor relaiilor publice moderne de a se ndrepta ctre consilierea pe
probleme de etic, totui acestea au o istorie ptat, dup unii critici (Parsons, 2004, p. 5). Aa
cum se petrece cu orice profesie aflat la nceput, drumul firesc este ctre modele etice de
comunicare. Cu toate c nceputurile aceste profesii sunt umbrite de o reputaie negativ, se pot
constata eforturile acesteia de a depi stadiul de simpl diseminare a informaiilor, i de a se
implica n crearea unui climat etic pentru comunicare.
Situaia actual a practicii eticii n PR este strict legat de codurile etice elaborate de cele
mai importante asociaii de profesioniti. Apartenena la astfel de grupuri nu este obligatorie pentru
practicienii de relaii publice. Membrii asociaiei consimt srespecte un cod etic conceput pentru
14
ntregul grup. Unele coduri presupun interzicerea anumitor aciuni, altele prezint o serie de
principii etice care ar trebui respectate. Cele mai multe asociaii profesionale de PR au coduri etice,
fie c sunt concepute n termeni negativi sau pozitivi
Exemple de asociaii de relaii publice importante care au adoptat coduri etice:
Global Alliance for Public Relations and Communication Management,
International Public Relations Association (IPRA) au adoptat Codul de la Atena,
European Public Relations Confederation, a preluat Codul de la Atena i i-a formulat
Aceste coduri etice oferite ca exemplu nu difer att de mult n funcie de ar ci, mai
degrab, n funcie de organizaia care le adopt: unele dintre acestea se axeaz pe anumite sfaturi
de natur profesional pentru practicienii de PR (precum PRSA), n timp ce altele (IPRA sau
CERP) prefer s se supun unor principii etice generale, care pornesc de la valori precum
demnitate, respect, sau drepturile omului. Majoritatea profesiilor adopt acum coduri etice. O
dat implementate, codurile devin bune instrumente n dezvoltarea culturii organizaionale pe o
baz etic. Codurile etice destinate profesiunii de relaii publice pornesc, de regul, de la valori
transculturale i principii universale precum onestitatea, cinstea i nevtmarea celorlali. p. 37).
Dei codurile etice satisfac principii universale, totui ele nu au fost lipsite de critici care
susin c acestea se ndeprteaz de idealurile pe care le presupun sau, mai mult, c ar suferi de
contradicii interne.
Deseori practicienii susin c aceste coduri sunt prea vagi ca s poat fi aplicabile n
cariera lor sau c nu depesc un nivel rudimentar. Alii susin c aceste coduri sunt citite cel
mult o dat, urmnd s s se fac abstracie total de ele ulterior.
Cele mai multe coduri nu presupun metode de monitorizare sau de penalizare a nclcrii
lor, n afar de simpla excludere a unui membru din asociaie, devenind astfel nefuncionale.
Aceste probleme pe care codurile etice le ridic nu sunt nici noi, nici limitate strict la domeniul
relaiilor publice. Unii teoreticieni susin c dac practicienii de relaii publice se comport etic,
atunci nu este nevoie de msuri restrictive. Alii merg chiar mai departe, afirmnd c este
suficient formularea unor principii etice, bunele intenii fiind un ghid de comportament mai
eficient dect codurile. Aceast dezbatere ne trimite la argumentul lui Platon, aa cum l citeaz
Parsons (2004): Oamenii buni nu au nevoie de legi pentru a aciona responsabil, n timp ce
oamenii ri vor gsi ntotdeauna o modalitate de a le ocoli.
Date fiind criticile aduse codurilor etice, teoreticienii relaiilor publice au ncercat s
gseasc alte metode de a nelege, analiza i gestiona dilemele etice. Toate aceste abordri au la
baz diferite coli de gndire filosofic i sociologic.
n Romnia s-a nfiinat Asociaia Romn a Profesionitilor n Relaii Publice (ARRP) care
are ca principal obiectiv promovarea codului deontologic al specialistului n Relaii Publice i
principiile etice privitoare la activitatea de comunicare agreate prin codurile de la Atena i
Lisabona. Succesul n relatiile publice este definit de ctigarea i meninerea unei reputaii bune i
este garantat de principiile eticii deontologice.
