APRECIEREA SUDABILITII OELURILOR

1. Scopul lucrarii
Lucrarea prezinta modul de apreciere a sudabilitatii otelurilor pe baza comportarii
metalurgice la sudare a acestora.

2. Aspecte teoretice
Sudabilitatea este propri 14114v2116o etatea unui material de a se mbina
nedemontabil cu un alt material prin formarea unor legaturi atomice ntre atomii marginali ai
suprafetelor de mbinat n anumite conditii de temperatura si/sau presiune. Sudabilitatea este
o nsusire complexa determinata de: proprietatile materialului de baza si de cele ale
materialului de adaos, de tehnologia de sudare si de nivelul solicitarilor n exploatare.
Metodele de ncercare, utilizate n prezent pentru determinarea sudabilitatii, sunt
numeroase si variate, fara sa se fi ajuns la standardizarea unor metode unice. Pentru
aprecierea sudabilitatii se fac ncercari laborioase asupra materialului de baza, asupra zonei
influentata termic (ZIT), asupra sudurii propriu-zise si asupra mbinarilor sudate.
Conform STAS 7194, aprecierea sudabilitatii otelurilor considerare:
comportarea metalurgica la sudare (compozitie chimica, caracteristici metalografice,
caracteristici mecanice, tendinta de fisurare la cald sau la rece), definita de modul cum
reactioneaza otelul fata de actiunea unui anumit proces de sudare, actiune localizata n zona
de trecere si n zona influentata termic;
comportarea tehnologica la sudare, definita ca posibilitatea de a se realiza mbinari printrun anumit procedeu de sudare, n vederea realizarii anumitor cerinte;
comportarea n constructia sudata, definita de capacitatea otelului de a prelua ncarcari n
anumite conditii de exploatare.
n cadrul lucrarii se va aprecia sudabilitatea unor oteluri numai pe baza factorului
metalurgic.
Comportarea metalurgica la sudare se poate determina avnd n vedere compozitia chimica a
otelului si tendinta de fisurare la cald si la rece.
Influenta compozitiei chimice asupra sudabilitatii otelurilor nealiate si slab aliate se
exprima cu ajutorul conceptului de carbon echivalent, determinat dupa relatia (STAS 7194):
(1)
[%]
n functie de procentul de carbon echivalent obtinut otelul se ncadreaza n una din cele
trei grupe de sudabilitate:
- grupa Ia - sudabilitate buna neconditionata (Ce< 0,25%);
- grupa Ib - sudabilitate buna conditionata (0,25% < Ce < 0,5%);
- grupa II - sudabilitate posibila (0,5% < Ce < 0,65%);
- grupa III - sudabilitate necorespunzatoare ( 0, 65 < Ce < 1%).
Cu masuri tehnologice speciale (prencalzirea pieselor, folosirea unor anumite
materiale de adaos, folosirea unor procedee speciale adecvate), se pot suda si oteluri cu C e >
0,65%.
Otelurile care se ncadreaza n grupa Ia de sudabilitate pot fi sudate prin toate
procedeele de sudare prin topire sau prin presiune fara restrictii speciale.
Grupa Ib se refera la categoria otelurilor la care garantarea calitatii mbinarii sudate se
face numai n anumite conditii. Astfel, se limiteaza grosimea maxima sudabila, se prescriu
metode de sudare adecvate, prencalziri, tratamente termice, se interzice sudarea la
temperaturi sub 5C, n vnt sau n ploaie, etc.
Cu otelurile din grupa II se pot realiza constructii sudate de calitate corespunzatoare
numai n anumite conditii, fara a se garanta calitatea si siguranta n exploatare. Conditiile

restrictive se refera la prencalziri, tratamente termice, metoda de sudare, parametrii

