Hormoni

1. Mecanismul de actiune al hormonilor steroizi

Hormonii steroizi actioneaza prin receptori
intracelulari care au doua situsuri :1. Situsul pentru
legarea hormonului prin legaturi slabe, necovalente si 2.
Situsul de legare la And, bogat in resturi de lysina si
Arginina, care interactioneaza ionic cu o portiune din
catena de ADN denumita hormone responsive element.
Pentru glucocorticoizi, estrogeni, acid retinoic si calcitriol,
situsul de legare este bogat in Cys si His, care derermina
cu Zn2+ formarea de structure tip Finger, ce permit
interactia complexului HR cu secventa ADN ce raspunde la
actiunea hormonului. Steroizii patrund in celulele tinta prin
difuziune simpla in cytosol, se leaga cu afinitate mare la
un receptor specific, care este complexat cu alte
proteine(proteina de soc termic). Dupa legare, complexul
HR e translocate in nucleu. Complexul HR activat prezinta
sarcini positive, care permit interactia cu ADNul. Interactia
determina cresterea sau scaderea vitezei de transcriere a
unei gene specifice se sintetizeaza ARNm prin a carui
traducere se formeaza o proteina cu rol in realizarea
mesajului hormonal. Apoi complexul HR sufera o disociere,
hormonal steroid trece in sange, e preluat de ficat si
catabolizat. Receptorul se recicleaza.
2.Mecanismul de actiune al hormonilor tiroidieni
Hormonii tiroidieni sunt liposolubili si difuzeza din spatial
extracellular prin membrana plasmatica direct in nucleul
celulelor tinta. La nivel nuclear receptorii pentru
HTiroidieni sunt complexati cu un corepresor si sunt legati
cu TRE=secvente ADN care raspund la act. Hormonului.
Complexul receptor-corepresor esre yb repressor active al
transcrierii genelor. Asocierea hormonului cu receptorul
are ca effect disocierea corepresorului, complexul HR
format putand lega cu afinitate mare unul sau mai multi
coactivatori activarea transcrierii genelor. La nivel
nuclear, H.T activeaza sinteza ATPazei Na+/K+ si a
hormonului de crestere. Concentratii mici de HT
stimuleaza sinteza proteica, concentratii mari o inhiba. La
nivelul membrane celulare stimuleaza patrunderea AAC cu
character hidrofob si a glucozei in cellule. La niv

mitochondrial activeaza exprimarea unor gene

mitocondriale, respiratia mitocondriala si sinteza ATP.

3.Receptori membranari: structura, interactiunea cu

hormonii
Hormonii hidrosolubili interactioneaza cu receptori de la
suprafata celulelor, raspunsul celulei la actiunea
hormonilor depinzand de natura rceptorului. Sunt 4 clase
de receptori membranari 1.receptori care formeaza
canale pentru diferiti ioni (de ex la legarea ACH, prin
legarea hormonului la receptor se deschide un canal ionic,
care permite ionilor sa treaca, producand o modificare a
potentialului electric de-a lungul membranei.
2.receptori cuplati cu tirozin kinase citosolice asa
actioneaza citokinele, interferonii, hormonal de crestere,
prolactina. Acesti R nu au activitate catalitica intrinseca,
dar legarea ligandului stimuleaza dimerizarea receptorului
care interactioneaza apoi cu tirozin-kinaze citosolice, pe
care le activeaza prin fosforilare. Kinaza activate prin
fosforilare activeaza receptorul prin fosforilare la resturile
de tirozina, acesta la randul lui activand protein-kinaze
substrat din cytosol. Activitatea tirozin-kinazelor citosolice
poate initia o cascada de fosforilari si defosforilari care
implica actiunea altor protein kinase si contracararea
unor fosfataze.
3.receptori cu activitate enzimatica intrinseca localizata in
domeniul cytosolic anumiti receptori, activati ca urmare
a legarii ligandului(factor natrial natriuretic) catalizeaza
transformarea GTP la GMPc; altii actioneaza ca proteinfosfataze activand substraturile proteice. Receptorii cu act
tirozin-kinazica intrinseca fosforileaza resturi de tirozina
proprii sau ale proteinelor tinta, fenomen corelat cu
proliferarea celulara. Sunt 4 clase de astfel de receptori,
agonistii in acest caz fiind insulin si factorii de crestere.
Factorii de crestere=polypeptide care dupa secretie
actioneaza paracrine sau endocrine (IGF-I asemanatori cu
insulin, EGF epiderma, PDGF eliberat de plachete, FGF
derive din fibroblasti sau cu specificitate inalta de tesut
NGF nervi, ERITROPOIETINA, LIMFOKINE . prin legarea
insulinei la factorul de crestere se modifica conformatia,

determinand activarea domeniului cytosolic din partea

citosolica a membranei. Activeaza direct proteinele ce
induc cresterea prin fosforilarea resturilor de tirozina) .
Receptorul pt insulin este sintetizat initial ca polipeptid,
glicozilat si clivat in 2 subunitati alfa si beta, associate prin
punti disulfurice.
4.receptori care leaga protein G=specifici pentru
epinefrina, glucagon,serotonina. Contin 7 segmente
transmembranare alfahelix, capatul NH2 fiind pe fata
extracelulara a membrane, iar capatul COOH pe fata
citosolica a acesteia. Fac parte receptorii pentru lumina,
miros, neurotransmitatori. Complexul HR transmite
semnale prin membrane, care vor fi receptate de efector
prin intermediul unui sisrem de cuplare reprezentat de
protein G. Mesagerii secunzi sunt AMPc,
GMPc,DAG,IP3,Ca2+
4.Receptorul pentru insulin - structura, rol
Receptorul pentru insulin e sintetizat initial sub forma unui
polipeptid, e glicozilat si clivat in 2 subunitati alfa si
beta,associate prin punti disulfurice intr-un tetramer.
Insulina se leaga la partea extracelulara a subunitatilor
alfa, producand o modificare conformationala a
receptorului, urmata de autofosforilare in prezenta ATP a
resturilor de tirozina din domeniul catalytic cytosolic al
subunitatilor beta. Receptorul fosforilat este recunoscut de
proteinele substrat pentru receptorul insulinic din cytosol,
numite IRS1-4, care ca raspuns la actiunea hormonului
regleaza anumite evenimente intracelulare: translocarea
GLUT4 in adipocyte si muschi din cytosol in
membrane;transcrierea genelor pentru 100 de protein
glucokinaza, PEPK,FFK1,piruvat kinaza; activarea
enzimelor fosfodiesteraza si protein fosfataze;cresterea
celulara si sinteza ADN)
5.Mecanismul de actiune al proteinelor G
Complexul HR catalizeaza schimbarea lui GDP asociat
subunitatii alfa cu GTP din mediu. Receptorul liber, nelegat
de hormone, nu catalizeaza aceasta schimbare. Dupa
schimbarea lui GDP de pe subunitatea alfa cu GTP,
subunitatea alfa-GTP forma active se asociaza cu dimerul

beta-gama care e forma inactive. Sistemul generator de

mesageri secunzi e activat de alfa-s-GTP si alfa-q-GTP si
inactivat de alfa-i-GTP. Subunitatea alfaGTP a tuturor
proteinelor G are activitate enzimatica GTP hidrolazica
proprie. Prin hidroliza GTP subunitatea alfaGDP
redobandeste proprietatea de a se asocial spontan cu
beta-gama si formeaza alfaGDPbeta-gama inactive. Toxina
holerica e o enzima produsa de bacteria Vibrio cholera
care inactiveaza GTPaza intrinseca subunitatii alfa-s-GTP
care genereza continuu mesager secondnivel crescut de
AMPcpierderi massive de Na si H20
6.Scrieti reactia de sinteza si degradare a AMP
ciclic, precizand activatorii si inhibitorii enzimelor
care intervin
Adenilat ciclaza = enzim membranar, activat de Gs i
inhibat de Gi ,catalizeaz formarea AMPc din ATP.
NH2
N
O
O

P
O

O
-

O
-

P
O

O H 2C

NH2

HR

Adenilatciclaza

H 2C

N
N

O
HO

ATP

HO

P
-

OH

AMPc

H care activeaz Adenilat Ciclaza sunt, prin proteine Gs:

Glucagonul, adrenalina prin receptori beta-adrenergici
beta1 i beta2, ACTH (adrenocorticotrop), Parathormonul,
H care inhib activitatea AC, prin proteine Gi: adrenalina
prin receptori alfa2.
Fosfodiesteraza - Se af n citosol i catalizeaz
transformarea AMPc n AMP. Este activat de: Ca2+,
insulin, prostaglandine, i este inhibat de metilxantine
(cofein, teofilin), tiroidieni, steroizi

NH2
N

H 2C

NH2
N

N
N

Fosfodiesteraza

O H 2C

Insulin
Ca -Calmodulin

OH

HO

2+

AMPc

P
O

O
-

N
O

Metilxantine

HO

5`-AMP

7.Fosfolipaza C - reactia catalizata, rol

enzim membranar ,catalizeaz hidroliza fosfatidil
inozitol 4,5-bisfosfatului (PIP2),Produii reaciei de
hidroliz sunt: inozitol 1,4,5-trisfosfatul (IP3), i
diacilglicerolul (DAG).
H2C