15
Cele apte principii asumate de practicianul german de relaii publice, care reprezint un
adevrat ghid al profesiei de specialist n Relaiile publice din Germania sunt:
1. Prin munca mea servesc interesului public. Sunt contient de faptul c nu pot s induc n
eroare publicul sau s-i influentez n mod negativ comportamentul. Trebuie s fiu sincer i
cinstit.
2. 2. Prin munca mea servesc interesele celui care m-a angajat. Sunt dedicat muncii mele cu
responsabilitate i urmresc interesul lui ca i cum ar fi propriul meu interes.
3. 3. Prin ceea ce fac sunt legat de o organizaie creia i sunt loial. Cunosc i mi nsuesc
politica i cultura organizaional pe care o reprezint, att timp ct acestea sunt n
concordan cu demnitatea uman, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului i cu
legislaia n vigoare.
5. Dac organizaia pentru care lucrez ncalc demnitatea uman i drepturile fundamentale n
comunicare, voi face tot ce mi st n putin pentru a ndrepta greelile i a corecta
comportamentul comunicaional.
6. n mod contient i intenionat voi fi sincer, transparent i clar cu jurnalitii i cu alte medii
de comunicare cu publicul. Nu le voi oferi acestora nici un fel de recompens material sau
financiar.
7. Voi respecta libertatea i independena interlocutorilor mei. n acest sens nu voi apela la nici
o form de constrngere sau coerciie asupra lor.
8. Cred c relaiile publice reprezint o modalitate de a genera ncredere public, de a
armoniza diferite interese i de a corecta anumite comportamente. Astfel, nu voi face nimic
pentru a duna credibilitii i reputaiei profesiei mele
Asociaia Romn a Profesionitilor n Relaii Publice (ARRP) este o organizaie nonprofit, care funcioneaz din iunie 1995. Din momentul constituirii i pn n prezent, ARRP a
reprezentat principalul for de dezbatere a problemelor specifice profesiei de specialist n Relatii
Publice n Romania.
Asociaia are ca principale obiective: promovarea principiilor deontologice prevzute n
Codul de la Atena , Codul de la Lisabona, elaborarea unor standarde profesionale pentru
desfurarea activitii de relaii publice n Romnia i s asigure ncredereadiferitelor segmente de
publicn activitatea de relaii publice i n specialitii care adesfoar.
7.- Codul internaional de etic pentru relaii publice Code of Athens .
La inscrierea lor, toi membrii Asociaiei Internationale de Relaii Publice se angajeaz s
respecte un cod international de etic ce se bazeaz partial pe Carta Natiunilor Unite:
1. S contribuie la realizarea climatului moral i cultural care s permit fiinelor umane s
se realizeze pe deplin i s se bucure de drepturile imprescriptibile la care sunt indreptii conform
"Declaraiei Universale a Drepturilor Omului".
2. S stabileasc modele de comunicare i canale care, prin dezvoltarea liberei circulaii a
informaiilor eseniale, vor face ca fiecare membru al grupului s simt c este informat i s-i dea
totodata sentimentul implicrii i responsabilitii sale personale, precum si pe cel al solidaritii cu
ceilali membri;
16
17
CAPITOLUL II
FUNCTIILE MIJLOACELOR DE COMUNICARE IN MASA
Pentru a aprecia asupra modului in care mijloacele de comunicare in masa isi indeplinesc in
mod corespunzator atributiile, trebuie identificate si definite scopurile acestora, scopuri incadrate
sub denumirea de functie, fiecareia dintre acestea corespunzandu-i desfunctii, tinte ale
deontologiei3.