regimului de sudare, etc.
Otelurile care se ncadreaza n grupa II de sudabilitate, n general, nu permit realizarea
de mbinari sudate de calitate buna.
Fisurarea datorata factorilor metalurgici se
produce n cursul procesului de cristalizareracire a cusaturii din cauza micsorarii
scaderii plasticitatii materialului cu continut
mare de elemente nsotitoare sau de
impuritati. Cel mai frecvent se pot produce
fisuri n mijlocul cusaturii (1), n zona de
diluare (2), n zona de racordare (3), sub
Fig.1
cordon (4) sau n zona influentata termic
(5), fig. 1.
Cele mai periculoase sunt cele de racordare si de sub cordon deoarece sunt greu de
identificat si produc desprinderea cusaturii dupa contur. Din punct de vedere metalurgic
fisurile se pot forma la cald sau la rece.
Fisurile la cald apar la sfrsitul procesului de recristalizare si formarea lor este
favorizata la otelurile si aliajele cu interval mare de solidificare. n scopul aprecierii
comportarii otelurilor din acest punct de vedere se foloseste notiunea de indice de
sensibilitate la fisurare la cald HCS, care poate fi determinat cu ajutorul relatiei:
(2)
Otelul prezinta sensibilitate redusa la fisurare la cald daca indicele determinat rezulta
sub 4.
Fisurile la rece se formeaza n cursul racirii cusaturii, un rol important avndu-l
continutul de hidrogen difuzibil. Pentru aprecierea sensibilitatii la fisurare la rece se
foloseste determinarea parametrului de fisurare P, cu relatia:
(3)
n care: H este continutul de hidrogen, n cm3/100g;
s, grosimea materialului, n mm.
Continutul de hidrogen se determina cu
ajutorul graficului prezentat n fig. 2, n
functie de carbonul echivalent si de metoda
de sudare. Cu ct valoarea lui P este mai
mica sensibilitatea la fisurare la rece scade.
De exemplu, otelul carbon de calitate
OLC 10, STAS 880-88 are compozitia
chimica urmatoare: (0,07.0,14)% C,
(0,35.0,65)%
Mn,
(0,17.0,37)%
Si
(0,02.0,045)% S, 0,040% P.
Pentru a aprecia sudabilitatea pe baza
compozitiei chimice se determina carbonul
echivalent cu relatia (1):
Fig. 2

%
Deoarece Ce = 0,18 % < 0,25 % , rezulta ca otelul se ncadreaza n grupa Ia de
sudabilitate, fiind sudabil neconditionat.
Pentru a aprecia tendinta de fisurare la cald se calculeaza indicele HCS cu ajutorul
relatiei (2):

Deoarece indicele HCS a rezultat mai mare dect 4 rezulta ca otelul prezinta tendinta
de fisurare la cald.
Parametrul de fisurare la rece se determina cu relatia (3):

Continutul de hidrogen s-a ales din graficul prezentat n fig. 2 pentru C e = 0, 18% si
pentru sudare manuala.

3. Modul de lucru
Pe baza aspectelor teoretice prezentate se va aprecia sudabilitatea pe baza comportarii
metalurgice a urmatoarelor oteluri: OL 32 STAS 500/2-80, OLC 15 STAS 880-88, 19CrNi10
STAS 11512-91, 34MoCrNi16 STAS 791-88.
Compozitia chimica a acestor oteluri este prezentata n tabelul de mai jos:
Compozitie chimica, %
Marca de
otel
C
Mn
Si
S
P
Cr
Ni
Mo
OL 32
0,15
0,6
0,0055
0,0055
0,120,350,170,02OLC 15
0,04
0,18
0,65
0,37
0,045
0,160,70,150,819CrNi10
0,035
0,035
0,8-1,2
0,1
0,21
1,1
0,35
1,2
34MoCrNi1
0,30,40,170,021,40,150,035
1,4-1,7
6
0,38
0,7
0,37
0,04
1,7
0,3
Avnd n vedere compozitia chimica, se calculeaza pentru otelul OL 32 carbonul echivalent
cu relatia (1) si se stabileste grupa de sudabilitate din care face parte. n continuare, se
determina tendinta de fisurare la cald si la rece, calculnd indicele HCS cu relatia (2)
respectiv, indicele P cu relatia (3). Continutul de hidrogen se alege din graficul prezentat n
fig. 2 pentru, sudare manuala, n functie de carbonul echivalent. Grosimea pieselor de sudat
se considera egala cu 3 mm.
n mod similar se procedeaza si pentru celelalte marci de otel.