CO

R1

HC

CO

R2

Fosfolipaza C

O
H2C

OH

H2C

CO

R1

HC

CO

R2

OP O3 H2
O
OH

OH

H2C
OH

OP O3 H 2

OP O3 H2
P O3 H 2 O
OH

OH

OH

OP O3 H2

OH

Diacilglicerol (DAG)

Inozitol 1,4, 5-trisfosfat (IP3)

Fosfatidilinozitol 4,5-bisfosfat (PIP2)

8.Protein kinaze AMPc dependenta - structura, rol

Protein kinaza-AMPc dependent este un tetramer :-2
subuniti reglatoare (R);-2 subuniti catalitice (C).
Tetramerul R2C2 este inactiv. Subunitile R din tetramerul
inactiv, leag cte dou molecule de AMPc .Protein kinaza
activ, activeaz prin fosforilare o protein celular
specific.
R2C2+4AMPc2C + 2R(AMPc)2
Proteina-OH+ATPProteina-OP + ADP
Cu toate ca diversi hormoni conduc la formarea aceluiasi
mesager secund, totusi, raspunsul celular depinde de
proteinele substrat ale protein kinazei AMPc dependente si
de modul in care fosforilarea afecteaza functia proteinei.
9.Rolul glucagonului in reglarea glicemiei
secretat de celulele A din insulele Langerhans
hormon hiperglicemiant

pre - pro - glucagon

reticul
endoplasmic

pro - glucagon

aparat
Golgi

glucagon

Metabolizare n ficat - T1/2 -5 minute. Reglarea

secreiei glucoza.Factori care stimuleaz
secreia :aminoacizi,agoniti b-adrenergici.Factori care
inhib secreia:glucoza, somatostatina, produs de
celulele D din pancreas.Receptor membranar -proteine
Gs, mesageri secunzi (AMPc).Aciune metabolic opus
insulinei.
n ficat: stimuleaz gluconeogeneza ,inhib glicoliza
,activeaz glicogenoliza ,stimuleaz b-oxidarea
acizilor grai i cetogeneza. conversia glucozei n acizi
grai i sinteza de trigliceride este diminuat. n muchi,
metabolismul glucidic nu este infuenat de glucagon.n
esutul adipos=activeaz lipoliza, AG eliberai n snge
fiind preluai de ficat i supui b-oxidrii
mitocondriale,inhib lipogeneza.
10. Biosinteza hormonilor tiroidieni
sinteza -n celulele tiroidiene i la interfaa dintre celulele
tiroidiene i coloid=o soluie omogen de
tireoglobulin=Glicoprotein (Proteina + resturi
glucidice): 8-10 % glucide i peste 100 resturi tirozil
pe molecul.
Etapele biosintezei: 1. Captarea iodului n
tiroid(prin difuzie simpl si prin transport activ,
dependent de ATP (pompa de iod))
Iodul din plasm, (I-) poate fi: exogen, din apa potabil,
alimente, sare iodat sau endogen, rezultat din
catabolismul hormonilor tiroidieni. Oxidarea I- I+
(agent electrofil) de ctre H2O2 format intracelular sub
aciunea NADPH oxidazei localizat pe suprafaa apical a
celulelor tiroidiene

NADPH + H+ + O2

tireoperoxidaz

2 I- + H2O2 + 2 H+

NADP+ + H2O2
2 I+ + 2 H2O

Iodurarea resturilor Tyr din tireoglobulin de

tireoperoxidaz)
monoiodotirozin (MIT) i
diiodotirozin (DIT).

NH

NH

CH H2C

CH

OH

CO

H2C

OH

(MIT)

CO

+ n I+
NH
CH

NH
H2C

CO
Tireoglobulin

OH

CH

H2C

CO

OH

(DIT)

Tireoglobulin iodurat

Cuplarea MIT cu DIT si DIT cu DIT cu formarea de T3 i

T4 ca pri componente ale tireoglobulinei.Tiroida
secret n principal T4 i mai puin T3,T3 din snge
provine i din deiodurarea periferic a T4. T3 este de
cteva ori mai activ biologic decT4.Transportul HT:
TBG (thyroxine binding globulin), cu afinitate mare pentru
T4.Sinteza acestei proteine este stimulat de estrogeni i
micorat de androgeni i glucocorticoizi.TBPA (thyroxinebinding prealbumin), leag numai T4 . Serumalbumina
11.Rolul parathormonului in reglarea calcemiei este secretat de paratiroide, sintetizat sub forma unui
recursor pre-pro-PTH. PTH poate fi secretat imediat, stocat
in granule deposit sau degradat de peptidaze intracelulare
cu formare de PTH1-36 si PTH37-84. Viteza degradarii PTH
este in functie de calcemie, reglarea secretiei facandu-se
la nivelul degradarii intraglandulare. Cresterea calcemiei
accelereaza degradarea, iar scaderea calcemiei
diminueaza degradarea PTH in glanda. Eliberarea
hormonului in sange este stimulate de scaderea calcemiei,
avand actiune hipercalcemianta, stimuland eliberarea
calciului si ionilor fosfat din oase. La nivel renal creste
reabsorbtia calciului pana aproape de 100%, la nivel
intestinal favorizand absorbtia calciului prin mechanism
indirect.
12.Rolul insulinei in reglarea glicemiei

domin faza anabolic a metabolismului, exercit

aciuni mitogene specifice factorilor de cretere Factorii
care activeaz secreia de insulin:creterea glicemiei
(glicemia normal este: 80-100 mg/dl ser),aa (Leu,
Lyz, Arg), acizii grai, corpii cetonici;enteroglucagon, GIP
(gastric inhibitory peptid), VIP (vasoactive intestinal
peptide)
Factori care inhiba secretia-adrenalina i noradrenalina,
somatostatina produs de celulele D din pancreas,
Metabolizare - T1/2 este de 3-5 minute. Insulina este
inactivat n ficat prin:
desfacerea legturilor disulfurice dintre lanuri, cu
participarea G-SH; cu ajutorul proteazelor specifice.
Actiune -La nivel membranar stimuleaz transportul
glucozei n esuturile insulino dependente (muscular
i adipos) prin translocarea transportorului pentru
glucoz GLUT 4 din veziculele intracelulare la nivelul
membranei,modific activitatea enzimelor din multe
tipuri de celule (minute pn la ore) prin modificarea
strii de fosforilare a enzimelor existente:proteinfosfataze,
fosfodiesteraze,lipoprotein lipaza, glicogen sintaz kinaza 3
(GSK 3), etc). iniiaz procesul de cretere a
concentraiei multor enzime (ore pn la zile):
glucokinaza,fosfofructokinaza ,piruvat kinaza,prin
intensificarea transcrierii genelor, sinteza ARNm i n final
sinteza enzimelor. Hormon anabolizant ,hipoglicemiant
Insulina efecte metabolice:
-intensific transportul glucozei n celule
-intensific glicoliza n scop anabolic
-stimuleaz sinteza de glicogen n ficat i
muchi
-inhib gluconeogeneza
-stimuleaz lipogeneza n adipos.
In ficat stimuleaz glicoliza n scop anabolic.
favorizeaz indirect infuxul de glucoz n hepatocite,
activeaz glucokinaza ,favorizeaz glicogeneza,
stimuleaz biosinteza proteic prin accelerarea
transportului aa prin membrane
In muschi - stimuleaz sinteza de glicogen si sinteza
proteic ,ncetinete degradarea proteinelor.
In tesutul adipos - faciliteaz transformarea glucozei n
glicerolfosfat, activeaz lipoprotein-

lipaza,stimuleaz lipogeneza i inhib lipaza hormon

sensibil ,scade producia de corpi cetonici, inhib lipoliza
n adipocite la concentraii mici ale insulinei (5mU/ml);
activeaz lipogeneza (sinteza de lipide), n aceleai
celule, la concentraii ale insulinei de 10 ori mai mari.
13.Biosinteza hormonilor medulosuprarenalieni
Medulara care este de origine nervoasa elaboreaza
adrenalina, noradrenalina, dopamina. Catecolaminele se
obtin din tirozina rezultata prin degradarea protinelor
endo/exogene sau din hidroxilarea fenilalaninei.
Tirozinatirozin hidroxilazaDOPA
dopaminanoradrenalinaadrenalina
Tirozin hidrozilaza este enzima reglatoare a
catecolaminelor. Transformarea noradrenalinei in
adrenalina are loc doar in cellule cromafine din medulara,
sub infuenta unei metil-transferaze specific, controlata
pozitiv de cortisol. Secretia este reglata prin stimularea
nervoasa a medularei, dependent de infuxul ionilor de Ca.
La reglare participa o proteina specifica numita
cromogranina.
14.Catabolismul catecolaminelor timpul de
injumatatire este de 10-30 de minute, catecolaminele
circulante fiind rapid captate de tesuturi rinichi si ficat.
Enzimele care le metabolizeaza sunt COMT=catechol-0metil-transferaza si MAO=monoaminoxidaza. Catabolitul
adrenalinei si noradrenalinei este acidul vanil mandelic,
alaturi de alti metabolite intermediari=metanefrine si
catecolamine ca atare, se elimina pe care renala.
15.Mecanismul de actiune al adrenalinei si
noradrenalinei
Adrenalina si noradrenalina actioneaza prin 2 clase de
receptori adrenergici: alfa si beta, fiecare clasa la randul ei
fiind alcatuita din sublasele alfa1, alfa2, beta1, beta2.
Raspunsul unui tesut la actiunea catecolaminelor depinde
de natura receptorilor adrenergici pe care ii poseda si de
natura sistemelor efectoare proprii fiecarui tip de celula.
Receptorii beta1 distribuiti in miocard si tesut adipos si
receptorii beta2 distribuiti in muschii scheletici, intestine,