J.Herbert Altschull in cartea sa Agents of Power (1984) identifica 3 modele de presa:
modelul de piata (capitalist); modelul comunitar (socialist), modelul tarilor in curs de dezvoltare ,
modele rezultate din analiza crezului, scopurilor si viziunilor referitoare la libertatea presei.
Astfel dupa scopurile jurnalismului,
* in tari piata aceasta vizeaza:
cautarea adevarului
responsabilitatea sociala
informarea (educarea) nici politica, nici culturala
slujirea impartiala a populatiei si a doctrinei capitaliste
a sluji ca un caine de paza al democratiei
*in tari comunitare:
investigarea adevarului
responsabilitatea sociala
educarea populatiei si recrutarea de aliati politici si culturali
slujirea populatiei cerand sprijin pentru doctrina corecta
a modela viziuni si comportamente4.
*in tari in curs de dezvoltare
slujirea adevarului
responsabilitatea sociala
educarea politica si culturala
slujirea populatiei prin cautarea , in parteneriat cu guvernul unei schimbari pentru
scopuri benefice
a sluji ca instrument al pacii5.
Daca sociologul american Lev Thayer identifica 7 functii ale presei-de socializare, de
identitate; de mitologizare, de compensare, de informare, de divertisment, de educare.
F.Ball, identifica doar 3 functii : de insertie sociala, de recreere, de purificare sufletesca, iar
M. Mathieu le grupeaza in 7 categorii : de evaziune, de coeziune sociala, de distribuire a
cunostintelor, de depozitare a actualitatii, de ghid a actualitatii, de recreere si purificare.
Dupa M.Wiley presa indeplineste 5 functii: de a furniza informatii, de a analiza aceste
informatii, de a oferi un cadru general de referinte pentru cunoastere, de a distra, de a difuza o
cunoastere enciclopedica.
3
4
5
18
19
20
Tuturor acestor functii ale mijloacelor de comunicare in masa le corespund disfunctiile sistemului
mass-media, analiza lor functionala fiind analizata Lass Well si Wright1.
Functii
1.-Supravegherea: informeaza si asigura
stiri
-Avertisment-pericole naturale
-Instrumentale-stiri vitale pentru economie,
public, societate
-Expunere la norme, personalitati,
evenimente
2.-Corelarea: selecteaza, interpreteaza,
critica
Impune norme sociale-consens, demasca
deviatiile.
Confirma statut-lideri de opinie.
Impiedica amenintarile la adresa stabilitatii
sociale, panica.
Monitorizeaza, dirijeaza opinia publica.
Controleaza guvernul, protejeaza.
3.-Transmiterea culturii: invata .
Mareste evaziunea sociala- largeste baza
experientei comune.
Socializare
continua-inainte/dupa
educatie,
ajutoare, integrare.
4.-Distratie
Pauze private, escapism, umple timpul liber
Creeaza cultura de masa- arta, muzica- expunere
de masa.
Eleveaza gesturile, performantele
Disfunctii
Posibilitatea de a crea panica, exagerarea;
.Narcotizarea apatie, pasivitate, prea mult de
asimilat
Suprapunere, perspective reduse
Sporeste conformitatea, perpetueaza
stereotipurile.
Creeaza pseudo-evenimente, imagini
personalitati.
Impiedica schimbarea sociala, inovatia.
21
CAPITOLUL III
INTRODUCERE IN TEORIILE COMUNICARII DE MASA
1.-Conceptul de comunicare de masa
Dupa Ch.Whight7, comunicarea de masa era definita prin 3 coordonate:
-era directionata catre o audienta mare, eterogenia si anonima;
-mesajele sunt transmise public, adesea planificate pentru a atinge majoritatea membrilor audientei;
-comunicarea tinde sa fie sau sa opereze intr-un sistem organizat complex
si care presupune multe cheltuieli.
M.Real, observa ca acest tip de comunicare emana de la o sursa individuala sau
organizationala prin modalitati de codare si multiplicare electronice sau mecanice, adresandu-se
unor audiente relativ mari, eterogene si anonime, care nu au decat posibilitati limitate de feedback.