rinichi, bronhiole, cuplati cu adenilat cilaza determina

cresterea concentratiei intracelulare de AMPc. Receptorii
alfa1 distribuiti in tractul genito-urinar sunt cuplati cu
fosfolipaza C si determina cresterea concentratiei
intracelulare a Ca2+. Receptorii alfa2 distribuiti in muschi,
intestine, pancreas, rinichi sunt cuplati cu adenilat ciclaza
su determina scaderea concentratiei intracelulare de
AMPc.
Roluri fiziologice adapteaza organismal la stress, inhiba
secretia de insulin, activeaza glicogenoliza cu producer de
acid lactic, creste gluconeogeneza la nivel hepatic,
activeaza lipoliza, produce vasodilatatie prin beta2 la niv
muschi, miocard, creier si vasoconstrictie periferica prin
alfa1, stimuleaza cordul prin beta1, crescand viteza si
forta de contractie.
16.Descrieti etapa comuna in sinteza hormonilor
steroizi - reactii, reglare
Etapa iniial n biosinteza steroizilor: colesterol
pregnenolon (n toate organele productoare de steroizi )
transformarea pregnenolonei este funcie de gland
iar n suprarenale -de zona cortical a suprarenalei.
Precursorul steroizilor este colesterolul:sintetizat n gland
din acetil-CoA;captat din LDL (b-lipoproteine);din rezervele
de acil-colesterol ale glandeiTransfomarea colesterol
pregnenolon are loc intramitocondrial ,este etapa
comun n sinteza steroizilor. au loc hidroxilri la C22 i la
C20,scindarea legturii C20 C22 sub aciunea desmolazei cu
eliberarea aldehidei izocaproice (C6) .Etapa este reglat de
ACTH n suprarenal i de LH n testicule i ovare.
Controlul prin ACTH presupune creterea captrii
LDL,eliberarea colesterolului din esteri ,activearea
conversiei colesterol pregnenolon . Transformarea
pregnenolonei n funcie de zona suprarenalelor
Cortexul :zona glomerular este lipsit de 17 a-hidroxilaz
(necesar n sinteza de cortizol); zona intern nu posed
18-hidroxi-dehidrogenaz (necesar sintezei de
aldosteron).
17.Implicatiile cortizolului in procesele metabolice
este esenial pentru via. circul n snge legat nespecific
de albumine,legat specific de transcortin sau

CBP(cortisol-binding protein). este hiperglicemiant;

aciunile metabolice ale lui sunt antagonice cu ale
insulinei; protejaz organismul de stressul acut i
cronic.Stimuleaz procesele catabolice la nivelul
esuturilor periferice .Stimuleaz procesele anabolice la
nivelul ficatului. Este imunosupresor. Cortisolul este
antiinfamator ,represeaz sinteza interleukinei-1 care
accentueaz procesele infamatorii si stimuleaz sinteza
lipocortinei care inhib generarea eicosanoizilor
proinfamatori.
18.Reglarea secretiei de aldosterone
Sistemul renin-angiotensin are rol n reglarea presiunii
arteriale.
Renina =enzim proteolitic sintetizat de celulele renale.
Angiotensinogenul =(a2-globulin sintetizat de ficat i
secretat n snge) este transformat n angiotensine, de
proteaze specifice: renina, enzima de conversie i o
aminopeptidaz. aldosteronul determin retenie de sodiu
i secundar creterea volumului i a presiunii sngelui .
Enzima de conversie glicoprotein prezent n plmni,
celulele endoteliale i plasm inhibat competitiv de
captopril, inhib bradikinina contracarnd aciunea
vasodilatatoare a acesteia. Bradikinina prin NO produce
relaxarea muchilor netezi. stimuleaz producerea de
aldosteron, inhib secreia de renin
19.Rolurile aldosteronului
Aldosteronul regleaz metabolismul apei i electroliilor
Renal determin:
reabsorbia Na+ i retenia osmotic de ap;
eliminarea renal a H+, K+, NH4+.
Aldosteronul regleaz transportul electroliilor prin
celulele epiteliale de la nivelul intestinului i al glandelor
salivare i sudoripare.Hormonul natriuretic atrial inhib
secreia de aldosteron.
20.Hormonii sexuali masculini - mecanism de
actiune, rol
Hormonii sexuali masculini (androgeni):
sintetizai n celulele interstiiale (Leyding), din testicul:

testosterona i dihidrotestosterona (se formeaz i n

esuturile int din testosterona circulant);sintetizai de
cortexul suprarenalei:
dehidroepiandrosterona androstendiona (care n testicul
este intermediar n sinteza testosteronei). etapele
specifice ncep de la derivaii 17-hidroxilai ai
progesteronei i pregnenolonei la om calea major trece
prin progesteron
Secreie i transport se elibereaz direct n snge
testosterona este transportat n snge de sex hormonbinding globulin care are afinitate mic pentru estrogeni.
Metabolism. Principalii metabolii ai testosteronei sunt:
androsterona i etiocolanolona (17-cetosteroid). Cataboliii
se elimin prin urin ca sulfo- sau glucuronoconjugai.
Reglarea pe axul hipotalamo -hipofizar.
Hipotalamusul prin Gn RH stimuleaz eliberarea
gonadotropinelor hipofizare: LH i FSH
LH stimuleaz sinteza de testosteron n celulele
interstiiale;
FSH controleaz spermatogeneza. Prin feed back
negativ.
Testosterona circulant n concentraie mare inhib
secreia LH, FSH i Gn RH. Aciunea androgenilor.
Androgenii au rol n: dezvoltarea i meninerea
caracterelor sexuale masculine primare i secundare.
au rol anabolizant la nivelul esuturilor, stimulnd
dezvoltarea esutului osos i muscular, la pubertate.
21.Hormonii sexuali feminini - mecanism de actiune,
rol
estrogeni: estradiol, estriol, estron; gestageni:
progesteron
Estrogenii sunt sintetizai n cantiti mari de ctre foliculii
ovarieni i n cantiti mai mici n
Adrenale,Testicul,Ficat,Piele
Structur i biosintez. Precursorii estrogenilor sunt:
testosterona i androstendiona. Se obtin specific prin
hidroxilarea, oxidarea si eliminarea C19 n form de
aldehid formic; aromatizarea nucleului A
testosteron

17 b-estradiol cel mai activ

estrogen

androstendion
estrona

degradarea estrogenilor se face n ficat , catabolitul

principal este estriolul care se elimin cu bila n intestin,
sub form de sulfo sau glucurono conjugat.
Estrogenii au rol n: dezvoltarea i meninerea caracterelor
sexuale primare i secundare; favorizeaz dezvoltarea
primelor stadii ale ciclului ovarian; stimuleaz sinteza de
proteine necesare muchiului uterin.
Reglarea secreiei
-prin intermediul RH-Gn
-LH stimuleaz secreia de estrogeni i progesteron
de ctre ovar i controleaz ciclul ovarian.
-FSH stimuleaz secreia de estrogeni i dezvoltarea
foliculilor ovarieni.
Reglarea prin feed back negativ.
Concentraiile mari de estradiol n snge inhib
secreia de LH i FSH.
Progesterona
este secretat de corpul luteal, placent,
corticosuprarenal, testicul
circul n snge legat de aceiai protein
care fixeaz i cortisolul.
n ficat, se transform n pregnandiol care este
eliminat pe cale renal sub form de
glucuronoconjugat.
intervine n meninerea gestaiei i n
dezvoltarea glandelor mamare.

Metabolism energetic
22.Fosforilarile la nivel de substrat, semnificatie,
reactii, enzime implicate
2 reacii n glicoliz:
-oxidarea gliceraldehidei-3-fosfat urmat de hidroliza
acidului 1,3 bisfosfogliceric
-transformarea acidului 2-fosfogliceric n acid piruvic
1 reacie n ciclul Krebs:
-decarboxilarea oxidativ a acidului alfa-cetoglutaric
urmat de transformarea succinil~CoA acid succinic
1.

HC=O NAD+ NAHH+H

COO~PO3H2 ADPATP
COOHC-OH----------------------- HC-OH-----------------------HC-OH
H2C-OPO3H2
Pa
H2C-OPO3H2 fosfoglicerat
H2C-OPO3H2
Kinaza
Gliceraldehida
1,3bisfosfoglicerat
3fosfoglicerat
3fosfat
2.
COOenolaza
COOADP->ATP COOHC-OPO3H2------------C-O~PO3H2------------ C=0
H2C-OH
-H2O
CH2
piruvat kin. CH3
2fosfoglicerat
fosfoenolpiruvat
piruvat
3.
H2C-COO- CoA-SHCO2
H2C-COO- CoA-SH
H2CCOO
H2C------------------------------
| -------------------------------
|
OC-COONAD+NADH+H H2C-CO-SCoA;
GDP+PaGTP H2CCOO
Alfacetoglutarat
succinilCoA
Succinat
23.Factorii care imprima anumitor legaturi
caracterul macroergic
-stabilizarea prin rezonan a produilor de reacie
Acidul fosforic este stabilizat prin rezonan fa de acidul
pirofosforic

O
HO

P
OH

..
..O ~

O
P
OH

OH + H2O

2 HO

P
OH

Acidul carboxilic i acidul fosforic prezint fiecare mai

multe structuri limit n rezonan dect anhidrida
carboxil-fosforic

OH

O
R

..
..O ~

O
P

O
OH + H2O

..