Alte definitii ale conceptului de comunicare de masa au fost date de T.OSullivan: practica
si produsul ofera divertisment si informatii unei audiente formate din persoane necunoscute; aceste
continuturi, transmise pe suporturi tiparite, sonore si audiovizuale, au statutul unor marfuri, care
sunt produse industriale, consumate in mod personal, privat de catre public, de M. Janowetz:
suma institutiilor si a tehnicilor prin care grupuri specializate folosesc tehnologiile moderne
pentru a distribui continuturi simbolice unor audiente largi, eterogene si dispersate.
Termenul de mass-media cu care este sinonima in limbajul de specialitate comunicarea de
masa, provine din doua cuvinte: englezescul mass-care trimite la masa si latinescul media care se
refera la suporturile pe care sunt facute mesajele.
Conceptul de media comporta mai multe acceptiuni:
tehnica sau ansamblul de tehnici de producere a mesajelor sau de fabricare a unor
suporturi manevrabile si de transmitereinstantanee a mesajelor printr-un canal anume de
catre un receptor;
amsamblul mesajelor create cu ajutorul acestei tehnici;
amsamblul organizatiilor care produc sau trateaza aceste mesaje (dupa Y.Lavoine).
Comunicarea de masa implica ideea de difuzare a unui produs catre mai multi receptorimedia fiind fie suportul, fie tehnica, fie suma institutiilor prin care se asigura circulatia
mesajelor, intr-un mod din ce in ce mai rapid, pe arii geografice din ce in ce mai mari, catre
conglomerate din ce in ce mai nomeroase de oameni.
Elementele componente ale sistemului mass-media pot fi clasificate in diverse categorii:
a) dupa suportul pe care este transmis mesajul: media tiparite si media electronice;
b) dupa modul de achiezitionare: produse cumparate direct (carte, casete, CD-uri), cele
pentru care se plateste o taxa de acces (televiziune prin cablu, Internet), cele pentru care
nu se plateste un pret direct (radioul si televiziunile comerciale);
c) dupa continut: media de informare, media de divertisment si de publicitate;
d) dupa marimea publicului: media de masa, media de grup (presa de intreprinderi,
afisele de institutii, televiziunea cu circuit inchis) si media individuale (aparatul foto,
walkman-ul).
e) dupa caracteristicile tehnice: media de difuzare (transmit mesajul prin cablu, unde
hertziene) si medii autonome (traduc semnalele radioul, monitorul TV).
f) dupa functie: media de informare (stocheaza si prelucreaza datele), media de
reprezentare (latura mesajelor) si media de distributie (transmit mesaje-sistemele de
telecomunicatii ).
g) dupa modul de corelare a comunicatiilor: media off-line, contin mesaje pe un suport
care nu permite comunicarea directa (cartea, ziarul, CD.ul) si media on-line-transmit
mesaje largi comunicatorii.
Caracteristicile noilor medii de comunicare (internetul, listele de e-mail, televiziunea prin
cablu, hibrizi de tipul cartilor care au incluse CD-uri) au fost rezumate la:
amestecarea unor tehnologii de tipul tiparitura si radio care erau definite anterior;
trecerea de la lipsa de media la o abundenta a mijloacelor de comunicare;
trecerea de la un continut adresat masei catre un continut realizat pentru grupuri
sau indivizi;
trecerea de la media unidirectionala catre media interactive.
2.-Caracteristicile comunicarii de masa
Individualizarea comunicarii de masa se realizeaza prin sublinierea caracteristicilor
emitatorului (creatorul mesajului), canalul de difuzare, receptorului (publicul) si continutul
transmis.
a - Comunicatorii
In mass-media mesajele sunt produse de echipe specializate in cautarea si procesarea
informatiilor si conceperea si fabricarea divertismentului, echipe ce fac parte din structuri
organizationale complexe, bazate pe ierarhii clare , norme si proceduri de lucru standardizate.