..

OH + HO

OH

OH

OH

Prin reacia de hidroliz se micoreaz repulsiile

electrostatice dintre sarcini de acelai fel din
molecula reactantului.
O
O-

O-

O-

O
O-

O-

adenozin

O-

H2O

O-

O-

Pa

O
P

adenozin

O-

O
O-

adenozin

O-

H2O

adenozin

O-

Pa

Prezena ionilor de Mg2+ n celule

O

O-

O-

O
O-

adenozin

P
O

Mg2+

O
O

adenozin

Mg2+
Complexul Mg - ADP

Complexul Mg - ATP

Legtura macroergic din acidul fosfoenolpiruvic

este de tip enol-fosforic

COO
C

H2 O

2-

O ~PO3

Pa

COO -

COO -

OH

CH 2

CH 2

CH 3

Fosfoenolpiruvat

Enolpiruvat

Piruvat

24.Utilizarea metabolica a ATP, UTP, CTP

UTP este utilizat pentru activarea glucozei la derivatul
UDP-glucoz
CTP este utilizat n metabolismul lipidic

Att ATP ct i GTP se utilizeaz pentru sinteza legturilor

peptidice
Nucleozidtrifosfatii cu riboz si dezoxiriboz particip la
sinteza acizilor nucleici
Legturile macroenergice din aceti NTP provin tot din ATP
prin reacia catalizat de nucleozid difosfat kinaz:
NDP + ATP ADP + XTP
25.1 Proteinele cu activitate enzimatic
succinat-dehidrogenaza din ciclul Krebs;
enzime implicate n transportul acizilor grai, din citosol,
n mitosol;
-citocromul P-450 implicat n hidroxilri;
majoritatea componenilor LR
o parte a sistemului de sintez a ATP prin fosforilare
oxidativ (F1F0ATP sintaza);
permeaze sau translocaze, sisteme proteice care permit
transportul selectiv mpotriva gradientului de concentraie,
al unor perechi de compui din mitosol n spaiul
intermembranar i invers
25.2 Elemente componente ale lantului transportor
de electroni
Toate componentele, cu excepia ubichinonei, sunt
proteine
(legate de grupri prostetice), care particip la
procese redox
Componentele proteice:
Conin centre cu Fe-S
Conin Fe coordinat de porfirin citocromi
Conin Cu complexul IV
Proteinele componente ale LR (cu excepia citocromului c
care este solubil) sunt hidrofobe, integral membranare
Flavoproteinele (FP) sunt dehidrogenaze favinice cu
grupri prostetice FMN sau FAD:
dehidrogenaza FMN - dependent, numit NADHdehidrogenaz oxideaz NADH-ul care a preluat, n
matrix, echivaleni reductori de la substrate ca:
Piruvat
Izocitrat
a-cetoglutarat
Glutamat

 b-hidroxibutirat
b-hidroxiacil-CoA;
dehidrogenaza FAD-dependent, numit succinat
dehidrogenaz preia echivalenii reductori de la
succinat
dehidrogenaza FAD-dependent pentru glicerol-fosfat
(GPDH)
Vitamina B2 contine ciclul izoaloxazina
AH2

NAD+

FPH2

2Fe3+

H2O

NADH

FP

2Fe 2+

1/2O2

H+

H+

2H+

2H+

Proteine cu fier i sulf, ne-heminice:

ionii de fier pot oscila ntre cifrele de oxidare 2 +
i 3 +
fierul realizeaz coordinaii cu sulful anorganic i
cu atomii de sulf din resturi de cistein
Centrele redox Fe - S din aceste proteine sunt
fie binucleare (Fe2S2Cys4)
fie tetranucleare (Fe4S4Cys4)
Coenzima Q (CoQ) sau Ubiqinona (UQ)
singurul component neproteic al LR
este lipofil, solubil n membran
poriunea poliizoprenic a moleculei (la om,
n=10), i asigur deplasarea n membran
particip la transferul de electroni n LR prin
alternana ntre forma oxidat (ubichinon) i
redus (ubichinol)
poriunea chinonic a moleculei poate fi redus
reversibil la semichinon cu 1e- i 1H + sau cu
2e- i 2H+, la ubichinol
Citocromii = hemoproteine
difer prin structura hemului al crui Fe poate oscila
ntre Fe2+ i Fe3+ (diferenele structurale ntre porfirine
determin diferene spectrale) .la mamifere sunt 3 tipuri
de citocromi (a, b, c) componeni ai LR, cu subtipurile:
bK (sau b562 care absoarbe specific la 562
nm)

 bT (sau b566 care absoarbe specific la 566

nm)
c1
a-a3
accept electroni de la un transportor cu potenial
redox standard mai negativ dect al su i cedeaz
apoi aceti electroni ctre un transportor cu potenial
redox standard mai puin negativ . In toi citocromii 4 cordinaii cu atomii de azot ai porfirinei2
coordinaii cu atomii apoproteinei .
In citocromul c Fe se leag de apoprotein prin
dou legturi coordinative, realizate cu S (Met) i cu
N (His) prin 2 legturi covalente, fostele grupe vinil
au adiionat grupe SH din resturile de cistein din
apoproteina citocromului c
Citocromul b conine pe aceiai protein dou
grupe hem distincte: hem bT i hem bK.
Citocromul c este o protein solubil localizat n spaiul
intermembranar, de unde se poate asocia, ca protein
periferic, feei externe a membranei interne
Citocromul a-a3 este o protein transmembranar cu
dou centre de legare a substratelor: unul pe faa extern
a membranei interne, care leag citocromul c ,altul pe faa
intern a membranei interne, care leag O2 .Citocromul a
a3 conine 2 hemuri distincte hem a i
hem a3, n acelai complex proteic i doi ioni de cupru:
CuA asociat cu hem a i CuB asociat cu hem a3.
Cuprul particip direct la transferul de electroni n LR, prin
transformri reversibile din Cu2+ n Cu+ .Citocromul a3
este singurul citocrom ce leag direct O2, reducndu-l;
acest citocrom este o enzim, o oxidaz (citocrom coxidaza).
25.3. Organizarea componentilor lantului
transportorilor de electroni
- 0,32 V

NADH

+ 0,04 V

FPN

CoQ
FPS
Succinat

+ 0,25 V

cit. b

cit. c1

cit. c

+ 0,82 V

cit. a-a3

O2

Succinat

Complex II
FPS (FAD)
(Succinat
- CoQ reductaz)
Fe-S

FPN (FMN)
Fe - S

NADH
+ H+

cit.bK, bT, c1
Fe - S

CoQ

Complex I
(NADH - CoQ reductaz)

cit. a-a3
Cu

cit. c

Complex III
CoQH2 - cit. c reductaz

O2

Complex IV
Citocrom c oxidaz

25.4Complexul I (NADH-CoQ reductaz):

dehidrogenaza FMN-dependent ,proteine cu Fe i S, se
sintetizeaz 1 mol ATP, transfer echivalenii de reducere
de pe NADH pe CoQ, n timp ce se oxideaz o molecul
NADH:
2 electroni sunt transferai la CoQ prin
complexul I
4 protoni sunt pompai de-a lungul membranei
mitocondriale, din matrix spre spaiul
intermembranar
energia eliberat n cursul reaciilor redox care
se produc n complexul I este conservat prin
pomparea concomitent a protonilor de-a lungul
membranei
diferenei de potenial dintre NADH i a CoQ, i
corespunde o energie suficient pentru sinteza
a doi moli de ATP;
n procesul fosforilrii oxidative se sintetizeaz ns un
singur mol ATP, restul de energie se disipeaz n mediu
25.5 Complexul II (succinat-CoQ reductaz) transfer
echivalenii de reducere de la succinat la CoQ . Nu se
sintetizeaz ATP

Succinat

FPs(FAD)

Fumarat

FPs(FADH2)

CoQH2

CoQ

Succinat dehidrogenaza FAD-dependent: dispus pe

partea dinspre matrixul mitocondrial ;catalizeaz
dehidrogenarea succinatului la fumarat n ciclul Krebs;
introduce atomii de hidrogen n lanul respirator;Nu se
pompeaz protoni de-a lungul membranei
mitocondriale;nu se sintetizeaz ATP. In complex se mai
af trei centre cu fier i sulf i dou proteine mici
hidrofobe.
25.6Complexul III (CoQH2-citocrom c reductaza)
echivalenii de reducere, sub form de e-, trec de la CoQH2
la citocromul c;este pomp de protoni;Se sintetizeaz 1
mol ATP
CoQH 2 2 cit. c (Fe3 )

CoQ 2 cit. c (Fe2 ) 2H

CoQ -citocrom c reductaz

25.7Complexul IV (citocrom c oxidaza) catalizeaz

reducerea tetravalent a O2, acceptorul final de electroni
al lanului:
-

O2 + 4 e + 4 H

Citocromoxidaz
ADP + Pa

2 H 2O

ATP

Complexul IV conine 4 centre redox: citocromul a, a3, doi

atomi de cupru CuA i CuB, ioni de Mg2+ i ioni de Zn2+.
Complexul IV recepioneaz e- de la cit. c i i transfer pe
O2 cit.a proteina cu CuA cit. a3proteina cu CuB pe
O2. se sintetizeaz un singur mol ATP
25.8Complexul V sau ATP-sintaza mitochondrial
(F1F0-ATP-aza) are dou domenii:poriunea F0 liposolubil,
parte integrant a membranei interne; are rol de
translocaz de protoni si poriunea F1 Hidrosolubil,
ancorat pe F0 spre matrix, are structura a3b3gde
catalizeaz reacia ADP + P ATP. Trunchiul care ataaz
F1 la F0 confer ATP-sintazei sensibilitate la inhibiia prin
oligomicin. Date experimentale demonstreaz:
dac F1 este detaat de F0, F1 devine o ATPhidrolaz (ATP-az)

 dac F1 + F0 sunt incluse ntr-o membran

sintetic, plasat ntr-un gradient de pH, ele
sintetizeaz ATP din ADP i P
dac doar F0 se include ntr-o membran sintetic
integr, plasat ntr-un gradient de pH, membrana
devine permeabil pentru protoni.
26.Teoria chemiosmotica propus n 1961 de Peter
Mitchell:
transportul e- prin L R produce translocri vectoriale de
protoni prin membrana intern mitocondrial, din matrix,
n spaiul intermembranar. Complexele I, III i IV ale LR
sunt pompe de H+
matrixul devine mai alcalin i spaiul intermembranar mai
acid; Dublul gradient de pH i de sarcin, care apare prin
funcionarea LR
determin apariia forei proton-motrice Fora proton
motrice reprezint energia disponibil pentru: sinteza ATP
prin fosforilare oxidativ si procese endergonice
mitocondriale. Cum se ntorc H+ n matrix ? H+ din spaiul
intermembranar vor fi translocai napoi n matrix prin ATP
sintaz, n josul gradientului de pH i de sarcin, deci cu
eliberare de energie; energia eliberat va servi la sinteza
de ATP (fosforilare oxidativ).

ADP + Pi

ATP sintaza
energia eliberata n LR

ATP

NADH H 1/2 O 2 NAD H 2O

La ox. NADH 3 moli de ATP pentru care se consum
3x7,3 =21,9 kcal/mol , randamentul utilizrii energiei
libere pentru sinteza de ATP este 42%. La oxidarea n LR
NADH 3 moli de ATP / atom gram de oxigen redus ,
FADH2 2 moli de ATP / atom gram de oxigen redus.
Energia rezultat prin transferul electronilor prin LR este
utilizat pentru pomparea H+ de-a lungul membranei
interne mitocondriale din matrix n spaiul
intermembranar.
Se genereaz un gradient electrochimic care
const dintr-un gradient de protoni i un potenial

de membran. Protonii din spaiul intermembranar revin

n matrix prin complexul ATP-sintaz, determinnd
sinteza de ATP din ADP i fosfatul anorganic.
27.Inhibitorii fosforilarii oxidative

27.1 inhibitorii lantului respirator

previn curgerea electronilor i translocarea protonilor.
inhib att consumul de oxigen ct i fosforilarea
oxidative.Exemple:rotenone (insecticide de origine
vegetal), amitalul (compus din clasa barbituricelor),
pericidina (antibiotic), pentru complexul I
tenoiltrifluoracetona, pentru complexul II, antimicina
A, pentru complexul IIICN-, CO, azida (N3-), pentru
complexul IV, b.Inhibitorii fosforilrii:oligomicina, care
inhib ATP-sintaza
atractilozidul, care blocheaz translocarea nucleotidelor
cu adenin
27.2 Decuplanti ai fosforilarii oxidative =transportori
de protoni prin membrana intern. n prezena
decuplanilor LR funcioneaz cu vitez maxim, indiferent
de valoarea raportului ATP/ADP, iar energia lanului
respirator este disipat sub form de cldur.
EX. -2,4-dinitrofenolul, i ali compui aromatici cu
caracter acid, esutul adipos brun este un esut
termogenic.Proteina de decuplare UCP-1 care se
gsete exclusiv n membrana intern a mitocondriilor
esutului brun, transport protonii din spaiul
intermembranar n matrix, decuplnd astfel sinteza de
ATP de transportul protonilor.
28.Controlul respirator - intermediari ai degradrii
glucidelor, lipidelor, proteinelor, compui i factori
implicai direct n lanul respirator i fosforilarea oxidativ
(complexe enzimatice, coenzime reduse, ATP, ADP, O2, Pi,
etc.). controlul respirator se mai numete i control prin
acceptor de fosfat .
29.Lanturi transportoare de electroni necuplate cu
fosforilarea oxidativa -Toate sunt asociate cu
membrane.Rolul lor: reduc O2 n vederea ncorporrii n

anumii compui chimici, enzimele implicate fiind

monooxigenazele (cu rol dublu de oxidaze i
hidroxilaze).
Citocromul P-450 reprezint o familie de hemoproteine
(se cunosc peste 1000 de astfel de enzime) din clasa
monooxigenazelor, prezente la bacterii, plante, peti,
mamifere. n form redus, asociat cu CO, absoarbe
specific la 450 nm, n celulele mamiferelor, citocromul P450 este prezent n reticulul endoplasmic i n membrana
intern mitocondrial. Sunt 2 sisteme transportoare de
electroni care implica prezena cit P 450. Sistemul
monooxigenazic microzomial, dependent de citocromul P450, asociat reticulului endoplasmic .In reticulul
endoplasmic al celulelor hepatice, renale i din tractul
respirator, NADPH cedeaz electronii NADPH- citocrom P450 reductazei, care i cedeaz Cit. P-450. Citocromul P450 leag oxigenul la gruparea hem dar conine i un loc
pentru legarea substratului (R-H) pe care urmeaz s fie
introdus oxigenul . Sistemul NADPH-adrenodoxin
reductaz dependent de citocromul P-450 din mitocondrii.
In mitocondrii, sistemul monooxigenazic, implicat n
biosinteza steroizilor, utilizeaz dou proteine: o
favoprotein-reductaz (NADPH-adrenodoxin reductaza
FAD-dependent), izolat iniial din suprarenal i o
protein, adrenodoxina, ce transfer electronii
citocromului P-450. In ficat, cit. P-450: hidroxileaz
compui de origin exogen (medicamente), compui
endogeni (unii hormoni), care, devenind solubili se elimin
uor din organism. convertete fenacetina la paracetamol
sau
codeina la morfin. In anumite cazuri, moleculele
hidroxilate pot fi mitogene sau cancerigene: hidrocarburi
aromatice policiclice, nitrozamine, amine aromatice. n
cortexul suprarenalei, citocromul P-450 particip la sinteza
hormonilor gluco i mineralocorticoizi din colesterol.
Nitric oxid sintaza (NOS) are structur asemntoare
cu citocromul P-450.Pentru elucidarea rolului acestei
enzime n strile normale i patologice, s-a primit premiul
Nobel n 1998.Au fost identificate 3 izoenzime ale NOS:
NOS-I (de origine neuronal), NOS-II (din macrofage sau
inductibil), NOS-III (din endoteliul vascular).

30.Surse de specii reactive ale oxigenului (SRO) in

organism- Surse endogene de SRO, n condiii
fiziologice:n mitocondrii n LR n prezena unor
inductori;activitatea enzimelor: XO, ciclooxigenaz, MAO,
NADPH oxidaz;n cursul oxidrii acizilor grai cu caten
lung n peroxizomi;autooxidarea unor compui: Fe2+,
hem, tioli, adrenalin;biosinteza hormonilor
tiroidieni;transformarea acidului arahidonic n
prostaglandine, tromboxani, lipoxine;
Surse exogene de SRO pot fi:unii compui aromatici,
paracetamol, solveni (CCl4), nitrii, metale toxice ca
aluminiul i cadmiul din apa potabil ;aditivii alimentari
chimici, fumul de igar, gazele de eapament;radiaiile
UV, razele X i microundele n condiii patologice sau de
activare metabolic (infamaii, metabolizarea unor
xenobiotice) se adaug alte surse de SRO
31.Mijloace enzimatice si neenzimatice de protectie
a organismului impotriva SRO enzimatice (superoxid
dismutaza, glutation peroxidaza, glutation reductaza,
catalaza);
neenzimatice (vitaminele: A, B, C, E, glutationul, coenzima
Q). Caracteristicile sistemelor protectoare
antioxidante:previn formarea radicalilor liberi sau i
descompun pe cei formai;sunt interconectate metabolic
pentru a-i asigura regenerarea;sunt localizate n imediata
apropiere a surselor de radicali (membrane, microzomi,
mitocondrii). Antioxidanii constituie prima int a
radicalilor liberi ei gsindu-se n orice celul,
component celular sau lichid biologic. Localizarea
antioxidanilor le permite s acioneze n cupluri,
completndu-se reciproc:
n mediu hidrofil (citoplasmatic), acioneaz
vitamina C, glutationul;
n mediu lipofil (membranar), acioneaz vitamina E,
carotenii;
n mitocondrii: SOD, catalaza, vitaminele C, E,
coenzima Q;
n citoplasma celular: SOD, glutationul, glutation
peroxidaza;
n snge: albumina, bilirubina, acidul uric
ceruloplasmina, vitamine, hormoni.