Productia de mesaje mass-media este costisitoare antrenand numeroase resurse tehnice si
umane.
Finalizarea unui produs media este rezultatul contribuirii unor numerosi si variati specialisti
(de ex. la realizarea unei singure pagini de ziar contribuie reporteri, fotoreporteri, editori,
graficieni, secretari de redactie, comentatori, editorialisti, tehnicieni etc.
Activitatea zilnica a jurnalistilor nu presupune o relatie de comunicare interpersonala
concreta, acestia raportandu-se la un public global, la o imagine pe care si-au construit-o dupa
audienta lor.
b - Canalul
Mesajele transmise de comunicatori sunt distribuite cu ajutorul unui ansamblu de tehnologii
controlate de numeroase institutii specializate, sistemul permitand ameliorarea calitatii comunicarii,
cresterea ariei de difuzare si vitezei de circulatie a mesajelor.
Exista trei mari tipuri de media (dupa T.Ball):
a) Media autonome-suportul de transmitere poarta in el mesajul.
O parte nu implica instalatii tehnice de decodare (carti, ziare, afise), cealalta parte
presupune existenta unui decodor (radio, televizor, lectorul de casete sau CD-uri) datorita caruia
mesajul este modificat in forme accesibile simturilor umane.
b) Media de desfacere-suportul transmite mesajele : cablu, satelit.
23
aceeasi zona, nu au aceleasi valori si convingeri este tocmai participarea la receptarea produselor
mass-media identice, in urma unei decizii liber asumate.
Comunicarea de masa este unidirectionata, emitatorul dominand actul de transmitere a
mesajelor, raspunsul receptorului este slab, fara puterea de a schimba continutul comunicarii.
Profesorul M.Coman8, observa ca in sistemul mass-media exista doua forme de noncomunicare care afecteaza comportamentul receptorilor:
1. Receptorii nu pot comunica direct cu emitatorul, ei pot suspenda actul de comunicare,
dar nu pot fi in dialog permanent si continuee cu producatorii de mesaje mass-media ;
dimensiunea interactiva care se poate manifesta (de ex.: participarea publicului la
dezbateri, telefonul telespectatorului) este selectiva, fara putere de influiente si lente.
2. Receptorii mesajelor nu sunt legati intre ei printr-un sistem de comunicare complex.
d - Continutul
Oferta mass-media cuprinde mai multe categorii de bunuri culturale.
1. Informatiile pot aparea sub forma unor date brute, neprelucrate (rezultatele
sportive, cotatiile bursiere) sau sub forma unor date prelucrate si ambalate in
formate, genuri si stiluri jurnalistice ;
2. Idei si opinii oamenii pot afla parerile semenilor, a specialistilor de diferite
domenii sau editorialistilor;
3. Divertisment mass-media sunt cele mai importante surse de divertisment, atat prin
cantitate, cat si prin varietatea formelor;
4. Mesaje cu continut educational cu o pondere tot mai scazuta, dimensiunea
educativa este predominata in revistele sau canalele specializate.
Avand n vedere subiectii carora li se adreseaza omul mediu continutul mesajelor
mass-media va fi unul simplu, clar, plin de afectivitate, trasaturi ce ofera subiectilor un acces dorit,
simplu si rapid la intelegerea mesajelor.
3 - Noul spatiu media
O posibilitate a noii forme pe care o va lua spatiul media o constituie autostrazile
informatiei(information SuperhighWay), un sistem care va transmite informatii, divertisment si
servicii pentru cumparatori oferite de corporatii care se ocupa de comunicare.
In sintagma autostrazile informatiei sunt cuprinse modelul televiziunii prin cablu,
internetul, serviciul on-line, etc.