32.Reoxidarea NADH cytosolic

NAD+ este coenzima dehidrogenazelor att pentru reaciile
care au loc n mitocondrie ct i pentru cele din
citoplasm:
SH2 + NAD+ Sox + NADH + H+
Mitocondrial NADH + H+ se ox n LR; Reoxidarea NADH +
H+ produs n citoplasm: n condiii anaerobe n reacia
acid piruvic acid lactic, prin introducerea echivalenilor
de reducere n LR, indirect prin navete (shuttle), deoarece
NADH nu poate trece prin membrana mitocondrial.
Naveta glicerolfosfatului este unidirecional i are ca
scopuri: meninerea concentraiei necesare de NAD+ n
citoplasm i
furnizarea de echivaleni de reducere LR
Naveta malat-aspartat este bidirecional .Prin aciunea
acestei navete se asigur att reoxidarea NADH + H +
citoplasmatic, ct i reglarea cuplurilor NADH NAD+ extra
i intramitocondriale

Metabolism glucidic
33.Caile de metabolizare ale glucozei, enumerare,
roluri
Glucoza reprezinta un combustibil important pentru
tesuturile glucodependente si sursa pentru obtinerea unor
compusi ca: pentoze, acizi uronici, glycerol, acetilCoA,
NADPH, aminoacizi neesentiali si produsi specializati
derivati din acestia purine, pyrimidine, porfirine. Pentru
utilizarea ei drept sursa de energie, glucoza trebuie sa
parcurga glicoloza=degradare incomplete pana la lactat
sau piruvat, si ciclul krebs=degradare complete pana la
CO2.
GLUCOZAglicolizaacid pyruvic->degradare incomplete>acid
Lactic
complete

degradare

AcetilCoAkrebsNADH+FAD
H2//CO2+H2O
GLUCOZA CALEA PENTOZO-FOSFATILORpentozenucleotide
Acizi nucleici
Si NADPH+H+ necesar biosintezelor reductive
GLUCOZA->CALEA UDP-GLUCURONATULUIacizi
uronicisinteza de proteoglicani//detoxifierea unor
compusi endogeni sau exogeni
GLUCOZASINTEZA DE GLICOGEN
34.Etapele glicolitice consumatoare de ATP: reactii,
reglare
Etapa hexozelor, consumatoare de 2 moli ATP, cuprinde
reactiile prin care glucoza e fosforilata la glucozo6fosfat,
izomerizata la fructozo6fosfat si apoi transformata in
fructozo-1,6-bisfosfat.
a)transformarea glucozei in glucozo6fosfat
metabolizarea glucozei este precedata de fosforilare,
pentru a ramane in celula. Gruparea fosfat, puternic
ionizata la pH fiziologic, confera glucozo6fosfat o
incarcatura neta negative si sanse minime de a strabate
membrane celulara. Fosforilarea glucozei este ireversibila,
fiind catalizata de kinase donatorul gruparii fosfat este
ATP care actioneaza sub forma MgATP. Kinazele sunt
inhibate allosteric, temporar sau ireversibil de
concentratiile mari de glucozo6fosfat, acumularea
acestuia oprind fosforilarea glucozei pentru a evita
sechestrarea inutila a fosfatului in celula. Glucokinaza are
activitatea indusa de concentratia mare de insulin si nu e
inhibata de concentratii mari ale glucozo6fosfatului, dar
fructozo6fosfatul inhiba glucokinaza prin stimularea
translocarii in nucleu. Activitatea glucokinazei este
inhibata complet prin legarea ei la proteina reglatoare din
nucleu.
b) conversia glucozo6fosfatului la fructozo6fosfat se face
prin enzima glucozo6fosfat izomeraza, care actioneaza
ireversibil doar asupra anomerului alfa al
glucozo6fosfatului.

c)fosforilarea fructozo6fosfatului la fructozo1,6bisfosfat se

realizeaza printr-o reactive ireversibila catalizata de
6fosfofructo1-kinaza=enzima inductibila si alosterica a
carei activitate este controlata de numerosi efectori
metabolici si care regleaza viteza glicolizei.
35.Etapele glicolitice in care se formeaza ATP:
reactii
Etapa triozelor, in care se produc moli ATP.
Fructozo1,6bisfosfatul este transformat in 2 trioze o
cetotrioza si o aldotrioza, cele doua trioze fiind
transformate in acid pyruvic.
a) scindarea fructozo-1,6bisfosfatului in gliceraldehida3-fosfat si dihidroxiaceton-fosfat, printr-o reactie
catalizata de o liaza numita aldolaza sau
fructozo1,6bisfosfat liaza. Echilibrul este deplasat in
sensul formarii formei aldehidice.
H2C

OPO 3 H 2

HO

OH

OH

H2C

HC
Aldolaza

OPO 3 H 2

Fructozo-1,6-bisfosfat

C
H2C

H2C

O
+

OH
OPO 3 H 2

Gliceraldehid-3-fosfat

C
H2C

OPO 3 H 2
O
OH

Dihidroxiaceton-fosfat

Triozofosfat izomeraza

b) oxidarea gliceraldehid3-fosfat la 1,3bisfosfoglicerat

gliceraldehid-3-fosfat dehidrogenaza NAD+
-dependent, tetramer, cu patru grupri SH .
Procesul de oxidare presupune etapele:formarea unui
semitioacetal (analog semiacetalilor) -oxidarea
semitioacetalului pe seama NAD+ legat-formarea unui
tioester care nmagazineaz energia eliberat n
timpul oxidrii; fosforoliza tioesterului cu formarea de
1,3bisfosfogliceratului si eliberarea gruparii SH- a
enzimei; arsenatul are abilitatea de a decupla
oxidarea de fosforilare; oxidarea NADH legat de
enzima de catre NAD+ liber
c) transformarea 1,3bisfosfogliceratului in 3fosfoglicerat
cu producere de energie - 1,3bisfosfogliceratul
contine o legatura acilfosfat macroergica ce

elibereaza prin hidroliza 12kcal/mol. Rezulta

posibilitatea formarii unei molecule de ATP prin
transferal restului de fosforil de pe 1,3bisfosfoglicerat
pe ADP = fosforilare la niv substratului, reactia fiind
catalizata de fosfoglicerat kinaza.
d) Transformarea 3fosfogliceratului in 2fosfoglicerat sub
actiunea mutazei specific fosfoglicerat mutaza in
prezenta Mg2+.
COOH
HC
H2 C

Fosfoglicerat mutaza

OH
OPO 3 H 2

Acid 3-fosfogliceric

2+

Mg

COOH
HC
H2 C

OPO 3H 2
OH

Acid 2-fosfogliceric

e) Transformarea 2fosfogliceratului in piruvat are loc in

doua etape in prima, o enolaza catalizeaza
transformarea 2fosfogliceratului la 2fosfoenolpiruvat,
iar in etapa a doua, piruvatkinaza catalizeaza
transferal gruparii fosforil de pe compusul macroergic
pe ADP, formand o molecula de ATP prin fosforilare la
nivel de substrat. Piruvatkinaza este activata
allosteric de fructozo1,6bisfosfat si inhibata de ATP.
Insulina actioneaza ca inductor al piruvatkinazei,
activand transcrierea genei corespunzatoare, in timp
ce glucagonul actioneaza ca repressor.
36.Glicoliza in eritrocite
Are loc o deviere a 1,3bisfosfogliceratului din calea
glicolitica, acesta putand fi convertit la 2,3bisfosfoglicerat
sub actiunea unei mutaze si apoi la 3fosfoglicerat sub
actiunea aceleiasi enzyme care manifesta si activitate
fosfatazica. 2,3-bisfosfogliceratul (BPG) este modulator al
legrii O2 la Hb . In eritrocit, ~ 25% din glucoza angajat n
glicoliz trece prin untul 2,3-BPG . se reduce ATP
produs n glicoliz (este ocolit prima fosforilare la
substrat din glicoliz)
In deficitul genetic al hexokinazei eritrocitare afinitatea Hb
pentru O2 este crescut iar oferta de oxigen ctre esuturi
sczut. Afinitatea hemoglobinei pentru oxigen este
infuentata de viteza de desfasurare a glicolizei in eritrocit.