8
25
CAPITOLUL IV
EFECTELE COMUNICARII DE MASA
In general, se admite faptul ca mijloacele de comunicare in masa pot exercita. o influenta
puternica, pe termen lung, daca mesajul este omogen si mai ales, daca urmeaza calea pe care o
doresc si beneficiarii.9
In functie de continut, comunicarea in masa poate determina apartitia unor efecte pozitive
sau negative.
Efectele mass-media se pot resimti in zone diferite ale societatii. Dupa Denis McQuail,
mass-media pot actiona asupra:
-indivizilor
-grupurilor
-institutiilor
-intregii societati, putand afecta personalitatea umana in dimensiunea :
-cognitiva (schimbarea imaginii despre lume);
-afectiva (crearea sau modificarea unor atitudini si sentimente)
-comportamentala (schimbari ale modului de actiune al indivizilor si
fenomenelor sociale)2.
Efectele exercitate de mesajele mass-media asupra receptorilor se concretizeaza intr-o mare
varietate de forme. S-au propus diferite metode teoretice si diferite sisteme de clasificare a
multiplelor forme de influentare pe care le-au detectat.
Caracteristicile atribuite acestor efecte s-au modificat : cercetatorii au trecut de la efectele
globale la efectele specifice ,de la cele directe, pe termen scurt, la efecte difuze indirecte, pe termen
lung. Si imaginea receptorului a suferit modificari : de la un public pasiv , supus influentei
mesajelor s-a trecut la un public activ, care solutioneaza continuturile.
1.-Teoria glontului
Teoria glontului, denumita si teoria acului hipodermic sau teoria benzii de transmisie
preconizeaza efectele puternice, mai mult sau mai putin universale ale mesajelor de comunicare in
masa asupra tuturor membrilor audientei care sunt expusi la aceste mesaje.
Conceptia a fost influentata de puterea pe care propaganda parea sa o aiba in primul razboi
mondial.
Teoria a fost o conceptie populara in anii dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, cand
multi se temeau ca un demagog stil Hitler ar putea ajunge la putere in S.U.A. prin forta comunicarii
de masa.
In esenta, acest model se reduce la urmatoarea schema1:
Sursa
(stimul)
indivizi izolati
(raspuns)
Expresia acul hipodermic vine sa sublinieze idei ca mesajele presei penetreaza constiinta
receptorului cu usurinta unui ac care strapunge pielea si ca ele genereaza un raspuns imediat, rapid
si necontrolat rational, analor celui provocat de o impunsatura.
26
28
CAPITOLUL V
LIBERTATEA DE EXPRIMARE SI LIMITELE SALE
1.-Obiectul libertatii de exprimare prin preasa
Drept fundamental al omului, libertatea de expresie permite exprimarea opiniilor,
credintelor religioase, convingerilor sale, modalitatilor de manifestare a acesteia fiind variate: viu
grai, scris, imagini, sunete.
Libertatea de expresie implica si libertatea presei, insa intre cele doua concepte nu poate fi
pus semnul echivalentei, cea din urma presupunand un continut complex: atat in ceea ce priveste
activitatea spirituala, cat si pe cea a mijloacelor materiale.
O presa libera presupune libertatea tuturor activitatilor pe care le implica realizarea
dreptului de exprimare si pe cel de informare.1
Obiectul libertatii presei il reprezinta informatiile corecte si de interes public precum si
opiniile sau comentariile cu privire la situatii sau evenimente concrete.
Libertatea de exprimare prin presa este subordonata dreptului la informare ce apartine
beneficiarilor mesajelor mass-media , ambele intrand in sfera de cuprindere a notiunii de interes
public.
Delimitarea neta intre stire si opinie elimina pericolul vicierii opiniei publice de aprecieri
eronate asupra faptelor prezentate, aceste constituind un alt aspect important al libertatii de
expresie prin presa si totodata al eticii ziaristice.
2.-Legislatia presei din Romania
Fundamentul legal al libertatii de exprimare a presei in Romania se regaseste in principiul
constitutionalaplicat prin dispozitiile art.30: Libertatea de expresie a gandurilor, opiniilor sau a
credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau
prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisa.
Libertatea presei implica si libertatea de a infiita publicatii. Nici o publicatie nu poate fi
suprimata.
Totodata prevederile constitutionale mentionate aduc si limitari ale libertatii afirmate.
Libertatea de expresie nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici
dreptul la propria imagine. Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi,
de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa , incitarea la discriminare , la
separatism teritorial, contrare bunelor moravuri.
Conform dispozitiilor art.30 din norma constitutionala : Dispozitiile constitutionale privind
drepturile si libertatile cetatenilor vor fi aplicate si interpretate in concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. Daca
exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la
care Romania este parte si legile interne au prioritate reglementarilor internationale, cu exceptia
cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
Asadar, si in acest domeniu al libertatii de exprimare devin in mod direct si pe deplin
aplicabile prevederilor internationale in materie:
29
satisfacerea justelor cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o
societate democratica. (Declaratia universala a drepturilor omului).
30
31
manifest de catre persoana vizata sau care sunt strans legate de calitatea de persoana publica a
persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor in care este implicata.
4.3.-Dreptul la propria imagine
Dreptul la propria imagine comporta facultatea pentru individ de a se opune publicarii
imaginii sale fara consimtamantul sau.10
Notiunea de imagine a fost extinsa de la caracteristicile exterioare, fizice ale persoanei la
care , ca atribut de personalitate.
Reglementarea normativa. a dreptului la propria imagine este realizata in cap.11 art.88 din
legea 8/1996 privind drepturile de autor sub titlu protectia portretului: difuzarea unei opere care
contine un portret necesita autorizarea persoanei reprezentate in acel portret, autorului,
proprietarului sau posesorului operei fiindu-i interzisa reproducerea sau comunicarea publica fara
consimtamantul persoanei reprezentate sau al succesorilor timp de 20 de ani dupa moartea acestuia.
In categoria operelor protejate se includ si operele fotografice precum si orice alte opere
exprimate printr-un procedeu analog.
Cu toate acestea, autorizarea persoanei reprezentate nu este necesara daca persoana este
model, a primit o remuneratie pentru o poza, este o persoana general cunoscuta si portretul a fost
executat cu ocazia activitatilor sale publice, sau portretul constituie numai un detaliu al unei opere
ce reprezinta o adunare, un peisaj sau o manifestare publica.
Dreptul la propria imagine are anumite particularitati care ii imprima o anumita
independenta fata de dreptul la viata privata, intrucat nu este exclus ca intre imaginea reprosata si
viata privata sa nu existe nici o legatura.
10
32
CAPITOLUL VI
DREPTUL LA INFORMATIE
1.-Continutul dreptului la informatie
Rezolutia 1003/1993 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei prin pct.17 releva
importanta informatiei: informarea si comunicarea sunt elemente indispensabile ale vietii
democratice deoarece garantarea participarii la viata publica este o conditie a dezvoltarii
democratiei.
Potrivit aceleeasi Rezolutii informatia este un drept al cetateanului din care rezulta si
dreptul de a cere o informatie furnizata sa fie transmisa cu respectarea adevarului in cazul stirilor si
in mod onest in cazul opiniilor fara nici o interventie exterioara.
In acest context, statului ii revine obligatia evolutiva de a asigura cadrul realizarii liberului
acces la orice informatie de interes public: art.31 al.2 din Constitutia Romaniei: Autoritatile
publice competente sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor
publice si asupra problemelor de interes personal.
Dreptul la informatie are un continut complex11:
-dreptul de a fi informat in mod prompt si corect;
-dreptul de a informa;
dreptul la acces la sursele de informatie;
-dreptul la recurs in cazul refuzului accesului la informatii
-dreptul la selectivitate sau la non-informare;
-dreptul la confidentialitate;
-dreptul la protectia surselor confidentiale.