37.Reglarea glicolizei - la nivelul celor trei reacii

ireversibile catalizate de kinaze; Reglarea:cantitii de
enzim, prin inducie sau represie;eficienei enzimei,
prin:*control hormonal (reglare covalent; fosfo-defosfo),
*control metabolic (reglare allosteric)
Hexokinazele -enzime din esuturile
extrahepaticefosforileaz glucoza la concentraii ~5mM,
au afinitate mare pentru glucoz, deci KM mic. sunt
inhibate de G-6-P, produsul aciunii lor
Glucokinaza- prezent n ficat i pancreas , are afinitate
mic pentru glucoz (KM mare). are activitate mare
postprandial , este indus de concentraia mare a
insulinei, nu este inhibat de glucozo-6-fosfat, produsul
aciunii ei.
6-Fosfofructo-1-kinaza (FFK-1) catalizeaz reacia limitant
de vitez a glicolizei Activatori: fructozo-2,6-bisfosfatul, la
nivelul ficatului , AMP, la nivel muscular.Inhibitori:
cresterea citratului citosolic i a ATP-ului , scaderea pH-ului
(creterea concentraiei H+). n ficat, FFK-1 catalizeaz
reacia limitant de vitez a glicolizei;fructozo-2,6bisfosfatul = efector alosteric pozitiv, activator al FFK-1
FFK-2: enzim bidomenial, interconvertibil; are dou
domenii:un domeniu kinazic activ defosfo, n perioade
anabolice (nutriie), la raport insulin/glucagon mare:
Fructozo-6-fosfat + ATP Fructozo-2,6-bisfosfat + ADP
Si un domeniu fosfatazic activ fosfo, n perioade catabolice
(foame), la raport glucagon/insulin mare,:
Fructozo-2,6-bisfosfat + H2O Fructozo-6-fosfat + H3PO4
Postprandial, n ficat, fructozo-2,6-bisfosfatul activeaz
FFK-1, stimuleaz glicoliza n scopul producerii de AG
pentru sinteza TAG.
n foame, concentraia fructozo-2,6-bisfosfatului scade ,
activitatea FFK-1 scade. Fosforilarea FFK-2 comut enzima
de la kinaz la fosfataz; astfel nu se mai formeaz
fructozo-2,6-bisfosfat, iar cel preexistent dispare prin
hidroliz . Activitatea enzimei glicolitice FFK-1 scade
dramatic prin lipsa fructozo-2,6-bisfosfatului, activatorul ei
allosteric specific . Piruvat kinaza din toate esuturile este:
activat alosteric de fructozo-1,6-bisfosfat (feed-forward
stimulare) , inhibit de ATP, acil-CoA, acetil-CoA, alanina;

piruvat kinaza (2 izoenzime): L proprie ficatului:enzim

alosteric, interconvertibil, activ defosfo, promovat de
insulin i inactiv fosfo, promovat de glucagon i
catecolamine , -M proprie muchiului.
38.Bilantul energetic al glicolizei
Beneficiul net: 4-2 = 2 ATP/mol glucoz degradat la
lactat.
G ` 47 Kcal/mol

Deoarece n glicoliza anaerob 0

Rezult beneficiul energetic =31%

Glucoz
2 ATP
2 ADP
2 Trioze-P
2 NAD+
2 NADH + H+

4 ADP
4 ATP
2 Piruvat

2 Lactat

beneficiul energetic al glicolizei aerobe este mai mare,

deoarece oxidarea mitocondriala a echivalentilor
reducatori preluati sub forma de NADH va permite sinteza
suplimentara de ATP.
39.Soarta metabolica a piruvatului

Glucoz
NADH + H+
NAD+

Alanin

Transaminare

Piruvat

Piridoxal fosfat

Piruvat
carboxilaza

ATP
CO2
Biotin
ADP + P

Oxaloacetat
COOH

Lactat
dehidrogenaza

CO2
NAD+

Lactat

Piruvat
dehidrogenaza

NADH + H+

Acetil -CoA

Ciclul
CO2+H2O
Krebs

CH2
C

COOH

40.Reglarea alosterica si covalenta a activitatii piruvat

dehidrogenazei - complexul multienzimatic al piruvatdehidrogenazei cu activitile catalitice:
a.Piruvatdehidrogenaza, decarboxilant
b.Dihidrolipoil-transacetilaza
c.Dihidrolipoil-dehidrogenaza
d.Protein-kinaza (reglatoare);
e.Fosfataz specific, dependent de Ca2+ i Mg2+,
Reglarea activitii piruvat dehidrogenazei:
-prin efectori alosterici i
-prin modificare covalent (fosfo-defosfo)
Activitatea complexului piruvat dehidrogenaz este
crescut n faza anabolic; ATP, acetil-CoA i NADH
rezultate prin beta-oxidarea acizilor grai n condiiile unui
aport glucidic sczut inactiveaz complexul piruvat
dehidrogenazei. Piruvatul provenit din acidul lactic i din
alanin este orientat spre gluconeogenez
41.Reactia de initiere a ciclului Krebs

Acetil~CoA
(C2 )

CoA-SH

Oxaloacetat
(C4 )

Citrat
(C6 )

CO2

CO2

42.Beneficiul energetic al ciclului ,

Ciclul Krebs: cale final de degradare pt
glucide,lipide,proteine

CH 3 CO ~ SCoA 3NAD FAD GDP Pa 2HOH

2CO 2 CoA SH 3( NADH H ) FADH 2 GTP

Beneficiul total este de: 11 ATP + 1 GTP = 12 moli NTP

(nucleozid trifosfat), pentru fiecare molecul de acetil-CoA
degradat ,
Aminoacizii glucoformatori: Glu, Asp, Arg, Pro, His, Val,
Met, Ser, Gly, Thr, Cys, Tyr, Phe se transform n
intermediari ai ciclului Krebs. Aminoacizii cetoformatori:
Leu i Lys genereaz: acetoacetat i acetoacetil-CoA care
nu pot fi transformate n glucoz. Aminoacizii
cetoformatori ca i acizii grai pot furniza numai acetilCoA. Glucidele i anumii aa pot furniza: acetil-CoA care se
consum i -oxaloacetatul care permite amorsarea ciclului
Krebs.
Formarea acetil-CoA condiioneaz utilizarea grsimilor.

43.Reglarea activitatii ciclului Krebs

Activitatea ciclului este reglat prin: cantitatea de
acetil~CoA, provenit din glucoz, aminoacizi sau acizi
grai;cantitatea de oxaloacetat, care introduce
acetil~CoA n ciclul Krebs;cantitatea de O2 i de ADP, deci
prin viteza funcionrii LR i a fosforilrii oxidative

modificarea activitii celor trei enzime reglatoare ale

ciclului:
citrat sintaza, izocitrat dehidrogenaza i alfa-cetoglutarat
dehidrogenaza
44.Ciclul Krebs-cale amfibolica
calea amfibolic este implicat n procese catabolice, i
anabolice.
Ciclul Krebs = cale pentru ox. acetil-CoA derivat din
glucide, acizi grai i aminoacizi. Electronii generai prin
funcionarea ciclului sunt transferai n LR unde ATP, prin
fosforilarea oxidativ.
Procese anabolice a. oxaloacetatul i alfa-cetoglutaratul,
pot forma prin reaciile de transaminare sau aminare
reductiv, aminoacizii corespunztori (aspartic i
glutamic). Deoarece reaciile de transaminare sunt
reversibile, anumii aminoacizi sunt transformai, n funcie
de necesitile celulei, n intermediari ai ciclului Krebs. a.
oxaloacetatul i a-cetoglutaratul, pot forma prin reaciile
de transaminare sau aminare reductiv, aminoacizii
corespunztori (aspartic i glutamic). Deoarece reaciile de
transaminare sunt reversibile, anumii aminoacizi sunt
transformai, n funcie de necesitile celulei, n
intermediari ai ciclului Krebs.
45.Reactii anaplerotice= Reaciile care permit creterea
concentraiei intermediarilor ciclului Krebs
Reacia de carboxilare a piruvatului la oxaloacetat
Abilitatea acetil-CoA de a stimula piruvat carboxiligaza i
de a inhiba piruvat dehidrogenaza ajut celula n stabilirea
soartei piruvatului. Piruvatul este precursor atat pentru
acetilCoA cat si pentru oxaloacetat; acumularea de
acetilCoA induce cresterea activitatii piruvat
carboxiligazei, favorizand intrarea restului acetil in ciclul
de oxidare prin cuplare cu oxaloacetatul. Diminuarea lui
favorizeaza activitatea piruvat dehidrogenazei, ce
catalizeaza formarea de acetilCoA . Piruvat carboxiligaza
este prima enzima a gluconeogenezei, orientarea
piruvatului fie spre krebs fie spre GNG se face pe baza
resurselor energetice ale tesuturilor.
Reacia catalizat de glutamat dehidrogenaz este
furnizat alfacetoglutarat ciclului krebs.

Degradarea acizilor grai cu numr impar de atomi de

carbon i a unor aminoacizi (izoleucin, valin, metionin),
soldate cu formarea succinil-CoA.
Reactiile de transaminare de tipul
oxaloacetate+glutamataspartat+alfacetoglutarat nu
sunt reactii anaplerotice deoarece produc un intermediary
krebs alfacetoglutarat, consumand oxaloacetate, un alt
intermediar
46.Substratele chimice utilizate in gluconeogeneza
2 categorii : de provenien neglucidic: anumii aa
i
AG cu numr impar de atomi de carbon; si de
provenien glicolitic dintr-un esut extrahepatic: lactat,
alanin, glicerol
circuite de substrate ntre: ficat i esuturile periferice
Lactatul din eritrocit, muchi n contracie sau alte
esuturi, trece n snge de unde este captat de miocard,
ficat, rinichi.
n miocard:
lactat
CO2 + H2O + ATP
ficat i rinichi: lactat
glucoz
Aminoacizii glucoformatori Leu i Lys, sunt cetoformatori (prin degradare se pot obine corpi cetonici)
n foame, crete proteoliza muscular . Proteoliza
excesiv, n inaniie, poate afecta integritatea celular
este limitat prin sinteza i utilizarea corpilor cetonici
47.Gluconeogeneza din lactat Lactatul din eritrocit,
muchi n contracie sau alte esuturi, trece n snge
de unde este captat de
miocard, ficat, rinichi.
n miocard:
lactat
CO2 + H2O + ATP
ficat i rinichi: lactat
glucoz
Ficat

Snge

Glicogen

2 Lactat 6 ATP

2 ATP

Piruvat

Piruvat

2 Lactat

Glucoz
Glicoliza

Glucoz

GNG

Glucoz

Eritrocit
Muschi n contractii
anaerobe intense

Lactat

2 Lactat

48.Scrieti ecuatiile chimice ce conduc la sinteza glucozei

din glicerol

49.Gluconeogeneza din aminoacizi

Aminoacizii glucoformatori
Doar Leu i Lys, sunt ceto-formatori (prin degradare se
pot obine corpi cetonici) si nu pot fi utilizati in GNG.
n foame, crete proteoliza muscular.
Proteoliza excesiv, n inaniie, poate afecta
integritatea celular este limitat prin sinteza i
utilizarea corpilor cetonici.
AAC participa la reactia de transaminare in
celula musculara , cetoacizii formati fiind
degradati oxidativ in muschi sau eliberati in
sange, de unde sunt captati si folositi de catre
ficat. Glutamatul, care a colectat prin
transaminare gruparile amino, le transfera
piruvatului. Alanina astfel formata paraseste
muschiul , ducand la ficat atat scheletul de
atomi de C necesar GNG cat si amoniacul ce va
fi transformat in uree.
50.Reglarea gluconeogenezei
Reglarea GNG prin:
-concentraia substratelor
-concentraia ATP (nivelul energetic celular)

-modificarea concentraiei enzimelor reglatoare

ale GNG
-modificarea activitii enzimelor reglatoare
aleGNG.
Intensitatea GNG trebuie s fie invers proporional
cu intensitatea glicolizei.
Hormonal : Insulina reprim transcrierea genelor
pentru enzimele reglatoare ale GNG
induce sinteza glucokinazei i piruvatkinazei
hepatice, enzime ale glicolizei.
insulina stimuleaz glicoliza i inhib lipoliza, condiie
nefavorabil desfurrii GNG.
Glucagonul, glucocorticoizii i adrenalina
activeaz transcrierea genelor enzimelor reglatoare
ale GNG;
Prin lipoliza TAG se formeaz

-glicerol, substrat al GNG

-acizi grai
energie (ATP)

echivaleni reductori
(NADH)

Acetil-CoA rezultat prin beta-oxidare

activeaz piruvatcarboxiligaza i inhib piruvat
dehidrogenaza, deciznd intrarea piruvatului n
gluconeogenez
Modificarea covalent sau alosteric a
activitii enzimelor reglatoare din GNG
Piruvat-carboxiligaza este activat alosteric de
acetil-CoA.
Fosfoenolpiruvat carboxikinaza, este activat de
creterea concentraiilor ATP i oxaloacetat.
Fructozo-1,6-bisfosfataza este inhibat alosteric
de AMP i fructozo-2,6-bisfosfat, ambii activatori
alosterici ai FFK-1, enzima reglatoare a glicolizei.
Glucozo-6-fosfataza reglarea activitii ei prin
concentraia glucozei sanguine
Ingestia de etanol inhib gluconeogeneza

51.Scrieti si comentati secventa de reactii glicerol' acid 6fosfo gluconic 294

glucoza-gng-

52.Reactia de obtinere a UDP-glucozei si caile de

utilizare a acesteia
calea acidului glucuronic este o cale metabolica de
degradare oxidative ce are loc in cytosol. Prima etapa in
aceasta cale este activarea glucozo1fosfatului sub forma
de UDPglucoza si necesita UTP si enzima UDPglucozopirofosforilaza.
UDPglucoza poate servi ca donor de glucoza in sinteza di
si polizaharidelor, sau poate fi oxidata la UDPglucuronat in
prezenta unei dehidrogenaze NAD-dependente.
53.Metabolizarea fructozei
1.Transformarea fructozei n fructozo-6-fosfat.
Fructoz ATP

Hexokinaz
Fructozo - 6 - fosfat ADP
Glucoza= Ic

cantiti mici de fructoz pot fi metabolizate n

esutul adipos i n muchi.
Transformarea fructozei n fructozo-1-P
Fructokinaza
prezent n ficat
nu acioneaz asupra glucozei
activitatea ei nu este infuenat de foame sau
insulin
Aldolaza B
prezent n ficat
transform fructozo-1-P n 2 trioze , Lipsa reglrii
transformrii fructozei n trioze poate conduce la
lactacidemie sau la amplificarea lipogenezei

54.Metabolismul galactozei
Surse:
hidroliza lactozei alimentare, n intestin
conversia glucozei la galactoz
UDP-glucoza = intermediar n procesul de
transformare a galactozei n glucoz
Deficiente enzimatice: a.Deficiena galactokinazei duce
la

-galactozemie i galactozurie - clinic apare

cataracta
galactoza intracelular
galactitol (poliol)
-modificri osmotice -cataract la nivelul cristalinului
Deficiena uridil-transferazei duce la
alterri hepatice
Cataract
tulburri neuropshice
Consecinele deficienei:
acumulare de galactozo-1-fosfat (citotoxic) n ficat i
galactoz liber;
depleie celular de fosfat liber;
apar: icter, leziuni renale, cerebrale, deteriorare
mental, cataract, scdere n greutate
55.Reactia catalizata de glicogen fosforilaza, reglare
Adrenalin
Glucagon

4
HO

CH 2-OH
O

CH 2-OH
O

CH 2-OH
O

OH

OH

O
OH

Glicogen (structur partial)

+ H3PO4
OH

CH 2-OH
O

CH 2-OH
O

Glicogen
fosforilaza

OH

OH

Insulin

OH

HO

OH

OPO 3 H2

-D-Glucozo-1-fosfat

OH

HO

OH

Glicogenn-1

Rezult glucoz activat fr consum de ATP.

Reglare -covalent (fosfo-defosfo)
-alosteric
*AMP: activator al enzimei n mod deosebit n esutul
muscular
*glucozo-6-P i ATP: inhibitori alosterici ai enzimei.
Glicogen fosforilaza: 2 forme interconvertibile prin
fosfo-defosfo, a (relaxat) i respectiv b
(tensionat)
56.Reactia catalizata de glicogensintaza, reglare
Reglarea glicogenogenezei - Enzima reglatoare
= glicogen sintaza:
-reglare alosteric (control metabolic)
enzima este activat de concentraii foarte
mari de glucozo-6-fosfat (efectorul alosteric)
-covalent, fosfo-defosfo (control hormonal)
Glicogen sintaza, tetramer, (a)4

-poate exista n dou forme interconvertibile,

fosfo defosfo.
Interconversia realizat de:
glicogen-sintaz-kinaza i
glicogen-sintaz-fosfataza
sinteza glicogenului este sczut cnd:
concentraia glucozo-6-P este mic;
activitatea proteinkinazelor este mare;
-activitatea fosfoprotein fosfatazei-1 este mic

Metabolismul lipidelor
57.Reglarea hormonala a lipolizei in adipocite
58.Scrieti reactia de activare a acizilor grasi si comentati
transportul lor din citosol in matrixul mitocondrial
59.Etapele oxidarii acizilor grasi: reactii, coenzime
60.Bilantul energetic al oxidarii complete a acidului
palmitic
61.Oxidarea acizilor grasi in peroxizomi
62.Cetogeneza: reactii si comentarii privind reglarea
procesului
63.Caracteristicile generale ale procesului de sinteza a
acizilor grasi
64.Reactia de initiere a biosintezei acizilor grasi, reglarea
etapei
65.Sinteza acidului palmitic catalizata de acid gras sintaza
66.Biosinteza acizilor grasi nesaturati
67.Soarta metabolica a citratului: reactii, cadrul metabolic,
reglare
68.Biosinteza trigliceridelor in ficat
69.Biosinteza trigliceridelor in adipocite

70.Scrieti reactia catalizata de enzima cheie a biosintezei

colesterolului si comentati reglarea procesului
71.Transformarea colesterolului in acizi biliari, circuitul
enterohepatic al acestora
72.Lipoproteine: structura, enumerare, modalitati de
separare
73.Metabolizarea chilomicronilor
74.Metabolizarea VLDL
75.Metabolizarea LDL
76.Metabolizarea HDL
77.Eliberarea acidului arahidonic din glicerofosfolipidele
membranare: reactie, reglare
78.Rolul fiziologic al PGI2 si TXA2 cu sublinierea
antagonismului lor functional
79.Mecanismele de actiune ale prostanoizilor.
Metabolismul aminoacizilor si proteinelor
80.Biosinteza hemului: etapa relgatoare, reactie, reglare
81.Catabolismul hemului
82.Circuitul fierului in organism
metabolismul amoniacului transport
ce mai trebuie sa stim :
uree, creatina, carbamilfosfat
carnitina, creatina, uree, ATP, AMPc,
intermediar 2 cai metabolice in care e implicat
piruvat, acetilCoA,