Asigurarea si functionarea in mod concret a liberului acces la informatii conduce la12:
mai putina coruptie (oamenii si institutiile devin coruptibili daca publicul nu le poate
urmari activitatea);
eradicarea foametei (foametea se datoreaza inactivitatii guvernului; aflandu-se sub
constanta urmarire a presei guvernale nu indraznesc sa fie nepasatoare);
o societate mai sanatoasa (lipsa informatiilor cu privire la raspandiri HIV-SIDA sau a
epidemiei SARS in China);
un mediu mai curat (multe dintre deciziile care afecteaza mediul sau se aduc la
cunostinta publicului);
respectarea drepturilor omului (un guvern transparent, care ar publica rezultatele
anchetelor vizand incalcarile drepturilor omului, are sansa sa respecte drepturile
omului);
respectarea vietii private (asigurarea drepturilor individului de a vedea informatiile
detinute in legatura cu el conduce la respectarea dreptului sau la viata privata;
o societate mai sigura;
o democratie mai puternica.
Adoptarea legilor cu privire la libertatea de informare a condus la enuntarea unor principii
ale legislatiei specifice, cuprinse in dispozitiile din Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
1. Legile vizand liberul acces la informatii trebuie sa se ghideze dupa principiul maximei
transparente;
11
33
2. Institutiile publice trebuie sa fie obligate sa-si publice din oficiu documentele
importante;
3. Institutiile publice trebuie sa promoveze activ guvernarea transparenta;
4. Exceptiile trebuie sa fie strict determinate si formulate;
5. Cererile de informatii trebuie procesate rapid si corect, orice refuz urmand sa fie
reanalizat de un for independent;
6. Oamenii nu trebuie sa fie descurajati sa depuna cereri din cauza costurilor exorbitante;
7. Sedintele institutiilor publice sa fie deschise publicului;
8. Legile care nu respecta principiul maximei transparente trebuie amendate sau
respinse;
9. Persoanele care ofera informatii despre anumite nereguli (sau cele care le semnaleaza)
trebuie protejate.
2.-Accesul la informatiile cu caracter public
In legislatia nationala , dreptul la informatie este reglementat de Legea 544/12.10.2001
privind liberul acces la informatiile de interes public.
Conform dispozitiilor art.2 lit.b) prin informatie de interes public se intelege orice
informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii
publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei.
Pe langa acestea, sfera notiunii de informatii publice cuprinde nu numai activitatea
autoritatilor sau institutiilor publice, cu orice alta informatie legata de interesele generale ale
societatii.
Dreptul la informare este limitat, conform art.12, Legea 554/2001, fiind exceptate:
informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca face
parte din categoriile informatiilor clasificate;
informatiile privind deliberarile autoritatilor, cele care privesc interesele economice si
politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria de informatii clasificate;
informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca posibilitatea acestora
aduce atingere principiului concurentei loiale;
informatiile cu privire la datele personale;
informatiile privind procedarea in timpul anchetei penale sau disciplinare daca se
pericliteaza rezultatul achetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pune in pericol
viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane ;
informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere
asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile
implicate;
informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor.
Conform art.13, Legea 2554/2001, nu sunt incluse in categoria informatiilor clasificate,
informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau institutie publica.
De asemenea, informatiile cu privire la datele personale ale unei persoane devin publice
(art.14) in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii publice.
In vederea asigurarii accesului oricarei persoane la informatiile de interes public,
autoritatile si institutiile publice au obligatia sa organizeze comportamente specializate de
informare si relatii publice sau sa desemneze persoane cu atributii in acest domeniu.
Asigurarea accesului la informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, din
oficiu prin afisarea la sediul autoritatii sau institutiei publice, prin publicarea in Monitorul Oficial,
prin mijloacele de comunicare in masa, in publicatii proprii, in pagina de Internet etc.
34
35
36
BIBLIOGRAFIE
Perspective
asupra
teoriilor
comunicarii
de
37